Analiza Situatiilor Financiare ale Întreprinderii

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL AFACERILOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC

CONF. UNIV. DR. COZMA IGHIAN DIANA

MASTERAND

BOZAI SÎNZIANA

2016

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL AFACERILOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC

COZMA IGHIAN DIANA

MASTERAND

BOZAI SÎNZIANA

2016

CUPRINS

INTRODUCERE 1

CAPITOLUL I. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE 2

I.1. Definirea elementelor bilanțiere 2

I.2. Definirea și caracterizarea activelor 2

I.3. Definirea și caracterizarea pasivelor 6

I.4. Definirea și caracterizarea elementelor din Contul de profit și pierdere 9

CAPITOLUL II. ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE PRIN METODA RATELOR 11

II.1. Analiza fondului de rulment 11

II.2. Analiza ratelor de structură ale activului 12

II.3. Analiza ratelor de structură ale pasivului 12

II.4. Analiza ratelor de lichiditate și solvabilitate 13

II.5. Analiza ratelor de structură financiară 14

II.6. Analiza ratelor de gestiune 15

II.7. Analiza ratelor de rentabilitate 16

II.8. Analiza performanțelor întreprinderii 17

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ – ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE LA SC C.E.R. EDIL SRL 20

III.1. Prezentarea unității patrimoniale 20

III.2. Calculul indicatorilor pe baza bilanțului și a contului de profit și pierdere la SC C.E.R. EDIL SRL 21

CONCLUZII ȘI PROPUNERI 41

BIBLIOGRAFIE 43

ANEXE 44

INTRODUCERE

Situația financiară reprezintă o oglindă a situației reale a întreprinderii. Atât teoretic cât și practica economică nu pot fi încadrate în tiparele unei economii adevărate și nici în exactitatea științei fără o analiză financiară. Îmbogățirea metodologiei de analiză răspunde unor cerințe ale managerului întreprinderii și nevoilor de informare ale tuturor partenerilor implicați în desfășurarea activității.

Analiza financiară cuprinde aspecte multidimensionale tehnice, sociale, comerciale, umane și strategice care vin să realizeze o imagine globală a stării și a riscurilor la care se supune întreprinderea.

Pe baza cunoștințelor acumulate la disciplinele de specialitate, în abordarea fenomenelor economico-financiare, analiza financiară realizată pe baza documentelor de sinteză ale contabilității, contribuie la perfecționarea gândirii economice, a capacității de sinteză și la stabilirea relațiilor de interdependență între decizia financiară și fenomenul economic.

Lucrarea de față abordează problemele de analiză necesare gestiunii financiar – contabile pe baza situațiilor financiare anuale folosind metoda clasică pe baza bilanțului și a contului de profit și pierdere.

Lucrarea este structurată în trei capitole, în primul capitol sunt prezentate concepte teoretice privind situațiile financiare, mai exact definirea și caracterizarea elementelor bilanțiere, definirea contului de profit și pierdere. În capitolul II se prezintă aspecte teoretice ale analizei situaților financiare prin metoda ratelor. Capitolul III este structurat pe baza unui studiu de caz care caracterizează aspecte practice privind rezolvarea și interpretarea rezultatelor necesare în vederea elaborării unei analize financiare de evaluare a performanțelor și a riscurilor întreprinderii comerciale SC C.E.R. EDIL SRL.

Principalele obiectivecare care stau la baza realizării acestei lucrări sunt:

Evidențierea rolului situațiilor financiare;

Analiza performanțelor întreprinderii;

Evaluarea riscurilor întreprinderi.

Pentru a atinge obiectivele formulate cu privire la tematica abordată, studiul s-a bazat pe anumite metode ale cercetării științifice. Scopul fundamental al metodologiei este acela de a ne ajuta să înțelegem, în termeni cât mai largi posibili, necesitatea și importanța situațiilor financiare.

Lucrarea reflectă o cercetare fundamentală a analizei situațiilor financiare. Revizuirea literaturii de specialitate a permis structurarea unor puncte de vedere clare cu privire la conceptul de evaluare a performanței financiare. Pentru culegerea datelor, suportul cercetării include următoarele: cărți de specialitate, articole, acte normative, studii de caz.

CAPITOLUL I. CONCEPTE TEORETICE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE

I.1. Definirea elementelor bilanțiere

“Bilanțul este situația financiară prin care sunt puse în evidență activele și pasivele la sfârșitul exercițiului financiar. Elementele de activ sunt grupate după natură, destinație și lichiditate, iar cele de pasiv după natură, proveniență și exigibilitate.”

Bilanțul reflectă poziția financiară a întreprinderii, capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului cu ajutorul resurselor economice controlate (activele) și al structurii de finanțare (capitaluri proprii și datorii).

Structurile bilanțului legate în mod direct de evaluarea poziției financiare sunt definite astfel: – un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate și al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil;

– o datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice;

– capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acționarilor în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale.

Orice resursă controlată de entitate trebuie să dobândească o formă juridică sau, altfel spus, în plan juridic orice resursă controlată, atrasă în circuitul economic, în măsura în care este investită și folosită, devine patrimoniu.

I.2. Definirea și caracterizarea activelor

Activele patrimoniale pot fi grupate și clasificate după conținutul economic și natura lor, respectiv lichiditatea acestora. În majoritatea țărilor din Europa continentală activele patrimoniale sunt prezentate în ordinea inversă a lichidității, fiind prezentate în bilanțul entității astfel: A. Active imobilizate

B. Active circulante

C. Active de regularizare

D. Active rectificative

A. ACTIVELE IMOBILIZATE

Activele imobilizate sunt reprezentate de elemente de activ, deținute pe o perioadă mai mare de un an reprezentând active generatoare de beneficii economice viitoare pentru entitate. Activele imobilizate sunt denumite și bunuri de investiții, active pe termen lung sau bunuri imobile. Acestea prezintă următoarele caracteristici:

Au o perioadă de utilizare și lichidare mai mare de un an;

Participă la desfășurarea mai multor circuite economice, nu se consumă și nu se înlocuiesc după prima utilizare;

Sunt fixate în activitatea unității patrimoniale, nefiind destinate direct comercializării.

Activele imobilizate se diferențiază în trei grupe:

A1. Imobilizări necorporale;

A2. Imobilizări corporale;

A3. Imobilizări financiare.

A1. Imobilizările necorporale (activele intangibile, nemateriale) cuprind toate acele valori economice (de investiții) care nu îmbracă forma fizică de bunuri materiale concrete.

Potrivit Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS 38) „un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative”.

Imobilizările necorporale au următoarea structură:

Cheltuieli de constituire;

Cheltuieli de dezvoltare;

Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, cu excepția celor create intern de entitate;

Active necorporale de exploatare și evaluare a resurselor minerale;

Fondul comercial;

Alte imobilizări necorporale ( programele informatice, rețete, formule, modele, proiecte)

Avansurile și imobilizările necorporale în cursde execuție.

