Analiza Situatiei Existente Si Propuneri de Regenerare Urbana a Orasului Stei

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE REGENERARE URBANĂ

CAPITOLUL 2. DESCRIEREA FIZICO-GEOGRAFICĂ AL AREALULUI DE STUDIU

2.1. SCURT ISTORIC. AȘEZARE SI LIMITĂ

2.2. GEOLOGIE

2.3. RELIEF

2.4. CLIMĂ

2.5. HIDROGRAFIE

2.6. BIODIVERSITATE

CAPITOLUL 3. CARACTERIZARE SOCIO-GEOGRAFICĂ

3.1. RESURSE UMANE

3.1.1. Evoluția numerică a populației

3.1.2. Densitatea populației

3.1.4. Structurile demografice

CAPITOLUL 4. DIAGNOSTIC TERITORIAL

4.1. Intravilanul existent – Bilanț teritorial existent, Zone funcționale

4.2. Infrastructura

4.2.1. Rețeaua căilor de comunicație

4.2.2. Alimentarea cu apă și canalizarea

4.2.3. Infrastructura de alimentare cu energie electrică

4.2.4. Infrastructura de producere și distribuție a energiei termice

4.3. Probleme de mediu

4.4. Nivel de dezvoltare economică

4.5. Sănătatea

4.6. Mediul construit

4.7. Relații în teritoriu

4.8. Turismul

4.9. Sport, agrement și cultură

4.10. Management urban

4.11. Nevoi de dezvoltare identificate

4.12. Analiza SWOT a orașului Ștei

CAPITOLUL 5. PROPUNERI DE REGENERARE

5.1. Dezvoltarea infrastructurii tehnice

6.1.1. Rețeaua de căi rutiere

5.1.2. Rețeaua de căi ferate

5.1.3. Transportul aerian, tendițe economice și turistice (helioturism)

5.2. Dezvoltarea echipării edilitare

5.2.1. Alimentarea cu apă și canalizarea

5.2.2. Reabilitare termică a clădirilor

5.3. Calitatea mediului și spațiile verzi și tendințe turistice și de recreere (cicloturism)

5.4. Dezvoltarea sănătății

5.5. Dezvoltarea activităților economice și relansarea industriei

5.6. Amenajări în domeniul sport, agrement și cultură

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE REGENERARE URBANĂ

CAPITOLUL 2. DESCRIEREA FIZICO-GEOGRAFICĂ AL AREALULUI DE STUDIU

2.1. SCURT ISTORIC. AȘEZARE SI LIMITĂ

2.2. GEOLOGIE

2.3. RELIEF

2.4. CLIMĂ

2.5. HIDROGRAFIE

2.6. BIODIVERSITATE

CAPITOLUL 3. CARACTERIZARE SOCIO-GEOGRAFICĂ

3.1. RESURSE UMANE

3.1.1. Evoluția numerică a populației

3.1.2. Densitatea populației

3.1.4. Structurile demografice

CAPITOLUL 4. DIAGNOSTIC TERITORIAL

4.1. Intravilanul existent – Bilanț teritorial existent, Zone funcționale

4.2. Infrastructura

4.2.1. Rețeaua căilor de comunicație

4.2.2. Alimentarea cu apă și canalizarea

4.2.3. Infrastructura de alimentare cu energie electrică

4.2.4. Infrastructura de producere și distribuție a energiei termice

4.3. Probleme de mediu

4.4. Nivel de dezvoltare economică

4.5. Sănătatea

4.6. Mediul construit

4.7. Relații în teritoriu

4.8. Turismul

4.9. Sport, agrement și cultură

4.10. Management urban

4.11. Nevoi de dezvoltare identificate

4.12. Analiza SWOT a orașului Ștei

CAPITOLUL 5. PROPUNERI DE REGENERARE

5.1. Dezvoltarea infrastructurii tehnice

6.1.1. Rețeaua de căi rutiere

5.1.2. Rețeaua de căi ferate

5.1.3. Transportul aerian, tendițe economice și turistice (helioturism)

5.2. Dezvoltarea echipării edilitare

5.2.1. Alimentarea cu apă și canalizarea

5.2.2. Reabilitare termică a clădirilor

5.3. Calitatea mediului și spațiile verzi și tendințe turistice și de recreere (cicloturism)

5.4. Dezvoltarea sănătății

5.5. Dezvoltarea activităților economice și relansarea industriei

5.6. Amenajări în domeniul sport, agrement și cultură

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

INTRODUCERE

Orașele din România au suferit un imens declin și o imensă degradare, în special orașele care s-au specializat pe o anumită ramură sau chiar mai multe ramuri ale industriei, după revoluția din 1989 ceea ce a adus la cădere regimului comunist.

Acest lucru a produs părăsirea platformelor industriale ale orașelor și degradarea acestora datorită declinul industriilor extractive și prelucrătoare fapt ceea ce a produs un șoc imens în viața orașelor din România care s-a resimțiti atât din punct de vedere fizic a orașelor cât și în rândul populației.

Această lucrare așadar vizează o regenerare a orașului Ștei, regenerare ce constă în renașterea orașului din punct de vedere economic, fizic, din punct de vedere al calității vieții și social.

Inițiativa propunerii acestei lucrări devine dintr- o experiență personală, în urma căreia participând la un asemenea proiect de regenerare, învățământul final a fost cel de a înțelege rolul regenerării urbane a orașelor care confruntă probleme asemănătoare de după revoluție și încercarea de a propune asemenea proiecte de propuneri de regenerarea urbană.

Arealul de studiu ales, orașul Ștei, se aseamănă din punct de vedere a istoriei și a celor întâmplate aici cu arealul studiat la experiența anterioară, orașul Victoria (jud. Brașov), unde orașul se confruntă cu probleme serioase din toate punctele de vedere după falimentele date de companiile ce activau în industrie, determinând astfel declinul orașului fizico-economico-social.

Lucrarea așadar vizează propuneri pentru creșterea economico-sociale a orașului și al creșterii calității vieții respectiv un model care să fie un reper și de ce nu impuls și inițiativă și altor planificatori ca și alte orașe care se confruntă cu aceste probleme să se aplice acolo asemenea proiecte.

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE REGENERARE URBANĂ

Orașele se confruntă atât cu îmbătrânirea structurii lor și a zonelor construite, cât și cu schimbările funcțiilor lor economice și a caracteristicilor sociale ale populației lor.

Pentru a menține un mediu de viață armonios, o economie în creștere și o structură socială echilibrată, este necesară o serie de activități publice (și uneori public-private). Se poate face distincție între:

– renovarea urbană care are drept scop înlocuirea vecinătăților urbane sărăcite și a zonelor degradate prin proiecte la scară mare legate de locuințe, servicii, sisteme de transport, zone de recreare, etc. Uneori, costurile renovării urbane pentru comunitățile existente sunt ridicate și acest tip de activitate se desfășoară cu o frecvență mai redusă față de situația de acum câteva decenii în urmă.

– regenerarea și revitalizarea urbană care este menită să transforme baza economică învechită a anumitor zone urbane într-o bază economică mai durabilă prin atragerea de noi activități și companii, modernizarea structurii urbane, îmbunătățirea mediului urban și diversificarea structurii sociale;

– reabilitarea și restaurarea urbană care este menită, în principal, să regenereze și să conserve patrimoniul construit sau mediul urban, inclusiv ecosistemele. Pe lângă refacerea clădirilor istorice și a peisajelor orașelor, astfel de activități cuprind și modernizarea și actualizarea obiectivelor tehnice și respectarea normelor și a standardelor de mediu și de securitate (CEMAT, 2006).

Așadar regenerarea urbană este un proces care are în vedere transformarea și înbunătățirea economiei urbane împreună cu bazele economice prin schimbarea strategiei economice învechite pe unul nou care să atragă noi investitori cu noi activități și companii precum și îmbunătățirea mediului urban și calității vieții respectiv a structurii sociale și nu în ultimul rând să aducă o schimabre fizică, de design orașului pentur un confort urban de calitate.

O altă definiție provine din literatura de specialitate, și după cum urmează regenerarea urbană este definită astfel: “ Aducerea la viata a zonelor urbane cu efortul cooperativ al municipalitatilor, proprietarilor si a altor actori implicati cu scopul de a imbunatati conditiile de trai, de a creste calitatea mediului si a climatului social si de a intari economia locala.“

În urma acestei definiții regenerarea se bazează pe următorii trei piloni: fizic, economic și social, care trebuie să fie în atenția planificatorului mai mult sau mai puțin în funcție de situația din zonă.

Fig1. Pilonii regenerării urbane (sursa: http://www.regenerareurbana.ro/?page_id=37).

Proiectele de regenerare urbană se elaborează strategic pe termen lung, care are în viziune toți actorii locali, proiecte care includ dezvoltarea economică și socială, problemele de mediu și regenerarea fizică a spațiului.

Sunt de regulă implementate de o structura institutionala special creata si implica planificarea riguroasa a resurselor – umane, financiare, de teren, management etc (http://www.scrigroup.com/geografie/demografie/REGENERAREA-URBANA-PROIECTE-UR62566.php).

Poate cel mai important barometru în procesul de regenerare urbană este calitatea vieții, fiind un barometru al satisfacției de a fi cetațeanul unui oras, ceea ce înseamnă ca un cetățean să fie parte a unei comunități sociale active, să trăiască intr-un spațiu rezidențial funcțional și placut, să beneficieze spațiul publiccu scopul de socializare, să beneficieze de servicii publice de calitate, să facă parte dintr-un mediu prielnic și să fie implicat în programele educaționale și culturale.

În acest scop, orice proces de regenerare urbană se concentrează pe implementarea unui proiect cu privire la soluții complementare pentru problemele sociale, urbanistice, economice, culturale și de mediu ale orașului, însemnând că fiecare proiect de regenerare urbană acționează simultan asupra spațiului fizic în care oamenii locuiesc dar și asupra serviciilor publice de care locuitorii au nevoie (sociale, economice, de mediu, culturale).

Toate proiectele de regenerare urbană se referă la spațiile nevalorificate din spațiul urban și la comunități dezavantajate economic, cultural și din perspectiva calității mediului și vieții. În acest scop, regenerarea urbana vizează mereu rezolvarea unor probleme importante ale orașului, mai precis rezolvarea problemelor care impiedică un oraș să se dezvolte local.

Un al concept prevede că regenerarea urbană are ca scop revitalizarea zonelor urbane aflate în dificultate și anume reabilitarea patrimoniului construit și a construcțiilor istorice, îmbunătățirea și reabilitarea condițiilor de locuire, reamenajarea spațiilor verzi și a mobilierului urban respectiv modernizarea infrastructurii ce se referă la rețelele de apă, gaz, electricitate și energie termică, respectiv drumuri și probleme de trafic.

Încercări de definirea regenerării urbane a fost făcută și de un grup de arhitecți voluntari din București sub numele de "[NUME_REDACTAT] Voluntari" (2011), care prevăd regenerarea urbană ca fiind o acțiune care conduce la soluționarea problemelor urbane și găsirea unei îmbunătățiri de lungă durată pentru condițiile economice, fizice, sociale și de mediu într-o zonă care trebuie schimbată.

Printre principiile general acceptate de regenerare urbană se regăsesc:

– Regenerarea se bazează pe analiza adecvată a condițiilor locale.

– Regenerarea trebuie să țintească către o schimbare simultană a stării fizice a clădirilor, structurii sociale, a bazei economice și condițiilor de mediu.

– Regenerarea este în concordanță cu obiectivele dezvoltării durabile.

– Regenerarea trebuie să stabilească obiective clare și cuantificabile.

– Regenerarea trebuie să utilizeze eficient resursele naturale, economice și uman disponibile.

Regenerarea se bazează pe participare și consens între actorii implicați, care lucrează ca parteneri.

Regenerarea urbană sustenabilă este unul din obiectivele politicii de coeziune a [NUME_REDACTAT].

În general, regenerarea urbană nu se bazează pe principii stabilite la niveluri înalte, ci sunt mai degrabă programe naționale.

Tot acest grup, "[NUME_REDACTAT] Voluntari" (2011) definește și dezvoltarea sustenabilă, ce implică satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi; pentru ca dezvoltarea să fie durabilă, trebuie să țină seama de factorii sociali și de mediu, să evalueze consecințele pe termen lung.

Metodologiile de evaluare integrată5 a propunerilor de dezvoltare urbană sunt ghidate de convingerea că sustenabilitatea presupune satisfacerea simultană a celor trei criterii – ecologic, social, economic.

Fig2. Cercul sustenabilității (Principii de regenerare, 2011)

Scopul lucrării este axat pentru a identifica, evidenția și cuantifica transformările înregistrate de către oraș în dinamica sa sub raport structural și spațial și de a ilustra obiectiv caracteristicile relevante ale procesului de regenerare urbană, cu toate aspectele lor pozitive și negative.

În acest context, abordările cu caracter evaluativ, diagnostic și de prognoză ar putea contribui la luarea unor măsuri de către autoritățile locale în vederea corectării componentelor discordante și aplicării inițiativelor și demersurilor realiste, care să contribuie la dezvoltarea susținută a orașului pe termen scurt, mediu și lung.

Analiza de față ne permite, cel puțin din punct de vedere geografic, să elaborăm propuneri, care să vizeze sustenabilitatea urbană și dezvoltarea susținută în acord cu nevoile comunității și cu solicitările mediului natural..

Obiectivele care decurg în mod firesc din analiza procesului de regenerare urbană sunt: identificarea diagnostică a principalelor componente ale spațiului urban, atât din perspectiva potențialului acestuia, cât și din cea a demersurilor de organizare, planificare și amenajare teritorială; evidențierea rolului pe care mediul natural îl are în cadrul procesului de regenerare urbană precum și raporturile directe dintre componentele naturale și tendințele de evoluție ale

procesului restructurant; analiza componentei demografice în acord cu evoluția istorică a orasului și, respectiv, cu specificul tranziției spre economia de piață; analiza proceselor de industrializare, dezindustrializare, reindustrializare si terțiarizare în relație cu diferitele sisteme economice și politice, precum și modul în care acestea au contribuit la restructurarea spațiului urban; investigarea procesului de restructurare funcțională; studiul proceselor de conversie și reconversie spațială precum și al modului de organizare spațială; analiza imaginii urbane și a

designului urban; identificarea problemelor cu privire la vulnerabilitatea și riscul urban sub incidența restructurării și amenajării urbane; ilustrarea caracteristicilor managementului urban în contextul dezvoltării locale și comunitare prin aplicarea unor analize concrete pe segmente specifice; prezentarea unor studii de caz cu rolul de a facilita înțelegerea procesului de regenerare din punct de vedere punctual; evidențierea tendințelor de regenerare si reînnoire urbană și, în final, elaborarea unor propuneri de optimizare spațială, care să contribuie la dezvoltarea susținută a orasului (I. S. Jucu, 2011).

CAPITOLUL 2. DESCRIEREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A AREALULUI DE STUDIU

2.1. SCURT ISTORIC. AȘEZARE ȘI LIMITĂ

Arealul de studiu este unul din mediul urban și anume orașul Ștei, pentru care se efectuează o analiză a situației existente și mai apoi un proiect de regenerare urbană cu propuneri noi, inovative, cu scopul de a relansa viața orașului respectiv de aducerea sa la un statut și nivel mai ridicat.

Primele atestări documentare despre localitate provin incă de la mijlocul evului mediu însă fără a se ști exact când a apărut acesta iar primul document în care este menționat satul Ștei este din 1580, în listele de dijmă, plătite pentru [NUME_REDACTAT].

Construirea liniei ferate înguste Ștei – Băița – Vida a dus la descoperirea unui valoros tezaur feudal de monede străine (monede ungurești, slovene, germane și engleze) din secolele XII-lea și XIII-lea care demonstrează că locuitorii Șteiului făceau comerț cu unele state germane, cu Anglia si cu multe orașe ungurești (PUG Ștei, 2010).

Inițial această localitate era un sat liniar, cu două rânduri de case care la sfârșitul anilor 1950 a suferit o mare restructurare datorită ”ocupării” rusești a satului și totodata dezvoltarea industiei aici.

