Analiza Statistică a Evoluției Nivelului, Structurii, Gradului de Ocupare a Forței de Muncă în Regiunea Oltenia

Economie

Analiza Statistică a Evoluției Nivelului, Structurii, Gradului de Ocupare a Forței de Muncă în Regiunea Oltenia

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

CUPRINS 1

LISTA TABELE 2

LISTA GRAFICE 2

INTRODUCERE 3

CAPITOLUL I : FORȚA DE MUNCĂ ȘI POLITICILE DE OCUPARE ÎN ROMÂNIA 5

1.1. Forța de muncă 5

1.2. Piața muncii 6

1.3. Politici de ocupare la nivel național 9

CAPITOLUL II : ANALIZA EVOLUȚIEI OCUPĂRII ÎN REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA 2003-2013 12

2.1. Scurtă prezentare a Regiunii Sud-Vest Oltenia 12

2.2. Analiza evoluției nivelului de ocupare în Regiunea Sud-Vest Oltenia 13

2.3. Analiza evoluției fenomenului ocuparii în Regiunea Sud-Vest Oltenia 14

CONCLUZII 32

BIBLIOGRAFIE 36

BIBLIOGRAFIE

Albu L., Caraiani P., Iordan M., Perspectivele pieței muncii din România în contextul Strategiei Europa 2020, Editura Economică, București, 2012

Boboc I., Perț S., Studiul pieței forței de muncă, Editura Economică, București, 1997

Ciobanu G., Murarița I., Piața muncii în România, între realități și perspective, aricol online pe www.ectap.ro

Mărginean I., Bălașa A., Calitatea vieții în România, Centrul de consiliere în cariera profesională, 2012

Murărița I., Regional Development in Romania in the european integration perspective, articol, Analele Universității din Craiova, seria Științe Economice, anul XXXIV, nr.34, 2006 ,vol.3, Editura Universitaria

Perț S., Strategia ocupării forțeide muncă și combaterea șomajului : realism, eficiență și credibilitate, Oeconomica, București, 1998

Planul regional de acțiune pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială, 2003

Preoteasa A-M., Fenomenul ocupării în România și dezvoltarea durabilă, Revista Calitatea vieții, XIX, nr.1, 2008

Radu C., Ionașcu C., Murărița I., Statistică teoretică, Editura Universitaria Craiova, 2013

Radu C., Vasilescu N., Ionașcu C., Studiu statistic al pieței muncii la nivelul Regiunii Oltenia, 2001

Rotariu T., Metode statistice aplicate în științele sociale, Editura Polirom, București, 1999

Sora V., Hristache I., Mihăescu C., Demografie și statistică socială, Editura Economică, București, 1996

Strategia de Dezvoltare a României, iunie 2014

Voinea L.,Blocul Național Sindical, Biroul pentru observarea pieței muncii și a calității locurilor de muncă, Raport de avertizare timpurie privind piața muncii , august 2010

stpsv.eubiz.ro

www.amaniu.ase.ro

www.europa.eu

www.hotnews.ro

www.insse.ro

www.undp.org#%l!^+a? b

=== 3315b28874b7656a3a8228b400311371f67289f9_264969_1 ===

CUPRINS

LISTA TABELE

Tabel 1 – Rata de ocupare a resurselor de muncă pe județe 14

Tabel 2 – Evoluția nivelului instruirii la nivel de Regiuni în perioada 2004 – 2013 18

Tabel 3 – Structura populației ocupate după statutul profesional în Regiunea Oltenia la nivelul anului 2012 27

Tabel 4 – Locuri de muncă vacante în regiunea Sud-Vest ltenia în perioada 2005-2013 29

LISTA GRAFICE

Grafic 1 – Distribuția populației Regiunii Oltenia pe medii de rezidență 13

Grafic 2 – Plecări și stabiliri de reședințe definitive în Regiunea Oltenia 2000-2012 14

Grafic 3 – structura pe județe a resurselor de muncă în Regiunea Oltenia 14

Grafic 4 – Rata de ocupare pe sexe, pe judete 15

Grafic 5 – Evoluția exploatațiilor agricole la nivelul Regiunii Sud-Vest Oltenia 16

Grafic 6 – Structura ocupării pe activități ale economiei naționale la nivel regional 17

Grafic 7 – Evoluția structurii ocupării pe sexe în Regiunea Sud-Vest Oltenia 17

Grafic 8 – Evoluția nivelului de educație în Regiunea Sud-Vest Oltenia 19

Grafic 9 – Evoluția câștigului salarial mediu pe regiuni de dezvoltare 20

Grafic 10 – Evoluția întreprinderilor active pe regiuni de dezvoltare 2005 – 2010 20

Grafic 11 – Evoluția PIB național pe regiuni (date disponibile 2000-2012) 21

Grafic 12 – Dinamica PIB pe județe în perioada 2000 – 2012 22

Grafic 13 – Rata de ocupare in Romania în perioada 2000-2013 23

Grafic 14 – Investiții străine directe în 2013 atrase pe regiuni de dezvoltare 23

Grafic 15 – Evoluția ocupării pe grupe de vârstă în Regiunea Sud-Vest Oltenia 24

Grafic 16 – Strucutra ocupării pe grupe de vârstă și medii de rezidență în Regiunea Oltenia 25

Grafic 17 – Evoluția ocupării de grupa de vârstă 55-64 ani în România între anii 2000 – 2014 26

Grafic 18 – Numărul mediu al salariaților pe activități ale economiei naționale la nivelul Regiunii Oltenia 28

INTRODUCERE

România traversează astăzi o perioadă de ample și profunde schimbări de ordin politic și economic. În condițiile crizei economice care încă persistă în Europa, la care se adaugă globalizarea, progresul tehnologic și, nu în ultimul rând, îmbătrânirea populației, economia românească se confruntă cu probleme serioase în domeniul utilizării forței de muncă, cu o serie de distorsiuni pe piața muncii, care se traduc prin coexistența unui deficit de forță de muncă, în anumite ramuri economice sau zone geografice, cu slaba utilizare a acesteia pe ansamblu.

Efectele crizei financiare și economice s-au manifestat prin reducerea locurilor de muncă, și implicit prin eliberarea de forță de muncă în șomaj, prin limitarea și încetinirea proceselor de creare de noi locuri de muncă, cu consecințe directe în blocarea intrării tinerilor pe piața muncii și ieșirea de pe piața muncii a persoanelor cu o poziție vulnerabilă (contracte temporare, vârstnici, persoane cu nivel scăzut de educație, persoane cu dizabilități).

Lucrarea de față își propune să prezinte situația actuală a ocupării, dar și a polticilor de ocupare pentru Regiunea Oltenia, urmate de propuneri din perspectiva dezvoltării durabile, folosind atât date obiective (indicatori statistici), cât și date subiective (având ca surse de date Eurostat și Anuarul Statistic al României).

Lucrarea este strucutrată pe doua capitole principale.

Primul capitol prezintă succint conceptul de ocupare, forța de muncă, structura si caracteristicile pieței muncii pentru regiunea analizată, precum și politicile de ocupare asumate de România prin Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Munca 2014-2020.

Cel de-al doilea capitol prezintă analiza structurii, nivelului și gradului de ocupare a populației pentru Regiunea Olteniei, raportate la nivel național, cu o scurtă prezentare a principalelor domenii economice care crează cadrul pieței muncii în această regiune.

Capitolul de concluzii reia pe scurt datele analizate, punând în evidență cele mai semnificative aspecte reieșite din studiul efectuat, precum și propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea astectelor constatate.

„Munca este aceea care determină volumul, structura și calitatea bunurilor materiale și spirituale a serviciilor de care se dispune în societate”. Indicatorii din acest domeniu sunt legați de ocupare și dependență, de disponibilitatea locurilor de muncă, structura ocupațională, proporția și durata medie a șomajului. De asemenea sunt utilizați în analiza dezvoltării durabile pentru a măsura dimensiunea socială a acestui concept prin cele șase teme principale (echitate, sănătate, educație, condiții de locuit, securitate, populație) . Importanța ocupării este fundamentală, atât la nivel individual, aducând valoare individului și fiind considerată rațiunea „de a trăi”, dar și la nivel de societate, în condițiile în care taxele și impozitele provin în cea mai mare măsură din activitățile aducătoare de profit.

Ocuparea forței de muncă este în prezent un motiv de îngrijorare la nivel european, Consiliul de la Bruxelles implicându-se în crearea și aplicarea de reforme pentru susținerea piețelor muncii adecvate fiecărei țări. Sunt necesare investiții majore pentru a stimula creșterea ocupării și pentru a crea un mediu pozitiv în vederea generării de locuri de muncă decente, combaterea șomajului în rândul tinerilor.

Fenomenul ocupării este unul complex, fiind antrenat de efectele demografice, migratorii, nivelul și starea economiei, a educației și sănătății populației.

Conform unui studiu al Comisiei Europene de la finalul anului 2012, în România rata de ocupare a forței de muncă era de doar 63%, a șasea ca nivel din Europa, dintre statele cu cele mai mici rate, stagnând în special în situația ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, iar 30% din gradul de ocupare aflându-se în domenii cu productivitatea scăzută (agricultură), în timp ce la capitolul educației și formării profesionale situația era la fel de îngrijorătoare.

Statistica Eurostat pentru anul 2013 releva că în România rata de ocupare în rândul persoanelor cu vârste între 20 și 64 de ani era de 63,9% sub media Uniunii Europene de 68,3%, în timp ce România are fixată ca țintă pentru anul 2020 atingerea unei rate de ocupare de 70%.

Există de asemenea discrepanțe mari între regiunile românești. In timp ce Regiunea București-Ilfov contribuia în 2012 cu 148,8 mld. lei la PIB, Regiunea Sud-Vest (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea) contribuia cu doar 47,8 mld.lei, printre cele mai sărace regiuni din cele 10 conform distribuirii administrative.

Existența unui deficit general de locuri de muncă la nivel național, a grupurilor confruntate cu dezavantaje pe piața muncii (rromii, persoanele cu handicap), decalajul între sexe pe piața muncii din România sunt probleme cu care se confruntă România în planul ocupării.

