Analiza Situatiilor Financiare Prin Metoda Ratelor Si Evaluarea Riscului DE Faliment

ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII PRIN METODA RATELOR ȘI EVALUAREA RISCULUI DE FALIMENT LA SC „AURA” SA

ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII PRIN METODA RATELOR SI EVALUAREA RISCULUI DE FALIMENT LA SC „AURA” SA

IMPORTANȚA ANALIZEI PE BAZA RATELOR

DEFINIREA RATELOR

UTILITATEA RATELOR

LIMITE ALE ANALIZEI RATELOR FINANCIARE

CLASIFICAREA RATELOR

RATELE DE CARACTERIZARE A MODALITĂȚILOR DE REALIZARE A ECHILIBRULUI FINANCIAR

RATELE DE STRUCTURĂ CALCULATE PE BAZA SITUAȚIILOR FINANCIARE

RATELE DE STRUCTURĂ ALE BILANȚULUI

Analiza ratelor de structură ale activului

Ratele de structură ale activului reflectă aspecte privind destinația economică a capitalurilor întreprinderii, natura activității, capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura activului ca urmare a schimbărilor conjuncturale și mai puțin aspecte legate de politica sa financiară.

rata activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate măsoară ponderea, în totalul activului, a elementelor patrimoniale aflate în mod permanent la dispoziția întreprinderii, reflectând gradul de investire a capitalului în întreprinderea respectivă.

Rata activelor imobilizate înregistrează o creștere în perioada analizată, situându-se sub valoarea de 60%, considerată normală pentru întreprinderile industriale, ceea ce semnifică o ușoară creștere a ponderii activelor imobilizate în total activ. Această creștere este determinată de creșterea valorii imobilizărilor corporale.

a1) Rata imobilizărilor corporale, indică flexibilitatea întreprinderii în raport cu schimbările cerințelor pieței.

a2) Rata imobilizărilor financiare, exprimă intensitatea relațiilor financiare pe care întreprinderea le-a stabilit cu alte unități, în special cu ocazia operațiilor de creștere externă prin participații sau investiții de portofoliu.

Ca măsură a politicii de investiții financiare, mărimea acestui indicator este strâns legată de mărimea întreprinderii, astfel încât valorile înregistrate în studiul de față sunt mici, cu o ușoară tendință de creștere.

a3) Rata imobilizărilor necorporale, are semnificație pentru întreprinderile mari, care au înregistrate în bilanț importante cheltuieli cu cercetarea-dezvoltarea, brevete, licențe, programe informatice.

rata activelor circulante

Rata activelor circulante înregistrează o tendință de scădere, datorită creșterii valorii activului total si reducerii in perioada T1 a disponibilităților bănești.

b1) Rata stocurilor, arată ponderea activelor circulante mai puțin lichide în total active.

b2) Rata creanțelor comerciale, înregistrează valori semnificative, cu tendință de scădere:

b3) Rata disponibilităților bănești și asimilate.

Analiza ratelor de structură ale pasivului

rata stabilității financiare

În perioada analizată rata stabilității financiare înregistrează o creștere situându-se în jurul valorii de 66%, considerată normală pentru întreprinderea industrială. Este considerată o situație favorabilă pentru întreprindere deoarece are loc o majorare a capitalului propriu prin creșterea rezervelor.

rata autonomiei financiare

rata autonomiei financiare globale

Rata autonomiei financiare globale înregistrează o creștere, aspect pozitiv pentru întreprindere, ca urmare a modificării capitalurilor proprii într-un ritm superior totalului resurselor.

rata autonomiei financiare la termen

Deoarece întreprinderea nu înregistrează datorii pe termen mediu și lung rata autonomiei financiare la termen reprezintă 100% atât în perioada T0 cât și în perioada T1.

ratele de îndatorare

rata de îndatorare globală

În perioada analizată rata de îndatorare globală a scăzut cu 3,69%, aspect pozitiv pentru întreprindere, semnificând o reducere procentuală a îndatorării firmei, rata situându-se sub 66% în ambele perioade.

rata de îndatorare la termen

RATELE DE STRUCTURĂ ALE REALIZĂRILOR ȘI REZULTATELOR

Ratele de structură ale producției exercițiului

rata producției vândute

Rata producției vândute a înregistrat o scădere cu 1,07% datorită creșterii într-un ritm mai accentuat a producției exercițiului în perioada analizată.