Bogățiile de uraniu din [NUME_REDACTAT] i-au atras pe sovietici, care au deschis exploatarea minieră Băița – Bihor.

Rocile care aveau conținut foarte mare de uraniu erau transportate în [NUME_REDACTAT] cu un avion special de pe aeroportul amenajat pe dealul Dumbrava din partea estică a orasului. Societatea care exploata uraniu se numea “Savrom –Kwarțît”.

Aici a fost atrasă o mare forță de muncă, peste 17.000 oameni, de aceea a fost necesară si apariția spațiilor de locuit. În 1959 intreprinderea primește numele “[NUME_REDACTAT] Bihor” cu 15.000 de angajați.

La inceput s-au construit, numeroase barăci de scanduri, grupate pe cartiere de vest, de nord-vest, de nord-est. În zone de est a localității, azi redevenită pămant agricol, era un orăsel din barăci, amenajat pentru armata sovietică, adusă în mod special in localitate. Pentru specialistii sovietici, s-au construit blocuri solide (str. Unirii). Pentru cei mai mulți locuitori, s-au construit locuințe din cărămidă cu un etej sau două, blocuri pentru 4 familii, casute pentru 2 familii si blocurile vechi din cartierul Petrileni (PUG Ștei, 2010).

Un moment foarte important în istoria Șteiului a avut loc pe data de 10 ianuarie 1956 când este declarat oraș, împreună cu orașele vecine Vașcău și Nucet.

În 1958 i se schimbă numele in oraș dr. [NUME_REDACTAT], iar în 1996 recapătă vechiul nume Ștei (PUG Ștei).

În perioada de vârf a orașului, Șteiul a devenit un important centru economic și administrativ atât pentru zonă cât și pentru populație, cu un număr reprezentativ, venită aici din toată țara, pentru condițiile bune de lucru si câștiguri.

După 1990 activitatea grupului [NUME_REDACTAT] a avut un impact deosebit asupra pieței muncii din oraș dar și în județul Bihor respectiv în toată țara. În 1991 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] a ridicat prima platformă de producție în Rieni asigurând 5.000 de locuri de muncă.

În 1996 s-a construit [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], iar în 1999 a inceput, la Ștei cea de-a treia platformă de industrie alimentară, [NUME_REDACTAT] (PUG Ștei, 2010).

[NUME_REDACTAT] este situat în Sud-Estul județului Bihor, în [NUME_REDACTAT], dezvoltat pe malul drept al [NUME_REDACTAT], amonte de confluența pârâului Sighiștel și afluentul acestuia, [NUME_REDACTAT] (care îl străbate prin partea sa nordică și estica).

[NUME_REDACTAT] Ianoș și [NUME_REDACTAT] (1998) menționează că orașul este așezat pe terasele inferioare ale [NUME_REDACTAT], prezintă altitudini minime și maxime relativ apropiate (270m minimul, 280m maximul) cu o tramâ stradala relativ rectangulară cu străzi paralele, și destul de largi, cu aliniamente ordonate.

Șteiul se găsește la 82 de Km de [NUME_REDACTAT], străbătut de DN 76/ E 79, la 19 Km de Beiuș și 63 Km de Câmpeni (DN 75) iar pe cale ferată orașul se află la 103 Km de Oradea, 18 Km de Beiuș și 6 Km de Vașcău.

Fig3. Localizarea orașului Ștei, în cadrul României

Fig4. Localizarea orașului Ștei în cadrul județului Bihor

Fig5. Localizarea orașului Ștei în cadrul [NUME_REDACTAT] Nergu

2.2. GEOLOGIE

Teritoriul orașului Ștei din punct de vedere a regionării geografice se află în unitatea de relief a [NUME_REDACTAT], în subunitatea [NUME_REDACTAT] Negru sau denumirea foarte des folosită, [NUME_REDACTAT].

În această unitate, geografii în literatură vorbesc de fâșii de dealuri desfășurate fără întrerupere la periferia vestică a [NUME_REDACTAT], care începe la sud de valea Barcăului și se termină la [NUME_REDACTAT], urmărind marginea festonată a munților, rezultând astfel acele pătrunderi sub aspectul depresiunilor de tip golf așa cum este și in cazul depresiunii Beiușului cu acest caracter ([NUME_REDACTAT] IV, 1992).

Această depresiune este modelată în umplutura unui fost graben între [NUME_REDACTAT]-Moma – [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Craiului care se individualizează printr-o treaptă înaltă de șapte dealuri: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Criștiorului, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

Aceste dealuri au un aspect de culmi bombate larg, cu altitudini cuprinse între 250-350m, foste piemonturi de acumulare, exceptând [NUME_REDACTAT] care este un martor de calcare mezozoic.

Văile sunt largi, cu lunci extinse, iar versanții sunt dispuși pe 6 trepte de terase dispuse asimetric și în evantai.

[NUME_REDACTAT] este rezultatul intervețiilor râului [NUME_REDACTAT] și afluenților acestuia din bazinul hidrografic propriu ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]), care au creat un sistem ramificat de văi cu terase și lunci.

Datorită aluviunilor duse de aceste râuri, cele mai frecvente tipuri de soluri sunt cele aluviale și subordonat luvisolurilealbice și brune în cea mai mare parte pe terasele văilor ([NUME_REDACTAT] IV, 1992).

În ”[NUME_REDACTAT]” scris de [NUME_REDACTAT], scriitorul amintește de rocile ce se găsesc în zona orașului respectiv pe fundamentul Șteiului.

Astfel formațiunile cristaline au un aspect masiv și greoi. Pachetele de roci cristaline înclinate diferit au determinat aspecte asimetrice reprezentative prin povârnișuri abrupte în locurile în care aceste pachete sunt retezate de văi, în timp ce flancul opus al culmii muntoase apare domol și prelungit, după înclinarea ce o au straturile respective din [NUME_REDACTAT]. Rocile magmatice mai restrânse apar în relief, prin forme masive, iar uneori sunt pante cu povârnișuri domoale. Rocile sedimentare variate care formează substratul dau în relief forme diferite. Conglomeratele, gresiile, argilele, marnele formează suprafețe de nivelare, având proeminențe care pe alocuri sunt condiționate de variațiile litologice locale. În cele mai dese cazuri se întâlnește un relief caracterizat prin povârnișuri înclinate. Calcarele și dolomitele au creat, în funcție de rețeaua hidrografică, toată gama de forme carstice: polii, doline, avene și văi curbe prezente în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

Totodată în dolinele reliefului carstic al [NUME_REDACTAT] se găsesc zăcăminte reziduale de fier și mangan, în cantități reduse însă, fapt pentru care nu s-a acordat o atenție deosebită exploatării lor.

Din punct de vedere geologic orașul se găsește în lunca [NUME_REDACTAT] astfel formațiunile geologice caracteristice sunt alcătuite din depozite de suprafață loessoide străbătute de depozite de pietrișuri și nisipuri. Aceste formațiuni cu mici îmbunătățiri sunt favorabile pentru construcții.

Roca de bază este prezentă prin complexul nisipurilor și argilelor cenușii – gălbui, îndesate sau plastic vârtoase. Această formațiune prezintă caracteristici geotehnice superioare orizontului argilos nisipos al teraselor.

Formațiunea acoperitoare este prezentă prin orizontul pietrișurilor de terasă care se astern peste roca de bază și orizontul argilos-nisipos de suprafață.

În terasa I orizontul pietrișurilor are o grosime medie de 4,0 m spre deosebire de

terasa II-a unde acest orizont este mult mai gros de cca. 10,00 m.

Orizontul argilos nisipos este prezent pe suprafața terasei I și are o grosime medie de 1,80 m. Acest orizont este afectat de umpluturi mari care uneori atinge o grosime de 1,70 m.

În terasa a II-a orizontul argilos are grosimi variabile Între 1,40 si 2,70 m și este alcătuit din argile care se incadrează în categoria pămanturilor cu umflări si contracții mari.

Din punct de vedere hidrogeologic se remarcă prezența nivelului hidrostatic în orizontul pietrișurilor de terasă ale terasei I la adâncimi variabile între 1,50 – 2,00 m. În cazul fundării pe stratul de pietriș fundațiile pot fi influențate de prezența apelor subterane. Privind agresivitatea acestor ape se remarcă agresivități general acide slabe și carbonice, slabe.

În terasa a II-a se apreciază că nivelul freatic este la adâncimi mai mari de 10,0 m. În această situație nu se pune problema impactului fundației, apă subterană.

Condițiile geotehnice de fundare, executare și exploatare a construcțiilor sunt specifice pentru fiecare terasă.

Pe orizontul argilos – nisipos al terasei a I se poate funda la adâncimea minimă de fundare Df = 1,00 m. Presiunea convențională pe acest strat poate fi P conv. = 250 KPa.

Stratul de pietriș oferă condiții de fundare la adâncimi cuprinse între 1,20 și 2,50 m.

Presiunea convențională pe acest strat este P conv. = 350 KPa.

În această terasă se impune pentru fiecare amplasament cercetarea terenului de fundare dată fiind prezența umpluturilor, a orizontului argilos-nisipos-lentiloform și a prezenței apelor subterane.

Pe terasa a II-a se poate funda în cuprinsul orizontului argilos la adâncimi cuprinse între 1,50 m – 2,00 m datorită caracteristicilor de contractilitate al acestuia.

Și în aceste zone se impune cercetarea terenului de fundare și aprecierea potențialului de contractilitate.

Stratul de pietriș al acestei terase oferă condiții de fundare la adâncimi mai mari cuprinse între 1,60 – 3,00 m.

Apa freatică se găsește în general la -2,00m cu tendință de ridicare spre -1,00 m.

În conformitate cu zonarea seismică (conform NP100/92) orașul Ștei se încadrează în zona de grad seismic F, Ks=0,08 și Tc = 0,07 (PUG Ștei, 2010).

Această informație păstreaza așadar orașul din punct de vedere seismic într-o postură liniștitoare, cifrele arătând o seismicitate aproape inexistentă in această zonă.

2.3. RELIEF

[NUME_REDACTAT] face referire și la relieful zonei unde menționează că spre [NUME_REDACTAT] se desfășoară două forme de relief, la altitudini între 800 – 1200m, și respectiv 650 – 800m. Din prima treaptă pot fi amintite interfluviile montane: [NUME_REDACTAT] (1350m), [NUME_REDACTAT] (1343m), [NUME_REDACTAT] (1294m), Bălileasa (1246 m), [NUME_REDACTAT] (1210 m), [NUME_REDACTAT] (1104m), Măgurița (1038m) și multe altele. A doua parte este puternic fragmentată și se prezintă sub formă de măguri sau culmi dispuse ca niște contraforturi. În afara acestor aspecte de relief, alcătuirea petrografică, structura și modul în care au acționat unii agenți morfogenetici, și-au impus  caracteristica lor în peisaj.

[NUME_REDACTAT] este mărginită la est de [NUME_REDACTAT], cea mai importantă ramură a [NUME_REDACTAT], cu vârful Bihorul (1848m). Culmile munților sunt împădurite și înzăpezite până târziu, spre sfârșitul lui mai.

Apele au scobit cu ușurință văi adânci în stâncile calcaroase, dând naștere multor fenomene carstice.

Pantele munților coboară ușor spre șes și se domolesc în dealuri și coline, transformate de localnici în livezi, ogoare și locuri de pășunat (PUG Ștei, 2010).

[NUME_REDACTAT] Simedre descrie depresiunea, care este dispusă în trepte coborând de la baza dealurilor spre câmpia joasă. Aceasta fiind o formă mai nouă a formei de relief și este formată din luncă și sistemul de terase al [NUME_REDACTAT]. Terasa de luncă are o mare netezime, altitudine de 2-3 m. În această zonă este așezată localitatea Ștei. Dată fiind înclinarea redusă a zonei, o luncă largă și condiții fizico – geografice, întreaga vatră depresionară a favorizat rețeaua densă de așezări omenești.

Teritoriul administrativ a orașului, este situat în [NUME_REDACTAT], încadrată de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], la confluența [NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], fiind mărginită la N și la S de terasele înalte (II-a) de pe malul drept al [NUME_REDACTAT]. La V localitatea este mărginită de albia [NUME_REDACTAT] iar în partea estică se dezvoltă pană la limita zonei industriale.

Altitudinea medie a terenului orașului este 245m, având o înclinare spre SV, aceasta fiind și direcția raurilor.

În limitele arătate mai sus localitatea se situează din punct de vedere geomorfologic pe terasa I [NUME_REDACTAT] și afluentul său [NUME_REDACTAT] care este la același nivel cu terasa I a [NUME_REDACTAT].

La N si la S terasa a II-a de pe malul drept al [NUME_REDACTAT], în perimetrul localității este intreruptă de terasa I a celor doi afluenți.

Se remarcă faptul că localitatea în ansamblul său este dezvoltat pe terasa I.

La nivelul celor două terase nu se remarcă procese fizico-geologice nefavorabile construcțiilor (PUG Ștei, 2010).

Referitor la relieful carstic, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (1998) amintesc că în apropierea orașului, deosebit de interesantă este [NUME_REDACTAT] cu cca 160 de peșteri și dintre care cele mai importante sunt [NUME_REDACTAT] (240m lungime, în care se afla Lacul de Cristal) și [NUME_REDACTAT] (1500m lungime, unde găsim concrețiuni de mari dimensiuni).

2.4. CLIMĂ

Trăsăturile de ansamblu a climei sunt condiționate, în general, de circulația atmosferică a maselor de aer, de poziția geografică și de modoficările pe care le impun particularitățile reliefului.

În acest sens acest culoar, fiind domeniul de influență a circulației vestice, care aduce mase de aer oceanice, umede și reci, se caracterizează printr-un climat temperat continental moderat.

Temperaturile medii anuale sunt destul de ridicate pentru o regiune deluroasă, ele 10-11ºC, ceea ce afirmă rolul jucat de influențele vestice și sud-vestice în clima depresiunii.

În ansamblu această zonă se caracterizează prin ierni blânde , datorită posibilităților pătrunderii maselor de aer vestice și sud-vestice dar și poziției mai adăpostite față de invaziile maselor de aer polar continentale dinspre est și nord-est.

Deschiderea largă spre vest și reactivizarea orografică a maselor de aer pe pantele [NUME_REDACTAT] explică cantitățile anuale de precipitații mai abundente decât în alte unități pericarpatice și anume o cantitate de cca 900mm/an ([NUME_REDACTAT] IV, 1992).

În lucrarea ”[NUME_REDACTAT]” găsim date referitoare la clima orașului și a zonei de unde putem observa că nuanțele sub care se prezintă clima și microclima depind mult de particularități locale, ca de pildă, adâncimea văilor, gradul de acoperire cu păduri, orientarea diferită a culmilor muntoase și a dealurilor etc. Datele înregistrate din anul 1956, la [NUME_REDACTAT] din Ștei, arată că temperatura medie anuală este de 9,8°C.

Clima localității este condiționată de așezarea în partea de vest a țării la adăpostul [NUME_REDACTAT] care se opun pătrunderii maselor de aer polar continental, dar și de particularitățile maselor de aer și de eterogenitatea suprafețelor subiacente. Cele mai scăzute temperaturi înregistrate la stația meteo din Stei între anii 1960 – 1980 au fost cele din ziua de 18 ianuarie 1963, când termometrul a măsurat -24°C, iar cele mai ridicate temperaturi, în același interval de timp, au fost la data de 2 august 1961, când termometrul a înregistrat 38,5°C. Valorile maxime mai frecvente în timpul verii sunt, de obicei între 32 – 35° C, iar cele minime variind între 14-18°C. În ani numeroși s-au înregistrat brume timpurii și înghețuri toamna și chiar primăvara târziu care au adus numeroase daune grădinilor de zarzavaturi și pomilor. în anul 1980 de pildă vremea a fost foarte capricioasă. Transportului de aer oceanic dinspre vest influențează ascensiunea de aer umed și formarea norilor, ceea ce face ca aici precipitațiile sa fie mai numeroase și cu abundente ploi torențiale. Sunt cazuri de adverse cu intensitate de 4,60mm precipitații pe minut. Regimul vânturilor este determinat de circulația maselor de aer și de influența reliefului, de frecvența în care se succed sistemele bazice. [NUME_REDACTAT] exercită o influență foarte mare asupra direcției și vitezei vântului. Până pe la 1000m altitudine vânturile cele mai frecvente sunt din direcție sudică în proporție de 28% în luna decembrie și 17% în luna august. Aceste vânturi aduc aer cald, din bazinul mediteranean. Vânturile care bat dinspre nord transportă mase de aer rece, de origine polară. Nuanțele sub care se prezintă clima și microclima depind foarte mut de particularitățile locale, ca de exemplu: orientarea diferențiată a culmilor muntoase, a povârnișurilor, adâncimea văilor ori gradul de acoperire cu paduri.

