Analiza Statistica a Cererii Turistice Si a Ofertei Turistice In Judetul Ialomita In Perioada 2000 2013

Analiza statistica a cererii turistice si a ofertei turistice in judetul Ialomita in perioada 2000-2013

1.1.PIATA TURISTICA-definitie,continut, elemente constitutive, clasificare,extindere,segmentare

Definitia 1 Piata turistica se defineste ca fiind spatiul economico-geografic, in care se intalnesc si se confrunta intr-un interval de timp dat, purtatorii cererii si a ofertei produselor turistice, precum si factorii care determina comportamentul acestora.

Definitia 2 Piata turistica  se defineste ca totalitatea actelor de vanzare cumparare care au ca obiect produsele turistice in stransa legatura cu relatiile care le genereaza si spatiul si timpul chiar in care acestea se desfasoara.

Definitia 3 Piata turistica este locul unde se intalneste cererea turistica data de dorintele clientilor si oferata turistica materializata in productia turistica.

In calitate de componenta a economiei nationale, la nivel macroeconomic ,si a pietei serviciilor, la nivel sectorial ,piata turistica este caracterizata de urmatoarele trasaturi: complexitate,opacitate,dinamism,sensibilitate,mobilitate,concentrare in timp

(sezonalitate)si in spatiu.

Conținutul pieței turistice este dat de:

*Cererea turistică;

*Consumul turistic;

*Oferta turistică;

*Producția turistică.

Elemente constitutive ale pieței turistice

Piata turistica se constituie din :

*Ofertanții turistici – propriu-ziși și distribuitorii

*Cererea de produse turistice

*Intermediarii – turoperatori, agenții detaliiste, instituții financiar-bancare și de marketing

*Concurenții

*Prescriptorii

*Legislația în domeniul turismului

*Canalele de distribuție a produselor turistice

*Mijloacele de comunicare

*Mijloacele de transport

Clasificarea pietei turistice-criterii

1 Clasificarea pietei turistice in functie de spatiul geografic in care se localizeaza produsul turistic :

*-Piața turistică internațională= totalitatea actelor de vanzare cumparare care au ca obiect oferta de produse turistice oferite de o alta tara,vanzarea lor realizandu se in Romania.

Pe pieta turistica internationala, oferta apartine unei anumite tari, iar cererea provine dintr-o alta tara.

Confruntarea dintre cererea turistica si oferta turistca are loc in interiorul tarii ofertante, deoarece oferta turistica are caracter static si nu poate fi deplasata in spatiu, cererea fiind aceea care trebuie sa ajunga la oferta.

Activitatea unitatilor turistice implica prezenta clientului, deoarece prestatia turistica nu-i poate fi expediata. Acestuia i se ofera produsul turistic in zona de activitate a prestatorului.

Datorita caracterului static in spatiu, oferta nu se afla – in ipostaza reala, concreta, ci doar ca imagine promotionala – in fata consumatorului, decat dupa ce acesta s-a deplasat din locul de resedinta permanenta catre aceasta.

*- Piața turistică națională= totalitatea actelor de vanzare cumparare care au ca obiect produsele turistice care se desfasoara intre granitele unei tari.

Cand cererea este internationala,oferta turistica ramane nationala (interna) deoarece unitatile de cazare si serviciile adiacente ei sunt netransportabile(statice).

Intre piata nationala si cea internationala apar legaturi de interferenta. Dinamica si dimensiunile pietei turistice nationale sunt influentate de raporturile din cadrul pietei turistice internationale, de orientarea cererii turistice la un moment dat, de modul cum sunt dirijate fluxurile turistice si de gradul de competitivitate pe plan international.

Cand apare o restrangere a cererii  turistice internationale, ca urmare a unor fenomene conjuncturale,aceasta este compensata prin extinderea cererii interne, care sa asigure utilizarea capacitatilor turistice.

O extindere a cererii turistice internationale va determina luarea unor masuri de crestere a ofertei turistice (a  bazei tehnico-materiale si a productiei de servicii), astfel incat sa poata fi asigurate  conditiile pentru satisfacerea intregii cereri.

2 Clasificarea pietei turistice in functie de provenienta turistilor:

Piața turistică activă = piata receptoare de turisti,locul de unde provin turistii

Pentru tarile ofertante de  produse turistice, pietele turistice externe de unde provin consumatorii straini de servicii turistice sunt piete active (generatoare de fluxuri turistice). Tarile receptoare de turisti sunt interesate in asigurarea unei oferte turistice nationale cat mai atractive si  diversificate care sa determine atragerea unui flux turistic cat mai mare.

