Analiza Statistica A Indicatorilor Macroeconomici Si Rezultate În Noul Context Mondial

=== fe1f44526d1fd284dc8203348d50cdc2f3f9a369_673981_1 ===

Cap. 1. Indicatorii statistici macroeconomici calculați în sistemul conturilor naționale

Statistica macroeconomică are ca obiect de studiu societatea românească în ansamblul ei, părțile componente ale acesteia, dimensiunea ṣi dinamica ei, structurile ṣi mutațiile de structură analizate în principal pe ramuri de activitate, pe regiuni statistice ṣi județe, pe forme de proprietate precum ṣi gradul de influență a factorilor determinanți.

Indiferent de fundamentele teoretice ale sale ṣi de politicile macroeconomice aplicate, statistica studiează societatea într-o viziune sistemică, static ṣi dinamic, scoțând în evidență proporțiile ṣi corelațiile existente, elaborând variante de „viitori posibili” pentru fundamentarea calculelor de prognoză de scurtă, medie ṣi lungă durată.

Pentru realizarea acestui proces complex de cunoaṣtere statistica necesită organizarea ṣi funcționarea sistemului informațional format din sistemele corespunzătoare structurilor existente în societate, care permite obținerea indicatorilor statistici necesari analizelor macroeconomice ṣi care sunt coordonate de INS.

1.1. Noțiuni generale, precizări metodologice ṣi definiții

Până în anul 1989 în România s-au calculate la nivelul economiei naționale indicatori sitetici globali specifici ṣi după metodologia Sistemului Producției Materiale.

Conturile Naționale s-au stabilit conform Sistemului European de conturi economice integrate (SEC), începând cu anul 1989.

Pentru perioada 1980 – 1988, calculul pentru indicatorul “produsul intern brut” s-au efectuat pe baza datelor omologate în Sistemul Producției Materiale, cărora li s-au adăugat o serie de ajustări de conținut ṣi de sferă de cuprindere pentru alinierea la conceptele contabilității naționale.

La calculul producției, consumului intermediar ṣi valorii adăugate brute pe ramuri s-a utilizat clasificarea activităților din economia națională (CAEN).

Indicatorii macroeconomici sunt exprimați valoric în prețurile curente ale fiecărui an. Astfel, indicii produsului intern brut sunt calculați pe baza datelor în prețuri comparabile, fiind utilizare pentru anii 1980 – 1984 prețurile anului 1981, iar pentru perioada 1984-1994 prețurile anului anterior celui de calcul. Legătura între datele calculate pentru diferite perioade se face pe baza relației între indici.

Producția ṣi valoarea agăugată brută – elemente de bază pentru calculul indicatorilor sintetici la nivel macroeconomic – sunt calculate în prețurile perioadei de bază (inclusiv subvențiile pe produse ṣi exclusiv impozitele pe produse ṣi taxa pe valoarea adăugată).

Unele precizări se impun a fi făcute ṣi în legătură cu o serie de categorii economico-statistice, folosite în calculul indicatorilor sintetici specifici Sistemului Conturilor Naționale. Astfel, administrația privată grupează unitățile instituționale care produc în principal servicii

nedestinate pieței pentru gospodării ṣi ale căror resurse principale provin din contribuțiile voluntare ale populației în calitate de consumatori.

In acest sector se includ ṣi cultele religioase, sindicatele, partidele politicee, uniunile, asociațiile culturale ṣi sportive, Crucea Roṣie.

Administrația publică cuprinde unitățile instituționale a căror funcție principală este producerea de servicii nedestinate pieței pentru colectivitate ṣi / sau de a efectua operații de redistribuire a veniturilor statului ṣi ale căror resurse provin din prelevări sau vărsăminte obligatorii de la celelalte sectoare.

In sectorul “administrație publică” se include organismele administrației centrale ṣi locale, organelle procuraturii ṣi judecătoreṣti, ativitățile de învățământ, sănătate, cultură, artă, apărare ṣi alte instituții publice.

Capacitatea sau necesarul de finanțare reprezintă soldul contului de capital ṣi evidențiază resursele pe care economia națională le pune la dispoziția restului lumii sau aceasta le furnizează națiunii (în cazul în care există un necesar de finanțare);

Consumul intermediar cuprinde valoarea bunurilor (altele decât bunurile de capital fix) ṣi a serviciilor destinate pieței, cumulate în procesul de producție, în timp ce consumul final reprezintă valoarea bunurilor ṣi a serviciilor utilizare pentru satisfacerea directă a nevoilor umane, individuale ṣi colective.

În sistemul conturilor naționale întâlnim ṣi consumul final al gospodăriilor populației, care cuprinde consumul final la gospodăriilor rezidente, fie că se efectuează pe teritoriul economic al țării, fie în afara țării. El exclude însă consumul gospodăriilor nerezidente efectuat pe teritoriul țării noastre.

Consumul final al administrației publice ṣi private cuprinde valoarea serviciilor nedestinate pieței produse de administrația publică ṣi private în folosul colectivității sau a unor grupuri de gospodării, diminuată cu valoarea vânzărilor reziduale.

Referitor la contabilitatea națională, precizăm că aceasta este o prezentare coerentă, detaliată ṣi integrate a datelor statistice, financiar – contabile ṣi administrative privind activitatea desfăṣurată de unitățile ce alcătuiesc economia națională. Această oferă o imagine sistemată comparabilă ṣi completă a activității economice prin intermediul unui ansamblu de conturi ṣi tabele care grupează marea varietate de fluxuri economice într-un număr restrâns de categorii fundamentale, caracteristice sistemului conturilor naționale.

Toate vărsămintele către instituțile ce efectuează prestații sociale în scopul obținerii ṣi menținerii dreptului de a benefica de acesta reprezintă cotizațiile sociale.

Cotizațiile sociale efective pot fi:

Cotizații sociale efective în sarcina salariaților (contribuția pentru pensia suplimentară ṣi contribuția la fondul de ṣomaj);

Cotizații sociale efective în sarcina agenților economici (contribuția pentru asigurări sociale ṣi fondul de ṣomaj).

Economia brută sau soldul contului de utilizare a venitului este partea din venitul disponibil brut care nu a fost folosită pentru consumul final, fiind destinată acumulării de active fizice sau financiare, excedentul brut de exploatare constituie soldul contului de exploatare ṣi arată ceea ce rămâne din valoarea nou create în procesul de producție după remunerarea salariaților ṣi plata impozitelor legate de producție.

Un alt element important în calculul indicatorilor sintetici il constituie formarea brută de capital fix, care cuprinde valoarea bunurilor de lungă folosință achiziționate de unitățile productive pentru a fi utilizate timp de cel puțin un an în procesul de producție, precum ṣi locuințele cumpărate sau construite de populație.

Gospodăriile populației rezidente au funcția principal de a construi sau a produce bunuri ṣi servicii nefinanciare. Resursele acestui sector provin din remunerarea muncii (inclusiv plățile în natură), transferuri făcute de celelalte sectoare, venituri din proprietate ṣi din industria casnică. Sectorul ”gospodăriile populației” cuprinde ṣi asociațiile familiale ṣi întreprinzătorii particulari a căror activitate se desfăṣoară în baza Decretului – lege 54/1990.

Cu privire la noțiunea de impozite, în conceptul Conturilor Naționale subliniem că acestea sunt legate de producție ṣi reprezintă vărsăminte obligatorii către administrațiile publice de către unitățile producătoare ṣi diminuează producția de bunuri ṣi servicii sau utilizările factorilor de producție, deoarece sunt datate independent de realizarea profitului.

O altă categorie de taxe o reprezintă impozitele pe venit ṣi patrimoniul care cuprind toate vărsămintele obligatorii percepute de administrații publice asupra venitului ṣi patrimoniului unităților intituționale (vărsăminte din profit, impozitul pe profit, impozitul pe veniturile liber-profesioniṣtilor, taxe asupra autoturismelor, impozitul pe dividend, etc).

Instituțiile financiare reprezintă unitățile instituționale a căror funcție principal este de a finanța celelalte sectoare ṣi ale căror resurse sunt formate din fondurile băneṣti atrase ṣi dobânzile încasate. Sectorul “instituții financiare” cuprinde activitatea băncilor, C.E.C., caselor valutare, ṣ.a.

Societățile de asigurări includ toate unitățile instituționale care au funcția de asigurare, adică transformă riscurile individuale în riscuri colective ṣi care au drept resurse primele contractuale.

Cu privire la prestațiile sociale, precizăm că acestea cuprind toate transferurile în natură sau numerar atribuite persoanelor pentru acoperirea unor riscuri ca: boală, bătrânețe, invaliditate, ṣomaj, accidente de muncă, boli profesionale.

Scopul activității economice îl constituie producția socialmente organizată pentru a crea bunuri ṣi servicii în cadrul unei perioade date. Producția destinată pieței reprezintă acea producție care se schimbă sau este susceptibilă a fi schimbată pe piață la un preț care să permită, cel puțin, acoperirea coturilor de producție. Convențional toate bunurile sunt considerate a fi destinate pieței.

La rândul lor, serviciile destinate pieței sunt acelea care pot face obiectul vânzării ṣi cumpărării pe piață ṣi care sunt produse de către o unitate economică ale cărei resurse provin, în cea mai mare parte, din vânzarea producției sale.

Producția de servicii nedestinate pieței este formată din activitățile furnizate de administrația publică ṣi privată colectivității, în ansamblul ei, cu titlul gratuit sau cvasigratuit.

Producția distribuită unei ramuri este egală cu producția efectivă la care se adaugă vânzările reziduale ale administrației publice ṣi private.

Cu privire la producția de servicii bancare (PSB) subliniem că aceasta este furnizată de instituțiile financiare prin activitatea lor de intermediere financiară. Ea se măsoară prin soldul dintre dobânzile încasate ṣi cele plătite.

Pe baza elementelor prezentate până acum, putem stabili conținutul economic al produsului intern brut (PIB), care este principalul agregat macroeconomic al sistemului conturilor naționale.

In statistica ONU, în funcție de datele cunostcute la nivel macroeconomic, PIB se poate calcula sub trei variante, respectiv:

, în care

PIB – produsul intern brut;

VAB – valoarea adăugată brută;

IP – impozitul pe produs inclusiv TVA;

TV – taxe vamale;

SP – subvenții pe produs și import.

în care

CF – consumul final

FBCF – formarea brută de capital fix;

VS – variația de stoc;

E – exporturi;

I – importuri;

în care

S – salariile;

EBE – excedentul brut din exploatare;

IPRI – impozitele legate de producție ṣi import;

SE – subvențiile de exploatare.

In continuare vom face unele precizări în legătură cu termenii folosiți în sistemul conturilor naționale pentru calculul indicatorilor sinteti la nivel macroeconomic:

Termenul de ramură desemnează o grupare de unități de producție omogenă. Aceste activități se caracterizează printr-o activitate unitară ṣi anume: prin intrări de produse ṣi servicii, prin procese de producție, ieṣiri de produse onogene

Restul lumii reprezintă ansamblul de conturi ce reflectă operațiunile care se desfăṣoară între unități rezidențiale ṣi unități nerezidențiale;

Salariile nete primite exprimă salariile primite diret de angajați (exclusiv impozitul pe salarii) pentru activitatea desfăṣurată (inclusiv prin sporuri, avantaje în natură) din care se scad cotizațiile sociale ce cad în sarcina salaraților (contribuția de 3% pentru pensia suplimentară ṣi contribuția de 1% la fondul de ṣomaj).

Sectorul insituțional cuprinde ansamblul unităților instituționale ce au un comportament economic analog. Pentru caracterizarea acestui comportament se utilizează două criterii:

funcția economică principalăș

Sursa de proveniență a resurselor.

Ansamblul de unități instituționale rezidente (unități ce au centrul de interes pe teritoriul economic al unei țări) se grupează în ṣase sectoare instituționale astfel: societăți ṣi cvasisocietăți nefinanciare, instituții financiare, societăți de asigurări, administrație publică, administrație privată, gospodăriile populației.

Societățile ṣi cvasisocietățile nefinanciare cuprind unitățile insituționale nefinanciare a căror funcție o constituie producerea de bunuri ṣi servicii nefinanciare destinate pieței ṣi ale căror resurse provin din vânzarea producției. Distincția dintre societăți ṣi cvasisocietăți nefinanciare o constituie existența sau nu a personalității juridice. In acest sector se include activitatea regiilor autonome ṣi a societăților comerciale.