A2. Imobilizările corporale (numite active tangibile, fixe) se prezintă sub forma unor bunuri cu conținut material. Imobilizările corporale reprezintă active care:

sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare. În prezent limita minimă este de 1800 lei.

În categoria imobilizărilor corporale intră:

Terenurile și amenajările de terenuri;

Construcții;

Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații;

Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție;

Avansuri și imobilizări carporale în curs de execuție.

A3. Imobilizări financiare reprezintă titluri de valoare pe care întreprinderea intenționează să le dețină pe un anumit termen (de regulă mai mare de un an) și din deținerea cărora întreprinderea dorește obținerea unor venituri de natură financiară (sub formă de dobânzi sau dividente) iar în cazul în care sunt reprezentate de acțiuni, exercitarea unui control sau a unei influențe notabile asupra emitentului.

Imobilizările financiare cuprind acțiunile deținute la entitățile afiliate, interesele de participare, titluri puse în echivalență, alte titluri deținute ca imobilizări și creanțe imobilizate.

Prin interese de participare se înțelege drepturile în capitalul altor entități, reprezentate sau nu prin titluri, care prin crearea unei legături durabile cu aceste entități sunt destinate să contribuie la activitățile entității. Deținerea unei părți din capitalul unei entități se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când depășește un procentaj de 20 %.

La alte creanțe imobilizate se cuprind garanțiile, depozitele și cuațiunile depuse de entitate la terți.

B. ACTIVELE CIRCULANTE

Activele circulante sunt denumite și active curente sau bunuri mobile. Activele circulante cuprind toate activele de exploatare și cele de trezorerie a căror durată de lichidare este de până la un an. Activele circulante se caracterizează prin următoarele:

nu rămân durabil într-o unitate patrimonială, perioada de rotație a lor este de regulă mai mică de un an;

se află într-o continuă mișcare, schimbându-și forma materială și utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului (materie primă, produs finit, creanță, bani).

Standardul Internațional de Contabilitate (IAS 1) precizează că un activ trebuie clasificat ca un activ circulant (curent) atunci când:

se așteaptă să fie realizat sau este deținut pentru vânzare sau consum în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;

este deținut, în principal, în scopul comercializării sau pe termen scurt și se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;

reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.

Activele circulante, în raport cu forma concretă pe care o îmbracă și destinația lor în cadrul ciclului de exploatare se împart în:

B1. Stocurile și producția în curs de execuție;

B2. Creanțele sau valorile în curs de decontare;

B3. Investițiile financiare pe termen scurt;

B4. Disponibilitățile bănești.

B1. Stocurile și producția în curs de execuție

Potrivit IAS 2 (Contabilitatea Stocurilor) stocurile sunt bunuri materiale (active):

deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

în curs de transformare în cadrul procesului de producție, în vederea vânzării după finalizarea lor;

deținute sub forma materiilor prime, materialelor consumabile și care urmează a fi folosite în cadrul procesului de producție sau pentru prestarea de servicii.

În cadrul stocurilor sunt cuprinse: materiile prime, materialele consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, producția în curs de execuție, semifabricatele, produsele finite, mărfurile, ambalajele, animalele și păsările.

B2. Creanțele sau valorile în curs de decontare

Creanțele sunt drepturi bănești potențiale pe termen scurt ale întreprinderii, ce decurg din relețiile cu diverse persoane fizice sau juridice, realizabile la anumite termene, reprezentând contravaloarea mărfurilor și produselor vândute, a serviciilor prestate și lucrărilor executate.

Creanțele prezintă următoarea structură: creanțe comerciale, creanțe sociale, creanțe fiscale, creanțe legate de asociați și unitățile din grup, creanțe diverse.

B3. Investițiile financiare pe termen scurt

Investițiile financiare pe termen scurt reprezintă plasamentele făcute de întreprinderi în vederea realizării unui câștig pe termen scurt. Ele cuprind titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni, etc) achiziționate fie în scop speculativ (pentru revânzarea lor cât mai rapidă cu un preț mai mare decât costul de achiziție) sau în scopul anulării lor (în cazul obligațiunilor proprii).

B4. Disponibilitățile bănești

Disponibilitățile bănești cuprind valorile economice care îmbracă forma sau îndeplinesc funcția de bani. Din această categorie fac parte:

numerarul (în lei și în devize) aflate în casieria entității;

disponibilitățiile bănești din conturile curente și depozite la bănci (în lei și în devize);

acreditivele (conturi la bănci deschise la dispoziția unui furnizor);

avansuri de trezorerie.

Cu ajutorul disponibilităților bănești se efectuează operațiuni de încasări și plăți, care pot fi în numerar și prin decont bancar (fără numerar).

C. Active de regularizare

Din categoria activelor de regularizare fac parte cheltuielile înregistrate în avans. Cheltuielile înregistrate în avans sunt reprezentate de sumele plătite în exercițiul curent, dar care sunt aferente exercițiilor viitoare. Ele sunt incluse în structura activului deoarece sunt considerate niște „creanțe” ale exercițiului curent față de exercițiile viitoare.

În categoria cheltuielilor înregistrate în avans se includ chiriile plătite în avans, abonamentele, taxe de locațiune, primele de asigurare și dobânzile plătite anticipat, cheltuieli pentru reparații capitale neprevăzute, cheltuielile privind organizarea șantierului, etc.

D. Active rectificative

Activele rectificative reprezintă poziții bilanțiere care corectează prin adunare sau scădere valoarea activelor la care se referă. Cu ajutorul lor se determină valoarea reală a activelor. Activele rectificative reflectă pierderi de valoare datorate unei deprecieri ireversibile, respectiv unei deprecieri reversibile (pierdere potențială). Aceste active rectificative sunt impuse de folosirea unor valori de înregistrare (valori contabile) în locul valorilor reale.

Din categoria activelor rectificative fac parte: amortizările, ajustările pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor și diferențelor de preț.

I.3. Definirea și caracterizarea pasivelor

Pasivele reprezintă resursele de finanțare a bunurilor economice. Pasivele sunt resurse financiare obținute de la proprietari și de la terți sau resurse create de entitate din activitatea desfășurată (prin autofinantare).

Clasificarea pasivelor patrimoniale se face după două criterii: modul de constituire (natură și proveniență) și exigibilitatea lor (termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an).

Pasivele sunt reprezentate în bilanț în ordinea exigibilității lor, fiind structurate în patru mari categorii:

Datorii

Provizioane

Venituri în avans

Capitaluri proprii

Datoriile

O datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să genereze o ieșire de resurse purtătoare de beneficii economice. O obligație reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acționa într-un anumit fel. Datoriile sunt determinate de o relație contractuală, statutară sau legală. Ele pot fi rezultatul practicii comerciale curente sau rezultatul voinței entității de a conserva relații bune de afaceri sau de a acționa o manieră echitabilă.