Creșterea producției exercițiului se datorează creșterii valorii stocurilor de produse finite și semifabricate în perioada analizată.

rata producției stocate

Rata producției stocate înregistrează o creștere de 2,08 % datorită creșterii ponderii variației stocurilor în total producția totală a exercițiului.

Cauzele creșterii variației stocurilor sunt: creșterea prețului la produsele obținute, creșterea valorii de intrare a stocurilor prin creșterea costurilor aferente obținerii acestora, o activitate de marketing ineficientă sau produse necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.

rata producției imobilizate

Rata producției imobilizate înregistrează o scădere de -1,01 % din cauza faptului că unitatea nu a produs în regie proprie imobilizări în perioada analizată.

Ratele de structură ale valorii adăugate

rata de remunerare a personalului

Rata de remunerare a personalului a crescut în perioada analizată cu 11,01% datorită creșterii ponderii cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată. Cauzele creșterii cheltuielilor cu personalul pot fi legate de creșterea nivelului de calificare al salariaților, modificări legislative, creșterea salariului mediu brut pe economie.

Corelația IChcu personalul cu ICA:

Cheltuielile cu personalul cresc mai mult decât crește CA, situație nefavorabilă pentru întreprindere.

rata de remunerare a statului

Rata de remunerare a statului înregistrează o creștere cu 0,58% în perioada analizată datorită creșterii ponderii cheltuielilor cu impozitele și taxele anuale.

rata de remunerare a creditorilor

Rata de remunerare a creditorilor înregistrează o scădere cu 0,91% datorită reducerii în sumă absolută a cheltuielilor cu dobânzile, în situația creșterii valorii creditelor contractate în perioada T1 față de T0, situație favorabilă pentru întreprindere.

rata de remunerare a acționarilor

Rata de remunerare a acționarilor înregistrează o creștere cu 1,25% în perioada T1 față de T0 datorită repartizării profitului la dividende cuvenite acționarilor.

rata de remunerare a întreprinderii

ratele de structură sau de prelevare ale EBE

rata rezultatului exploatării:

Ponderea rezultatului brut din exploatare în EBE înregistrează o creștere cu 5,59% în perioada analizată, ceea ce semnifică creșterea eficienței activității de exploatare.

rata amortizării

Cheltuielile cu amortizarea prezintă o tendință de creștere în structura EBE, situație ce poate fi considerată negativă, în condițiile în care creșterea acestor cheltuieli nu e însoțită de o creștere, cel puțin în același ritm , a rezultatului din exploatare.

rata prelevării cheltuielilor financiare

Rata prelevării cheltuielilor financiare înregistrează o creștere cu 0,98% în condițiile reducerii acestora într-un ritm inferior reducerii excedentului brut din exploatare de la o perioadă la alta.

rata prelevării dividendelor

Rata prelevării dividendelor înregistrează o creștere cu 8,99% în perioada analizată datorită creșterii valorii dividendelor și a reducerii EBE.

RATE DE LICHIDITATE SI SOLVABILITATE

În termeni de echilibru financiar, prin lichiditate se înțelege capacitatea întreprinderii de a-și acoperii obligațiile pe termen scurt cu ajutorul activelor circulante.

rata lichidității curente

Lichiditatea curentă exprimă capacitatea întreprinderii de a-și acoperi datorii pe termen scurt prin transformarea tuturor activelor circulante în lichidități.

În perioada analizată, rata lichidității curente se situează în limite normale, fiind mai mare decât 1,2 și mai mică decât 2, atât în T0 cât și în T1.