În prezenta lucrare vom analiza evoluția ocupării în Regiunea Oltenia, în perioada 2003-2013, cu accent pe reformele propuse de Comisia Europeană, analizând astfel și nivelul în care acestea se aplică în regiunea analizată și măsuri prin care se pot îmbunătății performanțele regiunii analizate.

CAPITOLUL I : FORȚA DE MUNCĂ ȘI POLITICILE DE OCUPARE ÎN ROMÂNIA

Conceptul de ocupare este unul extrem de complex, fundamental pentru natura umană, din punct de vedere sociologic incluzând orice tip de activitate : munca răsplătită cu salariu, activitățile antreprenoriale dar și activitățile pe cont propriu, munca în gospodărie, voluntariatul și orice fel de activitate din afară în piața muncii. În „sistemul de ocupare” au fost incluse munca productivă și neproductivă; modul în care populația și structurile sociale stratifică munca și participarea pe piața muncii; structurile de producție; sistemul de protecție socială, educația și sistemul de relații industriale, statutul social și legal la persoanelor ocupate economic; maniera în care genul, schimbările în familie ca instituție și politicile familiale au afectat dezvoltarea diferitelor forme de muncă și distribuție a muncii în societate și gospodărie.

Forța de muncă

„Resursele de muncă existente la un moment dat în societate exprimă numărul persoanelor capabile de muncă, adică acea parte a populației care posedă ansamblul capacităților fizice și intelectuale care îi permit să desfășoare o activitate utilă în una din activitățile economiei naționale”.

Populația activă (sau forța de muncă) cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste, care furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii.

Încadrarea populației pe categorii, după participarea la activitatea economică, se face conform principiului priorității ocupării față de șomaj și șomajului față de inactivitate. Populația ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste care au desfășurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră, în perioada de referință, în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.

Persoanele sunt clasificate după statutul profesional, adică situația deținută de o persoană în funcție de modul de obținere a veniturilor prin activitatea exercitată și anume : salariați, non-salariați (patroni, lucrători pe cont propriu, ajutor familial neremunerat, membrii ai cooperativelor).

Salariat este considerată persoana care-și exercită activitatea în baza unui contract de muncă într-o unitate economică sau socială – indiferent de forma ei de proprietate – sau la persoane particulare (în baza unui contract sau a unei înțelegeri), în schimbul unei remunerații sub formă de salariu, în bani sau în natură, sub formă de comision, etc.

Patron este persoana care-și exercită ocupația în propria unitate (întreprindere, agenție, atelier, magazin, birou, fermă), pentru a cărei activitate angajează unul sau mai mulți salariați permanenți.

Lucrător pe cont propriu este persoana care-și exercită activitatea în unitatea proprie sau într-o afacere individuală, fără a angaja vreun salariat permanent, fiind ajutat sau nu de membrii familiei neremunerați. Sunt încadrați la acest statut întreprinzătorii independenți (vânzătorii ambulanți, mediatorii, taximetriștii particulari, etc), liber-profesioniștii (muzicieni, artiști plastici, avocați, notari, experti-contabili, etc), zilierii ocazionali, agricultorii individuali. Lucrătorul pe cont propriu poate avea salariați temporari.

Lucrător familial neremunerat ete persoana care-și exercită activitatea într-o unitate economică familială condusă de un membru al familiei sau o rudă, pentru care nu primește remunerație sub formă de salariu sau plată în natură. Gospodăria țărănescă ( de fermier) este considerară o astfel de unitate. Dacă mai multe persoane dintr-o gospodărie lucrează în gospodăria agricolă proprie, una dintre acestea – de regulă, capul gospodăriei – este considerat lucrător pe cont propriu, iar ceilalți – lucrători familiali neremunerați.

Membru al unei cooperative este considerată persoana care a lucrat ca membru al unei cooperative, unde fiecare membru are drepturi egale la luarea deciziilor, soluționarea problemelor de producție/vânzare, etc.

Populația activă este direct influențată de toate fenomenele economice și sociale pe care le traversează o regiune, o țară. Fenomenele demografice ( natalitatea, mortalitatea, migrația) influențează direct populația în sensul creșterii sau scăderii forței de muncă, iar fenomenele sociale și economice (educația prin formarea profesională, sănătatea, gradul de cultură, nivelul de trai, capacitatea fizică prin sport) determină gradul calitativ al forței de muncă în societate.

Populația ocupată conform metodologiei SEC este cunoscut ca singurul indicator ce indică potențialul uman al forței de muncă ocupate ce poate fi utilizat la determinarea productivității sociale a muncii ca raport între PIB și populația ocupată.

Determinarea nivelului și structurii populației ocupate este necesară în societatea datorită faptului că eventualele disparități pot fi corectate economic și social prin măsuri de protecție, facilități fiscale, programe de sprijin a domeniilor deficitare, îmbunătățiri ale legislației care să permită o mai bună integrare și utilizare a resurselor de muncă existente în societate.

Ocuparea forței de muncă este definită de Steliana Perț ca un proces economico-social, cultural educativ și formativ de crearea, dezvoltare și restructurare a conținutului locurilor de muncă, de angajare, respectiv asigurare a resurselor de muncă necesare precum și de recompensare, motivare și stimulare a forței de muncă. Ocuparea, definită astfel, reprezintă conținutul principal, fundamentul existenței și funcționării pieței forței de muncă.

Piața muncii

Piața muncii este un mecanism complex, care asigură reglarea ofertei cu cererea de muncă, prin intermediul salariului real. Experiența istorică arată că, în esență, piața muncii implică întotdeauna stabilirea de raporturi între purtătorii ofertei și cei ai cererii de muncă.

Piața muncii funcționează în interdependență cu celelalte piețe specifice, mai întâi cu piața bunurilor economice, ca unitate dinamică a oferei agregate și cererii agregate de bunuri economice (materiale, servicii, informații). Aceasta înseamnă că relațiile specifice b#%l!^+a?pieței muncii sunt reciproce cu relațiile specifice pieței bunurilor economice, în sensul că toate împrejurările de timp și spațiu privind dezvoltarea economico-socială este sursa cererii de muncă și evoluția demografică este sursa ofertei de muncă.

Piața muncii reflectă legăturile reciproce dintre realitățile demografice care determină oferta de muncă și cele ale dezvoltării economico-sociale care generează cererea de muncă. De aceea, piața muncii presupune o permanentă negociere între purtătorii ofertei și cei ai cererii astfel încât să se ajungă, pe cât posibil, la adecvarea cererii cu oferta atât sub aspect cantitativ, cât mai ales calitativ și structural.

Orice activitatea generează nevoie de muncă, dar nu orice nevoie de muncă se satisface prin piața muncii. Condiția esențială pentru ca nevoia de muncă să fie considerată în categoria cererii de muncă este salarizarea. La nivelul unei regiuni (așa cum ne propunem să analizăm în lucrarea de față), cererea de muncă este influențată de mai mulți factori, dintre care amintim : mărimea capitalului și eforturile de investiții, nivelul înzestrării tehnice a muncii, volumul resurselor naturale și gradul lor de valorificare. Satisfacerea nevoii de muncă se asigură pe baza disponibilităților de muncă existente în societate, respectiv a cantității de muncă ce poate fi prestată de populația aptă de muncă a unei regiuni într-o anumită perioadă. Prin prisma echilibrării cererii cu oferta de muncă, piața muncii se definește ca un „barometru al ocupării într-o anumită zonă”.

Piața muncii poate fi privită într-o dublă ipostază :

De piață derivată – sub aspectul dimensiunii și structurii ocupaționale, profesionale, teritoriale a cererii de muncă și, prin intermediul acesteia, asupra istemului de învățământ, formare profesională inițială și continuă, pe întreaga durată a vieții active a individului. Această caracteristică este de mare importanță mai ales pentru ajustarea echilibrelor și mai ales a dezechibibrelor de pe piața muncii.

De piață principală – din puncul de vedere al formării ofertei de muncă, sub aspect cantitativ și structural-calitativ al potențialului de muncă, al intrărilor-ieșirilor de pe piața muncii,a structurii demografice și ocupațional-profesionale și de calificare, al propensiunii și capacității efective de mobilitate, etc.

Piața muncii are particularități naturale sau dobândite datorită cărora se diferențiază net de celelalte piețe, imprimându-i practic atributul de piață principală, fundamentală: este piața celui mai important factor de producție, cu importante caracteristici demo-socio-psihosociale și educațional-formative; piață negociată, contractuală și, ca atare, piața cea mai imperfectă, concurențială, în care mecanisme ale pieței libere conlucrează cu reguli, convenții, norme juridice, principii etice,etc; o piață cu tendințe de rigidizare.

Raportat la nivelul unei localități, regiuni sau țări, piața muncii poate avea diferite faze:

În cazul forței de muncă necalificate sau cu calificare inferioară, raza este mică, nevoile de muncă putându-se satisface la nivelul unei localități;

Pe măsură ce nivelul de calificare al forței de muncă crește, forța de muncă de calificare mai înaltă e mai rară, apărând necesitatea extinderii razei pieței muncii la zone mai largi sau chiar la întreg teritoriul țării.

Starea pieței muncii din România se caracterizează prin mai multe trăsături din care cele mai importante sunt :

Existența unui pachet de legi și alte reglementări care constituie cadrul formal de funcționare a acestei piețe, într-un mod care se apropie, în general, de cel european;

Resursele de muncă ce formează obiectul acestei peițe au fost pe termen lung relativ constante, având însă o ușoară tendință de creștere ca pondere în populația totală, în timp ce populația ocupată s-a redus considerabil;

Raportul dintre populația ocupată, salariați și pensionari s-a schimbat în favoarea pensionarilor. Având în vedere că pensiile sunt plătite prin contribuția bănească a celor care lucrează, s-a accentuat persiunea ce se manifestă asupra veniturilor acestora in urmă;

Restructurarea ocupării în România nu s-a înfăptuit prin substituția firească dintre muncă și capital, pe calea investițiilor. Restructurarea ocupării este sensibil mai puternică în industria minieră, industria siderurgică și industria constructoare de mașini, adică în ramurile care înregistrează o productivitate scăzută și au caracter energo-intensiv. Aceasta înseamnă că, de fapt, nu s-a realizat o restructurare competitivă, iar măsurile luate în acestă direcție au fost aleatorii, conjuncturale;

Cererea de muncă s-a diminuat considerabil din cauza scăderii generale a producției, diminuării investițiilor, decapitalizării întreprinderilor, precum și altor procese esențiale, cum ar fi dereglarea monetar-financiară, pierderea unor piețe externe pe care România făcea ample exporturi, etc.

