Analiza Spatiului Informational AL Cadastrului Agricol
CUPRINS
INTRODUCERE
1 ANALIZA SPAȚIULUI INFORMAȚIONAL AL CADASTRULUI AGRICOL
1.1 Fondul funciar agricol
1.2 Structura organizatorică juridică în agricultură
1.3 Rolul și necesitatea asigurării informaționale
1.4 Practica implementării cadastrului agricol în alte țări
1.5 Cadrul instituțional
1.6 Cadrul legislativ
1.7 Actualitatea temei. Concluzii
2 BAZELE TEORETICE ALE CADASTRULUI AGRICOL
2.1 Obiectul cadastrului
2.2 Subiectul cadastrului
2.3 Conținutul cadastrul
2.4 Metode științifice aplicate
2.5 Concluzii teoretice
3 BAZELE METODOLOGICE DE ELABORARE ȘI ACTUALIZARE A SISTEMULUI INFORMAȚIONAL
3.1 Acumularea și actualizarea informației descriptive
3.2 Acumularea și actualizarea informației spațiale
3.3 Concluzii metodologice
4 APLICAREA METODELOR DE ELABORARE ȘI ACTUALIZARE A SISTEMULUI INFORMAȚIONAL AL CADASTRULUI AGRICOL
4.1 Descrierea obiectului studiului
4.2 Aplicarea metodelor de acumulare a informației descriptive
4.3 Aplicarea metodelor de acumulare a informație spațiale
4.4 Aplicarea metodelor de digitalizare
4.5 Concluzii
5 SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE
5.1 Noțiuni generale
5.2 Cadrul normativ și instituțional
5.3 Analiza securității muncii în localitate
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Aztăzi tot mai mult apare necesitatea dezvoltării și implementării cadastrului agricol în Republica Moldova, devenind și o preacondiție obligatorie de aderare la organismele europene. În acest context am încercat să fac o analiză mai profundă a aspectelor și problemelor legate de această activitate. Sistemul Informațional al cadastrului agricol va contribui la rezolvarea unui complex întreg de probleme legate de administrarea și dezvoltarea eficientă, rațională a resurselor funciare agricole.
Lucrările de creare a cadastrului agricol vor contribui la furnizarea informațiilor cu conținut tehnic și economic în cadrul unui sistem informațional al teritoriului de tip multiscop, pus la dispoziția agenților economici de tip persoană juridică sau persoană fizică și instituțiilor publice interesate ale comunităților locale, raionale sau de interes general. Sarcinile cadastrului agricol constau în furnizarea informațiilor privind cantitatea și calitatea terenurilor agricole în vederea îndrumării activității agricole precum și pentru rezolvarea problemelor financiare: investiții, modernizări, protecție, asigurare, ecologie, impozite, taxe etc..
În toate țările comunității europene se acordă o atenție deosebită, sistemului informațional în agricultură. Această atenție este în creștere.
Nivelul de intensificare a agriculturii inevitabil provoacă modificări esențiale, inclusiv ecologice asupra terenurilor care la rîndul său solicită măsuri operative și eficiente. Agricultura ramâne baza economică pentru dezvoltarea industrială a statelor moderne, indiferent de stadiul de dezvoltare în care se află. În principal, există trei sisteme agricole consacrate, agricultura tradițională, agricultura industrială și agricultura ecologică (biologică, organică), dar în realitate în funcție de caracteristicile economice, ecologice, socioculturale, tradiții etc., pot exista și variante intermediare ale celor trei sisteme de bază.
Monitorizarea influenței factorului atît antropic cît și natural asupra situației în agricultură în scopul întreprinderii măsurilor adecvate situației, reprezintă o problemă importantă, iar în final, devine o funcție de bază a cadastrului agricol.
În lucrare am efectuat o sistematizare a practicii cadastrului de inplementare a sistemului informațional și, respectiv, de formulare a conținutului lucrărilor cadastrale în domeniul agricol specific Republicii Moldova. Structura lucrării este una clasică și include toate compartimentele obligatorii pentru asemenea lucrări.
Lucrarea este structurată în cinci capitole de bază și include aspectele teoretice, metodologice și practice ale creării sistemului informațional al cadastrului agricol. Astăzi tot mai mult se cere o informație mai complexă și actualizată despre structura și conținutul terenurilor agricole, care poate fi obținută numai prin crearea cadastrului agricol. Necesitatea creări cadastrului agricol este dictată de realitatea actuală și devine o preacondiție obligatorie pentru obținerea fondurilor europene de dezvoltare a sectorului agricol.
Crearea cadastrului agricol va contribui la rezolvarea unui șir de probleme actuale care țin de domeniul agriculturii și a economiei țării în ansamblu. Aceasta trebuie să devină o strategie a Ministerului Agriculturi în următorii ani. În acest context este necesar de studiat și practica altor țări din acest domeniu.
1 ANALIZA SPAȚIULUI INFORMAȚIONAL AL CADASTRULUI AGRICOL
1.1 Fondul funciar agricol
Comuna Hîrtopul Mare este situată în partea de Nord-Vest a raionului Criuleni, la o distanță de 18 km de centrul raional, 35 km de capitala Republicii Moldova – Chișinău, de orașul Orhei și 10 km de traseul Chișinău – Dubăsari (M21). La Nord comuna este mărginită de teritoriul satului Ivancea, la Nord-Vest – satul Rîșcova, la Vest – satul Ișnovăț, la Nord-Est – s. Mașcăuți, la Est satul Izbește și la Sud – satul Zăicana.
Conform raionării geomorfologice terenurile comunei Hîrtopul Mare fac parte din microforma de relief numită Podișul Codrilor sau Moldovei Centrale, din zona naturală de silvostepă cu vegetația și lumea animală respectivă.
Teritoriul reprezintă un relief deluros puternic fragmentat. Apele freatice pe cumpene și pe versanți se află la adîncime medie. Teritoriul scomunei Hîrtopul Mare se caracterizează cu o climă moderată continentală, cu iarnă scurtă și comparativ caldă, cu vară lungă și călduroasă. Cantitatea anuală de precipitații este de 450-. Teritoriul comunei se află în zona de silvostepă, în păduri crește stejarul, teiul, arțarul, salcîmul.
În sat există 5 fântîni arteziene cu apă potabilă și tehnică care corespund standartelor sanitare (3 nu funcționează) și peste 350 de fântîni de mină, calitatea apei în acestea nu corespunde tuturor cerințelor față de apa potabilă.
Există gunoiște amenajată, însă starea sanitară a satului mai este afectată de atitudinea negospodărească a unor locuitori față de depozitarea deșeurilor, lipsesc containerele de acumulare a deșeurilor pe sectoare în locurile publice și pe sectoare, la moment lipsește o gospodărie comunală pentru transportarea centralizată a deșeurilor.
Fondul funciar total constituie 4948 ha, inclusiv:
Pământ arabil – 3058 ha
Pășuni – 474 ha
Plante multianuale – 503 ha
Teren proprietate a statului – 390 ha
Teren proprietate administrativ-teritorială – 998 ha
Teren proprietate privată – 3560 ha
Surse de apă (iazuri) – 4.
Conform datelor statistice, populația numără – 4300 locuitori. Majoritatea absolută a locuitorilor sunt români/moldoveni, dar sunt și ucraineni, ruși și alte naționalități.
Atestat în anul 1774. Localitatea Hîrtopul Mare s-a numit la început Cotelnicii, adică satul neamului lui Cotelnic, de la numele căruia își preluă denumirea și pârăul din apropiere. De fapt, denumirea Hîrtop (Mare și Mic) apare în actele scrise în ultimii ani de viață ai lui Ștefan cel Mare: în iulie 1501 prin carte domnească, Măria sa îl miluiește pe panul Iancovici spătarul, fiul boierului Gligorașco Iancovici vornic de Suceava, "I-am dat și i-am întărit averea sa în țara noastră Moldova, ocina tatălui său, satul Ișnovăț ce este la nord de Hotcăuți".
Și mai jos, pentru prima dată, apare cuvîntul Hîrtop (fără specificare că e localitate populată; pe atunci, de altfel un sat avea cîte 10-15 case). Cuvîntul Hîrtop are sens de adîncitură lungă și întinsă între dealuri înalte.
De regulă, în Moldova denumirile de sate provin de la numele primului stăpîn al locurilor, precum ne demonstrează și cazul satului Cotelnicii. Însă, cu timpul, relieful specific, impunător, al acestei părți de codru, influențînd în permanență imaginea trăitorilor, a prevalat și a învins: pe locul Cotelnicilor apare Hîrtopul Mare, ca mai apoi, la 2 km, să apară și Hîrtopul Mic.
În comuna Hîrtopul Mare activează 15 agenți economici în domeniul comerțului, agriculturii, etc. De asemenea în teritoriul satului activează și 328 de gospodării țărănești cu o suprafață de 455,0 ha. Principalele restrângeri ale agenților economici în agricultură sunt următoarele:
Lipsește piața de desfacere bine determinată și planificată. Ca rezultat, producătorii agricoli nu au unde își realiza produsele obținute.
Procesul de creditare a producătorilor agricoli este foarte anevoios și îndelungat.
Prețurile la motorină și piese de schimb sunt exagerate.
Tabelul 1.1- Structura terenurilor cu destinați agricolă în com. Hîrtopul Mare r-ul Criuleni
Sursa: elaborată de autor în baza datelor sistematizate din cadastru funciar
Analizînd datele tabelului 1.1, sistematizate din dările de seamă funciare întocmite de inginerul cadastral din primărie, se observă că suprafața totală a terenurilor agricole s-a micșorat cu 50 ha comparativ cu anul 2010, iar suprafața livezilor a crescut cu aproximativ 20 ha din contul terenurilor arabile care s-au micșorat cu 61 ha. Suprafața plantațiilor de vii a rămas aceeași – 49 ha.
1.2 Structura organizatorică juridică în agricultură
Dreptul de proprietate dă posibilitatea celui care-l deține să facă ceea ce dorește cu lucrul pe care-l posedă, în limitele legii. Prerogativele dreptului de proprietate sunt următoarele: posesia, utilizarea, dispoziția și uzufructul. Proprietatea individuală implică exercitarea de către individ a tuturor acestor componente definitorii ale dreptului de proprietate. Delegarea unuia din elementele dreptului de proprietate nu schimbă caracterul de individualitate al proprietății sale.
Caracteristica fundamentală a economiei de piață o reprezintă autonomia decizională a agenților economici, bazată pe proprietatea individuală asupra resurselor economice și, în special, asupra capitalului.
În aprecierea proprietății private trebuie avute în vedere următoarele avantaje, comparativ cu cea publică:
asigură o autonomie deplină a agenților economici;
stimulează inițiativa, inovarea tehnică și comercială;
generează o concurență reală între agenții economici;
diminueaza riscul economic prin buna adaptare la modificarea fenomenelor perturbatorii de piață;
constituie baza tuturor libertăților individului, dar și baza democrației economice, sociale și politice.
Esențială este însă dominația proprietății țărănești, individuale asupra capitalului și restrângerea proprietății de stat la minimum necesar, determinat de necesitățile de asanare a unor sectoare economice și de asigurarea protecției sociale, cerințe specifice la un moment dat unei anumite economii naționale.
Utilizarea resurselor, a terenurilor agricole se află nemijlocit la discreția formelor organizatorico – juridice, a proprietarilor de terenuri.
Formele organizatorico juridice sunt nu altceva decît forme de utilizare a proprietății. Practica deja a demonstrat rolul formelor de utilizare a proprietății în dezvoltarea socială și economică în ansamblu.
Etapa actuală a dezvoltării formelor organizatorico juridce își are începutul în reforma relațiilor funciare, în procesul de împroprietărire etc. Evident că formele actuale organizatorico juridice sunt noi, se află la o etapă inițială, de confirmare.
Nu ar fi corect de menționat că o formă este mai bună decît alta. Este important ca relațiile libere, economice de piață să confirme acest lucru.
Funcția autorităților publice este de a monitoriza procesul dezvoltării formelor organizatorico juridice și de a stimula formele de perspectivă.
În continuare vom face o analiză a formelor juridice de gospodărire a terenurilor agricole din comuna Hîrtopul Mare raionul Criuleni pe o perioada de cinci ani, reflectată în tabelul 1.2.
La etapa actuală sunt răspăndite atît întreprinderi asociative cît și individuale. La întreprinderi agricole asociative se referă:
cooperativele agricole (de producție și de întreprinzător);
societăți cu răspundere limitată;
societărmelor organizatorico – juridice, a proprietarilor de terenuri.
Formele organizatorico juridice sunt nu altceva decît forme de utilizare a proprietății. Practica deja a demonstrat rolul formelor de utilizare a proprietății în dezvoltarea socială și economică în ansamblu.
Etapa actuală a dezvoltării formelor organizatorico juridce își are începutul în reforma relațiilor funciare, în procesul de împroprietărire etc. Evident că formele actuale organizatorico juridice sunt noi, se află la o etapă inițială, de confirmare.
Nu ar fi corect de menționat că o formă este mai bună decît alta. Este important ca relațiile libere, economice de piață să confirme acest lucru.
Funcția autorităților publice este de a monitoriza procesul dezvoltării formelor organizatorico juridice și de a stimula formele de perspectivă.
În continuare vom face o analiză a formelor juridice de gospodărire a terenurilor agricole din comuna Hîrtopul Mare raionul Criuleni pe o perioada de cinci ani, reflectată în tabelul 1.2.
La etapa actuală sunt răspăndite atît întreprinderi asociative cît și individuale. La întreprinderi agricole asociative se referă:
cooperativele agricole (de producție și de întreprinzător);
societăți cu răspundere limitată;
societăți pe acțiuni.
Întreprinderile individuale reprezintă gospodăriile țărănești (de fermier). Legislația în vigoare, la momentul actual, permite dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole tuturor persoanelor juridice autohtone. Informația cadastrului bunurilor imobile ne demonstrează că proprietar de terenuri agricole pot fi și întreprinderile industriale, de prelucrare a materiei prime etc. Evident că aceasta nu este o practică modernă dar mai mult „o ieșire dintr-o situație concretă într-o peroadă respectivă”.
La momentul actual întreprinderile asociative (cooperativele agricole de producție și de întreprinzător, societățile cu răspundere limitată, societăți pe acțiuni) reprezintă forța principală de producere a produselor agricole în republică.