Cauzele creșterii lichidității curente pot fi legate de creșterea valorii activelor circulante într-un ritm mai rapid decât creșterea datoriilor pe termen scurt sau creșterea stocurilor de produse finite și semifabricate și a creanțelor întreprinderii.

rata lichidității rapide

Lichiditatea rapidă exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt pe seama creanțelor și a disponibilităților bănești.

În perioada analizată, rata lichidității rapide denotă o situație favorabilă pentru întreprindere situându-se în limitele admise între 0,65 și 1 în perioada T1 și o valoare de 1,021 în perioada T0, nu mult peste limita considerată favorabilă.

Cauzele reducerii lichidității rapide sunt reducerea disponibilităților bănești în perioada T1 și creșterea creanțelor într-o măsură mai mică decât creșterea datoriilor pe termen scurt.

rata lichidității imediate

Rata lichidității imediate exprimă capacitatea întreprinderii de a rambursa datoriile pe termen scurt utilizând disponibilitățile bănești existente.

Rata lichidității imediate nu se situează în intervalul valorilor normale, de peste 0,3.

Cauzele scăderii lichidității imediate sunt reducerea disponibilităților bănești ale întreprinderii, creșterea datoriilor pe termen scurt, respectiv datoria față de furnizori și contractare de noi credite bancare.

rata solvabilității globale sau generale

Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a face față datoriilor sale. În perioada analizată, solvabilitatea generală a întreprinderii denotă o situație favorabilă, fiind mai mare decât 2.

Cauze ale creșterii solvabilității generale sunt creșterea activului total într-un ritm mai rapid decât creșterea datoriilor totale ale întreprinderii, respectiv a datoriilor pe termen scurt, firma neavând contractate credite pe termen mediu și scurt.

Capacitatea de rambursare a datoriilor

Valorile înregistrate arată faptul că datoriile întreprinderii pot fi acoperite din resursele potențiale sau efective de autofinanțare, situându-se în jurul valorii de 1.

1.2.3 RATELE DE FINANȚARE

a)rata de finanțare stabilă

Rata finanțării stabile înregistrează valori supraunitare dar în scădere cu 0,36 în perioada analizată, ceea ce arată că imobilizările au fost integral acoperite prin capitaluri proprii, degajându-se un FR net pozitiv.

b)rata finanțării ciclice

Rata finanțării ciclice înregistrează valori subunitare cu o scădere de 0,1 în perioada analizată, ceea ce semnifică faptul că resursele temporare acoperă parțial și într-o proporție tot mai scăzută nevoile temporare, degajându-se o NFR pozitivă și în creștere.

rata de finanțare a NFR din FR

Rata de finanțare a NFR din FR înregistrează valori subunitare, în scădere, care arată că surplusul de surse permanente nu poate acoperi decât într-o proporție scăzută surplusul de nevoi ciclice, restul nevoilor de finanțare trebuind să fie acoperite din credite de trezorerie. Această situație reflectă TN negativă.

rata creditelor de trezorerie

Rata creditelor de trezorerie înregistrează o creștere cu 0,1 în perioada analizată, arătând proporția de participare a creditelor pe termen scurt la acoperirea NFR,

RATELE DE GESTIUNE

RATELE DE GESTIUNE GENERALĂ A ACTIVELOR ȘI PASIVELOR

a) viteza de rotație a activului:

În perioada analizată a crescut durata de rotație în zile a activelor cu 28 zile, aspect negativ pentru întreprindere, rezultând o încetinire a vitezei de rotație a activelor prin CA, ceea ce semnifică reducerea eficienței utilizării activelor totale.

b) viteza de rotație a activelor imobilizate

În perioada analizată a crescut durata de rotație în zile a activelor cu 21 zile, aspect negativ pentru întreprindere, rezultând o încetinire a vitezei de rotație a activelor imobilizate prin CA, ceea ce semnifică reducerea eficienței utilizării activelor imobilizate.

c) viteza de rotație a activelor circulante

În perioada analizată a crescut durata de rotație în zile a activelor cu 7 zile, aspect negativ pentru întreprindere, rezultând o încetinire a vitezei de rotație a activelor circulante prin CA, ceea ce semnifică reducerea eficienței utilizării activelor circulante.

