Analiza Situatiei Financiare a Intreprinderii pe Exemplul Sc Nova Food Distribution Srl

INTRODUCERE

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantã precum cea desfășurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerț). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidența studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economiști, geografi, psihologi și sociologi.

Chiar dacă turismul există din cele mai vechi timpuri, în majoritatea țărilor lumii el a început să fie practicat într-un mod organizat numai în cea de a doua jumătate a secolului 19. La începuturile sale, turismul a fost tratat ca o activitate cu caracter recreativ, distractiv și nu una cu caracter economic. Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârșitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător.

Turismul, în țara noastrã, se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. România beneficiazã de multiple și variate frumuseți naturale și valori cultural istorice, care îi permit sã ofere produse turistice de calitate și de o atractivitate deosebitã. La atracțiile naturale și istorice, se adaugã mulțimea realizãrilor social economice actuale de mare interes pentru orice vizitator, bogăția creațiilor etnografice și folclorice, precum și ospitalitatea poporului român.

Varietatea acestor elemente, la care se adaugã baza tehnico-materialã modernã (hoteluri, moteluri, hanuri, popasuri, restaurante etc.) și infrastructura turisticã au permis conturarea chiar a unor zone turistice de mare valoare, cum ar fi: Valea Prahovei, Delta Dunãrii, zona Banatului, litoralul românesc al Mãrii Negre etc.

Pe un teritoriu relativ strâns ca întindere, România posedã o mare varietate de forme de relief (munți și dealuri submontane înalte, podișuri și dealuri joase, câmpii și lunci largi, o deltã amplã și un țãrm marin), toate acestea conferindu-i o caracteristicã unicã pe continentul European.

Rețeaua hidrograficã a țãrii noastre se înscrie printre cei mai importanți factori generatori de turism, cu un foarte ridicat potențial, ce oferã condiții optime de recreere și agrement. De asemenea, întâlnim o diversitate a speciilor de florã și faunã, multe dintre ele fiind declarate monumente ale naturii, unele fiind de un mare interes cinegetic.

Turismul României este împãrțit, din punct de vedere administrativ în sate, comune, orașe, municipii și județe. Ca unitãți teritoriale, au fost create opt regiuni de dezvoltare, constituite prin reunirea mai multor județe, și anume: regiunea de dezvoltare Nord-Est, regiunea de dezvoltare Sud Est, regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia, regiunea de dezvoltare Sud-Vest, regiunea de dezvoltare Vest, regiunea de dezvoltare Nord-Vest, regiunea de dezvoltare Centru și regiunea de dezvoltare București Ilfov.

Zona Banatului, se caracterizeazã printr-un relief variat și armonios distribuit în zone de deal, munte și câmpie care coboarã în trepte de la est la vest, sectorul montan al regiunii este reprezentat de unitãți montane aparținând Carpaților Meridionali și Occidentali. În plus, apar variate forme de relief carstic.

Se remarcã și peisaje montane deosebit de atractive cu piscuri, vârfuri, pasuri, trecãtori etc., cu o valoare peisagisticã deosebitã. Cea mai mare parte a zonei este dominatã de climatul temperat continental de tranziție cu influențe submediteraneene.

Din punct de vedere hidrografic, rețelele de suprafața aparțin bazinelor Mureșului, Crișului Alb, Crișului Negru, Begãi, Timișului, Carașului, Nerei, Cernei și Jiului. Trebuie remarcat faptul cã toate cursurile de apã ale zonei sunt afluente ale fluviului Dunãrea, care reprezintã cel mai mare curs de apã din zona Banat. Întâlnim și lacuri glaciare și carstice precum și defilele Dunãrii, Mureșului, Jiului și Crișului Alb.

Zona Banat prezintã o faunã și florã diversificată.Vegetația aparține din punct de vedere fitogeografic atât regiunii central europene cât și subregiunii mediteraneene.Cea mai mare parte a vegetației aparține zonei de silvostepã. Aceastã regiune este una dintre puținele din țarã unde poate fi observatã o diversitate de elemente rare de faunã și unde, pe o suprafațã restrânsã, poate fi întâlnit un numãr mare de specii de pãsãri care pot fi oaspeți de iarnã sau de varã, specii de pasaj sau sedentare.