Datoriile reprezintă resursele sau capitalurile furnizate de terți pentru care unitatea trebuie să acorde o prestație sau un echivalent valoric. Este vorba de datoriile pentru creditele contractate de la banci sau alte instituții financiare, pentru bunurile și serviciile primite de la terți, pentru marca prestată.

Din definiția datoriilor precum și din condițiile generale de recunoaștere se poate concluziona că o datorie este recunoscută atunci când:

provine din evenimente trecute, adică obligația întreprinderii provine din tranzacții și evenimente care au avut loc;

generează ieșiri de resurse care încorporează beneficii economice, concretizate în general în: plăți în numerar sau prin conturi bancare; cedări de alte active; înlocuirea obligației respective cu una sau mai multe alte obligații; executarea unor lucrări sau prestarea unor servicii; reducerea sau anularea datoriilor de către creditor; transformarea datoriilor în elemente ale capitalului propriu (capital social și eventual prime legate de capital)

valoarea sa poate fi stabilită credibil, adică i se poate atașa în orice moment o valoare stabilită pe o bază rezonabilă.

Din punct de vedere al informării utilizatorilor este foarte importantă separarea datoriilor în:

1. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an (datorii pe termen scurt)

2. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (datorii pe termen lung).

O datorie trebuie clasificată ca fiind pe termen scurt dacă:

se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al unității;

este exigibilă în termen de 12 luni de la data recunoașterii ei.

O datorie trebuie clasificată ca fiind pe termen lung când:

nu se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;

nu este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.

Provizioane

Provizioanele sunt definite ca fiind datorii cu exigibilitate și valoare incertă. Ele sunt determinate pe baza unor estimări contabile. Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor, la sfârșitul exercițiilor când se constată probabilitatea producerii unor pierderi sau cheltuieli. În exercițiile următoare, indiferent dacă s-a realizat sau nu riscul sau dacă cheltuiala a devenit exigibilă, aceste provizioane se anulează prin reluarea lor la venituri.

Standardul Internațional de Contabilitate IAS37 „Provizioane, datorii și active contingente” precizează că un provizion se reflectă în contabilitate numai în momentul în care:

entitatea are o obligație curentă generată de evenimente anterioare;

există o mare probabilitate ca o ieșire de resurse să fie necesară pentru stingerea datoriei respective;

obligația respectivă poate fi estimată suficient de credibilă.

Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt: litigii, amenzi și penalități, despăgubiri, daune și alte datorii incerte; provizioane pentru garanții acordate clienților, provizioane pentru acțiuni de restructurare, provizioane pentru pensii și obligații similare, provizioane pentru impozite, provizioane pentru prime ce urmează a se acorda personalului din profitul realizat, alte provizioane pentru riscuri și cheltuieli.

Venituri în avans

În această categorie sunt cuprinse:

Subvențiile

Venitule înregistrate în avans

Subvențiile

În categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor și subvențiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenții guvernamentale și alte instituții similare naționale și internaționale.

În cadrul subvențiilor se reflectă distinct:

– subvenții guvernamentale;

– împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții;

– alte sume primite cu caracter de subvenții.

Venituri înregistrate în avans

Veniturile înregistrate în avans sunt reprezentate de încasările efectuate în exercițiul curent în contul unor servicii care pot fi prestate în exercițiile viitoare, când vor fi recunoscute ca venituri ale perioadei (de exemplu încasări din chirii, abonamente, prime de asigurare, etc.)

Capitaluri proprii

Capitalurile proprii reprezintă resursele financiare atrase de la proprietari (acționarii sau asociații unității) precum și cele constituite din profiturile obținute. Cadrul General conceptual definește capitalul propriu ca interesul rezidual al proprietarilor în activele unei entități, după deducerea tuturor datoriilor sale.

În literatura de specialitate capitalul propriu este abordat în două ipostaze:

reprezintă o estimare contabilă a valorii drepturilor de proprietate ale investitorilor în entitate;

reprezintă datoria entității față de proprietari (situația netă).

Din structura capitalurilor proprii fac parte:

Capitalul (individual sau social)

Primele legate de capital

Rezervele din reevaluare

Rezervele

Rezultatul exercițiului financiar

Rezultatul repartat.

Capitalurile proprii reprezintă dreptul acționarilor/asociaților asupra activelor unei entități, după deducerea tuturor datoriilor.

I.4. Definirea și caracterizarea elementelor din Contul de profit și pierdere

Acivitățile economice desfășurate sunt consumatoare de resurse și producătoare de venituri care produc modificări în volumul patrimoniului și în poziția financiară a entității. Aceste modificări sunt descrise și analizate prin contul de profit și pierdere. Contul de profit și pierdere reprezintă veniturile și cheltuielile pe baza cărora se evaluează performanțele entității respective.

Contul de profit și pierdere face parte din situațiile financiare de închidere a exercițiului financiar, este un document contabil de sinteză, ce prezintă rezultatul activității întreprinderii și măsoară performanțele firmei în cursul unei perioade de gestiune. În calitate de componentă a situațiilor financiare contul de profit și pierdere prezintă un îndoit interes deoarece:

– permite determinarea rezultatului global dar și formarea unei aprecieri de ansamblu asupra performanțelor financiare ale perioadei de gestiune;

– oferă posibilitatea unei recapitulări în întregime a elementelor de venituri și cheltuieli ce au contribuit la obținerea rezultatului dar și la identificarea factorilor (favorabili sau nefavorabili) care l-au influențat.

Performanța întreprinderii, adică rezultatul activității întreprinderii este determinat ca diferență între venituri și cheltuieli.

Venituri – Cheltuieli = Rezultat (profit/pierdere)

Cheltuielile reprezintă potrivit Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară elaborat de IFRS„diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuția acestora către acționari”. În principiu o cheltuială semnifică o „săracie” a entității, generată fie de o micșorare a unor elemente de active patrimoniale, fie de o creștere a unor elemente de pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii).

Cheltuielile desemnează în expresie valorică raporturile patrimoniale cu privire la cumpărarea și utilizarea bunurilor economice în cadrul activităților desfășurate de entitatea patrimonială.

Veniturile reprezintă potrivit abordării IFRS „creșteri ale beneficiilor economice ce se înregistrează pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale valorii activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuțiile acționarilor”.

Rezultatele financiare pot fi sub formă de:

Profit, dacă într-o perioadă de timp determinată, de regulă un exercițiu financiar, veniturile exced cheltuielile;

Pierdere, dacă într-o perioadă de timp determinată, de regulă un exercițiu financiar, cheltuielile exced veniturile.

CAPITOLUL II. ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE PRIN METODA RATELOR

II.1. Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment (FR)

Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent care este destinată acoperirii activelor circulante. Concret, acesta constituie diferența dintre capitalul permanent și activele imobilizate, sau altfel spus, excedentul capitalurilor permanente asupra activului imobilizat.

