Analiza Stării de Sărăcie și Măsurile Întreprinse Pentru Combaterea Ei

Analiza Stării de Sărăcie și măsurile întreprinse pentru combaterea ei

1.Analiza stării de sărăcie

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MMFPS) a calculat datele de sărăcie pe baza datelor statistice rămase definitive pentru perioada 2002 – 2011. Deloc surprinzător dar alarmant, pragul de sărăcie relativă se situa în 2011 peste nivelul salariului minim net pe economie (530,4 lei față de 510 lei). Ceea ce înseamnă că un salariat cu salariul minim pe economie era automat catalogat drept sărac.

Dacă structura veniturilor populației după mărime ar fi rămas în 2013 aceeași cu cea din 2011 (ceea ce va fi putea fi estimat numai după finalizarea cercetării statistice de profil) , înseamnă că pragul de sărăcie relativă a urcat în 2013 la circa 570 lei (inflațiile medii au fost de 3,33% în 2012 și undeva sub 4,5% preliminat inițial pentru 2013).

Ceea ce ar înseamnă că de-abia de la mijlocul anului in curs (2013), un salariat la minim pe economie nu mai poate fi încadrat oficial drept sărac. Asta deoarece salariul minim net a urcat de la 566 lei la 601 lei (ceea ce corespunde pentru un angajat fără alte persoane în întreținere, beneficiar al deducerii personale neindexate încă din anul 2005 de 250 lei, la o majorare de la 750 lei la 800 lei a salariului brut.

Pragul sărăciei relative este de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent. Mediana împarte valorile consemnate la populație exact la mijloc, jumătate fiind deasupra și jumătate sub această valoare.

Pragul sărăciei absolute reprezintă un coș minim de alimente plus un minim de bunuri nealimentare și servicii egal cu cheltuielile persoanelor al căror consum alimentar este egal cu costul coșului alimentar. Adică un minim pentru alimente plus o medie de alte cheltuieli a celor care mănâncă la limita minimă pentru a se îmbrăca, încălța, achita facturile la întreținere, electricitate etc.

Pragul sărăciei severe este dat tot de coșul minim alimentar dar, în acest caz, se mai adaugă doar cheltuielile cu nealimentare și servicii ale persoanelor cu consum total egal cu costul coșului alimentar ( calculat pentru 2.550 calorii/zi/persoană). În traducere, persoanele în cauză se privează de mâncare pentru a se îmbrăca, încălța și achita facturi

De remarcat două lucruri în privința evoluției în timp a acestor indicatori:

1 .În 2002 sărăcia relativă și sărăcia absolută erau același lucru, după care pragul sărăciei relative a urcat, după cum era și firesc, peste cel al sărăciei relative, ceea ce exprimă o împrăștiere mai mare a gamei de venituri.

2. Pragul sărăciei relative a crescut de două ori mai repede în intervalul 2002 – 2011 decât fiecare dintre pragurile de sărăcie absolută, severă și alimentară ( de 3,8 ori la sărăcia relativă față de circa 1,9 ori la fiecare dintre ceilalți trei indicatori menționați)

Practic, deși în mod obiectiv sărăcia s-a diminuat la scara societății, sentimentul de sărăcie s-a menținut accentuat prin raportare la veniturile celorlalți. Cu toate acestea, se poate observa cum devoltarea economică la rate robuste de creștere a fost însoțită, pe lângă diminuarea rapidă a sărăciei absolute sau severe, de o ușoară creștere a sărăciei relative și invers. Ceea ce ar trebui să dea de gândit.

Pentru referință, prezint pragurile de sărăcie calculate pe baza datelor definitive din 2011 pentru tipurile cele mai frecvente de familii întâlnite în practică. Trebuie subliniat că stabilirea necesarului pentru o familie în cazul sărăciei relative ține cont de regulile OECD, care prevăd un coeficient de 1 pentru primul adult dintr-o gospodărie, de 0,5 pentru alt adult și de 0,3 pentru fiecare copil.