Pe teritoriul zonei Banat se aflã vestigii arheologice precum așezãri dacice, castre romane, mine ale cetãților feudale, castele medievale la Pecica, Soimoș, Siria, Dezna, Sãvârșin, Pâncota, Grãdiștea Muncelului, Costești, Blidaru, Piatra Roșie etc.

Aceastã lucrare va curpinde în primul capitol elemente despre prezentarea generală a zonei Banatului, cai de acces, resurse turistice naturale ale zonei Banatului, resurse turistice antropice, baza tehcino-materială, populația angajată în turism.

De asemenea cel de-al doilea capitol va mai cuprinde elemente despre analiza cererii turistice din zona Banat, situația numarului de turiști sosiți in zona Banatului, situația numărului de înnoptari la nivelul zonei Banatului, situația utilizării capacitații de cazare, și nu în ultimul rând, propuneri pentru strategia de dezvotare turisticã a zonei Banat.

CAPITOLUL 1. ANALIZA OFERTEI TURISTICE DIN ZONA

BANAT

1.1.Prezentarea generală a zonei Banatului

În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „banaturi” toate comitatele de graniță, conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabăț. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Inițial, numele regiunii Banatului se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, și Banatul de Timișoara, formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat de Regele Andrei al II-lea (1205–1235) încă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Țaratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune.

Pentru prima dată numele de Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea și în textul tratatului de pace de la Karlovitz (1699). Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută și sub denumirea de Temișana.

Regiunea Banatului a constituit o parte unitară, componentă a Regatului Ungariei, apoi, din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman, după care a fost înglobat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în Arhiducatul Austriei, devenit apoi Imperiul Austriac. După 1867, a făcut parte din partea maghiară a Imperiul Austro-Ungar, iar în urma Primul Război Mondial, Banatul a fost împărțit pe linii etnice între cele trei state naționale ale căror etnii locuiau zona, Iugoslavia, România și Ungaria. Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, a fost o încercare de păstrare a unității Banatului multietnic și multiconfesional, eșuată însă din cauza promisiunilor făcute înainte de război de Antantă României și a pretenților teritoriale emise de Serbia.

Regiunea Banatului se gasește in partea vestică a țării. Această zonă a țarii este compusă din județele: Caraș-Severin,Timiș și Arad.

Din punct de vedere administrativ-teritorial, zona Banat cuprinde:

5 judete:Timiș, Caraș – Severin, Arad, Mehedinți, Hunedoara.

37 orașe: Anina, Aninoasa, Baia de Arama, Baile Herculane, Bocsa, Brad, Buzias, Cãlan, Caransebeș, Ciacova, Deta, Deva, Drobeta Turnu Severin, Faget, Gataia, Geoagiu, Hațeg, Hunedoara, Jimbolia, Logoj, Lupeni, Moldova Noua, Orastie, Oravita, Orsova, Otelu Rosu, Petrila, Petroșani, Recaș, Reșița, Sânnicolau Mare, Simeria, Strehaia, Timișoara, Uricani, Vânju-Mare, Vulcan.

Zona Banatului se remarcã prin forme variate de relief : începând din vest spre est, formele de relief se succed în trepte : câmpie joasã, câmpie înaltã, dealuri și munți. Unele masive muntoase bãnãțene constituie ramura vesticã a Carpaților Meridionali.

Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric.Altitudinea acestora variază între 200 și 400 de metri.

Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 metri) este reprezentată de câmpiile Vingăi, Buziașului, Gătăii și Fizeșului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 – 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad și Sânnicolau Mare, iar Câmpia joasă (altitudine sub 100 metri), este reprezentată de luncile râurilor, zona inundabilă dinainte de amplele lucrări de regularizare.

Regiunea Banatului prezinta un climat temperat continental, moderat in partea nordica si cu influente submediteraneene in partea sudica. In partea nordica predomina vanturile de vest, care aduc cantitati importante de precipitatii dinspre Oceanul Atlantic. Partea sudica a Banatului se caracterizeaza prin veri calde si ierni blande, bogate in precipitatii.

Fauna caracteristică pădurilor cu mamifere cu interes cinegetic: ursul, căprioara, cerbul, mistrețul, dar și lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinușa de alun, cocoșul de munte, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepelița, acvila de munte, iar între pești păstrăvul.