Piața turistică pasivă =piața(tarile) spre care se îndreaptă turiștii, pentru emițătorii de oferta.

3 Clasificarea in functie de timpul in care are loc achizitia produsului turistic

Piata turistica efectiva-piata data de totalitatea actelor de vanzare-cumparare a produselor turistice la momentul la care se fata analiza(la un moment dat)

Piata turistica potentiala este data de totalitatea actelor de vanzare-cumparare a produselor turistice in viitor prin influentarea deciziei de achizitioanare a unui produs turistic prin diferite activitati de promovare,in functie de sezon

Extiderea pietei turistice-cai de extindere

Piata turistica se poate extinde pe doua cai:

– calea extensivă – creșterea numărului de turiști prin transformarea nonconsumatorilor relativi în consumatori efectivi;

 Calea extensiva presupune cresterea numarului de turisti prin transformarea nonconsumatorilor relativi in consumatori efectivi, prin actionarea asupra cauzelor care au condus la retinerea de la consumul produsului turistic.

calea intensivă – alocarea unui timp mai mare consumului turistic și sporirea cantităților consumate.

Acest lucru este posibil prin alocarea unei parti cat mai mari din timpul liber consumului turistic si prin sporirea cantitatilor consumate (prelungirea perioadei sejurului, lungimii circuitului). Aceasta din urma insa poate avea loc numai pentru anumite consumuri turistice, in principal pentru consumul de servicii suplimentare (excursii, agrement etc)

Segmentarea pieței turistice

Piața turistică este o piata piață fragmentată dupa mai multe criterii:

*sociologice: vîrstă, sex, origine, religie, profesie, venit, poz. socială, stare civilă, nivel cultural

*de comportament turistic: tipul și destinația, motivul-scopul, dependența de destinație, gradul de fidelitate pt. o destinație, durata sejurului, structura cheltuielilor, forma de turism, modalitatea de finanțare etc.

*Segmentare in funcție de motivațiile, caracteristicile socio-profesionale ale turiștilor și tipurile lor de comportament:

-Turistul sedentar

-Turistul sedentar-mobil

-Turistul itinerant

-Turistul nomad

*Segmentarea pieței turistice in funcție de stilul de viață:

-turiștii organizați;

-turiștii economi;

-turiștii familiali;

-turiștii sociali;

-turiștii neîncrezători;

-turiștii “intelectuali”;

-turiștii în căutarea unui statut;

-turiștii sportivi;

-turiștii pasionați de istorie;

-turiștii culturali;

-turiștii ecologiști;

-turiștii nocturni.

Pe piata turistica exista o concurenta intre produsele turistice (litoral-munte, circuit-sejur, litoral romanesc-litoral grecesc / turcesc) care conduce la extinderea pietei actuale a unui segment pe seama restrangerii pietei pentru un alt segment.Concurenta intre segmentele pietei nu afecteaza dimensiunile pietei in ansamblu, deoarece, in acest caz, au loc doar transferuri ale consumului de la un produs turistic la altul .

Legatura pietei turistice cu piata bunurilor de consum si piata serviciilor

Intre piata turistica si pietele de servicii si de bunuri exista legaturi stranse,mai ales ca prima este prin excelenta o piata de servicii.

Piata serviciilor influenteaza cantitativ cat si calitativ piata turistica

Dezvoltarea pietei turistice este legata de existenta unei oferte diversificate de servicii (de transport, cazare, alimentatie, agrement, tratament).

Alte legaturi exista si intre piata bunurilor destinate consumului turistic si piata turistica

 Dimensiunile si structura pietei turistice precum si modificarile intervenite in cadrul acesteia (diversificarea formelor de turism, schimbarea raportului dintre acestea) stimuleaza piata de bunuri prin  cumpararile de produse specifice diverselor forme de turism.

Pe parcursul unei calatorii apar si se dezvolta noi consumuri turistice care modifica dimensiunile si structura pietei de bunuri utile.

Fragmentare a concediului ,ceea ce presupune petrecerea lui atat in sezonul estival pe litoral, cat si iarna la munte ,determina largirea pietei de echipament turistic, deoarece aceste doua forme de turism presupun dotari diferite.

Dezvoltarea pietei de autoturisme a atras dupa sine dezvoltarea si evolutia favorabila a turismul automobilistic.