În schimb, pentru cazul sărăciei absolute, se utilizează o metodologie națională care atribuie valoarea de 1 fiecărui adult, 0,5 fiecărui copil și un factor de putere ( parametrul economiei la scară) de 0,9. Practic, o familie cu un copil nu se poate susține dintr-un salariu minim pe economie și ar avea nevoie de circa 955 lei net sau 1.300 lei pe cartea de muncă pentru a ieși oficial din sărăcie.

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale ( MMFPS) a calculat datele de sărăcie pe baza datelor statistice rămase definitive pentru perioada 2002 – 2011. Acestea arată că numărul persoanelor aflate în stare de sărăcie relativă a rămas aproximativ același din anul 2000 încoace, în apropierea pragului de 4 milioane persoane. (depășit în anii 2002 și 2006).

Așa cum s-a menționat și înainte, pragul de sărăcie relativă se situa în 2011 peste nivelul salariului minim net pe economie (530,4 lei față de 510 lei). Ceea ce înseamnă că un salariat cu salariul minim pe economie era automat catalogat drept sărac. Dacă structura veniturilor populației după mărime ar fi rămas în 2013 aceeași cu cea din 2011 (ceea ce va fi putea fi estimat numai după finalizarea cercetării statistice de profil) , înseamnă că pragul de sărăcie relativă a urcat în 2013 la circa 570 lei (inflațiile medii au fost de 3,33% în 2012 și undeva sub 4,5% preliminat inițial pentru 2013).

De remarcat că acest prag a fost depășit în anii 2002 și 2006, la mijlocul ciclurilor electorale 2000 – 2004 și 2004 – 2008, în timp ce în anul 2010 situația a fost inversă. În același interval de timp, numărul persoanelor aflate în stare de sărăcie absolută s-a diminuat de opt ori, de la aproximativ 8 milioane la 1 milion ( de la circa 40% din populația țării până la aproximativ 5%).

De remarcat și faptul că rata sărăciei absolute a urcat inițial în perioada de criză, de la 4,4% în anul 2009 la 5,2% în anul 2010, pentru a se reduce la 5% în anul 2011. Din păcate, 2011 a adus simultan o creștere a sărăciei relative, ceea ce indică o redistribuire a rezultatelor economice dinspre zona veniturilor relativ reduse spre zona de protecție socială.

Raportul MMFPS precizează, fără a da și cifre intermediare, că numărul persoanelor aflate în stare de sărăcie severă s-a diminuat drastic, de nu mai puțin de 22 de ori. Respectiv de la circa 3.093 mii persoane în anul 2000 la aproximativ 137 mii persoane în 2011. În același interval de timp, numărul de persoane aflate în stare de sărăcie alimentară s-a redus încă și mai mult, de 26 de ori ( de la 1,6 milioane la 61 mii persoane).

În pofida unor rezultate impresionante în ceea ce privește eradicarea sărăciei, mai rămân astfel aproximativ 200 de mii de români ( cam 1% din populație ) care nu își pot asigura o hrană corespunzătoare și au nevoie de susținere din partea statului sau a organizațiilor de caritate pentru cea mai elementară nevoie umană, hrana.

Se poate observa ușor că rata sărăciei la gopodăriile fără copii dependenți nu diferă prea mult la persoanele singure, fie ele în vârstă de peste 65 de ani fie mai tinere. Mai mult, combinația cea mai puțin predispusă la sărăcie este cea de 2 adulți, dintre care unul are 65 de ani sau peste. Ceea ce înseamnă că percepția de apariția unui risc crescut de sărăcie odată cu ieșirea cuiva la pensie este eronată.

Ceea ce duce la risc crescut de sărăcie nu este ieșirea din activitate ci procreerea și susținerea copiilor.