Clima orașului este continentală cu influențe mediteraniene venite din SV și cu specificul dat de amplasarea lui în zona depresionară. Temperatura medie anuală oscilează în jurul temperaturii de 9-10 Co. Regimul de precipitații, destul de abundent, atinge valori anuale de 750-800 mm cu precădere în perioada de primăvară și toamna. Vânturile au caracter local, predominant pe direcția SE-NV cu intensități moderate (PUG Ștei, 2010).

2.5. HIDROGRAFIE

Din punct de vedere hidrologic, localitatea Ștei este străbătută de trei cursuri de apă: [NUME_REDACTAT] la vest, [NUME_REDACTAT] la nord și [NUME_REDACTAT] care-l traversează diagonal (PUG Ștei, 2010).

I. O. Berindei și [NUME_REDACTAT] (1972) descriu [NUME_REDACTAT], ce izvorește din [NUME_REDACTAT], care reprezintă râul cel mai însemnat din această depresiune, datorită bazinului său de recepție cu o suprafață de 4450 Km², cu un aspect asimetric datorită afluenților ce coboară din [NUME_REDACTAT], cu mult mai viguroși decât cei din [NUME_REDACTAT]-Moma.

Astfel din [NUME_REDACTAT], colectorul primește [NUME_REDACTAT], care si el izvorește din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] împreună cu [NUME_REDACTAT] colectează apele din zona carstică a padișului și [NUME_REDACTAT] cu izvorul în partea nordică a Bihorului central.

Datorită bazinelor colectoare însemnate, a pantelor accentuate, a gradului mare de acoperire cu vegetație, petrografiei impermeabile a reliefului și cantității mari de precipitații, aportul de ape în [NUME_REDACTAT] este deosebit de însemnat.

Regimul de scurgere a râurilor principale este de tipul pericarpatic vestic prin caracteristica scurgerii și debitelor mari primăvara și la începutul verii datorită topirii zăpezilor și ploilor de durată respectiv debite minime în timpul verii și toamna, scurgerea medie fiind între valorile 3-10 l/s/Km² (I. Ujvari, 1972).

La nivelul orașului pe două dintre cele 3 râuri și anume [NUME_REDACTAT] respectiv [NUME_REDACTAT] sunt luate măsuri de îndiguire împotriva inundaților, ce apare frecvent pe acestea în perioada de primăvara datorită topirilor zăpezilor și vulnerabilității râurilor din cauza pantelor.

În timp ce pe acestea sunt deja luate măsuri de precauție pe râul [NUME_REDACTAT] încă nu s-a realizat acest lucru, unde pe cca 2 Km sunt necesare asemenea intervenții tot din motive amintite.

În ceea ce privește cele trei râuri, [NUME_REDACTAT] curge spre direcția NV în vestul orașului în afara intravilanului iar [NUME_REDACTAT] împreună cu [NUME_REDACTAT] traversează orașul, întâlnindu-se în partea nordică a acestuia, continuând să traverseze orașul tot în partea de nord.

Dintre cele două râuri amintite care traverseză orașul, oferind un peisaj, un ecosistem aparte dar și riscuri de inundații sau de eroziune, cel mai vulnerabil este [NUME_REDACTAT].

Datele înregistrate de [NUME_REDACTAT] remarcă debite maxime între 15,7 mc/s (2004. IV. 14) și 56,2 mc/s (2000. IV. 6) între anii 2000 și 2005 respectiv viituri cu valori maxime cuprinse între 0,480 mc/s cu o înălțime a râului de 208 m față de miră în 2003. VII. 18 respectiv 52,4 mc/s și o înălțime a râului de 310 m față de miră în 2000. IV. 6.

Debitele medii sunt cuprinse între 2,17 mc/s în anul 2003. I. 3 între anii 2000 și 2005 respectiv 5,74 mc/s în 2000. IV. 6.

Fig6. Grafic cu debitele medii. [NUME_REDACTAT]

Fig7. Grafic cu debitele maxime. [NUME_REDACTAT]

Fig8. Grafic cu cotele apelor la viituri. [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Sighiștelului s-au înregistrat următoarele situații precum, debite maxime ]ntre 0,80 mc/s (2003. IV. 28) și 33,4 mc/s (2001. IV. 24) între anii 2000 și 2005 respectiv viituri cu valori maxime cuprinse între 2,89 mc/s și o înălțime a râului de 173 m în 2003. IV. 18 respectiv 33,4 mc/s cu o înălțime a râului de 260 m față de miră în anul 2001. IV. 23

Fig9. Grafic cu debitele maxime. [NUME_REDACTAT]

Fig10. Grafic cu debitele medii. [NUME_REDACTAT]

Fig11. Grafic cu cotele apelor la viituri. [NUME_REDACTAT]

2.6. BIODIVERSITATE

2.6.1. [NUME_REDACTAT] Simedre în lucrarea sa ”[NUME_REDACTAT]” descrie zona și din punct de vedere al vegetației și faunei de unde rezultă că în [NUME_REDACTAT]-Vașcău vegetația este subalpină și de silvostepă. Vegetația subalpină este răspândită pe culmile munților din împrejurimile orașului și este reprezentată de diferite pajiști și tufișuri subalpine.

Speciile dominante de plante sunt: iarba stâncilor, părușca, pătrunjelul de munte, un loc special ocupându-l în ceea ce privește răspândirea, jneapănul. Vegetația domeniului forestier, se întinde pe suprafețele cele mai întinse. Se întâlnește mai peste tot, de la pădurile mici și răzlețe din câmpie și până în zona muntoasă.

După cercetările efectuate de I. O. Berindei și [NUME_REDACTAT] (1972) speciile caracteristice care formează arborete amestecate sunt fagul (Fagus silvatica), molidul (Picea excelsa), carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), stejarul, gorunul (Quercus petraea) și bradul (Abies alba).

Zona coniferelor ocupă regiunile muntoase între 1000 și 1700m. Aici cresc brazi, molizi, pini, conifere în general. La altitudini mai joase predomină pădurile de fag, gorun, frasin, carpen, ulm, stejar, păducel, sînger, și mult arborete.

Pomii fructiferi răspândiți în arealul Șteiului sunt prunul, mărul, părul, cireșul, nucul, dudul, piersicul. Se cultivă și viță de vie, dar calitatea strugurilor este inferioară.

Se mai cultivă: grâu, porumb, ovăz, orz, trifoi, lucernă, in, cânepă, floarea soarelui, dovleac, dar și numeroase zarzavaturi: cartofi, roșii, ceapă, ardei, usturoi, fasole, morcovi, dar mai ales castraveți și varză, pentru care vechii șteieni aveau un adevărat cult.

Erau cunoscuți în zonă ca cei mai buni cultivatori de varză și castraveți, pe care-i comercializau în vestitele piețe din Beiuș, Vașcău, Băița și Arieșeni. De aici și porecla de „scărtaveți" dată șteienilor de locuitorii satelor vecine. Azi datorită edificării orașului, a rămas o zonă agricolă redusă, la marginile localității, iar unii dintre urmașii vechilor locuitori, care mai posedă unele suprafețe agricole mici, de bună seamă, mai cultivă în general, legume (Ștei.ro).

2.6.2. [NUME_REDACTAT] specifică genului de vegetație existentă. Fauna de munte este reprezentată de fluturașul de piatră, brumărița și unele reptile: șopârla, șarpele și diferite gastropode. În păduri trăiesc: cerbul, ursul, râsul, jderul, lupul, mistrețul, căprioara, iepurele, veverița, vulpea, dihorii.

Lumea pădurilor zonei este populată cu numeroase specii de păsări. Cele mai reprezentative sunt: cocoșul de munte, corbul, cioara, mierla, privighetoarea, fazanul, ciocârlia, cucul, graurul, sturzul, coțofana, pupăza.

Fauna de câmpie e reprezentată de: barză, rândunică, vrabie, pițigoi, prepeliță și diferite reptile. În apele din cuprinsul Steiului și zonă se pot pescui diferite specii de pești: păstrăvi, mrene, cleni și crapi.

Azi numărul animalelor și păsărilor este foarte redus, față de ceea ce exista înainte de anul 1956.

CAPITOLUL 3. CARACTERIZARE SOCIO – GEOGRAFICĂ

3.1. RESURSE UMANE

3.1.1. Evoluția numerică a populatiei

Cele două decenii de post-socialism, amplu marcate de tranziția spre economia de piață evidențiază, din perspectiva specificului capitalului uman local, o serie de caracteristici diferite în raport cu perioadele anterioare de evoluție a spaiului urban șteian.

Restructurarea economică în ansamblul său a generat transformări considerabile în ceea ce priveste fondul geodemografic local. După 1990, asistăm la o scădere semnificativă a numărului de locuitori, fapt care influențează mai mult dinamica firească a resurselor umane, și funcționalitatea orașului pe termen mediu și lung.

În egală măsură, procesul de îmbătrânire al populației va deveni o realitate certă în cadrul

Comunității locale. Din perspectiva structurilor demografice, remarcăm încă ponderea majoritară a populației feminine, categorie ce nu suportă transformări majore în comparație cu

perioada de dinainte de 1990.

Cu privire la populația ocupată, ne reține atenția majoritatea activilor ocupați în sectorul industrial și, respectiv, în cel al serviciilor, cel din urmă, din ce în ce mai puternic specializat. Un alt aspect reprezentativ pentru perioada care a urmat evenimentelor din 1989 este asumat de șomaj. Acesta, ca element integrat realității post-socialiste, a generat un nou mod de viață care a accentuat diferența dintre clasele sociale contribuind la adâncirea sărăciei. Pe parcursul ultimelor două decade, observăm că șomajul a fost caracterizat printr-o evoluție complexă cu tendințe regresive sau de accentuare, în funcție de condițiile specifice tranziției.

Oricum, după 2000 este vizibilă o tendință de reducere a intensității acestui fenomen, însă începând cu 2009, criza economică oferă un impuls negativ șomajului, care înregistrează o crestere semnificativă ca urmare a scăderii competitivității unor firme.

Aceasta a fost determinată nu numai de șomaj, dar și de alte aspecte socio-economice ale comunității locale: venituri reduse din salarii, incertitudinea locului de muncă, condițiile grele de trai, dorința unor câștiguri financiare mai mari etc. Între oportunitate și amenințare, acest fenomen poate contribui, în timp, la apariția unor probleme majore de ordin social în rândul minorilor, segment de populație, care, ar trebui să asigure vitalitatea capitalului uman viitor (I. S. Jucu, 2011).

Din punct de vedere al evoluției populației în Ștei se poate observa o creștere a populației spectaculoasă în perioada comunistă, între anii 1966-1992.

Începutul creșterii populației însă are loc după anul 1956, când pe vatra fostei localități omonime compania ”Kuarțit” construiește aici o bază de cazare muncitorilor care lucrau în industria minieră și o baza de expediție a minereurilor sortate.

După dizolvarea acestei întreprinderi din 1965 au luat naștere o serie de alte întreprinderi, construind platforma industrială actuală, asigurând în continuare locuri de muncă populației.

Dacă in anul 1966 s-a înregistrat un număr total de populație de 5.754, acesta în 1977 ajunge la un număr de 7.794 de persoane.

Populația orașului nu înceteaza nici în următorii 15 ani să crească, atunci când în 1992 populația numară 9.619 persoane.

Acest număr însă după cădere blocului comunist în urma căreia multe unități industriale decad are loc o scădere destul de simțitoare în oraș, acesta materializându-se printr-o scădere de aproximativ 2000 de persoane, numărul total al populației fiind de 8.637 în 2002 respectiv 8.339 în 2008.

Procesul de scădere a populației continuă și în 2010 când după ultimele informații statistice, populația totală a orașului este de 8.240 de persoane.

Fig12. Grafic cu numărul total al populației între anii 1966 – 2008

Având în vedere repartiția populației pe sexe analizând acest lucru pe acei ani prezentați anterior constatăm ca în 1966 populația masculină era de 3.167 de persoane timp ce populația feminină număra 2.587 de persoane pe când în 1977 în această ordine s-au înregistrat 4.456 de bărbați respectiv 3.338 de femei.

În 1992 aceste cifre arată creșteri din nou când bărbații însumau 5.422 de persoane iar în ceea ce privește pe femei însumau 4.993 de persoane.

Numărul populației scade după 1992 deci inevitabil și în rândul celor două sexe însa cu precizarea că în 2002 se-ntinde spre un echilibru dintrea acestea, concret datele statistice confirmând populația masculină de 4.280 de persoane iar populația feminina de 4.357 de persoane iar în anii 2008 și 2010 populația feminină a întrecut cea de sex masculin,menținându-se însă un echilibru.

Vorbind în cifre în 2008 cifrele arătau astfel: bărbați 4.061, femei 4.278 iar în 2010: bărbați 4.095 iar femei 4.207.

Fig13. Grafic cu populația pe sexe a orașului

Structura pe vârste este un element important pentru a indica evoluția demografică viitoare a unei zone, dar este și un efect al unor fenomene demografice, cum ar fi: creșterea/scăderea natalității, creșterea/scăderea migrației. Ponderea ridicată a populației tinere reprezintă un potențial de dezvoltare a zonei, iar ponderea ridicată a populației de vârstă înaintată (60 ani și peste) poate avea consecințe negative, exercitând presiuni economice asupra populației de vârstă activă. Tendințele înregistrate de ponderea populației tinere sunt direct influențate de evoluția ratei natalității.

Convențional, se consideră că o populație este tânără, dacă proporția populației vârstnice este mai mică de 7%; procesul de îmbătrânire demografică este în desfășurare dacă ponderea populației vârstnice este cuprinsă între 7% și 12%, iar o pondere mai mare de 12% corespunde unei populații îmbătrânite demografic. Datele arată procente mai favorabile decât media pe țară. Numărul mare a populației tinere reprezintă un potențial de devoltare a orașului.

Ca și reper, în urma recensământului din 2002 constatăm domină populația tânară deoarece grupa de vârstă între 0-14 ani numără 1.444 persoane, cea de 15-19 ani 847 de persoane, grupa de 20-29 1.227 de persoane iar cea de 30-39 1.292 de persoane, grupa de 40-60 însumează un total de 4.810 de persoane în timp ce populația bâtrână de doar 3.717 de persoane.

După 1990 ca urmare a masivelor disponibilizări de forță de muncă, fenomenul migratoriu a fost mult amplificat pe relația plecări în detrimentul stabilirilor, dar la ora actuală se manifestă o reechilibrare a fenomenului, ca urmare a stagnării ratei șomajului și a relansării activității economice (PUG Șei, 2010).

Așadar orașul după anii 90’ se confruntă din nou cu fenomenul migrației dar de această dată nu emigranții predomină ci imigranții însă din fericire nu într-un număr atât de mare ceea ce s-a realizat înainte de anii 90’ dar în sens invers.

Dacă în 1990 numărul de sosiți era de 267, numărul plecărilor era de 316 persoane ceea ce deja arată o fază inițială de scădere a populației totale.

În 1995 situtația este la fel, când din nou numarul plecaților este mai mare în detrimentul sosirilor și anume s-au înregistrat 238 plecări și 222 de sosiri.

În anul 2002 din punct de vedere al migrațiilor, situația are tendința de a restabili echilibrul dar procesul continuă totuși deoarece situația nu este egalată, deși s-au înregistrat 203 de plecări și 231de sosiți, iar în 2008 s-au înregistrat 226 de plecări respectiv 206 de sosiri în orașul Ștei.