d) viteza de rotație a capitalurilor proprii:

În perioada analizată a crescut durata de rotație în zile a capitalurilor proprii cu 25 zile, aspect negativ pentru întreprindere, rezultând o încetire, rezultând o încetinire a vitezei de rotație a capitalurilor proprii prin CA, ceea ce semnifică reducerea eficienței utilizării activelor totale.

viteza de rotație a datoriilor totale

În perioada analizată a crescut durata de rotație în zile a datoriilor cu 3 zile, aspect negativ pentru întreprindere, rezultând o încetinire a vitezei de rotație a datoriilor pe termen scurt prin CA, ceea ce semnifică mărirea duratei medii de creditare a întreprinderii.

1.3.2 RATELE DE GESTIUNE A STOCURILOR

Prin însumarea duratelor de rotație a elementelor componente

În perioada analizată se observă o încetinire a duratei de rotație în zile a stocurilor, cu 5 zile în perioada T1 față de T0, fapt care se datorează creșterii valorii stocului de producție neterminată de la o perioadă la alta.

Prin evidențierea factorială a vitezei de rotație a stocurilor de materii prime și materiale

Considerăm:

CAc0=CAp0*60%

CAc1=CAp1*67%

Pe ansamblu, în perioada analizată durata de rotație în zile a stocurilor de materii prime și materiale înregistrează o creștere, aspect pozitiv pentru întreprindere, rezultând o accelerare a vitezei de rotație a stocurilor de materiale în raport cu cifra de afaceri, cu 4 zile.

Se realizează o eliberare de resurse materiale:

E(-) reprezintă o disponibilizare de resurse materiale și financiare determinate de accelerarea vitezei de rotație a materiilor prime și materialelor.

1.3.3 RATELE DE GESTIUNE A CLIENȚILOR ȘI FURNIZORILOR

a) rata de gestiune a clienților

Pe ansamblu, în perioada analizată durata de rotație a clienților a scăzut, ceea ce reprezintă o creștere a vitezei de rotație a încasărilor de la clienți, de la 56 zile la 54 zile.

Măsura de luat în vederea creșterii într-o proporție și mai mare a vitezei de rotație este reducerea valorii creanțelor prin diminuarea vânzărilor pe credit comercial.

rata de gestiune a furnizorilor

Durata medie în zile de plată a contravalorii bunurilor achiziționate de la furnizori a crescut de la 23 zile în perioada T0 la 26 zile în perioada T1, ceea ce reprezintă faptul că firma folosește “resursele” furnizorului.

Asigurarea unei durate în zile mai mari este posibilă doar în condițiile în care acesta este rezultatul unei înțelegeri în prealabil cu furnizorul, în caz contrar se ajunge la înrăutățirea relațiilor comerciale.

Analizând comparativ rata de gestiune a clienților și rata de gestiune a furnizorilor , în ambele perioade se observă o dzCr> dzFz , aspect negativ pentru întreprindere, durata creditului client fiind mai mare decât durata creditului furnizor, la nivelul firmei creându-se un deficit de resurse financiare.

De altfel, și trezoreria netă este negativă în ambele perioade, măsura de luat fiind reducerea creditelor acordate clienților.

RATELE DE RENTABILITATE

RATE DE MARJĂ

Rata rentabilității comerciale, poate fi exprimată prin mai multe rate: rata marjei brute de exploatare, rata marjei brute, rata marjei nete de exploatare, rata marjei nete.

Rata marjei brute, calculată ca raport între profitul brut și CA, indică aptitudinea activității de exploatare a întreprinderii de a degaja profit:

Rata marjei brute înregistrează o scădere cu 3,69 puncte procentuale, pe fondul diminuării profitului brut in perioada T1 față de T0 și a creșterii cifrei de afaceri.

Rata profitabilității veniturilor reflectă eficiența întregii activități a întreprinderii, exprimând profitul brut ce revine veniturilor totale.