Aceste forme organizatorico – juridice de întreprinderi agricole, din start, au devenit un potențial agricol important. În folosința lor au trecut masive compacte și optimale după dimensiuni a terenurilor cu destinație agricolă, construcții, unități de tehnică agricolă etc. Conducători la majoritatea acestor întreprinderi agricole au devenit foști specialiști cu experiență (agronomi, economiști, mecanizatori etc.). Ponderea producției agricole a întreprinderilor asociative în volumul global al republicii la moment este destul de înaltă și constituie, pe ultimii trei ani: cereale și porumb 35-37%; floarea soarelui 65-67%; sfeclă de zahăr 87-90%; tutun, 86-90%; fructe – 42%; struguri – 20%; legume – 15%.
Cooperativele agricole de producție, cooperativele agricole de întreprinzător, societățile cu răspundere limitată, societățile pe acțiuni, referitor la procesul de lucrare a terenurilor agricole, în comparație cu gospodăriile țărănești (de fermier), alte gospodării bazate pe principii individuale, acționează relativ identic: lucrează suprafețe optimale de teren agricol; dispun de tehnică, pe măsură, modernă; aplică relații de lucru asemănătoare (în majoritate bazate pe arendă) etc.
Un indice indirect dar important, în dezvoltarea diferitelor forme organizatorico-juridice ale întreprinderilor agricole inclusiv și a celor asociative, este dinamica suprafețelor de terenuri utilizate în procesul de producere – terenurile agricole. Suprafața terenurilor agricole ne vorbește despre potențialul întreprinderii. Această concluzie axiomatică este bazată pe rolul prioritar al „terenului agricol” în componența mijloacelor de producere a întreprinderii în ansamblu. O analiză mai amplă a terenurilor cu destinație agricolă după formele organizatorico-juridice pe ultimii cinci ani este prezentată în tabelul 1.2. Datele din tabel au fost sistematizate din cadastrul funciar.
Tabelul 1.2- Structura terenurilor cu destinație agricolă în com. Hîrtopul Mare r-ul Criuleni, după formele organizatorico-juridice, ha
Sursa: elaborată de autor în baza datelor cadastrului funciar
Ponderea producției agricole a gospodăriilor țărănești (de fermier), la moment, în volumul global (pe republică) este esențială și constituie, în mediu, pe ultimii 3 ani: cereale inclusiv porumb – 40%; floarea soarelui – 30%; sfeclă de zahăr – 11%; fructe – 57,9 %; struguri – 79.8 %.
Loturile individuale deasemenea ocupă suprafețe mari în Republică. În cadrul lor se produce un volum semnificativ de diverse produse agricole. În majoritate, producția obținută din exploatarea loturilor individuale este utilizată nemijlocit pentru întreținerea familiei. Surplusurile sunt realizate în piețele agricole locale.
Reprezentarea grafică în dinamică a formelor de gospodărire a terenurilor agricole în comuna Hîrtop raionul Criuleni este reflectată în figura 1.1. Se observă o tendință de diminuare a suprafețelor terenurilor agricole utilizate de societățile cu răspundere limitată. În schimb suprafața terenurilor cooperativelor agricole este în creștere. Referitor la terenurile gospodăriilor țărănești putem menționa că ele s-au stabilit la o anumită limită și se mențin și în continuare, ceea ce demonstrează faptul că această suprafață este una maximă pentru această formă de gospodărire a terenurilor agricole.
Figura 1.1 – Dinamica utilizării terenurilor agricole după principalele forme organizatorico-juridice
Sursa: Elaborată de autor în baza dărilor de seamă funciare din primărie
Suprafața terenurilor agricole pentru societățile pe acțiuni și loturile individuale a rămas neschimbată. Deasemenea este de menționat că suprafața plantațiilor multianuale este în creștere pentru societățile cu răspundere limitată de la 104 ha în 2010 pînă la 174 ha în 2014 cu o creștere de 70 ha, iar în cadrul gospodăriilor țărănețti această suprafață s-a diminuat cu 50 ha înregistrînd în 2014 o suprafață de 143 ha.
Prin dimensiunile sale, prin tendința de creștere a suprafeței lor totale (la nivel de țară), loturile individuale ne impun să studiem mai profund rolul lor în agricultura Moldovei. Acest segment al fondului funciar, ne prezintă o informație contradictorie și anume:
loturile individuale sunt o rezervă de dezvoltare a gospodăriilor țărănești, asociative, domeniului privat etc.;
loturile individuale sunt o acumulare a terenurilor gospodăriilor țărănești falimentate, a terenurilor excluse din relațiile de arendă din motive diferite etc.
Cu cît mai mare este suprafața loturilor individuale cu atît mai problematică este utilizarea teernurilor agricole în ansamblu.
1.3 Rolul și necesitatea asigurării informaționale
Analiza dezvoltării istorice a cadastrului agricol demonstrează faptul „dezvoltării istorice” a cadastrului agricol. Începînd cu Egiptul antic, cadastrul agricol sa răspîndit în toate țările.
Pentru o asemenea dezvoltare istorică a cadastrului, în primul rînd, a fost o necesitate (o necesitate – obiectivă). La prima etapă, necesitatea obiectivă a cadastrului agricol s-a manifestat prin politica fiscală.
Anume această necesitate a creat un sistem organizat de informatizare referitor la terenurile agricole și proprietarii lor. La rîndul său politica fiscală a fost argumentată de necesitățile economice, sociale etc. pentru fiecare perioadă a dezvoltării societății.
Decurgerea inevitabilă a fenomenelor, proceselor, formarea și dezvoltarea statului egiptean, necesitățile materiale, economice și sociale, toate acestea argumentează inevitabilitatea lucrărilor de stabilire și restabilire a hotarelor, de aplicare a politicii fiscale, de formare a unui sistem informațional și respectiv, de implementare a cadastrului agricol.
Un timp îndelungat, pentru toate țările, civilizații în ansamblu, terenurile agricole aveau rolul unor valori incomparabile. Pentru a dobîndi terenuri agricole se duceau războaie, mișcări sociale (răscoale) etc.
În cadrul necesității obiective, informatizarea reprezintă un scop. Mai corect, scopul cadastrului agricol reprezintă o derivată a necesității.
Conținutul procesului de informatizare include: acumularea; analiza; distribuirea, utilizarea informației. Care este în asemenea concluzii „latura obiectivă a realității”? Evident, terenul agricol.
Terenul reprezintă obiectul cadastrului. Procesul de informatizare are scopul de a descrie, cît mai complex obiectul cadastrului. Din aceste considerente procesul de informatizare este bazat pe sistemul informațional. La rîndul său „informația” este obiectul sistemului informațional.
Orice scop este condus de o necesitate, de o realitate obiectivă. În cazul cadastrului agricol, din cele deja menționate, necesitatea este informatizarea.
Cîmpul informațional al agriculturii privit prin prisma faptului că obiectul principal este terenul agricol (parcela agricolă) este foarte larg, divers, multifuncțional.
În ierarhia necesităților, proprietarul de teren (producătorul agricol) este primul care utilizează informația cadastrală în scopuri de producere, în scopul cultivării plantelor agricole, aplicării tehnologiilor avansate și în final obținerii unor rezultate satisfăcătoare din punctul de vedere al calității, cantității producției etc.
Din punctul de vedere al interesului public informația cadastrală are scopul de a facilita implementarea politicilor de subvenționare, fiscale, de creditare bancară etc. În egală măsură autoritățile publice au scopul și de a monitoriza activitatea producătorilor agricoli.
Procesul de prelucrare a materiei prime (procesarea) deasemenea solicită o informație amplă cadastrală despre istoria (trasabilitatea) obținerii materiei prime, despre tehnologiile aplicate, mai ales despre aplicarea substanțelor chimice. Procesatorul va împărți rezultatul final al producției cu producătorul materiei prime.
Cel mai important examinator al calității produsului final în agricultură este piața de desfacere. O producție calitativă își va crea drum spre consumator. Totodată, practica deja a demonstrat că, chiar și o producție calitativă poate să nu ajungă la consumator din simplul motiv că consumatorul nu dispune de o informație veridică despre ea.
Trasabilitatea produselor agricole devine tot mai importanță. Referitor la producția agricolă sistemul de trasabilitate este pe cît de necesar pe atît și de complicat. Acest sistem ne impune să urmărim (monitorizăm) în permanență tehnologiile aplicate în agricultură pentru a pune la dispoziția consumatorul toată informația (istoricul) ce se referă la obținerea producției respective.
În conformitate cu strategia de dezvoltare informațională a sectorului agroindustrial ”e-Agricultură” pentru anii 2014-2020, elaborată în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 409 din 04.06.2014, unul din obiectivele de bază îl constituie eficientizarea elaborării și implementării politicilor de dezvoltare și de supraveghere a sectorului agroindustrial, care se realizează prin următoarele acțiuni:
consolidarea resurselor informaționale în agricultură;
asigurarea interoperabilității Sistemelor Informaționale Automatizate;
consolidarea și eficientizarea gestionării informației, finanțelor și resurselor umane;
analiza riscurilor în sectorul agroindustrial.
Măsurile necesare pentru realizarea obiectivului menționat mai sus sunt:
a) implementarea principiilor unui guvern deschis în sectorul agroindustrial;
b) consolidarea resursei informaționale agricole;
c) aplicarea tehnologiilor inovatoare;
d) dezvoltarea capacității tehnologiilor informaționale în sectorul agroindustrial;
e) efectuarea investițiilor inteligente în tehnologiile informaționale;
f) asigurarea principiului de interoperabilitate;
g) asigurarea continuității implementării principiului e-Agricultură;
h) realizarea interconexiunii cu alte resurse informaționale internaționale;
i) asigurarea securității informației.
1.4 Practica implementării cadastrului agricol în alte țări
Practica internațională în domeniul creării cadastrului agricol prezintă un interes deosebit pentru Republica Moldova. Pentru a acumula o experiență mai mare în acest domeniu este necesar de efectuat un studiu mai profund a sistemului informațional agricol în alte țări. În continuare voi prezenta cîteva aspecte legate de analiza creării acestui cadastru de specialitate în cîteva țări.
Analizînd practica cadastrului agricol în alte țări se poate evidenția că ea este una mai avansată și stă la baza implementării politicii de subvenționare corecte și ridicarea nivelului de dezvoltare a domeniului agricol. Conform analizei efectuate cadastrul agricol se află în centrul unui triunghi format de: administrarea agricolă eficientă, ținerea registrului parcelelor și stabilirea corectă a taxei de administrare (sistemul fiscal), așa cum se vede și în figura 1.1.
Figura 1.1 – Componentele de bază a cadastrului agricol
Sursa: elaborată de autor în baza studiilor efectuate asupra cadastrului în alte țări
Administrarea agricolă include informația completă și actualizată privind toate parcelele agricole care sunt incluse în procesul de subvenționare și îndeplinesc toate condițiile în acest sens. Cu alte cuvinte terenurile agricole care nu au dreptul la ajutoare sunt excluse din acest sistem. Principala informație care trebuie să includă acest sistem pe viitor, referitor la utilizarea terenurilor, ține de modificarea structurii, conținutului și utilizării disponibile a culturilor. Aceasta trebuie să constituie o politică a statului pe viitor în acest domeniu care are o legătură directă cu spațiul rural și dezvoltarea, sub toate aspectele, a țării în întregime.
Registrul parcelelor include informația privind identificarea parcelelor agricole după toate caracteristicile cantitative și calitative ale lor inclusiv și informația despre proprietarii acestor terenuri și documentele care confirmă aceste drepturi. Administrarea terenurilor agricole prevede careva modificari în acest sens, care trebuie reflectate în registrul parcelelor. Totodată mărimea subvențiilor poate crește pentru agricultorii care au respectat condițiile necesare în acest sens și pot fi reduse pentru acei care nu le-au îndeplinit.
A treia componentă a cadastrului agricol ține de evaluarea cadastrală a parcelelor agricole care vor sevi și ca bază pentru implementarea unei politici fiscal corecte și eficiente. Pentru aceasta este nevoie de stabilire corectă a valorii terenurilor reeșind și din valoarea de piață a lor.
Reforma agricolă în Turcia a demarat în perioada iunie 2001 – decembrie 2007. Ea a avut ca scop de bază crearea și implementarea cadastrului agricol, care include următoarele componente de bază:
crearea Registrului Național al Fermierilor, care va fi capabil să contribuie eficient la subvenționarea producătorilor agricoli;
susținerea financiară (subvenționarea) pentru anumite tipuri de culturi agricole;
reformarea structurală a cooperativelor agricole;
servicii de asistență, include campania de informare a publicului despre unele apecte ale reformei, servicii de consultanță, etc.
Cea mai principală componentă a reformei rămâne a fi prima – crearea Registrului Național al Fermierilor, care va permite guvernului să identifice mecanisme actuale eficiente de sprijin într-un mod acceptabil politic și uman. Ultimele două componente sunt legate de problemele de cooperare.
Cadastru în Austria. Suprafața totală a Austriei este de 84000 km2. Populația – de 8 milioane de locuitori. Numărul sectoarelor de teren care formează obiectul cadastrului este de 10,5 milioane. Structura cadastrală inlude 41 de oficii cadastrale federale. În procesul cadastral sunt implicați 140 de judecători. Anual sunt examinate aproximativ 30 mii de adresări (litigii). Noțiunea de imobil este aplicată începînd cu anul 1930.
Problema planificării, administrării și utilizării terenurilor (resurselor funciare) este importantă inclusiv în plan internațional. Motivul: limita de suprafață; protecția mediului; creșterea numărului populației etc.
La opinia mai multor autori, un rol important asupra conținutului cadastrului contemporan la avut Austria și Franța. Rolul Austriei constă în impunerea spațială a terenului.
Rolul Franției constă în impunerea aspectului calitativ al terenului agricol. Inițial el includea: planul cadastral, registrul cadastral, parcela ca unitate informativă, purtător de informație.
Ambele aspecte au avut o importanță majoră la elaborarea principiilor cadastrului contemporan.
Cadastru Terezian. Condiția determinării spațiale a terenului pe întreaga țară în scopul impunerii fiscale a fost implementată de către Maria Teresa, deținătoare a tronului Imperiului Austriac (1717-1780). Detzerminarea spațială a terenurilor agricole pe întreaga țară a fost finalizată în anul 1760.
Planl cadastral în scopul implementării politicii fiscale moderne a fost aplicat în anul 1817. Pe parcurs planul cadastral a fost de mai multe ori modificat, actualizat. În 1887 Planurile cadastrale au căpătat support juridic (modificate în baza legii). Conform actelor legislative hotarele între terenuri erau fixate, coordonate între vecini.