De asemenea, în România este prezent fenomenul de reducere a ratei de activitate ce reflectă în mod direct tendința de îmbătrânire demografică, dar mai cu seamă acutizarea dezechilibrelor de pe piața muncii, precarizarea utilizării capitalului uman. Scăderea ratei de activitate a fost determinată în esență de :

Posibilitatea pensionării anticipate a șomerilor vârstnici de lungă durată. Acestă măsură a atenuat cel puțin pe termen scurt creșterea șomajului dar a agravat în timp deficitul fondului de pensii de asigurări sociale. Pensionarea anticipată a fost aplicată în prima parte a procesului de tranziție la economia de piață înaproape toate țările central și est-europene și poate fi considerată unul din principalii factori care au generat cel puțin în prima fază a derulării reformei economice scăderea sensibilă a ratelor de activitate;

Apariția unor persoane descurajate din rândul șomerilor de lungă durată, care pierzându-și speranța găsirii unui loc de muncă pe termen scurt se retrag de pe piața muncii;

Dezvoltarea economiei informale care absoarbe o parte a ofertei de muncă fără ca acest fenomen să fie relevat de datele statistice. Respectiva tendință este una dintre consecințele unei fiscalități ridicate asupra profitului și costului salarial, dar și a unor imperfecțiuni ale cadrului legislativ referitor la activitatea agenților economici;

Conturarea unor fluxuri migratorii externe ale unor persoane apte de muncă în căutarea unor oportunități de obținere a unor venituri semnificativ mai mari decât cele realizate în țară.

Ocuparea, dar și utilizarea eficientă a resurselor de muncă disponibile constituie un aspect nemijlocit legat de problematica pieței muncii. Privită în complexitatea sa, problematica ocupării factorului muncă este cu atât mai dificilă dacă avem în vedere faptul că piața muncii este la granița dintre economie și social. Ocuparea factorului muncă este b#%l!^+a?abordată prin politica ocupării.

Politici de ocupare la nivel național

În esență, politica de ocupare reprezintă ansamblul intervențiilor publice pe piața muncii, pentru stimularea creării de noi locuri de muncă, pentru ameliorarea adecvării resurselor de muncă la nevoile economice, pentru asigurarea unei fluidități și flexibilități pe piața muncii.

Orice strategie de ocupare are o triplă dimensiune : națională (macroeconomică), regională (locală) și la nivel de firmă. Obiectivul pricipal al oricărei strategii de ocupare îl reprezinră crearea condițiilor pentru exercitatea unui drept fuindamental și, totodată, constituțional al omului – dreptul la muncă, la alegerea liberă a profesiei.

În acest sens se impun:

La scară macroeconomică:

Stoparea declinului economic și realizarea unei creșteri economice sănătoase, neinflaționiste; a unei structuri optime, capabile să pună în valoarea potențialul real și viabil de care dispune economia (acest obiectiv este mai necesar ca oricând dacă avem în vedere actualul stadiu al dezvoltării economiei românești);

Menținerea deficitului bugetar în limite rezonabile, fără a afecta dezvoltarea unor sectoare cheie ale economiei (învățământ, sănătate, apărare, etc), care imrpimă durabilitate și eficiență creșterii economice;

Politici fiscale și de credit capabile să stimuleze economisirea și investițiile în domenii cu mare capacitate de antrenare și competiție;

Politici monetare menite să restabilească și să mențină încrederea în moneda națională;

Perfecționarea cadrului instituțional-legislativ al funcționării pieței muncii;

La nivel regional :

Parteneriate și cofinanțare, promovarea unor forme locale de ocupare necesare comunităților locale

La nivel de firmă :

Gestionarea și managementul resurselor umane ale firmelor,

Realizarea unor obiective și urmărirea realizării unor obiective permanente cum sunt competitivitate – performanță – productivitate; formare profesională – reconversie; mobilitatea internă a personalului; parteneriat local pentru susținerea flexibilității externe; promovarea unor politici salariale flexibile, a unor forme participative de venituri negociate. Bilanțul social poate constitui un cadru de analiză a politicilor salariale și ale motivării personalului.

În cadrul Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 , pe baza unui set de măsuri elaborat de către Comisi Europeană în 2012,sunt vizate ca și direcții de acțiune:

Sprijinirea creării de noi locuri de muncă prin: reducerea impozitării forței de muncă, utilizarea eficientă a subvențiilor pentru angajare, exploatarea potențialelor sectoare cheie, cum ar fi economia ecologică, tehnologia informațiilor și comunicațiilor, asistență medicală;

Restabilirea dinamicii piețelor muncii prin: sprijinirea lucrătorilor care doresc să-și schimbe locul de muncă sau să se reintegreze pe piața muncii; mobilizarea tuturor actorilor implicați în implementarea reformelor necesare; realizarea de investiții în dobândirea de competențe pe baza unei mai bune anticipări și monitorizări a nevoilor peței, promovarea liberei circulații a lucrătorilor;

Consolidarea guvernanței în domeniul politicilor de ocupare a forței de muncă prin: ameliorarea monitorizării acestora, împreună cu statele membre, pentru a garanta că aspectele sociale si cele legate de ocuparea forței de muncă beneficiază de aceeași atenție ca și cele economice.

Pe termen scurt, direcțiile de acțiune adoptate de România vizează atingerea țintei de ocupare națională (70% rata de ocupare în anul 2020 pentru grupa de vârstă 20-64 ani) asumate ca urmare a obiectivelor prevăzute în Strategia Europa 2020.

Acestea se referă la :

Îmbunătățirea funcționării pieței muncii :

Reforma legislației privind relațiile de muncă

Reforma legislației privind dialogul social

Combaterea muncii nedeclarate

Prelungirea vieții active

Facilitarea tranzițiilor de la șomaj sau inactivitate către ocupare:

Modificarea cadrului legal în domeniul stimulării ocupării forței de muncă

Măsuri active de ocupare

Dezvoltarea capacității instituționale a Serviciului Public de Ocupare – la nivel național, regional și local

Consolidarea competențelor profesionale

Reforma cadrului legal privind formarea profesională a forței de muncă

Formarea profesională continuă a lucrătorilor

Creșterea calității ocupării persoanelor rezidente în mediul rural, a tinerilor și femeilor

Creșterea competitivității sectorului agricol și asigurarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale

Integrarea pe piața muncii a tinerilor și a femeilor.

Având la bază cadrul strategic național, a fost elaborat Planul Regional de Acțiune pentru Ocupare al Regiunii Sud-Vest Oltenia, 2009-2013 pentru măsuri de acțiune în sensul creșterii fenomenului ocupării la nivel regional cât și pentru îmbunătățirea calității ocupării în regiune.

Prioritățile determinate în urma analizei situației regiunii pentru care s-au propus măsuri în cadrul strategiei vizează :

Creșterea adaptabilității forței de muncă și a întreprinderilor la fluctuațiile pieței muncii în contextul crizei economice în vederea dezvoltării mediului de afaceri regional, prin: b#%l!^+a?

Calificarea/recalificarea persoanelor care sunt supuse riscului disponibilizării sau concedierii

Dezvoltarea antreprenoriatului și înființarea de noi afaceri în vederea dezvoltării mediului de afaceri

Creșterea productivității muncii prin măsuri de formare pentru angajați, sprijin pentru întreprinderi și promovarea muncii flexibile

Dezvoltarea și modernizarea serviciilor de ocupare, prin:

Întărirea capacității de furnizare a serviciilor de ocupare

Creșterea capacității AJOFM de identificare a persoanelor șomere înregistrate în special pentru : absolvenți de preuniversitar și universitar; persoane din mediul rural și pentru grupurile vulnerabile

Adaptarea educației și formării profesionale în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere, prin:

Dezvoltarea sistemului de educație și formare profesională inițială (preuniversitar și universitar) și facilitarea tranziției de la școală la piața muncii

Dezvoltarea sistemului de formare profesională continuă (FPC), creșterea accesului și participării la învățarea pe întreg parcursul vieții prin adaptarea ofertei furnizorilor existenți și prin apariția de noi furnizori

Adaptarea ofertei de formare a furnizorilor existenți la cerințele și nevoile pieței muncii în vederea creșterii calității în formare profesională continuă

Promovarea măsurilor active în vederea ocupării depline, prin:

Dezvoltarea și implementarea măsurilor active de ocupare (mediere, târguri de locuri de muncă, consiliere și formare profesională)

Măsuri de sprijin pentru integrarea și menținerea pe piața muncii a pesoanelor apte de muncă și pentru concilierea vieții de familie cu activitatea profesională

Promovarea integrării și combaterea discriminării persoanelor dezavantajate pe piața muncii, prin:

Promovarea integrării pe piața muncii a persoanelor aparținând grupurilor expuse riscului de excluziune socială, inclusiv prin promovarea tuturor formelor de economie socială

Măsuri active de ocupare pentru grupurile expuse riscului de excluziune socială; Prevenirea părăsirii timpurii a școlii și „educația de a 2-a șansă”

Promovarea egalității de gen pe piața muncii

Dezvoltarea parteneriatului social la nivel regional, prin:

Consolidarea structurilor parteneriale existente și înființarea de noi rețele parteneriale în scopul creării unei piețe a muncii inclusive

Susținerea parteneriatului cu mediul de afaceri.