Sporul natural este o expresie a balanței dintre nașteri și decese. Sursele de informație folosite au fost recensămintele populației și statistica curentă a anilor în studiu.

Se constată din tabelul de mai jos că anul 1989 a adus o scădere a numărului de nașteri (rămânând însă la valori pozitive) ca urmare a scăderii numărului de tineri care au plecat în acea perioadă datorită situațiilor nesigure socio – politice (PUG Ștei, 2010).

În acest sens datele înregistrate demonstrează afirmația de mai sus folosindu-ne de datele recensate dupa 1990 până în 2010.

În anul 1990 numărul născuților era de 137 în timp ce a decedaților era de 57 pe când în 1995 situația avea un număr apropiat, cu 82 de născuți respectiv 68 decedați.

Înaintând în timp, în anul 2002 orașul înregistrează 80 de nașteri și 73 de decese fapt care în anul 2008 aproape că se repetă dar de această dată sunt 84 de născuți și tot atâtea cazuri de decese.Iar în 2010 numărul născuților este de 70 iar a decedaților 78 de persoane.

3.1.2. Densitatea populației

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] actualizat în 2010, cu date din Planul de [NUME_REDACTAT] Județean din ediția 2005, orașul Ștei are o densitate de 77,48 locuitori/Km².

Această cifră reiese din numărul total de populație înregistrată în anul 2005 care era de 8.730 de persoane, împărțit la suprafața totală a orașului de 657 de hectare.

3.1.3. Structurile demografice

Cu referire la structurile demografice din orașul Ștei amintim aici structura pe etnii respectiv pe religie, cu date din 1992 și 2002, ne indică componența societății atât din punct de vedere etnic cât și confesional.

Așadar referitor la structura etnică observăm un număr majoritar de populație cu etnie română cu un procent de 95,99% în anul 1992 și 95,77% în anul 2002, singura modificare fiind numărul populației care a scăzut de la 9,997 în 1992 la 8,279 în 2002.

Restul grupurilor etnice, respectiv maghiari, germani, rromi, slovaci și alte naționalități contribuie cu procente aproape nesemnificative în această strucutură, evidențiindu-se cei de etnie maghiară cu un numare de 394 de persoane în 1992, scăzând mai apoi la 319 de persoane în 2002 cu procentajele de 3,78% respectiv 3,69%, restul grupurilor neatingând procentajul de 0,25%.

Din punct de vedere confesional putem spune că din nou cei de naționalitate română ies în evidență pentru că majoritatea lor sunt ortodocși, mai precis 9,372 în 1992 și 7,508 în 2002 pe când în rândul celorlalte confesiuni numărul cetățenilor atinge cifrele de 310-penticostali, 227-romano-catolici, și 218 reformati în 1992, restul confesiunilor însumând un procentaj de doar 2,73%.

În anul 2002 cei de crez baptisp crește față de anul 1992 la 507 de persoane însă la celelalte scade, așadar romano-catolicii numără doar 188 de credincioși în timp ce reformații doar 123, pe când celelalte însumează 3,57% din confesiunile rămase.

CAPITOLUL 4. DIAGNOSTIC TERITORIAL – PROBLEME ȘI DISFUNCȚIONALITĂȚI

4.1. Intravilan și extravilanul existent – Bilanț teritorial existent, Zone funcționale

În acest capitol cu titulatura de diagnostic teritorial, se va analiza situația existentă din oraș din mai multe de vederi pentru ca acesta să fie baza etapelor următaore, unde se vor sesiza disfuncționalitățile iar în ultima fază nașterea propunerilor de regenerare, de relansare.

Criteriile după care acest diagnostic se realizează sunt cele de situația intravilanului și extravilanului, infrastructură, spații verzi, calitatea mediului, econimie, construcții, zone funcționale și nevoi de dezvoltare, acestea fiind raportate la ultimele informații și actualizări ce au avut loc în acest oraș.

Așadar intravilanul existent este cel aprobat prin [NUME_REDACTAT] Local al orașului Ștei în baza [NUME_REDACTAT] General realizat în anul din 1995, elaborat de S.C. [NUME_REDACTAT] S.A.

Suprafața intravilanului aprobat este 262,00 ha și este alcătuit din localitatea de bază și zone componente cu funcțiuni multiple: două trupuri de locuințe, Spitalul de Psihiatrie, uzina de apă, stația de epurare, cantonul silvic și halda pentru depozitarea deșeurilor menajere (PUG ȘTEI, 2010).

Teritoriul UATB ([NUME_REDACTAT] Teritorială de Bază) este cel stabilit prin lege și se învecinează în nord cu teritoriul administrativ al comunei Rieni la vest, sud și est cu teritoriul administrativ al comunei Lunca..

Conform LEGII 351/2001- Rețeaua de localități- Ștei nu are localități aparținătoare.

Situația fondului funciar după modul de folosință, indică o suprafață a terenului arabil de 110 ha, care este 16,7 % din teritoriul administrativ. Suprafața viilor și livezilor este de 0,8 % . O pondere semnificativă o dețin pășunile și fânețele naturale 30,2% din teritoriul administrativ. Sectorul privat deține terenurile agrricole dar din lipsa mijloacelor mecanice, prețurile mici de achiziții au condus la producții agricole mici, care abia reușesc să acopere cheltuielile. Lipsa întreținerii terenurilor, precum și producțiile mici fac ca sectorul zootehnic să nu fie foarte dezvoltat.

Analizând studiul [NUME_REDACTAT] a orașului Ștei, situația agriculturii nu este prezentată în analiza situației existente și nici în strategie (PUG Ștei, 2010).

În ceea ce privește bilanțul teritorial care reprezintă proporția dintre suprafețele ocupate de zonele funționale și suprafața intavilanului aprobat, cea mai mare proprție îi revine locuințelor, unităților industriale și terenurilor neafectate de amenajări urbanistice, procentajul lor fiind în ordine de 26%, 23% și 15%, urmând cu pocente mai mici căile de comunicație (17%), spații verzi și de agrement (7%), și instituții (4%), restul procentelor fiind împărțite între restul unităților din suprafața intravilanului (apă, construcții edilitare, etc.).

În teritoriul intravilan al orașului Ștei se disting următoarele zone funcționale principale:

– zona centrală și alte funcțiuni complexe de interes public

– zona de locuințe și funcțiuni complementare

– zona de unități industriale care constituie o platformă industrială a localității

– zona de parcuri, recreere, turism și sport

– zona de gospodărie comunală

– zona de destinație specială și de echipare teritorială (căi de comunicație, construcții aferente rețelelor tehnico-edilitare

– alte zone, terenuri neconstruibile, terenuri acoperite cu apă, terenuri libere apte pentru construcții

Zona centrală este situată excentric, în partea de sud-vest a localității, dar relativ în centrul de greutate al zonei de locuit. Principalele clădiri publice sunt concentrate pe str. [NUME_REDACTAT], care are cap de perspectivă clădirea primăriei și constituiie zona centrală reprezentativă a orașului. Principalele dotări sunt: spitalul, casa de cultură, hotel, biserica ortodoxă, complex comercial, alimentație publică, piața agroalimentară etc. Centrul este accesibil de pe principala arteră rutieră care traversează localitatea prin intermediul srăzii [NUME_REDACTAT]. Potențialul de dezvoltare a zonei constă în funcțiunea administrativă și comercială. Apropierea de gara feroviară și de autogară, ca și concentrarea de construcții și amenajări comerciale și de servicii, fac ca aceasta zonă să rămână deosebit de animată, atragând populația inclusiv din așezările limitrofe orașului.

Zona de locuințe este compactă și prezintă trei subzone distincte de locuințe – vechea vatră în lungul străzii [NUME_REDACTAT], cu extinderea de peste pârâul Băița în zona stadionului Minerul cu locuințe pe lot și regim de înălțime P, P+1 și P+2 etaje.

În partea de vest a orașului pe baza lotizării din 1945-1955 s-a dezvoltat o zonă preponderent rezidențială, cu locuințe colective și individuale cu regim mic și mediu de înălțime P, P+2 și P+4. Arhitectura locală este una specifică așezărilor miniere din Transilvania, dezvoltate în aceeași perioadă (ex. [NUME_REDACTAT])- locuințe parter din lemn, P+1, P+2 din cărămidă, clădiri publice P+2 în stil clasicizant.

Construcția de locuințe a luat amploare începând din 1960, cu blocuri din beton armat și cărămidă cu planșee de B.A., regim de înălțime P+4 și P+9 etaje, fiind similare, ca arhitectură, locuințelor colective construite în aceea perioadă în întreaga țară. Majoritatea acestor blocuri au fost amplasate în zona centrală de-a lungul arterelor de circulație și au fost realizate cu parter comercial.

Zona de locuit sa extins cu noile blocuri ANL în zona gării, și blocurile ANL mai vechi în apropierea intersecției între str. [NUME_REDACTAT] cu str. [NUME_REDACTAT]. Numărul apartamentelor ANL sunt 72 finalizate și 36 în curs de licitație pentru constructor.

În cadrul zonei de locuit se pot distinge și sunt bine conturate zonele cu funcțiuni complementare: creșă, grădiniță, școală, policlinică, complex comercial.

O altă zonă de locuit este cartierul Petrileni, izolat de restul orașului prin valea Băiței și a căii ferate spre zona industrială.

La ieșire din oraș spre Vașcău sunt izolate două trupuri de locuințe.

Platforma industrială este în zona de est și nord-est a orașului și dispun de cale ferată și auto prin intermediul străzii 13 Septembrie. Acest traseu este centura ocolitoare a orașului, deviînd circulația grea din zona centrală. Mai există zone de industrie în interiorul orașului, care nu sunt poluatoare

Zona de parcuri, recreere și sport. Zona de parcuri si de recreere este slab reprezentată la nivel de oraș, înafara unor scuaruri de mici dimensiuni în zonele Primăriei, pieții agro-alimentare, orașul nedispunând de un parc la nivel de oraș. Este la faza de aprobare la [NUME_REDACTAT] un scuar pietonal pe str. Unirii în timp ce zona de sport este dotată cu două baze sportive Oțelul și Minerul, oferind terenuri de sport în aer liber, ștrand și sală de sport. Datorită faptului că aceste baze sportive se află în administrația unor cluburi sportive se simte nevoia unor zone de agrement la îndemîna amatorilor de sport. [NUME_REDACTAT] funcționează trei cluburi sportive

– Clubul sportiv de karate “[NUME_REDACTAT] ”

– Clubul sportiv de volei care apartine [NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT]“

– Clubul sportiv de tenis de câmp “Iris”.

Sănătate: asistența sanitară este asigurată de două spitale

[NUME_REDACTAT] Ștei- str. [NUME_REDACTAT] nr. 5 , structurat pe trei pavilioane și dotat recent cu o stație de dializă.

– Pavilionul A secția interne și balneo-fizioterapie cu 5 paturi

– Pavilionul B secția de pediatrie cu 12 paturi

– Pavilionul C ambulatorii cu secțiile de chirurgie, radiologia, ORL, oftalmologie, ginecologie, neurologie, dermatologie, fizioterapie, farmacie, laborator de analize medicale, dializă.

– Pavilionul D – arhiva, spălătorie, garaje, magazie de alimente, bloc alimentar, sterilizare

– Clădiri anexe morga, centrală termică, magazie

– Personalul total este 85 angajați din care 17 medici, 32 asistente, 36 personal auxiliar

Spitalul de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță str. Zorilor nr. 26

Inspectoratul de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] urbanistice, monumente de arhitectură, clădiri cu valoare cultural ambientale, case memoriale, monumente și situri comemorative (PUG Ștei, 2010).

Fig14. Repartizarea orașului Ștei pe UTR – uri ([NUME_REDACTAT] de Referință) (sursa: PUG Ștei, 2010).

Fig15. Zonificarea funcțională a orașului Ștei (sursa: PUG Ștei, 2010).

4.2. [NUME_REDACTAT] de ansamblu centrată spre dotările tehnico-edilitare ale orașului relevă favorabilitatea și gradul satisfăcător al infrastructurilor urbane dar și prezența unor probleme care trebuie să rețină atenția autorităților locale, în acest sens la nivelul unor microstructuri urbane se impun intervenții de reabilitare a drumurilor și străzilor.

În mod similar, se impun intervenții cu privire la fluența traficului urban și a soluționării crizei cu privire la locurile de parcare în spațiul urban. În mod obiectiv, considerăm că aspectele referitoare la congestia circulației în oraș vor fi substanțial comprimate, prin punerea în funcțiune a centurii ocolitoare.

În contextul alimentării cu apă remarcăm necesitatea extinderii rețelei în noile zone recent intrate în intravilan, la fel cum se impune prelungirea și celorlalte rețele de dotări edilitare. O atenție aparte trebuie acordată reabilitării și reînnoirii sistemului local de energie electrică, mai ales cu privire la serviciile oferite agenților economici din oras.

Procesul de restructurare urbană a generat transformări substanțiale în ceea ce priveste

infrastructura locală, eliminând sau integrând unele componente preexistente în cadrul tendințelor contemporane de dezvoltare urbană. În egală măsură, noile condiții de dezvoltare urbană de după 1990 au concurat la dezvoltarea substanțială a unor dotări tehnico-edilitară, precum și la apariția unor dotări noi, conforme cu mecanismele si imperativele de evoluție ale societăților avansate (I. S. Jucu, 2011).

4.2.1. Rețeaua căilor de comunicație

[NUME_REDACTAT] beneficiează de o importantă axă rutieră ce leagă Oradea de Deva și mai pe urmă [NUME_REDACTAT] și Craiova și anume DN76(E79), care străbate orașul pe direcția N-S de-alungul vechii așezări Ștei.

La sud de Ștei la cca. 5 km, în localitatea Lunca se ramifică din acest drum drumul național DN75 – drum care face legătura la Turda cu DN 1 (E60) prin Nucet, Câmpeni traversând [NUME_REDACTAT] prin pasul Vârtop.

La distanța de 13 km la sud de Ștei se ramifică la Cărpinet drumul județean DJ764E, un drum județean, care face legătura cu județul Arad, parcurgând [NUME_REDACTAT]-Moma, prin stațiunea Moneasa.

Orașul nou, construit în anii 1953 – 1956 după o concepție urbanistică a fost construit la vest de strada [NUME_REDACTAT], compus dintr-o rețea de străzi, paralele/perpendiculare între ele, cu lățimi carosabile de 6 m trotuare de 1,50 – 2 m, după o zonă verde de 1,50 m, dotată cu rețea de canalizare pluvială.

La intrare în oraș dinspre Oradea în partea estică se află Spitalul de Neuropsihiatrie, Uzina de apă a orașului și aeroportul fitosanitar, aceste obiective actualmente sunt dotate cu drumuri de acces, împietruite sau amenajate cu un strat de asfalt superficial.

Străzile totalizează 29,40 km lungime, din care 23,62 km respectiv 80,34% posedă asfaltare, iar 19,66% sunt impietruite.

Aeroportul a fost folosit între anii1960-1980 dar după caderea regimului comunist acesta nu a mai fost dat în folosință, starea sa fiind una de nefolosință pentru cerințele zilelor noastre atât din punct de vedere al pistei respectiv lipsa unui hangar și terminal dar și din punct de vedere al drumului de acces, pietruit doar.

Din anii 1965 – 1989 au luat ființă mai multe intreprinderi, în zona cuprinsă la est de strada [NUME_REDACTAT] între pârâul Băița și Sighiștel, cu traseul pe strada 13 Septembrie, cu ramificații din/în strada [NUME_REDACTAT]. Acest drum industrial de 2,20 km lungime are o lățime carosabilă de 8 – 9 m și formează actualemente inelul de centură al orașului.

Legătura orașului cu alte localități, pe șosele, se face prin intermediul autogării. Autogara este fericit amplasată față de gara C.F.R. a localității, dar nu și față de DN76.

Autobuzele care circulă pe relația Beiuș, trebuie să ocoloească tot orașul ca să ajungă la autogară, intrând pe strada A. Mureșanu la intersecția din partea de sud a orașului. Orașul nu are un sistem interior de circulație în comun, distanțele între diferitele puncte ale orașului fiind relativ scurte (PUG Ștei, 2010).