Subvențiile de exploatare sunt transferuri curente pe care administrația publică, în conformitate cu politica economică ṣi socială, le varsă unităților care produc bunuri ṣi servicii destinate populației în scopul influențării acestora.

Există două categorii de subvenții de exploatare:

Subvenții pe produs (sumele vărsate de la buget pentru acoperirea diferențelor de prețuri ṣi tarife)

Alte subvenții de exploatare ( sumele acorate de buget pentru acoperirea pierderilor).

Valoarea adăugată brută este soldul contului de producție ṣi măsoară excedentul valorii bunurilor sau al serviciilor produse peste valoarea bunurilor ṣi serviciilor consumate pentru producție, reprezentând deci valoarea nou creată în procesul de producție.

Variația stocurilor se calculează ca diferență între stocurile la sfârṣitul anului ṣi cele de la începutul anului. Stocurile reprezintă bunurile, altele decât cele de capital fix, deținute la un moment dat de unitățile de producție.

Vânzările reziduale reprezintă vânzările de bunuri ṣi servicii destinate pieței, efectuate de ramurile administrației publice sau private cu producție nedestinată pieței fiind incluse în producția efectivă a acestor ramuri.

Valoarea acestora se transferă ramurilor corespunzătoare cu producție destinată pieței, obținându-se producția distribuită.

Valoarea acestora se transferă ramurilor corespunzătoare cu producție destinată pieței, obținându-se producția distribuită.

Venitul disponibil brut este exprimat prin soldul contului de venit ṣi măsoară venitul de care dispune națiunea pentru efectuarea operațiilor de consum final ṣi economic brut. Pentru societăți, cvasisocietăți nefianciare, întreprinderi de asigurări ṣi instituții financiare, venitul brut disponibil e identic cu economia brută.

Veniturile fiscale sunt vărsăminte obligatorii către administrațiile publice sub forma impozitelor legate de producție ṣi import, a impozitelor pe venit ṣi patrimoniu ṣi a impozitului pe capital.

Venitul național disponibil se obține plecând de la produsul intern brut, la care se adaugă veniturile primite din străinătate sub forma remunerării salariaților, impozitelor asupra producției ṣi importurilor, subvențiilor de exploatare, dobânzilor, dividendelor, etc., din care se scad veniturile de aceeaṣi natură plătite străinătății de economia națională (unitățile rezidente).

Veniturile nete de proprietate ale societăților, reprezintă veniturile încasate de aceṣtia sub forma dobânzilor, a taxelor asupra terenurilor asupra activelor nemateriale, a dividendelor ṣi altor venituri încasate, din care se scad veniturile de aceeaṣi natură plătite de societățile altor unități.

1.2. Condiții privind metodele de calcul a indicatorilor sintetici

Din analiza teoretică a problematicii circuitului fluxurilor rezultă ideea de bază că, în cazul circuitelor închise, valoare intrărilor într-un sector este întotdeauna egală cu valoarea ieṣirilor din sectorul respectiv sau, cu alte cuvinte, suma încasărilor este egală cu suma cheltuielilor. De aceea, acest ciruit economic poate fi abordat prin prisma rezultatelor activităților economice ale perioadei din trei puncte de vedere, ṣi anume: crearea (producerea) veniturilor în activitatea economică; repartiția veniturilor ṣi utilizarea veniturilor, Corespunzător, există trei metode de calcul a agregatelor macroeconomice: metoda creării veniturilor (metoda valorii adăugate), metoda repartiției veniturilor; metoda cheltuielilor (metoda utilizării veniturilor sau a producției finale).

Metoda însumării veniturilor create presupune agregarea subiectelor economice pe sectoare ṣi ramuri ṣi oferă o imagine asupra structurii producției unei economii, imagine aprofundată prin tabele statistice input-output.

Veniturile factorilor create în economie revin subiectelor economici prin procesul de reaprtiție a veniturilor. Repartiția poate fi corectată prin impozite ṣi alte transferuri de venituri.

Veniturile subiectelor economice sunt utilizate pentru cumpărarea de bunuri, pentru formarea patrimoniului material ṣi pentru economisire. Calulele macroeconomice privind utilizarea veniturilor se concretizează în aplicarea metodei cheltuielilor sau a utilizării veniturilor.

In urma aplicării celor trei metode se obțin indicatori sintetici de rezultate care se diferențiază prin sfera de cuprindere, în sensul că unii indicatori cuprind veniturile factorilor, impozitele indirecte ṣi amortizarea, iar alții, numai veniturile factorilor.

Astfel, prin aplicarea metodei valorii adăugate sau metoda producției se urmăreṣte obținerea rezultelor ce exprimă valoarea producției brute finale, produsă de agenții economici. Indicatorii ce dimensionează aceste aspecte sunt PIB ṣi Produsul Național Brut care curpind în compenența lor ṣi amortizarea sau consumul de capital fix.

Dacă calculul se bazează pe metoda repartiției veniturilor indicatorii rezultați sunt neți (PIN, PNN ṣi Venitul Național), deoarece nu includ amortizarea capitalului fix. Cuprinderea ṣi a amortizării conduce la indicatori de natură “brută”, iar calculul poate fi efectuat pornind de la veniturile subiecților interne ṣi / sau naționale.

Prin aplicarea metodei cheltuielilor sau a utilizării producției finale se urmăreṣte, în principal, evidențierea producției finale pe componentele agregate ale cererii finale. Indicatorul fundamental, ce rezultă în acest caz, este produsul național brut (PNB).

Indiferent însă de metoda de calcul aplicată, de indicatorul ce rezultă în urma agregării fluxului dintre subiectele ṣi sectoarele economiei, se pot deduce tot indicatorii sintetici de rezultate, care se constituie într-un sistem corelat de indicatori.

1.3. Indicatorii sintetici calculați în SCN

Indicatorii macro care măsoară rezultatele activității economice, utilizați în statistica internațională, sunt în principal: produsul intern brut (PIB); produsul național brut (PNB); produsul intern net (PIN); produsul național net (PNN), venitul național (VN). La aceṣtia se adaugă ṣi alți indicatori de expresie monetară a căror mărime ṣi evoluție siunt dependente nu numai de rezultatele activității din perioada de calcul, ci ṣi de o serie de procese legate de veniturile din afara țării, de politica în domeniul fiscal, de protecția socială, etc. Dintre aceṣti indicatori cei mai întâlniți sunt: venitul disponibil al economiei, venitul disponibil al sectoarelor ṣi venitul personal. Caracterizarea performanțelor macroeconomice se completează ṣi cu indicatori nemonetari, din cadrul cărora un loc îl ocupă rata inflației ṣi rata ṣomajului.

Indicatorii de rezultate se calculează la prețul factorilor, atât la prețuri curente (indicatori “nominali”), cât ṣi la prețuri constante (indicatori ”reali”).

1.3.1. Conținutul Produsului Intern Brut

PIB măsoară valoarea brută de piață a producției de bunuri ṣi servicii finale, produsă în cursul perioadei de calcul de către agenții economici ce desfăṣoară activitatea economică în interiorul țării.

Detaliind aspectele deja menționate privind conținutul ṣi calculul PIB subliniem că metoda de calcul cel mai des folosită este cea a valorii adăugate. Această metodă constă în măsurarea ṣi evidențierea valorii adăugate de factorii de producție în instituțiile din interiorul țării, agregarea acestor mărimi pe sectoare, ramuri precum ṣi pe ansamblul economiei.

Prin scăderea consumului intermediar din valoarea producție pe ramuri rezultă valoarea adăugată brută (VAB) a acesteia. După însumarea VAB a tuturor ramurilor se obține un indicator cu acelaṣi conținut, dar cu o sferă mai largă de cuprindere, denumit “valoarea brută completă”. Se numeṣte “completă” deoarece include ṣi serviciile bancare prestate. Serviciile bancare prestate subiectelor economice sunt tratate în contabilitatea națională drept consumuri intermediare, motiv pentru care în vederea obținerii valorii adăugate brute, trebuie eliminate din valoarea producției. Pornind de la faptul că o mare parte din serviciile prestate de sistemul bancar ramurilor ṣi sectoarelor sunt gratuite, iar în practică nu se dispune de un criteriu riguros de repartizare a acestor servicii pe ramuri ṣi / sau sectoare, contabilitatea națională ONU recomandă ca toate serviciile bancare să fie tratate “convențional” drept consumuri intermediare sectorului “firme”. Ca urmare, VAB a unităților este supraevaluată mărimea valorică a serviciilor bancare (SB).

In mod convențional, valoarea consumului intermediar corespunzătoare serviciilor bancare se include numai în sectorul firmelor.

Eliminând din valoarea adăugată brută a sectorului “firme” valoarea serviciilor bancare, se obține VAB netă a sectorului “firme” (unități care produc ṣi servicii de piață conform SCN revizuit).

Însumând VAB a sectorului “firme” ṣi “stat” rezultă VAB a economiei care nu este egală cu PIB. Pentru a ajunge la PIB este necesar să se adapteze ṣi impozitele indirecte nete necuprinse în valoarea producției, respectiv celor de import ṣi pe produse. Pentru a obține VAB “curățată” importul producției intermediară, împreună cu producția internă se scad.

Ca urmare, produsul intern brut rezultă din VAB a economiei, conform relațiilor:

PIB mai poate fi calulat aplicând metoda utilizării producției finale ṣi metoda veniturilor.

Metoda utilizării producției finale (metoda cheltuielilor) presupune însumarea componentelor ce exprimă utilizarea finală a bunurilor ṣi serviciilor evaluate la prețurile pieței, mai puțin valoarea bunurilor ṣi serviciilor importate, folosind relația:

În care:

CP – consumul privat;

CPL- cosumul public

Ib – invetiții brute

E – export

IM – importul de produse

În literatura de specialitate se susține că indicatorul rezultat din acest calcul este chiar produsul național brut (PNB). Argumentul care se aduce are la bază faptul că bunurile provin nu numai din producția internă, ci ṣi din import.

Defalcând importul de bunuri după destinația lor rezultă:

unde:

IBC – importul de bunuri de consum

IBI – importul de bunuri pentru investiții

IPI – importul de producție intermediară

In majoritatea cazurilor se evită definirea consumului final, recurgându-se la delimitarea lui ca o mărime reziduală. In acest sens, mărimea consumului final se obține dacă din totalitatea bunurilor ṣi serviciilor provenite din producția internă ṣi din import se scad bunurile destinate consumului intermediar, exportului ṣi investițiilor. In contabilitatea națională se aplelează cel mai frecvent la separarea consumului în privat ṣi al statului.

Măsurarea consumului privat are la bază două criterii sau concepte:

Conceptul de piață sau restrâs, conform căruia consumul privat include numai cumpărăturile de pe piață. Aplicarea în practică a acestui criteriu nu ridică probleme, deoarece informațiile privind vânzările către menaje private se obține relativ uṣor. Are însă inconvenientul că nu se ajunge efectiv la consumul privat, deoarece nu cuprinde o serie de componente ale consumului (autoconsumul fermierilor, folosirea locuițelor proprietate particulară, consumul producției casnice, etc)

Conceptul larg, care presupune includerea în consumul privat a tuturor bunurilor ṣi serviciilor care au fost folosite în scopul satisfacerii necesităților, rezultând economic consumul privat. Acest criteriu este prea costisitor.

Ca urmare, în practica statistică s-a ajuns la un compromis între cele două criterii, în sensul că în consumul privat se cuprind toate bunurile, serviciile cumpărate, dar ṣi bunurile din producție proprie. Tendința actuală este aceea de apropiere de conceptul larg al consumului privat.

In sistemul european al Sistemului Economiei Integrate (SEC) consumul final acoperă consumul final al gospodăriilor, ṣi consumul colectiv al administrațiilor publice ṣi private.

In definirea consumului statului apar, față de definirea consumului privat, două probleme fundamentale, a căror rezolvare a condus la adoptarea unor soluții nesatisfăcătoare.