FR = CAPITAL PERMANENT – ACTIVE IMOBILIZATE

Resurse stabile = Capital propriu + Datorii pe termen lung + Subvenții = Capital permanent

Necesarul de fond de rulment (NFR)

Necesarul de fond de rulment exprimă volumul fondului de rulment ce se prevede (din surse proprii și atrase) care să asigure activele circulante, dimensionate pe baza unor viteze de rotație normale la scară națională și comparabile cu uzuanțele internaționale.

NFR = UTILIZĂRI CICLICE – RESURSE TEMPORARE

Utilizările ciclice = Stocuri + Creanțe + Cheltuieli în avans

Resurse temporare = Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt + Provizioane

Trezoreria netă (TN)

Trezoreria netă apare ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment. Trezoreria reprezintă tabloul disponibilităților monetare și a plasamantelor pe termen surt, aparute din evoluția curentă  a încasărilor și plăților, respectiv a plasării excedentului monetar.

TN = FR – NFR

II.2. Analiza ratelor de structură ale activului

Ratele de structură ale activelor reflectă aspecte privind destinația economică a capitalurilor întreprinderii, natura activității, capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura activului ca urmare a schimbărilor conjuncturale și mai puțin aspecte legate de politica sa financiară.

Principalele rate de structură ale activului sunt:

Rata activelor imobilizate (RAi)

Rata activelor imobilizate, calculată ca raport între activele imobilizate și totalul activelor, măsoară ponderea elementelor patrimoniale aflate în mod permanent la dispoziția întreprinderii, reflectând și gradul de investire a capitalului în întreprinderea respectivă.

R Ai = *100

TA = Active imobilizate + Active circulante + Cheltuieli în avans

Rata activelor circulante (R Ac)

Rata activelor circulante reprezintă ponderea activelor circulante în totalul activelor. Această rată este influențată de profilul întreprinderii, de gradul de dotare tehnică și nivelul tehnologic utilizat.

R Ac = * 100

II.3. Analiza ratelor de structură ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului furnizează informații referitoare la structura resurselor (proprii, împrumutate, atrase) și la termenele de exigibilitate a acestora (lung, mediu și scurt), permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii.

Rata de îndatorare globală (R Ig)

Rata de îndatorare globală măsoară ponderea datoriilor în totalul capitalurilor utilizate de firmă.

R Ig= * 100

TP (Total Pasive) = TA (Total Active)

Datorii totale = Datorii pe termen scurt + Datorii pe termen lung + Provizioane

Rata stabilității financiare (R Sf)

Rata stabilității financiare exprimă ponderea deținută de capitalul permanent de care întreprinderea dispunde în mod stabil (pe o perioadă mai mare de un an) în patrimoniul toatal.

R Sf =* 100

Capital Permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung + Subvenți pentru investiții

Rata autonomiei financiare (R Af)

Rata autonomiei financiare semnifică gradul de independență financiară a entității și se determină prin raportarea capitalului propriu la totalul pasivelor .

R Af= * 100

II.4. Analiza ratelor de lichiditate și solvabilitate

În literatura de specialitate, ratele de lichiditate sunt cunoscute și sub denumirea de rate de trezorerie și au rolul de a măsura capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt a acesteia. Lichiditatea semnifică capacitatea de a transforma elemente de activ în bani. Solvabilitatea măsoară capacitatea firmei de a-și acoperii la termen obligațiile de plată.

Cele mai utilizate rate de lichiditate și solvabilitate sunt:

Rata lichidității generale (R Lg )

Rata lichidității generale exprimă capacitatea întreprinderii de a-și acoperii obligațiile pe termen scurt prin transformarea tuturor activelor circulante în lichidități.

R Lg =

Rata lichidității curente (R Lc)

Rata lichidității curente exprimă capacitatea entității de a-și onora datoriile imediat exigibile din creanțe și disponibilități (fără stocuri).

R Lc=

Rata lichidității imediate (R Li )

Rata lichidității imediate caracterizează capacitatea întreprinderii de a rambursa în mod instantaneu datoriile scadente imediat, utilizând disponibilitățile existente.

R Li =

Rata solvabilității globale (R Sg )

Rata solvabilității globale exprimă în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale întreprinderii în cazul falimentului. Acest indicator reflectă capacitatea întreprinderii de a face față tuturor datoriilor sale.

R Sg =

Total Active = Active Imobilizate + Active Circulante +Cheltuieli în avans

Datorii Totale = Datorii pe termen scurt + Datorii pe termen lung + Provizioane

II.5. Analiza ratelor de structură financiară

Analiza ratelor de structură financiară vizează modalitatea de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și scurt.

Rata fondului de rulment (R FR)

Rata fondului de rulment reflectă modalitatea de finanțare a imobilizărilor din capitalurile permanente. Teoretic creșterea valorii raportului denotă o îmbunătățire a structurii financiare, iar diminuarea o deteriorare a structurii.

R FR =

Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung + Subvenții

Rata fondului de rulment propriu (R RP)

Rata de rulment propriu indică cât din activele imobilizate nete sunt autofinanțate de capitalul propriu.

R RP =

Rata finanțării globale (R Fg)

Rata finanțării globale reflectă în ce măsură capitalul permanent, rămas după finanțarea activelor imobilizate, contribuie la desfășurarea activității de exploatare. O valoare supraunitară conduce la o trezorerie pozitivă, o valoare subunitară generează o trezorerie negativă.

R Fg =

Rata finanțării ciclice (R Fc)

Rata finanțării ciclice semnifică posibilitatea finanțării utilizărilor ciclice din resurse ciclice.

R Fc =

Utilizarile ciclice = Stocuri + Creante + Cheltuieli in avans

Resurse ciclice = Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt + Provizioane

II.6. Analiza ratelor de gestiune

Ratele de gestiune măsoară gradul de eficacitate cu care firma utilizează resursele pe care le are la dispoziție. Toate aceste rate presupun comparații între cifra de afaceri și diferite elemente ale activelor sau pasivelor, construcția lor pornind de la ideea că trebuie să existe un echilibru rațional între cifra de afaceri și elementele de activ și pasiv ale firmei.

Ratele de gestiune, cunoscute și sub denumirea de rate de rotație, măsoară viteza de transformare a activelor în lichidități, cât și cea de reînoire a datoriilor.

Măsurarea vitezei de rotație se realizează cu ajutorul a doi indicatori:

Numărul de rotații – arată de câte ori se rotește elementul de activ sau pasiv prin cifra de afaceri în perioada de gestiune;

Durata în zile a unei rotații – arată durata medie în care elementul analizat parcurge întreg ciclul economic și reapare în forma bănească inițială.

Principalele rate analizate în cadrul acestei grupe sunt:

Viteza de rotație a activului – reflectă eficiența utilizării tuturor bunurilor firmei.