În acest sens disfuncționalități apar pe liniile carosabile care nu satisfac cerințele circulației în două sensuri, însă gabaritul străzilor nu ar permite un drum cu patru benzi pe de altă parte racordurile dintre străzi au raze mici, fără posibilitatea de mărire ale acestora respectiv intersecțiile prezintă probleme de acces neasigurând o fluență adecvată și totodată au vizibilitate reduse, cea mai importantă problemă de acest gen fiind în zona intersecției cu strada [NUME_REDACTAT] (curbă strânsă lipsită de vizibilitate) și în zona intersecției cu strada [NUME_REDACTAT] (accesul spre zona centrală) – intersecție neamenajată cu lipsă de vizibilitate. La fel și starea de viabilitate a drumurilor prezintă insufuciențe deoarece nu mai satisfac capacitățile de transport intern și de tranzit.

În ceea ce privește circulația autobuzelor, nu există o axă directă de a ajunge la autogara orașului, acestea fiind nevoiți să ocolească întreg orașul pentru a ajunge aici.

Cu referire la transportul feroviar pe teritoriul administrativ al localității Ștei se găsește, în partea vestică, calea ferată simplă Oradea – Vașcău, gara C.F. aflându-se în imediata vecinătate a centrului localității. Din linia principală de cale ferată se ramifică o linie ferată industrială normală care deservește zona industrială a orașului.

Un inconvenient în deservirea gării C.F.R. de către publicul călător este că necesită traversarea liniilor ferate pentru a ajunge la gară.

Trasee de cale ferată este între Vașcău – Ștei – Beiuș – Holod – Ciumeghiu, linie care este concesionată de firma privată Viatera, care asigură pentru transport persoane 3 curse zilnice dus – întors precum și transportul de marfă. Majoritatea angajaților, care face naveta, călătoresc cu autobuse, sau cu autobuzele convenționale ale firmelor sau cu cele, care tranzitează prin Ștei (PUG Ștei, 2010).

Transportul feroviar din România, în general, suferă o enormă cădere de interes din varii motive ceea ce se regăsește și în Ștei din cauza lipsei locurilor de muncă și în speță lipsei productivității orașului precum și creșterea numărului autovechiculelor și a circulației rutiere respectiv lispa relațiilor interjudețene la acest nivel de transport.

4.2.2. Alimentarea cu apă și canalizarea

Confurm PUG-lui orașului Ștei din punct de vedere hidrologic Șteiul este stăbătut de trei cursuri de apă: [NUME_REDACTAT] și afluienții acestuia [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Pe raza localitații văile Seghiștelului și Băitei sunt amenajate împotriva revărsarilor din anotimpul ploios în timp ce [NUME_REDACTAT] nu are malurile amenajate, la ploi abundente se revarsă inundând terenurile din zonă.

Acest lucru trimite la probleme de prevenirea dezastrelor datorită lipsei digurilor pe [NUME_REDACTAT], cea mai mare amenințare cu inundații pentru oraș și zonă.

Tot în PUG regăsim informații precum, orașul Ștei dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă și canalizare. Sursa de alimentare cu apă este de suprafață și anume [NUME_REDACTAT], situata la cca.12km de oraș și constă din: captare de tip mixt,amplasată pe [NUME_REDACTAT] la circa 800 m amonte de confluența cu pârâul Galbena. Captarea se realizează cu prag de fund în albia văii Aleului cu priza de coronament pentru vară si captare laterală pentru iarnă. În partea malului stâng a captarii Aleu sunt amplasate și instalațiile de desnisipare pentru îndepartarea granulelor în suspensie cu peste 0,2mm. Datorită faptului că in perioadele secetoase pârâul Aleu nu asigură debitul necesar la sursă, pe pârâul Galbena a fost construită o stație de pompare care refulează apa în conducta de aducțiune când debitul din [NUME_REDACTAT] este insuficient. Stația de pompare este echipată cu două electropompe care au aspirațiile separat și pot funcționa separat sau în paralel în funcție de necesități. Odată captată, apa de la barajul Aleu este condusă gravitațional spre stația de tratare printr-o conductă de aducțiune în lungime totală de cca 12.000 m. Această conductă este din oțel și premo și are diametrul de Dn 400 mm.

Stația de tratare a apei de suprafață este amplasată în vecinătatea orașului Ștei, pe dealul din partea de N – E a orașului. Stația de tratare a apei este formată din: camera de distribuție și amestec, 4 decantoare suspensionale, 6 filtre rapide, stația de clorinare, stație de dozare și laborator de analize.

Înmagazinarea apei se face in 2 rezervoare de înmagazinare cu capacitatea de 1.000 mc fiecare și unul de 1.000 nou construit.

Sistemul de distribuire a apei de la rezervoare la consumatori este gravitațional. Rețelele de distribuție sunt din oțel, fontă presiune,azbociment si PE HD, având diametre cuprinse între 75 – 250 mm (PUG Ștei, 2010).

În urma analizei efectuate asupra rețelelor de apă, care sunt centralizate cu sursa de alimentare de suprafață, [NUME_REDACTAT], cu o captare ce se realizează cu prag de fund în albia văii, dusă gravitațional spre stația de tratare iar sistemul de distribuție tot gravitațional la consumatori nu reiese situația numărului populației racordate la aceste rețele.

Conform PUG după analiza sistemului de alimentare cu apă în orașul Ștei, rezultă o serie de disfuncționalități precum: folosirea stației de pompare la captare duce la cheltuieli mari de energie și implicit la creșterea prețului pe mc de apă distribuită, o capacitate insuficientă de înmagazinare a apei pentru compensarea debitelor medii în cazul de avarii pe conductă, pierderi de apă datorită vechimii conductelor respectiv pierderi de apă de la consumatori care nu sunt contorizați, diametre subdimensionate și necorespunzătoare ale conductelor, neacoperirea întregului oraș a rețelelor de distribuție care duce la consumul de apă din alte surse.

În 2010 în PUG-ul orașului găsim date privind sistemul centralizat de canalizare, care este alcatuit din rețele de canalizare menajeră, canalizare pluvială și stație de epurare. Aproximativ 80% din populația orașului este racordată la rețeaua de canalizare menajeră. Rețelele de canalizare prezintă pierderi de apă datorate vechimii conductelor care au durată de funcționare depășită și material necorespunzator. Apa uzată menajeră din gospodăriile care nu sunt racordate este deversată în fose septice individuale, latrine sau chiar șanțurile drumurilor. Astfel apa menajeră se infiltrează in sol contaminând pânza freatică expunând populația la boli infecțioase.

Stația de epurare este situată în aval de localitate la intersecția [NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT]. Stația de epurare are treaptă mecanică și biologică. Capacitatea de epurare biologică este la jumatate din capacitatea de epurarea mecanică. Lipsa fazei de epurare avansate pentru îndepartarea azotului și fosforului determină calitatea apei epurate sa nu întruneasca condițiile impuse de NTPA 001/2002

Apele pluviale sunt colectate printr-o rețea de canalizare pluvială care nu acopera întreaga suprafata a localității și care prezinta un grad mare de uzură datorită duratei de viață depasită și materialului necorespunzator (PUG Ștei, 2010).

Prima problemă întâmpinată referitor la sistemul centralizat de canalizare este că nu întreaga populație a orașului dispune de acesta. O altă problemă este vechimea conductelor în urma căreaia se înregistrează pierderi mari de apă dar și fatul că din gospodăriile care nu sunt racordate la acest sistem, apele uzate se devarsă în fose septice individuale sau chiar în șanțurile drumurilor, contaminând astfel apa freatică.

Privind stația de epurare a orașului și aceste dispune de lipsa fazei de epurare avansate pentru îndepărtarea unor elemente chimice, datorită capacității mai ridicate de epurare mecanică în dauna celei biologice, determinând o calitate necorespunzătoare a apei epurate.

4.2.3. Infrastructura de alimentare cu energie electrică

În prezent orașul Ștei este alimentat cu energie electrică din sistemul energetic național printr-o stație de transformare proprie de 110/20 kV, amplasată în zona industrială a orașului. Din stația de transformare pleacă spre interiorul orașului o rețea de 20 kV, sistem buclă, de formă inelară, la care sunt racordate posturile de transformare ale orașului în număr de 33 buc., din care 24 buc. sunt în cabine zidite, iar 9 bucăți sunt montate aerian. De pe partea de joasă tensiune a posturilor de transformare pleacă rețele de 0,4 kV la consumatori.

Rețelele de joasă tensiune în lungime totală de cca. 35 km sunt repartizate astfel: circa 20 km de rețele aeriene construite în special în zonele periferice cu locuințe vechi și particulare, circa 15 km de rețele subterane construite în special în zona centrală unde ponderea o dețin blocurile de locuințe și în zona industrială.

Rețelele de joasă tensiune aeriene sunt construite pe stâlpi din beton în proporție de 90 %, iar restul de 10% mai sunt construite pe stâlpi din lemn.

Rețelele de medie tensiune – 20 (6) kV – în lungime totală de cca. 17,25 km sunt repartizate astfel: 10,50 km de rețele aeriene construite în zona periferică a orașului, la care sunt racordate posturile de transformare aeriene, 6,75 km de rețele subterane construite în zona centrală a orașului – zona de blocuri – la care în general sunt racordate posturile de transformare în cabina zidită (PUG Ștei, 2010).

Disfuncționalitatea majoră din punct de vedere al alimentării cu energie electrică este faptul că întregul sistem de energie electrică a orașului este alimentat din sistemul energetic național și nu beneficiază de sistem de energie proprie, în urma căreia costurile orașului cresc în funcția stabilirii prețurilor de către stat.

În ceea ce privește construirea rețelelor de energie electrică foarte puțini kilometri, 15km, din totalul de 35km de joasă tensiune sunt subaeriene iar rețelele de tensiune medie din totalul de 17km doar 7km sunt conduse subaerian.

4.2.4. Infrastructura de producere și distribuție a energiei termice

Alimentarea cu căldură a orașului a fost asigurată de la o centrală termică de zonă, amplasată în incinta S.C. Hiperion, cu combustibil de păcură. Datorită stării de uzură a cazanelor și a rețelelor termice cât și a izolațiilor termice (primare și secundare) acest sistem de încălzire nu mai funcționează.

În prezent încălzirea spațiilor de locuit și social culturale se face cu încălzire locală combustibil solid sau lichid (PUG Ștei, 2010).

La acest capitol orașul se confruntă cu o mare problemă, deoarece centrala termică nu mai funcționează iar singura soluție pe moment este încălzirea locală ceea ce nu conferă un confort în situația în care vorbim de un oraș de secolul XIX.

Datorită stărilor de uzură a rețelelor termice și a cazanelor din punctele termice a rezultat încetarea distribuției energiei termice către oraș.

4.3. Probleme de mediu

Poluarea aerului. În conformitate cu Raportului privind starea mediului în județul Bihor, oraș Ștei în ceea ce privește poluarea aerului valorile poluării sunt minime în oraș, așadar este nesemnificativă. Noxele emanate în aer în zona platformei industriale a orașului sunt încadrate în limitele admise a căror valori de toxicitate nu nu întrec limitele care să pună în valoare sănătatea cetățenilor orașului.

Vântul dominant ferește orașul de noxele emanate în aer în zona platformei industriale a orașului. [NUME_REDACTAT] 4 EMB cât și HIPERION, Stația de asfalt emană în atmosferă noxe rezultate în procesul de producție. Este adevărat însă că ele se încadrează în limite admise și nu au o toxicitate care să pună în primejdie sănătatea locuitorilor (PUG Ștei, 2010).

Poluarea apei. Laboratorul EMB la care se folosesc ca reactivi, acidul sulfuric, acidul clorhidric, bioxidul de azot, radiu, deși dotat cu stații de neutralizare, poate să ajungă în situația de a deversa în canalizare substanțe care nu pot fi neutralizate în stația de epurare. Se impune un control sever a apelor uzate pe care le deversează această unitate în rețeaua de canalizare (PUG Ștei, 2010).

Conform PUG reactivii folosiți(acidul sulfuric, acidul clorhidric, bioxidul de azot, radiu) la laboratorul EMB pot crea reacții care nu pot fi neutralizate și din această cauză se efectuează controale a apelor uzate care se deversează în rețele de canalizare care pot contamina apele freatice.

Canalizarea menajeră și pluvială au traseu comun pe anumite porțiuni ceea ce face ca în perioadele ploioase stația de epurare să fie suprasolicitată și să fie obligată să deverseze în [NUME_REDACTAT], ape insuficiente epurate. Același fenomen se întâmplă în unele porțiuni cu nivel ridicat al apelor freatice când instalația menajeră funcționează ca un dren și preia apele freatice cu care suprasolicită stația de epurare (PUG Ștei, 2010).

În a ceastă situație problema cea mai mare reprezintă traseul comun al canalizării menajere și celei pluviale care suprasolicită stația de epurare în perioadele ploioase împreună cu apele feratice care mai pe urmă se devarsă în [NUME_REDACTAT] poluând acesta cu diferite substanțe, producând pagube uriașe pe parcursul râului la câțiva sute de kilometri distanță.

Poluarea solului. Probleme de poluare ale solului se ridică în zona haldei de gunoi a localității. Zona de aici trebuie să suporte anumite amenajări (rigole pentru colectarea apei exfiltrante și impermeabilizării cu argilă) (PUG Ștei, 2010).

În acest sens în Raportului privind starea mediului în județul Bihor, oraș Ștei se menționează că în 2010 depozitul de gunoi menajer trebuie închis deoarece inexistența rigolelor de colectarea apei exfiltrante respectiv impermeabilizarea haldei cu cu argilă produc infiltrații în sol care cu ajutorul apelor freatice și nu numai(ploi, curgeri) pot contamina atât solul căt si apele din această unitate.

[NUME_REDACTAT] deși nu produce inundații în arealul intravilan al Șteiului dar necesită îndiguire și regularizare pe porțiunea orașului pentru a oferi siguranță zonei și orașului împotriva degradărilor și revărsărilor de ape și deasemenea este necesară o zonă de protecție în jurul cimitirului de 30 m.

Stația de epurare se află doar la 140 m de albia [NUME_REDACTAT] care trece prin zona de protecție aferentă stației și la 120 m de albia pârâului Băița. Atenția trebuie să fie îndreptată asupra posibilelor infiltrații de ape infectate direct în apa râurilor (PUG Ștei, 2010).

În localitatea Ștei au fost identificate zone cu riscuri naturale legate de cursurile de apă. Văile care străbat orașul [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și zona de confluență a acestor ape împreună cu [NUME_REDACTAT] Negru care se află la limita intravilanului din partea de vest al orașului, necesită amenajări de maluri pentru stoparea eroziunilor (PUG Ștei, 2010).

În orașul Ștei deși nu există riscuri de inundații dar totuși malurile râurilor care traversează această unitate administrativă, necesită necesită amenajări de amluri deoarece una dintre problemele întâlnite aici sunt cursurile de ape repezi care exercită eroziuni semnificative aici prin viteza lor de scurgere dar și a debitelor inconstante.

4.4. Nivel de dezvoltare economică

Analiza globală a evoluției activităților economice, în trecerea de la sistemul comunist spre economia de piață, a evidențiat o dinamică semnificativă la nivel local. Dacă domeniul agricol a comportat o evoluție timidă reflectând practicarea micii agriculturi de tip urban, sectorul industrial și terțiar ilustrează o evoluție energică deosebit de complexă. Aceasta a stat, pe de o parte, sub semnul privatizării și, pe de alta, sub cel al reformelor întreprinse de către guvern.

În linii mari, mersul industriei din Ștei a înregistrat și sincope determinate de evoluția modului de privatizare derulat după 1990. Industria a contribuit la restructurarea spațiului urban prin filtrul noilor sale modalități de organizare, funcționare și afirmare. Acestea au generat dezvoltarea și regenerarea unor zone industriale preexistente conturarea unor amplasamente industriale noi, o puternică inserție a micii industrii în spațiul urban, dar și apariția unor spații cu caracter relict (funcționale în timpul vechiului regim politic dar fără să prezinte interes pentru inițiative investiționale post-socialiste).