Ridicările cadastrale au fost legate de punctele triangulației de stat care erau de trei clase: 1-III. Coordonatele triangulației de clasa a IV erau calculate grafic.
Din motive diferite Austria a fost divizată în 6 sisteme de coordonate. Acest fapt însă nu știrbea din impactul pozitiv al informației spațiale.
Stabilirea hotarelor se efectua în baza instrucțiunilor unice scrise în 1818. Terenurile erau marcate în natură cu semene convenționale (stîlpi din lemn).
Terenurile obștești (drumuri etc) nu se supuneau impozitelor. Paralel în registru se includeau diferite informațșii care nu puteau fi exprimate în harta cadastrală. Fiecare sector de teren era descris prin: număr cadastral, denumire, sol, suprafață. În 1861 cadastru a fost finalizat pe întreaga Austrie.
În 1969 au fost desfășurate ridicări topografice la scară mare (1000). Aceste hărți (planuri cadastrale) au descoperit multe erori între proprietăți admise anterior.
În 1989 – 2003 a fost elaborată harta electronica. În baza acestor planuri precise hotarele au fost coordonate cu vecinii și astfel au obținut un nivel înalt de credibilitate. Începînd cu 1996 informația spațială este dobîndită prin tehnologiile GIS. Un rol important planul cadastral îl are în actualizarea informației despre plante.
Registrul cadastral (cartea funciară) la etapa inițială nu formau un process integru, erau ținute separate. Integru cadastru a devenit începînd cu 1883. Dosarul cadastral include următoarele documente:
planul pedologic digitalizat;
registrul modificărilor;
documente de confirmare a modificărilor;
documente de drept;
soluționarea litigiilor funciare;
amplasarea liniilor de hotar.
O bază de date unică (registru unic) despre bunurile imobile integre a fost implementată în 1985. Registrul bunurilor imobile este 100% digital (electronic) accesibil pentru toți din întreaga țară.
Cadastru în Ungaria. Suprafața Ungariei este de 93033 km2 iar populația de 10 mln locuitori. Structura teritorială include 19 județe, 3154 localități. Cadrul legislativ ce deservește cadastru include: legea cu privire la imobil; legea referitoare la topografie și cartografie; dreptul funciar; dreptul despre condominium;
Scopul implementării cadstrului în Ungaria a fost politica fiscală. Primile lucrări includeau: înscrierea populației, caselor de locuit, deschiderea numerelor cadastrale etc. Acetse lucrări s-au finalizat în 1790.
Apartenența Ungariei la Imperiul Austro – Ungar (1867) a avut influență asupra procesului cadatsral. Evenimentele de după 1945 de asemenea au avut influență asupra dezvoltării cadastrului. Cadstrul în Ungaria s-a aflat sub influența concepției monopolismului statului asupra proprietății. Structura instituțională include:
Direcția Resurse Funciare și Geoinformație;
Institutul de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție;
Oficiile cadastrale funciare;
Comisia unică a cadastrului funciar.
Registrul și planul cadastral formează fundamentul Sistemului informațional. Sistemul cadastral este multifuncțional. El include: acumularea (dobîndirea) informației spațiale prin aplicarea GIS (topografie, geodezie, fotogrammetrie, teledetecție), evaluare, planificare, administrare, soluționarea litigiilor (protecția drepturilor) etc.
Planul cadastral include o descriere spațială despre: hotarele administrative, hotarele proprietăților, hotarele juridice, diferite limite, numere cadastrale, elemente de construcție, străzi, adrese, categorii de destinație, folosință etc. La elaborarea planului cadastzral sunt aplicate standarde stricte. De asemenea sunt actualizate hărțile pedologice (solurile).
Registrul cadastral mult timp a fost reprezentat de către cartea funciară. La momenul actual procesul de înregistrare are suport în Legea cu privire la înregistrare.
Sunt supuse înregistrării: terenurile, construcțiile, drepturile, inclusiv de folosință, calitatea obiectului (aspectul calitativ), categoriile de folosință (destinație) etc. Registrul include toate modificările parvenite pe parcurs. În cadrul registrului, procesului de înregistrare intră planul cadstral al obiectului cu un cod unic cadastral, de identificare.
1.5 Cadrul instituțional
O atenție deosebită pentru crearea și implementarea cadastrului agricol pe viitor o are structura instituțională. La nivel central responsabil de crearea sistemului informațional al cadastrului agricol îi revine Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova.
Este cunoscut faptul că succesul în orice domeniu, inclusiv cel agricol, depinde direct de nivel informatizării lui. Soluționarea acestei probleme importante este văzută în baza unui Sistem Informațional al cadastrului agricol.
Sistemul Informațional al cadastrului agricol are scopul deservirii informaționale a întreg domeniului agricol. La rîndul său, politica agrară, dezvoltarea agriculturii în ansamblu ține de funcțiile de bază ale Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.
Din aceste considerente, responsabilitatea implementării unui cadastru agricol, a unui Sistem Informațional al cadastrului agricol modern de asemenea ține de autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii.
Aici este necesar de menționat faptul că în Moldova Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare nu dispune de un Sistem Informațional al cadastrului Agricol.
Odată cu implementarea cadastrului bunurilor imobile, Sistemul cadastral ținut anterior, care avea un conținut agricol, practic a fost lichidat, iar în locul lui nu s-a păstrat nimic.
Problema ar putea fi soluționată utilizînd potențialul informațional al Agenției Relații Funciare și Cadastru care dispune în teritoriu de un Sistem bine organizat. Pentru aceasta este necesar de formulat o politică adecvată în domeniu.
Lipsit de informația necesară Ministerul Agriculturii soluționează problemele de ramură în măsura posibilităților informaționale.
Agricultura tuturor țărilor inclusiv a țărilor membre ale Uniunii Europene, este comparativ cu agricultura Moldovei, foarte mult subvenționată de către bugetul de stat sau comunitar (bugetul UE).
Una din politicile elaborate de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare este cea de subvenționare. Totodată, pentru administrarea corectă a mijloacelor financiare alocate de bugete este necesar un control strict care este efectuat de către Agenția de Intervenții și Plăți.
Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură creată prin Hotărîrea Guvernului nr. 60 din 4 februarie 2010, este un organ administrativ, subordonat Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, responsabil de gestionarea resurselor financiare destinate pentru susținerea producătorilor agricoli, monitorizarea repartizării acestora și evaluarea cantitativă și calitativă a impactului generat de măsurile de susținere a agricultorilor de către stat.
Agenția exercită următoarele funcții de bază:
a) asigură derularea corectă și legală a operațiilor de gestionare a fondurilor alocate pentru susținerea producătorilor agricoli;
b) examinează solicitările și materialele depuse de către solicitanți și eligibilitatea acestora de a beneficia de fonduri din partea statului, conform procedurilor și regulamentelor stabilite;
c) creează și menține Registrul exploatațiilor agricole;
d)operează sistemul de control intern în scopul asigurării corectitudinii procedurilor și sistemelor aplicate, precum și performanței actuale a acestora.
Totodată în baza cadrului normativ în vigoare Agenția are următoarele atribuții de bază după cum urmează:
a) acceptă efectuarea plăților către beneficiari în urma verificării solicitărilor, familiarizării cu neregulile sesizate, precum și înlăturării complete a acestora;
b) acceptă sau respinge solicitările de plată cu avizarea solicitanților despre necorespunderea sau erorile depistate, conform procedurilor și regulamentelor stabilite;
c) monitorizează, contabilizează și înregistrează plățile în registrele contabile separate ale Agenției, sub forma unui sistem electronic de prelucrare a datelor, precum și pregătește informații referitoare la executarea cheltuielilor;
d) păstrează documentele necesare în contextul controlului intern și extern care justifică plățile efectuate și documentele care confirmă satisfacerea cerințelor cu privire la controlul fizic și administrativ;
e) elaborează manuale de proceduri și metodologii în vederea implementării legale a atribuțiilor funcționale;
f) întocmește ordinele de plată și le prezintă unităților teritoriale ale Trezoreriei de Stat;
g) organizează și urmărește asigurarea dotării tehnice și materiale a subdiviziunilor structurale și direcțiilor teritoriale;
h) prezintă rapoarte trimestriale și anuale, precum și rapoarte privind operațiile desfășurate și aspectele lor relevante;
i) contabilizează plățile efectuate;
j) informează societatea civilă despre activitățile desfășurate.
Funcțiile sale Agenția de Intervenții și Plăți le îndeplinește prin direcțiile subordonate ei și oficiile teritoriale.
Două direcții de bază conturează activitatea Agenției: serviciul tehnic și autorizarea plăților. În dependență de cerințele intereselor economice, ecologice și sociale structura și domeniul de activitate vor evolua.
Activitățile ce țin nemijlocit de Sistemul Informațional al cadastrului sunt executate de către Direcția Serviciul Tehnic de Administrare și Control.
În scopul administrării și controlului asupra mijloacelor fiananciare și respectiv asupra fondului funciar agricol, este aplicat Sistemul Integrat de Administrare și Control care include multe componente, personal, proceduri, tehnică de calcul, tehnologii, telecomunicații etc. Aceste componente se exprimă prin:
baze de date;
sistem de identificare a parcelelor agricole;
registrul fermierilor;
registrul animalelor;
sistem de control (administrative, la fața locului, prin diferite metode).
Din cele deja menționate, Sistemul Integrat de Administrare și Control urmărește gestionarea resurselor financiare, corectitudinea declarațiilor proprietarilor efectuate în cererile de subvenționare.
Acest control se realizează prin compararea datelor declarate de către proprietar (administratorul exploatației agricole) în cererea de subvenție cu o serie de date de referință stocate în bazele de date ale Sistemului Integrat.
În cadrul Agenției de Intervenții și Plăți a Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare în asemenea scopuri este creată Direcția Serviciul Tehnic de Administrare.
Necesitatea formării unei baze de date obiectul căreia fiind parcela agricolă este argumentată prin următoarele:
acordarea (mărimea) subvențiilor este direct proporțională cu suprafața culturilor subvenționate;
parcela este un purtător de informație despre cantitate, calitate, categorie de folosință, mod de folosință etc.
În majoritatea cazurilor suma plăților directe acordate unui proprietar (administrator) este direct – proporțională suprafeței terenurilor utilizate. Din aceste considerente, în cadrul Sistemului Integrat de Administrare și Control, un mecanism important este Sistemul de Identificare a Parcelelor Agricole (SIPA în engleză LPIS).
Scopul Sistemului de Identificare a Parcelelor Agricole în totul este subordonat funcțiilor de bază ale Agenției de Plăți și Intervenții.
Pentru a crea un mediu pozitiv de activitate, în teritoriu, în fiecare raion administrativ, la momentul actual Agenția de Intervenții și Plăți dispune de oficii teritoriale, în total 36 la număr.
La rîndul său, mecanismele respective pot funcționa normal numai în cadrul unui mediu informațional modern, bazat pe un cadastru agricol modern.
Astfel, influența majoră a Agenției de Intervenții și Plăți asupra Sistemului informațional al cadastrului agricol revine din funcțiile ei de bază – coordonarea implementării și controlul eficienței politicii de subvenționare în agricultură.
Agenția de Intervenții și Plăți reprezintă o formă progresistă de administrare a mijloacelor financiare și de control, asupra rezultatelor în teritoriu.
1.6 Cadrul legislativ
Un rol important la crearea și implementarea cadastrului agricol îl reprezintă cadrul normativ, care este slab dezvoltat și necesită a fi elaborat. Metodele legislative sau normative reprezintă toate legile și alte acte normative elaborate de stat, care reflectă politica promovată de el în corespundere cu situația social-economică a țării.
Aplicarea acestor metode de reglementare a relațiilor funciare în condiții concrete sunt inevitabile. Aceasta presupune elaborarea cadrului legislativ-normativ adecvat situației actuale a relațiilor funciare. Legea supremă în acest sens este Constituția Republicii Moldova.
Totuși politica statului în domeniul relațiilor funciare este oglindită prin elaborarea Codului Funciar nr. 828-XII din 25.12.1991 cu toate modificările efectuate până în prezent. În prezent a fost elaborat un proiect al noului Cod Funciar care include un conținut nou a reglementării relațiilor funciare în condițiile actuale a economiei de piață.
La moment nu există o lege în domeniul cadastrului agricol, care este atît de necesară astăzi, pentru soluționarea a mai multor probleme ale domeniului agricol. Necesitățile actuale o cer și în timpul apropiat va fi necesar de a veni cu o inițiativă legislativă în acest sens. Există mai multe instrucțiuni care reglementează procedura de subvenționare a agriculturii și direcțiile principale care necesită în primul rînd de a fi subvenționate.
Totuși pentru o dezvoltare eficientă pe viitor al domeniului agricol este nevoie de o racordare a cadrului legislativ la cerințele europene. Aceasta va crea disponibilități de investiții mai mari în agricultura Moldovei, care dispune de un potențial de soluri cu o bonitate ridicată pentru obținerea recoltelor înalte, contribuind la dezvoltarea economică a țării.
1.7 Actualitatea temei. Concluzii
Actualitatea temei reiese din necesitatea obiectivă de implementare a cadastrului agricol în Republica Moldova. Crearea sistemului informațional al cadastrului agricol va contribui la rezolvarea unui complex întreg de probleme legate de sectorul agroalimentar și a economiei în ansamblu.
Astăzi agricultura Moldovei este cu mult mai jos decât potențialul său. Lipsește o informație corectă (reală) privind nivelul de utilizare a fondului funciar în spațiul rural și în special a terenurilor cu destinație agricolă. O informație în acest sens o putem obține din Cadastrul Funciar al Republicii Moldova aprobat anual la 1 ianuarie. Dar știm cu toții că această informație nu reflectă în întregime realitatea.
Majoritatea dărilor de seamă întocmite de inginerii cadastrali din primării se repetă în fiecare an fără careva schimbări înregistrate în cadrul fondului funciar, nemaivorbind de schimbările cu conținut cantitativ și calitativ din interiorul terenurilor cu destinație agricolă. Efectuarea monitoringului de stat asupra utilizării terenurilor ne va da posibilitatea de a intervine la concret și rapid cu propunerile și măsurile respective de soluționare a acestor probleme.
Cadastrul bunurilor imobile, prin sistemul său informațional, trebuie să fie ca un instrument eficient din partea statului privind reglementarea corectă a tuturor relațiilor funciare care apar în spațiul rural.
La momentul actual cadastrul nu poate să furnizeze o informație clară și amplă despre starea tuturor terenurilor cu destinație agricolă din țară. În acest sens este necesară crearea și implementarea cadastrului agricol, care ar soluționa majoritatea problemelor ce țin de utilizarea fondului funciar agricol.