Familia tipică și dezirabilă pentru refacerea numărului de locuitori în timp, cea de 2 adulți plus doi copii, are un risc de sărăcie situat peste cel al tuturor tipurilor de gospodării fără copii dependenți, și egal cu aproape o cincime din total. Explicația constă în deducerile și alocațiile foarte mici pentru copii. Contrar percepției comune și veniturilor mai reduse, persoanele de sex feminin au avut o rată a sărăciei relative ceva mai redusă decât a bărbaților ( 17,7% față de 18%).

Interesant este că, dacă situația familiilor cu 2 adulți este similară indiferent dacă au un copil sau nu, riscul de sărăcie se dublează dacă îngrijirea copiilor cade în sarcina unui părinte unic. El urcă cu peste 50% la al doilea copil și crește de peste patru ori dacă cei doi adulți se încumetă să facă trei copii sau mai mult. Atunci, deja există aproape o șansă din două de a intra pe termen lung în situația de sărăcie.

Datele INS mai arată o concentrare destul de puternică a sărăciei relative în mediul rural, unde este de aproape trei ori mai mare decât în mediul urban ( 27,4% la țară comparativ cu 10% la oraș).

Pe regiuni, se detașează în topul sărăciei partea de est a țării ( 25% în regiunea Nord-Est și 23,1% în regiunea Sud-Est), dar tot peste pragul de 20% se află și regiunea de Sud-Vest (21,4%). La polul opus, se află regiunea București-Ilfov cu 4,9%.

Trebuie subliniat că 3,8% dintre salariați au intrat în categoria săracilor, ceea ce ridică problema creșterii salariului minim, aflată în curs de rezolvare. Dar cei mai susceptibili de a avea probleme financiare sunt lucrătorii pe cont propriu, de zece ori mai expuși la sărăcie decât salariații ( 38,4% și 34% chiar dacă se exclud agricultorii) și cam de patru ori mai expuși decât pensionarii (9,3%).

Ponderea salariului in totalul veniturilor unei familii a coborat la mai putin de jumatate – 49%. Acesta este rezultatul principal al datelor culese și prelucrate de Institutul Național de Statistică (INS), in trimestrul III 2010.

INS a consemnat statistic primele consecinte ale taierilor de bani si ale desființarii locurilor de muncă atât in domeniul bugetar, cât, mai ales, in sectorul privat, in ultimii doi ani de criza.

Gradul de sărăcie este confirmat si de creșterea părții care revine prestatiilor sociale (tot felul de ajutoare de la stat) la o medie de nu mai putin de 26,7%, si de cea a veniturilor in natura, care a urcat la 14%.

Statistica mai arată că media veniturilor bănești ale unei familii este de doar 659 lei lunar – adică sub cea a unui pensionar, care primeste, tot în medie, o pensie de 749 lei.

Cea mai grava situatie se intalneste in mediul rural, unde veniturile banesti sunt cu 30% mai mici decat la oras. Satele romanesti sunt departe de-a furniza fiscului impozitele de care statul are nevoie pentru o politica sociala coerenta:

Productia agricola in mica gospodarie reprezinta principala sursa de venituri – 34%

Prestațiile sociale au ajuns la 29%

Doar 27% din venituri provine din salarii

Ce inseamnă toate acestea: cu o medie a procentului salariului în venituri de doar 49%, românul statistic se intoarce ”invarteală”. Iar statul nu poate face nici protecție socială cu salarii atât de mici, pe sistemul că ”de unde nu-i, nici Fiscul nu poate obține, chiar daca cere”.

2.Cifrele Bruxelles-ului confirmă gradul se sărăcie

Datele stranse la Bruxelles arata clar ca avem cei mai multi saraci din Europa.

Potrivit EUROSTAT, cu 23% din populatie suntem pe locul doi in UE la indicatorul care descrie un venit disponibil aflat sub limita de saracie, dupa Letonia (26%) si Bulgaria (21%), tari cu mult mai putini locuitori.

Si la categoria privatiuni materiale severe conform standardelor europene suntem tot pe locul doi (33% din populatie), dupa Bulgaria.