Asociațiile vegetale aparțin pădurilor de fag și pădurilor de conifere (cu pin, zadă, molid și brad). Aspecte ale vegetației azonale submediteraneene completează bogăția florei: castanul comestibil, levănțica, liliacul sălabatic, iasomnia.

În această parte a României sunt situate reședintele județelor din această zonă, respectiv Reșița (reședinta județului Caraș-Severin), Timișoara (reședința județului Timiș), Arad (resedința județului Arad).În această parte a țarii întalnim stațiunii precum: Buziaș (județul Timiș), Lipova (județul Timiș), Moneasa (județul Arad), Baile Herculane (judetul Caraș-Severin), Crivaia (județul Caraș-Severin), Semenic (judetul Caraș-Severin).Partea sudică a Banatului se caracterizează prin veri calde si ierni blânde, bogate in precipitații.

Pentru ca un teritoriu sã poata fi declarat „de interes turistic”, potențialul sãu turistic trebuie sã rãspundã la douã cerințe esențiale:

sã dispunã de resurse naturale și de alte elemente de atracție preferate de turiști (istorice, cultural-artisitce etc.);

sã dispunã de posibilitãți de acces, de transport, de cazare, de alimentație, de unitãți comerciale, de instalații, de alte amenajãri adiacente etc.

1.2. Cãi de acces

Banatul este strabătut de magistrala feroviară 1 care leagă București de vestul țării. Căile ferate datează din a doua jumătate a secolului al XIX lea, linia Jimbolia-Timisoara fiind construită in 1857 (prima din țară cu o lungime de 787 km). De asemenea, vestul țării este traversat de drumul european E 70 de la Belgrad-Giurgiu (562 km până la Timișoara) și cu deviație pe E 81 până la Sibiu-Sebeș-Cluj-Napoca-Zalău-Satu Mare, iar din Sebeș pe drumul european E 64 spre Deva-Arad. În regiunea Banatului se regăsește Canalul Bega, singurul navigabil dintre râurile interioare ale tarii. Transportul aerian s-a dezvoltat datorită aeroporturilor din marile orașe: Timișoara (aeroport internațional) și Arad.

Transportul aerian: în regiune funcționează aeroporturile de la Timișoara si Caransebeș

1.3. Resursele turistice naturale ale zonei Banatului

Geografic, teritoriul regiunii Banatului este o îmbinare armonioasă a tuturor formelor de relief. Munții sunt bogat împăduriți, se întâlnesc multe lacuri, podgorii și ferme agricole în câmpii.

Munții Banatului sunt accesibili atât pentu țările vecine cât și pentru cele din Europa Centrală, Vestică, Nordică și Sudică. Munții Banatului intră în teritoriul administrativ al județelor Caraș-Severin și Mehedinți și se desfășoară pe o suprafața de aproximativ 5500 de km². Sunt mărginiți la est și nord-est de culoarul Timiș-Cerna, în sud de Dunăre, la vest și nord-vest de depresiunea Oraviței și Dealurile banățene, în nord de Câmpia Lugojului.

Peisajul natural al Regiunii Banatului este dat de varietatea și diversitatea formelor de relief întâlnite în această regiune, varietate determinată atât de factori naturali (climă, apă, relief, etc.) cât și de factori antropici (diverse exploatări de minerale, defrișarea pădurilor, extinderea terenurilor agricole, etc.).

Peisajul natural este de cele mai multe ori conservat în cadrul așezărilor rurale, acestea păstrând o anumită gamă de activități (agricultură, pescuit, creșterea animalelor, etc.) sau în zonele înalte, mai izolate.

Munții Banatului prezintă unele caracteristici specifice care au influențat îndeosebi apariția și dezvoltarea așezărilor rurale:

altitudine relativ redusă (frecvent sub 2 500 m), aflată sub limita zăpezilor permanente;

aspect fragmentat, prezența a numeroase depresiuni și văi largi (23% din teritoriul montan sunt depresiuni).

În Regiunea Banatului, cele mai importante formațiuni muntoase, situate în marea majoritate în județele Hunedoara, Caraș-Severin și mai puțin în Arad și Timiș sunt: Munții Parâng, Munții Șureanu, Munții Retezat, Munții Godeanu, Munții Țarcu-Muntele Mic, Munții Vâlcan, Munții Cernei, Munții Semenic, Munții Aninei, Munții Locvei, Munții Dognecei, Munții Almăjului, Munții Poiana Ruscă, Munții Zarandului, Munții Codru Moma, Munții Metaliferi.

