Analiza Situatiei Asistatilor Sociali din Judetul Dolj

Cuprins

Introducere

Cap. I Administrația publică locală

Definirea conceptului de administrație publică

Principiile de funcționare ale administrației publice

Consiliul local și Primarul

Cap. II Consiliul județean

2.1. Organizarea Consilului județean

2.2. Atribuțiile și actele Consiliului județean

2.3. Funcționarea Consiliului județean

2.4. Președintele și vicepreședinții Consiliului județean

Cap. III Studiu de caz. Analiza situației asistaților sociali din județul Dolj

3.1. Numărul și categoriile de centre la nivelul județului Dolj

3.2. Situația copiilor instituționalizați la nivelul județului Dolj

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Tema lucrării mele de disertație se intitulează ,,Influența instituțiilor locale asupra dezvoltării județului Dolj: Consiliul Județean‟.

Am ales această temă deoarece instituțiile locale au rol deosebit de important atât în dezvoltarea cât și în sprijinirea persoanelor aflate în dificultate.

Astfel, în această lucrare am dorit să evidențiez principalele caracteristici și atribuții ale acestor instituții, precum și modul în care două dintre instituțiile subordonate Consiliului Județean, se implică în sprijinirea persoanelor cu mari greutăți financiare, cu un nivel de trai foarte redus, a familiilor dezorganizate, a vârstnicilor și mai ales a copiilor instituționalizați din județul Dolj.

Lucrarea este structurată în trei capitole, primele două ilustrează partea teoretică, iar ultimul partea practică.

În primul capitol intitulat ,, Administrația publică locală‟, am pus accent pe definirea conceptului de administrație locală, pe principiile de funcționare a acesteia, cât și pe modul în care Consiliul local și Primarul își desfășoară activitatea.

Cel de al doilea capitol ,,Consiliul Județean‟ este dedicat ilustrării modului în care acesta coordonează activitățile autorităților locale deliberative cât și a altor structuri.

În cel de al treilea capitol ,, Analiza asistaților sociali din județul Dolj‟, după cum am spus anterior am pus accent pe implicarea autorităților locale în sprijinirea persoanelor aflate în dificultate.

Astfel, am cules o serie de date pe care le am centralizat și le am prezentat în format tabelar.

Numărul și categoriile de centre la nivelul județului Dolj, cât și situația copiilor instituționalizați reprezintă principalele subiecte abordate în această parte practică a lucrării.

În urma realizării acestui studiu, am constatat cu bucurie faptul că instituțiile specializate se implică într-o mare măsura în sprijinirea persoanelor aflate în dificultate, în special a copiilor instituționalizați cu nevoi speciale.

Administrația publică locală

Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în baza principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în rezolvarea problemelor locale de maximă importanță.

Prin autonomia locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă treburile publice, în condițiile legii.

Acest drept intră în atribuția consiliilor locale, a primarilor, precum și a consiliilor județene, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

1.1 Definirea conceptului de administrație publică

Administrația publică cuprinde o sfera mai vastă și se realizează atât prin activitatea organelor statului cât și prin activitatea altor subiecți, inclusiv a autorităților administrației publice locale, a regiilor autonome și a instituțiilor publice.

Dintre multiplele sensuri ale termenului de administrație, preocupările teoretice s-au axat în principal pe clarificarea noțiunii de administrație

publică, luată ca formă de exercitare a puterii executive în stat, mai ales datorită importanței în care trebuie să fie organizată realizarea ei în practică, moment esențial de care depinde în mare măsură înfăptuirea rolului statului în organizarea și conducerea societății.

Dictionary of American Goverment and Politics propune următoarele explicații pentru termenul administrație publică:

Funcția executivă în guvern; realizarea, efectuarea politicii publice;

Organizarea și conducerea poporului având ca scop atingerea obiectivelor guvernării;

Arta și știința conducerii care vizează sectorul public. Administrația publică desemnează un termen mai vast decât conducerea publică pentru că acesta nu se oprește doar la management, ci include împrejurările politice, sociale, culturale și legale care afectează conducerea instituțiilor publice;

De asemenea, administrația publică poate desemna și utilizarea teoriilor și proceselor manageriale, politice și juridice având ca scop realizarea mandatelor guvernării legislative, executive și judecătorești cât și asigurarea reglementărilor și serviciilor pentru societate în ansamblu, dar și pe segmente.

Noțiunea de administrație publică evocă o activitate prin care se aduc la îndeplinire legile și se prestează servicii publice, în limitele legii, îndeplinită de autorități publice speciale, denumite generic autorități ale administrației publice.

Ea reprezintă o dimensiune a executivului, alături de activitatea de guvernare, iar în condițiile actualului sistem, este vorba despre două categorii de organe, care au misiunea de a înfăptui administrația publică:

Organe ale administrației de stat care efectuează o administrație de natură statală;

Organe ale administrației publice locale, axate pe principiile constituționale ale autonomiei, descentralizării și deconectării serviciilor publice.