In fine, la capitolul excluziune sociala din motivul lipsei de resurse pentru dezvoltarea personala, “venim puternic din urma” (44%), la mica distanta de colegii de la sud de Dunare ( 45%).

Mai mult, media ascunde o repartitie dezechilibrata a sărăciei, din punct de vedere teritorial. Astfel raportul dintre nivelul de trai de la Bucuresti și cele șase judete din zona de Sud-Est a tarii (ajunse un adevarat pol al saraciei la nivel european) este de trei la unu.

Pe ce se duc banii

Dupa ce scazuse pana 2008, ponderea cheltuielilor unei familii cu alimentele a urcat iarăși la peste 40 % din venituri.

Media cheltuielilor cu locuinta (apa, energie electrica si termica, gaze naturale, combustibili, dotarea locuintei etc.) se ridica in preajma nivelului de avarie de 20%.

La polul opus, educatia a coborat la o medie de doar 0,5% din cheltuielile unei gospodării.

Presate si de nivelul ridicat al contributiilor si taxelor (peste 15%), sumele care mai raman pentru investitii si depuneri bancare au coborat vertiginos, afectand finantarea economiei.

Liderii europeni, reuniți la Bruxelles, au convenit să pună deoparte 8 miliarde de euro pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor, recunoscând totuși că situația de pe piața muncii nu se va putea îmbunătăți într-un mod sustenabil decât după revenirea la creștere a economiilor europene, care au avut de suferit din cauza crizei, a relatat agenția Reuters citată de AGERPRES.

Potrivit Reuters, unii economiști au calificat programul susținut de UE drept un simplu exercițiu de relații publice și chiar liderii europeni au admis că acest plan va avea doar un impact limitat dacă statele membre nu iau și ele măsuri. ”Sunt bani mulți, dar firește că toată lumea trebuie să înțeleagă că principala responsabilitate le revine guvernelor și că aceste instrumente trebuie

folosite la nivel național. Soluțiile europene pot ajuta parțial, dar nu sunt aspectul principal”, a subliniat premierul finlandez, Jyrki Katainen.

Grupul de reflecție Bruegel, cu sediul la Bruxelles, a remarcat la rândul său că UE greșește concentrându-se asupra șomajului în rândul tinerilor în loc să ia măsuri pentru impulsionarea creșterii. ”Din păcate, simpla adoptare a unor măsuri cu privire la tineri nu va schimba, cel mai probabil, situația”, a punctat economistul Andre Sapir de la grupul de reflecție menționat. ”Dacă Europa chiar vrea să împiedice un deceniu pierdut pentru cetățenii săi și o generație pierdută pentru tinerii săi șomeri, trebuie să ia în scurt timp măsuri mult mai puternice decât un simplu mecanism de garanții pentru tineri”.

Mai mult, după cum remarcă publicația Wall Street Journal, guvernele europene au încercat o serie de programe similare în perioadele anterioare de creștere accentuată a șomajului din anii ’70, ’80 și ’90 și din păcate s-a văzut că eficiența acestora este îndoielnică, chiar și cele care funcționează neavând decât rezultate modeste în materie de creștere a ocupării mâinii de lucru.

Potrivit economiștilor, problema fundamentală este că aceste programe sunt lansate într-un context economic în care cererea de forță de muncă este extrem de slabă, iar economiile sunt în recesiune. ”Dacă pe piața muncii nu sunt locuri de muncă, este aproape inutil să activezi forța de muncă, șansele reintegrării lucrătorilor pe piața muncii sunt foarte mici”, a explicat Janine Leschke, economist la Copenhagen Business School.

Din motive care nu sunt pe deplin clare, programele de angajare în sectorul public de multe ori nu reușesc să reducă șomajul, în timp ce programele de training și locurile de muncă subvenționate din companiile private tind să aibă ”efecte pozitive reduse”, a menționat John Hurley, director de cercetări la Eurofound, centru de reflecție sponsorizat de UE care analizează condițiile de muncă și relațiile economice.