Nr. rotații = ; Durata în zile = * 360

Viteza de rotație a capitalurilor proprii – reflectă numărul de refolosiri a capitalului propriu pe seama cifrei de afaceri.

Nr. rotații = ; Durata în zile = * 360

Viteza de rotație a datoriilor totale – reflectă numărul de refaceri a surselor împrumutate și atrase pe seama cifrei de afaceri, respectiv numărul de zile necesar pentru restituirea datoriilor pe seama cifrei de afaceri.

Nr. rotații = ; Durata în zile = * 360

II.7. Analiza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate sunt constituite într-o manieră generală prin raportarea unui rezultat fie la un flux de activitate, fie la un stoc. Analiza rentabilității se face structural și factorial prin doi indicatori de bază: profitul și rata rentabilității sau a profitului.

Rata rentabilității economice

Rata rentabilității economice exprimă capacitatea întreprinderii de a produce profit pe baza capitalului permanent de care dispune. Capitalul permanent este cel care se află la dispoziția întreprinderii pe o durată mai mare de un an.

Rentabilitatea economică = * 100

Rata rentabilității financiare

Rata rentabilității financiare reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net prin capitaluri proprii angajate în desfășurarea activității, reprezentând un indicator prin prisma căruia posesorii de capital apreciază eficiența investițiilor lor, respectiv oportunitatea menținerii acestora.

Rentabilitatea financiară = * 100

Rata rentabilității comerciale

Rata rentabilității comerciale exprimă eficiența vânzărilor, respectiv cota de profit net ce revine la 1 leu și 100 lei la cifra de afaceri. O asemenea rată este utilă pentru a caracteriza eficiența întregului circuit economic (aprovizionare, producție și desfacere).

Rentabilitatea comercială = * 100

II.8. Analiza performanțelor întreprinderii

Performanțele întreprinderii se prezintă sub forma unor marje de acumulare băneascăce pun în evidență etapele formării rezultatului exercițiului, pe baza elementelor de venituri și cheltuieli aferente fiecărei categorii de activități. Cu ajutorul ratelor de rentabilitate se permite analiza evoluției în timp a acestora.

Marja comercială (MC)

Marja comercială sau adaosul comercial este specifică întreprinderilor comerciale și reprezintă excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora.

MC = Venit din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile vândute

Producția exercițiului (QEx)

Producția exercițiului reflectă volumul total al activității industriale desfășurate într-o întreprindere în cursul unui exercițiu financiar, cuprinzând valoarea bunurilor fabricate și a serviciilor prestate pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoi proprii.

QEx= Producția vândută + Variația producției stocate + Producția imobilizată

Valoarea adăugată (VA)

Valoare adăugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi muncă și capital, peste valoarea materialelor și serviciilor cumpărate de întreprindere de la terți.

VA = (Producția exercițiului+ Marja comercială) – Consumuri intermediare (cheltuieli cu materii prime, materiale și cheltuieli cu lucrări și servicii executate la terți)

Rezultatul brut din exploatare (EBE)

Rezultatul brut din exploatării reprezintă funcționarea curentă a întreprinderii sau a performanțelor sale tehnice și comerciale, reflectând contribuția exploatării la formarea rezultatelor; un rezultat parțial deoarece nu ține seama de toate cheltuielile suportate de întreprindere în activitatea de exploatare.

EBE = Valoarea adăugată + Subvenții din exploatare – Impozite, taxe și vărsăminte asimilare – Cheltuieli cu personalul

Rezultatul exploatării (RE)

Rezultatul exploatării caracterizează performanțele activității de exploatare independent de politica financiară și fiscală. Exprimă în mărimi absolute rentabilitatea aferentă activității de exploatare, după deducerea cheltuielilor de exploatare totale din veniturile aferente acestei activități.

RE = Rezultatul brut din exploatare + Alte venituri din exploatare + Alte venituri din provizioane –Cheltuieli cu amortizarea și provizioane –Alte cheltuieli din exploatare

Rezultatul curent (RC)

Rezultatul curent reprezintă rezultatul tuturor operațiilor curente ale întreprinderii, fiind determinat atât de rezultatul exploatării curente, cât și de cel al activității financiare.

RC = Rezultatul exploatării + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Rezultatul extraordinar (R EX)

Rezultatul extraordinar exprimă rezultatul obținut din operațiile care nu sunt lgate de desfășurarea normală a activității intreprinderii și permite măsurarea influenței elementelor extraordinare asupra formării rezultatului global al întreprinderii.

R EX= Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

Rezultatul brut al exercițiului (Rb)

Rezultatul brut al exercițiului exprimă în mărimi absolute, rentabilitatea aferentă activității întreprinderii, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente unui exercițiu financiar.

Rb = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar

Rezultatul net al exercițiului (Rn)

Rezultatul net al exercițiului exprimă în mărimi absolute rentabilitatea netă sau pierderea aferentă activității întreprinderii după deducerea din veniturile totale a cheltuielilor totale și a impozitului pe profit.

Rn = Rezultatul brut al exercițiului – Impozitul pe profit

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ – ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE LA SC C.E.R. EDIL SRL

III.1. Prezentarea unității patrimoniale

Istoricul unității patrimoniale, descrierea activității principale

Societatea Comercială C.E.R. EDIL S.R.L. s-a înființat la data de 17.08.2006, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lânga Tribunalul Maramureș, având ca obiect principal de activitate “Lucrări de construcții ale clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”, cod CAEN 4120. Sediul social al societății la momentul înființăriiși până în anul 2012 a fost în județul Maramureș. În anul 2012 societatea și-a mutat sediul social în județul Cluj, Aleea Slănic, nr.1, înregistrându-se la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj. Structura asociaților cuprinde un singur asociat, denumit asociat unic și care deține parți sociale în procent de 100%.

Date de identificare SC C.E.R. EDIL SRL: RO 18944907, J12/2358/2012

Societatea comercială desfășoară o singură activitate, aceea de prestări servicii în domeniul construcțiilor fiind declarată și ca obiect principal de activitate. Lucrarile de construcții sunt contractate cu persoane fizice sau juridice, având la bază contracte comerciale încheiate între părți. Acestea presupun ridicarea de construcții, inclusiv lucrări de finisaj interior și exterior.

Organizarea compartimentului financiar-contabil

Activitatea de contabilitate a fost externalizată, încheindu-se un contract de prestări servicii cu o persoana fizică autorizată, membră CECCAR, respectiv Expert contabil. Activitățile externalizate fiind următoarele: ținerea contabilității, întocmire și transmitere declarații la Administrația Finanțelor Publice, conducerea registrelor obligatorii (registru de casă, registru de bancă, registru jurnal, registru inventar, registru de evidență fiscală), întocmirea statelor de plată pentru salariații societații, întocmirea situațiilor financiare și a bilanțului anual. Societatea întocmește pontajul zilnic al salariaților, devizele de lucrări, foile de parcurs pentru mijloacele de transport pe care le deține.