Viziunea PRAO este ca Regiunea Sud-Vest Oltenia să aibă un capital uman dezvoltat, cu un nivel de calificare competitiv, dinamic, într-o piață europeană a muncii flexibilă și inclusivă susținută de parteneriate eficiente

CAPITOLUL II : ANALIZA EVOLUȚIEI OCUPĂRII ÎN REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA 2003-2013

Scurtă prezentare a Regiunii Sud-Vest Oltenia

Din punct de vedere administrativ, Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia cuprinde cinci județe (dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea), cu localitățile structurate în 40 de orașe, din care 11 municipii, 408 comune și 2066 sate. Se învecinează cu Bulgaria, Serbia și cu regiunile Sud Muntenia, Centru și Vest.

Ca infrastructură de transport este relativ bine dezvoltată, teritoriul regiunii fiind traversat de trei drumuri europene (e70, E79 și E81) și două din cele trei axe prioritare ale rețelei de transport Trans+European care intersectează România.

Regiunea Sud-Vest Oltenia dispune de o rețea rutieră de 10460km (13,19% din totalul național), dincare 2043 km sunt drumuri naționale, și 8437 km drumuri județene și comunale. Densitatea liniilor ferate de 1000 km2 are cea mai scăzută valoare din țară, principalul nod feroviar fiind Craiova, cu legături în principalelel localități din regiune și din țară. Aeroportul Internațional Craiova, a fost modernizat în ultimii ani, putând constitui un real impuls pentru dezvoltarea economică a regiunii. În luna august 2014, luna concediilor, se înregistrau aproape 23000 de pasageri, ceea ce reprezintă mai bine de jumătate din numărul total de pasageri din anul 2013. Deschiderea de noi rute internaționale și creșterea capacității de operare a aeroportului, va duce la creșterea ocupării în zonă.

Regiunea Sud-Vest Oltenia avea la finalul anului 2012 o pondere în produsul intern brut de 7,82%, cea mai scăzută dintre toate regiunile. În cadrul acestei regiuni agricultura, silvicultura și pescuitul au un rol important, dar în scădere, 8 %. De asemenea, industria are o pondere însemnată în economia regiunii furnizând 34% din produsul intern brut regional. Principalele domenii industriale existente în regiune sunt : industria extractivă, producerea energiei electrice și termice, industria constructoare de mașini și tractoare agricole, metalurgia neferoasă (producția de aluminiu), industria electrotehnică ( Electroputere SA Craiova – locomotive, material rulant), industria chimică (Oltchim Vâlcea), industria ușoară (textile și încălțăminte), industria alimentară.

Construcțiile au o pondere ridicată, situându-se în jurul a 11% din produsul intern brut regional.. în cadrul serviciilor sunt de remarcat serviciile de î”nvățământ, sănătate și asistență socială, administrare publică și apărare” cu o contribuție de aproape 13% și „tranzacțiile imobiliare, servicii prestate întreprinderilor” cu 4%. Activitățile de comerț au luat o mai mare amploare ajungând în 2012 la o pondere de 18 % în formarea PIB regional.

Economia rurală este nediversificată, fiind bazată pe practicarea unei agriculturi de subzistență; numeroase exploatații mici se află în proprietatea unui număr mare de agricultori, care au depășit vârsta pensionării, constituind sursa principală de venit pentru aceștia. De altfel județele Olt și dolj au printre cei mai mulți fermieri înregistrați la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, iar cele mai mari suprafețe agricole din țară se găsesc în județul Dolj.

Evoluția structurii pe grupe de vârstă a populației Regiunii Sud-Vest Oltenia relevă apariția unui proces lent, dar constant de îmbătrânire demografică cu implicații negative pentru economie și societate, fenomen caracteristic tuturor județelor componente. În 4 din cele 5 județe ale regiunii media de vârstă este de peste 40 de ani.

Analiza evoluției nivelului de ocupare în Regiunea Sud-Vest Oltenia

Evoluția structurii pe grupe de vârstă a populației Regiunii Sud-Vest Oltenia relevă apariția unui proces lent, dar constant de îmbătrânire demografică cu implicații negative pentru economie și societate, fenomen caracteristic tuturor județelor componente. În 4 din cele 5 județe ale regiunii media de vârstă este de peste 40 de ani.

Ca și populație, Regiunea Oltenia cuprindea la începutul anului 2014 10,19% din populația țării, cu aceeași distribuție pe sexe comparativ cu distribuția națională: 48.9% bărbați și 51,1% femei. Din punct de vedere al mediilor de rezidență, situația nu se prezintă la fel în toate cele 5 județe ale Olteniei. În județul Dolj, majoritatea cetățenilor provin din mediul urban, în județele Gorj și Olt populația este preponderent rurală, iar în județele Mehedinți și Vâlcea femeile sunt preponderente în mediul urban, iar bărbații în mediul rural, conform graficului 1.

Grafic 1 – Distribuția populației Regiunii Oltenia pe medii de rezidență

Această distribuție este un prim indicator al posibilităților de ocupare la nivel județean a populației, precum și a nivelului de educare al acesteia.

În privința fenomenului migratoriu, se poate observa că din cei plecați definitiv din regiune din mediul urban la nivelul anului 2012 au fost înlocuți de doar 46% de noi veniți in mediul urban, iar în mediul rural situația este mai dramatică, depopularea situându-se la 71% (doar 28% din populație a fost înlocuită de noi veniți față de cei plecați), după cum se poate observa din graficul 2:

Grafic 2 – Plecări și stabiliri de reședințe definitive în Regiunea Oltenia 2000-2012

Analiza evoluției fenomenului ocuparii în Regiunea Sud-Vest Oltenia

Resursele de muncă existente în Regiunea Oltenia, se mențin totuși la un nivel stabil, în ușoară scădere în ultimul an. Pe județele componente, Dolj este fruntașă cu cele mai multe resurse de muncă de ambele sexe, fiind și județul cu cea mai mare populație din Regiune, iar la polul opus se situează județul Mehedinți, conform graficului 3:

Grafic 3 – structura pe județe a resurselor de muncă în Regiunea Oltenia

Analizând în detaliu structura pe județe se observă că în județul Mehedinți resursele de muncă sunt în descreștere continuă în ultimii ani, semn că economia zonei nu oferă perspective de ameliorare a situație, iar în județul dolj, resursele de muncă sunt în creștere după 2008, dar în ușoară scădere în 2013. Este probabil ca resursele de muncă din județele regiunii să migreze spre Dolj, care este polul dezvoltării regionale. Județele Gorj și Vâlcea prezintă o evoluție crescătoare a resurselor umane, iar județul Olt este în scădere.

Rata medie de ocupare la nivelul Regiunii este de 58,1% în 2013, în scădere cu 10 % față de anul 2000, sub media națională de 60.9% raportată la nivelul anului 2013. La nivelul județelor componentele, datele se prezintă conform tabelului 1:

Tabel 1 – Rata de ocupare a resurselor de muncă pe județe

Doar rata de ocupare a județului Vâlcea depășea în 2013 rata medie națională, b#%l!^+a?celelalte județe componente situându-se sub medie. Față de anul precendent, fiecare județ a pierdut în medie 1% din rata de ocupare. Acest aspect poate fi explicat prin migrarea tinerilor către orașe cu centre univeritare mai mari (București, Cluj, Brașov, Craiova), prin fenomenele demografice (îmbătrânirea pupulație), populația ce se pensionează nu mai este înlocuită de tineri, activități și domenii în care tineri nu mai doresc să se angajeze datorită câștigurilor mici sau condițiilor de muncă grele (minerit, agricultură). Raportat la rata de ocupare pe sexe (graficul 4), situația este mai îngrijorătoare.

Grafic 4 – Rata de ocupare pe sexe, pe judete

În anul 2013 în județul Gorj, rata de ocupare a femeilor depășea cu puțin 50%, față de 64% cât se înregistra în anul 2000. În județul Vâlcea se observă o redresare a situației în rândul bărbaților, în timp ce la femei se înregistrează o scădere accentuată. Se pot observa pe grafic pantele ascendente aferente anului 2007, începutul crizei economice și 2010 vîrful de criză în România; în rândul femeilor în perioada crizei economice, ponderea femeilor cu salarii sub 1500 lei a crescut de la 60,7% și 65,7%, pe când la bărbați creșterea a fost de doar 0,5 procente (de la 57,9% la 58,4%). De asemenea există o discrepanță mare de 12% la nivelul anului 2013 între femei și bărbați referitor la ocupare, un alt aspect necuantificat de statistici fiind acela că în rândul femeilor există o tendință de creștere a programelor de muncă cu jumătate de normă. Restructurările economice ale ultimilor ani, au redus considerabil rata de ocupare a populație, cei rămași fără loc de muncă regăsindu-se în rândul șomerilor, sau orientați către mediul rural, unde practică o agricultură de subzistență.

Procentul mare al populației rurale și suprafața întinsă a terenurilor arabile, în special în partea sudică a regiunii, fac din agricultură domeniul de activitate predominant în economia regională. Numărul în creștere al persoanelor ocupate în agricultură și fărâmițarea terenurilor în urma reformei privind proprietatea, precum și utilizarea unor tehnologii puțin avansate, au dus la o descreștere considerabilă a productivității muncii în regiune. De altfel, Ancheta Structurală în Agricultură realizată în 2013 releva faptul că exploatațiile agricole sunt în scădere față de anii anteriori, Regiunea Sud-Vest Oltenia fiind în urma Regiunilor Nord-Est și Sud Muntenia ca număr de exploatații agricole. De asemenea comparativ cu 2010, s-a redus și volumul de muncă din exploatațiile agricole cu 7,5% în cazul exploatațiilor agricole fără personalitate juridică și cu aproape 35% în cazul exploatațiilor agricole cu personalitate juridică.

Grafic 5 – Evoluția exploatațiilor agricole la nivelul Regiunii Sud-Vest Oltenia

Structura și repartizarea activităților economice la nivelul regiunii a fost și este determinată de resursele naturale, tradiția în prelucrarea acestora, facilitățile tehnologice, de capital, dar și de sistemul de prețuri și de funcționarea adecvată a mecanismelor pieței.

La nivelul Regiunii Oltenia în anul 2013 39% din populația activă era ocupată în agricultură, fie ea exploatație mare sau de subzistență, 14% în industria prelucrătoare, 12% b#%l!^+a?în comerț, 7% în construcții. Celelalte ramuri ale economiei naționale au o pondere redusă 1-2%, doar sănătatea, învățământul și transporturile atingând 4%.