Se remarcă o prezență semnificativă a populației în zona montană, favorizată de condițiile prielnice de dezvoltare a localităților cum ar fi: prezența numeroaselor depresiuni sub și intramontane (Depresiunea Brad-Hălmagiu, Depresiunea Gurahonț, Depresiunea Zarandului, Depresiunea Almăjului (Bozovici), Depresiunea Caraș-Ezeriș, Depresiunea Domașnea-Mehadia, Depresiunea Anina, a culoarelor de văi largi (Culoarul Mureșului, Culoarul Bistrei, Culoarul Timiș-Cerna, Defileul Dunării) și traversarea relativ ușoară a masivelor muntoase prin pasuri și trecători.

Zona dealurilor este caracterizată printr-o altitudine medie de 310 m. În zona Banat aceste forme de relief sunt frecvente în toate cele patru județe componente. Astfel, se pot aminti: Dealurile Lipovei, Dealurile Bulzei, Dealurile Surducului, Dealurile Lăpugiului, Dealurile Pogănișului, Dealurile Tirolului, Dealurile Oraviței, Dealurile Bozoviciului, Doclinului, Dealurile Sacoș-Zăgujeni, Dealurile Crișanei, Dealurile (Piemontul) Codrului, Dealurile Hunedoarei.

Zona de câmpie și luncă. Această formă de relief este importantă pentru terenurile pretabile activităților agricole, în special pentru culturile de câmp. Câmpia este predominantă în județele Timiș și Arad, unde se găsesc următoarele unități fizico-geografice: Câmpia joasă a Timișului, Câmpia Jimboliei, Câmpia Arancăi, Câmpia Vingăi, Câmpia Lugojului, Câmpia Moraviței, Câmpia Carașului, Câmpia Bârzavei, Câmpia Aradului și Câmpia Crișurilor, cu două subunități: Câmpia Crișului Alb și Câmpia Cermeiului.

Regiunea de Vest dispune de cinci parcuri naționale și cinci parcuri naturale. Parcul Național Retezat a fost primul din țară, creat încă din anul 1932, având o suprafață de aproximativ 20.000 ha, dintre acestea 2000 de ha fiind rezervate pentru cercetare științifică.

De o mare importanță în perimetrul masivului Retezat o are ocrotirea circurilor, văilor glaciare, a lacurilor glaciare, a masivelor forestiere, a pajiștii alpine și a numeroase specii de plante și animale.

Munții Retezat, cu valori peisagistice originale, care suscită practicarea intensă a turismului, au cea mai ridicată altitudine medie din întreg lanțul Carpaților românești, având peste 60 de piscuri ce se avântă la peste 2200 m altitudine, culminând cu vârful Peleaga de 2509 m. Dar nu numai înălțimile impresionează în munții Retezat, aici găsindu-se peste 80 de lacuri glaciare, la care se adaugă flora și fauna bogată și variată.

Acest parc reprezintă cea mai mare rezervație științifică complexă din România, inclusă de UNESCO printre rezervațiile naturale ale Biosferei.

Parcul național Domogled – Valea Cernei este al doilea ca mărime din țară și unicul care înglobează un întreg bazin hidrografic și mai multe masive muntoase. Încă din anul 1932 Rezervația naturală Domogled a fost ,,printre primele rezervații naturale din România cu acest statut’’, la vremea respectivă cuprinzând o suprafața de circa 1194 ha. Fiind situat în apropierea Băilor Herculane, Domogledul este considerat una dintre cele mai bogate rezervații în materie de specii de plante din Europa, în jurul anului 1980, acesta cuprinzând o mare varietate de specii floristice, cifra plantelor superioare depășind 1000.

Din punct de vedere al condițiilor climatice, al biodiversității floristice și faunistice și al varietății formelor carstice, Parcul Național Domogled – Valea Cernei

acoperă una dintre cele mai interesante zone din țară, unde, încă din 1932, s-a constituit una dintre primele rezervații științifice ale României. Pe teritoriul parcului se întâlnesc toate cele trei tipuri de ecosisteme din România: acvatice, terestre și subterane.