Totuși, susțin economiștii, chiar dacă astfel de programe nu reușesc să le asigure locuri de muncă permanente tinerilor din țările europene cele mai afectate de șomaj, ele pot avea efecte salutare în alt sens, cum ar fi prevenirea nemulțumirilor sociale, evitarea unei pierderi permanente a contactului cu piața muncii și asigurarea unui scop pentru cei tineri.

3. Acordul UE pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor

Cei peste trei ani de tulburări economice și austeritate au dus la creșterea șomajului în Europa de Sud, Centrală și de Est, cei mai afectați fiind tinerii. În Grecia și Spania, aproape 60% dintre tineri nu au un loc de muncă, iar în Italia și Portugalia acest procent trece de 40%. În total, aproape șase milioane de persoane cu vârste între 15 și 24 de ani nu au de lucru, ceea ce generează temeri privind o ‘generație pierdută’ și chiar tulburări sociale destabilizatoare.

La summitul desfășurat în septembrie 2013, liderii UE au decis să aloce pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor circa 8 miliarde de euro – adică mai mult decât cele 6 milioane prevăzute inițial, în luna februarie. Cea mai mare parte a acestor fonduri urmand să fie deblocate într-o perioadă de doi ani începând cu 2014, iar restul pe parcursul celor șapte ani ai următorului exercițiu bugetar al Uniunii.

Aceste fonduri vor constitui baza unei ‘Garanții pentru tineret’, al cărei scop va fi asigurarea unui loc de muncă, a unui curs de pregătire sau a unei ucenicii pentru tineri în primele patru luni de după terminarea școlii sau pierderea slujbei.

Potrivit acestui mecanism, fondurile rezervate vor fi acordate regiunilor unde șomajul în rândul tinerilor trece de 25%, amintește Reuters. Sunt avute de asemenea în vedere noi eforturi de

promovare a mobilității pentru tinerii care vor să se angajeze și introducerea de programe de ucenicie și calificare la locul de muncă, cum sunt în Germania și Austria.

Șeful executivului spaniol, Mariano Rajoy, s-a declarat mulțumit de acordurile încheiate la summitul european de la Bruxelles, susținând că “obiectivele au fost atinse, în mare măsură”. Astfel, el s-a referit în special la fondurile de 1,9 miliarde de euro pe care Spania le va primi de la UE începând din 2014 pentru combaterea șomajului din rândul tinerilor /rata acestuia, între tinerii sub 25 de ani, se ridică la 57%, n.r./. Spania va primi câte 950 de milioane de euro, în 2014 și 2015, în cadrul programului european de 6 miliarde de euro destinat combaterii șomajului tinerilor. Fondurile vor fi disponibile din luna ianuarie a anului viitor și vor fi cheltuite în următorii doi ani.

Germania, aflată în prima linie a reacției la criză, în calitatea sa de cea mai mare economie din blocul comunitar, a fost deosebit de agresivă în susținerea planului de combatere a șomajului. Cancelarul Angela Merkel și aliații săi din Europa au insistat ca țările sudice confruntate cu probleme să facă reduceri masive de cheltuieli în schimbul primirii de ajutor. Acest lucru a dus la scăderea deficitelor, dar a agravat totodată recesiunea și a determinat creșterea șomajului, notează Reuters.

4.Partea României din programul UE contra șomajului tinerilor: 400 de milioane de euro, dacă dovedește că poate cheltui banii

României îi revin 400 de milioane de euro în perioada 2014-2015 din programul de 6 miliarde euro stabilit de Consiliul European pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 24 de ani, a declarat președintele Traian Băsescu la încheierea summitului european de la Bruxelles.

Principalele decizii adoptate la Bruxelles care privesc România:

Banii pot fi alocați pentru acțiuni destinate atât persoanelor din mediul rural, cât și tinerilor din mediul urban, fiind vizate regiunile de dezvoltare Sud Muntenia, Centru și Sud-Est, în care șomajul în rândul acestei categorii de tineri este de peste 25%.

