ANALIZA SITUA ȚIILOR FINANCIARE Lect.univ.drd. Ciob ănașu Marilena – Universitatea Titu Maiorescu Rezumat: Financial statement analysis is the art of… [604577]

ANALIZA SITUA ȚIILOR FINANCIARE

Lect.univ.drd. Ciob ănașu Marilena – Universitatea Titu Maiorescu
Rezumat:
Financial statement analysis is the art of analyzing and interpreting financial statements.
One major objective of financial statement analysis is to “understand the numbers” or “get behind
the figures” – that is, to employ the tools of financial analysis as an aid to understanding reported
financial data and then use that understanding to better manage a business. We can develop
various analytical measures to portray meaningful relationships and extract information from raw
financial data.
In the final analysis, informed decision making is the overriding goal of financial statement
analysis.
Analiza situa țiilor financiare este arta de a analiza și interpreta situa țiile financiare. Unul
dintre obiectivele majore ale analizei situa țiilor financiare este acela de “a în țelege cifrele” sau de “a
descifra sensul cifrelor” – adic ă de a angaja instrumentele de analiz ă financiar ă ca un ajutor în
înțelegerea datelor financiare raportate și de a folosi ulterior aceast ă putere de în țelegere pentru a
conduce mai bine o afacere. Se pot dezvolta diverse m ăsuri analitice pentru a descrie rela țiile
semnificative și a extrage informa ția din situa țiile financiare
In concluzie, luarea de decizii în cuno ștință de cauz ă este adev ăratul scop al analizei
situațiilor financiare.
Indiferent de utilizatorul informa ției, fie persoana respectiva este un potential investitor, fie
un potential creditor, sau unul dintre angajatii analis ti ai corporatiei supuse analizei, obiectivul final
este acelasi – furnizarea / asigurarea unei baze care s ă ajute la luarea de decizii intr-un mod rational.
Decizii precum cea de a aproviziona sau de a lichida un stoc, a acorda sau nu un împumut sau a alege între a continua prin acelea și metode sau a trece la noi proceduri depind de rezultatele unei
analize financiare competente. Tipul deciziei avute în vedere va fi principalul scop determinant al obiectului analizei.
Atat actionarii, cât si func ționarii bancilor care acord ă împrumuturi se folosesc de analiza
situatiilor financiare in luarea deciziilor, dar scopul principal al analizelor lor va diferi. Functionarul
bancii care acorda imprumutul ar putea fi mai preo cupat de cantitatea de lichiditati pe termen scurt
si de valoarea suplimentara a disponibilitatilor, in timp ce actionarul potential sau actual va fi mai preocupat de rentabilitatea pe termen lung si de sturctura capitalului. Cu toate acestea, în ambele situații, este comun scopul de folosire a analizei pentru luarea deciziilor.
Un alt obiectiv comun al analizei situatiior financiare este formarea unei baze rezonabile
pentru a putea prognostica viitorul. Numeroase instru mente si tehnici ale analizei financiare pot fi
utilizate pentru a realiza o apreciere corecta a conditiilor financiare viitoare ale firmei, bazata pe analiza conditiilor sale financiare prezente si din trecut si pe cea mai buna estimare posibila a
viitoarelor situatii economice ce ar putea interveni.
In multe dintre cazuri, putem observa c ă o mare parte din analiza situatiei financiare const ă
într-o cercetare atent ă a situațiilor financiare raportate, într-o și mai atent ă citire a notelor și o
rearanjare/retratare a datelor astfel încat acestea s ă sastisfacă necesitățile și obiectivele analistului.
S-ar putea pune întrebarea De ce nu accept ăm situațiile financiare a șa cum sunt ele prezentate?, sau
altfel spus De ce mai trebuie s ă reamestec ăm cifrele? Un r ăspuns evident este acela c ă un pic de
rearanjare este întotdeauna necesar ă pentru a “în țelege cifrele”. Situa țiile financiare solicit ă analiză,
ca un prim pas în extragerea informatiei din datele prezentate în aceste situa ții. In al doilea rand,