Zona este impresionantă prin relieful tipic de carst și prin aspectul particular al vegetației: arborii contorsionați ce cresc din pereții de stâncă și asociațiile vegetale inedite. Ca element distinctiv al zonei se observă prezența Pinului Negru de Banat, specie care este recunoscută pentru rezistența și adaptarea la condiții deosebite.

Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița este situat la limita sud-vestică a țării, în sudul Munților Aninei, fiind axat pe cursul mijlociu al râului Nera. Motivul constituirii acestui parc a fost extraordinara bogăție floristică a zonei, completată de diversitatea și unicitatea peisajului, precum și de starea de sălbăticie păstrată datorită accesului dificil în această zonă. Bogăția floristică a zonei este impresionantă, aici întâlnindu-se numeroase speci balcanice mediteraneene si submediteraneene.Cheile Nerei, cu o lungime de 18 km sunt cele mai lungi și sălbatice chei din țară.

Râul are un traseu foarte sinuos, cu nenumărate cotituri bruște. Valea Beușnitei se caracterizează printr-un șir de mici cascade așezate în trepte, a căror apă curge pe un pat de tuf calcaros de la confluență și până la obârșie. Are o suprafață de 36 364,8 ha și include include 6 rezervații declarate.

Parcul Național Semenic – Cheile Carașului, este situat în partea centrală a județului Ca-raș-Severin, ocupând o suprafață de 36 364,8 ha ce include 10 rezervații declarate (14 420,8 ha) și 8 rezervații propuse. Frumusețea Cheilor Carașului este dată de sculptarea ,,aproape în întregime’’ a formațiunilor calcaroase.

De asemenea, predomină fenomenele carstice, pe lângă peșteri și avene se întâlnesc doline și lapiezuri, constituind unul dintre marile platouri carstice din Banat.

Parcul Național Defileul Jiului a fost constituit în anul 2005, prin Hotărârea de Guvern nr.1581. Parcul adăpostește numeroase specii de animale, fiind menționat sub numele de "drumul centro – europeano – bulgar", reprezentând unul dintre principalele culoare de migrare a păsărilor. Sub aspectul florei, teritoriul parcului este împădurit într-o proporție de 85%, o parte din frumusețea acestuia fiind dată de versanții abrupți și împăduriți.

Parcul Natural Lunca Mureșului este situat în partea de vest a regiunii, în județele Arad și Timiș, în apropierea orașului Arad, acesta întinzându-se de la Arad până la granița maghiară, de-a lungul râului Mureș. Parcul are o suprafață de 17.455 ha și include zona îndiguită a Mureșului.

Importanța luncii Mureșului Inferior este dată de faptul că aceasta este un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare și stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii și plopi, precum și zăvoaie și șleauri de câmpie, important loc de cuibărire și pasaj pentru cca. 200 de specii de pasări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de protecție pe plan internațional. Plantele și animalele din împrejurimi sunt adaptate la regimul de inundații periodice din zonă. Scopul principal al acestei arii protejate este de a proteja și conserva diversitatea habitatelor și a peisajului ce există în această regiune.

Parcul Natural Porțile de Fier este situat în partea de sud a Regiunii Vest întinzându-se pe o suprafață de 115.655 ha. Parcul cuprinde un număr de 18 arii protejate, în anul 2007 declarându-se două arii de protecție specială acvifaunistică, fiind o parte integrantă din rețeaua NATURA 2000.

Parcul se distinge printr-o diversitate biologică mare: 1.668 specii de plante superioare și peste 5.200 specii de animale, 171 asociații vegetale, din care 26 sunt unice pentru România și 21 de interes comunitar, prezența zonelor umede constituind habitate importante pentru specii de păsări protejate la nivel mondial. Acesta cuprinde Defileul Dunării, cel mai lung din Europa (134 km), pe teritoriul căruia există urme de așezări umane din perioada paleolitică, mezolitică, neolitică, fiind considerat un adevărat muzeu geologic în aer liber. Există, de asemenea, numeroase mărturii care atestă istoricul locuirii: mănăstiri, biserici, cetăți, clădiri cu valoare istorică și arhitecturală, mori de apă etc.

Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina reprezintă o arie naturală protejată cu statut de parc natural, al cărei scop este protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic sau pedologic.