Aplicarea corectă a metodelor de reglementare a relațiilor funciare poartă un conținut metodologic. În acest context metodologia reglementării relațiilor funciare trebuie să răspundă la întrebările: când, cum, prin ce metode se poate influența asupra relațiilor funciare pentru a obține rezultatul scontat. Aplicarea haotică a metodelor de influență asupra obiectului și subiectului relațiilor funciare, deja din practica existentă, ne va aduce rezultatele scontate.
2 BAZELE TEORETICE ALE CADASTRULUI AGRICOL
2.1 Obiectul cadastrului
Formularea corectă a conținutului cadastrului agricol va depinde în mare măsură de faptul pe cît de corect noi am formulat scopul cadastrului, am stabilit limitele de răspîndire a procesului cadastrului agricol în ansamblu sau, cu alte cuvinte, va depinde de obiectul cadastrului.
Dezvoltarea istorică a cadastrului agricol demonstrează faptul că el a apărut ca un proces de informatizare a societății referitor la terenurile destinate agriculturii.
La rîndul său, atît domeniul agriculturii în care terenurile agricole sunt elementul principal cît și nemijlocit terenurile agricole care, se află sub o influență intensivă a domeniului agricol, include o diversitate în formă, conținut, aspecte calitative, cantitative etc.
Evident că terenurile construcțiile, instalațiile și amenajările amplasate pe ele se află sub o permanentă influență din partea factorilor antropic și naturali. Sub influența acestor factori obiectul cadastrului agricol își modifică conținutul, se transformă în diferite subcategorii de destinație, categorii de folosință, subcategorii (moduri) de folosință etc.
Ca oricărui obiect, și celui a cadastrului agricol îi sunt specifice aspecte cantitative, calitative, economice, ecologice, sociale, amplasament, valoare etc. La momentul actual suprafața totală a terenurilor cu destinație agricolă constituie – 1978.9 mii ha dintre care 85% sunt în proprietatea privată. Terenul arabil, din suprafața totală a terenurilor agricole constituie 84%. Aceste proporții se păstrează mai mulți ani la rînd cu mici devieri.
Din suprafața totală a terenurilor agricole menționată mai sus, 44% reprezintă terenuri agricole degradate sub influența procesului de eroziune, la diferite etape. În conținutul fondului funciar al Republicii Moldova, terenurile agricole, după suprafață, reprezintă cea mai mare categorie de destinație.
Categoria de terenuri destinate agriculturii este determinată reieșind din cele mai esențiale trăsături ale sale, din principiul pretabilității, fezabilității și necesității socioeconomice care în ansamblu este sau ar garanta o cea mai bună utilizare a terenurilor.
În continuare, categoria de terenuri destinate agriculturii se structurizează în:
subcategorii de terenuri destinate agriculturii;
categorii de folosință;
subcategorii de folosință (mod de folosință);
parcele agricole;
specii, soiuri.
În această consecutivitate a dimensiunilor „categoria de terenuri destinate agriculturii” va ocupa cea mai înaltă poziție în ierarhia structurală a cadastrului agricol.
Subcategoriile de terenuri destinate agriculturii reprezintă o primă detaliere a obiectului. Pentru o detaliere mai profundă a obiectului și, prin aceasta, pentru a obține un nivel mai înalt de utilizare a terenurilor agricole este impusă necesitatea de a diviza terenurilor agricole în productive și ne productive (figura 2.1).
Figura 2.1 – Structura terenurilor cu destinație agricolă
Sursa: elaborată de autor în baza sistematizării materialelor acumulate din sursele literare
Terenurile productive și cele neproductive se clasifică și ele la rîndul său în alte categorii de terenuri. La productive se referă terenurile care participă nemijlocit în procesul de cultivare a diferitelor plante agricole. Din suprafața totală a terenurilor cu destinație agricolă de 1978,9 mii ha, 1929,1mii ha participă nemijlocit la cultivarea plantelor. Acestea sunt terenurile arabile, plantațiile multianuale, pășunile, fînațele care alcătuiesc fondul funciar al terenurilor productive.
Totodată, terenurile productive, în dependență de cerințele economice, ecologice și sociale se divizează (vezi figura 2.2) în:
terenuri productive de calitate superioară;
terenuri slab productive:
zone de protecție;
terenuri productive amenajate.
Terenurile cu destinație agricolă, neproductive includ o suprafață de 48,8 mii ha și nu participă direct la cultivarea plantelor. Acestea sunt drumurile, fășii forestiere, construcțiile etc. Terenuri cu destinație agricolă, neproductive, sunt formate sub influența următorilor factori:
factorul antropic;
factorul natural.
Domeniul agricol, prin conținutul său, include o infrastructură întreagă, un complex de construcții, instalații amenajări. La acest complex de obiecte putem referi:
terenurile ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice;
amenajări piscicole și de îmbunătățiri funciare;
platforme;
spații de depozitare;
depozite care servesc procesului de exploatare a terenurilor agricole;
fîșii, plantații forestiere de combatere a eroziunii;
drumuri tehnologice și de exploatare agricolă;
Figura 2.2 – Structura terenurilor productive
Sursa: elaborată de autor în baza sistematizării materialelor acumulate
Drumurile tehnologice traversează plantațiile viticole și pomicole și deservesc terenurile unui singur proprietar. Drumurile de deservire agricolă stabilesc legătura între masivele de terenuri agricole și drumurile magistrale publice și deservesc mai mulți proprietari.
Atît drumurile tehnologice, cît și cele de deservire agricolă sînt proprietate privată a proprietarilor de terenuri. Drumurile de deservire agricolă în majoritate sînt proprietate comună. Cota de suprafață în proprietatea comună este proporțională lungimii drumului aferent suprafeței aservite.
Se interzice exploatarea drumurilor tehnologice și de deservire agricolă altfel decît conform destinației. Totodată, în interiorul masivelor de terenuri agricole productive, din motive naturale sunt prezente terenuri neutilizate în procesul de producție.
Categorii de folosință. Necesitatea identificării categoriilor de folosință, reprezintă una din multele motivații de a dezvolta structura cadastrului agricol pînă la nivelul parcelelor.
Structura folosințelor în cadrul categoriei de folosințe este oglindită în figura 2.3. Categorii de folosință a terenurilor agricole sunt: arabilul (terenul arabil), plantațiile pomicole, plantațiile viticole, pășunile, fînațele, plantațiile forestiere, apele, drumurile, construcțiile agricole alte terenuri (care nu se lucrează: rîpi, alunecări etc.).
Deja din denumirea sa categoria de folosință a parcelelor agricole își manifestă conținutul său antropic. Totodată, categoria de folosință nu poate fi stabilită fără a lua în considerare factorul pretabilității (condițiilor favorabile).
Prima divizare în cadrul categoriilor de folosință este efectuată după principiul:
incluse în circuitul agricol;
excluse din circuitul agricol.
În circuitul agricol sunt incluse: terenul arabil (arătura), plantațiile multianuale (pomicole, viticole etc.), fînațele, pășunile. Sunt excluse din circuitul agricol: plantațiile forestiere (inclusiv fîșiile forestiere), iazurile (bazinele acvatice), mlaștinile, drumurile, construcțiile, rîpile, alunecările de terenuri etc.
Figura 2.3 – Structura categoriilor de folosință a terenurilor agricole
Sursa: elaborată de autor
Toate categoriile de folosință a terenurilor agricole, după necesitate, pot fi și ele divizate la rîndul său în subcategorii de folosință agricole. Această structură a terenurilor agricole în cadrul cadastrului agricol se face pentru o evidență mai eficientă a acestui fond, care este de neprețuit pentru o dezvoltare economică a țării.
2.2 Subiectul cadastrului
Subiect al cadastrului agricol – persoane fizice și juridice active care, elaborează și exploatează sistemul informațional al cadastrului agricol, utilizează informația cadastrului agricol.
Politicile de stat în domeniul agriculturii sunt formulate de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova. Deasemenea, ministerul duce și responsabilitatea aplicării acestor politici.
Care sunt aceste politici pentru care cadastrul agricol reprezintă un mecanism important de realizare. La prima etapa se conturează două politici importante și anume:
politica de subvenționare;
politica utilizării raționale a terenurilor agricole.
În continuare aceste două politici stau la baza altor politici și interese economice, ecologice și sociale și anume:
politica fiscală în agricultură;
protecția interesului consumatorului etc.
Acumularea și răspîndirea informației despre obiectul cadastrului agricol este funcția Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare împreună cu toate structurile, de toate nivelurile din republică.
La acest capitol al subiectului este necesar să constatăm o slabă dezvoltare și ca rezultat la moment agricultura ca domeniu duce lipsa de cea mai elementară informație.
Un rol important în realizarea politicii de subvenționare îl are Agenția de Intervenții și Plăți. La rîndul său politica de subvenționare a producătorilor agricoli include un complex întreg de politici de interes economic, ecologic și social. Aici vom găsi:
dezvoltarea unor ramuri în ansamblu (vitărit, legumicultură, viticultură etc.;
amenajarea teritoriului (vii, livezi, sisteme de irigare și desecare);
protecția solului;
producție ecologic pură etc.
În structura subiectului cadastrului agricol, atît la capitolul consumatori de informație cît și la elaborarea și exploatarea sistemului informațional al cadastrului vom găsi locul instituțiilor de cercetări științifice.
Politica utilizării raționale a terenurilor agricole include și ea întreg complexul de interese: economice, ecologice, sociale.
Subiectul principal, evident că este proprietarul de terenuri agricole. Anume el este cea mai interesată persoană în procesul utilizării terenurilor. Totodată, interesul social și ecologic în cadrul politicii utilizării raționale a terenurilor este protejat prin autoritățile publice, prin politica de subvenționare, de stimulare și administrativă.
Evident că, progresul în domeniul cadastrului agricol va fi numai atunci cînd, de către subiect, vor fi monitorizate, analizate toate aspectele cadastrului pentru a fundamenta și dezvolta bazele lui teoretice.
Acest aspect al subiectului cadastrului este consacrat științei, instituțiilor științifice, savanților. Referitor la Republica Moldova, este slab dezvoltat.
Cel mai mare consumator al informației cadastrului agricol sunt consumatorii produselor alimentare. La capitolul „consumarea informației cadastrului agricol” la etapa actuală constatăm deasemenea, o situație nesatisfăcătoare cînd, consumatorii de produse alimentare practic nu cunosc istoricul acestor produse.
Specificul subiectului cadastrului agricol constă în faptul că întreaga societate (majoritatea societății) manifestă interes față de unele aspecte informaționale, mai ales cele apropiate de domeniul alimentar.
2.3 Conținutul cadastrului
Sistematizînd cele menționate mai sus despre cadastrul agricol putem deja constata că el reprezintă:
un proces (fenomen) obiectiv;
necesitate obiectivă urmată de un scop, de subiect;
un complex de principii, criterii, idei fundamentale.
Scopul bazat pe o necesitate de informatizare, obiectul reprezentat prin terenurile cu destinație agricolă, subiectul care include persoanele implicate sau cu interes față de cadastrul agricol, reprezintă pilonii teoretici de bază în procesul de formulare a conținutului cadastrului agricol, a principiilor, criteriilor, metodelor de bază etc..
Principiu – în înțelesul prezentului text, reprezintă o idee (mai multe idei) fundamentală formulată succint pe care este întemeiat procesul, fenomenul respectiv în cazul dat (cadastrul agricol) ca teorie.
Criteriu – principiu după care se definește, se determină existența unui fenomen, proces, obiect.
Principiile cadastrului agricol au un rol important pentru păstrarea integrității, identității cadastrului agricol ca proces, teorie (știință), se află într-o permanentă dezvoltare sub influența proceselor, fenomenelor aferente.
Cadastrul agricol ca teorie este bazat pe următoarele principii de bază (figura 2.4):
interesului economic public și privat;
folosirea rațională a tuturor bunurilor agricole;
protecția ecologică a intereselor consumatorilor;
transparența informațională;
veridicitatea informației cadastrale.
actualitatea informației acumulate;
operativitatea deservirii informaționale;
consecutivitatea activităților;
standardizarea informațională;
dinamismul procesului de ținere a cadastrului.
Figura 2.4 – Principiile de bază a creării cadastrului agricol
Sursa: elaborată de autor în baza studiilor efectuate
Interesul economic public și privat. Acest principiu constată faptul că cadastrul agricol reprezintă, în egală măsură, un product al interesului public și privat.
În baza acestui principiu este formulat scenariul după care autoritățile publice obțin informația necesară procesului de implementare a politicii de subvenționare, de intervenție asupra proceselor în agricultură iar producătorii agricoli obțin informația cadastrală în interesul lor privat.
Folosirea rațională a tuturor bunurilor agricole. Folosirea rațională a bunurilor agricole (inclusiv a terenurilor) depășește limitele interesului privat. Totodată, este cunoscut faptul că fiecare proprietar în procesul utilizării terenurilor, își realizează interesul său economic privat.
Din aceste considerente, principiul folosirii raționale a bunurilor agricole are funcția de echilibru între interesele public și privat. Principiul folosirii raționale, în egală măsură, va respecta atît interesul economic privat cît și interesul societății în ansamblu.
Protecția solurilor necesită cheltuieli suplimentare, totodată aceste măsuri sunt necesare de a fi realizate. Realizarea măsurilor de protecție a solurilor în condițiile folosirii raționale a terenurilor agricole orientează politica de stat spre acoperirea acestor cheltuieli din alte surse decît ale proprietarului.
Protecția ecologică a intereselor consumatorilor. Obiectul cadastrului agricol, în primul rînd este terenul agricol care la rîndul său este și cel mai influențat obiect din punctul de vedere ecologic
Acest principiu are scopul de a formula un scenariu în cadrul cadastrului agricol care ar facilita protecția ecologică a solurilor și prin aceasta, și producția finală pusă la dispoziția consumatorilor.
Interesul față de producția ecologică pură, față de activitățile întreprinse în acest scop va crește pe parcursul timpului în permanență.
Transparența informațională. Pentru a obține un nivel înalt de încredere față de activitatea de antreprenoriat în domeniul agriculturii sistemul informațional al cadastrului agricol trebuie să acorde acces la o informație multiplă despre calitățile solurilor de pe care a fost strînsă producția, despre procesul tehnologic aplicat etc.
Această informație este necesară atît procesatorilor locali cît și consumatorilor (procesatorilor) străini. Transparența sistemului informațional al cadastrului agricol este un principiu important în atingerea acestui scop.