Alocarea pentru România ar putea urca la aproximativ 470-500 de milioane de euro în urma redistribuirii la nivel european a altor 2 miliarde de euro, sursele urmând să fie identificate de Comisia Europeană în următorii doi ani din programele nefinalizate sau pe care au loc dezangajări de fonduri. Guvernul român trebuie să prezinte Comisiei Europene până în ianuarie 2014 “un program corespunzător” privind utilizarea acestor bani.

Se va pune accentul pe utilizarea fondurilor europene pentru proiecte de ucenicie și formare profesională a tinerilor la locul de muncă, iar România are legislația adecvată prin legea educației din 2011.

România poate accesa două programe ale Băncii Europene de Investiții (BEI) – programul “Investiții în competențe” și programul “Locuri de muncă pentru tineri”.

Liderii europeni au ajuns la un acord pentru a accelera deblocarea a șase miliarde de euro pentru lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor, ridicând suma acordată acestui plan la opt miliarde de euro în total.

Comisia Europeană a propus ca cele șase miliarde de euro prevăzute pentru angajarea tinerilor în bugetul european pentru 2014-2020 să fie mobilizați pe doi ani în loc de șapte. Această “Inițiativă pentru tineri” privește regiunile cele mai afectate de șomajul în rândul tinerilor din 13 state.

Peste 26 de milioane de persoane sunt în șomaj în Europa, dintre care 5,6 milioane au vârste mai mici de 25 de ani. Situația este alarmantă în anumite state precum Grecia sau Spania, unde mai mult de un tânăr din doi nu este angajat.

5.La nivel European

Comisia Europeană a propus ca suma de 6 miliarde de euro alocată pentru angajarea tinerilor în cadrul bugetului multianual al UE pentru 2014-2020 să fie mobilizată pe o perioadă de doi ani, în loc de șapte, cum se stabilise anterior. “Inițiativa pentru tineret” are în vedere regiunile cele mai afectate de șomaj în rândul tinerilor din 13 țări. Principalii beneficiari ar urma să fie în 2014 Spania, Grecia, Italia și Franța.

De altfel, președintele Francois Hollande a anunțat într-o conferință de presă că Franța va primi în următorii doi ani 600 de milioane de euro din planul vizând combaterea șomajului, iar cu această sumă vor fi sprijinite 300.000 de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă.

Banii alocați de UE pentru combaterea șomajului vor fi direcționați, timp de doi ani, începând din 2014, pentru crearea de locuri de muncă, pregătire profesională și stagii sau ucenicii, timp de patru luni după terminarea studiilor sau în caz de șomaj. Economiștii au calificat măsura drept un exercițiu de imagine pentru Uniunea Europeană, în absența unei implicări mai serioase a guvernelor naționale din țările vizate.

Măsurile de austeritate din ultimii ani și criza financiară au ridicat numărul șomerilor, în Uniunea Europeană, la 26 de milioane, dintre care 5,6 milioane au mai puțin de 25 de ani. Situația este alarmantă în țări precum Grecia și Spania, unde peste 50% dintre tineri sunt în șomaj. În același timp, șefii de stat și de guvern din statele membre UE au mai decis să îmbunătățească finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, în special prin intermediul Comisiei Europene și al Băncii Europene de Investiții.

De asemenea, liderii UE au aprobat la reuniunea de la Bruxelles bugetul Uniunii pentru perioada 2014-2020, care va permite finanțarea inclusiv a măsurilor pentru angajarea tinerilor. Președinții celor trei instituții europene (Comisia, Consiliul, care reprezintă statele membre, și Parlamentul European) au anunțat joi că au ajuns la un acord politic privind bugetul de 960 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020 .

Acest acord politic ar trebui să obțină o majoritate calificată din partea celor 754 de membri ai Parlamentului European, într-un vot care va avea loc la sesiunea plenară din septembrie.

Bibliografie

Document de lucru pus la dispoziție de Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale-INCSMPS București