Grafic 6 – Structura ocupării pe activități ale economiei naționale la nivel regional

Comparativ cu anul 2010, doar câteva ramuri ale economiei au înregistrat un trend pozitiv (comerțul, industria hotelieră, comunicațiile, activitatea științifică, activitatea de spectacole). Celelate ramuri, în special în industrie, sănătate și învățământ s-au înregistrat scăderi ale ocupării de 1 până la 3%, chiar 7% în administrația publică.

Diferențiat pe sexe, ramurile economiei naționale, raportate la nivel regional, în care femeile dețin ca evoluție o pondere mai mare de 50% sunt agricultura, industria hotelieră și a restauranției, adiministratie publică, învățământ și sănătate. In activitatea de comerț, femeile erau majoritare până în anul 2001 (51,23%), dar ponderea acestora a scăzut în timp, ajungând în 2013 la 46%. La nivel județean, se remarcă o pondere majoritară feminină de 65% în agricultură în județul Gorj 65%, față de media regională de 55%, o excludere totală a femeilor din industria energetică în județul Olt dar și o pondere 100% feminină în domeniul tranzacțiilor imobiliare, o pondere majoritar feminină în comerț în județul Mehedinți (54%).

Privind în ansamblu Regiunea Sud-Vest Oltenia, participarea femeilor la activitățile economiei naționale, este totuși mai scăzută decât a bărbaților, doar 47% dintre ele fiind active ocupațional, în creștere totuși față de 2008 când doar 45% dintre ele participau la viața economică regională, conform graficului 6:

Grafic 7 – Evoluția structurii ocupării pe sexe în Regiunea Sud-Vest Oltenia

Se poate observa că evoluția ocupării în ultimii 10 ani este relativ stabilă în regiune, schimbările de dinamică fiind legate de conjunctura economică a perioadei, influențată de fenomenele demografice ale regiunii (mortalitate, natalitate, migrație).

O influență notabilă asupra ocupării este dată de nivelul de educație și de instruire a populației regiunii. „Relația dintre educație și forța de muncă se reflectă într-o ofertă în creștere de oameni bine educați care susțin dezvoltarea economică”. Modificările impuse de progresul științei se regăsesc pe cale de consecință în structura profesiilor, în conținutul acestora, în mobilitatea profesională care devine necesară prin învățarea pe tot parcursul vieții. Conceptul creșterii durabile este abordat astfel nu din perspectiva de a proteja locurile de muncă în industriile existente, ci de a proteja ocuparea prin a oferi indivizilor șansa de a se califica și recalifica.

Evoluția nivelului de instruire pe regiuni în România confirmă tendința mondială de dezvoltare personală continuă, ceea ce a condus la declinul unor ramuri ale activității naționale (agricultură, industria extractivă-personal necalificat), și la dezvoltarea și creșterea celor legate de dezvoltarea știintei ( industria energetică, industria informațiilor și telecomunicațiilor, asigurări și tranzacții financiare, comerț). De asemenea, impactul negativ aal dezvoltării personale în plan ocupațional regional este dat de tendința migratorie a persoanelor în vârstă de muncă, spre regiuni, țări în care nivelul salarial este mai atractiv, sau condițiile de muncă la standarde mai înalte.

Tabel 2 – Evoluția nivelului instruirii la nivel de Regiuni în perioada 2004 – 2013

Comparativ cu celelalte regiuni de dezvoltare, Regiunea Sud-Vest Oltenia are cele mai bune rezultate la nivelul anului 2013 la egalitate cu Regiunea Centru , după Regiunea București-Ilfov, în privința nivelului superior de educație, acest indicator crescând cu b#%l!^+a?aproape 5% în ultimii 10 ani. În timp ce la nivelul altor regiuni (Regiunea Vest, Regiunea Sud Muntenia), efortul este in direcția creșterii nivelului mediu de educație în detrimentul unui nevel scăzut de educație, în Regiunea Sud-Vest Oltenia, creșterea nivelului superior de educație este invers proporțional cu nivelul scăzut de educație, nivelul mediu fiind într-un echilibru constant de-a lungul celor 10 ani. Se constată la nivelul regiunii, un nivel crescut de educație al populației, un factor important al viitoarei dezvoltări a zonei.

Educația și învățarea sunt factori de importanță majoră pentru a dezvolta, la nivelul statelor Uniunii Europene, potențialul competitiv pe termen lung și coeziunea socială, așa cum stipulează strategia Europa 2020. Politicile de educare și învățare trebuie să crească eficiența prin creșterea nivelului calificărilor în scopul de a asigura o mai bună sincronizare între competențele existente pe piață și nevoile forței de muncă, ducând astfel atât la creșterea angajabilității, cât și a productivității. Acestea vor reduce, de asemenea, inegalitățile prin îmbunătățirea perspectivelor de angajare ale celor aflați în nevoie, inclusiv grupurile dezavantajate și migranții.

Grafic 8 – Evoluția nivelului de educație în Regiunea Sud-Vest Oltenia

Raportând nivelul de educație la șomaj se poate spune că rata șomajului scade pe măsură ce se trece de la un nivel inferior de educație spre unul superior și, respectiv, pe măsură ce se înaintează în vârstă. Se poate astfel aprecia că rata șomajului – ca dimensiune și dinamică – este invers proporțională cu nivelul de educație: scade pe măsură ce nivelul de educație crește și invers. O persoană educată are mai multe șanse de a se integra pe piața muncii, de a găsi un loc de muncă conform cu nivelul său de competență, are o mobilitate mai mare, cu deschidere mai mare spre învățare permanentă, spre reorientarea sau diversificarea profesională etc. În plan economic și social performanțele sale sunt superioare. De asemenea, educația are un rol deosebit de important în reducerea șomajului de lungă durată atât prin formarea inițială, înzestrând forța de muncă cu aptitudinea de a face față schimbărilor, recalificărilor, cât și prin învățarea pe tot parcursul vieții.

Nivelul de educație raportat la piața muncii adecvată se reflectă în câștigul salarial. Evoluția sa pe regiuni de dezvoltare confirmă gradul de adaptabilitate al populației , nivelul de competență și aptitudinile forței de muncă.

Grafic 9 – Evoluția câștigului salarial mediu pe regiuni de dezvoltare

Evoluția salariului mediu lunar în Regiunea Sud-Vest Oltenia este printre cele mai mari din țară, după București-Ilfov și Regiunele Sud Muntenia și Reg.Vest, dar în ușoară scădere față de celelate regiuni după anul 2009. Acesta se datorează în parte și destabilizării unora din puținele întreprinderi mari din regiune : Oltchim S, Alro Sa, Societatea Naționalăa Lignitului Oltenia SA, și altele. De altfel o altă statistică, privind întreprinderile active, relevă faptul că în regiune se înregistrează cea mai mică rată de creștere a sectorului privat.

Grafic 10 – Evoluția întreprinderilor active pe regiuni de dezvoltare 2005 – 2010

Evoluția anilor 2005 – 2010 indică cea mai slabă dezvoltare a întreprinderilor pentru Regiunea Sud-Vest Oltenia, respectiv 35956 de întreprinderi active, față de 45970 cât prezenta Regiunea Vest, următoarea în ordine crescătoare. Procentul de 22% este semnificativ, însă al nivel național ponderea întreprinderilor din Regiunea Oltenia reprezintă doar 7%.

Raportul Fundației Post-Privatizare privind sectorul IMM din România pentru 2012 și 2013 relevă aceeași evoluție scăzută pentru regiunea analizată. Distribuția teritorială a b#%l!^+a?noilor înmatriculări de agenși economici în anul 2012 diferă de la un număr maxim în Regiunea București-Ilfov și Nord-Vest, respectiv 18% și 16% din totalul pe țară, la nivelele cele mai scăzute în regiunile Vest și Sud-Vest Oltenia cu procentaje egale de 10%. Cele mai multe afaceri inițiate în anul 2012 au fost Comert (29,2%) și în Agricultură (16,5%).

Între regiunile României persistă decalaje generale de dezvoltare acumulate în timp, care se reflectă în mediul de afaceri și nivelul antreprenorial caracterizat de indicatorul „densitatea IMM-urilor la 1000 locuitori. Regiunea București-Ilfov se detașează ca un pol de dezvoltare economică cu o densitate de 50,23 IMM-uri/1000 locuitori, mai mare ca media europeană (42). Situația cea mai precară a dezvoltării IMM-urilor cu cea mai mică valoare a densității o prezintă regiunile Nord-Est cu cea mai mică valoare a densității 15,12 și Sud-Vest Oltenia care are o sdensitate de 16,4 IMM-uri/1000 de locuitori. Ca pondere națională, regiunea Sud-Vest Oltenia înregistrază pentru anul 2012 7,5% în creștere cu 0,5% față de 2010.

Corelația dintre nivelul întreprinderilor active și populația ocupată se reflectă în indicatorul PIB regional/național. Potrivit datelor existente rezultă că Regiunea Sud-Vest Oltenia contribuie cel mai puțin la PIB-ul național.

Grafic 11 – Evoluția PIB național pe regiuni (date disponibile 2000-2012)

Confrom datelor existente, regiunea Sud-Vest Oltenia se claseayă pe ultimul loc în cadreul regiunilor după contribuția la PIB național, în anul 2012 având o pondere de 7,8% în PIB-ul României. Conform Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului pentru perioada de programare 2014-2020 valoarea acestui indicator o plasează în categoria regiunilor puțin dezvoltate. Conform Agenției Naționale de Dezvoltare Regională județele Dolj și Olt sunt considerate yone tradițional subdezvoltate, cu o pondere ridicată a populației ocupate în agricultură și un nivel scăzut al investițiilor directe pe locuitor în raport cu media pe țară, iar județul Gorj ca zonă fragilă structural, caracterizată prin dependența populației ocupate de o singură ramură/subramură a industriei grele. Caracterizată în perioada 2000-2012 de o tendință de scădere a ponderii în PIB național se explică și prin scăderea numărului întreprinderilor mari din regiune care asimila o masă mai largă de personal, ponderea marilor întrerinderi în Oltenia ajungând la 0,16%, majoritare în regiune fiind microîntreprinderile cu 92,05%. Contribuția pe județe la alcătuirea PIB-ului Regiunii indică o mare participare a județului Dolj cu 32%, urmat de Gorj cu 23%, Vâlcea și Olt cu 18% și respectiv 17%, și cel mai sărac județ Mehedinți cu doar 9% contribuție la PIB regional. Dinamica PIB-ului în perioada 2000-2012 pe județe evidențiază cea mai mare creștere cu 619% în județele Dolj și Gorj iar cea mai mică (484%) în județul Olt, în condițiile unei creșteri medii la nivel regional de aproximativ 560%.