In cadrul relatiilor de interferenta dintre piata turistica si piata bunurilor , extinderea uneia din ele determina restrangerea celeilalte, datorita existentei unei surse comune de acoperire a cheltuielilor.Prin cumpararea unui produs turistic (circuit, sejur, croaziera) apare o influenta pozitiva asupra dimensiunilor pietei turistice si negativa in privinta pietei de bunuri ,prin renuntarea la achizitionarea unui bun din cadrul acestei piete.

Argumentatia este valabila si in sens invers,mai ales in situatia consumatorilor cu venituri mici si medii , daca se cumpara produse ,in general de folosinta indelungata(automobil.mobila,combina frigorifica) aceasta poate avea efect renuntarea la o calatorie sau sejur, ceea ce inseamna ca piata de bunuri se va extinde in detrimentul pietei turistice,aparand prioritati in sabilirea de prioritati in satisfacerea nevoilor

Piata turistica influenteaza piata de bunuri si in mod indirect, prin consumul turistilor in cadrul unitatilor de cazare, de alimentatie si de agrement. In zonele preponderent turistice,volumul desfacerilor catre turisti este superior celui catre populatia rezidenta.

1.2. CEREREA TURISTICA SI OFERTA TURISTICA-CONCEPTE,CARACTERIZARE

1.2.1.CEREREA SI CONSUMUL TURISTIC

Cererea de servicii si produse turistice este reprezentata de ansamblul persoanelor care se deplaseaza periodic si temporar, in afara resedintei proprii pentru alte motive decat prestarea unor activitati remunerate la locul de destinatie. Acesti consumatori care isi procura serviciile de turism de la ofertanti sunt fie turisti interni (locali), fie turisti externi (straini).

Consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de cererea turistică(turisti) pentru achiziționarea unor noi servicii și bunuri legate de dorinta de a calatori (motivatia turistică)

Consumatorii de produse turistice mai pot fi grupati in:

-efectivi (reali), adica aceia care au solicitat deja sau vor mai solicita in mod sigur un produs turistic;

-potentiali, care, desi nu au cerut sau nu cer inca produsul din motive obiective, il vor cere de indata ce vor avea posibilitatea sa intre in posesia lui, dorinta de cumparare manifestandu-se latent.

Raportul dintre consumatorii efectivi si nonconsumatori are un caracter dinamic, el modificandu-se pe masura ce conditiile economice si sociale ale populatiei evolueaza si favorizeaza consumul turistic.

Consumul turistic incepe prin cumpararea diferitelor bunuri si servicii necesare calatoriei (echipamente, alimente etc.) in localitatea de resedinta permanenta a turistului si continua in tot cursul voiajului (servicii de cazare, alimentatie, carburanti etc.), inclusiv la locul sejurului turistic, si se incheie cu revenirea in localitatea de domiciliu.

Consumul turistic in turismului international, se distributie in timp si spatiu si se realizeaza in cadrul pietelor apartinand mai multor tari. O parte a acestui consum se va materializa in cadrul pietei interne a tarii de resedinta (echipament turistic, o parte din transport), o alta parte se va efectua pe pietele din tarile prin care turistul tranziteaza (cazare, alimentatie) si o ultima parte se va realiza in cadrul pietei tarii de destinatie (cazare, alimentatie, agrement, tratament). Aceasta esalonare in spatiu si timp se manifesta si in cazul consumului generat de turismul intern, influenta materializandu-se de data aceasta in dinamismul si structura pietelor  zonale sau locale.

Modalități de exprimare a cererii turistice:

cerere turistică reală sau cerere turistică manifestată – acea cerere care s-a manifestat (exteriorizat) într-o anumită perioadă de timp,

turistică prezumată.sau cerere turistică nemanifestată (neconcretizată), dar care există potențial în dorinta unui consumator și care ar putea fi evaluată și cuantificată pe baza unui studiu al evoluției cerințelor;

Principalele particularități ale cererii turistice sunt:

–   elasticitatea-      cererea turistică este foarte elastică și supusă permanent unor fluctuații, aflându-se sub incidența unei multitudini de factori, de naturi diferite (economici, demografici, psihologici, politici, conjucturali etc);

complexitatea-  cererea turistică se caracterizează printr-un grad mare de complexitate, studierea ei presupunanad luarea in calcul a unei multitudini de factori de influenta,iar produsul turistic (oferta) este alcatuit din bunuri si servicii,din elemente tangibile si intangibile.