Programul de contabilitate utilizat este SAGA C. versiunea 3.0.454. Este folosit doar programul de contabilitate nu și cel de gestiune. Darea în consum a materialelor se face pe baza devizului de lucrări prin întocmirea bonurilor de consum.

Prin prelucrarea datelor introduse se obțin jurnale de cumparări, jurnale de vânzări, jurnale de bancă și de casă. Programul întocmește rapoarte interne cum ar fi Raportul de gestiune, precum și Situații financiare semestriale și anuale. Totodată programul emite Decontul de TVA, precum și diverse situații și declarații ce se raportează periodic la ANAF.

III.2. Calculul indicatorilor pe baza bilanțului și a contului de profit și pierdere la SC C.E.R. EDIL SRL

ANALIZA FONDULUI DE RULMENT

Fondul de rulment (FR)

FR=RESURSE STABILE – ACTIVE IMOBILIZATE

Resurse stabile = Capital propriu + Datorii pe termen lung + Subvenții

Tabelul nr. 1 Fondul de rulment

Graficul nr.1 Fondul de rulment

Sursa: prelucrare proprie

În primul an de analiză fondul de rulment înregistrează o valoare pozitivă și egală cu capitalul propriu deoarece nu are datorii pe termen lung și nici subvenții iar activele imobilizate sunt zero. În cel de-al doi-lea an analizat fondul de rulment înregistrează o valoare negativă de unde rezultă că resursele stabile nu reușesc să finanțeze utilizările stabile (activele imobilizate).

Fondul de rulment în anul trei de analiză înregistrează o valoare pozitivă ceea ce înseamnă că resursele stabile reușesc să finanțeze integral utilizările stabile (activele imobilizate).

Necesarul de fond de rulment (NFR)

NFR = UTILIZĂRI CICLICE – RESURSE TEMPORARE

Utilizările ciclice = Stocuri + Creanțe + Cheltuieli în avans

Resurse temporare = Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt +Provizioane

Tabelul nr. 2 Necesarul de fond de rulment

Graficul nr.2 Necesarul de fond de rulment

Sursa: prelucrare proprie

Necesarul de fond de rulment în cei trei ani analizați prezintă valori pozitive și înregistrează o tendință de creștere datorită creșterii utilizărilor ciclice într-un ritm superior creșterii resurselor temporare fapt care ne arată existența unui surplus de utilizări ciclice față de resursele temporare.

Trezoreria netă (TN)

TN = FR – NFR

Tabelul nr. 3 Trezoreria netă

Graficul nr.3 Trezoreria netă

Sursa: prelucrare proprie

Trezoreria netă în ultimii doi ani de analiză înregistrează valori negative tot mai mari, ca urmare a valorilor mult mai mari înregistrate de necesarul de fond de rulment comparativ cu fondul de rulment. Această situație semnifică un dezechilibru financiar concretizat într-un deficit monetar.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE ACTIVULUI

Rata activelor imobilizate (R Ai)

R Ai = *100

TA = Active imobilizate + Active circulante + Cheltuieli în avans

Tabelul nr. 4 Rata activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate în primul an de analiză este zero, deoarece activele imobilizate sunt zero. În cel de-al doi-lea an analizat rata activelor imobilizate înregistrează o creștere față de primul an, iar în anul trei de analiză rata activelor imobilizate scade față de anul doi de la 29,12 % la 11,60 % ceea ce semnifică scaderea ponderii activelor imobilizate în totalul activelor.

Rata activelor circulante (R Ac)

R Ac = * 100

Tabelul nr. 5 Rata activelor circulante

Rata activelor circulante în primul an analizat înregistrează o valoare de 100 % deoarece activele circulante sunt egale cu activele totale, iar în următorii doi ani rata activelor circulante înregistrează o tendință de creștere de la un an la altul de la 70,31 % la 87,54% ceea ce arată creșterea ponderii activelor circulante în totalul activelor.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE PASIVULUI

Rata de îndatorare globală (R Ig)

R Ig= * 100

TP (Total Pasive) = TA (Total Active)

Datorii totale = Datorii pe termen scurt + Datorii pe termen lung + Provizioane

Tabelul nr. 6 Rata îndatoririi globale

Rata îndatoririi globale înregistrează valori scăzute în perioada analizată ca urmare a creșterii datoriilor totale într-un ritm inferior creșterii pasivului total arătând astfel creșterea respectiv scăderea ponderii datoriilor în totalul surselor de finanțare – rezultând o situație nefavorabilă.

Rata stabilității financiare (R Sf)

R Sf= * 100

Capital Permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung + Subvenți pentru investiții

Tabelul nr. 7 Rata stabilității financiare

Rata stabilității financiare înregistrează o valoare în scădere în al doi-lea an de analiză față de primul an de la 84,78% la 20,43 % datorită creșterii atât a capitalului permanent cât și a pasivelor totale. În cel de-al trei-lea an analizat rata stabilității financiare crește cu 10,59 % față de anul doi de analiză. Apreciem ca fiind o situație favorabilă.

Rata autonomiei financiare (R Af)

R Af= * 100

Tabelul nr. 8 Rata autonomiei financiare

Rata autonomiei financiare prezintă o valoare ridicată în primul an de analiză (84,78%) urmând ca în următorii doi ani să înregistreze valori scazute 20,43 % în anul doi respectiv 19,52 % în anul trei arătând asfel scăderea ponderii surselor proprii de finanțare în totalul surselor.

ANALIZA RATELOR DE LICHIDITATE ȘI SOLVABILITATE

Rata lichidității generale (R Lg)

R Lg =

Tabelil nr. 9 Rata lichidității generale

Rata lichidității generale pe întreaga perioadă analizată se situează peste valoarea minim acceptată (2), arătând că întreprinderea este capabilă să își acopere valorile exigibile pe termen scurt din activele circulante. (Situație favorabilă).

Rata lichidității curente (R Lc)

R Lc=

Tabelul nr. 10 Rata lichidității curente

Rata lichidității curente a înregistrat valori mari în perioada analizată (6,57 ; 2,85 respectiv 10,56) față de valoarea normal cuprinsă între 0,8-1, exprimând capacitatea firmei de a-și onora datoriile exigibile pe termen scurt pe seama creanțelor și a disponibilităților bănești (fără creanțe) – Situație favorabilă.

Rata lichidității imediate (R Li)

R Li =

Disponibilități bănești = Casa și conturi la banci

Tabelul nr. 11 Rata lichidității imediate

Rata lichidității imediate înregistrează valori ridicate în perioada analizată față de 0,3 valoare considerată corespunzătoare, rezultând capacitatea firmei de a rambursa în mod instantaneu datoriile scadente.