Mersul favorabil al sectorului secundar este ilustrat si de ponderea populației ocupate în industrie, care depășește 50% din volumul populației ocupate. În paralel, serviciile au înregistrat o evoluție pozitivă, reflectată nu numai de puternica terțiarizare a unor spații, ci și de funcționalitatea și specializarea acestora.

Dezvoltarea sectorului terțiar a contribuit, în mod direct, la regenerarea spațiului urban și la schimbarea imaginii orasului în perioada care s-a derulat după 1990.

Dinamica activităților socio-economice, prin filtrul adaptării lor la condițiile noii economii de piață dar și al noilor exigențe de dezvoltare locală și comunitară a permis derularea unor procese de conversie și reconversie a spațiului, care sunt evidente în cadrul peisajului urban. Astfel, spațiul geografic al asezării începe să fie exploatat, utilizat și valorificat prin intermediul funcționalității eficiente conforme cu nevoile interne de dezvoltare a orasului.

Fluctuațiile înregistrate în evoluția unor segmente ale economiei locale, reflectă atât adaptarea mecanismelor urbane la noile imperative economice dar si amprenta pe care mersul pieței internaționale (ca particularitate a curentului neoliberal contemporan) o lasă asupra economiei locale (I. S. Jucu, 2011).

Deși orașul s-a dezvoltat ca un oraș cu profil de industrie extractivă și prelucrare, aceasta s-a schimbat după anii 1990. Ștei are un caracter dominant industrial, principala ramură fiind industria prelucrătoare și industria alimentară (PUG Ștei, 2010).

Acest fapt reiese și din analizele P.A.T.J. Bihor, precum orașul Ștei face parte din principalele unități administrativ teritoriale cu funcție predominant de industrie și servicii deși numeroși oameni cu forță de muncă în domeniul industriei extractive și prelucrătaore au fost nevoiți să se reprofileze chiar dacă în zonă mai există atât resurse cât și potențial de extracție a minereului de uraniu.

Din analiza studiului P.A.T.J. Bihor, efectuat de S.C. PROIECT BIHOR S.A. în perioada anilor 1993 – 1995, și ediția 2005 se evidențiază o serie de elemente caracteristice privind potențialul economic al teritoriului Ștei atât în intravilan cât și în extravilan (la nivel de [NUME_REDACTAT] Teritorială – U.A.T) după cum urmează:

– structura potențialului uman în privința resurselor de muncă influențează potențialul economic actual printr-o serie de elemente caracteristice :

– zonă de creștere a numărului de locuitori comparativ în anul 1966 și 2006 cu mențiunea că în 1992 a existat un punct culminant, ajungând această cifră la 10.415. La recensământul din 2002 numărul populației a scăzut la 8.637, și se observă o perioadă de stabilitate în următorii ani.

– numărul populației ocupate a scăzut fiind 3179 persoane în anul 2002 (față de 4540 în anul 1992). Aceasta scădere se manifestă în primul rând în SECTORUL II (industrie), iar în SECTORUL III (turism, administrație publică, comerț, financiar – bancare etc) această cifră a crescut

Se observă ca numărul salariaților din sectorul II, a scăzut cu mai mult de 50%, comparativ cu numărul salariaților în domeniul serviciilor care este relativ constantă. Aceasta se datorează numărului scăzut al unităților de producție din cauza resurselor financiare insuficiente, lipsa investițiilor autohtone și străine, înafară de [NUME_REDACTAT] (PUG Ștei, 2010).

În ceea ce privește celelalte activități economice, în oraș există 6 unități bancare, o piață agroalimntară (care se află într-o stare ușor degradată), stații de carburanți și prestări servicii într-un număr destul de mare.

Din perspectiva populației, orașul suferă o transformare în sensul că cea mai mare parte a populației era instruit în Sectorul II dar acest aspect după anii 90' a suferit o schimbare și anume că populația ocupată s-a orientat și se orientează spre încontinuu spre Sectorul III, ceea ce ar putea însemna declinul industriei, care ușor este uitată după schimbarile suferite după cădere comunismului.

Deși potențial uman există precum și resurse naturale tendința este orientarea spre sectorul economic deși o ipoteză generală confirmă că fără producție nu prea se poate vorbi de o economie care să asigure un nivel de trai peste mediu. Acest lucru trebuie văzut ca o problemă în societate pentru că pe lângă tendințele noi de dezvoltare nu trebuie să fie uitat nici faptul că economia orașului a pornit dintr-un anumit punct deoarece în zonă au fost găsite minereuri de uraniu care oferea și oferă o oportunitate care cu o stategie bine pusă la punct trebuie dusă mai departe însă acest lucru pare să fie din ce în ce mai neînsemnat în rândul ramurei socio-economice.

Activități de tip industrial

Dezvoltarea funcțiunii industriale poate avea un rol deosebit asupra creșterii populației orașului, împreună cu dezvoltarea rețelei de localități din cadrul județului și a dezvoltării echipărilor și dotărilor.

Analizând modul de repartizare a unităților industriale pe teritoriul orașului, se constată că cele mai importante sunt organizate pe platforma industrială din partea de est a localității. Restul unităților industriale, depozite și intreprinderi mici sunt dispersate în perimetrul construibil al orașului. Cea mai importantă unitate industrială situată în zona de locuit este intreprinderea de textile S.C. Ștei S.A. și fabrica de pâine S.C. Paniprima S.A., dar nefiind poluatoare, nu este incompatibilă cu zona de locuit.

Din punct de vedere industrial, profilul inițial a fost prin excelență minier, la care, odată cu dezvoltarea orașului s-au mai adaugat pe rând: construcții de mașini, prelucrarea lemnului, confecții, tricotaje, producție de ambalaje.

Nivelul redus al eficienței muncii și managementul slab, corelate cu criza economică de după 1989, au determinat o reducere a activității industriale, astfel că în prezent, cele mai multe unități existente înainte de 1989 funcționează sub nivelul capacităților, sau au dat faliment.

O scurtă trecere în revistă a unităților industriale existente:

– Industria minieră: “[NUME_REDACTAT] Bihor”, datorită rezervelor în epuizare, a nerentabilității resurselor rămase, a utilajelor învechite, a lipsei de investiții este în procesul de închidere.

– Industria constructoare de mașini “S.C. Hiperion S.A.” – datorită lipsei de fonduri si-a restrâns activitatea și este în pragul desființării.

– Fosta industrie de prelucrare a lemnului: “S.C. Romobin S.A.” își are originea într-un atelier de tâmplărie creat în anul 1952 care a asigurat tâmplăria pentru construcțiile ce se ridicau în șantier, fiind o anexă a [NUME_REDACTAT]. Din anul 1990 devine unitate de sine stătătoare cu personalitate juridică, iar în 1997 își incetează activitatea, când a fost preluat de firmele [NUME_REDACTAT], având majoritatea acțiunilor.

– Industria ușoară: “S.C. Ștei S.A.” a cărui activitate este producția de textile are piață de desfacere internă și externă.

– “S.C. Ambarom S.A.” – și-a încetat activitatea în orașul Ștei.

– Transport: “S.C Omnitrans S.A.”-fosta autobază de transporturi auto a fost cumpărată de firmele“ [NUME_REDACTAT]”, asigură în principal transportul muncitorilor de la domiciliu la platformele industriale ale firmelor din: Ștei, Rieni și Sudrigiu, dar și transportul călătorilor între alte localități din județul Bihor.

– Unitatea “S.C. Solceta S.A.”, fosta exploatare de gospodărie comunală și locativă are ca activitate de bază aprovizionarea cu apă potabilă a localității, întreținerea rețelelor de apă și a rețelelor de canalizare a apelor uzate

– Salubrizarea orașului este asigurată de “S.C. Solceta S.A.” și de servicii specializate din cadrul [NUME_REDACTAT]

– Construcții: reprezentată de “S.C. Mirocom S.R.L.” Ștei, S.C. “Giorgio & Duma” S.R.L. Ștei și alte firme mai mici (PUG Ștei, 2010).

Această înșiruire de unități industriale, care în cea mai mare parte și-au încheiat activitățile sau au fost cumpărate de o companie privată "[NUME_REDACTAT]", deși sunt sau au fost amplasate în zona de est a orașului pe platoul industrial, nu prezintă o oportunitate de locuri de muncă sau de creștere economică în ciuda spațiului existent și a forței de muncă instruită în aceste domenii.

Arealul descris prezintă o problemă și din punct de vedere funciar deoarece starea lor în stare avansată de degradare nu permite o eventuală tranzacție care să-i aducă profit orașului, eventual printr-o închiriere sau o implicare directă în acestea cu scopul relansării industriei orașului care deși beneficiează de o zonă bogată în resurse din anumite motive financiare sau politice nu intenționează o renaștere a industriei în oraș.

Activități agricole

Principala activitate economică din Sectorul I, agricultura ,datorită reliefulului depresionar, nu este o ramură cu potențial considerabil în economia Șteiului.

Situația fondului funciar după modul de folosință a suprafeței terenului indică procentul scăzut a terenului agricol (47,8%) din teritoriul administrativ al localității iar terenul arabil ocupă doar 16,7 % (PUG Ștei, 2010).

[NUME_REDACTAT] se încadrează în arealul agricol [NUME_REDACTAT], cu relief depresionar- montan și munți joși, cu suprafața administrativă totală de 657 ha, din care:

– agricol 314 ha (48%) din care -arabil 110 ha (35%)

– pășuni , fânețe 204 ha (65%)

Potențialul agricol este redus – raportând suprafața agricolă de 314 ha, care reprezentă 48% din suprafața teritorial administrativă de 657ha (PUG Ștei, 2010).

Acest lucru înseamnă că în Ștei, agricultura ocupă un statut, putem spune "de ultimă soluție" dacă după modul de folosință a terenului, terenul agricol nu indică nici jumătate de procentaj din totalul teritoriului adminsitrativ, cu o suprafață de 314 ha din totalul de 657 ha.

Cele mai frecvente locuri unde oamenii își desfășoară activitățile în acest domeniu, sunt pe vetrele locuințelor proprii, pe aliniamentul de locuințe care a constituit vechea așezare Ștei.

Acest lucru prezintă o problemă în economia internă a orașului pentru că în acest sens cresc importurile de toate tipurile de bunuri provenite din acest sector și în acelaș timp nu produce profit.

Utilizarea terenului indică o altă problemă semnificativă deoarece [NUME_REDACTAT] de Urbanism a orașului prevede zona de sud-est a orașului drept zone pentru construcții, ceea ce ar determina o expansiune urbană necontrolată în dauna procesului de agricultură oferit de acea suprafață de teren.

4.5. [NUME_REDACTAT] sănătății în oraș este destul de bine reprezentat deoarece există două spitale, un [NUME_REDACTAT] și unul de Psihiatrie, care sunt dotate corespunzător, primul având 4 corpuri separate care dispun de mai multe secții (secția interne și balneo-fizioterapie, secția de pediatrie, ambulatorii cu secțiile de chirurgie, radiologia, ORL, oftalmologie, ginecologie, neurologie, dermatologie, fizioterapie, farmacie, laborator de analize medicale, dializă, clădiri anexe: morga, centrală termică, magazie).

Probelma semnificativă care nu satisface asigurarea sănătății este personalul calificat, deoarece numărul medicilor(17) cât și a asistenților(32) respectiv persoanelor auxiliare(36) este foarte redus raporat la numărul de populație.

Ștei așa cum s-a amintit și mai sus beneficiează și de un spital Psihiatric care mai desrvește și pentru măsuri de siguranță dar și de cabinet veterinar, ultimul reprezentând din nou o problemă în acest sens privind raportul față de numărul de populație și la numărul animalelor domestice ale acestora.

Fiind vorba de beneficii în domeniul sănătății a orașului, aici își au sediile două instituții și anume: Inspectoratul de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] – Veterinară.

Dacă ne raportăm la numărul clădirilor și la dotările de echipamente medicle orașul din acest punct de vedere se clasează pe una dintre primele poziții într-un asemenea clasament raportat la tot județul Bihor, exceptând aici [NUME_REDACTAT], însă problema o prezintă capacitatea de a primi pacienții deoarece numărul paturilor este foarte redusă și implicit spațiul saloanelor reprezintă o problemă de distribuire corectă a acestora.

4.6. Mediul construit

Mediul urban de locuit evidențiază moștenirea istorică de care dispune orașul, dar și particularitățile unor moduri de viață distincte, adaptate dinamicii socio-economice a orașului în decursul timpului. În egală măsură, habitatul local relevă succesiunea unor sisteme politice și culturale diferite, care au acționat distinctiv în anumite perioade de timp.

Locuirea medievală este atestată în configurația actuală a peisajului urban prin statornicia și prezența clădirilor monumentale, care, în prezent, funcționează ca și locuințe colective sau ca structuri ce intersectează funcțiunea de locuire cu cea de servicii.

Cea mai mare parte a spațiului urban este asumată de locuințele individuale cu gospodării și terenuri proprii, în care agricultura de tip urban găseste condiții optime de desfăsurare. Amprenta regimului comunist este evidentă prin construcția cvartalelor de blocuri standardizate cu nivel mediu de înălțime. În general, acestea ilustrează modul de viață centrat spre uniformitate și omogenitate socială, care a fost și este încă departe de alinierea la standardele actuale ale calității vieții.

În ceea ce priveste gradul de uzură al construcțiilor dar și cel de deteriorare morală, au fost demarate inițiative private sau organizate instituțional cu obiectivul de regenerare a mediului de locuit. Între speranțe și așteptări, specificul locuirii a comportat modificări semnificative, care au determinat fie secvențe spațiale atractive, fie puternice contraste fizionomice (I. S. Jucu, 2011).

Design urban

Între modul de organizare a spațiului urban, designul orașului și imaginea sa sub raport estetic, peisagistic și fizionomic există o legătură indisolubilă de interdependență, la fel cum intercondiționări fundamentale se stabilesc și între modelele de structurare urbană și funcționalitatea orașului.

Organizarea spațială a orașului prin intermediul deciziilor politice ale regimului comunist a generat ample dereglări la nivelul structurii urbane datorită intervențiilor violente practicate de politica de industrializare, care nu era conformă cu realitatea spațială la nivel microscalar în orașul Ștei. Amplele platforme industriale conturate la periferia orașului au atras după sine construcția micro-cartierelor standardizate, care adăposteau muncitorii, demers produs concomitent cu ample demolări ale locuințelor individuale care, în cea mai mare parte, se aflau în posesia statului. Locuințele nu țineau seama de normele calității vieții promovând doar egalitarismul și caracterul uniform.

Dacă modelul socialist era considerat eficient în perioada de dictatură prin funcționalitatea artificială a sectorului industrial și prin dispunerea zonelor rezidențiale în proximitatea celor de producție, adevăratul feed-back va fi furnizat o dată cu căderea fostului regim, care oferă spațiului urban posibilitatea de a evolua liber, fără impuneri sau constrângeri. Ineficiența vechilor structuri este argumentată de apariția unor noi zone industriale, în timp ce unele dintre cele preexistente vor deveni nefuncționale sau vor funcționa parțial. Mai mult decât atât, caracterul relict sau parțial relict al acestora vor contribui la degradarea imaginii urbane, la individualizarea unor spații repulsive și la apariția problemelor de ordin social (populație defavorizată, sărăcie, mod de viață impropriu etc).

Dorința de comprimare a valorilor culturale ce aparțin trecutului de către vechiul regim se reflectă și în cadrul centrului istoric unde intervențiile improprii au contribuit la alterarea peisajului medieval prin inserția unor construcții tipice peisajelor comuniste. Reglarea funcționalității structurilor urbane după 1990 s-a derulat greoi, dar a contribuit firesc la regenerearea spațiului urban.

Revoluția din 1989 prezintă aceleași imagini dezagreabile și funcționalități reduse sau îndoielnice. Demersurile contemporane de amenajare teritorială se mulează în mod firesc pe structurile preexistente și pe mostenirea spațială de care dispune orasul.

În prezent asistăm la exacerbarea unor zone în defavoarea altora, fapt care în lipsa unei monitorizări atente conduce la amplificarea unor disparități intraurbane evidente. De aceea, aplicarea noilor viziuni de organizare spațială trebuie să aibă în vedere atât configurația și identitatea vechilor structuri, cât și noile principii de amenajare urbană, în raport cu nevoile comunității și a orașului însuși, ca entitate teritorială distinctă.