Alte zone ale regiunii Banat protejate sunt reprezentate de rezervațiile mixte: Rezervația mixtă Dealul Mocrea – Ineu (având o suprafață de 107,2 ha – rezervație forestieră și geologică, în administrarea Romsilva SA), Rezervația naturală mixtă Moneasa etc., sau parcurile dendrologice: Parcul dendrologic Mocrea -Ineu, din satul Mocrea, având o suprafață de 8 ha (este împrejmuit și formează un complex împreună cu conacul de la Mocrea, actualmente în posesia Direcției Sanitare a județului Arad); Parcul dendrologic al orașului Ineu, cu o suprafață de 12 ha (este împrejmuit, în stare bună, în administrarea primăriei); Arboretul de la Simeria, Gurahonț, Macea, Bazoș, Săvârșin, Mănăștur, Odvoș etc; Parcul Dendrologic Simeria, situat la 12 kilometri de Deva, în lunca Mureșului, este un obiectiv turistic de importanță națională, fiind un adevărat monument în arta parcurilor. Parcul a fost creat cu peste 250 de ani în urmă, când s-au plantat aici numeroase specii aduse din diferite colțuri ale lumii (China, Japonia, America de Sud). Originalitatea și valoarea compozițională a peisajelor din cele 50 parcele ale parcului ce însumează 70 ha este grefată pe un relief variat, cu lacuri și izvoare, cu poieni și alei șerpuitoare, toate îmbinate într-un ansamblu natural și dinamic.

La Bazoș se află un frumos parc dendrologic, de mare importanță științifică, care conține o mare varietate de specii arboricole, asemeni Parcului Botanic din Timișoara. Această rezervație forestieră este situată la circa 15 kilometri de Timișoara. Beneficiind de un climat submediteranean, aici cresc arbori proveniți de pe cinci continente.

Istoria parcului de la Bazoș începe în 1909 când, de la cel mai mare arboretum din lume, cel al Universității Harvard, au fost aduse primele exemplare de arbori de colecție. Astăzi, 800 de specii diferite de arbori și arbuști, din toată lumea, sunt plantate în parc, unele dintre acestea fiind unice în țară. În parcul de la Bazoș se află unul dintre cei mai bătrâni arbori din Timiș: un stejar de aproape 500 de ani, având peste 30 de metri înălțime.

„Sfinxul Bănățean”-Rezervația situată în sud-estul județului Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Topleț, în partea nordică a satului Bârza pe o suprafață de 0,50 ha, reprezintă o zonă cu rocă sedimentară (gresie), pereți de stâncă și grohotișuri și suprafețe acoperite de vegetație din specii rare, printre care liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), frasinul (din specia Fraxinus ornus) sau lumânărică. Monumentele naturii pe teritoriul Regiunii Banat sunt reprezentate de „Copacul purtător de lalele” (Liridendronum Tulipifera), adus în anul 1880 de la Paris, fiind situat pe teritoriul orașului Aninoasa, lângă DN 66 A, Gorunul lui Horea de la Țebea etc.

1.4.Resursele turistice antropice ale zonei Banatului

Zona Banatului este una dintre cele mai vizitate zone ale țării noastre fapt datorat principalelor atracții turistice care se regăsesc în această zonă.Patrimoniul construit reprezintă o parte a istoriei locurilor și oamenilor, adevărate pietre de hotar ale istoriei scrise și nescrie, prin apariția lor, conferă omului acea stare de apropiere de un

anumit loc.

În anul 2010, în Regiunea Banat, existau 2.104 monumente sau situri înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, dintre acestea 833 monumente (39,6%) sunt localizate în județul Caraș-Severin, 520 (24,7%) sunt localizate în Hunedoara, 413 (19,6%) în Arad și 338 (16,1%) în Timiș. După tipul de monument, se observă că cele mai răspândite sunt cele de tip II (monumente arhitectură) și tip I (monumente arheologice) iar mai puțin răspândite sunt monumentele de tipul IV și III memoriale și funerare.

Suprapunerea Regiunii Banat pe teritoriul a trei vechi regiuni istorice indică faptul că s-au format anumite obiceiuri, tradiții, credințe, moduri de viață diferite și diverse între locuitorii regiunii astfel încât Regiunea Vest reunește o diversitate de moșteniri culturale adunate în secole de existență a poporului român.