În conformitate cu prevederile Constituției și ale Legii privind administrația publică locală sunt recunoscute următoarele autorități ale administrației publice:

La nivel central

Cei doi șefi ai executivului, Președintele și Guvernul

Ministerele și alte organe interne de specialitate aflate în subordinea Guvernului

Autorități centrale autonome

La nivel județean

Organe de factură statală:

Prefectul- delegatul Guvernului în teritoriu

Servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate în teritoriu

Organe de factură autonomă:

Consiliul județean

La nivel local

Consiliul local având statutul de autoritate deliberativă

Primarul având statutul de autoritate executivă

Administrația publică, poate fi definită atât din punct de vedere organic, cât și funcțional.

Din punct de vedere funcțional administrația reprezintă un sistem de activități deosebit de complex care pot fi remarcate la o simplă lectură a titlurilor din bugetul de stat sau al colectivităților locale: apărare națională, știință și cultură, educație, activități în domeniul social sau în sectorul industrial și agricol, precum și realizarea de echipamente de infrastructură publică.

Administrația publică în sens de organizare, desemnează un ansamblu de organe care realizează o activitate specifică, iar în sens de activitate desemnează activitatea prin care se execută legea sau se prestează servicii publice, în limitele legii.

1.2 Principiile de funcționare a administrației publice locale

Noțiunea de principiu de organizare și funcționare a administrației publice în unitățile administrativ teritoriale ne îndreaptă atenția către anumite prevederi generale, cu caracter obligatoriu, înscrise în Constituție și în legi, care stabilesc direcțiile fundamentale cu ajutorul cărora se constituie, se organizează și funcționează autoritățiile administrației publice locale.

În baza Constituției și Legii sunt recunoscute următoarele principii de organizare și funcționare a administrației publice locale: autonomia locală, deconcentrarea serviciilor publice, descentralizarea, posibilitatea folosirii limbii minorităților naționale în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, legalitatea, eligibilitatea autorităților administrației publice și consultarea populației în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

Principii constituționale

Descentralizarea este sistemul care are la bază recunoșterea interesului local, distinct de cel național, localitățile dispunând de structuri organizatorice, funcționale și un aprat propriu, afectat interesului local.

O consecință a descentralizării este aceea că anumite servicii publice de interes general sunt transferate din competența centrului în cea a unor autorități ale administrației publice locale, care dispun de independență față de puterea centrală, sunt autonome și nu i se subordonează. Descentralizarea nu simbolizează însă opusul centralizării, ci micșorarea ei, diminuarea concentrării puterilor. Descentralizarea se regăsește atât la nivel teritorial, cât și la nivel tehnic.

Descentralizarea teritorială răspunde unor nevoi legate de diversitatea socială și politică a țării, unor aspirații de ordin politic, pe când descentralizarea tehnică satisface interese legate de necesitatea unei repartizări armonioase a funcțiilor între diferite ramuri ale administrației, râspunzând astfel unor preocupări de eficiență, de gestionare a intereselor locale.

Accelerarea procesului de descentralizare reprezintă unul dintre pilonii importanți ai strategiei de reformă administrației publice, regăsită în programele politice ale tuturor guvernelor.

Deconcentrarea este o formă definitorie de exprimare a centralizării. Ea poate fi caracterizată prin redistribuirea de competențe administrative și financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu.

Între deconcentrare și descentralizare teritorială nu trebuie pus semnul egalității. Ele au elemente care le aseamănă și elemente care le deosebesc fundamental. Ceea ce le unește este faptul că decizia este luată de o autoritate care se află implantată în teritoriu.

În cazul deconcentrării un organ de stat, iar la descentralizării, un organ autonom ales de comunitatea locală. În această situație , a deconcentrării agenții din teritoriu nu sunt doar simple instrumente ale centrului, ci au sarcini și îndatoriri precise.

Autonomia locală este considerată ca fiind anterioară apariției statului în dezvoltarea istorică a societății umane, ca fenomen politico-social, menținându-se ca realitate socio-psihologică chiar și în cele mai violente regimuri politice.

Ea poate fi definită ca reprezentând aptitudinea legală a autorităților autonome de a decide, în mod independent și sub propria răspundere, în limitele legii asupra problemelor colectivităților teritoriale sub care funcționează.

Autonomia locală nu poate fi înțeleasă ca reprezentând suveranitate și independență întrucât colectivitățile locale nu sunt în afara statului și nu sunt independente de stat, el continuând să își exercite în totalitate suveranitatea și asupra colectivităților teritoriale locale.

Dreptul minorităților de a-și folosi limba națională în relațiile cu administrația publică

Acest drept nu este recunoscut tuturor cetățenilor aparținând unei minorități, ci doar acelor cetățeni care au o pondere ridicată în unitatea administrativ-teritorială în care locuiesc.

De asemenea, persoanele aparținând unei minorități naționale cu o pondere ridicată dintr-o unitate administrativ teritorială se pot adresa atât în scris, cât și oral și pot primi răspuns atât în limba română, cât și în limba lor maternă.