Figura 1 Modelul molecular complex al structurii produsului turistic(oferta)

(__________ elemente tangibile; – – – – – – elemente intangibile)

Sursa: Rodica Minciu, Economia turismului,

Editia a III revazuta si adaugita, Editura Uranus, Bucuresti, 2005, p. 134

– eterogeneritatea, studierea  ei presupunând segmentarea pieței după o serie de criterii ca: vârsta, categoria socio-profesională, obiceiurile de consum etc.;

–mobilitatea- cererea turistică presupune un grad mare de mobilitate a turistului, ca urmare a caracterului rigid al ofertei;

sezonalitatea-  cererea turistică are un puternic caracter sezonier, ca urmare a distribuției inegale și caracterului nestocabil al ofertei turistice, dar și datorită dependenței circulației turistice de condițiile naturale.

Toate aceste particularități imprimă pieței turistice caracterul de piață „opacă”, adică greu de cuantificat și de influențat.

Criterii de diferențiere a cererii turistice (manifestarea cererii):

-motivațiile clientelei și preferințele turiștilor pt. atracțiile oferite;

-tipologia socio-profesională, familia, forma de turism;

– sursele financiare și sumele disponibile pentru cheltuieli turistice

-caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durată sejur, forme de transport, modalitățile decazare etc.)

Cererea turistică este foarte elastică .Din acest punct consumatorii de pe piata turistica se pot împărțiți în două categorii:

– Consumatori pentru care produsele turistice sunt considerate esențiale – turismul de afaceri, turismul balnear, cel familial, pelerinajele religioase

– Consumatori pentru. care produsele turistice sunt considerate facultative in cazul elasticitatii relativ reduse.

Factorii determinanți ai cererii turistice

După natura și sensul intervenției:

-factori exogeni

– factori endogeni

După durata de timp a acțiunii lor:

-factori cu influență permanentă

– factori conjuncturali

Funcție de importanța determinanților cererii turistice:

– factori primari

-factori secundari

După natura social economică:

– Factori economici;

-Factori sociali;

– Factori de natură psihologică;

– Factori de natură culturală;

– Factori demografici;

-Factorii determinați de progresul tehnic;

-Gradul de accesibilitate a diferitelor obiective turistice și distanțele față de zonele de reședință;

-Oferta turistică;

– Factorii politici;

– Politica de promovare a diferitelor destinații turistice.

– Motivația turistică

Motive pentru care sunt efectuate voiaje:

     – educationale si culturale;

     – religioase si etnice;

     – sociale si istorice;

     – relaxare si placere;

     – sanatate si sportive;

     – stimulative de afaceri.

Factori de conturare a motivațiilor turistice:

– Forțele energizante ale cererii;

– Determinanții cererii;

– Imaginea consumatorului cu privire la destinația, produsul sau prestatorul turistic;

– Rolul familiei în decizia de cumpărare.

Figura 2 Structura cererii turistce si factorii de influenta

Sursa: Rodica Minciu, Economia turismului,

Editia a III revazuta si adaugita, Editura Uranus, Bucuresti, 2005, p. 139

Particularitatile consumului turistic

1. Locul consumului turistic coincide cu locul ofertei, dar nu si cu locul de formare a cererii.In acest caz este obligatorie deplasarea turistilor de la resedinta lor permanenta

2. Politicile de marketing ale firmei de turism sunt influentate de simultaneitatea productiei si a consumului-producatorul si consumatorul sunt fata în fata.

3. Consumul turistic se realizeaza în cadrul ofertei turistice în mai multe etape desfasurate în timp si spatiu:înainte de începerea deplasarii efective catre destinatia turistica;în timpul deplasarii la destinatia turistica;în timpul sejurului, la destinatia turistica.Are loc o deplasare a consumului.

Particularitatile consumului turistic

4. Volumul consumului echivaleaza cu volumul productiei, ceea ce înseamna ca nu se poate produce decât ceea ce este consumat facand imposibila stocarea serviciilor turistice.

5. Volumul consumului turistic este dimensionat în functie de nivelul preturilor produselor turistice si al venitului disponibil al consumatorului

6. Orice defectiune sau dereglare a uneia din componentele turistice antreneaza efecte în lant cu consecinte nefavorabile asupra consumului turistic,facand necesara respectarea principiului functionalitatii optime a întregului sistem turistic

Particularitatile consumului turistic.