În istoria Regiunii Banatului au fost de asemenea numeroase populații care și-au pus amprenta asupra modului de viață, arhitecturii, activităților economice, organizării spațiului, toate acestea fiind vizible astăzi. Cu precădere, Regiunea Banat a fost un spațiu influențat de popoare ca austriac, german, ungar și într-o măsură mai mică bizantino-grecesc, slavă sudică și turco-otomană.

Pe teritoriul Regiunii Banatului sunt localizate mai multe zone de interes etnografic și anume:

În județul Arad (de la vest spre est): zona de nord a Nădlacului, zona Șiria, zona Buteni, Ususău, Vărădia de Mureș și zona Vârfurile;

În județul Caraș-Severin: Pojejena, Ciclova Română, Depresiunea Almăjului, culoarul Timiș – Cerna și culoarul Bistrei;

În județul Hunedoara: Ținutul Pădurenilor, Țara Zărandului, Ținutul Orăștiei și Zona Văii Mureșului.

Județul Timiș: zona Dudeștiilor Vechi, zona Lenauheim, zona Lugojului și zona Făget.

Patrimoniul cultural imaterial al zonei Banat evidențiază următoarele centre etnografice:

centre de producere a ceramicii la Bârsa, Târnăvița (județul Arad), Biniș (comuna Doclin) în județul Caraș-Severin;

port popular la Șicula, Bârsa, Buteni (județul Arad), Bozovici (județul Caraș-Severin), Chizătău, Făget, Recaș (județul Timiș);

obiceiuri folclorice tradiționale – Târgul de fete de pe Muntele Găina, Târgul Sărutului de la Hălmagiu (județul Arad), Festivalul național al fanfarelor țărănești ,,Cântec de Brumar’’ Festivalul cultural artistic al Văii Carașului, Festivalul folcloric „Veliscu Boldea” (Reșița), Serbările Crainei (Petnic), Festivalul de muzică corală ”Timotei Popovici” (Caransebeș), Festivalul concurs de muzică populară „Ion Luta Iovita” (Caransebes), Festivalul cultural-artistic al Văii Almajului (județul Caraș-Severin), Măsuratul Oilor, Nunta Pădurenească, Mersul cu duba, Cununa Grâului, Strigarea peste sat, Obiceiul Călușeilor, Ceata de călușeri a romilor, Nunta pădurenească de la Dăbînca, Nunta de la Lăpugiu, Colindul laic cu duba (județul Hunedoara), Festivalul cântecului și dansului românesc, Festivalul cântecului, jocului si portului popular de pe Valea Begheiului (județul Timiș)

economie rurală: mori de apă la Rădești, Valea Mare, Iacobini, Vârfurile, Roșia (județul Arad), Rudăria, Prigor, Putna, Liborajdea, Păltiniș, Pătaș, Borlovenii Noi, Gârliște, Bozovici, Gornea, Gîrnic (județul Caraș-Severin), Călușarii – patrimoniul UNESCO, meșteșuguri populare – ceramică, arta lemnului, icoane pe piatră, încondeierea ouălelor (județul Hunedoara),

1.5. Baza tehnico-materială specifică turismului din zona Banatului

Turismul nu se poate dezvolta în mod satisfãcãtor decât în condițiile în care se oferã suficiente posibilitãti de cazare, masã, agrement etc., în pas cu cerințele pieței. Practica turisticã internaționalã cunoaște suficiente cazuri în care principalele obstacole ale dezvoltãrii turismului sunt generate de o ofertã insuficientã ca volum, structurã sau nivel calitativ al serviciilor, datoritã faptului cã dezvoltarea bazei tehnico – materiale turistice nu urmeazã din punct de vedere calitativ și cantitativ ritmurile de creștere a cererii de servicii turistice.

Baza tehnico-materialã a turismului, numitã generic și structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. În acest context sunt luate în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât și cele comune, aparținând altor ramuri.

În cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, spațiile de cazare, alimentație pentru turism, agrementul etc., prin numãrul, capacitatea și structura lor, reflectã în cea mai mare mãsura, gradul de dotare și dezvoltare turisticã în ansamblu sau la nivel teritorial.