majoritatea deciziilor luate cu ajutorul analizei fi nanciare sunt suficient de importante, astfel încât
acceptarea situa țiilor financiare neretratate reprezint ă adesea o politica proast ă. Majoritatea
deciziilor motivate financiar cer angajarea unui cadru logic în care impresiile și concluziile s ă poată
fi dezvoltate sistematic, iar decizia s ă fie aplicat ă. In paginile ce vor urma este sugerat un astfel de
cadru.
Analiza ratelor este un instrument frecvent utilizat în analiza situa țiilor financiare .
Ratele financiare pot fi folosite pentru a dezvolta o serie de statistici care s ă scoată la iveala
caracteristici financiare – cheie ale unei companii. In aproape toate cazurile, ratele sunt utilizate în doua modalita ți. In primul rând, ratele sunt comparate cu media ramurii de activitate din care firma
face parte.
Oricare ar fi sursa acestor rate, trebuie avut ă atentie, în sensul compararii companiei supuse
analizei cu standardele definite pentru companii din aceea și categorie și cu aproximativ aceea și
valoare a profitului.
Un al doilea aspect în ceea ce prive ște utilizarea ratelor este analiza evolutiei în timp a unei
companii anume. Spre exemplu, evolutia marjei de profit al unei companii poate fi evaluat ă pentru
o perioada de cinci sau zece ani. Este util adesea s ă se urmareasc ă ratele-cheie în decursul a una sau
doua recesiuni anterioare pentru a se determina cât de bine poate compania respectiv ă să reziste
financiar în perioadele dificile d.p.d.v. economic.
Ratele financiare cheie sunt grupate în 3 cate gorii majore, potrivit aspectului particular al
condițiilor financiare ale companiei sunt:
1. Rentabilitatea : indicatori concluden ți ce masoar ă puterea ca știgului și rentabilitatea
record a companiei.
2. Lichiditatea: se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.
3. Structura capitalului :determinarea gradului de îndatorare al companiei.
Fiecare categorie de indicatori este tratat ă în continuare, cu indendificarea principalilor
indicatori din fiecare grupa.

Indicatori ai rentabilitatii
Cei mai des întalni ți 3 indicatori care masoar ă rentabilitatea sunt rata rentabilit ății
comercial ă (ROS), rata rentabilit ății activelor totale (ROA) și rata rentabilit ății capitalului propriu
(ROE).
Rata rentabilit ății comercial ă (ROS) se determin ă prin împ ărțirea profitului ob ținut după
plata taxelor la vânz ări, unde vânzarile reprezint ă valoarea a vânz ărilor fară nici un fel de retururi
sau discounturi:

VanzarinetofitROSPr=

Rata rentabilit ății activelor totale (ROA) se obține prin împar țirea profitului ob ținut în urma
plații taxelor și a impozitului la totalul activelor corpora ției:

active TotalnetofitROAPr=
Rata rentabilit ății capitalului propriu (ROE) împarte profitul la capitalul propriu. Capitalul
propriu al ac ționarilor exclude în mod normal efectul or icarui activ necorporal (goodwill, marca
înregistrat ă, etc.) și se determin ă prin scăderea tuturor obliga țiilor și activelor necorporale din
activele totale. Acest ă rată se calculeaz ă astfel:

propriu CapitalnetofitROEPr=
Rata rentabilit ății capitalului propriu este adesea considerat ă ca fiind cel mai important
dintre indicatorii de rentabilitate, deoarece el masoar ă profitul ce rezult ă din investi ția facută de
acționari. Spre ex: un profit din capitalul propriu de cel putin 15% este un obiectiv rezonabil de a
asigura capitalul propriu adecvat și de a fonda o viitoare cre ștere așteptată atunci când acest procent
de 15 % este aproximativ egal cu media ROE în industia mondial ă raportată anual în cercetarea
anuală a afacerilor americane publicat ă in revista “Forbes” .