Reglementarea dreptului minorităților de a-și folosi limba maternă în raporturile cu administrația în legislația comunitară

Țara noastră a fost prima țară europeană caba națională în relațiile cu administrația publică

Acest drept nu este recunoscut tuturor cetățenilor aparținând unei minorități, ci doar acelor cetățeni care au o pondere ridicată în unitatea administrativ-teritorială în care locuiesc.

De asemenea, persoanele aparținând unei minorități naționale cu o pondere ridicată dintr-o unitate administrativ teritorială se pot adresa atât în scris, cât și oral și pot primi răspuns atât în limba română, cât și în limba lor maternă.

Reglementarea dreptului minorităților de a-și folosi limba maternă în raporturile cu administrația în legislația comunitară

Țara noastră a fost prima țară europeană care a confirmat Convenția-cadru privind protecția minorităților naționale, pe care a inclus-o ca instrument al politicilor naționale în materie de protecție a minorităților în tratatele bilaterale încheiate cu țările vecine.

Articolul 10 din Cartă este consacrat reglementării dreptului de a folosi limbi regionale sau minoritare în raport cu autoritățilea administrative și serviciile publice.

În ceea ce privește raporturile cu autoritățile administrative în circumscripțiile locuite de un număr de vorbitori de limbi minoritare în Cartă nu se precizează cât ar trebui să reprezinte aceest număr, lăsând astfel fiecărui stat posibilitatea de a reglementa în concret modulîn care înțelege să aplice prevederile documentului.

Principii legale

Eligibilitatea

Potrivit acestui principiu, la baza constituirii administrației publice locale se regăsește votul universal, egal, direct și liber exprimat.

Dreptul de a alege reprezintă unul din drepturile fundamentale, cu caracter exclusiv politic, tradițional. Sunt recunoscute trei astfel de drepturi, dreptul de a alege, dreptul de a fi ales și dreptul de revocare.

Alegerea determină natura autorităților autonome, care nu este una statală, precum cea a ministerelor, a Guvernului sau a celorlalte organe centrale de specialitate ale administrației publice.

Legalitatea desemnează un principiu esențial al statului de drept.

Hegel, definea acest principiu drept înlocuirea domniei oamenilor cu domnia legii. Acest principiu este unul dintre principiile fundamentale ale administrației publice.

Principiul legalității în administrația publică semnifică supunerea activității administrației publice Constituției și legii și reprezintă o garanție a cetățenilor împotrica excesului de putere, arbitrariului și ineficacității administrației.

Consultarea cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit reprezintă o componentă vitală pentru funcționarea autonomiei locale cât și un element esențial al democrației semi-directe, oferind astfel posibilitatea de a interveni direct în rezolvarea problemelor care apar la nivel local.

1.3 Consiliul local și Primarul

Consiliul local și primarul reprezintă autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală.

Consiliile locale sunt organe deliberative ale autonomiei locale cu caracter colegial, fiind astfel formate din consilieri aleși prin vot universal, direct, egal, secret și liber exprimat.

Numărul consilierilor locali este stabilit de prefect în raport cu numărul locuitorilor, acesta oscilând între 9 consilieri pentru localitățile care au până la 1.500 de locuitori și 31 de consilieri pentru localitățile care au peste 400. 000 de locuitori. O excepție la regulă face Consiliul General al Municipiului București care are un număr de 55 de consilieri.

În exercitarea mandatului, consilieri locali sunt în serviciul colectivității locale. În acest context, Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în toate prolemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice, locale sau centrale.

De asemenea, Consiliul local are următoarele categorii de atribuții:

Atribuții având la bază organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local;

Atribuții având la bază dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului.

Atribuții având la bază administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului

Atribuții având la bază gestionarea serviciilor furnizate de către cetățeni

Atribuții având la bază cooperarea interinstituțională pe plan intern și extern

Unele hotărâri ale Consiliului local pot fi luate prin vot secret, iar cele cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu excepțiile prevăzute de lege.

Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani, ce poate fi prelungit prin lege organică în caz de război sau catastrofă. Acesta își execită activitatea de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou ales.

Consiliul local se întrunește în ședințe ordinare, lunar la cererea primarului. Acesta se poate întruni și în ședințe extraordinare, atât la cererea prmarului cât și a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului.

Convocarea acestuia se face în scris, secretarul unității administrativ teritoriale având această atribuție, cu cel puțin 5 zile înaintea ședințelor ordinare și sau cel puțin cu 3 zile înaintea celor extraordinare. În această perioadă sunt puse la dispoziția consilierilor locali materiale înscrise pe ordinea de zi.

Legea a stabilit de asemenea și convocarea de îndată în caz de forță majoră și de maximă urgență pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei sau ai orașului. În invitația la ședință se vor preciza data, ora, locul desfășurării și ordinea de zi a acesteia. În toate cazurile convocarea se consemnează în procesul verbal al ședinței.

Ordinea de zi a ședinței Consiliului local, se aduce la cunoștința locuitorilor comunei sau orașului prin mass-media cât și prin alte mijloace de publicitate.

În situația în fac parte dintr-o minoritate națională și au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoștință publică și în limba maternă a cetățenilor care aparțin minorității respective.

Ședințele consiliului local sunt legal constituite atunci când este prezentă majoritatea consilierilor în funcție.

