Analiza Sistemului Logistic din Cadrul Sc

CUPRINS

Capitolul I Descrierea generală a firmei

1.1. Scurt istoric

1.2 Descrierea produselor și a serviciilor oferite

Capitolul II Evaluarea economico-financiară a firmei

2.1.Analiza economico-financiara a firmei (DAD-1)

2.2 Analiza tehnică si tehnologică (DAD-3)

2.3 Analiza adaptării firmei la condițiile de mediu(DAD-2)

Capitolul III Descrierea sistemului logistic al firmei

3.1. Mijloace de organizare a planificării logisticii comerciale
3.2. Arhitectura rețelei informative
3.3 Alegerea sistemului de planificare
3.4 Principiile planificării logisticii comerciale
3.5 Rolul sistemului logistic

3.6 Proiectarea sistemului de achiziție-aprovizionare

3.7 Proiectarea sistemului de distribuție

3.8 Proiectarea sistemului de depozitare

3.9 Documentele necesare proiectării; conținutul proiectului sistemului de depozitare

3.10 Dimensionarea depozitelor; proiectarea fluxurilor de materiale din interiorul depozitelor

3.11 Determinarea dotărilor și a forței de muncă

3.12 Proiectarea sistemului de transport-manipulare interior

3.13 Rețele de transport ca elemente cu rol de suport logistic

3.14 Continuitatea spațială a transportului sub aspectul cerințelor logistice

3.15 Rezumat

CAPITOLUL IV

Proiect Inginerie (partea tehnică) – MOTOSTIVUITORUL

4.1 Caracteristicile Tehnice

4.2 Verificarea stabilității motostivuitorului

4.3 Alegerea tipului de clădire pentru depozitarea mărfurilor și stabilirea dimensiunilor de bază ale acesteia

4.4 Stabilirea numărului necesar de utilaje

4.5 Calculul consumului de energie

4.6 Calcului cheltuielilor

CAPITOLUL V

Identificarea,formularea și evaluarea unei probleme din cadrul sistemului logistic

5.1 Definirea problemei: tehnic si tehnologic

5.2 Evaluarea problemei

5.3 Soluționarea problemei parcurgînd pașii procedurii de analiză ai ingineriei economice

CAPITOLUL VI

Propuneri de îmbunătățire și eficientizare a sistemului logistic

CAPITOLUL VII

Concluzii generale

Capitolul I

Prezentarea generală a firmei

1.1 Scurt istoric

Anul inființării: 1991

Evoluția capitalului social și/sau denumirii :

1930: se înființează SART ("Societatea Anonimă Română a Telefoanelor"), cu 90% capital străin, din partea ITT (SUA);

1949-1989: Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor încorporează compania de telecomunicații naționalizată și transformată în departament; investițiile în rețea și tehnologii sunt limitate;

După 1989: se înființează ROM-POST-TELECOM, ca operator de stat în domeniul telecomunicațiilor, poștei și broadcasting;

1991: Romtelecom devine operator de stat în domeniul telecomunicațiilor, cu monopol în domeniul serviciilor de bază; câteva repere ale stării momentului: penetrarea serviciilor de telefonie atingea 9,5%, tehnologia folosită era analogică, în mediul rural se foloseau preponderent centrale manuale, peste 3.000 de comunități nu erau conectate la rețeaua telefonică;

1997: Romtelecom devine societate pe acțiuni și este pregătită pentru privatizare;

1998: OTE achiziționează 35% dintre acțiuni, plus 16% uzufruct, plătind 675 milioane USD și preluând managementul companiei;

2003: a doua etapă a privatizării are loc, în urma căreia OTE devine acționar majoritar, plătind 273 milioane USD; restul acțiunilor sunt deținute de statul român, prin Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (MCTI);

2005: MCTI anunță inițierea procesului de continuare a privatizării Romtelecom pentru acțiunile deținute de statul român, cel mai probabil printr-o ofertă publică de acțiuni.

Prezentă de mai mult de 75 de ani pe piața românească, Romtelecom este astăzi una dintre cele mai bine cotate companii din România, depășind perioada de dificultăți financiare prin care a trecut în urmă cu câțiva ani, cu servicii și produse de cea mai înaltă calitate, cu o intrare spectaculoasă pe piețele de Internet și televiziune digitală și planuri îndrăznețe pentru viitor.

Compania a depus eforturi considerabile pentru a ajunge la acest nivel și a străbătut perioade de tranziție nu tocmai ușoare și nu întotdeauna înțelese și acceptate de marea masă a românilor. Chiar și după privatizarea din decembrie 1998, Romtelecom a fost percepută in continuare de cei mai mulți dintre aceștia

ca furnizor de servicii sociale, aceasta datorându-se cu siguranță tradiției sale îndelungate ca unic operator de telefonie fixă din România. Romtelecom este însă astăzi un adevărat operator competitiv de comunicații.

Schimbarea vine după implementarea unui plan de transformare inițiat în anul 2003 care a coincis cu liberalizarea pieței comunicațiilor din România, iar pentru Romtelecom pierderea monopolului a reprezentat cel mai puternic stimul până în acel moment.