În calitate de principiu, transparența informațională se răspîndește și asupra veridicității informației din cadastru.
Veridicitatea informației cadastrului agricol. Un segment important în cadrul sistemului informațional al cadastrului agricol este controlul asupra veridicității informației pusă în utilizare.
În acest scop controlul trebuie să fie efectiv și să excludă cazurile unor informații false în cadrul sistemului informațional.
Actualitatea informației acumulate. În baza acestui principiu sunt studiate, termenele solicitate, sunt actualizate cerințele societății, cerințele domeniului iar informația va coincide momentului actual
Acest principiu orientează sistemul informațional spre a răspunde la necesitățile zilei, la problemele actuale. Acest principiu va influența asupra conținutului informației, componenței utilizatorilor etc.
Operativitatea deservirii informaționale. Acumularea, analiza, sinteza distribuirea și controlul asupra informației cadastrului agricol este o procedură complicată care necesită timp. Pentru ca informația necesară să ajungă cît mai repede la utilizator este necesar de aplicat cele mai moderne metode, de exclus pauzele ne prevăzute.
Această problemă importantă poate fi soluționată în baza unui sistem informațional modern, aplicînd tehnica și tehnologii avansate.
În scopul distribuirii operative a informației este important de a determina purtătorul principal al informației și calea parcursă de el spre utilizator.
Consecutivitatea acțiunilor de implementare. Un rol important în funcționarea normală a sistemului informațional al cadastrului agricol îl va avea soluționarea problemei consecutivității efectuării lucrărilor.
Mai ales la etapa implementării cadastrului agricol, consecutivitatea acțiunilor reprezintă un principiu important.Principiul consecutivității ne orientează ca complexul de lucrări să fie organizat sub un conținut logic avînd: etapă inițială (de studiu a problemei); etapă de acumulare a informației; etapă de deservire informațională.
În cadrul sistemului informațional al cadastrului agricol vor funcționa mai multe segmente de acumulare, analiză și deservire a informației. Fiecare segment va avea influență asupra operativității informației.
Standardizarea informației. O analiză operativă a informației cadastrului agricol poate fi efectuată numai în condițiile utilizării unor standarde. Pentru acesta informația necesară va fi din timp tipizată, standardizată și totodată va fi actuală. Standardizarea nici într-un mod nu poate fi un obstacol în calea implementării cerințelor noi formulate de realitatea obiectivă.
Dinamismul procesului. Este cunoscut faptul că, pe parcursul unei perioade de timp, cerințele față de aspectul cantitativ, calitativ al informației vor crește. Aceste modificări în conținutul criteriilor de actualitate și standardizare vor fi o obiectivitate. Va fi necesar din timp de a aprecia acest principiu pentru ca sistemul informațional să funcționeze ritmic.
Ca proces unic, teorie (știință), cadastrul agricol este determinat în baza: scopului, obiectului, conținutului, principiilor de bază.
Criteriul în calitate de principiu de definire este utilizat în condițiile selectării mai multor obiecte, procese, fenomene cu caracteristici comune.
Evident că nivelul de implementare a cadastrului agricol în diferite țări este diferit. Totodată, mediul Comunității (Uniunii) Europene impune respectarea unor principii comune puse la baza Sistemelor Informaționale și anume:
integritatea sistemelor informaționale cadastrale și transparența informațională;
garantarea și securitatea proprietății imobiliare în întreg spațiu UE;
recunoașterea unei unități comune purtătoare de informație (terenul, parcela);
fiecare teren va purta un cod unic pentru a fi determinat în spațiu aplicînd SIG (Sistemul Informațional Geografic, sau în engleză GIS);
fiecare teren, inclusiv construcțiile, instalațiile, amenajările amplasate pe el cît și subsolul, vor fi însoțite de informația necesară;
informația din cadastrul țărilor membre UE este deschisă pentru toți cetățenii Europei, agenții economici, autorități publice și private. Transparența informației cadastrale este accesibilă în condițiile protecției informației private (confidențiale) stabilită prin lege.
sistemul cadastral în ansamblu inclusiv și cadastrul agricol, reieșind din conținutul său, este definit un domeniu de bază în țările Uniunii Europene. În acest scop, în cadrul țărilor membre ale UE și celor candidate a apărut necesitatea unei colaborări informaționale referitoare la proprietate și teritoriu.
Pentru țările noi care aderă la uniunea europeană, un cadastru agricol, un sistem informațional agricol dezvoltat devine o prea – condiție de aderare. Aceste cerințe tot mai profund se răspîndesc și asupra agriculturii Moldovei.
Cadastrul agricol – reprezintă un Sistem Informațional despre terenurile cu destinație agricolă, împreună cu construcțiile, instalațiile, amenajările amplasate pe ele, privite prin prisma utilizării lor raționale, protecției ecologice și eficacității economice.
2.4 Metode științifice aplicate
Metoda științifică sau procesul științific este fundamental pentru investigația științifică și pentru dobândirea de către comunitatea științifică de noi cunoștințe bazate pe dovezi fizice. Savanții folosesc observația și raționamentul pentru a propune explicații provizorii pentru fenomene, numite ipoteze.
În sens larg prin metodologie se înțelege ansamblul unor metode folosite în cercetarea științifică sau, pur și simplu, știința efectuării cercetării. Etimologia cuvântului ne conduce către cuvintele grecești metodos (drum, cale) și logos (știință). În fapt prin metodologia cercetării înțelegem existența unei discipline în care se dezvoltă modalitățile de realizare a cunoașterii științifice și privește ansamblul elementelor care intervin în cercetarea vieții sociale. Scopul fundamental al metodologiei este acela de a ne ajuta să înțelegem, în termeni cât mai largi posibili, nu atât produsele științei, cât procesul de cunoaștere însuși. Pentru a-și putea îndeplini funcția sa, metodologia cercetării științifice cuprinde, deopotrivă, definirea adecvată a domeniului studiat, o serie de principia și reguli de desfășurare a investigațiilor, instrumentarul de lucru pentru culegerea și interpretarea datelor, precum și strategii de construcție sau reconstrucție teoretică
Prin metodă, în științele socioumane, înțelegem modul de cercetare, sistemul de reguli și principii de cunoaștere a realității sociale. Se vorbește astfel de metode cantitative, metode calitative, metoda statistică, metoda inductivă sau deductivă etc.
În scopul creării cadastrului agricol pot fi aplicate mai multe metode științifice de cercetare: abordarea sistemică; analiza logică; abordarea statistică; analiza juridică; prognoza; dezvoltarea istorică a cadastrului; etc.
2.5 Concluzii teoretice
Astăzi tot mai mult apare necesitatea unei informații mai ample și actualizate despre terenurile agricole privind administrarea lor care poate fi obținută numai în implementarea unui cadastru agricol modern. Elaborarea și implementarea Sistemului Informațional al cadastrului agricol reprezintă pentru Republica Moldova o necesitate obiectivă a societății.
Implementarea Sistemului Informațional al cadastrului agricol ne impune, la prima etapă să formulăm corect răspunsul la următoarele subiecte: ce reprezintă obiectul interesului social, economic, ecologic în scopul implementării Sistemului Informațional al cadastrului agricol (obiectului cadastrului agricol)?; cine și pentru ce va implementa Sistemul Informațional al cadastrului agricol (subiectul cadastrului agricol)?; care vor fi metodele aplicate în procesul de implementare a Sistemului Informațional al cadastrului agricol (conținutul cadastrului agricol)?
Sistemului Informațional al cadastrului agricol, include un complex de registre, scopul cărora este de a analiza în baza unor clasificatoare informația despre obiect și de a o pune la dispoziția subiectului. Structura registrelor este următoarea: a terenurilor; fermierilor; solurilor; soiurilor; îngrășămintelor etc. (tema de discuție pentru un alt studiu).
Agricultura Republicii Moldova în procesul de dezvoltare și respectiv de integrare europeană, inevitabil se va confrunta cu necesitatea de a implementa un Sistem Informațional al cadastrului agricol la nivelul țărilor partenere. Cunoașterea mediului informațional, argumentarea științifică a procesului de informatizare a societății, a domeniului rural și nu numai, devine o realitate (o necesitate obiectivă).
Implementarea Sistemului Informațional al cadastrului agricol se va desfășura sub influența interesului social și economic reflectat prin prisma necesității securității alimentare, politicii de subvenționare a producătorilor și necesității producătorilor de a cunoaște detaliat obiectul activității sale (solul).
Obiectul Sistemului Informațional al cadastrului agricol reprezintă diversitatea fondului funciar destinat agriculturii împreună cu construcțiile, instalațiile, amenajările amplasate pe aceste terenuri, privite prin prisma raționalismului în procesul de utilizare.
Subiectul Sistemului Informațional al cadastrului agricol este identificat prin prisma manifestării intereselor public și privat ce include: autoritățile publice (de stat și ale unităților administrativ – teritoriale), sectorul privat (producători și consumatori de produse agricole), piața de desfacere.
3 BAZELE METODOLOGICE DE ELABORARE ȘI ACTUALIZARE A SISTEMULUI INFORMAȚIONAL
3.1 Acumularea și actualizarea informației descriptive
Cadastrul agricol este implementat în condițiile în care în republică funcționează deja un cadastru general (cadastrul bunurilor imobile) implementat după standardele moderne, actuale. La rîndul său, cadastrul bunurilor imobile este îmbogățit, actualizat cu conținutul cadastrului agricol în calitate de cadastru de specialitate.
Din conținutul cadastrului bunurilor imobile, pentru scopurile cadastrului agricol vor fi extrase informații despre: hotarele terenurilor, proprietarul terenurilor, categoriile de destinație, despre drepturile asupra terenurilor, amplasament (informație spațială) etc.
Fiind strîns legate între ele, totodată cadastrul bunurilor imobile (în calitate de cadastru general) și cadastrul agricol (în calitate de cadastru de specialitate) își păstrează integritatea sa.
În asemenea condiții, structura teritorială a cadastrului agricol, care are o influență directă asupra acumulării informației descriptive, va include un segment important utilizat în cadrul cadastrului bunurilor imobile și anume:
raionul cadastral;
zona cadastrală;
masivul cadastral;
sectorul cadastral;
terenul.
Raionul cadastral reprezintă o unitate teritorial – cadastrală formată în cadrul cadastrului bunurilor imobile și utilizată cu succes în cadrul cadastrului agricol. Prin aceasta putem constata o stabilitate efectivă a limitelor raioanelor cadastrale. Stabilitatea teritorială, la rîndul său reprezintă un principiu important în procesul implementării cadastrului inclusiv și celui agricol.
Raionul cadastral, în conținutul structurării teritoriale cadastrale, este urmat de „zona cadastrală”. Limitele unei zone cadastrale, inițial coincid cu hotarele unităților administrativ – teritoriale de nivelul unu (primăriilor).
Zona cadastrală este divizată, în continuare, în masive cadastrale. Scopul uni masiv cadastral din cadrul zonei cadastrale este de a ne apropia mai concret de locul amplasamentului obiectului cadastrului.
Sectorul cadastral reprezintă o porțiune din masivul cadastral în divizare. Limitele unui sector cadastral coincid maximal cu elementele (detaliile) liniare ale teritoriului (drumuri permanente, obiecte acvatice etc.) care au un caracter constant. Aici este necesar de menționat că selectarea detaliilor teritoriului cu caracter constant pentru un sector cadastral este mai dificilă decât la stabilirea limitelor masivului cadastral.
Terenul reprezintă cea mai mică unitate în structura cadastrală a Registrului bunurilor imobile căruia i se atribuie cod cadastral. În cadrul cadastrului bunurilor imobile terenului, ca unitate cadastral teritorial i se acordă funcția de purtător de informație și identificator.
În scopul acumulării informației descriptive unul din cele mai importante elemente ale Sistemului Informațional al cadastrului agricol sunt registrele aplicate.(figura 3.1). În cadrul cadastrului agricol se aplică următoarele registre de bază:
registrul fermierilor;
registrul parcelelor;
registrul terenurilor destinate agriculturii;
alte registre.
Figura 3.1 – Registrele de bază a cadastrului agricol
Sursa: elaborată de autor în baza studiului efectuat
După necesitate cadastru agricol poate include și alte subregistre cum ar fi domeniile: pomiculturii, viticulturii, de irigație, de desecare etc. Aceste subregistre vor include o informație specifică în domeniile lor respecxtive care cu nu poate fi inclusă în fișa de registre obișnuite.
Deasemenea un rol important în procesul de acumulare a bazei de date discriptive a cadastrului agricol îl au clasificatoarele. Scopul clasificatorului în cadrul registrului fermierilor (exploatațiilor) este de a organiza informația despre exploatația agricolă în forma și conținutul solicitat. Prin acest scop clasificatorul este de prima necesitate în procesul de analiză a informației.
Informația oricărui registru nu poate avea un conținut haotic, ea este acumulată după criterii comune formînd categorii omogene .
În cadrul registrului amplasării exploatațiilor agricole, prima categorie de informație omogenă se va referi la tipul de proprietate a exploatațiilor. Din punctul de vedere al tipului de proprietate, exploatațiile agricole pot fi:
întreprinderi agricole publice;
întreprinderi agricole private.
În dependență de necesitățile publice, întreprinderile publice pot fi fondate atît de autoritățile publice centrale cît și de cele locale.
Indiferent de tipul de proprietate, referitor la exploatațiile agricole, sunt aplicabile trei domenii de activitate:
de producere;
de știință;
didactic.
Majoritatea exploatațiilor agricole private au scopul de a produce materie primă. Nu sunt excluse și cazuri cînd exploatațiile private vor activa în domeniul științei. Mai puțin răspîndite sunt întreprinderile private în domeniul didactic. Domeniul de activitate al exploatației agricole este fixat în certificatul de înregistrare a întreprinderii de către autoritatea publică respectivă.
Identificarea dimensiunilor exploatațiilor agricole ne permite de a răspunde la o întrebare importantă cum este nivelul de optimizare și consolidare a terenurilor agricole. Deasemenea, de dimensiunile exploatației agricole depind și alte activități ale politicii de subvenționare.
În multe țări din Europa, în calitate de exploatații agricole sau stabilit „fermele agricole”. În Moldova, va mai urma o perioadă relativ îndelungată de timp pînă ce fermele agricole vor deveni structura principală în cadrul exploatațiilor agricole. Din aceste considerente este necesară și identificarea formelor organizatorico – juridice ce activează în agricultură.
Necesitatea clasificatorului în cadrul Registrului parcelelor agricole constă în organizarea analizei detaliate dictate de cerințele politicii subvenționale în ansamblu.