Rata rentabilității veniturilor înregistrează o tendință de scădere, valorile fiind foarte reduse, la unitatea de venit obținându-se foarte puțin profit brut. Nivelul acestui indicator este puternic influențat de rentabilitatea veniturilor din exploatare, dată fiind ponderea majoritară a veniturilor și cheltuielilor generate de activitatea de exploatare.

RATA RENTABILITĂȚII ECONOMICE

Rata rentabilității economice (rentabilitatea vânzărilor) a înregistrat o scădere cu 3,68% în perioada analizată, aspect negativ pentru întreprindere.

Cauzele reducerii rentabilității vânzărilor pot fi generate de reducerea profitului brut în mărime absolută în perioada analizată, reducerea cantității vândute datorită activității ineficiente de marketing, creșterea cheltuielilor cu materiile prime, cu amortizarea imobilizărilor.

RATA RENTABILITĂȚII FINANCIARE

În perioada analizată, pe ansamblul întreprinderii rata rentabilității financiare înregistrează o scădere cu 14,76%, aspect negativ pentru întreprindere.

Cauzele reducerii ratei rentabilității financiare sunt generate de creșterea într-un ritm mai accentuat a capitalurilor proprii față de profitul net.

levierul exploatării0=re0-rd0=40,03%-40,04%=-0,01%

levierul exploatării1=re1-rd1=27,67%-27,681%=-0,011%

rentabilitatea economică<rata dobânzii, rezultând un “efect de măciuca”.

UTILIZAREA COMBINATĂ A RATELOR ÎN ANALIZA STĂRII FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII

Aprecierea stării financiare a unei întreprinderi se poate realiza prin utilizarea unui sistem de rate care să reflecte diferite aspecte calitative ale gestiunii firmei respective. Interpretarea separată poate duce la rezultate diferite cu privire la evoluția aceluiași fenomen reflectat, fiecare indicator, datorită construcției sale, relevând numai un anumit aspect al eficienței gestiunii financiare.

1.5. 1 METODA SCORURILOR

Metoda scorurilor se bazează pe tehnicile statistice ale analizei discriminante a caracteristicilor financiare, determinate cu ajutorul ratelor. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de firme grupate în întreprinderi cu funcționare „sănătoasă” și întreprinderi cu dificultăți financiare. Pentru fiecare din cele două grupuri se stabilește o serie de rate, după care se determină cea mai potrivită combinație liniară de rate, care să permită diferențierea celor două grupuri de întreprinderi.

Se utilizează un indicator de clasament numit scor (notat cu Z), funcție liniară de mai multe variabile (rate, limitate ca număr), caracterizate de coeficienți de pondere determinați prin metoda celor mai mici pătrate. Distribuția diferitelor scoruri permite separarea întreprinderilor sănătoase de cele în dificultate:

unde,

ai reprezintă coeficientul de ponderare al fiecărei rate;

Ri reprezintă ratele implicate în analiză;

C reprezintă o constantă (care poate să apară sau nu);

N reprezintă numărul de rate reținute pentru calculul mărimii „Z”

Coeficienții (ai) pot fi pozitivi sau negativi, în cel din urmă caz, ei degradând scorul și contribuind deci la creșterea riscului de faliment.

Ratele selecționate (Ri) sunt independente între ele în raport cu funcția scor (Z), întrucât un anumit grad de corelație între ele ar conduce la înregistrarea în funcția scor a unor influențe repetate sau ale aceluiași fenomen economic financiar.

În teoria economică au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care: modelul Altman, modelul Conan și Holder, modelul Centralei Bilanțurilor a Băncii Franței, etc.

MODELUL ALTMAN

Modelul Altman a fost elaborat în anul 1968 în Statele Unite, profesorul E.I. Altman descoperind că analiza bazată pe mai multe variabile, făcută cu ajutorul a 5 indicatori, a permis prevederea a 75% din falimente cu doi ani înainte de producerea acestora.