În cazul în care unul dintre aceștia lipsește de două ori consecutiv, fără motive întemeiate, poate fi sancționat potrivit regulamentului de organizare și funcționare a consiliului local.

Ședințele consiliului local sunt publice, excepție fâcând cazurile în care în care consilierii decid cu majoritate de voturi, ca acestea să se desfășoare cu ușile închise.

Lucrările ședințelor se desfășoară în limba română, limba oficială a statului, iar în cazul în care în consiliile locale, consilierii fac parte dintr-o minoritate națională, cel puțin o cincime din numărul total, se poate folosi și limba maternă

Toate dezbaterile din ședințele consiliului local, cât și modul în care votul este exercitat de fiecare consilier este înregistrat într-un proces verbal, semnat de președintele de ședință și de secretarul unității administrativ-teritoriale.

De asemenea, în procesul verbal în procesul verbal al ședinței consiliului local se regăsește rezultatul votului. Consilieri își pot exprima dorința ca votul lor să fie consemnat și uninominal.

La lucrările consiliului local pot asista și lua cuvântul, fără drept de vot, prefectul, ceilalți membrii ai Guvernului, secretarii și subsecretarii de stat, șefii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale, în problemele ce privesc domeniile de responsabilitate ale acestor servicii, precum și persoanele interesate invitate de primar.

Lipsa unei convocări a Consiliului local timp de două luni consecutive, neadoptarea în cadrul a trei ședințe consecutive a unei hotărâri precum și prezența redusă a consilierilor sub jumătate plus unul sunt motive întemeiate care au ca rezultat la dizolvarea acestuia.

De asemenea, Consiliul local poate fi dizolvat și prin referendum local, la cererea a cel puțin 25% din numărul cetățenilor cu drept de vot, cerere ce poate fi înaintată Prefectului.

Primarul

Primarul reprezintă autoritatea administrației publice cu caracter executiv. Alegerea acestuia, precum și a consiliului local se face prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

Mandatul primarului este de 4 ani, acesta își începe activitatea de la data depunerii jurământului în fața consiliului local până la data depunerii jurământului primarului nou ales.

Prelungirea mandatului primarului poate avea loc doar prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

Principalele atribuții ale Primarului sunt:

Atribuții cu privire la relația cu consiliul local

Atribuții privind bugetul local

Atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor

Diverse atribuții determinate prin lege

Prin atribuțiile sale stabilite de lege primarul are statutul de reprezentant al statului în comuna sau orașul în care a fost ales. În baza acestui statut, în condițiile legii poate beneficia de sprijinul conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și a altor organe de specialitate ale administrației publice centrale.

Calitatea de primar încetează la data depunerii jurământului de către noul primar dar și înainte de expirarea duratei normale a mandatului de drept sau ca urmare a rezultatului unui referendum local.

Mandatul primarului se suspendă numai în cazul în care acesta este arestat preventiv. Aceasta măsură se menține până finalizarea arestului preventiv, iar în cazul în care se constată faptul că primarul suspendat din funcție este nevinovat, are dreptul de a cere despăgubiri.

II Consiliul județean

Consiliul județean coordonează activitățile autorităților locale deliberative cât și a altor structuri. El este format după cum se observă din nume la nivelul unității administrativ-teritoriale, județul.

Se poate afirma că prin atribuțiile pe care le exercită la acest nivel, atribuții concretizate în acte obligatorii pentru celelalte autorități din cadrul unității administrative, dar și prin capacitatea coordonatoare a reprezentantului său Președintele consiliului – autoritate executivă, asigură organizarea și dezvoltarea coerentă a politicilor publice în cadrul județului.

2.1 Organizarea Consiliului județean

Consiliul județean este alcătuit din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat potrivit Legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale.

Prin universalitatea votului se înțelege acea particularitate conform căreia toți cetățeni români au dreptul de a vota numai dacă sunt îndeplinite condițiile legale și constituționale.

Egalitatea votului are la bază principiul conform căruia toți cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice.

Caracterul direct al votului semnifică trăsătura constituțională a acestuia care presupune că alegătorul poate și trebuie să își exprime opțiunea sa personal și nu prin intermediari sau reprezentanți.

Prin caracterul secret al votului se înțelege posibilitatea alegătorului de a-și exprima opțiunea cu privire la candidații propuși, fără ca aceasta să fie cunoscută.

Caracterul liber exprimat al votului evocă faptul că alegătorul nu este supus nici unei constrângeri, că el are posibilitatea de a-și manifesta sau nu opțiunea pentru o anumită listă de candidați sau un anumit candidat.

De asemenea, numărul consilierilor care formează consiliul județean este stabilit de prefect având în vedere numărul locuitorilor din fiecare județ, raportat la Institutul Național de Statistică.

2.2 Atribuțiile și actele Consiliului județean

În calitatea sa de autoritate deliberativă consiliul județean îndeplinește următoarele atribuții:

Atribuții care vizează organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al consiliului județean, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes județean și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes județean;

Din această categorie de atribuții fac parte desemnarea din rândul consilierilor județeni a unui președinte și a doi vicepreședinți, decizii privind înființarea și reorganizarea de instituții.