Grafic 12 – Dinamica PIB pe județe în perioada 2000 – 2012

Chiar dacă are produsul intern brut cel mai scăzut comparativ cu celelate regiuni, rata de ocupare în Sud-Vest Oltenia este peste media națională, în special datorită ponderii mari a populației ocupate în agricultură : 47,12% din totalul populației ocupate pe regiune. Oricum, rata de ocupare este cu aproape cinci procente sub media la nivel european.

Fenomenul ocupării trebuie corelat cu indicatorii de creștere economică durabilă. Unul dintre aceștia este reprezentat de investițiile străine directe (ISD) în economia românească.

Graficul următor prezintă rata de ocupare pe regiuni în România :

Grafic 13 – Rata de ocupare in Romania în perioada 2000-2013

Potrivit studiilor BNR și a sistemului bancar din România pentru anul 2013, aproape două treimi din investițiile străine directe (ISD) au mers în 2013 în Regiunea București-Ilfov.. Industria a beneficiat ca și în anii precedenți de cele mai multe investiții străine, cu precădere în industria prelucrătoare.

Potrivit ultimelor date ale BNR, fluxul net de investiții străine directe a fost de 2,7 miliarde euro în anul 2013, în creștere cu 26,8% față de anul precedent. Peste 60% din ISD-uri au mers spre regiunea București-Ilfov, urmată de regiunea Centru (8,6%), Sud-Muntenia (7,7%), Vest (7,6%) și Nord-Vest (4,5%). În Sud-Vest Oltenia și regiunea Nord-Est au ajuns doar câte aproximativ 3% din investițiile totale.

Grafic 14 – Investiții străine directe în 2013 atrase pe regiuni de dezvoltare

Nivelului redus de dezvoltare al regiunii i se datorează și volumul scăzut de ISD-uri în zonă, acestea fiind mai mult concentrate pe câteva afaceri mari (ALRO, ALPROM Slatina, LAFARGE Tg. Jiu).

Structura de afaceri a regiunii Sud-Vest este formată din două parcuri industriale operaționale, situate în județul Dolj (Craiova) și în județul Gorj (Sadu) și un parc industrial Greenfield, la Corabia.

Ca urmare a dezechilibrelor structurale accentuate, cât și a deficitului de performanță economică și competitivitate, populația ocupată a înregistrat scăderi continue în toatej udețele.

Din păcate, investițiile străine masive vor continua să lipsească din Oltenia, atâta timp cât nu există o infrastructură de transport viabilă pentru marii investitori. In Regiunea sud-Vest Oltenia lipsește cu desăvârșire o autostradă capabilă să lege Oltenia de Europa de Vest, dar și legătura cu marile centre economice românești (București, Brașov, Cluj, Sibiu). Deși impactul unei astfel de autostrăzi este unul pozitiv, privit nu numai din zona economică, nu se regăsește în nici un plan în acest sens în fruntea listei de priorități a României. Din acest punct de vedere, Oltenia rămâne condamnată la subdezvoltare economică.

În Memorandumul pentru Mater Planul General de Transport (MPGT) aferent perioadei b#%l!^+a?2013 – 2030 există un scenariu (pe locul 8 pe lista de priorități) de construire a unei autostrăzi Craiova-Pitești (124km), însă sunt prevăzute o serie de drumuri expres :

București-Alexandria-Craiova (195 km) estimat la 765 milioane de euro (locul 5)

Drobeta Turnu Severin-Lugoj (142km) estimat la 1,35 miliarde de euro (locul 10)

Craoiva-Drobeta TurnuSeverin (104km) estimat la 615 milioane de euro (locul 13)

Nivelul dezvoltării economice a zonei își pune ampreenta și asupra structurii ocupării pe grupe de vârstă a populației sale. Analizând în evoluție structura ocupării, pe cele două medii ale sale, urban și rural, se poate lesne constatat că pe cele două segmente vulnerabile ale ocupării (în rândul tinerilor și în rândul vârstnicilor) nivelul ocupării este în scădere.

Grafic 15 – Evoluția ocupării pe grupe de vârstă în Regiunea Sud-Vest Oltenia

Discrepanțe semnificative se întrgistrează în ceea ce privește ratele de ocupare ale tinerilor în toate regiunile României, cele mai mici finnd înregistrate în Regiunile Vest și Nord-Vest, dar și la nivel european, România plasându-se cu aproximativ 10% mai jos decât media UE.

Mai mult, diferențe majore se înregistrează între femei și bărbați : rata de ocupare a tinerilor bărbață între 15 și 24 de ani (35,3%) este cu 9 puncte procentuale mai mare decât a tinerilor din aceeași grupă de vârstă. În același timp, diferențe semnificative se înregistrează și față de mediile la nivel eruopean, de circa 12 puncte procentuale în cazul tinerelor femei.

Distribuția pe medii, relevă o altă distorsiune interregională, între urban și rural. Se evidențiază astfel o participare largă a tinerilor în câmpul muncii în mediul rural, unde o mare parte încep activitatea de la vârste de 15-16 ani, precum și a vârstnicilor (agricultura fiind principalul motor în mediul rural, fie ea exploatație agricola mare sau de subzistență), pe când în mediul rural, participarea tineilor între 15-24 ani este mult redusă, datorită, în principal, participării la o formă de învățământ, de cele mai multe ori liceal, dar în creștere în ultimii ani, la formele de învățământ superioare, intrarea în câmpul muncii, fiind împinsă astfel spre vărsta de 22-23 de ani. În ultimii ani (2009-2014) se constată totuși o plecare accentuață a tinerilor din regiune, ambele medii de rezidență înregistrând scăderi pe acest segment. b#%l!^+a?

Spre deosebire de situația pe medii de rezidență înregistrată în cazul tinerilor însă, pentru persoanele din grupa de vârstă 55-64 ani, datele relevă o situație total opusă celei înregistrate pentru tineri (în condițiile unei ratede ocupare de 32,1% în mediul rural și de 65,7% în mediul urban în 2014). Tutodată, pentru acestă grupă de vârstă, se înregistrează cele mai mari discrepanțe în ceea ce privește ocuparea femeilor și bărbaților.

Grafic 16 – Strucutra ocupării pe grupe de vârstă și medii de rezidență în Regiunea Oltenia

Populația României se află într-un procent suficient de pronunțat de îmbătrânire. Chiar dacă vârsta medie a populației era în anul 2011 de 39.8 ani, ceea ce plasa România între țările cu populație „adultă” totuși, numărul persoanelor cu vârste de 60 de ani și peste a crescut în ultimii ani cu 4,76%.

Majoritatea populației care îmbătrânește înregistrează rate de activitate în scădere. În 2011 rata de ocupare pentru persoanele din categoria de vârstă 55-64 era de numai 40% în comparație cu media națională de 62,8%.

Grafic 17 – Evoluția ocupării de grupa de vârstă 55-64 ani în România între anii 2000 – 2014

b#%l!^+a?

La nivel național se constată în ultimii ani o tendință de creștere a ocupării acestui segment, ca principal factor, fiind și ultimele reforme din domeniul munii, creșterea vârstei de pensionare, reducerea numărului pensionărilor anticipate, și a celor pe caz de boală, etc. La nivel european, România se plasează în mijlocul clasamentului privind ocuparea pe acest segment de vârstă în 2014 (43,1%), înaintea Belgiei, Croației, Greciei, Poloniei, Serbiei, dar sub performanța obținută de Bulgaria (50%), Germania (63,2%), sau liderul clasamentului Irlanda (83.6%).

De asemenea există o diferență între sexe pe acest segment de vîrstă, cel mai pronunțat dintre toate grupele, bărbații din România fiind ocupați în 2014 în proporție de 53,2% ( față de Iralnda 87,1% sau Germania 71,4%), pe când la femei gradul de ocupare este de doar 34,2% (în timp ce în Irlanda 80,1%, Germania 60%, Bulgaria 46%).

„Ocuparea de calitate” indică cel mai echilibrat modul de ocupare al populației active. Deși în regiunea Oltenia rata de ocupare este peste media națională (61,5%) , rata sărăciei relative evaluează ponderea în totalul populației a persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială. Acestea se găsesc fie în stare de deprivare materială severă, fie trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii, fie veniturile disponibile sunt inferioare pragului de sărăcie. Conform acestui indicator, Regiunea Sud-Vest Oltenia are o rată a riscului de sărăcie sau excluziune socială de 45,6% pentru anul 2013 ( în scădere față de 2008-punctul maxim cu 10.9%), al doilea cel mai mare pe țară după regiunea Nord-Est. Dependența populației din regiune de agricultură și câteva ramuri industriale istorice fiind un mare dezavantaj pentru populația sa.

În privința populației ocupate pe grupe de vârstă, sexe, medii și după statutul profesional, statistica anului 2012 relevă următoarea structură:

Tabel 3 – Structura populației ocupate după statutul profesional în Regiunea Oltenia la nivelul anului 2012

Se poate observa la prima vedere că inițiativa înregistrării unei societăți comerciale (patron), generatoare de venituri mai mari, aparține în principal bărbaților pe categoriile de vârstă mai tânără, în timp ce ponderea femeilor o depășește pe cea a bărbaților în perioada de maximă maturitate a vieții. De asemenea tinerii sunt mai tentați să înceapă o afacere în mediul urban, în timp ce în mediul rural această inițiativă nu apare mai devreme de 35 de ani. Cel mai probabil acestă tendință se manifestă datorită programelor subvenționate de stat pentru Măsura 112 : „Instalarea tinerilor fermieri” din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). În categoria de vîrstă peste 65 de ani la nivelul regiunii nu există inițiativa începerii unei afaceri .