Rata solvabilității globale (R Sg)

R Sg =

Total Active = Active Imobilizate + Active Circulante +Cheltuieli în avans

Datorii Totale = Datorii pe termen scurt + Datorii pe termen lung + Provizioane

Tabelul nr. 12 Rata solvabilității globale

Rata solvabilității globale înregistrează valori mari în perioada analizată, situându-se peste valoarea minim acceptată de 1,66, ceea ce ne arată că întreprinderea se află în siguranță având capacitatea de a-și acoperii integral datoriile financiare pe seama activelor. Întreprinderea benefiează de o solvabilitate foarte bună.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ FINANCIARĂ

Rata fondului de rulment (R FR)

R FR =

Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung + Subvenții

Tabelul nr. 13 Rata fondului de rulment

Rata fondului de rulment în perioada analizată înregistrează valori pozitive și în creștere, ceea ce arată că în ultimi doi ani imobilizările sunt finanțate din capitalurile permanente. Teoretic creșterea valorii raportului denotă o îmbunătățire a structurii financiare.

Rata fondului de rulment propriu (R Rp)

R RP =

Tabelul nr. 14 Rata fondului de rulment propriu

În ultimii doi ani de analizată rata fondului de rulment propriu înregistrează valori pozitive peste limita inferioară (0,67) ceea ce arată că activele imobilizate sunt finanțate din sursele proprii.

Rata finanțării globale (R Fg)

R Fg=

Tabelul nr. 15 Rta finanțării globale

Rata finanțării globale înregistrează valori pozitive în primul și în anul trei de analiză generând astfel o trezorerie netă pozitivă arătând astfel că surplusul de resurse permanente poate acoperii surplusul de nevoi ciclice. În anul doi de analiză rata finanțării globale înregistrează o valoare negativă care arată că surplusul de nevoi ciclice nu poate fi acoperit de resursele permanente degajându-se o trezorerie negativă.

Rata finanțării ciclice (R Fc)

R Fc=

Utilizarile ciclice = Stocuri + Creante + Cheltuieli in avans

Resurse ciclice = Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt + Provizioane

Tabelul nr. 16 Rata finanțării ciclice

Rata finanțării ciclice înregistrează valori subunitare în perioada analizată ceea ce semnifică faptul că resursele ciclice acoperă parțial și într-o formă tot mai mică măsura nevoilor ciclice, degajându-se un necesar de fond de rulment pozitiv. Tendința de reducere a ratei din ultimii doi ani reflectă accentuarea dezechilibrului financiar din activitatea curentă.

ANALIZA RATELOR DE GESTIUNE

Viteza de rotație a activului

Nr. rotații = ; Durata în zile = * 360

Tabelul nr. 17 Viteza de rotație a activelor totale

În primul an, activele se rotesc prin cifra de afaceri de 3,55 ori, recuperându-se sub formă bănească în 101 zile. Pe ansamblul perioadei, tendința este de scădere a numărului de rotații respectiv de creștere a duratei medii a unei rotații.

Viteza de rotație a capitalurilor proprii

Nr. rotații = ; Durata în zile = * 360

Tabelul nr. 18 Viteza de rotație a capitalului propriu

În ultimul an de analiză, capitalurile proprii se rotesc prin cifra de afaceri de 3,04 ori, recuperându-se sub forma bănească inițială într-un termen mediu de 118 zile, durata medie a unei rotații crește față de anul precedent cu 48 de zile. Aceasta înseamnă scăderea eficienței utilizării capitalurilor proprii, respectiv creșterea duratei medii de recuperare a lor sub formă bănească.

Viteza de rotație a datoriilor totale

Nr. rotații = ; Durata în zile = * 360

Tabelul nr. 19 Viteza de rotație a datoriilor totale

În ultimul an, datoriile totale se rotesc prin cifra de afaceri de 3,04 ori, recuperându-se sub formă bănească în 120 de zile, durata medii a unei rotații crescând față de anul precedent cu 35 de zile, ceea ce înseamnă mărirea duratei medii de creditare comercială și financiară a întreprinderii. În primii doi ani de analiză numărul de rotații a scăzut foarte mult de la 23,28 în primul an la 4,23 în anul doi iar durata medie de achitare a datoriilor a crescut cu 69 de zile în anul doi față de primul an.

ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

Rata rentabilității economice

Rentabilitatea economică = * 100

Tabelul nr. 20 Rata rentabilității economice

Graficul nr.5 Rentabilitatea economică

Sursa: prelucrare proprie

În perioada analizată rentabilitatea economică înregistrează valori în scădere de la un an la altul. Deși rentabilitatea se află în scădere întreprinderea are capacitate de a produce profit pe baza capitalului de care dispune.

Rata rentabilității financiare

Rentabilitatea financiară = * 100

Tabelul nr. 21 Rata rentabilității financiare

Graficul nr.6 Rentabilitatea financiară

Sursa: prelucrare proprie

Pe baza analizei afectuate rezultă că rentabilitatea financiară este în scădere, dar cu toate acestea întreprinderea dispune de o rentabilitate bună și are capacitatea de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în desfășurarea activității.

Rata rentabilității comerciale

Rentabilitatea comercială = * 100

Tabelul nr. 22 Rentabilitatea comercială

Graficul nr.7 Rentabilitatea comercială

Sursa: prelucrare proprie

În ultimul an rentabilitatea comercială înregistrează o valoare în creștere fată de anul precedent, creșterea ratei rentabilității comerciale reflectă o situație pozitivă datorită profitului care devansează indicele cifrei de afaceri.

ANALIZA PERFORMANȚELOR ÎNTREPRINDERII

Marja comercială ( MC )

MC = Venit din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile vândute

Tabelul nr. 23 Marja comercială

Marja comercilă este zero pe întreaga perioadă deoarece întreprinderea nu are venituri și nici cheltuieli privind vânzarea mărfurilor. Întreprinderea are ca obiect principal de activitate “Lucrări de construcții ale clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”.

Producția exercițiului (Q Ex)

Q Ex = Producția vândută + Variația producției stocate + Producția imobilizată

Tabelul nr. 24 Producția exercițiului

Graficul nr.8 Producția exercițiului

Sursa: prelucrare proprie

În perioda analizată producția exercițiului înregistrează tendință de creștere datorită creșterii producției vândute generând astfel un efect pozitiv pentru întreprindere.

Valoarea adăugată (VA)

VA = (Producția exercițiului + Marja comercială) – Consumuri intermediare (cheltuieli cu materii prime, materiale și cheltuieli cu lucrări și servicii executate la terți)

Tabelul nr. 25 Valoarea adăugată

Graficul nr.9 Valoarea adăugată

Sursa: prelucrare proprie

Valoarea adăugată înregistrează valori în creștere pe întreaga perioadă analizată reflectând sporirea bogăției create de către întreprindere pe seama utilizării factorilor muncă și capital.