Referitor la parcelele agricole politica subvențională solicită o informație amplă despre plantele cultivate pe aceste parcele, calitatea solurilor, respectarea condițiilor de lucrare, respectarea angajamentelor proprietarilor față de politica fiscală etc.
Pentru soluționarea problemelor menționate sunt utilizate mai multe clasificatoare. Rolul fiecărui clasificator este de a aranja informația acumulată reieșind din particularitățile stabilite.
Particularitățile informației după care urmează a fi clasificată sunt stabilite la solicitările consumatorilor de informație. Tehnologiile de alcătuire (formare) și utilizare a clasificatoarelor se află într–o permanentă dezvoltare.
În continuare parcelele agricole sun identificate după speciile plantelor cultivate. Un model de clasificator pentru identificarea parcelelor după acest criteriu este propus în anexa A.
Clasificatorul identificării parcelelor agricole după speciile cultivate este elaborat utilizînd Registrul soiurilor de plante al Republicii Moldova.
3.2 Acumularea și actualizarea informației spațiale
Prin definiție cadastru reprezintă un sistem informațional despre terenuri împreună cu construcțiile, instalațiile, amenajările amplasate pe ele. Cadastrul, în evoluția sa, există deja mai bine de 5 mii de ani. Cadastrul modern este de nedespărțit de GIS. Cadastrul modern a devenit modern datorită GIS – lui.
Prin aceste axiome suntem impuși de necesitatea obiectivă pentru a cunoaște despre cadastru și GIS:
cele mai actuale și de perspectivă necesități ale cadastrului bunurilor imobile și nu mai puțin a celor de specialitate și totodată;
cele mai progresiste capacități ale GIS-lui pentru a satisface necesitățile cadastrului.
Figura 3.2 – GIS-ul în cadastrul agricol
Sursa: elaborată în baza datelor din sursele literare analizate
Denumirea (sintagma) GIS este din limba engleză „Geographic Information System”(Sistem Informațional Geografic). Ca noțiune GIS – ul a apărut relativ nu demult – aproximativ 30 de ani în urmă.
Totodată, GIS – ul ca necesitate informațională, ca proces are o istorie lungă, în Egiptul antic. Necesitatea cunoașterii amplasării și dimensiunile terenurilor agricole iau adus pe egiptenii antici la inventarea diferitelor instrumente de măsurat, inclusiv a hărților care apoi s-a transformat într-un cadastru mai întîi agricol apoi general ca proces, ca o necesitate social – economică.
Din aceste considerente putem constata că necesitatea și scopul informatizării spațiale este destul de veche. Totodată, după cum deja s-a constatat, atît necesitatea cît și scopul au capacitatea de a se dezvolta (evolua) odată cu dezvoltarea societății. Din acest punct de vedere GIS – ul reprezintă o interpretare a necesităților informaționale spațiale actuale și a scopului concret orientat spre soluționarea acestei necesități.
Este necesar de constatat că componentele GIS – lui au apărut odată cu societatea. Elaborarea diferitelor hărți (planuri), metodelor topografice (geodezice) pentru a formula o informație spațială este de demult. Totodată, sintagma GIS este relativ nouă. Sintagma GIS a apărut odată cu necesitatea de a confirma conținutul integru și multifuncțional al lui (GIS-lui). El a apărut ca o necesitate informațională în rezultatul progresului obținut în domeniul tehnologiilor de măsurări spațiale.
Deja am constatat că GIS – ul reprezintă o integrare a mai multor procese: topografie, geodezie, cartografie, fotogrammetrie, teledetecție în necesitatea de dobîndire, stocare, analiză și distribuire a informației spațiale. Fiind rezultatul unei necesități unice, integre, avînd un scop unic, integru GIS – ul are un obiect, subiect și conținut unic, integru.
Scopul informației spațiale este de a determina amplasarea în spațiu al fiecărui punct sau linie din cadrul obiectului GIS – ului. În calitate de puncte sau linii pot fi limitele răspîndirii (amplasării) obiectelor, proceselor, fenomenelor și hotarele proprietăților, unităților economice și administrative etc.
În scopul acumulării informației necesare sunt aplicate un șir de metode (metodologii) cum ar fi: geodezia, topografia (măsurări terestre) fotogrammetria (imagini spațiale) etc. Indiferent de metodele aplicate de acumulare, în cadrul GIS informația are o formă digitală (electronică) și este compatibilă pentru diferite necesități.
Destinația concretă a informației poate influența inclusiv și asupra metodelor de acumulare (în dependență de necesitatea preciziei, categoria de urgență, finanțele disponibile etc.)
Evident că o mare parte din informația spațială va fi stocată, în diferite baze de date, de către autoritatea publică în domeniul GIS – ului. Un masiv important de informație va fi stocat de către autoritatea publică centrală din domeniul respectiv. Exemplu, informația despre terenurile agricole va fi stocată de către autoritatea responsabilă de cadastru agricol. Scopul stocării este analiza și distribuirea informației.
Analiza informației este efectuată în dependență de solicitările domeniului respectiv. Domeniul agricol, cadastrul agricol necesită o informație multilaterală despre soluri, culturi, metode de lucrare a terenurilor, protecție îmbunătățiri funciare etc. Toate acestea, sunt posibile aplicînd programe de calculator tot mai sofisticate.
Distribuirea informației reprezintă etapa finală a procesului de informatizare a populației (finalizarea scopului GIS – lui). Este necesar de constatat că GIS – ul în calitate de sistem informațional va îndeplini lucrări fundamentale și totodată va deservi informațional alte sisteme informaționale care necesită cunoașterea spațiului.
În cadrul cadastrului, inclusiv și a cadastrului agricol GIS – ul va efectua un complex de lucrări care nu vor fi specifice pentru alte domenii de activitate (limitele parcelelor agricole, caracteristica culturilor, plantelor, plantațiilor etc.).
3.3 Concluzii metodologice
Putem confirma că GIS–ul fiind un proces integru totodată are un conținut multifuncțional și servește informațional un șir de alte procese sociale, economice, de mediu etc. Cadastru fiind unul din ele. Informația spațială, la prima etapă se mărginea în cunoașterea amplasării spațiale a obiectului, cunoașterea coordonatelor xyz. La rîndul său, fiecare obiect, privit prin prisma „xyz”, a informației spațiale, reprezintă un complex de puncte, linii, poligoane.
Prin conținutul său Sistemul Informațional GIS permite de a utiliza informația interactiv, de mai mulți subiecți în același timp. Această capacitate este de neprețuit la elaborare opreativă a variantelor posibile de dezvoltare a proceselor, fenomenelor. Este necesar de constatat că capacitatea GIS-ului se manifestă prin realizarea scopurilor diferitor domenii.
Cadastru are o necesitate majoră de a cunoaște amplasarea spațială corectă a terenurilor, construcțiilor, instalațiilor, amenajărilor, cu alte cuvinte a obiectului cadastrului. Cu cît mai corect va fi formulată solicitarea informațională cu atît mai corect, operativ, calitativ etc. vom obține răspunsul din sistemul GIS.
De la GIS cadastru nu va obține informație despre dreptul proprietarilor, despre multe aspecte calitative, sociale, tendințe etc. GIS-ul este de neprețuit acolo unde necesitatea informațională spațială se referă la un punct, o linie, un poligon (o multitudine de puncte, linii, poligoane).
În scopul obținerii unei calități avansate și a unei operativități înaintate, în practica cadastrului agricol tot mai des sunt utilizate planurile „orthophoto”. În baza acestui plan (extras din „orthopfoto”) devine posibil de a identifica nu numai limitele amplasării parcelelor dar și culturile de cîmp.
4 APLICAREA METODELOR DE ELABORARE ȘI ACTUALIZARE A SISTEMULUI INFORMAȚIONAL AL CADASTRULUI AGRICOL
4.1 Descrierea obiectului studiului
Metodologia cadastrului agricol – teorie, (știință) despre metodele științifice aplicate în domeniul implementării cadastrului agricol.
Metodă – mod (sistematic) de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiective.
Sistem – ansamblu de elemente (obiecte, fenomene, reguli, principii) cu trăsături comune, cu relații și legături între ele ce constituie un tot organizat (definiție filozofică).
Scopul principal al cadastrului agricol descris anterior constă în implementarea diverselor politici sociale, economice și de mediu. El este realizat prin aplicarea unui complex metodologic și anume (figura 4.1):
Aplicarea metodologiei GIS;
Aplicarea metodologiei evaluării terenurilor agricole;
Aplicarea metodologiei dezvoltării teritoriului rural;
Aplicarea metodologiei de înregistrare și publicitate;
Aplicarea metodologiei protecției dreptului de proprietate;
Aplicarea metodelor de reglementare a relațiilor funciare în domeniul agricol.
Acest spectru de procese însoțit de complexul metodologic menționat, plasează cadastrul agricol, ca sistem informațional, în fruntea altor sisteme informaționale.
Integritatea multifuncțională și în cadrul cadastrului agricol se manifestă prin interacțiunea diverselor procese în soluținarea scopului comun – durabilitatea socială economică și de mediu în domeniu.
Lipsa cadastrului agricol este cea mai mare problemă cu care se confruntă Moldova la ora actuală. Nu există un cadru legislativ elaborat în acest sens. Este necesară de elaborat o lege a cadastrului agricol, care ar pune temelia creării casatrului agricol atît de necesar astăzi.
În promovarea unei agriculturi durabile și moderne implementarea unui cadastru agricol generalizat este inevitabilă și va contribui la soluționarea unui complex întreg de probleme atît din domeniul agricol precum și din alte ramuri ale economiei.
Figura 4.1 – Structura metodologică a cadastrului agricol
Sursa: elaborată de autor în baza surselor literare analizate
4.2 Aplicarea metodelor de acumulare a informației descriptive
Informația inițială despre terenurile agricole este acumulată în baza de date a cadastrului bunurilor imobile. La momentul actual o informație mai amplă despre toate terenurile agricole lipsește.
În continuare voi face o analiză a pieței terenurilor agricole în dinamică pe raionul Criuleni, în baza informației sistematizate de la Întreprinderea de Stat „Cadastru” (tabelul 4.1).
Tabelul 4.1- Dinamica înregistrărilor cu terenurile agricole pe raionul Criuleni
Numărul total de tranzacții cu terenurile agricole pe anii 2010-2012 a fost în creștere, după care pe ultimii doi se observă o tendință de micșorare a lor. Această situație este valabilă pentru toate tipurile de tranzacții.
În continuare voi face o analiză a pieței terenurilor agricole pe localitate, în baza sistematizării datelor din cadastrul bunurilor imobile pe ultimii cinci ani. Situația privind numărul de tranzacții efectuate cu terenurile agricole este reprezentată în tabelul 4.2 și reflectată grafic în figura 4.2.
Tabelul 4.2- Dinamica tranzacțiilor cu terenurile agricole în com. Hîrtopul Mare raionul Criuleni
Sursa: elaborată de autor în baza datelor din cadastru bunurilor imobile
Conform datelor acumulate situația referitoare la tendința înregistrării tranzacțiilor cu terenurile agricole pe comuna Hîrtopul Mare raionul Criuleni este aceeași ca și pe întreg raionul. Această tendință se poate mai bine observa în baza graficului din figura 4.2.
Analizînd graficul de mai jos putem constata că piața terenurilor agricole a înregistrat o scădere în dinamică pe ultimii doi ani. Această tendință se poate explica prin faptul că în ultimii ani suprafața terenurilor agricole tranzacționată este mai mare iar numărul de tranzacții mai mic. Foarte multe terenuri implicate în procesul de tranzacții au fost consolidate.
În baza datelor acumulate de la administrația publică locală am efectuat un studiu privind nivelul de subvenționare a agriculturii pe ultimii ani. Se observă că proprietarii practic nu au beneficiat de suport financiar din partea statului pentru activitatea lor agricolă. Pentru anul 2012 au fost alocate subvenții pentru diminuarea consecințelor secetei în valoare de 200 lei la 1 ha. Acest suport financiar este insuficient pentru a efectua o activitate agricolă. Producătorii agricoli sunt nemulțumiți de o asemenea atenție financiară din partea statului. Majoritatea din ei încearcă să-și desfășoare activitatea lor în domeniul agriculturii pe forțe proprii, ceea ce este foarte greu. Un factor pozitiv îm acest sens îl prezintă amplasarea localității față de capitala țării, creînd unele privilegii:
piața de desfacere este mai apropiată;
condițiile climaterice sunt favorabile pentru orice activitate agricolă;
posibilitatea mai mare de a beneficia de consultații privind activitatea agricolă;
nivelul publicității este mai mare;
posibilitatea de irigare a terenurilor agricole.
Figura 4.2 – Total tranzacții cu terenurile agricole pe com. Hîrtopul Mare raionul Criuleni
Sursa: elaborată de autor în baza datelor din cadastru bunurilor imobile
4.3 Aplicarea metodelor de acumulare a informație spațiale
Un sistem eficient și sigur de administrare a bunurilor imobile este esențial pentru bunăstarea economiei unei țări. Guvernele la toate nivelurile solicită înregistrări corecte și actuale de teren pentru cartografierea lor în corespundere cu instrucțiunile normative în vigoare, stabilirea titularilor de drepturi reale imobiliare și determinarea valorii acestor bunuri.
Cadastrele multor țări europene au o legătură directă cu registrul bunurilor imobile, care are drept scop de bază garantarea drepturilor de proprietate imobiliare, unul dintre pilonii de bază într-o societate bazată pe economia de piață. Cadastrul oferă o infrastructură a bazei de date pentru mai multe domenii și utilizatori în scopuri economice, ecologice, administrare, planificare, control, etc.. După cum s-a menționat anterior un element important al sistemului informațional al cadastrului agricol îl constituie informația spațială, acumulată inițial în baza datelor cadastrului bunurilor imobile.
Purtătorul informației spațiale despre terenurile agricole este planul ortofoto obținut în baza tehnologiilor noi de măsurare care utilizează rezultatele măsurătorilor fotogrametrice și a geodeziei spațiale. În figura 4.3 avem reprezentat planul ortofoto pe com. Hîrtopul Mare raionul Criuleni.
Figura 4.3 – Planul ortofoto, com. Hîrtopul Mare raionul Criuleni
Sursa: elaborată în baza materialelor cartografice de la OCT Criuleni
Informația spațială, la prima etapă se mărginea în cunoașterea amplasării spațiale a obiectului, cunoașterea coordonatelor xyz. La rîndul său, fiecare obiect, privit prin prisma „xyz”, a informației spațiale, reprezintă un complex de puncte, linii, poligoane.