7. Consumul de servicii turistice satisface exigentele unor nevoi si dorinte foarte eterogene si complexe, în majoritatea lor personalizate la nivelul fiecarui turist potential

8. Puternica concentrare a consumului :în timp;în spatiu;în motivatie.

Figura 3.Raporturile consumului turistic cu cererea,oferta si productia turistica

Sursa: Rodica Minciu, Economia turismului,

Editia a III revazuta si adaugita, Editura Uranus, Bucuresti, 2005, p. 138

Cuantificarea cererii si consumului turistic

Cuantificarea cererii si consumului turistic are in vedere urmatoarele aspecte :

-Masurarea circulatiei turistice

-Dificultatea cuantificarii cu exactitate datorita mobilitatii si al sezonalitatii

-Dificultatea cuantificarii determinata si de cazarea în alte locuri decât unitatile de cazare specifice

Avand in vedere aspectele de ,ai sus la   Conferinta Natiunilor Unite pentru Turism si Calatorii Internationale – Roma 1963 s au definit urmatoarele concepte:

–  Vizitatori – persoane care viziteaza o tara diferita de cea în care îsi au locul de resedinta pentru orice scop cu exceptia aceluia de a exercita o activitate renumerata în cadrul tarii vizitate;

–   Turisti – vizitatorii care ramân cel putin 24 de ore sau o noapte în tara vizitata si al caror motiv al calatoriei este: petrecerea timpului liber, afacerile, scopurile familiale, interesul de serviciu, întâlnirile;

–   Excursionisti – vizitatorii temporari al caror sejur nu depaseste 24 de ore în tara vizitata (inclusiv cei care fac croaziere).

Datele statistice ce trebuie înregistrate la cuantificarea cererii si consumului turistic:

¨   volumul circulatiei turistice;

¨   nationalitatea, tara de resedinta si de destinatie;

¨   date demografice (vârsta, sex, pregatire profesionala), venituri anuale, compozitia familiei, durata medie a calatoriei, motivel voiajului, mijloacele de transport folosite,, formele de cazare;

¨   veniturile totale realizate de diferiti agenti economici din turism;

¨   cheltuielile totale efectuate de turisti, eventual pe forme de servicii turistice consumate;

¨   încasarile medii pe zi/turist;

¨   coeficientul mediu de ocupare a capacitatilor de cazare turistica;

¨   numarul total al înoptarilor (zile/turist)pe diferite categorii de turisti.

– stabilirea locului unde se culeg informatiile privind circulatia turistica

Metode de cuantificare:

¨  Metoda de înregistrare a turistilor la frontiera;

¨  Înregistrarea turistilor de catre receptiile diferitelor unitati de cazare;

¨  Metoda bugetelor de familie;

¨  Metoda înregistrarilor bancare;

¨  Metoda sondajului;

¨  Metoda balantei de plati;

¨  Metoda coeficientului de elasticitate a cererii în raport cu variatia veniturilor sau preturilor.

Concentrarea în timp și spațiu a cererii pentru turism

Modificarile social economice care se inregisteaza in evolutia turismulului

unele au caracter continuu, structural, fiind provocate de dinamica unor factori de tendință sau de schimbări rapide și spectaculoase în domeniul tehnicii, altele au caracter alternativ, datorându-se unor condiții naturale, specificului cercetării sau influenței unor situații conjucturale.Caracterul oscilant,duranilsau repetabil,profund sau superficial,se manifestă în repartizarea inegală în timp și spațiu a numărului turiștilor și respectiv a necesarului de servicii.

Sezonalitatea activității turistice este determinata, în principal, de condițiile de realizare a echilibrului ofertă –cerere și se definesc printr-o mare concentrare a fluxurilor de turiști în anumite perioade ale anului, în celelalte remarcându-se o reducere importantă sau chiar o stopare a sosirilor de turiști.

Aceasta depinde de dependența mare a circulației turistice față de condițiile naturale, caracterul nestocabil al serviciilor turistice și rigidității ofertei etc. Atenuarea oscilatiilor sezoniere este relativ limitata și solicită eforturi mari din partea organizatorilor,care este necesar sa gaseasca mijloace care să stimuleze practicarea turismului pe durata întregului an, realizându-se astfel reducerea concentrării în anumite perioade și prelungirea sezonului turistic,fapt ce atrage dupa sine odata cu dezvoltatrea turistica si dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei.