De asemenea femeile sunt lucrători pe cont propriu în proporție mai mică decât bărbații (75.1% față de 91.5%) ponderea cea mai mare la bărbați înregistrându-se pe categoria de vârstă 25-34 de ani, iar la femei pe grupa de vârstă 55-65 de ani.

În privința lucrătorilor familiali neremunerați tinerii bărbați tind să fie mai activi decât tinerele femei (28.4% față de 12%), însă procentajul bătrânilor este mai activ pe parte femeilor decât a bărbaților (19.8% față de 5.8%).

În privința mediilor de rezidență, în urban populația activă se regăsește predominant b#%l!^+a?între 35 și 64 de ani, în timp ce în mediul rural, populația activă este în proporție mare de la 15 ani (9.2%) și char peste 65 de ani (13.4%).

La nivelul activităților economiei naționale, majoritatea populației ocupate în agricultură sunt lucrători pe cont propriu și lucrători familiali neremunerați ( în agricultură regăsindu-se 90% din lucrătorii nfamiliali neremunerați din întreaga economie națională), în timp ce în industrie,comerț, turism,activități profesionale majoritatea sunt salariați. Putem afirma că ocuparea neagricolă a populației rurale în Regiunea Sud-Vest Oltenia prezintă un profil critic, chiar mai nefavorabil decât cel înregistrat în celelalte zone ale țării. Doar 27% din populația rurală ocupată activează în principal în afara sectorului agricol.

Cel mai mare număr de patroni se regăsește în activitatea de comerț, urmat de industria prelucrătoare și construcții. În domeniile producției și furnizării de energie nu există patroni, fiind ramuri economice controlate de stat; aceeași situație se observă și în domeniul activităților de spectacole, culturale și recreative, unde populația ocupată este fie salariată, fie lucrător pe cont propriu.

Analiza evoluției numărului salariaților din economia națională, raportată la Regiunea Sud-Vest Oltenia, relevă domeniile de activitate care atrag populația activă a regiunii.

Grafic 18 – Numărul mediu al salariaților pe activități ale economiei naționale la nivelul Regiunii Oltenia

b#%l!^+a?

Primii 10 ani de după revoluție nu au adus regiunii decât fabrici închise sau, în cazuri fericite, și-au restrâns activitatea. Cazuri precum Electroputere Craiova și Fabrica de Avioane din Dolj, unde peste 16000 de oameni și-au pierdut locurile de muncă se regăsesc peste tot în țară, sau în celelalte județe ale Regiunii Sud-Vest Oltenia(Aluminiu Slatina, Uzina de Rulmenți Slatina, portul și santierul de raparat vagoane din Drobeta Turnu Severin, Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Gorj). Dependența Regiunii de industria prelucrătoare se poate observa pe grafic în cădere liberă până în 2010. Privatizarea unora dintre ele , sau creșterea altor uzine au adus un plus de salariați din 2010 până în 2012.

Evoluția salariaților din Regiunea Oltenia a avut o tendință generală de ușoară creștere. Criza de după anul 2008 a afectat această tendință și a determinat restrângerea numărului de salariați din economia regională. Ceea ce este mai important și trage un semnal de alarmă asupra salariaților din regiune este că nici o altă ramură economică nu a reușit prin creșterea sa atragerea salariaților disponibilizați din ramurile în scădere. Pe fondul scăderii demografice și a pensionărilor în continuă creștere, nesuplinite de forță de muncă disponibilă în ramurile industriei prelucrătoare și extractive, au redus tot mai dramatic influența economică a acestor sectoare în regiune. Creșterea din comerț și construcții până în anii de criză nu au mai avut aceeași revigorare după 2010. Singura ramură de activitate în care numărul de salariați a rămas tutuși în echilibru constant este cea a hotelurilor și restaurantelor, prefigurând astfel un potențial nesuficient exploatat al regiunii, turismul.

Aceeași tendință de scădere a locurilor de muncă se poate observa și din perspectiva evoluției locurilor de muncă vacante în regiune.

Tabel 4 – Locuri de muncă vacante în regiunea Sud-Vest ltenia în perioada 2005-2013

Industria extractivă nu mai poate asimila salariați. În industia prelucrătoare după anii de criză, locurile de muncă s-au redus cu 87%, revigorarea în 2012, 2013 fiind de doar 11%. Construcțiile sșau redus extreme după 2009, la nivelul anului 2013 nefiind disponibile decât 7 locuri de muncă față de anul 2005 când activitatea era în plin “boom economic” necesarul declarat fiind de 366 de persoane.Ramura tranzacțiilor imobiliare s-a prăbușit o dată cu cea a construcțiilor. Nici activitățile în care marea majoritate a salariaților proveneau din aparatul de stat (adnimistrația publică și apărarea, învățământul, sănătatea) nu au avut o soartă mai bună. Tăierile salariale din 2007, precum și „înghețarea” locurilor de muncă atât de necesare au adus populația regiunii în situația de a-și căuta locuri de muncă în alte părți (în alte județe sau, de cele mai multe ori, în străinătate). În anul 2013, rata locurilor de muncă vacante la nivelul Regiunii Sud-Vest Oltenia a fost cea mai mică in țară, de 0,37%.

Prin prisma fenomenului de dezocupare a populației, necesitatea de a avea angajați buni și bine formați în activitatea desfășurată, a condus întreprinderile la oferirea de formare profesională continuă propriilor angajați Dacă în anul 2005 în industria prelucrătoare 94 de întreprinderi ofereau la nivel național formare profesională angajaților, în anul 2010 numărul acestora s-a extins la 2839 de întreprinderi, aproximativ 23% din totalul întreprinderilor din industrai prelucrătoare. Sectorul comerț a sprijinit formarea profesională continuă în procent de 20%, în timp ce în sectorul hoteluri și restaurante procentul a fost în 2010 de aproximativ 22%.

După pierderea masivă a locurilor de muncă în regiune, slaba dezvoltare economică a zonei nu a reușit încă să aducă rata șomajului sub cifrele înregistrate în 2007-2008. În anul 2013 rata șomajului BIM era 6,8% pentru Regiunea Oltenia, cu 3% mai mare decât cea înregistrată în anul 2007.

Șomerii în sens BIM sunt persoanele în vârstă de 15-74 de ani care îndeplinesc simultan următoarele trei condiții: nu au un loc de muncă, sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni și s-au aflat în căutare activă a unui loc de muncă, oricând în decursul ultimelor patru săptămâni.

Analiză ratei șomajului BIM pe sexe, relevă faptul că în rândul femeilor rata șomajului este a doua cea mai mică din țară 4,9% pe când la bărbați este printre cele mai mari 8,7%. Acest aspect relevă faptul că femeile sunt mai puțin în căutarea unui loc de muncă dacât bărbații, dar și că încrederea femeilor că își vor găsi un loc de muncă este din ce în ce mai mică, 22% mai puține femei fiind în căutarea unui loc de muncă în 2013 față de 2004. In schimb, în rândul bărbaților în 2013 erau în căutarea unui loc de muncă cu 9% mai mult față de 2004.

Analizând evoluția pe medii de rezidență, se constată că în mediul rural pe segmenrul de vârstă 15-24 de ani rata șomajului este cea mai ridicată, și în creștere în ultima perioadă, în timp ce în mediul urban pe același segment rata este în scădere. Este și o consecință a faptului că în mediul urban tinerii sunt mai dispuși să-și continue studiile superioare, pe când în mediul rural, b#%l!^+a?tinerii renunță la școală mult mai devreme.

Nici în privința ocupării persoanelor cu dizabilități, situația regiunii nu stă mai bine; în anul 2012, la nivelul aparatului de stat, Regiunea sud-Vest Oltenia înregistra cele mai puține persoane angajte față de celelalte regiuni. Aceeași situație se înregistrează și în întreprinderile private, unde se preferă achitatea taxei prevăzute de lege pentru neangajarea persoanelor cu dizabilități, sau achiziție de produse de aceștia decât angajarea directă a persoanelor cu dizabilități. Conform cifrele INS, în România doar 12,7% dintre persoanele cu handicap aveau un loc de muncă în 2011. În plus, nivelul scăzut de pregătire școlară împiedică integrarea acestora pe piața muncii. Astfel, numai jumătate dintre persoanele cu handicap au absolvite 8 clase, iar în cazul celor cu handicap grav acestă pondere se ridică la 60% (față de 35% în populația generală).

Un alt grup vulnerabil pe piața muncii este reprezentat de etnia rromă, ce reprezintă, conform statisticilor naționale aproape 3% din populația regiunii Oltenia. Deficitul sever de educație, manifestat inclusiv într-un grad ridicat de analfabetism, deficitul de calificare profesională, participarea limitată în activitățile economice legale generează o sărăcie severă în rândul acestei populații și un grad ridicat de excluziune socială cu efect social dezorganizator important. 31,1% din populația rromă trăia în sărăcie extremă, conform unui raport al Ministerului Muncii din 2008.

Un alt studiu realizat pe un eșantion reprezentativ pentru populația rromă în vârstă de 16 ani și peste această vârstă arată că în anul 2011 procentul de ocupare era de numai 36%, în timp ce alți 36% erau în căutarea unui loc de muncă, iar 28% erau inactivi. Femeile rrome manifestă o slabă participare pe piața muncii, doar 27% fiind angajate și 36% declarând că sunt în căutarea unui loc de muncă. În cazul în care dețin un loc de muncă, aceștia prestează munci necalificate, majoritatea angajaților de etnie rromă neavând nici o calificare oficială.

l!^+a?

CONCLUZII

Privind din perspectiva viziunii PRAO, Regiunea Sud-Vest Oltenia, prezintă un mare pontențial uman, ce poate contribui la creșterea economică a regiunii în următorii ani. In acest sens este evidentă evoluția pozitivă de creștere a ratei de ocupare a populației zonei, peste media națională în 2012. Ultimii ani sunt în ușoară scădere, trăgând un semnal de alarmă asupra fenomenului ocupării regiunii. Se impun măsuri urgente de stopare a migrației populației active spre alte piețe ale muncii, fie ele în alte regiuni naționale, fie în străinătate.