Scopul informației spațiale este de a determina amplasarea în spațiu al fiecărui punct sau linie din cadrul obiectului GIS – ului. În calitate de puncte sau linii pot fi limitele răspîndirii (amplasării) obiectelor, proceselor, fenomenelor și hotarele proprietăților, unităților economice și administrative etc.
În scopul acumulării informației necesare sunt aplicate un șir de metode (metodologii) cum ar fi: geodezia, topografia (măsurări terestre) fotogrametria (imagini spațiale) etc. Indiferent de metodele aplicate de acumulare, în cadrul GIS informația are o formă digitală (electronică) și este compatibilă pentru diferite necesități.
Destinația concretă a informației poate influența inclusiv și asupra metodelor de acumulare (în dependență de necesitatea preciziei, categoria de urgență, finanțele disponibile etc.)
Evident că o mare parte din informația spațială va fi stocată, în diferite baze de date, de către autoritatea publică în domeniul GIS – ului. Un masiv important de informație va fi stocat de către autoritatea publică centrală din domeniul respectiv. Exemplu, informația despre terenurile agricole va fi stocată de către autoritatea responsabilă de cadastru agricol. Scopul stocării este analiza și distribuirea informației.
Analiza informației este efectuată în dependență de solicitările domeniului respectiv. Domeniul agricol, cadastrul agricol necesită o informație multilaterală despre soluri, culturi, metode de lucrare a terenurilor, protecție, îmbunătățiri funciare etc. Toate acestea, sunt posibile aplicînd programe de calculator tot mai sofisticate.
Distribuirea informației reprezintă etapa finală a procesului de informatizare a populației.
În cadrul cadastrului, inclusiv și a cadastrului agricol GIS – ul va efectua un complex de lucrări care nu vor fi specifice pentru alte domenii de activitate (limitele parcelelor agricol, caracteristica culturilor, plantelor, plantațiilor etc.).
Una din necesitățile obiective ale politicii de subvenționare în agricultură este monitorizarea spațiului agricol. În dependență de nivelul politicii de subvenționare crește și volumul informației spațiale necesare. În Moldova tot mai mult cresc volumele financiare destinate subvenționării și deci tot mai mult crește necesitatea informațională spațială.
4.4 Aplicarea metodelor de digitalizare
Necesitatea exprimării spațiale a punctelor, liniilor, poligoanelor în domeniul geodezie, topografie, cartografie, fotogrammetrie a apărut mult înainte. Soluționarea acestei probleme se afla în aplicarea diferitelor metode manuale de exprimare. Unul din primele aparate de digitalizare manuală a fost așa numitul „digitalizator”. Fiind un pas destul de progresist totodată, necesitățile de exprimare spațială a punctelor se păstra mult mai mare decît capacitățile acestor aparate.
Scanerul, scanarea planurilor, hărților a fost un pas mult mai progresist. Totodată, încă departe de soluția așteptată.
Este evident că conținutul necesităților informaționale spațiale actuale diferă radical de cele ale grecilor antici. Capacitățile tehnico–metodico–metodologice sunt de asemenea incomparabile.
Figura 4.4 – Planul cadastral, com. Hîrtopul Mare raionul Criuleni
Sursa: elaborată în baza materialelor cartografice de la OCT Criuleni
În figura 4.4 este reprezentat planul cadastral al comunei Hîrtopul Mare raionul Criuleni obținut din baza de date de la OCT Criuleni. Se observă că majoritatea terenurilor agricole sunt amplasate în partea de sud-vest a localității. În condițiile actuale de dezvoltare a tehnologiilor de măsurători, în cadastrul agricol apare necesitatea actualizării în permanență a informației cu privire la modul de utilizare a terenurilor, starea ecologică a lor și multe alte probleme care necesită a fi rezolvate la timp și corect. În acest context pot fi utilizate imaginile obținute cu ajutorul sateliților pentru terenurile agricole.
Atît informația descriptivă cît și cea spațială dacă nu este actualizată nu are nici o valoare, mai ales pentru scopul de subvenționare. În acest context este nevoie de a verifica dacă subvențiile alocade domeniului agricol sunt utilizate corect conform destinației lor. Bunăoară dacă s-au alocat subvenții de exemplu pentru plantarea viței de vie atunci în orice moment trebuie să avem posibilitatea de a vizualiza în regim real realizarea acestui proiect.
4.5 Concluzii
Tranziția la economia de piață în agricultură a dus la reducerea multor locuri de muncă. Deocamdată nu există date statistice exacte privind migrația rurală, dar se estimează că în unele sate circa 40% din populația activă a plecat peste hotare sau în localitățile urbane.
Lipsa resurselor financiare reprezintă una din principalele probleme pentru majoritatea întreprinderilor agricole. Aceasta se referă și la întreprinderile de prelucrare a produselor agricole, care tind spre modernizare și restructurare. Creditele acordate sectorului agricol din Moldova provin, în mare parte, din doua surse de creditare rurală: bancile comerciale și instituțiile financiare nebancare. O a treia sursă reprezintă agențiile donatoare străine.
Agențiile donatoare străine joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea economiei naționale. Un număr mare de finanțatori internaționali și de organizații donatoare, cum ar fi USAID, TACIS, SIDA, DFID, Fundația Soros, organizații din Japonia, Polonia și Olanda, și-au sporit recent eforturile în a sprijini activitățile agricole, inclusiv prin investiții, granturi, împrumuturi cu rata redusă a dobînzii și garanții bancare, prin asistență tehnică.
Ținînd cont de obiectivul integrării europene în procesul de dezvoltare durabilă a localităților rurale la nivel regional și local, se vor lua în considerare metodele UE de acordare a asistenței pentru dezvoltarea rurală, preconizate în Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta Europeană a Spațiului Rural. În acest context, în scopul valorificării întregului potențial din spațiul rural și, în primul rînd, în scopul folosirii eficiente a resurselor umane și naturale din agricultură, care este și va rămîne și în următorii ani principala sfera de activitate, se vor desfășura și activități neagricole, care în prezent sînt slab dezvoltate.
Comparativ cu alte țări, programele de asistență a agriculturii în Republica Moldova sînt destul de modeste. Statul sprijină agricultura pe doua căi:
prin subvenții bănești din buget;
prin suport nemonetar.
Partea principală a suportului nemonetar al agriculturii, acordat agenților economici de către stat sub formă de reduceri/scutiri de taxe, este menită să elimine consecințele calamităților naturale.
Moldova, de rînd cu alte țări în tranziție, și-a asumat angajamente privind accesul pe piață. Astfel, țara contribuie la fortificarea sistemului comercial multilateral. În acelasi timp, Republica Moldova are posibilități relativ reduse de protejare a producătorului autohton.
Creșterea bunăstării populației rurale implica:
continuarea proceselor de reformare a complexului agroindustrial. Se urmărește crearea întreprinderilor agricole de dimensiuni optime, a capacităților avansate de producție și a sistemelor de conexiuni între diferite componente ale sferei agroindustriale necesare pentru asigurarea creșterii productivității și competitivității produselor agricole pe plan internațional, realizîndu-se astfel o trecere de la obiective privind sporirea cantității la cele privind ridicarea nivelului calității și a ponderei valorii adăugate brute;
crearea unui cadru comercial și instituțional durabil, fondat pe principiile economiei de piață. Accentul principal, în acest sens, va fi pus pe implementarea standardelor internaționale de calitate, pe eficiență și sortimentul produselor, pe dezvoltarea întregului spectru de servicii necesare să acopere întregul drum de la producător pînă la cumpărător;
dezvoltarea activităților neagricole în spațiul rural, în cadrul strategiilor de dezvoltare rurală și regională;
asigurarea suportului tehnic și financiar din partea donatorilor internaționali prin intermediul unor structuri eficiente care vor asigura interacțiunea tuturor participanților la proces.
În urmatorii ani vor fi promovate politici orientate spre crearea și dezvoltarea unor întreprinderi agricole viabile din punct de vedere economic. Acest scop va fi atins prin ameliorarea funcționării pieței funciare și prin promovarea relațiilor de arendă. Dat fiind faptul că nu există o singură mărime optimă a unităților agricole, dimensiunile adecvate ale acestora depind de intensitatea utilizării resurselor și de nivelul prețurilor de piață la pămînt, capital, brațe de muncă, mijloace de producție și produse agricole. Dimensiunile mici și medii de producție sînt adecvate pentru culturile intensive și valoroase. Pentru culturile extensive, cultivate mecanizat, sînt recomandabile unitățile agricole de dimensiuni mari. Este important, în acest sens, ca, la alegerea dimensiunilor și formei juridice de organizare ale acestora, producătorii agricoli să ia în considerare obiectivele, resursele, oportunitățile și alte circumstanțe specifice pentru fiecare caz. Este recunoscut faptul că eficiența unităților agricole nu depinde numai de dimensiunile acestora. O importanță mult mai mare îl au gradul de calificare a persoanelor care asigură funcționarea lor, posibilitățile de care dispun și impedimentele cu care se confruntă.
Moldova dispune de resurse limitate pentru subvenționarea sectorului agricol. În acest sens, utilizarea eficientă a resurselor bugetare limitate este esențială. De aceea, este foarte importantă selectarea minuțioasa a direcțiilor de alocare a subvențiilor din punctul de vedere al contribuției lor în atingerea cu maximă eficiență a obiectivelor privind cresterea economică și reducerea sărăciei.
Unul din principalele regrese la care s-a ajuns în agricultură este considerat faptul că agricultura și-a pierdut cu desăvârșire caracterul său industrial. Crearea sistemului de „cote” în agricultura Moldovei a redus semnificativ posibilitățile de dezvoltare a unei industrii agricole intensive bazate pe metode științifice moderne.
5 SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE
5.1 Noțiuni generale
Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă unul dintre domeniile cele mai importante ale politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. Scopul final al activității de securitate și sănătate în muncă este protejarea vieții, integrității și sănătății salariaților împotriva riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională care pot apărea la locul de muncă și crearea unor condiții de muncă care să le asigure acestora confortul fizic, psihic și social.
Obiectivul securității și sănătății în muncă este de a cunoaște și înlătura procesele negative ce pot apărea în timpul muncii, care pot provoca accidente și îmbolnăviri profesionale. Securitatea și sănătatea în muncă implică existența și funcționarea unui sistem de măsuri și mijloace tehnice, social-economice, de igienă și de medicină a muncii.
Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă un complex de norme care au ca obiect organizarea, conducerea și realizarea procesului de muncă în scopul prevenirii accidentelor și bolilor profesionale.
5.2 Cadrul normativ și instituțional
Norma legislativă a securității activității vitale o constituie următoarele acte legislative ale Republicii Moldova:
Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994;
Legea securității și sănătății în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008;
Legea privind Inspecția Muncii nr.140-XV din 10 mai 2001;
Legea sindicatelor nr.1129-XIV din 7 iulie 2000;
Legea patronatelor nr.976-XIV din 11 mai 2000;
Legea privind organizarea și funcționarea Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective, a comisiilor pentru consultări și negocieri colective la nivel de ramură și la nivel teritorial nr. 245-XVI din 21 iulie 2006;
Legea asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale nr.756-XIV din 24 decembrie 1999;
Legea privind supravegherea de stat a sănătății publice nr.10-XVI din 3 februarie 2009;
Legea ocrotirii sănătății nr.411-XIII din 28 martie 1995
Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003;
Codul contravențional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008;
Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002.
Normele, legile, regulamentele și instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă sunt obligatorii pentru toate organele de stat și private, agenților economici indiferent de forma de proprietate, instituțiilor, organizațiilor, toate persoanele oficiale și angajați.
Cadrul instituțional în domeniul securității și sănătății în muncă cuprinde următoarele instituții:
Ministerul Muncii, Protecției sociale și Familiei — organul central de specialitate al administrației publice, abilitat să elaboreze, promoveze și să asigure realizarea politicii statului în domeniul securității și sănătății în muncă;
Ministerul Sănătății — organul central de specialitate al administrației publice în domeniul sănătății;
Inspecția Muncii — organ al administrației publice centrale care se află în subordinea Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei și exercită control de stat asupra respectării actelor legislative și a altor acte normative în domeniul muncii (inclusiv în domeniul securității și sănătății în muncă);
Serviciul de supraveghere de stat a sănătății publice — autoritatea competentă pentru supravegherea de stat a sănătății publice;
Comisia națională pentru consultări și negocieri colective — organ tripartit (compus din trei părți) autonom de interes public al parteneriatului social în cadrul căruia se desfășoară consultările tripartite între partenerii sociali în problemele ce țin de domeniul muncii (inclusiv de domeniul securității și sănătății în muncă) și în problemele social-economice de interes național, de ramură și teritorial;
Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova — centru sindical naționalinterramural care reprezintă și protejează la nivel național drepturile și interesele social-economice, profesionale, de muncă colective și individuale ale membrilor de sindicat;
Confederația Națională a Patronatului din Republica Moldova — organizație patronală neguvernamentală, necomercială, independentă și apolitică, constituită pe principiul liberului consimțămînt al membrilor, care reprezintă și protejează la nivel național drepturile și interesele angajatorilor;
Întreprinderea de stat „Centrul de instruire în domeniul relațiilor de muncă” (se subordonează Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei) este abilitată să efectueze instruirea inspectorilor de muncă și a personalului din cadrul întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor în domeniul securității și sănătății în munca; să presteze servicii de protecție și de prevenire a riscurilor profesionale; să efectueze diferite testări și analize tehnice; să editeze materiale didactice în domeniul securității și sănătății în muncă;
Structuri care se creează la nivel de unitate:
Serviciul de protecție și prevenire –se constituie din unul sau mai mulți lucrători desemnați de angajator și abilitați să se ocupe de activitățile de protecție și prevenire a riscurilor profesionale în unitate;
Comitetul pentru securitate și sănătate în muncă — se constituie, în baza principiului de paritate, din reprezentanți ai angajatorului și, respectiv, ai lucrătorilor și asigură colaborarea angajatorului și lucrătorilor în vederea identifi cării măsurilor privind asigurarea securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.
Securitatea activității vitale se extinde asupra tuturor angajaților care se află în relații de muncă cu înterprinderi, instituții, organizații ce au diferite forme de proprietate, studenților și elevilor școlilor tehnico-profesionale și specializate care fac practica de producție, precum și asupra tipurilor de activitate, organizate în interesul societății și al statului.