Atribuții care vizează dezvoltarea economică a județului precum aprobarea la propunera președintelui județean a unor decizii privind bugetul propriu al județului, tipul de folosire al rezervei bugetare, stabilirea de taxe și impozite județene, adoptarea de stategii si programe privind dezvoltarea județului cât și alte măsuri specifice.

Atribuții care vizează gestionarea patrimoniului județului;

Atribuții care vizează gestionarea serviciilor publice din subordine;

În baza competențelor sale, cât și în condițiile legii consiliul județean este responsabil de asigurarea mediul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind: educația, serviciile sociale pentru protecția copilului, sănătatea, cultura, tineretul, sportul, ordinea publică, situațiile de urgență, protecția și refacerea mediului, locuințele sociale precum și alte sectoare vizate.

Atribuții privind cooperarea interinstituțională. În exercitarea acestei categorii de atribuții, consiliul județean hotărăște cooperarea sau asocierea cu alte unități administrativ-teritoriale din țară sau din străinătate.

Pentru a pune în practică aceste atribuții consiliul județean adoptă hotărâri cu acordul majorității membrilor prezenți, exceptând cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului solicită o altă majoritate.

Aceste proiecte de hotârâri pot fi propuse atât de consilieri județeni, de președintele consiliului județean, de vicepreședinții consiliului județean, cât și de cetățeni.

Redactarea proiectelor se face de către cei care le propun, cu sprijinul secretarului unității administrativ-teritoriale și al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al consiliului județean.

Toate aceste hotărâri sunt semnate de președinte iar în cazul absenței acestuia, ele vor fi semnate de vicepreședintele consiliului județean care în această situație a condus ședința și se contrasemnează de secretarul județului.

Hotărările consiliului județean sunt acte administrative supuse regimului juridic al actelor administrative, cu toate dimensiunile acestuia, care pot avea atât caracter normativ, cât și caracter individual.

Prin satutul său, președintele consiliului județean poate emite dispoziții care pot avea atât caracter normativ, cât și caracter individual.

Pentru a putea fi executorii aceste dispoziții trebuie să respecte anumite condiții, după caz, cele normative să fie aduse la cunoștință publică, iar cele individuale să fie comunicate persoanelor interesate.

2.3 Funcționarea Consiliului județean

Consiliul județean se alege pentru un mandat de 4 ani, mandat ce poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. Acesta își exercită mandatul de la data formării până la data declarării ca legal constituit a noului ales.

Consiliul județean se întrunește în ședințe ordinare o dată la două luni, la convocarea președintelui consiliului județean.

De asemenea, în situații de o importanță deosebită la cererea președintelui sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului adresată președintelui consiliului județean acesta se poate întruni în ședințe extraordinare.

Convocarea consiliului județean se face în scris și este mediată de către secretarul general al județului, cu minim 5 zile înaintea ședințelor ordinare sau cu maxim 3 zile înaintea celor extraordinare. În situații extreme privind soluționarea intereselor locuitorilor județului convocarea are loc de îndată.

Data, ora, locul desfășurării și ordinea de zi a ședinței reprezintă aspecte care se regăsesc în invitație.

De asemenea, în cazul în care președintele consiliului județean din motive întemeiate nu poate convoca consiliul local în ședință ordinară, această misiune îi va reveni vicepreședintelui desemnat.

Ordinea de zi a ședinței consiliului județean se aduce la cunoștința locuitorilor județului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate. În județele în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoștință publică și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective.

Participarea majorității consilierilor în funcție la ședințele consiliului le conferă acestora statutul legal. Prezența aestora este indispensabilă.

Președintele consiliului județean are rolul de a conduce aceste ședințe, iar în cazul absenței acestuia de vicepreședintele numit. În situația în care și acesta absentează din motive bine întemeiate, ședința este prezidată de celălalt vicepreședinte sau de un consilier ales cu votul majorității consilierilor prezenți.

Neîntrunirea consiliului timp de două luni consecutiv, precum și neadoptarea în 3 ședințe ordinare a unei hotărâri, cât și diminuarea numărului consilierilor sub jumătate plus unul reprezintă motive bine întemeiate care pot conduce la dizolvarea acestuia.

Consiliul județean poate fi dizolvat, de asemenea, prin referendum județean, organizat în condițiile legii. Referendumul este rezultatul cererii adresate în acest sens prefectului, de cel puțin 20% din numărul cetățenilor cu drept de vot, înscriși pe listele electorale ale unității administrativ teritoriale.

Referendumul este organizat de o comisie formată din prefect, un reprezentant al consiliului județean, numit printr-o hotărâre a consiliului județean, cât și de un judecător de la tribunal, secretariatul fiind garantat de instituția prefectului.

Prezența la urne a cel puțin jumătate plus unul din numărul locuitorilor cu drept de vot îi conferă acestuia statutul de valabilitate. Inactivitatea acestuia are loc numai în situația în care cel puțin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate s-au pronunțat pentru. Guvernului îi revine sarcina de a stabili data pentru alegerea noului consiliu județean, la recomandarea prefectului.