Indicatori ai lichiditatii
Cei mai folositi 4 indicatori ai lichiditatii sunt rata curenta, rata rapida, perioada medie de
încasare a crean țelor și numarul de zile de stoc.
Rata curent ă masoară relația sau balan ța dintre activele curente (incasari speciale, titlurile
usor realizabile, conturile de clienti, si stocurile ) si datoriile curente (conturile de furnizori, notele
curente de plata si orice parte dintr-o datorie pe termen lung care trebuie restituita in mod curent).
Rata se calculeaza in modul urmator:

curente Datoriicurente Activecurenta Rata =

Rata rapida este a doua cea mai utilizata rata și este legata de rata curent ă. Această rată, care
se mai numeste si “testul acid”, masoar ă raportul dintre a șa-numitele bunuri ce pot fi usor
transformate în bani și datoriile curente. Se mai poate determina prin sc ăderea valorii stocurilor din
valoarea activelor curente și împărțirea diferen ței, astfel ob ținute, la valoarea pasivelor curente.

curente DatoriiCreante nabile tranzactio valoarede titluri itati Disponibilrapida Rata+ +=

Cum se poate observa în formula de mai sus, rata rapid ă masoară în special raportul dintre
activele curente nete de numerar (numite “active rapide”) și datoriile curente.
Perioada medie de încasare a crean țelor (PIC) masoară viteza cu care veniturile realizate se
transform ă în cash:

365lnVanzariicezi medii Vanzari =

icezi medii VanzariCreantePICln=
O regulă important ă spune că perioada medie de colectare nu trebuie s ă depaseasc ă scadența
indicată în contractele de vânzare ale firmei cu mai mult de 10-15 zile.
Nr. Zile stoc – acest indicator masoar ă numarul de zile de vânzare asigurate din stoc:

icezi medii VanzariStocuristoczileNrln.=

Indicatori ai structurii capitalului
Indicatorii structurii capitalului se refer ă la gradul pân ă la care o firma se poate angaja în
datorii pentru a- și finanța acțiunile. Cu cât datoriile firmei sunt mai mari, cu atât mai u șor de

manipulat este aceasta. Cei mai importanti indicatori din aceast ă categorie sunt rata de îndatorare,
raportul dintre datoria pe termen lung si total active și rata capacita ții de rambursare a datoriilor
financiare.
Rata de îndatorare prezintă importan ță în special în activitatea financiar bancar ă în
acordarea unor noi credite.
propriu Capitaltotale Datoriiindatorarede Rata =

Raportul dintre datoria pe termen lung și total active(r d/a) arată în ce propor ție datoriile pe
termen lung finan țează activele totale:
active Totallung termpeDatadr. ./=
Rata capacit ății de rambursare a datoriilor financiare(Rcrd) exprimă perioada în care
urmează a fi rambursate creditele contractate.

are autofinantdea Capacitatelungsi mediu termpeDatRcrd. .=
Pe lângă considerarea acestor indicatori în mod individual, izolat, este important s ă luam în
seamă relațiile între diferi ții indicatori. Profitabilitatea unei firme, situa ția lichiditatii acesteia si
structura capitalului sunt interrelationate, astfel c ă nici un aspect sau performan ță nu trebuie
considerate în mod izolat, far ă a avea în vedere și celelalte aspecte. Doi indicatori sunt în mod
deosebit ajut ători în identificarea acestor interdependen țe. Primul , cunoscut de mult ă vreme ca
sistemul de analiz ă al lui DuPont, leag ă beneficiile rezultate din investi ție de marja de profit și de
cifra de afaceri a unei firme:

active TotalVanzarixVanzarinetofitROAPr=

Așa cum arat ă și relația, ROA (rezult ă din interac țiunea a dou ă componente, marja de profit
și viteza de rota ție a activelor totale. Aceasta este o rela ție important ă deoarece ea arat ă că ROA,
privit ca un indicator al performan ței globale, este produsul a doi factori: rentabilitatea firmei și
eficiența sa opera țională. Dacă o companie utilizeaz ă numai capital propriu, nu și credit, atunci rata
de rentabilitate a activelor ar fi fost egal ă cu rata de rentabilitate a capitalului propriu.
O a doua formul ă de natur ă similară cu cea anterioar ă oferă o perspectiv ă interesant ă și
folositoare în ceea ce prive ște relația dintre profitul din investii (ROA), profitul rezultat din
capitalul social (ROE) si îndatorarea firmei:

propriu Capitalactive Totalxactive TotalnetofitROEPr=

i capitalulua multiplicdeul ROAxFactor ROE . =

Cu cat gradul de îndatorare al firmei este mai mare (masurat ă cu ajutorul raportului dintre
totalul activelor și capitalul propriu), cu atât ROE-ul sau va fi mai mare în raport cu ROA.
Multiplicatorul capitalului social este un coefficient care scoate în evidenta faptul c ă folosirea
datoriei este reflectat ă în creșterea raportului dintre total active si capital propriu, fiindc ă utilizarea
datoriilor permite firmei s ă adauge active far ă a crește capitalul. Luam exemplul a doua firme,