Angajatorul este supus să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce țin de activitatea desfășurată. În cadrul responsabilităților sale, este obligat să ia măsurile necesare pentru protecția securității și sănătății lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea informării și instruirii. [9]
Conform Legii cu privire la securitatea și sănătatea în muncă angajatorul este obligat să aplice măsurile prevăzute mai sus în baza următoarelor principii generale de prevenire:
a ) evitarea riscurilor profesionale;
b ) evaluarea riscurilor profesionale ce nu pot fi evitate;
c ) combaterea riscurilor profesionale la sursă;
d ) adaptarea muncii în funcție de persoană, alegerea echipamentelor de lucru, a metodelor de producție și de lucru, în vederea atenuării muncii monotone și a muncii normate și reducerii efectelor acestora asupra sănătății;
e ) înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puțin periculoase;
f ) dezvoltarea unei politici de prevenire ample și coerente, care să includă tehnologia, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influiența factorilor legați de mediul de lucru;
g ) acordarea priorității măsurilor de protecție colectivă față de măsurile de protecție individuală;
h )asigurarea lucrărilor cu instrucțiunile corespunzătoare privind securitatea și sănătatea în muncă.
Primul instructaj adică instructiv este efectuat de către conducătorul întreprinderii. Acest instructaj are caracter de lecție în care se informează noii angajați despre procesele tehnologice, despre regimul de lucru și odihnă, despre factorii periculoși și nocivi care pot apărea în timpul lucrului, respectarea regimului de lucru și altele. Instructajul introductiv este valabil pe tot timpul cît angajatul va lucra în acest domeniu.
Instructajul primar la locul de muncă se înregistrează într-un catalog special sau în fișa individuală. El se face cu o persoană sau mai multe se explică și se arată cerințele de îndeplinire a lucrului. Acest instructaj este valabil trei luni.
Instructajul periodic este efectuat atunci cînd în timp de trei luni nu a avut loc nici un accident de muncă. Conținutul acestuia este ca și la instructajul primar.
Cu trecerea timpului, legislația muncii a preluat direct preocuparea pentru asigurarea sănătații și securității salariatului. În prezent, legea impune, prin norme imperative, obligațiile angajatorului, drepturile și obligațiile salariatului, ca și ale altor subiecte de drept.
Muncitorii care n-au trecut instructajul pe tehnica securității la locul de muncă, pentru îndeplinirea lucrărilor nu se admit.
Instructajul pe tehnica securității a lucrătorului instituției îndreptat la lucrările din birou și alte lucrări trebuie să se efectuieze de reprezentantul responsabil de la organizație, în subordonarea căruia el se află.
Implementarea pe deplin și corectă a legislației în domeniul securității și sănătății în muncă va avea un impact pozitiv și o eficacitate economico-socială:
eficacitate economică:
locuri de muncă nepericuloase;
menținerea capacității de muncă:
reducerea cheltuielilor legate de despăgubirea prejudiciilor, plata indemnizațiilor, precum și a plăților legate de asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale;
eficacitate socială:
forță de muncă sănătoasă;
cheltuieli sociale reduse;
număr redus persoane cu incapacitate de muncă.
5.3 Analiza securității muncii în localitate
Angajatorul este obligat să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce țin de activitatea desfășurată.
Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziția lucrătorilor din unitate să corespundă muncii prestate ori să fie adaptat acestui scop și să poată fi folosit de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
La alegerea echipamentului de muncă pe care intenționează să îl folosească, angajatorii trebuie să țină seama de condițiile de lucru și de caracteristicile specifice acestuia, precum și de pericolele care există în unitatea respectivă, în special la locul de muncă, pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, sau de orice alte pericole care s-ar putea adăuga ca urmare a folosirii echipamentului de muncă respectiv.
În cazul în care nu este pe deplin posibil să se asigure folosirea echipamentului de muncă fără nici un risc pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor, angajatorii trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru diminuarea riscurilor profesionale.
Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă, a cărui securitate depinde de condițiile de instalare, să fie supus unei verificări inițiale (după instalare și înainte de prima punere în funcțiune) și unei verificări după fiecare montare într-un loc nou sau un amplasament nou, efectuate de către lucrători competenți, în scopul asigurării unei instalări corecte și a bunei funcționări a acestui echipament de muncă. [9]
Pentru a garanta respectarea cerințelor de securitate și sănătate privind depistarea deteriorărilor ce pot fi la originea unor situații periculoase și pentru remedierea la timp a acestor deteriorări, angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă, ce este supus unor influențe care pot genera astfel de deteriorări, să facă obiectul:
unor verificări periodice și, dacă este cazul, unor testări periodice, efectuate de către lucrători competenți;
unor verificări excepționale, efectuate de către lucrători competenți, de fiecare dată cînd s-au produs evenimente excepționale care ar fi putut avea consecințe dăunătoare asupra securității echipamentului de muncă, cum ar fi transformări, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.
Rezultatele verificărilor echipamentului de muncă trebuie să fie înregistrate și păstrate de către angajatori pe o perioadă de 5 ani. Rezultatele verificărilor sînt puse la dispoziția inspectoratului territorial de muncă la solicitarea acestuia.
Dacă echipamentul de muncă respectiv este folosit în exteriorul unității, acesta trebuie să fie însoțit de o dovadă a realizării ultimei verificări.
Dacă folosirea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc specific pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că:
folosirea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor însărcinați să îl folosească;
lucrările de reparații, transformare sau întreținere sînt efectuate numai de către lucrătorii cu atribuții în acest sens.
Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informații adecvate și de instrucțiuni scrise referitoare la folosirea echipamentului de muncă la locul de muncă.
Informațiile și instrucțiunile scrise trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor și să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate și sănătate privind:
condițiile de folosire a echipamentului de muncă;
situațiile anormale previzibile;
concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experiența acumulată în urma folosirii echipamentului de muncă.
Lucrătorii trebuie să fie informați în legătură cu riscurile profesionale la care sînt expuși, cu echipamentele de muncă ce se află în imediata vecinătate la locul de muncă, precum și cu modificările care-i vizează, în măsura în care ele afectează echipamentele de muncă situate în imediata lor vecinătate la locul de muncă, chiar dacă lucrătorii nu folosesc direct acest echipament. [9]
Dispozitivele de comandă ale echipamentului de muncă, care afectează securitatea lucrătorilor,trebuie să fie vizibile, ușor de identificat și, dacă este necesar, marcate corespunzător.
Dispozitivele de comandă ale echipamentului de muncă trebuie amplasate în exteriorul zonelor periculoase, astfel încît punerea lor în funcțiune să nu prezinte riscuri profesionale suplimentare. Dispozitivele de comandă ale echipamentului de muncă nu trebuie să genereze riscuri profesionale ca urmare a unei manevre neintenționate.
De la postul de comandă principal, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a se asigura că nici o persoană nu se găsește în zonele periculoase. Dacă acest lucru nu este posibil, orice pornire trebuie să fie precedată automat de un sistem de siguranță, cum ar fi un semnal de avertizare sonor sau vizual. Un lucrător expus unor riscuri profesionale trebuie să aibă timpul și mijloacele necesare pentru a evita rapid riscurile profesionale generate de pornirea și oprirea echipamentului de muncă. Sistemele de comandă ale echipamentului de muncă trebuie să fie sigure.
Pornirea echipamentului de muncă trebuie să fie posibilă numai prin acționarea intenționată a dispozitivului de comandă prevăzut în acest scop.
Același lucru este valabil și pentru repornirea echipamentului de muncă după o oprire, indiferent de cauza opririi, precum și pentru comanda modificării semnificative a condițiilor de funcționare, exceptând cazurile în care această repornire sau modificare nu prezintă nici un risc profesional pentru lucrătorii expuși. Această cerință nu se aplică repornirii sau modificării condițiilor de funcționare rezultate din derularea unei secvențe normale de funcționare a unui dispozitiv automat.
Toate echipamentele de muncă trebuie prevăzute cu un dispozitiv de comandă care să le oprească complet și în condiții de securitate.
Toate posturile de lucru trebuie prevăzute cu un dispozitiv de comandă care să întrerupă funcționarea tuturor sau numai a unora din echipamentele de muncă, în funcție de riscurile profesionale existente, astfel încît echipamentele de muncă să funcționeze în condiții de securitate. Comanda de oprire a echipamentelor de muncă trebuie să aibă prioritate față de comenzile de pornire a lor. Dacă echipamentul de muncă sau componentele periculoase ale acestuia au fost oprite, alimentarea cu energie electrică a dispozitivelor de comandă trebuie să fie întreruptă. [9]
În funcție de riscurile profesionale pe care le prezintă și de timpul normal de oprire, echipamentul de muncă trebuie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgență.
Toate echipamentele de muncă trebuie să fie construite în așa fel încît să se asigure:
protecția lucrătorilor împotriva riscurilor de incendiu sau supraîncălzire a echipamentului de muncă, precum și împotriva degajărilor de gaze, pulberi, lichide, vapori sau a altor substanțe produse, utilizate sau depozitate în echipamentul de muncă;
prevenirea riscurilor de explozie a echipamentului de muncă sau a substanțelor produse, utilizate sau depozitate în echipamentul de muncă;
protecția lucrătorilor expuși împotriva riscurilor de electrocutare prin contact direct sau indirect.
Montarea și demontarea echipamentelor de muncă trebuie realizate în condiții de securitate, în special prin respectarea instrucțiunilor de utilizare furnizate de uzina producătoare.
Echipamentele de muncă ce pot fi expuse descărcărilor atmosferice în timpul utilizării trebuie protejate prin dispozitive sau măsuri corespunzătoare împotriva efectelor trăsnetului.
Anexa A
Lista sistemelor informaționale
ce urmează a fi dezvoltate și implementate pe parcursul 2015-2020
Anexa B
Lista deținătorilor de terenuri, beneficiari de subvenții pentru diminuarea consecințelor secetei din anul 2012, comuna Hîrtopul Mare raionul Criuleni
CONCLUZII
Cadastrul, din cele mai vechi timpuri, a fost aplicat în agricultură, apoi s–a răspândit în toate domeniile. Totodată, actualitatea cadastrului pentru domeniul agriculturii, pe tot parcursul perioadei de timp, de la etapa inițială, nu s–a diminuat. În calitate de proces, cadastrul agricol se manifestă prin Sistemul său informațional.
Nivelul de dezvoltare a agriculturii unei țări poate fi cu succes comparat cu nivelul cadastrului implementat în această țară, cu nivelul Sistemului Informațional al cadastrului agricol.
Rolul important al Sistemului Informațional agricol, necesitatea obiectivă a cadastrului agricol reiese din următoarele:
agricultura modernă (este în primul rând o agricultură intensivă);
intensificarea agriculturii (se bazează pe o politică de subvenționare corectă ce include utilizarea rațională a mijloacelor bugetare prin intervențiile respective în agricultură);
proprietari (fermieri), (sunt dependenți de politica de subvenționare în agricultură);
necesitatea informațională a fermierilor (include politica de subvenționare, piețele de desfacere, producția solicitată de piață, tehnologii moderne, tehnică modernă, calitatea solurilor etc.;
consumatorii producției agricole (solicită informație despre calitate, aspect ecologic etc.).
Cerințele statului, fermierilor, consumatorilor de produse agricole (populației) societății în ansamblu față de conținutul informațional al cadastrului agricol crește în permanență. Numai un cadastru agricol modern, un Sistem Informațional modern poate să facă față cerințelor informaționale crescânde ale societății.
Totodată, securitatea alimentară poate fi obținută numai în condițiile unei agriculturi moderne, stabile în dezvoltare. O asemenea stabilitate este necesar de dobândit și atunci când agricultura se află sub influența atât negativă cît și pozitivă a factorilor naturali sau antropici.
Mijloacele financiare destinate subvenționării producătorilor agricoli sunt atrase din contul altor domenii mai profitabile.
Mecanismul principal de informatizare a societății este Sistemul Informațional al Cadastrului agricol. Potențialul de influență asupra direcțiilor de dezvoltare a domeniului agricol depinde în întregime de nivelul de informatizare a autorităților publice, a sectorului privat, a instituțiilor științifice etc.;
Părțile componente ale Sistemului Informațional al Cadastrului agricol sunt cele două registre de bază: Registrul fermierilor și Registrul parcelelor agricole. Prin intermediul registrelor menționate autoritățile publice centrale înfăptuiesc controlul utilizării raționale a mijloacelor financiare alocate domeniului în scopul utilizării raționale a terenurilor și altor bunuri agricole;
Subvenționarea producătorilor agricoli reprezintă o necesitate obiectivă, un mecanism puternic de influență al autorităților publice centrale în scopul administrării corecte a ramurii.
BIBLIOGRAFIE
1. Legea privind gospodăriile țărănești, Nr.1353-XIV din 03.11.2003;
2. Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu legea Nr.1415 din 19.12.2001;
3. Legea restructurării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare, legea Nr.392-XIV din 13 mai 1999;
4. Orientările strategice de dezvoltare social economică a Republicii Moldova până în anul 2005, Hotărârea Guvernului Nr. 1107 din 06.11.1998;
5. Dispoziție cu privire la reforma agrară și dezvoltarea social-economică a satului, Nr.55 din 06.03.1997;
6. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, Nr.845-XII din 03.01.1992;
7. Cu privire la Departamentul de Stat pentru reforma Agrara, Hotarârea Guvernului Nr.624, din 12.11.1991;
8. Concepția reformei agrare și a dezvoltării social-economice a satului, legea Nr.510a din 19.02.1991.
9. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=339832
10. http://aipa.md:8099/index.php/about/level-2a
BIBLIOGRAFIE
1. Legea privind gospodăriile țărănești, Nr.1353-XIV din 03.11.2003;
2. Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu legea Nr.1415 din 19.12.2001;
3. Legea restructurării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare, legea Nr.392-XIV din 13 mai 1999;
4. Orientările strategice de dezvoltare social economică a Republicii Moldova până în anul 2005, Hotărârea Guvernului Nr. 1107 din 06.11.1998;
5. Dispoziție cu privire la reforma agrară și dezvoltarea social-economică a satului, Nr.55 din 06.03.1997;
6. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, Nr.845-XII din 03.01.1992;
7. Cu privire la Departamentul de Stat pentru reforma Agrara, Hotarârea Guvernului Nr.624, din 12.11.1991;
8. Concepția reformei agrare și a dezvoltării social-economice a satului, legea Nr.510a din 19.02.1991.
9. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=339832
10. http://aipa.md:8099/index.php/about/level-2a
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Spatiului Informational AL Cadastrului Agricol (ID: 136281)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.