Alegerile se organizează în termen de maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care s-a constatat dizolvarea consiliului județean sau, după caz, de la validarea rezultatului referendumului.

De asemenea, în această perioadă secretarul județului este persoana delegată Guvern ce are misunea de a rezolva problemele curente ale adininistrației județului.

2.4 Președintele și vicepreședinții Consiliului județean

Consiliul județean alege din rândul membrilor săi un președinte și doi vicepreședinți. Acesta și cei doi vicepreședinți se aleg prin votul secret al majorității consilierilor aflați în funcție.

Eliberarea președintelui consiliului județean din funcție se face prin votul secret al majorității consilierilor în funcție, la propunerea a cel puțin unei treimi din numărul acestora.

Un lucru foarte important este faptul că eliberarea din funcție a președintelui și a vicepreședinților consiliului județean nu poate avea loc în ultimile 6 luni de mandat.

Atât președintele cât și vicpreședinții consiliului județean beneficiază pe parcursul mandatului de o indemnizație lunară care simbolizează singura forma de remunerare a activității ce o desfășoară.

Președintele consuliului județean reprezintă județul în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoane fizice și juridice române și străine, precum și în justiție. El răspunde în fața consiliului județean de buna funcționare a administrației publice județene.

De asemenea, președintele consililui județean poate propune constituirea administratorului public, în funcție de numărul de posturi aprobate de către consiliul județean.

Președintele consiliului județean are puterea de a numi și de a elibera din funcție administratorul public, conform unor criterii și proceduri temenice, consființite de consiliul județean.

Administratorul public poate îndeplini, în baza unui contract de management, încheiat în acest sens cu președintele consiliului județean, atribuții de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes județean.

Totodată, președintele consiliului județean trebuie să asigure o bună funcționarea a aparatului de specialitate la conducerea căruia se află. Statutul acestuia îi permite transpunerea prin dispoziție a unor sectiuni ale aparatului de specialitate vicepreședinților sau altor persoane.

Președintele consiliului județean asigură respectarea prevederilor Constituției, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, cât și a hotărârilor ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului județean, precum și a altor acte normative.

În funcție de statutul său, președintele consiliului județean îndeplinește următoarele atribuții:

Atribuții având la bază funcționarea aparatului de specialitate al consiliului județean, a instituțiilor și serviciilor publice de interes județean și a societăților comerciale și regiilor autonome de interes județean;

Atribuții având la bază relația cu consiliul județean precum prezidarea ședințelor consiliului județean și dispunerea măsurilor necesare pentru o bună desfășurare a acestora, descrierea cu privire la îndeplinirea sarcinilor la cererea consiliului județean, propunerea consiliului județean a numirii, sancționării conducătorilor serviciilor publice de interes județean în cazul neîndeplinirii corecte a sarcinilor.

Atribuții având la bază bugetul propriu al județului;

Președintele consiliului județean își exercită funcția de coordonator principal de credite, întocmește proiectul bugetului județului și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului județean, în condițiile și teremenele prevăzute de lege.

Atribuții având la bază relația cu alte autorități ale administrației publice locale și cu serviciile publice;

Atribuții cu privire la serviciile publice de interes județean;

Alte atribuții prevăzute de lege sau sarcini date de consiliul județean;

Președintele consiliului județean poate constitui în funcție de numărul maxim de postui aprobate, cabinetul președintelui, compartiment distinct, format din maxim patru persoane. Personalul din cadrul cabinetului președintelui este numit și eliberat în funcție de președintele consiliului județean.

Membrii acestui cabinet își desfășoară activitatea pe baza unui contract individual de muncă, pe durată determinată. Președintele consiliului județean este cel care emite dispoziții cu privire la sarcinile pe care aceștia trebuie sa le desfășoare.

III. Studiu de caz. Analiza situației asistaților sociali din județul Dolj

Studiul de caz al lucrării mele pune accent pe implicarea autorităților locale în sprijinirii persoanelor aflate în dificultate, cu mari greutăți financiare, cu un nivel de trai foarte redus, a familiilor dezorganizate, a vârstnicilor și nu în ultimul rând, a minorilor instituționalizați.

Într-un cuvant, este vorba despre un studiu al situației asistaților sociali din județul Dolj. Pentru a-l alcătui am procedat la cercetarea pe teren a situației culegând o serie de date pe care le-am centralizat și pe care le voi prezenta în continuare în format tabelar.

Instituțiile abordate în vederea redactării studiului de caz au fost Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Dolj și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj.

Înainte de a începe prezentarea datelor furnizate de cele două instituții aflate în subordinea Consiliului Județean Dolj, aș vrea să remarc câteva aspecte

care umbresc o activitate atât de nobilă.

În secolul Internetului, al dispozitivelor de comunicare ultrasofisticate, al propagării cu viteze uimitoare a informațiilor, a nu avea un website de prezentare este o greșeală impardonabilă. Am observat acest lucru în privința Direcției de Muncă și Solidaritate Socială Dolj care din păcate nu deține o pagină web proprie.