Valorificarea patrimoniului turistic al unei țãri, regiuni sau zone geografice etc., implicã în prealabil asigurarea unor condiții minime pentru deplasarea, sejurul și petrecerea agreabilã a timpului de cãtre turiști. Îmbinarea acestor elemente minime are ca rezultat polarizarea fluxurilor turistice spre acele destinații care oferã vizitatorilor cea mai mare satisfacție într-o cãlãtorie de vacanțã.

Desfãșurarea activitãților turistice la nivelul exigențelor contemporane și în pas cu mutațiile în perspectivã ale volumului și intensitãții cererii turistice interne și internaționale, nu se poate realiza prin urmare fãrã existența unei baze materiale turistice și a unei infrastructuri tehnice și sociale adecvate, care sã punã în valoare resursele turistice și antropice de care dispune un teritoriu.

În conformitate cu normele metodologice, în România pot funcționa urmãtoarele tipuri de structuri de alimentație pentru turism:

restaurant;

restaurant cu specific național, local, cu program artistic;

braserie, berãrie, grãdinã de varã;

bar;

fast-food – restaurant fast-food;

bufet tip expres și bistrou;

pizzerie;

snack-bar;

cofetãrie;

patiserie, plãcintãrie, simigerie, covrigãrie.

Alimentația publicã pentru turism în România a cunoscut ritmuri înalte de dezvoltare, superioare celor înregistrate în alte sectoare. În anul 2014, spațiile de alimentație din România dispuneau de peste 28.000 unitãți de stat și particulare cu aproape 500.000 de locuri (în restaurante, baruri de zi și de noapte, terase și braserii, patiserii, cofetãrii etc.).

Spațiile de alimentație pentru turiști aparțin, de regulã, marilor hoteluri, dar sunt și unitati independente în stațiunile turistice.

Se poate observa cã unitãțile de alimentație, care predominã, sunt barurile, iar dupa ele, urmeazã restaurantele de toate tipurile.

Modalitãti de agrement -cuprind o serie de mijloace și dotãri destinate sã asigure posibilitãți cât mai largi și diversificate pentru petrecerea plãcutã a timpului liber de cãtre turiști.

O grupare generalã în câteva categorii mari sugereazã varietatea și importanța acestei componente a bazei tehnico-materiale:

Mijloace destinate distracțiilor: cluburi de agrement, sãli de jocuri, sãli de jocuri mecanice, sãli polivalente, parcuri de distracție, instalații de bowling, popicãrii, terenuri de joacã pentru copii, cluburi, discoteci, videoteci;

Mijloace de transport pe cablu;

Mijloace de agrement sportiv: terenuri și sșli de sport, stadioane, velodromuri, hipodromuri, terenuri de tenis;

Bazine de inot deschise și acoperite (unele cu apã termalã);

Complexe de fitness;

Patinoare, pârtii de schi, de schi-bob etc., care asigurã turiștilor variate posibilitãți de destindere, pentru petrecerea agreabilã a timpului liber, atât în calitate de spectatori cât și în calitate de participanți activi la diferite acțuni.

În zona Banat, cele mai multe unitãți de agrement predominante sunt cele destinate distracțiilor și anume sãlile de jocuri, parcurile de distracții, instalațiile de bowling și cluburile. De asemenea, întãlnim și terenuri și sãli de sport, bazine de înot, complexe de fitness și pârtii de schi.

Pârtii de schi, total, pe județe și pe zona

Modalitãti de tratament-În România, în stațiunile balneare, concomitent cu spațiile de cazare s-a dezvoltat și o bazã de tratament modernã, integratã în baza de cazare sau independentã.

Principalele 24 de stațiuni pentru turism internațional ( Bãile Felix, Bãile Herculane, Cãlimãnești – Cãciulata, Bãile Olãnești, Slãnic Moldova, Bãile Tușnad, Covasna, Vatra Dornei, Sovata, Govora, Buziaș, Eforie Nord, Mangalia, Neptun etc.) dispun de baze de tratament, din care peste jumatate sunt bine dotate, aici putându-se efectua zilnic aproape 100.000 de proceduri.

Stațiuni balneare, total, pe județe și pe zonã

Sursa: INSSE, Date statistice județene

Conform acestui tabel, putem observa cã județul cu cele mai multe stațiuni balneare este județul Caraș – Severin, iar județele cu cele mai puține stațiuni balneare sunt: Arad și Timiș.