Prin “stat”, în statistica oficială, se înțelege totalitatea instituțiilor administrației centrale ṣi locale. Pentru cea mai mare parte a rezultatelor activității acestor instituții se ridică problema în ce se concretizează aceste rezultate. In acelaṣi timp rezultatele activității statului nu pot fi cuantificate (activitatea poliției, apărarea țării). La aceasta se adaugă ṣi faptul că, de cele mai multe ori, nu există prețuri pe piață pentru asemenea servicii, acestea fiind prestate parțial gratuit sau la taxe ce nu acoperă costul. Pronind de la aceste probleme, în statistica macroeconomică, consumul statului nu măsoară pornind de la “output”, ci de la componentele intrărilor.

Conform acestui compromis, consumul statului corespunde tuturor cheltuililor pentru prestarea serviciilor administrative, care sunt puse la dispoziția colectivității, fără o plată suplimentară.

Consumul statului se mai poate măsura pornind de la elementele costului de producție, însumând următoarele grupe mari de cheltuieli: producția intermediară a statului, amortizarea capitalului fix ṣi remunerația angajaților din cadrul acestui sector.

In Sistemul European al Conturilor economiei se operează “consumul colectiv al administrației publice ṣi private”, pornind de la faptul că administrațiile publice ṣi private produc servicii nedestinate pieței, de care profită toate unitățile, fără a se putea determina corect valoarea serviciilor făcute fiecărei unități. Se renunța, deci, la repartizarea serviciilor nedestinate pieței între consumul intermediar ṣi consumul final al gospodăriilor ṣi se evidențiează drept consum final al administrațiilor publice sau private.

Formarea brută de capital fix reprezintă valoarea bunurilor de lungă folosință, destinate altor scopuri decât cele militare, cu o anumită valoare, dobândită de unitățile producătoare rezidente în scopul de a fi utilizate pe o durată mai mare de un an în procesele lor de producție, precum ṣi valoarea serviciilor încorporate în bunurile de capital fix;

Variația stocurilor reprezintă diferența între intrările în stocuri ṣi ieṣirile din stocuri în cursul unei perioade considerate. În stocuri se includ toate bunurile care nu fac parte din capitalul fix ṣi care se găsesc, la un moment dat, în posesia unităților productive rezidente.

Stocurile de bunuri cuprind:

Produsele vegetale recoltate;

Animalele sacrificate;

Produsele energetice, etc.

In vederea evaluării stocurilor la producător se utilizează prețuri de producție (exclusiv profitul) ṣi prețuri de achiziție, în cazul stocurilor la utilizatori.

Exportul net se calculează ca diferență între valoarea bunurilor ṣi serviciilor exportate ṣi valoarea celor importate

Exporturile de bunuri cuprind toate bunurile care, cu titlu oneros sau gratuit, ies definitiv de pe teritoriul economic al tării.

Exporturile de bunuri se evalueaza la valoarea FOB, care corespunde prețului de piață al bunurilor până la frontiera tării exportatoare. Prețul FOB acoperă: prețul de producție, adaosul comercial, cheltuielile de transport până la frontieră, costurile de încărcare (dacă nu sunt suportate de importatorul nerezident sau de trasnportatorul internațional); eventualele taxe de export.

Exporturile de servicii cuprind următoarele elemente: servicii de transport de bunuri, servicii de transport de călători, servicii de asigurări, alte servicii (de comunicare – poṣtă, telegraf, telefon, radiodifuziune ṣi televiziune, etc, închirieri de firme ṣi de mijloace de transport, servicii de publicitate, de asistență tehnică, de participare la târguri, etc).

Importurile de bunuri ṣi servicii cuprind elementele menționate în cazul exporturilor, privite însă din punctul de vedere al țării importatoare.

Importurile de bunuri sunt evaluate la valoarea CIF, care include valoarea FOB a bunurilor, cheltuieli de transport, prime nete de asigurare pentru diverse riscuri.

Principalele surse de date privind exporturile ṣi importurile de bunuri ṣi servicii o constituie statistica comerțului exterior ṣi balanța de plăți externe.

A treia metodă folosită în calculul PIB este cea a însumării veniturilor, denumită ṣi metoda repartiției veniturilor, se bazează pe agregarea veniturilor factorilor de producție. In funcție de faza repartiției veniturilor primare ṣi secundare – rezultă din indicatori fundamentali venitul național ṣi venitul disponibil al economiei naționale.

Repartiția primară sai funcțională a veniturilor constă în separarea acestora în venituri din muncă angajată, în venituri din activitatea întreprinderilor ṣi din patrimoniu.

La aplicarea în practică a acestor metode, veniturile factorilor se separă, aṣa cum am menționat, în venituri din muncă angajată ṣi în venituri din activitatea de întreprinzător ṣi din patrimoniu. Motivul acestui compromis îl constituie faptul că nu există posibilitatea, din punct de vedere statistic, să se separe riguros, unele venituri din punct de vedere funcțional.

1.3.2. Calculul Produsului Național Net (PNB)

PNB, denumit ṣi venit național brut (dacă este evaluat la prețurile factorilor) sau cheluieli naționale brute (dacă este evaluat la prețurile pieței), este definit ca valoarea brută de piață a a bunurilor finale produse de agenți naționali într-o perioadă determinată de timp.

Producția națională de bunuri ṣi servicii ce compune PNB, evaluată la prețurile pieței, exprimă sintetic oferta națională. Privit prin prisma cheltuielilor totale ale națiunii pentru bunuri ṣi servicii, produse în timpul unui an, PNB este un important indicator al cererii agregate naționale.

Ca indicator macroeconomic ce dimensionează rezultatele activității economice PNB rezultă pe baza informațiilor cuprinse în conturile naționale, în urma aplicării metodei utilizării. Frecvent se estimează mărimea acestui indicator pornind de la PIB la prețurile pieței ṣi de la soldurile valorii adăugate brute (SVAB) ale agenților naționali din străinătate ṣi a agenților străini din interiorul țării pentru care se face calculul (SVAB), respectiv:

Dacă PNB se calculează pornind de la sectoarele economiei, este necesară agregarea VAB a acestora, prin corectarea rezultatului impozitele indirecte nete cuprinse în valoarea producției, soldul valorii adăugate brute în raport cu străinătatea ṣi valoarea serviciilor bancare care reprezintă consumuri intermediare, dar care nu au fost eliminate din producția brută rezultând:

PNB este un indicator standard în statistica internațională, care măsoară outputul activității economice folosit frecvent ca ṣi expresie a nivelului bunăstării.

PIB ṣi PNB ne oferă o măsură a valorii producției finale nete produse în interiorul țării sau de agenții naționali în decursul unui an, deoarece cuprind ṣi consumul de capital. Eliminând amortizarea capitalului ṣi rezultă produsul intern net (PIN) ṣi produsul național net (PNN), care, din punctul de vedere al fluxurilor monetare, exprimă veniturile factorilor interni, iar din punctul de vedere al fluxurilor reale, evidențiează bunurile ṣi serviciile de consum ṣi bunurile de investiții care asigură creṣterea avuției naționale.

1.3.3. Metodologia de calcul a produsului intern net (PIN) ṣi al produsului național net (PNN)

PIN este definit drept valoarea de piață a bunurilor ṣi serviciilor finale, produse de agenții interni într-o perioadă determinată de timp. Dacă se exprimă la prețurile factorilor, PIN indică o valoare netă a bunurilor finale din punct de vedere al producătorilor. Exprimat la prețurile pieție, deci inclusiv impozitele indirecte nete, reflectă aceeaṣi producție finală, însă din punctul de vedere al consumatorului.

Mărimea PIN se poate determina teoretic, aplicând una dintre cele trei metode menționate la calculul PIB. Practic, cel mai frecvent se aplelează la metoda valorii adăugate ṣi la metoda veniturilor.

Metoda valorii adăugate constă în agregarea valorii adăugate nete a sectoarelor economiei (soldul contului de producție al sectoarelor), respectiv:

La acelaṣi rezultat se ajunge din dacă PIB exprimat la prețurile factorilor sau la prețurile pieței, se elimină amortizarea capitalului fix.

Folosind metoda veniturilor se însumează veniturile factorilor ce revin agenților angajați în activitatea economică. Dacă se implică numai veniturile factorilor agenților interni, rezultă PIN la prețurile factorilor. Adăugând ṣi impozitele nete rezultă PIN la prețurile pieței.

– Metoda utilizării finale presupune cumularea componentelor: consumul privat, consumul statului, investiții nete, exporturi nete, astfel:

Dacă PIN la prețurile factorilor se corectează cu diferența dintre veniturile din activitatea economică ṣi din patrimoniu ale agenților naționali care îṣi desfăṣoară activitatea în străinătate ṣi cele ale agenților străini din interiorul țării (SVNS) rezultă produsul național net la prețurile factorilor:

La acelaṣi rezultat ajungem dacă agregăm veniturile factorilor agenților naționali

PNNpf este expresia venitului național: (PNNpf ≈VN)

PNN se estimează frecvent pornind de la PNB si PIB.

Semnificația acestor simboluri este cea precizată anterior.

In contabilitatea națională ṣi în analiza macroeconomică se operează cu venitul național disponibil (VDN)

Venitul național brut rezultă în urma însumării venitului național cu amortizarea capitalului fix, eliminând din PIB la prețurile pieței impozitele indirecte nete ṣi adăugând soldul valorii adăugate brute, în raport cu străinătatea.

Relația de calcul este următoarea:

Venitul național disponibil, denumit ṣi venitul național disponibil al economiei, este un indicator care exprimă posibilitățile economiei pentru investiții nete, consum ṣi economisire. Ca mărime, VND se obține dacă la VN se adaugă soldul transferurilor cu străintătatea (STS)

Dacă la venitul național disponibil se adaugă amortizarea capitalului fix se obține venitul național brut disponibil.

În vederea măsurării rezultatelor activității economice, se pot folosi mai mulți indicatori. Optarea pentru unul sau altul dintre indicatorii menționați este condiționată în principal de obectivul urmărit ṣi de datele disponibile. Cel mai frecvent se foloseṣte pentru măsurarea rezultatelor activității PIB la prețurile pieței. Daca interesează problemele macroeconomice privind creṣterea economică se folosesc PIN ṣi VN. Caracterizarea repartiției veniturilor se sprijină pe venitul național ṣi venitul național disponibil.

Capitolul 2 Conturile de activitate a subiectelor economice

Pentru fiecare activitate se alcătuiesc conturile în care se evidențiază tranzacțiile care au avut loc. De regulă, sunt alcătuite pentru conturi:

Contul de producție

Contul de venituri ṣi cheltuieli

Contul de modifcare a patrimoniului

Contul de finanțare.

2.1 Tranzacțiile privind activitățile economice ale firmei

Desfăsurarea activității economice a unei firme necesită:

Cumpărarea de mijloace de producție nedurabile;

Cumpărarea de mijloace de producție durabile;

Angajarea de forță de muncă

Plata unor impozite către instituțiile guvernamentale.

Noțiunile de bază necesare în analiza SCN sunt:

Activitățile economice: conceptul cuprinde totalitatea activităților care urmăresc direct sau indirect satisfacerea nevoilor cu bunuri materiale ṣi servicii;

Subiectele economice: unitățile economice cele mai mici, care decid asupra înfăptuirii activității economice (firme, gospodării, instituții);

Obiectele activității economice;Șbunuri materiale, servicii de consum, servicii ale factorilor de producție ṣi creanțe;

Tranzacțiile: exprimă trecerea obiectelor de la un subiect economic la altul

Evaluarea – atribuie tranzacției o anumită mărime în expresie monetară;

Datarea: data când are loc tranzacțiaș

Localizarea – stabileṣte locul unde s-a efectuat tranzacția. Aceasta permite să se stabilească dacă tranzacția se deruleaza în cadrul activității din economia națională sau poate fi atribuită altor economii naționale.

Tranzacțiile între subiectele economiec sunt prezentate resepctând două principii de bază:

Fiecare tranzacție poate fi reprezentată prin două fluxuri. Tranzacțiiile pot fi bilaterale (furnizare resurselor de muncă de la gospodării către firme ṣi încasarea de venituri de la firme către gospodării) sau unilaterale (donarea unei sume de bani)

Plata unor dobânzi pentru eventualele credite primite

Activitatea prezentată mai sus se evidențiază în contul de producție, care are structura din machetă.

Contul de producție al unei firme

Suma elementelor din stânga contului de producție ( posturile 1+2+3+4+5+6) trebuie să fie egală cu suma elementelor din drepta contului (posturile 7+8+9).