În vremuri în care uneori și o tarabă de la colțul străzii înregistrată oficial are un website despre produsele ori serviciile sale, care poate fi consultat de oricine, consider că lipsa unui astfel de instrument indispensabil comunicării moderne reprezintă un mare handicap comunicațional.

Ar fi mult mai ușor deopotrivă pentru ambele părți implicate, în speță contribuabilul curios să cerceteze încotro se îndreaptă banii pe care îi plătește pe taxe și impozite, respectiv organizația publică, să acceseze informații de interes public din câteva clicuri și fără efort.

În cazul Direcției de Asistență și Protecția Copilului am constatat că există un website destul de coerent realizat dar care conține numeroase pagini aflate încă în construcție.

Totuși, nu critica la adresa acestora și procesul de comunicare al instituțiilor subordonate administrației publice locale face obiectul lucrării mele, așa că în continuare voi prezenta mai multe situații care includ următoarele informații:

Numărul asistaților sociali din județul Dolj;

Numărul de centre, cămine de bătrâni, centre de noapte, centre de terapie;

Numărul copiilor instituționalizați, tipurile de ajutor, așezăminte dedicate;

Formele de ajutor, banii cheltuiți efectiv ;

Numărul și categoriile de centre la nivelul județului Dolj

Informațiile despre asistații sociali reprezintă numărul mediu la sfârșitul anului 2014. Ele mi-au fost puse la dispoziție de către conducerea Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie.

Numărul de centre, cămine de bătrâni, centre de noapte, centre de terapie

Tabelul 2.1.

Număr centre cămine bătrâni, centre de terapie

Instituțiile de stat care se ocupă de persoanele în vârstă sunt în număr de trei la nivelul județului Dolj. Ele se găsesc în subordinea primăriilor locale după cum urmează:

Cămin bătrani Craiova

Cămin bătrâni Malu Mare

Cămin bătrâni Bistreț

Unități Medico-Sociale

Tabelul 2.2.

Centre private

Pe lângă centrele aflate în subordonarea autorităților locale care vin în sprijinul vârstnicilor sau nevoiașilor, există și un număr de 16 centre private care au același scop sau activități de asistență medicală.

Trebui spus că legea română nu permite ca o astfel de activitate să se desfășoare în scop comercial, pentru producerea de profit. Cu alte cuvinte, organizațiile private respective trebuie să fie non-profit sau ONG-uri.

La nivelul județului Dolj, majoritatea acestor instituții se găsesc în Craiova, după cum urmează:

Tabel 2.3.

Situația plăților și a numărului de beneficiari de asistență socială în anul 2014

Tabel 2.4.

La alcătuirea tabelului de mai sus au fost aplicate prevederile Regulamentului Consiliului CEE nr.1408/1971, nr.883/2004 și nr. 987/2009 privind aplicarea regimurilor de securitate socială, lucrători salariați, lucrători independenți și membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității.

Salariații și lucrătorii independenți care au reședința într-un stat membru al Uniunii Europene sau membre al Spațiului Economic European și desfășoară o activitate într-un stat membru, beneficiază de prestații familiale conform statului respectiv.

Situația copiilor instituționalizați la nivelul județului Dolj

Voi prezenta în continuare situația copiilor instituționalizați din județul Dolj la nivelul sfârșitului anului 2014.

La final voi arăta și care este situația pe 2015, pâna în acest moment.

Centre / Servicii de zi – Decembrie 2014

Tabel 2.5.

Protecția specială a copilului

Tabel 2.6.

Protecția specială a copilului în servicii de tip rezidențial (centre de plasament, apartamente, case, Centre maternale)

Tabel 2.7.

Situația copiilor instituționalizați pe anul în curs (primul trimestru 2015)

Tabel.2.8.

Din compararea datelor de anul trecut și din anul în curs (Tabel 2.5 vs. Tabel2.8.), se poate observa că, cu câteva excepții, trendul numărului copiilor instituționalizați este în creștere, dar nu neapărat semnificativă.

Concluzii

Tabel 2.9.

Analizând acest tabel final-general cu situația copiilor instituționalizați din judetul Dolj, putem trage unele concluzii.

Astfel, se observă că în privința numărului copiilor aflați în centre/servicii de zi anul 2013 a fost cel mai bun, dacă se poate spune așa, pentru că numărul acestora a fost de 2288. El a pornit la sfârsitul anului precedent de la un maxim de 2864 diminuându-se considerabil după cate se poate vedea.

Anul 2014 a reprezentat iarăși un vârf de sarcină, centrele și serviciile de zi adăpostind un număr de copii apropiat anului 2012: 2798.

Până în luna martie a anului curent, numărul copiilor din această categorie a cunoscut o nouă creștere, cu 44 de minori, ceea ce înseamnă că din nefericire, trendul este crescător.

Să vedem în continuare care a fost situația – privită din perspectiva ultimilor ani – a copiilor ce beneficiază de protecție speciala prin lege (hotărâri ale instanței de judecată).

La nivelul anului 2012, existau 831 de copii protejați special. În 2013, numarul se diminuează puțin, dar important a fost că a scazut și nu invers: 826 de copii protejați special.