Intervențiile contemporane se impun centrate spre atenuarea și eliminarea discrepanțelor și a dezechilibrelor moștenite de la vechiul regim comunist, dar și spre asigurarea coerenței funcționale și structurale în conformitate cu nevoile actuale de dezvoltare. Un management urban obiectiv este în măsură să integreze structurile neperformante în dinamica actuală a orașului,

transformându-le în spații competitive, la fel cum prezintă posibilitatea de a genera măsuri obiective de reînnoire generală a spațiului urban.

Prin analizele întreprinse până acum, prin modul obiectiv de abordare al noii documentații de urbanism și prin luarea în considerare a viziunii geografice ne exprimăm convingerea că decidenții locali sunt în măsură să realizeze intervenții pertinente în procesul de amenajare optimă a spațiului urban. În acest fel, se pot elimina elemente necompetitive sau pe cele care frânează dezvoltarea (fie că sunt moștenite sau nu) existând șanse obiective de proiectare a unor modele eficiente de dezvoltare urbană conforme cu specificul societăților avansate.

Pe de altă parte, organizarea spațiului urban generează specificul imaginii urbane și al designului spațial al căror reprezentări în mentalul colectiv relevă opinii diferite dar conforme cu realitatea contemporană. Chiar dacă politica comunistă a încercat continuu să reducă intensitatea unor valori culturale consolidate în timp comprimându-le sub raport structural, fizionomic și funcțional și chiar dacă valoarea spirituală în sine a municipiului s-a restrâns ca urmare a complexelor bulversări generate de tranziție, potențialul cultural al așezării este încă prezent în memoria colectivă a populației urbane. Cultura, spiritualitatea, imaginea peisajului cultural și modurile de viață din acest spațiu geografic distinct nu se regăsesc doar în reprezentările cognitive și afective ale celor care trăiesc în oraș, ci și în modelul actual de organizare spațială a spațiului urban. Acesta relevă suprapunerea unor tipare distincte de la cele de tip medieval, la cel specific perioadei comuniste și la cea post-socialistă. Aplicarea unui design spațial centrat spre o organizare eficientă a orașului are rolul de a modela spațiul urban, în conformitate cu nevoile comunității locale și cu principiile sustenabilității urbane (I. S. Jucu, 2011).

[NUME_REDACTAT] este unul tipic comunist, cu străzi rectangulare și perpendiculare, cu centrul orașului sub formă dretunghiulară cu o piață în mijloc, împrejurit cu clădiri de mare valoare cu statuturi diferite, concentrații de blocuri precum și alte componente precum cinematograf, bibliotecă, casă de cultură.

Zona de locuințe este compactă și prezintă trei subzone distincte de locuințe – vechea vatră în lungul străzii [NUME_REDACTAT], cu extinderea de peste pârâul Băița în zona stadionului Minerul cu locuințe pe lot și regim de înălțime P, P+1 și P+2 etaje. În partea de vest a orașului pe baza lotizării din 1945-1955 s-a dezvoltat o zonă preponderent rezidențială, cu locuințe colective și individuale cu regim mic și mediu de înălțime P, P+2 și P+4. Arhitectura locală este una specifică așezărilor miniere din Transilvania, dezvoltate în aceeași perioadă (ex. [NUME_REDACTAT])- locuințe parter din lemn, P+1, P+2 din cărămidă, clădiri publice P+2 în stil clasicizant. Construcția de locuințe a luat amploare începând din 1960, cu blocuri din beton armat și cărămidă cu planșee de B.A., regim de înălțime P+4 și P+9 etaje, fiind similare, ca arhitectură, locuințelor colective construite în aceea perioadă în întreaga țară. Majoritatea acestor blocuri au fost amplasate în zona centrală de-a lungul arterelor de circulație și au fost realizate cu parter comercial. Zona de locuit sa extins cu noile blocuri ANL în zona gării, și blocurile ANL mai vechi în apropierea intersecției între str. [NUME_REDACTAT] cu str. [NUME_REDACTAT]. Numărul apartamentelor ANL sunt 72 finalizate și 36 în curs de licitație pentru constructor. În cadrul zonei de locuit se pot distinge și sunt bine conturate zonele cu funcțiuni complementare: creșă, două grădinițe, trei școli generale, cinci licee, policlinică, complex comercial dar și cele 7 biserici (PUG Ștei, 2010).

O altă zonă de locuit este cartierul Petrileni, izolat de restul orașului prin valea Băiței și a căii ferate spre zona industrială iar la ieșire din oraș spre Vașcău sunt izolate două trupuri de locuințe.

În domeniul mediului construit de remarcat este situația blocurilor construite înainte de 1989, a caselor de lemn, din cea mai valoroasă zonă a orașului, cu starea lor avansată de uzură respectiv vechimea tencuielilor fațadelor.

Tot în această categorie intră și amenajarea și îngrijirea spațiilor verzi existente în zona centrală a orașului datorită lipsei acestora care în această situație nu conferă cetățenilor o calitate de viață mai bună și nici spații de recreere care sunt nevoi neînlăturabile pentru o societate modernă.

Dacă lipsa spațiilor verzi crează o problemă în rândul societății mai tinere în general, în același timp orașul se confruntă și cu lipsa unei asistențe sociale dezvoltate – centre sociale, centru de zi pentru persoane învârstă.

4.7. Relații in teritoriu

În conformitate cu PUG-ul orașului în care a fost preluată legea 351/2001, referitoare la categoriile si rangurile avute în vedere în P.A.T.N. – Sectiunea a 4-a – "Reteaua de localitati" și Planul de Amenajare a Teritoriului județului Bihor, ierarhizarea localităților din județul Bihor și principalele dotari publice cu rol de servire teritorială, orașul Ștei se încadrează în rangul III, având zona de influență în teritoriile administrsative ale comunelor: Rieni, Lunca, Câmpani, Cărpinet, Criștioru de Jos și orașele Vașcău și Nucet.

Deși căîle de acces, relații între societăți, comerțul permit ca relațiile în acest areal să aibe un demers bine realizat, totuși este de menționat o slabă realție cu [NUME_REDACTAT] dar și cu alte centre economice precum Deva sau din [NUME_REDACTAT] care ar putea duce la o dezvoltare pe o scară mai largă a economiei dar și a identității orașului.

4.8. [NUME_REDACTAT] Ștei, centrul turismului montan bihorean, este amplasat la distanță de o oră față de importante puncte turistice, cum ar fi: Chișcău, cu renumita [NUME_REDACTAT], Meziad, Padiș, Stâna de Vale, Arieșeni, Scărișoara , valea Sighiștelului etc.

Baza turistică este asigurată de un hotel, [NUME_REDACTAT], în proprietatea S.C. Solceta S.A. (104 locuri de cazare) și o pensiune privată amenajată într-o cladire existentă (20 camere ). În oraș mai funcționează o grupă de salvamont și ghizi (PUG Ștei, 2010).

Orașul deși este amplasat putem spune în centul unui areal deosebit de căutat din punct de vedere turistic datorită resurselor și potențialelor turistice ce se găsesc într-un număr extrem de mare în M-ții Bihor, M-ții [NUME_REDACTAT], M-ții Codru-Moma, nu este invadat de turști. Acest lucru poate fi explicat în sensul că în aceste areale turistice baza de cazare a ajuns la un număr ridicat ceea ce duce la o scădere a frecventării turiștilor în căutare de cazare și ca punct de pornire spre destinațiile turistice dorite.

O altă explicație poate fi infrastructura nesatisfăcătoare din punct de vedere ai căilor de acces, a numărului de hoteluri și de cazări, a politicii de promovare ale acestora, a numărului ghizilor care nu au capacitatea de a primi un număr mai mare de grupuri turitice.

4.9. Sport, agrement și cultură

În ceea ce privește sportul, agrementul și activitățile culturale, în Ștei acestea nu joacă un rol tocmai foarte important în viața oamenilor chiar dacă înainte de anii 90' Șteiul era reprezentat de mai multe echipe în diviziile superioare în diferite sporturi precum era unul dintre centrele culturale ca loc de desfășurarea din [NUME_REDACTAT].

Aceste fenomene încet încet au început să dispară odată cu declinul comunismului și mia apoi a falimentelor succesive a companiilor care sponsorizau aceste asociații ceea ce a condus ca în prezent orașul să beneficieze de două complexe sportive ([NUME_REDACTAT] de 3000 de locuri și Oțelul de 5000 de locuri), [NUME_REDACTAT] "Lioara" de 2500 de locuri, în stări de degradare avansate.

Tot aici este de menționat că orașul mai are în componență și alte terenuri de desfășurare a unor alte sporturi, precum tenis sau volei.

Aceste complexe dau un aspect neplăcut orașului dar în primul rând în acest fel se pierd oameni care cu ajutorul acestor complexe ratează ocazia de a ajunge sus în sport precum și din punct de vedere al terenului acesta își vor pierde din valoare.

Un punct slab a orașului este numărul mic de spații verzi și de recreere respectiv locuri de desfășurare a unor evenimente culturale care să ofere oamenilor locului oportunități de relaxare și comfort în timpul lor liber.

Orașul dispune de spații verzi de dimensiuni foarte mici în fața blocurilor, de un scuar în centrul orașului care se află sub reamneajare, marind suprafața de spațiu verde, dar care tot nu va satisface suprafața spațiului verde raportat la suprafața orașului.

Piața din centrul orașului este folosit ca loc de desfășurare a activităților culturale și obiceiuri din [NUME_REDACTAT] și nu numai însă spațiul nu este suficient de mare întru-cât să se organizeze aici evenimente de o mai mare anvergură ceea ce duce la ușoare dezintereze pe acest plan.

4.10. Management urban

Probleme urbane majore în Europa sunt legăturile din ce în ce mai complexe dintre diferitele tipuri de lipsuri, venit redus, șomaj, nivel redus de pregătire teoretică și profesională, condiții de locuit substandard și dotări urbane și țesut urban necorespunzătoare, procesul de extindere urbană etc.5. De asemenea, orașele trebuie să-și promoveze competitivitatea și imaginea pentru a putea realiza funcțiuni cu valoare economică adăugată mare și pentru a atrage investiții.

În contextul general al politicilor de dezvoltare spațială, managementul urban cuprinde o serie de politici publice elaborate și aplicate la nivel local sau metropolitan, care abordează o gamă largă de probleme din domeniul planificării folosinței terenurilor, transporturi, locuințe, renovare urbană și reconversia terenurilor din zonele industriale abandonate, protecția mediului, administrarea deșeurilor, alimentarea cu energie electrică și apă, furnizarea de servicii și asigurarea de dotări, dezvoltarea economică, integrare și coeziune socială, protecția și creșterea patrimoniului cultural, promovare și dezvoltare culturală etc.

O sarcină specială a managementului urban este revitalizarea zonelor interioare deteriorate și a zonelor suburbane cu probleme, cu abordarea nu numai a problemei caracteristicilor fizice și de mediu, ci și a problemei resurselor economice și sociale ale locuitorilor, precum și pe cea a integrării socio-culturale a acestora. Abordările care includ furnizarea și îmbunătățirea locuințelor în cadrul unor programe de regenerare a zonelor integrate, bazate pe participarea populației, constituie elemente esențiale ale politicilor de management urban (CEMAT, 2006).

Un proiect de restructurare urbană contribuie la o dezvoltare locală iar succesul dezvoltării poate fi asigurat de o implicare a unui management foarte bine organizat.

În viziunea lui I. S Jucu (2011) există relații strânse ce conferă dezvoltării coerență, funcționalitate și viabilitate, atunci când aceste relații sunt realizate între dezvoltarea locală și management aplicat spațiului unei așezări și implicit comunității umane care-l personalizează, în tot acest proce de restructurare.

Cu referiri geografice, managementul urban se bazează pe rolul managerilor urbani, care administrează și controlează teritoriul administrativ a unui oraș.

În relația – restructurare (regenerare), se poate spune că este individualizată prin politici aplicate de sistemul comunist, care a lăsat urme destul de greu de corectat, la o economie ce caracterizează societăți mai avansate.

Managementul urban aduce cu sine un concept bazat pe investiții precum și elemente demografice respectiv șomajul, care este o piedică în dezvoltarea unei societăți care însă paote fi și o oportunitate investitorilor.

După viziunea lui I. S. Jucu (2011), în concluzie între dezvoltare locală și managementul urban și regenerare urbană există o relație de interdependență, cu raporturi stabilite atât în viziunea viabilității sistemelor urbane cât și din perspectiva durabilității.

Pentru o viitoare dezvoltare a comunității în domeniul spațial-structural-funcțional analizele spațiale trebuie să fie fundamentate pe criterii bine stabilite și concrete care să ofere realism și o serie de oportunități care pot deschide perspective pentru o posibilă dezvoltare a unei comunități.

4.11. Nevoi de dezvoltare identificate

În conformitate cu PUG Ștei pe baza studiilor realizate respectiv sondajului realizat în rândul cetățenilor în oraș domină anumite probleme și disfuncționalități care necesită strategii, proiecte de dezvoltare, echilibrări sau îmbunătățiri.

Așadar însumând aceste probleme cu care se confruntă orașul se ajunge la o strategie sau politică de amenajare a teritoriului în următoarea perioadă pentru a ridica orașul la un nivel mai ridicat și de a menține acesta precum se-ntâmpla și la nivelul [NUME_REDACTAT] în unele orașe post-comuniste.

Aceste înbunătățiri și strategii se referă la următoarele ținte și anume: dezvoltarea economico – sociale (industrie, turism, servicii), înbunătățirea calității vieții, crearea unor noi locuri de muncă, agricultură, realizarea unei infrastructuri integrate în sistemul regional, național și la nivel european de căi de comunicație rutieră și feroviară, telecomunicații ( PUG Ștei, 2010), extinderea suprafeței intravilanului pentru locuințe individuale, în partea de nord a orașului cu asigurarea condițiilor din oraș (PUG Ștei, 2010), calitatea mediului, amenajări în domeniul sportului, recreere și agrement respectiv socio – cultural, modernizarea străzilor și a echipării edilitar.

4.12.Analiza SWOT a orașului Ștei

CAPITOLUL 5. PROPUNERI DE REGENERARE

Fig16. Reprezentarea grafică ai arealelor de intervenții (sursa: PUG Ștei, 2010).

5.1. Dezvoltarea infrastructurii tehnice

5.1.1. Rețeaua de căi rutiere

În ceea ce privește rețele de căi rutiere în orașul Ștei, majoritatea străzilor necesită reabilitări în sensul de lărgirea lor, asfaltarea lor, reabilitarea ravenelor aferente și a cărărilor pietonale care pe porțiuni mici sunt chiar inexistente.

Străzile totalizează 29,40 km lungime, din care 23,62 km respectiv 80,34% posedă asfaltare, iar 19,66% sunt impietruite (PUG Ștei, 2010).

Totodată de menținut este faptul că odată cu reabilitarea străzilor se va avea în vedere amenajarea parcărilor deoarece orașul suferă la această categorie precum și reamenajarea stației de autobuze.

Se va avea în vedere reabilitarea centurii orașului cât și drumurile care duc la platoul industrial respectiv spre gara CFR a orașului.

5.1.2. Rețeaua de căi ferate

În partea vestică a orașului se găsește calea ferată ce leagă Șteiul de Oradea ceea ce pornește din Vașcău. Aici se vor efectua reabilitări în ceea ce privește calea de acces la gara CFR respectiv reabilitarea clădirii gării.

Totodată se va avea în vedere racordarea și reabilitarea căii ferate ce duce spre platoul industrial, ceea ce va face legătura cu transportul de marfă pe această cale atât pentru import cât și pentru export.

5.1.3. Transportul aerian

[NUME_REDACTAT] dispune de un aeroport în partea de nord-est a orașului, cel care a fost folosit pentru transportul de uraniu de către ruși în [NUME_REDACTAT].

Situația existentă permite cu indulgență doar aterizarea de elicoptere însă proiectul va prevede amenajarea unei piste pentru chartere și elicoptere dar și pentru un balon cu aer cald.