Pe baza datelor din contul de producție se calculează indicatorii care stau la baza aprecierii activității firmei, respectiv:

Valoarea adăugată brută (VAB);

Valoarea adăugată netă (VAN)ș

Exvedentul brut din exploatare(EBE);

Excedentul net din exploatare (ENE)

Valoarea adăugata brută (VAB) se exprimă în prețurile pieței, când include impozitele indirecte nete ṣi la prețurile factorilor de producție când nu include aceste impozite.

Valoarea adăugată brută se poate calcula astfel:

Diferența între valoarea producției brute – PB (posturile 7+8+9) ṣi consumul intermediar – CI (postul 1)

Sumă a posturilor 2, 3, 4, 5, 6 din stânga contului:

Valoarea adăugată netă (VAN) exprimă valoarea nou creată (prețurile factorilor de producție) de o firmă în perioada de calcul. Se obține din relația:

Excedentul brut din exploatare (EBE) exprimă ce rămâne fimei după ce se elimină impozitele indirecte nete ṣi remunerarea muncii – Rm (salarii, impozite pe salarii, contribuiții la asigurările sociale). Excedentul brut de exploatare evidențiază profitul (Pr) ṣi amortizarea capitalului fix (A):

Excedentul brut din exploatare (ENE) exprimă profitul întreprinzătorului:

Contul de venituri ale firmei

Veniturile obținute de firmă într-o perioadă de timp ṣi domeniile de distribuire a acestora se evidențiază în contul de venituri. Diferența dintre veniturile totale, evidențiate în dreapta contului, ṣi profitul distribuit (impozitele directe pe venituri ṣi transferuri) evidențiate în stânga contului, reprezintă venitul disponibil al firmei, respectiv mărimea economiilor realizate. Contul de venituri al unei firme are următoarea machetă:

Contul de venituri ale unei firme

Intre elementele contului trebuie să existe următoarele relații:

respectiv:

Contul de formare a patrimoniului

Venitul disponibil obținut de o firmă într-o perioadă de timp se poate utiliza pentru consum productiv ṣi pentru investiții.

Folosirea venitului disponibil ṣi a amortizării se evidențiază în contul de modificare a patrimoniului,. In cont se înregistrează sursele care duc la modificarea patrimoniului (în partea dreaptă) ṣi elementele de cheltuieli efectuate pentru modificarea patrimoniului (în partea stangă). Macheta contului este următoarea:

Contul de modificare a patrimoniului unei firme

Soldul finanțării se calculează după relația:

Contul de finațare a unei firme

2.2. Tranzacțiile privind activitatea unei gospodării

Conform concepției SCN, gospodăriile private nu sunt considerate subiecte economice producătoare de bunuri economice.

Funcția de consum este considerată dominantă pentru gospodăriile populației.

Pentru gospodăriile private se alcătuiesc trei conturi: contul de venituri, conturi de modificarea patrimoniului ṣi contul finanțării

Contul de venituri ale unei gospodării private (menaj privat)

O gospodărie privată poate obține venituri din următorele surse:

Din activitatea desfăṣurată în calitate de angajat;

Din activitatea depusă ca întreprinzător independent;

Din dividende pentru acțiuni, dobânzi sau depuneri ṣi obligațiuni, etc;

Din transferuri curente sub formă de pensii, ajutoare de ṣomaj, ajutoare sociale, alocații, burse, etc.

Totalitatea veniturilor constituie venitul brut al gospodăriei private înainte de impozitare ṣi se evidențiează în contul de venituri, ce are structura prezentată în machetă:

Contul de venituri ale unei gospodării private

In partea dreaptă a contului apar veniturile din muncă ṣi patrimoniu, precum ṣi transferurile curente de stat. Dacă din veniturile totale ale gospodăriei private VP (posturile 4 -5) se scad transferurile curente plătite, impozitele directe ṣi contribuțiile sociale (adică postul 1) rezultă venitul disponbil al gospodăriilor:

Contul de formare a patrimoniului unei gospodării private

Gospodăriile private nu dețin mijloace de producție. Ele nu investesc. Deṣi dețin un patrimoniu material (bunuri de folosință îndelungată), datorită dificultăților cauzate de lipsa datelor statistice în prezent nu se efectuează calcule privind patrimoniu. De aceea, contul de modificarea patrimoniului se reduce la evidențierea economiilor realizate de gospodării ṣi transferurilor de patrimoniu primite de la alte subiecte economice. Macheta contului este următoarea:

Contul de modificare a patrimoniului unei gospodării private

Relația între elementele contului este următoarea:

Contul finanțării are, în principiu, aceeaṣi construcție cu specific unei firme ṣi pune în evidență modificarea nivelului creanțelor angajamentelor unei gospodării private.

2.3. Transferurile privind activitatea unei instituții publice (menaj public)

Instituțiipe publice sau guvernamentale pruduc servicii publice, care, de regulă, sunt puse la dispoziția societății in mod gratuit. Activitatea firmelor care se află integral sau parțial în proprietatea sectorului public se încadrează ṣi se evidențiază în conturile de producție, de venituri ṣi de modificare a patrimoniului alcătuite de sectorul firme ṣi nu la instituțiile publice.

Instituțiile guvernamentale alcătuiesc: contul de producție, contul de venituri, contul de modficiare a patrimoniului ṣi contul de finanțare.

Contul de producție a unei instituții publice are următoarea structură:

Contul de producție a unei istituții publice

Intre elementele contului există următoarele relații:

Subliniem faptul că instituțiile publice nu au profit, nu plătesc impozite ṣi nu au stocuri.

Contul de venituri ale unei instituții publice

Veniturile instituțiilor publice provin, în principal, din impozite directe ṣi indirecte, dar ṣi din participarea la activitatea firmelor pentru care primesc dobânzi, dividende ṣi alte profituri. Contul are macheta următoare:

Contul de venituri ale unei instituții publice

Principala relație în cadrul contului este cea de determinare a economiilor, respectiv:

Contul de modificare a patrimoniului unei instituții publice

Instituțiile sectorului public îṣi formează ṣi modifică patrimoniul prin investiții ṣi transferuri de patrimoniu de la alte subiecte economice ṣi, respectiv, către alte subiecte economice.

Are structura din macheta următoare:

Contul de modificare a patrinoniului unei instituții publice

Relația între elementele contului este:

Contul finanțării are aceeaṣi construcție cu cel prezentat pentru firme, evidențiind modifiarea nivelului creanțelor ṣi angajamentelor.

2.4. Conturi ale sectoarelor

Datele din conturile alcătuite de subiectele economice (firme, gospodării private, instituții publice sau guvernamentale) sunt folosite pentru caracterizarea ṣi analiza activității desfăṣurate de acestea. Pentru agregarea informațiilor din conturile subiecților economici se alcătuiesc conturi ale sectoarelor economice ṣi anume: conturi ale firmelor, ale sectorului public (guvernamental) ṣi ale gospodăriilor private. Aceste informații sunt agregate apoi pe ramuri de activitate.

La agregarea subiectelor economice pe sectoare sau genuri de activititate tranzacțiile între subiectele economice din acelaṣi sector ṣi ramuri sunt eliminare.

2.4.1. Conturile de producție ale sectoarelor

Contul de producție al sectorului firme

Se alcătuiesc prin agregarea tuturor tranzacțiilor legate de activitatea de producție a firmelor evidențiate în contul de producție al fiecărei firme. Intrucât producția de bunuri se măsoară ca producție finală, la agregare livrările între firmele din sector nu sunt luate în calcul. Se mențin numai cumpărările de bunuri pentru consumul intermediar provenite din exterior deci din import.

Structura contului de profit al sectorului firmelor se prezintă în macheta:

Contul de producție al sectorului firme

Elementele din dreapta contului (posturile 5+6) sunt egale cu cele din stânga (posturile1+2+3+4). Pe baza datelor din conturi se calulează indicatorii: valoarea adăugată brută (VAB) ṣi valoarea adăugată netă (VAN) exprimați în prețurile pieței (pp) ṣi în prețurile factorilor de producție (pf), respectiv:

Contul de producție al sectorului public

Bunurile pruduse de sectorul public, de stat sau guvernamental, nu pot fi, în majortitatea cazurilor, individualizate. De aceea, toate bunurile care nu se realizează prin intermediul pieței sunt considerate bunuri colective, reunite în consumul public sau în consumul statului.

Contul de producție al sectorului privat

Aṣa cum am arătat sectorul gospodării ale populației nu este considerat ca producător de bunuri ṣi, ca atare, nu se alcătuieṣte un cont pentru acesta.

2.4.2. Conturile de venituri ale sectoarelor

Veniturile acestui sector provin din profitul activității de producție, patrimoniu ṣi transferuri curente provenite de la stat sau gospodării private.

Structura contului este redata în machetă.

Contul de venituri al sectorului firme

Contul de venituri al sectorului public

Veniturile sectorului public se formează din: transferuri curente primite; venituri din patrimoniu, venituri din dividende provenite din participarea la activitatea economică a firmelor.

Contul are structura din machetă:

Contul de venituri ale sectorului public

Contul de venituri al sectorului gospodăriilor private

In acest cont se evidențiază în partea dreaptă veniturile din muncă, patrimoniu, veniturile din transferuri, iar în partea stângă, imporitele directe, trasnferurile curente, cheltuieloe pentru consum ṣi economiile.

Contul de venituri al sectorului gospodăriilor private

2.4.3. Conturile de modificare a patrimoniului sectoarelor

Se calculează prin agregarea informațiilor din conturile modificării patrimoniului subiectelor economice (nu se iau în calcul trasnferurile de patrimoniu între subiectele economice din cadrul sectorului)

2.5. Conturile macroeconomice

2.5.1. Noțiuni generale

Conturile macroeconomice constituie un sistem de conturi care stă la baza calculării indicatorilor sintetici ṣi a analizelor macroeconomice.

Elaborarea conturilor macroeconomice impune unele delimitări între conceptele de bază ṣi aplicarea unor princii esențiale referitoare la Sistemul Conturilor Naționale, după cum urmează:

Activitatea de producție SCN

Se consideră bunuri produse numai acelea care, prin intermediul tranzacțiilor de piață, trec de la un subiect economic la altul, deci bunuri care au un caracter de marfă. Acest principiu care delimitează conceptul „producție de piață”, în baza unor convenționalisme, se încalcă de multe ori. Cele mai semnificative cazuri în acest sens sunt:

Serviciile statului, deṣi nu se realizează prin intermediul tranzacțiilor de piață, se includ în rezultatele activității de producție;

Bunurile de capital din producție proprie ṣi modificările stocurilor provenite din producția perioadei de calcul sunt considerate activitate de producție;

Autoconsumul întreprinzătorilor din producție prorie se include în rezultatele producției;

Închirierea locuințelor este considerată activitate productivă

Producția intermediară ṣi producția finală

Rezultatele activității de producție într-o perioadă de timp pot fi folosite în aceeaṣi perioadă pentru a produce noi bunuri economice ṣi, în acest caz, valoarea producției respective este evidențiată sub denumirea de producție intermediară sau consum intermediar (CI). Partea care nu se foloseṣte în aceeaṣi perioadă pentru a produce noi produse se evidențiază sub numele de producție finală.

Consumul final, investițiile ṣi amortizările

Pentru calculele macroeconomice delimitările dintre consumul final, investițiile brute ṣi amortizări sunt de mare importanță.

Consumul final cuprinde valoarea cumpărăturilor făcute de gospodăriile private ṣi rezultatele activității sectorului public care reprezintă modificări în mărimea patrimoniului material al sectorului.

Investiții brute reprezintă valoarea totală a investițiilor făcute în economia națională, respectiv în elementele sale structurale (ramuri, sectoare de activitate, unități sau instituții social – economice) ṣi a celor concretizate în modificarea storcurilor materiale

Amortizările sunt înregistrate prin transferul unei cote cu valoarea mijloacelor fixe utilizate în întreaga activitate economică

Conceptul „intern” ṣi conceptul „național”

În calculele macroeconomice delimitarea economiei se realizează pe baza a două criterii: unul este valabil pentru instituții, iar celălat se referă la persoanele care aparțin de țara respectivă:

Economia națională reprezintă totalitatea instituțiilor ce au centre de interes în teritoriul economic;

Economia națională reprezintă totalitatea persoanelor ce au centre de interes în teritoriul economic.