În 2014, numărul acestora a cunoscut o și mai mare scădere, ajungând la 791 de minori protejați special de instanță. Totuși, trendul negativ a continuat și în anul curent (2015) chit că doar patru copii au ieșit până acum din această nedorită categorie (787 de la 791 anul precedent).

Ultima categorie, cea a copiilor cu protecție specială situați în servicii rezidente a cunoscut din păcate, un trend ascendent începând cu anul 2012 și până în prezent. Astfel, dacă în anul 2012 beneficiau de acest tip de protecție 281 de copii, în acest an (2015), până în luna martie inclusiv, sunt 348 de copii. Se observă o creștere destul de semnificativă am spune noi, cu un număr de 67 de copii în trei ani măsurați.

Ca o concluzie, se poate afirma că este îmbucurător faptul că situația copiilor instituționalizați este ținută cumva în frâu de către autoritățile județene și implicit de instituțiile care se ocupă de acest nedorit și trist fenomen.

Dacă e să ne amintim de perioada anilor 1990, în special de cea imediat de după Revoluția din 1989, se poate afirma fără tăgadă că în județul Dolj în particular și în România în general, situația copiilor instituționalizați a cunoscut o reală și fără îndoială semnificativă ameliorare.

Important este ca munca acestor instituții puse în slujba unui scop atât de nobil și uman să râmână nealterată și la fel de dedicată, astfel încât la sfârșitul acestui deceniu cifrele prezentate mai sus să cuprindă maxim două numere.

Bibliografie

Antonie Iorgovan, Tratat de Drept admnistrativ, Volumul I, Editura All Beck, București, 2002.

Alexandru Negoiță, Drept administrativ, Editura Sylvi, București, 1998.

Anton Trăilescu, Drept administrativ, Editura All Beck, București, 2005.

Eugen Popa, Autonomia locală în România, Editura All Beck, București, 1999.

Eugen Popa, Drept administrativ, Editura Servo-Sat, Arad, 2000.

Gheorghe Iancu, Sistemul electoral, Editura CH. Beck, Ediția a II-a, București, 2006.

Ioan Alexandru, Drept administrativ, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2007.

Ioan Alexandru, Structuri, mecanisme și instituții administrative, Volumul II, Editura Sylvi Lex, București 1996.

Ioan Alexandru, Administrația publică-teorii, realități și perspective, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2007.

Ion Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, Editura CH. Beck, București, 2006.

Iordan Nicola, Managementul serviciilor publice locale, Editura All Beck, București, 2003.

Ion Santai, Drept administrativ, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2002.

Ion Vida, Puterea executivă și administrația publică, Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 1994.

Paul Negrulescu, Tratat de Drept administrativ, Volumul I, Principii generale, Ediția a II-a, Institutul de Arte Grafice E. Mârvan, București, 1934.

Rozalia Ana Lazăr, Legalitatea actului administrativ. Drept românesc și drept comparat, Editura All Beck, București, 2004.

Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004.

Viorescu Răzvan, Drept administrativ și administrație publică, Editura Universității Ștefan Cel Mare, Succeava, 2006.

Verginia Vedinaș, Drept administrativ, Ediția a VII-a, revăzută și actualizată, Editura Universul Juridic, București, 2012.

Surse online

http://www.dgaspcdolj.ro/

Bibliografie

Antonie Iorgovan, Tratat de Drept admnistrativ, Volumul I, Editura All Beck, București, 2002.

Alexandru Negoiță, Drept administrativ, Editura Sylvi, București, 1998.

Anton Trăilescu, Drept administrativ, Editura All Beck, București, 2005.

Eugen Popa, Autonomia locală în România, Editura All Beck, București, 1999.

Eugen Popa, Drept administrativ, Editura Servo-Sat, Arad, 2000.

Gheorghe Iancu, Sistemul electoral, Editura CH. Beck, Ediția a II-a, București, 2006.

Ioan Alexandru, Drept administrativ, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2007.

Ioan Alexandru, Structuri, mecanisme și instituții administrative, Volumul II, Editura Sylvi Lex, București 1996.

Ioan Alexandru, Administrația publică-teorii, realități și perspective, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2007.

Ion Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, Editura CH. Beck, București, 2006.

Iordan Nicola, Managementul serviciilor publice locale, Editura All Beck, București, 2003.

Ion Santai, Drept administrativ, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2002.

Ion Vida, Puterea executivă și administrația publică, Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 1994.

Paul Negrulescu, Tratat de Drept administrativ, Volumul I, Principii generale, Ediția a II-a, Institutul de Arte Grafice E. Mârvan, București, 1934.

Rozalia Ana Lazăr, Legalitatea actului administrativ. Drept românesc și drept comparat, Editura All Beck, București, 2004.

Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004.

Viorescu Răzvan, Drept administrativ și administrație publică, Editura Universității Ștefan Cel Mare, Succeava, 2006.

Verginia Vedinaș, Drept administrativ, Ediția a VII-a, revăzută și actualizată, Editura Universul Juridic, București, 2012.

Surse online

http://www.dgaspcdolj.ro/