Acest lucru va fi benefic pentru a facilita sosirea unor agenți economici în stabilirea de noi investiții sau în ceea ce înseamnă transport și transfer economic iar balonul cu aer cald în scop turistic pentru a viziona zona de la înălțimi.

Fig17. Reabilitare aeroport (sursa: PUG Ștei, 2010).

Pistele se termină la ieșirea din oraș la lacul de acumulare din partea nordică a orașului iar de aici se poate trece pe traseul ce duce spre [NUME_REDACTAT] ce oferă un traseu turistic de neprețuit cu cca. 70 de peșteri și chei de acolo.

Iar pentru a beneficia tot mai multă lume de noile piste, se va amenaja un mic centru de închiriere de biciclete, cu un număr de 500 de bicilete noi.

5.2. Dezvoltarea echipării edilitare

5.2.1. Alimentarea cu apă și canalizarea

Această problemă va fi remediată de la prima stație de tratare a apelor provenite din [NUME_REDACTAT] până la alimentarea publică.

Așadar stația de tratare a apei este formată din: camera de distribuție și amestec, 4 decantoare suspensionale, 6 filtre rapide, stația de clorinare, stație de dozare și laborator de analize (PUG Ștei, 2010), care vor fi înlocuite cu cele mai performante utilități.

După acestă etapă va avea loc schimbarea respectiv adăugarea rețelelor de distribuție pentru consumator, atingând procentajul de 100% față de 80% după situația actuală în cazul celor racordați la alimentarea cu apă.

Canalizarea orașului va fi și ea reînnoită și are ca scop racordarea tuturor localnicilor racordarea la acesta iar în final se va avea în vedere reabilitarea stației de epurare la nivelul fiecărei trepte, situată în vestul orașului.

Proiectul prevede executarea si finalizarea urmatoarelor lucrari la treapta mecanică de:

-Lucrarile de la intrarea în statie si statia de pompare de intrare care va fi reabilitata pentru ape pluviale;

-Reabilitarea bazinului de retentie;

-Noua linie de returnare a apei pluviale;

-Noua statie de pompare de intrare;

-Camera gratarelor

-Deznisipatorul cuplat cu separatorul de grasimi

-Facilitati pentru spalarea nisipului si a materialelor retinute pe gratare împreuna cu suflantele pentru deznisipator;

-Camera de masurare a debitului

La treapta biologică se vor efectual următoarele înnoiri:

-Camera de distributie nr. 1 catre bazinele anaerobe

-Bazinele anaerobe (de defosforizare)

-Bazine anoxice (de denitrificare)

-Bazinele de aerare si pompele de recirculare a namolului

-Modificari ale statiei de suflante existente

-Camera de distributie nr. 2 catre decantoarele secundare

-Decantoarele secundare

Dupa efectuarea lucrarilor, se va creea o capacitate de tratare mai mare, permitând zonelor rezidentiale și industriale care nu sunt conectate la rețeaua de canalizare sa fie conectate și ca noi zone să beneficieze de rețea de canalizare (http://www.apaarad.ro/detalii-tehnice.php).

5.2.2. Reabilitare termică a clădirilor

[NUME_REDACTAT] deși este un oraș relativ tânăr, pe teritoriul său există foarte multe clădiri, blocuri construite în anii 50-60 atunci când s-a produs popularea teritoriului, care de atunci nu au mai suferit lucrări de reabilitare.

Acest lucru indică un disconfort în rândul locuitorilor, care se luptă cu această problemă, apărând tot feluri de probleme reprezentate prin scurgeri interioare, geamuri învechite, igrasie și altele.

Proiectul în acest sens conține o parte ce vizează reabilitarea cădirilor care confruntă această problemă, clădiri amplasați în special în zona primăriei dar și acele ANL- uri din partea de est a orașului.

Reabilitarea termică a blocurilor de locuințe presupune:

• izolarea termică a pereților exteriori;

• înlocuirea ferestrelor și a ușilor exterioare existente, inclusiv tâmplăria aferentă accesului în blocul de locuințe, cu tâmplărie geamuri și uși termopane;

•termo-hidroizolarea terasei/termoizolarea planșeului peste ultimul nivel în cazul existentei șarpantei;

• izolarea termică a planșeului peste subsol, în cazul în care prin proiectarea blocului sunt

prevăzute apartamente la parter;

• lucrări de demontare a instalațiilor și a echipamentelor montate aparent pe fațadele/terasa blocului de locuințe, precum și remontarea acestora după efectuarea lucrărilor de izolare termică;

• lucrări de refacere a finisajelor anvelopei

MDRL finanțează executarea lucrărilor de intervenție din alocații de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate annual cu această destinație în bugetul MDRL ([NUME_REDACTAT] Regionale și Locuinței, 2007).

.

Fig18. Localizarea arealelor unde clădirile necesită reabilitări termice (sursa: PUG Ștei, 2010).

Tot în acest domeniu se va aplica reabilitarea clădirilor de tip german, din lemn din zona centrală, și montarea de panouri solare pe acoperișuri, după modelul olandez, devenind astfel așa numite case pasive, cele care se va reduce consumul de energie termică cu 90% față de 40% după situația actuală.

Casa pasiva este o constructie ale carei pozitionare, arhitectura, izolatie si sistem de instalatii permit reducerea consumului de energie termica cu pana la 90% fata de o casa standard. Potrivit reprezentantilor Institutului de Studii si [NUME_REDACTAT] (ISPE), standardele casei pasive sunt foarte ridicate, iar certificarea ei se face doar de catre [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Consumul anual pentru incalzire nu trebuie sa depaseasca valoarea de 15kWh/mp an, iar consumul total de energie primara pentru toti consumatorii din locuinta, respectiv incalzire, apa calda, ventilatie, pompe, iluminat, gatit si aparate casnice, nu trebuie sa depaseasca 120 kWh/mp an (http://www.naturenergy.ro/index.php?pag=7&id=758&titlu_pagina=Doar%20trei%20case%20pasive%20in%20Romania).

5.3. Calitatea mediului și spațiile verzi și tendințe turistice și de recreere (cicloturism)

În ceea ce privește calitatea mediului orașul nu confruntă o problemă serioasă, doar dacă ne referim la numărul mare de autoturisme și de traficul rutier cu pondere pe DN 76, iar referitor la poluarea unităților industriale acesta se situează sub nivelul limită a coeficientului de poluare impus de [NUME_REDACTAT].

Trecând însă la un alt domeniu pentru oferirea calității mediului, a tipurilor de recreere și unui confort urban mai ridicat și anume spații verzi, orașul în acest sens nu se poate lăuda cu un număr mare de spații verzi.

În acest scop un punct foarte important reprezintă amenajarea spațiilor verzi într-un număr mai mare, în diferite puncte a orașului, respectiv amenajarea malurilor [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] cu lucrările aferente de consolidarea digurilor, curățarea albiilor de vegetație sălbatică ceea ce distruge designul respectiv reamenajarea malurilor.

Fig19. Reamenajarea spațiilor verzi (sursa: PUG Ștei, 2010).

Deoarece distanțele în interiorul orașului sunt raltiv mici nu necesită introducerea de autobuze, tramvaie sau taxiuri pentru mobilitatea cetățenilor dintr-un loc în altul.

Însă proiectul de regenerare va avea în acest sens o viziune ecologică, întrucât construcția de piste de biciclete ar facilita mobilitatea urbană a locuitorilor respectiv ar diminua poluarea aerului efectuate de mașini și în același timp ar putea avea funcție turistică și de recreere.

Traseul pistelor se va realiza în general pe partea centrală a orașului, ramificându-se înconjurând [NUME_REDACTAT] Pompiliu și spre platoul industial iar ieșind din această sferă cu ajutorul centurii se vor amenaja piste pe străzile care formează conturul orașului.

Fig20. Amenajarea de piste de biciclete (sursa: PUG Ștei, 2010).

Fig21. Reabilitarea malurilor (sursa: PUG Ștei, 2010).

5.4. Dezvoltarea sănătății

Domeniul sănătate în oraș reprezintă o problemă nu din punct de vedere al numărului de spitale sau cabinete medicale sau de echipamente medicale ci din punct de vedere al capacităților acestora și de numărul personalului calificat și angajat în aceste unități.

Proiectul în acest sens propune soluționarea problemei prin majorarea numărului sălilor de tratament în spitalele Orășenesc și de Neuropsihiatrie.

Acest lucru va consta în accesarea de anexe la clădirile existente și dotarea acestora cu echipamente medicale care să corespundă la nevoile și stările pacienților.

Fig22. Intervenții în domeniul sănătate (sursa: PUG Ștei, 2010).

5.5. Dezvoltarea activităților economice și relansarea industriei

Industria, practic motorul nașterii acestui oraș, după revoluția din 1989 a suferit un declin de nedescris atât în toate țările postcomuniste dar și la nivelul unei localități ca și în cazul orașului Ștei.

De menținut este faptul existenței unui platou industrial în estul orașului care în prezent este părăsit în mare parte după falimentarea a numeroaselor unități industriale din domenii precum: constructoare de mașini, minieră, industrie ușoară, industria de textile, a materialelor de constrcții dar și altele mai mici.

În scopul relansării economiei și a creării de noi locuri de muncă se va pune la dispoziție acest platou pentru noi investitori în domeniul ramurilor precum: constructoare de utilaje agricole, materilalelor de construcții, industria de textile, industrie minieră, și IMM-urilor, în urma amenajării acestui teritoriu pentru fiecare ramură în parte, cu infrastructură bine pusă la punct și cu anumite utilaje și dotări fără care nu se poate începe o activitate.

Fig23. Reamenajarea parcului industrial (sursa: PUG Ștei, 2010).

5.6. Amenajări în domeniul sport, agrement și cultură

Cunoscut este faptul că orașul dispune de două complexe sportive de capacități însemnate, stadionul Minerul de 3000 de locuri și stadionul Oțelul de 5000 de locuri respectiv sala polivalentă Lioara de 2500 de locuri, aflate ultimele două în stări avansate de degradare.

Pentru o bună funcționare a orașului și pentru relații de acest gen cu alte localități respectiv o ocupare și un mod de viață sănătos în rândul populației tinere respectiv mod de recreere populației îmbătrânite, este necesar amenajare într-un număr cât mai mare de complexe sportive, cunoscut fiind faptul tradiției sportive din oraș.

Dacă stadionul Minerul necesită doar reabilitări în ceea ce înseamnă tribune cu aceeași capacitate pe scaune, gazon, teren de antrenament și vestiare, stadionul Oțelul împreună cu sala polivalentă necesită reconstrucții.

Așadar stadionul Oțelul va fi reconstruit fară a se modifica capacitatea actuală de 5000 de locuri însă acestea vor fi pe scaune, sub tribunele stadionului construind vestiare cu dușuri pentru jucători și arbitrii, cabinet medical de urgență, sala de forță, magazie, grup sanitar.

În cadrul stadionului se vor amenaja următoarele elemente: birou antrenori, 4 vestiare pentru echipe, un vestiar pentru arbitri, birou manager sportiv dotat cu aparatură video corespunzatoare, cabinet medical, sală de ședinte, sală de forță, sală recuperare, magazie materiale antrenori și echipament de joc, parcare (aprox 1500-2000 locuri).

Complexul sportiv are in dotare patru terenuri de antrenamente: un teren cu gazon natural (105m x 50m), un teren pentru minifotbal (40m x 30m), două terenuri cu gazon artificial, alaturând și alte mijloace de instruire cum ar fi scăritele pentru agilitate, porțile mobile, porțile mici, gărdulețele și jaloanele .

Sala polivalentă cu acealeași dotări va fi reconstruită cu aceeași capacitate care exită și în prezent cu suprafața de joc ce va fi folosit pentru desfășurarea întrecerilor diferitori sporturi precum handbal, baschet, fotbal în sală, voley dar și altele.

Fig24. Macheta bazei sportive Oțelul, schemă realizată în programul google sketchup

CONCLUZII

În urma unei asemena lucrări cu tema de regenerare urbană se pot interpreta o serie de concluzii ce întăresc ideea că orașele ce au avut funcții industriale, fie având caracter monoindustrial sau angrenate în mai multe ramuri, falimentate după revoluția din 1989, au nevoie de asemenea proiecte de regenerare urbană pentru reînviirea lor.

Și această lucrare cu tema de regenerare urbană aplicată pe orașul Ștei are în viziune acest aspect sub forma a mai multor intervenții pe diferite domenii pentru restructurarea și reînvierea acestui oraș, dându-i o nouă identitate.

Domeniile de intervenții în general sunt cele economice, ceea ce este motorul unui oraș în dezvoltare, cadrul fizic a orașului și calitatea mediului ceea ce va oferi o calitate de viață superioară și intenționat lăsând la urmă societatea, cei care sunt actorii principali și totodată beneficiarii schimbărilor în acest sens, care vor putea fi integrați într-o coeziune socială bine relaționată.

Nu poate fi uitat nici faptul că în urma implementării unui asemenea proiect, orașul va crește din punct de vedere economic ceea ce îi va conferi o notă de încredere noilor investiții și acorduri de relații cu noi teritorii administrative.

Practic acest lucru înseamnă atât angajarea forței de muncă din alte părți cât și susținerea relațiilor economice intra și interjudețene dar și naționale sau transfrontaliere de export și import ceea ce va însemna entitatea economică a orașului datorită platoului industrial și gama de ramuri ce se pot aplica aici în scopul dezvoltării.

Ca și o concluzie finală este faptul că acest oraș neceită în timpul cel mai scurt implemetarea unei regenerări urbane, cu propuneri care să satisfacă nevoile populației și să-i implice în mod direct pe aceștia, ca urmare printr-o conlucrare în acest sens se poate ajunge la nivelul dorit și se poate menține acesta datorită coeziunii sociale create în acest mod și prin creșterea dezvoltării economice și a calității vieții.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

[NUME_REDACTAT] – Vlădeasa; [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], 1981

[NUME_REDACTAT]; I. O. Berindei, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] România, București, 1972

[NUME_REDACTAT] IV, [NUME_REDACTAT]: Dealurile și Câmpia banatului și Crișanei, [NUME_REDACTAT], Subcarpații, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]; dr. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, 1992

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2010

www.Ștei.ro

http://www.scrigroup.com/geografie/demografie/REGENERAREA-URBANA-PROIECTE-UR62566.php).

CEMAT, 2006

Broșura reabilitare termică; [NUME_REDACTAT] Regionale și Locuinței, 2007

Proiectul de reabilitare a stației de epurare Arad; http://www.apaarad.ro/detalii-tehnice.php

Principii de regereare; [NUME_REDACTAT] Voluntari, 2011

Analiza procesului de restructurare urbană în [NUME_REDACTAT]; [NUME_REDACTAT] Jucu, [NUME_REDACTAT] de Vest, Timișoara, 2011

www.googleearth.com

http://www.naturenergy.ro/index.php?pag=7&id=758&titlu_pagina=Doar%20trei%20case%20pasive%20in%20Romania

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

[NUME_REDACTAT] – Vlădeasa; [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], 1981

[NUME_REDACTAT]; I. O. Berindei, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] România, București, 1972

[NUME_REDACTAT] IV, [NUME_REDACTAT]: Dealurile și Câmpia banatului și Crișanei, [NUME_REDACTAT], Subcarpații, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]; dr. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Române, 1992

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2010

www.Ștei.ro

http://www.scrigroup.com/geografie/demografie/REGENERAREA-URBANA-PROIECTE-UR62566.php).

CEMAT, 2006

Broșura reabilitare termică; [NUME_REDACTAT] Regionale și Locuinței, 2007

Proiectul de reabilitare a stației de epurare Arad; http://www.apaarad.ro/detalii-tehnice.php

Principii de regereare; [NUME_REDACTAT] Voluntari, 2011

Analiza procesului de restructurare urbană în [NUME_REDACTAT]; [NUME_REDACTAT] Jucu, [NUME_REDACTAT] de Vest, Timișoara, 2011

www.googleearth.com

http://www.naturenergy.ro/index.php?pag=7&id=758&titlu_pagina=Doar%20trei%20case%20pasive%20in%20Romania