Creșterea gradului de educație al populației în regiune influențează așteptările privind oferta de muncă, sectoare economice precum cel al industriei extractive, nemaifiind foarte căutat, datorită salarizării mici și condițiilor de muncă grele.

Politicile salariale ale statului, prin sistemul de impozitare a muncii, este în schimbare în ultimii ani. Scăderea în 2014 a contribuției sociale a angajatorilor cu 0,5% , precum și preconizata scăderea a impozitului pe salariu, ar putea aduce beneficii salariaților, precum și angajatorilor, prin creșterea ofertelor de muncă. Restricționarea pensionărilor anticipate și a celor pe caz de boală, vor fi în viitor o sursă suplimentară de forță de muncă la nivel național.

De asemenea, în aparatul de stat, trebuie operate politici manageriale urgente, pentru îmbunătățirea și transparența cheltuirii banilor publici, pentru ca numărul salariaților de la stat să crească la nivelul normal de funcționare. Ne referim aici în primul rând la sistemul de învățământ și sănătate, unde persoanlul calificat pleacă în căutare de locuri de muncă cu salarizare mai bună sau condiții de muncă mai înalte.

Privatizarea întreprinderilor mari ale regiunii , precum Oltchim sau Arpechim, să se realizeze pentru menținerea locurilor de muncă existente, economia regiunii fiind deja profund afectată de trecutele disponibilizări, rata șomajului crescând în regiune cu 2,4% în ultimii ani.

Analiza ocupării la nivelul Regiunii Sud-Vest Oltenia, a scod în evidență slaba dezvoltare a zonei, peste 47% din pupulație fiind angajată în agricultură, de cele mai multe ori una de subzistență, populația rămasă fără loc de muncă în mediul urban retragându-se în mediul rural și cultivând pământul în scop strict persoanl. Statistica privind sectorul tranzacțiilor imobiliare relevă acest aspect. Un apartament cu 2 camere în Craiova se vinde între 35000 euro și 40000 euro, pe când unul în Slatina nu depășește 30000 euro, aceeași sumă fiind plătibilă pentru un apartament cu 3 camere în Drobeta Turnu Severin.

Tinerii între 25-34 ani aleg să-și caute un loc de muncă în Capitală, sau în străinătate. Majoritatea studenților își doresc să urmeze stagii de pregătire la universități internaționale și ulterior să rîmână definitiv acolo. Structura educație-ofertă de muncă nu sunt încă corelate în b#%l!^+a?România, efectul fiind resimțit și la nivelul regiunii. Deși educație pe segmentul superior a crescut în ultimii ani cu peste 5%, oferta de locuri de muncă era în toamna anului 2014 în proporție de 7% adresată persoanelor cu studii superioare, 30% pentru cei cu studii medii și profesionale și 63% pentru personal necalificat. La nivelul județului Mehedinți se înregistrau în total doar 14 locuri de muncă vacante, printre cele mai puține din țară la nivel județean.

Procentul cel mai mic a ocupării se înregistrează în grupa de vârstă 55-64 de ani. Pierderea locurilor de muncă în industria ruinată a regiunii, lipsa posibilităților și a disponibilității privind reconversia profesională, fac ca acestă grupă de vârstă să fie cea mai numeroasă în rândul șomerilor în mediul urban; statistica în mediul rural indică pe acestă grupă de vârstă cea mai mare ocupare în sectorul agricol.

Structura populației după statutul profesional în Regiunea Sud-Vest Oltenia relevă în mică măsură dezvoltarea inițiativei private în regiune, patronii fiind în procent de 1% în Regiunea Oltenia, 23% fiind lucrători pe cont propriu. Pe medii de rezidență statistica este mai alarmantă, patronii fiind în proporție de 0,18% în populatița civilă activă, iar salariați doar 20%. Pe segmentul de vârstă 55-64 de ani nu există inițiativă privată, iar numărul de salariați este prezent doar în proporție de 0,1%.

Analizând prestația femeilor în câmpul muncii, se constată că față de bărbați, nivelul ocupării este mai scăzut cu 12% la nivelul anului 2013. Un alt aspect al ocupării în rândul femeilor este acela că o bună parte din ele sunt angajate cu normă parțială, față de bărbați unde acest tip de contract este foarte redus.

Analiza ocupării pe sexe scoate în evidență câteva aspecte deloc de neglijat :

Femeile sunt în cea mai mică măsură ocupate pe piața muncii

Segregarea ocupațională rămâne în continuare un fenomen foarte prezent

Domeniile considerate feminizate (industria confecțiilor) sunt și cele mai slab plătite, existând diferențe privind salarizarea între femei și bărbați atât în domenii diferite de activitate cât și în interiorul aceluiași domeniu.

Contribuția Regiunii Sud-Vest Oltenia la PIB-ul național de doar 7,8%, ultima între regiunile de dezvoltare din România , arela bază și diminuarea accentuată a întreprinderilor mari din regiune, ponderea acestora în totalul întreirnderilor în regiune fiinde de 0,16%, 92% fiind microîntreprinderi. Evoluția PIB-ului regional este corelat cu indicatorul întreprinderilor active; deși evoluția întreprinderilor este pozitivă și în creștere cu 22% în ultimii 8 ani, la nivel național, regiunea are doar 7% din totalul întreprinderilor active din România.

De asemenea, lipsesc masiv în regiune investițiile străine, la nivelul anului 2013 60% din investițiile străine fiind asimilate de regiunea București-Ilfov și doar aproximativ 3% de Regiunea Oltenia. În regiunile Centru, Sud-Muntenia și Vest procentul investițiilor directe depășește 7%.

Lipsa investițiilor străine se datorează și slabei dezvoltării a infrastructurii regionale nici o autostradă din România nefăcând legătură cu Regiunea Oltenia. Deși pe planurile de acțiune viitoare ale autorităților există proiecte de srumuri express pentru zona Oltenia, ele nu se regăsesc în fruntea listei de priorități și nu se alocă fonduri pentru realizarea lor. Acesta este un alt mare „minus” pentru regiune, rapiditatea cu care investitorii își pot distribui producția pe piețele externe fiind de natură să ocolească regiunea analizată. b#%l!^+a?

În ceea ce privește formarea profesională , se înregistrează o rată foarte scăzută de participare în rândul populației din grupa de vârstă 25-64 ani. Factorii care contribuie la acestă rată scăzută de participare sunt : fragmentarea ofertei de formare profesională continuă, acoperirea geografică inconsistentă a furnizorilor de formare profesională continuă pentru adulți, interesul scăzut al antreprenorilor pentru investiția în dezvoltarea resurselor umane proprii, concentrarea ofertei de formare profesională continuă pe programe pentru aptitudini generale și mai puțin pe aptitudini specifice.

Analizând obiectivele propuse în strategia de dezvoltare a regiunii Sud-Vest Oltenia până în 2013, putem afirmă că mare parte dintre ele nu și-au atins ținta planificată. Regiunea Sud-Vest Oltenia este încă fruntașă în privința sărăciei populației, pe ultimul loc în privința atragerii de fonduri străine în economie, dar și între ultimele regiuni în ceea ce privește numărul de întreprinderi înființate și active în economie. Populația în scădere, migrarea accentuată a zonei nu fac decât să adâncească decalajul economic al regiunii față de celelalte regiuni.

Autoritățile locale trebuie să intervină și în parteneriat cu firmele active de regiune, să constituie un cadru în care populația inactivă ( neocupată) să poată fi formați profesional în funcție de cerințele zonei. Aceeași implicare poate fi necesară și din parte instituțiilor de învățământ, care pot specializa elvii, studenții în ramurile necesare economiei zonei.

Spre exemplu, la Brașov, facultatea de inginerie are un parteneriat cu firma Inna Scheffler, producătoare europeană de rulmenți, care pregătește prin burse specialiștii de mâine ai fabricii din Ghimbav. În București, firma Telekom a insitituit în 2015 un parteneriat cu Colegiul Mihai I pentru a pregăti electroniști. Elevii vor primi burse de 400 lei pe lună, decontarea cheltuielilor de transport și vor avea prioritate la angajare în companie după absolvirea diplomei europene. De asemena electroniști sunt căutați și de Institutul de Fizică de la Măgurele, dar de aproape 10 ani în România nu se mai regăsește acestă formă de pregătire profesională. Tot în Brașov, viitorii medici veterinari și tehnicienii sunt pregătiți profesional în ferme cu care instituțiile de învățământ au elaborate partenieiate pentru practica.

În Constanța, pentru atragerea tinerilor fără ocupație în zona rurală, pentru creșterea capacității economice a zonei și pentru ocuparea în agricultură, în comuna Peștera li se oferă gratis terenul de 1000 mp. pentru o casă , zona fiind renumită pentru serele și livezile sale.

În România există un potențial imens pentru agricultură. Faptul că aproape 48% din populație este ocupată în agricultură în zona Sud-Vest Oltenia ar putea fi un câștig economic dacă guvernările locale vor ști să coopteze fermierii pentru a-și constitui asociații, pentru înființarea unor culturi specializate, pentru care există prețuri bune la export. Populația trebuie învățată că nu numai consumul duce la creșterea economică, ci exportul este veritabilul motor economic al oricărei țări.

Măsurile ce se impun pentru creșterea ocupării în zona Sud-Vest Oltenia este necesar a se lua în următoarele direcții, atât pe termen scurt cât și lung :

Reforma corelată a politicilor economice, educaționale, de ocupare și asistență socială

Reducerea fiscalității pentru angajatori concomitent cu acordarea de stimultente b#%l!^+a?financiare pentru promovarea ocupării, în special a categoriilor dezavantajate

Identificarea și stimularea sectoarelor economice cu competitivitate crescută

Retehnologizarea și modernizarea agriculturii, în special transformarea agriculturii de subzistență în exploatații mari competitive internațional

Întărirea dialogului social la toate nivelurile

Formularea politicilor publice având la bază crecetarea științifică.