Sezonalitatea in activitatea turistică, se reflectă în utilizarea incompletă a bazei tehnico-materiale și a forței de muncă, influențând negativ costurile serviciilor turistice și calitatea acestora, termenul de recuperare a investițiilor, rentabilitatea si in nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor afectând în felul acesta și dezvoltarea circulației turistice.

Sezonalitatea in turism se manifesta prin concentrarea cererii pentru turism în anumite perioade ale anului, ceea ce duce la suprasolicitarea mijloacelor de transport, a spațiilor de cazare și alimentație, a celorlalte servicii, a personalului de servire etc., determinând calitatea mai slabă a prestațiilor, creșterea tensiunii în relațiile dintre solicitanți și prestatori, nemulțumirea turiștilor, în timp ce, în perioadele de extrasezon capacitățile respective rămân nefolosite.

Din punctul de vedere al turistului, concentrarea are implicații de ordin psihologic, fiziologic și economic.

Efectele recreative ale vacanței sunt diminuate de aglomerația din mijloacele de transport sau de pe căile rutiere, mai ales în cazul călătoriilor cu mijloace proprii, riscul negăsirii unui spațiu de cazare corespunzător dorințelor, așteptările pentru obținerea unor sevicii etc.,ceea ce provoacă oboseală fizică și psihică a turistului.

Influențe negative asupra stării de spirit a turistului și indirecte asupra dimensiunilor circulației turistice are și nivelul costurilor serviciilor oferite și anume situarea lor sub sau peste posibilitățile financiare ale consumatorului, concordanța între nivelul acestora și calitatea prestațiilor.

Sezonalitatea circulației turistice acționează asupra celorlalte sectoare ale economiei fie direct, fie prin solicitări suplimentare față de unele activități cum ar fi transporturile și telecomunicațiile, industria alimentară și producția culinară, comerțul etc., fie indirect prin efectele periodice și limitate a unei mase însemnate de oameni, cu redistribuirea lor din sectoare sau zone ale țării.

Transporturile, deși se pot adapta, relativ ușor, circulației de maximă intensitate prin suplimentarea curselor și numărul mijloacelor, reprezintă domeniul cel mai afectat în sensul că, în perioadele de vârf mijloacele de transport sunt supraîncărcate pe direcția destinațiilor de vacanțe și subîncărcate în direcția inversă determinând un coeficient redus al utilizării capacităților.

Alte variatiii ce apar :

a)Variații ce apar din cauza unor condiții economico-organizatorice :

-regimul concediilor plătite și durata lor limitată,

-repartizarea neuniformă a vacanțelor de-a lungul unui an,

– creșterea timpului liber și distribuirea lui,

-practicarea unei anumite forme de turism (conținutul sau motivația acestora etc) b)Variații provocate de cauze extraeconomice: poziția geografică a zonei, condițiile de climă, anotimpuri, varietatea și atractivitatea valorilor culturale, istorice, de artă etc., acestea din urmă fiind preponderente.

Diminuarea sezonalității si permanentizarea activității turistice și se poate realiza printr-o mai bună repartizare în cursul anului a disponibilităților de timp liber și prin dezvoltarea serviciilor turistice care să  compenseze scăderea atractivității factorilor naturali, în extrasezon.

Condițiilor naturale determina caracterul sezonier al cererii si favorizează existența mai multor tipuri de oscilații în raport cu momentul sau momentele de maxim ale ofertei naturale.

O primă categorie o reprezintă localitățile sau zonele în care activitatea se concentrază într-o singură perioadă (sezon) ca urmare a faptului că oferta întrunește maximum de cerințe o singură dată pe an și pe o durată limitată.In Romania acesta este specifica litoralului, unde cererea se concentrează în intervalul mai-septembrie cu un maxim în perioada 15 iulie-15 august, în celelalte luni ale anului solicitările fiind sporadice (pentru tratament) sau lipsind complet.

Un al doilea tip de oscilații se caracterizează prin existența a două perioade de sezon cu activitate turistică de intensități apropiate, duratele în timp și motivele deplasărilor fiind însă diferite. Stațiunile montane întrunesc cerințele unei activități bisezoniere – iarna pentru zăpadă și practicarea sporturilor albe, vara pentru odihnă, drumeții, alpinism etc. Perioadele de maximă intensitate sunt decembrie-martie pentru sezonul rece și mai- septembrie pentru sezonul cald. Caracteristic acestor zone este faptul că și în perioadele de extrasezon (aprilie și octombrie – noiembrie) activitatea nu se restrânge complet.