Rezultatele calculelor macroeconomice în funcție de cele două criterii nu sunt identice. Astfel, veniturile realizate de o firmă străină în România cuprind, conform criteriului a), în calculele macroeconomice în România. Dacă delimitarea se face după criteriul b), aceste venituri apar ca venituri perosnale în calculele țării de care aparține proprietarul firmei. Calculele macroeconomice efectuate pe baza criteriului a) corespund conceptului :intern” (suma activităților desfăṣutate de agenții economici din interiorul țării), iar cele realizate după criteriul b) le corepunde conceptul „național”

Probleme privind evaluarea

Baza evaluării tranzacțiilor, implicit a rezultatelor activității, economice, o constituie prețurile pieței. Prețurile pieței implicate în evaluare se calculează ca medie a prețurilor efective.

Pentru bunurile care nu se realizează prin intermediul pieței evaluarea se face la costurile factorilor de producție. Prețurile pieței cuprind, pe lângă prețul factorilor de producție, ṣi impozitele indirecte percepute pentru bunurile respective.

2.5.2. Conținutul conturilor naționale

Conturile macroeconomice sunt rezultatul unor multipe agregări ale informațiilor cuprinse în conturile alcătuite pe subiecte economice, sectoare economice ṣi ramuri de activitate.

Pentru analiza vieții economice din societate se alcătuiesc următoarele grupe de conturi naționale:

Conturi naționale, care, prin conținutul lor, stau la baza calculării indicatorilor sintetici ai producției de bunuri. In acest scop, sunt alcătuite două conturi:

Contul sisntetic ce bunuri (contul 0)

Contul de producție (contul 1)

Conturi naționale care, prin conținutul lor, stau la baza calculării indicatorilor care permit analiza formării veniturilor, reparației ṣi utilizării acestora.

In această grupă intră următoarele conturi:

– contul de creare a veniturilor (contul 2)

– contul de repartiție a veniturilor (contul 3)

– contul de redistribuire a veniturilor (contul 3)

– contul de utilizare a veniturilor (contul 4)

– Conturi care prin conținutul lor stau la baza calculării indicatorilor ṣi analizei patrimoniului, ṣi anume:

contul de redistribuire a veniturilor (contul 6)

contul de finanțare a modificării patrimoniului (contul 7).

– conturi naționale care, prin conținutul lor, stau la baza calculării indicatorilor ṣi analizei modificărilor patrimoniului ṣi anume:

– contul de modificare a patrimoniului (contul 6)

– contul de finanțare a modificării patrimoniului (contul7)

– conturi care stau la baza analizei tranzacțiilor cu străinătatea (restul lumii). Se alcătuieṣte un cont de bază, contul restul lumii sau străinătatea (contul 8), care are anexe ce cuprind informații detaliate referitoare la relațiile economice ale țării cu alte state;

– contul sintetic de bunuri (contul 0) se elaborează numai la nivelul economiei naționale. In el se înregistrează dimensiunea ṣi provenineța bunurilor materiale ṣi serviciilor pe sectoare ṣi ramuri de activitate, precum ṣi utilizarea acestora în scopuri productive, pentru consum ṣi dezvoltare, evidențiate, de asemenea, pe ramuri ṣi sectoare de activitate.

Contul sintetic de bunuri (contul 0)

Contul sintetic de bunuri nu prezintă sold, fiind echilibrat prin relația de egalitate ce trebuie să existe între resurse ṣi utilizări:

Se utilizează conceptul „intern”, iar contul corelat cu tabelul input-output care prezintă detalitat, pe ramuri ṣi subramuri, producția de bunuri ṣi utilizarea acestora.

Contul de producție (contul 1): se construieṣte la nivelul sectoarelor ṣi pe ansamblul economiei naționale ṣi sintetizează tranzacțiile ce carcterizează activitatea de producție a subiectelor economice interne. Elementele contului de producție sunt evidențiate detaliat prin tabelul input-output. Soldul contului este valoarea adăugată brută (la nivelul unui sector), respectiv produsul intern brut (la nivelul economiei naționale). Este construit după conceptul „intern”.

Contul de producție (contul 1)

Contul de producție evidențiază valoarea producției pe sectoare, respectiv produsul intern brut pe economia națională, iar relația de echilibru este dată de relația:

Contul de creare a veniturilor (contul 2) evidențiază pentru fiecare sector ṣi pentru întreaga economie formarea veniturilor din activitatea economică ṣi din patrimoniu. Se exprimă prin indicatorul valoarea adăugată netă, când se face pe sectoare ṣi produsul intern net, când calculul se face la nivelul economiei naționale. Are structura din macheta următoare:

Contul de creare a veniturilor (contul 2)

Elementele din acest cont servesc la calculul PIN în prețurile factorilor:

Contul de repartiție a veniturilor (contul 3) evidențiază repartiția primară a veniturilor. Cuprinde veniturile factorilor create în interiorul țării, veniturile factorilor încasate în străinătate ṣi veniturile plătite străinătății. La alcătuirea contului se utilizează conceptul „național”.

Contul de repartiție e veniturilor (contul 3)

Venitul național, numit ṣi produsul național net, se obține adăugând la PINpf soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu străinătatea (SVFS).

Contul de redistribuire a veniturilor (contul 4) evidențiază elementele care stau la baza caracterizării ṣi analizei trecerii de indicatorul venit național (soldul contului 3), la venitul național disponibil

Contul de redistribuire a veniturilor (contul 4)

Venitul național disponibil (soldul contului 4) se calculează după relația:

unde: STCS – soldul transferurilor curente în raport cu străinătatea.

Dacă la venitul net disponibil adăugăm amortizarea capitalului fix obține venitul brut disponibil.

Contul de utilizare a veniturilor (contul 5) exprimă utilizarea în interiorul țării a veniturilor nete disponibile.

Contul de utilizare a veniturilor (contul 5)

Soldul contului rezultă din relația:

Contul de modificare a patrimoniului (contul 6) evidențiază economiile brute ṣi transferurile de patrimoniu din străinătate (partea dreaptă) ṣi componentele în care s-au concretizat aceste surse (partea stângă). Contul 6 are macheta următoare:

Contul de modificare a patrimoniului (contul 6)

Soldul finanțării rezultă din relația:

Contul de finanțare a modificării patrimoniului (contul 7) exprimă pe ansamblul țării modificările intervenite în nivelul ṣi structura creanțelor ṣi angajamentelor financiare ale țării.

Contul străinătatea sau restul lumii (contul 8) arată tranzacțiile subiectelor economice interne cu alte țări. În partea dreaptă se înregistrează veniturile încasate din străintătate, iar în partea stângă – plățile făcute către străinătate.

Contul restul lumii (contul 8)

Contul sintetic 8 se defalcă pe patru subconturi, astfel:

-subcontul extern de bunuri ṣi servicii evidențiază importul ṣi exportul. Soldul contului reflectă soldul balanței externe de bunuri ṣi servicii.

-subcontul extern al veniturilor factorilor ṣi la transferurilor curente. Soldul acestui subcont este soldul curent al balanței externe.

– subcontul de captial arată influența transferurilor de capital din / către străinătate;

– subcontul financriar exprimă modificările intervenite în nivelul ṣi structura creanțelor ṣi angajamentelor față de străinătate.

2.6. Probleme metodologice privind folosirea Sistemului Conturilor Naționale (SCN) analizele macroeconomice

Sub denumirea cea mai cuprinzătoare de calcule macroeconomice se cuprind, de regulă, sisteme de calcule care permit prezentarea numerică sistematică a unor mărimi agregate relevante pentru desfăṣurarea activității economice într-o perioadă expirată.

In general, datele ce caracterizează diferitele laturi ale activității vieții economice devin expresive ṣi îṣi dovedesc utilizatea din punctul de vederea la capacității de informare numai după ce se corelează, pe baza teoriilor, a concepțiilor ṣi a potezelor economice, cu alte date statistice.

De remarcat, că o anumită perrioadă a predominat concepția că o evoluție economică pozitivă – măsurată prin agregatele de rezultate calculate in SCN – se reflectă implicit favorabil ṣi în aceeaṣi proporție ṣi asupra evoluției standardului de viață al populației ṣi, ca atare, caculelel macroeconomice trebuie să fie în măsură să furnizeze elementele necesare cunoaṣterii empirice a celor două categorii de probleme. Pentru aceasta SCN acordă prioritate primului obiectiv, respectiv descrierii riguroase a vieții economice ṣi a potențialului productiv al țării.

Derularea vieții economice duce în realitate nu numai la efecte dorite, ci ṣi la rezultate mai puțin dorite, ceea ce impune, nu de puține ori luarea unor măsuri de politică macroeconomică pentru eliminarea si diminuarea efectelor negative rezultate din activitatea economică.

Problematica la care trebuie răspuns ṣi, deci, utilizările care se dau unui instrument cum este SCN sunt variate. Dintr-o serie de motive, în special datorită costurilor pot fi întregistrate toate datele ce caracterizează viața economică ṣi ca urmare ansamblul calculelor macroeconomice implicit deci si SCN, reprezită în fapt o selecție sintetizată ṣi agregată de date referitoare la activitatea economică, selecție care trebuie să ofere utilizatorilor materialul numeric necesar analizei unui numă cât mai mare de probleme ṣi obiective mactoreconomice.

Rezultatele acestor calcule macroeconomice pot fi privite ca un fond de informații statistice menit să răspundă cunoaṣterii unui nuămr apreciabil de fenomene ṣi procese din viața economică, din cadrul cărora se desprind – prin importanța ṣi implicațiile pe care le au în analizele macroeconomice – următoarele: potențialul tehnico-material ṣi uman de care dispune economia ṣi modul de folosire a acestuia, creṣterea economică, formarea ṣi folosirea veniturilor în economie; stabilirea prețurilor; gradul de cunoaṣtere a forței de muncă; echilibrul comerțului exterior.

Informațiile cele mai ample, deci ṣi posibilitățile cele mai mari de analiză furnizate de SCN sunt cele care permit măsurarea producției, repartiției sau folosirii veniturilor în economie. Această bogătă informație stastistică privind fluxurile de venituri ṣi cheltuieli care permit analiza activității de producție a agenților economic, a veniturilor acestora ṣi a folosirii veniturilor pentru consumul ṣi sportirea capitalului (acumulare) este completată cu informațiile referitoare la fluxurile de bunuri ṣi servicii evidențiate prin tabelul input-output, instrument cu largă utilizate în SCN.

Evidențierea producției de bunuri ṣi servicii ṣi folosirea acestei producții pe genuri de activități (ramuri) permit relevarea interdependențelor dinre ramuri folosite în desfăṣurarea procesului de producție ṣi calcularea coeficineților consumului de materiale, forță de muncă ṣi fonduri fix, coeficienți (direcți ṣi totali) care au mare importanță ṣi largă utilizare în analizele ṣi prognozele macroeconomice.

Masurarea ṣi analiza outputului activității din economie se realizează în SCN în funcție de obiectivele cunoaṣterii, după criteriul intern ṣi criteriul național. De cele mai multe ori se recurge la criteriul intern, deci la folosirea agregatului produs intern brut, apreciind că acesta exprimă mai corect potențialul productiv al economiei. Insuṣi contul „producție” se construieṣte la nivelul sectoarelor instituționale ṣi pe întreaga economie după conceptul „intern”. Prin construirea acestui cont se urmăreṣte evidențierea producției finale de bunuri ṣi servicii obținute în perioada pentru care se face calulul. Indicatorul care dimensionează această producție este valoarea adăugată, calculată la nivelul sectoarelor ṣi Produsul Intern Brut (PIB), calculat pe întreaga economie națională. Atât valoarea adăugată, cât ṣi PIB se calculează în SCN ca indicator de natură brută ṣi netă, în funcție de cuprinderea sau necuprinderea amortizării capitalului fix. Deṣi se apreciază că indicatorii de natură netă sunt mai semnificativi pentru aprecierea rezultatelor activității economice, mai frecvent se folosesc, în statistici naționale ṣi internaționale, indicatori de natură brută. Argumentul principal în favoarea acestei opțiuni este legat de faptul că indicatorii de natură brută pot fi estimați mai uṣor ṣi cu mai mare rigurozitate. Cu toate acestea, în scopul prezentării integrate a conturilor ṣi agregatelor macroeconomice, în varianta revizuită în 1992 a Conturilor Naționale ONU, soldul tuturor conturilor sunt calculate concomitent pe baza produsului brut ṣi a produsului net.