Rezultatul brut din exploatare (EBE)

EBE = Valoarea adăugată + Subvenții din exploatare – Impozite, taxe și vărsăminte asimilare – Cheltuieli cu personalul

Tabelul nr. 26 Rezultatul brut din exploatare

Graficul nr.10 Rezultatul brut din exploatare

Sursa: prelucrare proprie

În perioada analizată rezultatul brut din exploatare înregistrează valori în creștere având o evoluție asemănătoare cu VA, creșterea celor doi indicatori fiind determinată de modificarea în același sens și aproximativ în aceași proporție, a cheltuielilor cu personalul,cu impozite și taxe, ca și valoarea adăugată.

Rezultatul exploatării (RE)

RE = Rezultatul brut din exploatare + Alte venituri din exploatare + Alte venituri din provizioane – Cheltuieli cu amortizarea și provizioane – Alte cheltuieli din exploatare

Tabelul nr. 27 Rezultatul exploatării

Graficul nr.11 Rezultatul exploatării

Sursa: prelucrare proprie

În perioada analizată rezultatul exploatării înregistrează valori pozitive și în creștere de la un an la altul ceea ce arată o eficiență a rezultatului din exploatare. Acest rezultat îl putem lua direct din contul de profit și pierdere de la poziția „Profitul sau Pierderea din exploatare”.

Rezultatul curent (RC)

RC = Rezultatul exploatării + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Tabelul nr. 28 Rezultatul curent

Graficul nr.12 Rezultatul curent

Sursa: prelucrare proprie

Rezultatul curent în perioada analizată înregistrează valori în creștere datorită cheltuielilor fimnanciare care întregistrează valori mult mai mici decât rezultatul exploatării și veniturile financiare. Situație favorabilă pentru întreprinde.

Rezultatul extraordinar (R Ex)

R EX = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

Tabelul nr. 29 Rezultatul extraordonar

Pe întreaga perioadă analizată rezultatul extraordinar este zero deoarece firma nu are venituri și nici cheltuieli extraordinare.

Rezultatul brut al exercițiului (Rb)

Rb = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar

Tabelul nr. 30 Rezultatul brut al exercițiului

Graficul nr.13 Rezultatul brut al exercițiului

Sursa: prelucrare proprie

În perioada analizată rezultatul brut al exercițiului este egal cu rezultatul curent deoarece firma nu are venituri și nici cheltuieli extraordinare.

Rezultatul net al exercițiului (Rn)

Rn = Rezultatul brut al exercițiului – Impozitul pe profit

Tabelul nr. 31 Rezultatul net al exercițiului

Graficul nr. 14 Rezultatul net al exercițiului

Sursa: prelucrare proprie

Rezultatul net al exercițiului înregistrează valori în creștere de la un an la altul rezultând o situație favorabilă pentru întreprindere.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pe baza analizei efectuate la societatea SC C.E.R. EDIL SRL am ajuns la următoarele concluzii:

Întreprinderea dispune de o trezorerie în scădere înregistrând valori negative în ultimii doi ani de analiză, această situație fiind una nefavorabilă pentru întreprindere deoarece se produce un dezechilibru financiar;

Rata îndatoririi globale înregistrează o situație nefavorabilă datorită creșterii datoriilor totale într-un ritm inferior față de sursele de finanțare;

Ratele lichidităților înregistrate de întreprindere este una favorabilă datorită capacității de a-și rambursa datoriile;

Întreprinderea dispune de o solvabilitate foarte buna;

Rentabilitatea economică se află în scădere în perioada analizată dar cu toate acestea întreprinderea are capacitatea de a produce profit pa baza capitalului de care dispune;

Atât rentabilitatea financiară cât și cea comercială se află într-o situație favorabilă;

Producția exercițiului generează un efect pozitiv pentru întreprindere;

Valoarea adăugată a înregistrat valori în creștere pe parcursul perioadei analizate reflectând sporirea bogăției create de întreprindere;

Întreprinderea dipune de o situație favorabilă în ceea ce privește rezultatul curent;

Rezultatul exercițiuluiatât brut cât și rezultatul net înregistrează valori pozitive și în creștere pe întreaga perioadă rezultând o situație favorabilă din acest punct de vedere.

Propuneri privind măsuri de îmbunătațire a stării financiare a întreprinderii

Punctul de plecare în îmbunătățirea activității întreprinderii îl constituie creșterea în termeni reali a cifrei de afaceri. Creșterea cifrei de afaceri este destul de dificil de realizat, în condițiile aceentuării concurenței pe piață, pe o parte din serviciile pe care le realizează întreprinderea.

Pentru creșterea cifrei de afaceri întreprinderea trebuie să se ocupe îndeosebi de îmbunătățirea activității de marketing și asigurarea obținerii calității servicilor.

În ceea ce privește structura surselor de finanțare, principala problemă care se pune este găsirea soluțuiei optime de finanțare a activității, ținând seama în princial de costul resurselor financiare și de termenul de exigibilitate a acestora.

Referitor la performanța financiară reflectată de contul de profit și pierdere sau indicatorii calculați pe baza acestuia, se impun măsuri de eficientizare a activității întreprinderii. În afară de creșterea cifrei de afaceri trebuie să se asigure ținerea sub control a cheltuielilor, îndeosebi a celor privind consumurile intermediare, care să ducă la creșterea valorii adăugate chiar într-o proporție mai ridicată decât cifra de afaceri.

BIBLIOGRAFIE

Achim M.V., Analiză Economico-financiară, ediție revizuită, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010.

Achim M.V., Borlea S.N., Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012.

Cozma Ighian D., Bazele contabilității. Teorie și practică, Ediția a II-a revizuită, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012.

Lezeu D.N., Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, Editura Ecomonică, București, 2004.

Matiș D., Bazele contabilității. Fundamente și premise pentru un raționament profesional autentic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2010.

Mihai I., Buglea A., Stefea P., Analiza economico-financiara, Editura Marineasa, Timisoara, 1999.

Oprea C., Ristea M. Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004.

Pereș I. și colab., Bazele contabilității. Concepte și aplicații practice, Editura Mirton, Timișoara, 2009.

Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretic-aplicativ, Editura CECCAR, București, 2006.

** Cadrul general conceptual pentru raportarea financiară – IFRS 2011.

** Cozma Ighian D., Evaluarea afacerilor, Suport de curs.

*** OMFP nr.1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în M.O. nr.963 din 30 decembrie 2014.

*** Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS 38)- privind imobilizările necorporale.

*** Standardul Internațional de Contabilitate (IAS 1)- privind prezentarea situațiilor financiare.

*** Standardul Internațional de Contabilitate (IAS 2)- privind contabilitatea stocurilor.

*** Standardul Internațional de Contabilitate IAS37- privind provizioane, datorii și active contingente.

ANEXE

Anexa 1

Structura bilanțului – Tabel centralizator

Anexa 2

Structura contului de profit și pierdere – Tabel centralizator