In zonele de activitate permanentă , oscilațiile de la o lună la alta sunt nesemnificative. Din această categorie fac parte stațiunile balneo-climaterice unde sosirile turiștilor se distribuie relativ uniform de-a lungul anului, condițiile de climă nestanjenind desfășurarea normală a  tratamentelor și localitățile urbane unde circulația turistică este permanentă ca urmare a varietății activităților (congrese, târguri, expoziții, excursii, călătorii în tranzit etc.),maximul de

Concentrare a activitatii realizandu se în lunile mai-octombrie pentru turismul de tratament balneo-medical, sezonul cald oferind mai multe comodități și în septembrie-decembrie pentru centrele urbane, aceasta dovedindu-se perioada optimă pentru desfășurarea unor manifestări științifice, cultural-artistice, sportive sau de altă natură.

Analiza curbelor de variație evidențiază existența a trei etape (momente) în evoluția cererii și respectiv a circulației turistice de-a lungul unui an calendaristic:

–         vârful de sezon (sau chiar vârfurile în cazul activității turistice bisezoniere) caracterizat prin intensitatea maximă a cererii;

–         începutul și sfârșitul sezonului (sau perioadele de pre și post sezon) în care cererea este mai puțin intensă cu tendințe de creștere în perioada de început și descreștere în perioada de sfârșit de sezon.

extrasezonul, perioada caracterizată prin reducerea substanțială sau chiar încetarea solicitărilor pentru serviciile turistice.

Reflectând caracterul ciclic al activității turistice, succesiunea acestor etape ilustrează modul de eșalonare a solicitărilor și permite dozarea eforturilor organizatorilor de turism în vederea satisfacerii corespunzătoare a cererii.

In Romania concentrarea puternică, a cererii turistice are loc în sezonul cald, pentru toate formele de turism (cca. 65% din sosirile de turiști străini sunt în lunile iunie – septembrie; de asemenea, tot în această perioadă se manifestă cca. 60% din solicitările turiștilor români).

1.2 OFERTA SI PRODUCTIA TURISTICA

Oferta turistică,este o componeta a pieței turistice, siconstituie motivul determinant al efectuării actului turistic.

Oferta turistica esta data de ansamblul atractiilor care pot determina vizitarea anumitor zone de catre turisti, impreuna cu capacitatea organizatorica a retelei(unitatile de cazare) de a satisface in anumite conditii cererea populatiei.

Oferta turistică este reprezentată de cadrul și potențialul natural și antropic, echipamentul de „producție” a serviciilor turistice, ansamblul bunurilor materiale și serviciilor destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activitățile specifice, infrastructura turistică și condițiile de comercializare (preț ,facilități).

Productia turistica = ansamblul de servicii care mobilizeaza forta de munca, echipament de productie si bunuri materiale si care se materializeaza intr-un consum efectiv in cadru ambiantei specifice

Particularitati ale ofertei si productiei turistice:

1 Particularitatile relației ofertă turistică – producție turistică si diferentierea fata de piata bunurilor materiale:

producția turistică poate fi cel mult egală cu oferta, în timp ce pe piața bunurilor materiale, oferta este cel mult egală cu producția;

–         oferta turistică există și independent de producție, pe când producția turistică nu se poate realiza în afara ofertei; în schimb, oferta bunurilor materiale nu se poate detașa de existența unei producții;

-structura ofertei turistice nu coincide întodeauna cu structura producției turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri reflectă structura producției respective;

– oferta turistică e fermă – există atât timp cât există și elementele care o compun, pe când, producția turistică e efemeră, ea există atât timp cât se manifestă consumul și încetează o dată cu încheierea acestuia.

Figura 4 Sistemul productiei turistice si relatia cu oferta

Sursa: Rodica Minciu, Economia turismului,

Editia a III revazuta si adaugita, Editura Uranus, Bucuresti, 2005, p. 139

2 Particularitatile relației ofertă turistică – producție turistică:

-complexitate;

– intercondiționare reciprocă, oferta fiind sursă a producției turistice iar producția fiind cea care dă viață, mobilizează oferta.

Oferta turistica exista si independent de productia turistica, in timp ce acesta din urma nu se poate realiza in afara ofertei;
Structura ofertei turistice nu coincide intotdeauna cu structura productiei turistice;

Oferta turistica este ferma in timp ce productia turistica este efemera (incheindu-se odata cu incheierea consumului).