Informațiile sintetice cuprinse în contul „producție” întocmit pentru sectoarele intituționale sau la baza analizei contribuției sectoarelor la formarea produsului intern brut ṣi net, a măsurării eficienței cu care au fost folosiți factorii de producție ṣi caracterizării structurii producției brute. Valoarea adăugată – indicator exprimă producția finală pe sectoare instituționale este o mărime pe baza căreia se determină ṣi analizează alți indicatori fundamentali pentru judecarea activității economice, printre care un loc cert îl ocupă excedentul de ecploatare.

Evidențiind valori producția finală de bunuri materiale ṣi servicii produse de agenții economici interni, în perioada pentru care se face calculul, produsul intern brut este apreciat ca un agregat macoreconomic fundamental calculat în SCN. Pe baza lui se apreciază rezultatele politicii în domeniul dezvoltării economice, se caracterizează, în statisticile internaționale ṣi naționale, nivelul de dezvoltare economică, se analizează strucutrile bunurilor ṣi serviciilor în funcție de utilizarea lor pentru consumul final pentru formarea brută a capitalului ṣi pentru export, se apreciază nivelul de trai al populației ṣi se analizează folosirea potențialului productiv al economiei naționale.

Măsurarea ṣi aprecierea acestor elemente, pe baza produsului intern brut, trebuie să țină seama ṣi de evoluția prețurilor bunurilor ṣi serviciilor care alcătuiesc conținutul acestui indicator.

În legătură cu folosirea produsului intern sau a produsului național pe locuitor pentru aprecierea nivelului de trai al populației, subliniem necesitatea folosirii acestui indicator cu multă precauție, întrucât, nu în mod automat, o creṣtere a producției de bunuri ṣi servicii pe locuitor duce la o ridicare a nivelului de trai. Pentru a aprecia corect bunăstarea populației, lângă produsul intern sau național pe locuitor – care permite o apreciere de ansamblu – este necesar să se utilizeze în analiză ṣi informații referitoare la repartiția bunurilor ṣi serviciilor.

Circuitul veniturilor, generat de producerea ṣi folosirea bunurilor ṣi serviciilor în economie, se reflectă în SNC prin intermediul mai multor conturi. Prin repartizarea veniturilor produse, distribuite în cele două faze ale repartiției ṣi utilizate pentru consum, pentru plăti obligatorii ṣi benevole ṣi pentru economii se ajunge la unele valori de echilibrare a conturilor exprimate sub formă de solduri, care au o mare putere informațională privind circuitul veniturilor în economie.

Informațiile privind repartiția primară a veniturilor stau la baza analizei modului în care vloarea adăugată este distribuită factorului muncă ṣi capital ṣi, dcă este cazul, de la ṣi către restul lumii (străinătate).

Conturile care pun în evidență crearea veniturilor reflectă tranzacțiile care sunt în legătură directă cu procesul producției. Informațiile din aceste contrui permit măsurarea excedentului de exploatarea realizat de sectoarele ṣi ramurile care produc pentru pieță. In cazul subiectelor economice care produc pentru piață, excedentul de exploatare exprimă suma totală rezultată din activitatea direct productivă ṣi care asigură atât recompensarea capitalului propriu ṣi atras, cât ṣi plata impozitelor curente pe venit. Pe baza acestului indicator – excedentul de exploatare – se măsoară ṣi analizează, de regulă, rentabilitatea ṣi profitabilitatea activității economice.

Distribuirea veniturilor se evidențiază prin indicatorul venit primar sau venit național (brut sau net) care exprimă totalitatea veniturilor primare ale subiectelor economice naționale. Contul „repartizarea primară a veniturilor” evidențiind componentele veniturilor factorilor de producție – venituri din muncă angajată, venituri din patrimoniu, excedent brut de exploatare, impozite nete pe produse – oferă ample posibilități de analiză a dimensiunii ṣi structurii acestor venituri. Analiza posibilităților de consum ṣi de economisire de care dispune economia națională se bazează pe informațiile referitoare la venitul disponibil (brut ṣi net) de care dispune societatea. Informațiile furnizare din contul „redistribuirea venitului” stau la baza analizei structurii venitului disponibil, a politicii în domeniul fiscalității, asistenței ṣi protecției sociale. Pentru a caracteriza folosirea venitului disponibil, în interiorul țării, acest indicator se evidențiază pe sectoare care au consum final (gospodăriile populației ṣi statul) ṣi pe ansamblul economiei naționale, prin intermediul agregatelor consum final ṣi economii. In acest fel se oferă posibilitatea cunoaṣterii aspectelor unor aspecte macroeconomice esențiale privind dimensiunea ṣi structura consumului final după natura bunurilor folosite ṣi după modul de acoperire a cheltuielilor pentru acest consum.

Pe baza componentelor venitului disponibil se determină rata consumului final ṣi rata economisirii, indicatori derivați folosiți în analiza macroeconomică.

Posibiliăți de capitalizare a economiei naționale se analizează pe baza informațiilor privind economiile. Marimea economiilor, componentele împreună cu transferurile de patromoniu din străinătate, sunt evidențiate în contul „capital”. Informațiile cuprinse în acest cont stau la baza mărurării analizei dimensiunii ṣi structurii capitalizării.

Calculul ṣi analiza agregatelor macroeconomice de rezultate se bazează pe informațiile privind activitatea economică a agenților economici naționali ṣi externi, ceea ce presupune cunoaṣterea tranzacțiilor cu strainătatea. Aceste tranzacții, evidențiate în contul „străinatatea” reflectă exportul ṣi importul de bunuri materiale ṣi servicii, veniturile factorilor ṣi către exterior, transferurile din ṣi către străinătate ṣi modificarea creanțelor ṣi angajamentelor financiare. Sintetizând toate tranzacțiile strainătatea se asigură informații privind fluxurile de bunuri materiale, servicii, de venituri din activitatea economică din ṣi către străinătate, utile fundamentarea politicii valutare a statului.

Persistența depăṣirii exportului de către import poate duce la o penurie de surse valutare de plată, iar afluența de bani speculativi din experior poate afecta stabilirea monetară internă. Privite deci din punctul de vedere al popilicitii valutare, informațiile furnizate de contul „străinătate” sau insuficiente, ceea ce face necesară alcătuirea balanței de plăti formate din balanța comerciale, balanța serviciilor ṣi banața miṣcării capitalului.

Un obiectiv principal urmărit pentru efectuarea calculelor macroeconomice îl constituie caracterizarea stabilizării dezvoltării economice. Informațiile utile în acest sens se obțin la nivel macroeconomic pe măsurarea modificării preturilor ṣi a gradului de ocupare a forței de muncă.

Măsurarea rezultatelor activității obținute într-un sector instituțional sau în întreaga economie se poate realiza numai prin intermediul indicatorilor în expresie bănească, deci care sunt calculați cu ajutorul prețurilor.

Evoluția prețurilor poate influența semnificativ concluziile desprinse din analiza indicatorilor nominali – atât în cazul indicatorilor de nivel de sructură, dar mai ales celor care exprimă evoluția în timp ṣi spațiu.

In aceste condiții toti indicatorii calculați pe baza componentelor ce exprimă producerea ṣi utilizarea bunurilor, precum ṣi veniturile generate ṣi utilizate de aceste procese, se determină ca indicatori nominali (expromați în prețuri curente) ṣi indicatori reali, exprimați în prețuri constante. Trecerea de la indicatorii nominali la cei reali se face cu ajutorul indicilor de prețuri, deflaționarea sau inflațiionarea indicatorilor nominali. Deflaționarea presupune împărțirea indicatorului nominal la indicele prețruilor, deci eliminarea variației prețurilor, iar inflaționarea, multiplicarea indicatorului nominal cu indicele prețurilor.

Determinarea mai multor indici de prețuri – indicele prețurilor de consum, deflatorul PIB, indicii prețurilor productiei ramurilor, indicii prețurilor produselor exportate, importate, etc – este impusă, în principal de necesitatea deflaționării indicatorilor, de calculul puterii de cumpărare a veniturilor, de măsurarea nivelului inflației. Indicii de prețuri servesc cunoaṣterii nivelului real al unui indicator macroeconomic. Determinarea acestor indici ridică o serie de probleme metodologice care sunt cu atât mai complexe cu cât indicatorul care urmează a fi deflaționat are o sferă de cuprindere mai largă. Aceasta se referă atât la tipul indicelui care trebuie folosit, cât ṣi la eṣantionul de bunuri ṣi servicii pe baza căruia se măsoară miṣcarea prețurilor.

In deflaționarea indicatorilor sintetici de rezultate, de cele mai multe ori se recurge la deflaționarea PIB ṣi al indicele prețurilor de consum.

=== fe1f44526d1fd284dc8203348d50cdc2f3f9a369_673981_2 ===

Cap. 3. Analiza statistică a Produsului Intern Brut al României

3.1. Evoluția Produsului Intern Brut al României

Produsul intern brut este un indicator calculat în toate tările lumii, el surprinzând evoluția cantitativă și calitativă a economiei unei țări într-o anumită perioadă.

Studierea lui este importantă atât pentru a putea realiza comparații cu alte țări ale lumii, cât și pentru a putea înțelege și explica mai bine fenomenele și procesele macro-econmice.

Evoluția PIB în România se poate surprinde prin intermediul celor trei metode:

Metoda de producție;

Metoda veniturilor;

Metoda cheltuielilor, aceștia putând fi exprimați fie în prețuri curente, fie în prețuri comparabile.

Evoluția PIB-ului în România, calculat prin metoda de producție și exprimat în rpețuri cunrete, este prezentată în tabelul 3.1.

Tab. 3.1. PIB-ul românesc, calculat prin metoda producției, exprimat în prețuri curente

milioane lei –

Sursa:www.insse.ro, accesat la 28.06.2018

Fig. 3.1. Evoluția PIB calculat prin metoda producției, prețuri curente

Analizând graficul putem afirma fără tăgadă că PIB-uls a avut o evoluție constant crescătoare în perioada analizată. Cu ajutorul funcției FORECAST din Excel, previzionăm evoluția acestui indicator pe următorii 5 ani, conform tabelului 3.2.

Tab. 3.2. Prezivionarea PIB-ul românesc, calculat prin metoda producției, prețuri curente, pentru perioada 2018-2023

milioane lei-

Pentru a putea trage însă concluzii vom analiza și PIB-ul exprimat în prețuri comparabile:

Tab. 3.3. PIB-ul românesc, calculat prin metoda producției, eprimat în prețuri comparabile

milioane lei –

Sursa:www.insse.ro, accesat la 28.06.2018

Fig. 3.2. Evoluția PIB calculat prin metoda producției, prețuri comparabile

Analizând seria constatăm același trend crescător continuu din 1995, cu maximul atins la sfărșitul perioadei – 2017; previzionăm evoluția indicatorului folosind aceeași funcție:

Tab. 3.4. Prezivionarea PIB-ul românesc, calculat prin metoda producției, prețuri comparabile, pentru perioada 2018-2023

milioane lei-

Fig. 3.3. Evoluția previzionataă a PIB calculat prin metoda producției, exprimat în prețuri comparabile

Se constată că și utilizând prețurile comparabile, pornind de la anii anteriori, ne putem aștepta la o creștere a PIB-ului, ajungându-se, pe baza previziunii liniare, la o sumă previzionată de 1044184,35 milioane lei lei în anul 2023.

Pentru a analiza în amânunt această evoluție a PIB vom calcula indicii de dinamică, respectiv cel cu bază fixă (anul 1996) și cel cu bază în lanț:

Tab. 3.5. Indicii de dinamică ai PIB calculat prin metoda producției, exprimat în prețuri comparabile

Sursa:www.insse.ro, accesat la 28.06.2018

In ceea ce privește indicele cu bază fixă (1996) constatăm că acesta crește constant: de la 1,37 în 1997 la 102,52 în anul 2017, ceea ce înseamnă că PIB-ul din 2017 a crescut de 102,52 ori față de anul 1997.