Are la bază următoarea funcție:

Z=3,3*R1+1,0*R2+0,6*R3+1,4*R4+1,2*R5

Z>2,9 situația financiară este bună, bancherul poate avea încredere în întreprinderea respectivă.

Analiștii au încercat să dezvolte capacitatea de previziune a modelului original Altman. Taffler, în Europa de Vest, precum și Koh și Killough, au creat modele „Z” de analiză cu o capacitate sporită de previziune.

Modelul Koh și Killough (1980) a încercat să găsească un mecanism simplu și eficient care să ajute în exprimarea opiniei cu privire la continuitatea vs non continuitatea exploatării întreprinderii. Autorii au pornit de la un grup de 21 de rate fundamentale, grupate în cinci categorii: rate de lichiditate, profitabilitate, îndatorare, rate ale activității, rate bazate pe piață.

Eșantionul a reținut 70 de firme din care 35 au falimentat în perioada 1980-1985. Prin intermediul analizei discriminate a fost propusă următoarea funcție scor:

Z=-1,2601+0 ,8701 X1+2,1981X2+0,1181X3+0,8960X4

Unde,

X1=lichiditatea rapidă

X2=profituri reținute/total active

X3=prodit pe acțiune

X4=dividend pe acțiune

MODELUL ANGHEL

Modelul A, construit de către Conf. Dr. Ion Anghel în perioada 1994-1998, continuă pe linia preocupărilor școlii românești de a identifica o funcție scor care să permită prezicerea cu o cât mai mare acuratețe a riscului de faliment în economia românească.

Principalul avantaj al acestui model constă în acela că are o aplicabilitate relativ generală în economia românească (exceptând activitățile de servicii financiar-bancare).

Funcția scor este de forma:

A=5,667+6,3718*R1+5,3932*R2-5,1427*R3-0,0105*R4

A>2,05 rezultând o situație bună a întreprinderii, potrivit acestei metode de determinare a riscului de faliment.

MODELUL J.CONAN ȘI M.HOLDER

Se aplică întreprinderilor industriale cu un număr de 10 până la 500 de salariați și se bazează pe analiza lichiditate-exigibilitate. Modelul a fost elaborat în anul 1978 prin observarea unu număr de 31 de rate pe un eșantion de 190 întreprinderi, din care jumătate au dat faliment în perioada 1970-1975.

Modelul are la bază următoarea funcție:

Z=16R1+22R2-87R3-10R4+24R5

Valoarea scorului este mai mare decât 16, în ambele perioade analizate, astfel că situația întreprinderii este foarte bună, riscul de faliment fiind mai mic de 10%.

MODELUL BĂILEȘTEANU

Valoarea Funcției B este de 3, 07 în perioada T0 respectiv 2, 22 în perioada T1, valori mai mari decât limita inferioară a intervalului zonei favorabile privind riscul de faliment, deci după modelul Băileșteanu firma se află într-o zonă favorabilă.

LISTA PRINCIPALELOR PUNCTE SLABE FORTE ȘI PUNCTE SLABE

MĂSURI ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

1. Vintilă, Georgeta „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică și pedagogică ,Ediția a II-a, București, 1999

2. Lezeu, Dorina Nicoleta „ Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii”, Ed. Economică, București, 2004

3. Chirilă, Emil „ Finanțele întreprinderii”, Ed. Universității din Oradea, Oradea, 2001

4. Meșter Cornelia, Lezeu Dorina, Pereț Adina „Analiza economică-financiară”, Ed. Universității din Oradea, Oradea, 2001

5. Anghel, Ion „Falimentul, Radiografie și Predicție”, Ed. Economică, București, 2002

6. Băileșteanu, Gheorghe „Diagnostic, risc și eficiență în afaceri”, Ed. Mirton, Timișoara, 1998

7. Eros-Stark L., Pantea M. „Analiza situației financiare a firmei. Elemente teoretice. Studiu de caz.”, Ed. Economică, București, 2001

8.www.biblioteca.ase.ro/downres/php , accesat la data de 16.12.2006