Caracteristicile ofertei

Oferta turistică are un caracter complex și eterogen, fiind alcătuită din mai multe componente, care se pot structura astfel:

–   potențialul turistic, ca element de atracție a cererii turistice format din totalitatea resurselor naturale și antropice ale unei zone;

–   echipamentul turistic, alcătuit din ansamblul activelor fixe și circulante care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor;

–   serviciilor prestate turiștilor și bunurilor oferite acestora spre consum, bunuri cu destinație turistică exclusivă;

-forța de muncă, cea care transformă din potențiale în efective celelalte elemente sus-menționate.

In functie de motivatia consumatorilor, oferta turistica este:

– Oferta turistica de vacanta;
– Oferta de turism cultural;
-Oferta de turism de afaceri;
– Oferta turistica pentru ingrijirea sanatatii.

Caracteristici specifice ale ofertei si productiei turistice:

– Oferta turistica se adreseaza unui numar mare de consumatori potentiali;

-Notiunea de consum, in cazul majoritatii elementelor de oferta turistica este diferita decat in cazul ofertei de marfuri;

– Productia turistica are un caracter efemer;

– Pe termen scurt oferta de servicii turistice este rigida aspecte:
* imobilitatea ofertei si productiei turistice;

Oferta turistica are un caracter static,nu poate fi”expediata”catre turist.

*imposibilitatea stocarii ofertei – perisabilitatea serviciiilor turistice;

Oferta turistică nu poate fi stocată – odată neconsumată, ea se pierde-, aspect care prsupune cheltuieli suplimentare pentru agenții economici ofertanți în sensul promovării produselor turistice și adaptării acestora la mutațiile intervenite în structura cererii.

-rigiditatea in amplasarea capacitatilor de productie turistica;

Această particularitate este datorată inadaptabilității (adaptabilității reduse) la variațiile atât cantitative cât și calitative ale cererii turistice.

-imposibilitatea adaptarii ofertei la oscilatiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice si la restructurarile calitative ale cererii.

Imposibilitatea deplasării ofertei, presupune mobilitatea consumatorului și nu a produsului turistic, constituie o altă particularitate a ofertei turistice

-Inelasticitatea partiala a ofertei comparativ cu cererea;

-Punerea in valoare a ofertei turistice implica un volum important de investitii;

Oferta turistică este dependentă de echipamentele turistice, de numărul și structura forței de muncă. Investițiile, atât materiale, cât și umane, în industria turistică, sunt foarte costisitoare, fapt care nu permite înlocuirea rapidă a acestora pentru a se adapta la mobilitatea cererii turistice.
-Dimensionarea optima a ofertei se impune ca aceasta sa fie realizata in raport cu distributia sezoniera a cererii;
– Efectul de substituire a ofertei ca tip;
Acestea presupune însă ca și motivațiile turistice să se poată substitui la un moment dat, dar mai ales ca elementele componente ale ofertei să aibă un caracter polifuncțional, să satisfacă alternative de consum diverse
-Dinamica ofertei turistice mai putin accentuata decat cea a ofertei de marfuri;
– Standardizarea ofertei turistice este imposibila datorita diversitatii si caracterului eterogen al serviciilor turistice;
– Complementaritatea serviciilor turistice.

Factorii determinanti ai ofertei turistice

– Factorii naturali (teritoriul cu toate componentele lui);
-Factorii antropici (patrimoniul istoric, artistic, cultural; infrastructura; superstructura turismului – baza materiala);
– Serviciile turistice (pentru pregatirea consumului turistic; de baza; complementare; cu caracter special; nespecifice);
– Forta de munca.

Complexitatea ofertei si productiei turistice

Complexitatea ofertei si productiei turistice este dată de numărul mare de prestatori sau „fabricanți” ai produselor turistice.

Furnizarea de către un singur producător a tuturor prestațiilor generate de consumul turistic este imposibilă deoarece produsul turistic este format dintr-un ansamblu de servicii, fiecare cu specificul său.

Prestatorii de servicii sunt puternic specializați, au profile diferite, interese diferite și cel mai adesea un mod de organizare distinct

La realizarea produsului turistic participă societăți comerciale care au ca obiect de activitate cazarea, masa, transportul, agrementul, tour-operatorii(fabricantii de calatorii), organisme și asociații sociale, organisme locale și teritoriale etc.

Prestațiile de servicii turistice sunt puternic specializate, predomină întreprinderile mici și mijlocii, fapt care a și dus la  o fărâmițare excesivă a ofertanților de servicii turistice