Indicele cu bază în lanț cunoaște și el o evoluție pozitivă, întrucât toate valorile sunt supraunitare, iar cea mai mare valoare se înregistrează în anul 1998 (2,31), ceea ce înseamnă că PIB-ul din anul 1998 este de 2,31 ori mai mare decât cel al anului precedent, 1997.

Vom analiza mai departe structura valorii brute adăugate pe fiecare ramură a economiei naționale:

Tab. 3.6. Structura valorii brute adăugate în perioada 1996 – 2015

milioane lei –

Sursa:www.insse.ro, accesat la 28.06.2018

Observăm că cea mai mare pondere în totalul valorii brute adăugate o au serviciile, iar ceea mai mică sectorul construcțiilor. Pentru a putea vedea mai bine această evoluție vom calcula indicii de structură:

Tab. 3.7. Indicii de structură a valorii brute adăugate în perioada 1996 – 2015

milioane lei lei –

Sursa:www.insse.ro, accesat la 28.06.2018

Analizând rezultatele observăm că ponderea agriculturii este în scădere: în anul 1996 ea reprezenta 18% din totaul valorii brute adăugate în economie, pentru ca în anul imediat următor să ajungă la 20%; în perioada 2000-2005 contribuția agriculturii se situează între 111 -15%, pentru ca apoi să înregistreze o scădere continuă până în anul 2015, când reprezinta doar 5% din valoarea brută adăugată la nivelul întregii economii.

In ceea ce privește industria putem spune că ponderea sa este relativ constantă, situându-se în jurul valorii de 30% în perioada studiată.

Construcțiile în schimb au o evoluție oscilantă începând cu anul 2006: astfel, contribuția lor creste până în anul 2008 când ajunge la un maxim de 13%, penru ca în anul 2011 să ajungă la un minim de 6%, să crească cu câte un procent până la 9% în 2013, pentru ca apoi să scadă din nou până la 7% în anul 2015.

Ponderea serviciilor în valoarea adăugată este cea mai mare și putem afirma că crește continu: de la minimul de 2% în anul 1997 la 59% în anul 2015.

Pentru ultimul an în care sunt disponibile date (2015) structura valorii adăugate brute pe principalele ramuri economice este cea prezentată în figura de mai jos:

Fig. 3.4. Structura pe ramuri a VAB în anul 2015

Metoda veniturilor

Evoluția PIB-ului calculat prin metoda veniturilor și exprimat prin prețurile curente și comparabile este prezentată în tabelul 3.8.

Tab. 3.8. Indicii de structură a valorii brute adăugate în perioada 1996 – 2015

milioane lei lei –

Sursa:www.insse.ro, accesat la 28.06.2018

Observăm faptul că PIB-ul calculat cu ajutorul acestei metode are și el tot un trend constant crescător, ajungând de la 11.463,5 milioane lei lei în anul 1995 la 858.332,80 lei în anul 2017.

Fig. 3.5. Evoluția PIB calculat prin metoda veniturilor

Previzionăm seria utilizând funcția forecast.linear din excel:

Tab. 3.9. Prezivionarea PIB-ul românesc, calculat prin metoda veniturilor, pentru perioada 2018-2023

milioane lei –

Vom analiza mai jos indicii de dinamică:

Tab. 3.10. Indicii de dinamică ai PIB-ului calculat după metoda veniturilor

Observăm faptul că PIB-ul calculat utilizând metoda veniturilor a crescut de 74,88 ori în 2017 față de 1995 și de 1,13 ori față de anul 2016.

Anul 2009 a adus singura scădere a PIB-ului (cu 2%) față de anul precedent, în valoare absolută această scădere fiind de 11.704,5 milioane lei lei.

Metoda cheltuielilor

In continuare vom analiza PIB-ul României calculat prin metoda cheltuielilor, exprimat în prețuri curente.

Tab. 3.11. Evoluția PIB-ului calculat prin intermediul metodei cheltuielilor, exprimat în prețuri curente

milioane lei –

Sursa: www.insse.ro, accesat la 28.06.2018

Ca ṣi în cazul calculului pe baza celorlalte două metode ṣi în cazul de față se observă o creṣtere constantă a PIB-ului, de 7656,7 milioane lei lei în anul 1995 la 858.332,8 milioane lei lei în ultimul an de analiză, respectiv 2017.

Vom analiza însă ṣi PIB-ul calculat prin această metodă însă exprimat în prețuri comparabile, pentru a putea trage niṣte concluzii concludente.

Tab. 3.12. Evoluția PIB-ului calculat prin intermediul metodei cheltuielilor, exprimat în prețuri comparabile

milioane lei –

Sursa: www.insse.ro, accesat la 28.06.2018

Fig. 3.6. Evoluția PIB calculat prin metoda cheltuielilor- prețuri comparabile

Este evident trendul pozitiv crescător al PIB-ului; vom analiza în continuare repartizarea PIB-ului regional pe macroregiulie principale:

Tab. 3.13. Evoluția PIB-ului calculat prin intermediul metodei cheltuielilor, pe macroregiuni

milioane lei lei –

Sursa: www.insse.ro, accesat la 28.06.2018

Constatăm că cea mai mare pondere o are macroregiunea 3 (Bucureṣti, Ilfov ṣi Muntenia Sud) în întreaga perioadă analizată

Fig. 3.7. Evoluția PIB pe macroregiuni

Putem observa că structura PIB-ului a suferit modificări în ceea ce priveṣte contribuția fiecărei regiuni, însă pentru a putea vedea mai bine care este situația vom calcula indicii de structură.

Tab. 3.14. Indicii de structură pentru PIB pe macroregiuni

Aṣa cum am subliniat ṣi anterior, ponderea cea mai mare (în jur de 40% din Pib-ul total) se realizează în regiunea 3; pentru celelalate două macroregiuni 1 ṣi 2 se constată o creṣtere minimă de (1 – 2% din PIB) a ponderii macroregiunii 1 (alcătuită din regiunea centrul ṣi nord – vest): dacă în anii 2000 – 2004 cele două zone au o pondere egală (câte 23 – 24% din PIB fiecare), macroregiunea 2 pare să scadă uṣor, ajungându-se la o diferență de 2% în anul 2015. Maroregiunea 1 are o pondere de 23% din PIB, iar macroregiunea 2 o pondere de 21% din PIB.

3.2. Evoluția PIB-ului României în context european

Pentru a putea vedea în ce măsura creșterea PIB-ului României se corelează cu evoluția aceluiași indicator la nivelul întregii Uniuni Europene, vom analiza mai jos evoluția PIB-ului în tote statele membre UE:

Tab. 3.15. Evoluția PIB-ului exprimat în prețuri curente la nivelul Uniunii Europene

milioane euro-

Sursa: www.eurostat.eu, accesat la 28.06.2018

Fig. 3.8. Evoluția PIB la nivelul întregii Uniuni Europene

Se observă că la nivelul întregii Uniuni Europene PIB-ul a avut o evoluție crescătoare, de la 12.824.767,8 milioane lei în anul 2010 la 15.330.010,9 milioane euro în anul 2017.

Vom analiza în continuarea evoluția indicatorului pe fiecare țară membră:

Fig. 3.9. Evoluția PIB-ului pe fiecare țară membră U.E.

Constatăm că cea mai mare contribuție o are PIB-ul Germaniei, urmată de Marea Britanie, Franța Italia și Spania. Pentru a putea vedea exact contribuția fiecărui stat membru vom calcula indicii de structură:

Tab. 3.16. Contribuția procentuală a fiecărei țări membre în PIB-ul U. E.

milioane euro-

Sursa: www.eurostat.eu, accesat la 28.06.2018

Observăm că mai mult din 60% din PIB-ul întregii Uniuni provinde de la patru state: Germania, Maria Britanie, Franța și Italia;

In ceea ce privește România putem observa că ponderea în PIB-ul uniunii este în continuă creștere: de la 1,08% în 2015 la 1,15% în 2016 și la 1,23% în anul 2017.

Fig. 3.10. Structura pe țări a PIB-ului Uniunii

Pentru a înțelege mai bine această structură pe țări vom analiza și indiii de dinamică pe ultimii trei ani:

Tab. 3.17. Indicii de dinamică la nivelul PIB-ului U.E.

Din analiza indicilor putem observa că Grecia este singurul stat care a înregistrat o scădere a PIB-ului, astfel că PIB-ul înregistrat în 2017 rezprezintă doar 96% din cel înregistrat în 2013.

Evoluții negative în anii 2014 și 2015 față e anul de bază au mai avut și Cipru, Cehia și Suedia, dar acestea au reușit să se redreseze în anii imediat următori.

Astfel:

Cipru: de la 17.742,0 milioane euro în anul 2015 ajunge la 19.213,8 milioane euro în 2017;

Cehia atinge un minim de 156.660,0 milioane euro în 2014 pentru ca apoi să atingă o valoarea maximă în 2017 de 192.016,6 milioane euro

PIB-ul Suediei atinge o valoare de 435.752,1 milioane euro în 2013, pentru ca în anul imediat următor să scadă la 435.752,1 milioane euro, pentru ca ulterior economia suedeză să se redreseze și să atingă un maxim absolut în 2017 de 477.383,0 milioane euro.

Constatăm de asemenea că PIB-ul Marii Britanii este în scădere în anii 2016 și 2017, maximul fiind atins în anul 2015, respectiv 2.602.139,6 milioane euro.

Vom analiza în continuare evoluția PIB-ului per cap de locuitor la nivelul fiecărei țări europene, pentru a putea face o comparație cu țara noastră:

Tab. 3.18. Evoluția PIB/locuitor în Europa

euro / capita –

Sursa: www.eurostat.eu, accesat la 28.06.2018

\

Constatăm că la nivelul țării noastra acest indicator a crescut constant: de la 6,7 în 2012 la 9,6 în 2017, dar se situaează cu mult sub media europeană de 29,54 euro / capita.

Cea mai mare valoare acestui indicator în cadrul UE se înregistrează în Luxemburg -92,8 euro/ capita, în vreme ce Bulgaria înregistrează cea mai mică valoare : 7, 1 euro/capita, dar nu este cea mai mică din Europa, state precum Albania și Serbia înregistrând valori mai mici.

Ținând seama că totuși România a trecut la economia de piață doar din anul 1990 vom ananiza performațele economiei românești în raport cu celelalte state ce au făcut parte din fostul bloc socialist.

Fig. 3.11. Evoluția PIB / capita în fostele state socialiste

Constatăm că țările ne-membre UE, respectiv Albania, Macedonia si Serbia, au cel mai mic PIB/cap de locuitor din grupul țărilor studiate, în vreme ce Bulgaria și România au cele mai mici valori ale acestui indicator dintre statele foste socialiste membre UE.

Cea mai mare valoare a PIB-ului /cap de locuitor se înregistrează în Slovenia, urmată de Cehia și Estonia.

Pentru vedea care este țara fostă socialistă cu cea mai mare creștere a acestui indicator calculăm indicii de dinamică 2017/2016, cu excepția Macediniei și Albaniei pentru care nu avem date:

Fig. 3.12. Creșterea PIB/capita în 2017 față de 2016, în fostele state socialiste

Constatăm că România are cel mai mare ritm de creștere, dar în valoare absolută decalajul este încă foarte mare față de fruntașa Slovenia, respectiv 11,4 euro / capita.

Media aestui indicator în gupul de state studiat este de 13,75 euro/capita, în vreme ce în țara noastra valoarea lui este de numai 9,6 euro/capita.

=== fe1f44526d1fd284dc8203348d50cdc2f3f9a369_673987_1 ===

Cap. 4. Concluzii

Statistica joacă un rol crucial în dezvoltarea mondială, atât la nivel economic, cât ṣi la nivel social. Utilizarea sa este importantă atât în faza de concepție a diverselor strategii ṣi politici cât ṣi în cea de punere în practică a acestora, exemple elocvente fiind diversele programe existente în prezent în toate zonele globului.

Ea oferă ṣi instrumentele atât de necesare măsurării progreselor făcute ca urmare a diverselor practici, tactici, politici ṣi programe, facilitând atingerea principalelor obiective de natură economică ṣi socială, ca de exemplu: creṣterea nivelului de trai, creṣterea productivității, creṣterea produsului intern brut, dar ṣi reducerea sărăciei, creṣterea gradului de ṣcolarizare, reducerea ratei mortalității inflatile, etc.