ambele avand un procent de 9% al ROA. Firma A are un raport între totalul activelor si capitalul
propriu de 2 la1, în timp ce firma B doar de 1,5 la 1. ROE pentru cele doua firme va fi:
Pt firma A, ROE 9% x 2,0 = 18,0% Pt firma B, ROE 9% x 1,5 = 13,5% Acest exemplu arat ă că în ciuda faptului c ă cele doua firme au aceea și rentabilitate, privite
dinr-un anumit punct de vedere , firma A are ROE mult mai mare, doar ca rezultat al structurii
financiare a firmei. In schimbul acestui ROE ridicat, ins ă, actionarii trebuie sa accepte o valoare si
mai mare a gradului de risc asociat cu cre șterea datorat ă de levier.
Criteriul principal în orientarea plasamentului de capital îl constituie corela ția dintre rata
rentabilității financiare a capitalului propriu ROE, rata rentabilit ății financiare a capitalului
permanent și rata dobânzii. Cu cât capitalul împrumutat în structura capitalului este mai mare, cu
atât capitalul împrumutat are un grad mai mare de risc și în consecin ță rata dobânzii practicat ă de
către furnizorii de credit va fi mai mare.
Ca o concluzie final ă, trebuie accentuat faptul c ă expunerea unor serii de indicatori pentru o
anumită firmă, într-un anumit an, este de o utilitate limitat ă. Indicatorii trebuie comparati cu
performantele ob ținute în al ți ani și cu standardele corespunzatoare pentru companii cu aproximativ
același profit, din industrii similare.

SITUATIILE FINANCIARE PROCENTUALE
Situatiile financiare procentuale prezint ă toate conturile din bilant si contul de profit și
pierdere, ca procent din anumite cifre-cheie. In contul de profit și pierdere, vânzarile nete sunt
exprimate ca reprezentând 100% , iar to ți ceilalți indicatori sunt exprima ți ca procente din vânzari.
In bilant, totalul activelor este reprezen tat de procentul de 100% în partea stâng ă, în timp ce totalul
datoriilor si fondurilor (pasiv) reprezint ă 100%, în partea dreapt ă. Toate conturile de activ sunt
exprimate ca procent din valoarea total ă a activelor, iar toate conturile de datorii și fonduri sunt
exprimate ca procent din totalul datoriilor și fondurilor.
Pregatirea acestui gen de situatii faciliteaz ă analiza unor aspecte semnificative ale situa ției și
operatiunilor financiare ale firmei. Aceste situa ții oferă un supliment informa ției disponibile prin
intermediul diver șilor indicatori discuta ți anterior. In bilant, efortul analitic se concentreaz ă pe
structura intern ă si pe alocarea resurselor financiare ale firmei. In partea de activ, rapoartele arat ă
felul în care investitiile f ăcute în diverse categorii de resurse sunt distribuite în conturile de activ.
De un interes special în acest caz o reprezint ă alegerea distribu ției resurselor între activele curente și
cele imobilizate și distribu ția activelor curente între diversele categorii de conturi de capital
circulant – în principiu, distribu ția capitalului circulant investit între bani lichizi, conturile de clienti
și stocuri. In partea de datorii și fonduri, bilan țul arată procentajul distribu ției finanțărilor pentru
obligatiile curente, împrumuturile pe termen lung, și capitalul social. De un interes deosebit aici este
relatia dintre împrumuturile pe termen lung și capitalul social și împarțirea în datorii curente și surse
de finantare a împrumuturilor pe termen lung furnizate de datorii și capital social.
Referitor la exprimarea procentuala a contului de profit si pierdere , in mod similar se
calculeaza propor ția diferitelor categorii de costuri si cheltuieli in totalul vânzarilor sau veniturilor.
Relațiile trasate cu ajutorul rapoartelor bilantiere nu pot fi considerate în mod izolat,
individual acestea nu aduc informatii folositoare. Pentru a se obtine prin acest instrument de analiza un plus de informatii este necesar a se examina trendul evolutiei de la an la an al firmei și trebuie
facute comparatii cu standardele din industria respectiva.