Folosirea adecvată a datelor statistice ṣi a diverṣilor indici ṣi indicatori permite identificarea cauzelor anumitor evoluții ṣi dezvoltarea de scenarii posibile, pe baza previzionării acestora.

Țara noastră a început să utilizeze, o dată cu trecerea la economia de piață, Sistemul Conturilor Naționale, în conformitate cu Sistemul European de conturi economice integrate (SEC), sistem ce permite calcularea indicatorilor necesari analizelor macroeconomice ṣi care sunt coordonate de INS.

Principalul indicator folosit la nivel mondial ṣi European este Produsul Intern Brut, ce poate fi calculat utilizând trei metode disticte:

Metoda producției;

Metoda veniturilor

Metoda cheltuielilor.

Acest indicator poate fi exprimat atât în prețuri curnete, cât ṣi în prețuri comparabile.

În ceea ce priveṣte evoluția PIB-ului la nivelul economiei româneṣti constatăm că indiferent de metoda folosită la calcularea sa, acesta are un trend constant crescător în ultimii 10 ani. Astfel:

PIB-ul calculat prin metoda producției: în 1995 atingea valoarea de 7.953 milioane lei, pentru ca în anul 2017 ajungă la 815.302,2 milioane lei; utilizând indicii de structură constatăm că cea mai mare pondere în valoarea adăugată brută la nivelul economiei naționale o au serviciile (59% la nivelul anului 2015), urmat de industrie (29%), 7% construcții ṣi 5% agricultură.

PIB-ul calculat prin metoda veniturilor înregistra în anul 2017 o valoare de 858.332,8 milioane lei față de 11.463,5 milioane lei în 1996;

PIB-ul calculat prin metoda cheltuielilor: 7.656,7 milioane lei în 1996, pentru a ajunge la 858.332,8 milioane lei în 2017.

Analizând performanțele țării noastre în context European constatăm că ponderea procentuală a PIB-ului românesc în totalul PIB-ului European este de numai 1.23% la nivelul anului 2017, dar ṣi faptul că mai bine de 60% din PIB-ul Uniunii Europene provine de la patru state: Germania, Marea Britanie, Franța ṣi Italia.

Singura țară membră a Uniunii care a înregistrat o evoluție negativă a PIB-ului este Grecia, dar ṣi Marea Britanie a înregistrat o scădere a PIB-ului în anii 2016 ṣi 2017 față de maximul perioadei atins în 2015.

Ținând cont că România a trecut la o economie de piață de-abia în anul 1990, am analizat performanțele ei în comparație cu cele ale fostelor state socialiste (Serbia, Albania, fosta republică iugoslavă Macedonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, țările baltice, Croația, Cehia ṣi Bulgaria).

Comparând PIB-ul pe cap de locuitor al acestor state constatăm că, din pacăte țara noastră ocupă penultimul loc în rândul țărilor membre ale Uniunii (pe ultimul loc situându-se Bulgaria), dar înregistrează cel mai mare ritm de creṣtere în anul 2017 față de 2016 din grupul acestor țări.

=== fe1f44526d1fd284dc8203348d50cdc2f3f9a369_674415_1 ===

Cuprins

Cap. 1. Indicatorii statistici macroeconomici calculați în sistemul 1 – 16

conturilor naționale

1.1. Noțiuni generale, precizări metodologice ṣi definiții 1 – 7

1.2. Condiții privind metodele de calcul a indicatorilor sintetici 7 – 8

1.3. Indicatorii sintetici calculați în SCN 9 – 16

1.3.1. Conținutul Produsului Intern Brut 9 – 13

1.3.2. Calculul Produsului Național Net (PNB) 14 – 15

1.3.3. Metodologia de calcul a produsului intern net (PIN) 15 – 16

ṣi al produsului național net (PNN)

Capitolul 2 Conturile de activitate a subiectelor economice 17 – 40

2.1 Tranzacțiile privind activitățile economice ale firmei 17 – 20

2.2. Tranzacțiile privind activitatea unei gospodării 21 – 22

2.3. Transferurile privind activitatea unei instituții publice (menaj public) 22 – 23

2.4. Conturi ale sectoarelor 24 – 28

2.4.1. Conturile de producție ale sectoarelor 24 – 26

2.4.2. Conturile de venituri ale sectoarelor 26 – 27

2.4.3. Conturile de modificare a patrimoniului sectoarelor 27 – 28

2.5. Conturile macroeconomice 28 –

2.5.1. Noțiuni generale 28 – 29

2.5.2. Conținutul conturilor naționale 30 – 33

2.6. Probleme metodologice privind folosirea 34 – 40

Sistemului Conturilor Naționale (SCN) analizele macroeconomice

Cap. 3. Analiza statistică a Produsului Intern Brut al României 41 – 65

3.1. Evoluția Produsului Intern Brut al României 41 – 57

3.2. Evoluția PIB-ului României în context european 57 – 65

Cap. 4 Concluzii 66 – 67

=== fe1f44526d1fd284dc8203348d50cdc2f3f9a369_674415_2 ===

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrari de specialitate

Andrei, T., Bourbonnais, R., Econometrie, Ed. Economica, Bucuresti, 2008

Anghelache, C., Anghel, M.G., Statistică. Teorie, concepte, indicatori și studii ce caz, Ed. Artifex, București, 2015

Anghelache, C., Mitruț, C., Voineagu, V., Statistică macroeconomică. Sistemul Conturilor Naționale, Ed. Economică, București, 2013

Anghelache, C. Tratat de statistică teoretică și economică, Ed. Economică, București, 2008

Anghelache C., Statistică generală. Teorie ṣi practică, Ed. Economică, Bucureṣti, 1999

Begu, L., Tusa, E., Statistică teoretică și economică, Ed. ASE, 2004

Biji, M., Biji, E., Anghelache C., Lilea E., Tratat de statistică, Ed. Economică, Bucureṣti, 2002

Biji, E., Baron, T., Statistică teoretică și economică, Ed. Didactică și Pedagogică, 1991

Francisc, A., Statistică și matematică pentru managementul afacerilor, Ed. Tehnică, 2004

Goschin, Z., Vătui M., Statistica, www.biblioteca-digitala.ase.ro

Isaicu-Maniu, Al., Mitruț C-tin, Voineagu, Statistică generală, www.biblioteca-digitala.ase.ro

Jula, D., Econometrie, http: // www .postdoc. acad.ro /data /files /ECONOMETRIE _-_prof.Jula.pdf

Lilea, E., Vătui M, Boldeanu D., Goschin Z., Statistică, www.biblioteca-digitala.ase.ro

Pârvu, A., Macroeconomie, Ed. Universitaria, Craiova, 2012

Titan, E., Ghiță S., Trandas, C. Statistica economică, www.biblioteca-digitală.ase.ro

Voineagu, V, Teorie și practică econometrică, Ed. Meteor Press, 2007

II. Articole si studii de specialitate

Anghelache C., Diaconu A., Zoica N., Samson T., Stoica R., Stanciu. E., Analiza evoluției PIB în termen reali, Romanian Statistical Review Supplement, Issue 3/2017, pp. 76 – 86, 2017

Anghelache, C., Anghel, M.G., Popovici, M., Analiza evoluției Produsului Intern Brut în anul 2015, Romanian Statistical Review Supplement, Issue 3/2016, pp. 43-49/50-56, 2016

Carp A., Dumitresc D.V., Avram D., Burea D., Aspecte teoretice privind conturile naționale, conținut ṣi structură, www.revistadestatistica.ro, nr. 1/2017, pp. 112 – 130

De Michelis, N., Monfort, P., Some reflections concerning GDP, regional convergence and European cohesion policy, Regional Science Policy & Practice, Volume 1, Issue 1, pp.15-22, 2008

III. Surse Internet

http://ec.europa.eu/eurostat

http://www.insse.ro

http://www.revistadestatistica.ro

http://www.statistica.md

=== fe1f44526d1fd284dc8203348d50cdc2f3f9a369_674467_1 ===

Introducere

Tot mai multe aspecte ale vieții noastra, la scară mare sau mică, sunt influențate de statistici. Aceasta furnizează informații esențiale care ajută la supravegherea inflației, la promovarea creșterii economice, la planificarea dezvoltării economiei naționale și regionale, la luarea deciziilor referitoare la forța de muncă și la dezvoltarea anumitor programe sociale.

Statistica ajută atât firmele cât și guvernele și cetățenii în luarea unor decizii clare referitoare la viitorul economic și social și la modul în care pot fi atinse obiectivele propuse, în special obiectivele de dezvoltare. Producând rapoarte precise, clare și pertinente, institutele de statistică din toată lumea alcătuiesc un portret complet și compex al economiei și societății.

In cadrul indicatorilor macroeconomici calculați la nivel mondial, produsul intern brut este cel mai utilizat în măsurarea producției unei economii. El definește valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse in interiorul frontierelor unui stat într-o perioadă de timp specificată, de obicei lunară, trimestrială sau anuală, în vreme ce produsul intern brut pe cap de locuitor arată nivelul de trai al populației unei țări de-a lungul timpului. Rata de creștere a produsului intern brut este poate cel mai bun indicator al creșterii economice.

Produsul intern brut joacă un rol deosebit de important în funcționarea Uniunii Europene. In fapt, respectarea criteriilor destinate limitării deficitului public și datoria publică, care sunt evaluate în raport cu produsul intern brut, sunt impuse tărilor membre și celor asiprante și pot determina modificarea politicilor economice ale acestora. In plus, o parte importantă a contribuției fiecărui stat membru la finanțarea cheltuielilor comune Uniunii Europene este calculată pe baza venitului national brut, indicator al al statisticii macroeconomice naționale care derivă din produsul intern brut și este de obicei foarte apropiat ca valoare de acesta.

In acest context, prezenta lucrare își propune să studieze, pe lângă aspectele teoretice referitoare la indicatorii statistici macroeconomici, evoluția produsului intern brut al țării noastre, pe totalul economiei naționale, dar și pe macroregiuni și să evidențieze evoluția acestui indicator în context European, comparând deci performanțele economiei românești cu cele ale celorlalte state membre.

=== fe1f44526d1fd284dc8203348d50cdc2f3f9a369_674467_2 ===

Cuprins

Introducere

Cap. 1. Indicatorii statistici macroeconomici calculați în sistemul 1 – 16

conturilor naționale

1.1. Noțiuni generale, precizări metodologice ṣi definiții 1 – 7

1.2. Condiții privind metodele de calcul a indicatorilor sintetici 7 – 8

1.3. Indicatorii sintetici calculați în SCN 9 – 16

1.3.1. Conținutul Produsului Intern Brut 9 – 13

1.3.2. Calculul Produsului Național Net (PNB) 14 – 15

1.3.3. Metodologia de calcul a produsului intern net (PIN) 15 – 16

ṣi al produsului național net (PNN)

Capitolul 2 Conturile de activitate a subiectelor economice 17 – 40

2.1 Tranzacțiile privind activitățile economice ale firmei 17 – 20

2.2. Tranzacțiile privind activitatea unei gospodării 21 – 22

2.3. Transferurile privind activitatea unei instituții publice (menaj public) 22 – 23

2.4. Conturi ale sectoarelor 24 – 28

2.4.1. Conturile de producție ale sectoarelor 24 – 26

2.4.2. Conturile de venituri ale sectoarelor 26 – 27

2.4.3. Conturile de modificare a patrimoniului sectoarelor 27 – 28

2.5. Conturile macroeconomice 28 –

2.5.1. Noțiuni generale 28 – 29

2.5.2. Conținutul conturilor naționale 30 – 33

2.6. Probleme metodologice privind folosirea 34 – 40

Sistemului Conturilor Naționale (SCN) analizele macroeconomice

Cap. 3. Analiza statistică a Produsului Intern Brut al României 41 – 65

3.1. Evoluția Produsului Intern Brut al României 41 – 57

3.2. Evoluția PIB-ului României în context european 57 – 65

Cap. 4 Concluzii 66 – 67

=== fe1f44526d1fd284dc8203348d50cdc2f3f9a369_674473_1 ===

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

BUCUREȘTI

FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE

LUCRARE DE LICENță

ANALIZA STATISTICĂ A INDICATORILOR MACROECONOMICI ȘI REZULTATE ÎN NOUL CONTEXT ECONOMIC MONDIAL

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. Claudia BENțOIU

Absolvent:

TUDOR I Cristian Alexandru

București

2018