În ultimii ani au avut loc investiții în rețea, digitalizarea completă a Bucureștiului, îmbunătățirea sistemului de facturare pentru a permite lansarea de noi produse, continua îmbunătățire a relației cu clienții și formarea primei forțe de vânzări din istoria companiei. Romtelecom a depășit sfera sa tradițională de activitate, telefonia fixă, și s-a îndreptat către piața de Internet și date, lansând în 2005, primele produse de acces la Internet de bandă largă, bazate pe tehnologia ADSL. În anul următor Romtelecom și-a făcut simțită prezența și pe piața soluțiilor IT elitiste, odată cu lansarea CyberHost, cel mai sigur centru de găzduire a datelor. Tot în 2006 compania a adus în casele românilor și Dolce, serviciul de televiziune digitală, care a convins piața într-un timp record, prin raportul foarte atractiv calitate-preț al acestui serviciu. 2007 a fost momentul în care Romtelecom a făcut încă un pas important spre definirea sa ca furnizor complet de comunicații: a “atacat” zona de conținut multimedia lansând www.mtvondemand.ro și www.getloaded.ro, două proiecte care se adresează în special tinerilor.

În cursul anului 2007 Romtelecom și-a reorientat și strategia de afaceri, demarând proiectul “Clientul pe locul 1” care aduce clienților companiei beneficii suplimentare la aceleași tarife. În plus, compania a fost reorganizată, creându-se unități de afaceri distincte pentru clienții persoane fizice și juridice, pentru a deservi cât mai bine nevoile specifice de comunicare ale acestora.

Pentru perioada imediat următoare, Romtelecom are în vedere stabilizarea și creșterea bazei de clienți pentru serviciile de telefonie fixă, precum și încercarea de a dubla numărul de clienți pentru serviciile de internet și televiziune prin satelit.

MODUL DE CONSTRUIRE AL SOCIETĂȚII

Forma de proprietate: Societate pe acțiuni (S.A.)

Structura acționarilor și a aportului la capitalul social:

OTE S.A., Grecia – 54,01%

Hellenic Telecommunications Organization (OTE S.A.) este principalul operator de telecomunicații din Grecia. OTE, prin investițiile sale din Europa de Sud-Est deservește, de asemenea, o bază potențială de clienți de 60 milioane de persoane.

Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (MCTI), România – 45.99%

Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației este reprezentantul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, având rolul de a realiza politica Guvernului în domeniul comunicațiilor electronice, serviciilor poștale, tehnologiei informației și al serviciilor societății informaționale.

PROFILUL ACTIVITĂȚII ȘI OBIECTIVE

Descrierea obiectului de activitate : S.C.ROMTELECOM S.A. este principalul furnizor de telefonie fixă din Romania,cu servicii si produse de cea mai înaltă calitate, cu o intrare spectaculoasă pe piețele de Internet și televiziune digitală

Descrierea pe scurt a produselor unității :

Telefonie fixă

Internet de înaltă calitate oferit prin tehnologie ADSL

Televiziune digitală

Trunchiuri analogice : Trunchiurile sunt liniile de conexiune la rețeaua publică a unor echipamente deservind apeluri, care utilizează acces multiplu (pe mai multe linii telefonice simultan), cum ar fi: centrale de abonat, linii de acces prin rețeaua comutată la echipamente de date, platforme de procesare vocală, etc., grupate sau nu pe același număr de apel. Teletaxarea constă în transmiterea către client a unor semnale de 12/16 kHz, care, interpretate corespunzător de către echipamente specializate, oferă anumite informații privind taxarea apelurilor de plecare. Teletaxarea este furnizată numai în limita condițiilor tehnice și dacă echipamentul clientului poate interpreta corect semnalele primite.

Romtelecom oferă următoarele opțiuni de abonamente pentru trunchiuri analogice:

Trunchi analogic, fără teletaxare

Trunchi analogic, cu teletaxare sau pe joncțiune (linie specializată)

1.2 Descrierea produselor și a serviciilor oferite

* Servicii de telefonie fixă : Romtelecom oferă un portofoliu diversificat de abonamente cu/fără minute incluse și servicii de voce, opțiuni de voce, servicii de mesagerie vocală, servicii asistate de Call Center, servicii suplimentare, etc.

Abonamente:

Confort Standard cu Reducere Socială reprezintă abonamentul social adresat pensionarilor cu venituri reduse.

Confort Standard reprezintă abonamentul de linie telefonică principală fără minute incluse. Abonamentul oferă și o reducere de 30% la convorbirile efectuate în rețeaua Romtelecom

Confort 50 și Confort 200 reprezintă abonamentele de linie telefonică principală cu 50, respectiv 200 de minute incluse în perioada de vârf pentru convorbiri naționale efectuate în rețeaua Romtelecom. De asemenea, abonamentele oferă și minute nelimitate în toate rețelele naționale de telefonie fixă, în afara perioadei de vârf.

Confort Nelimitat este abonamentul de linie telefonică principală care oferă minute nelimitate pentru convorbiri naționale în rețeaua Romtelecom oricând și minute nelimitate pentru convorbiri în celelalte rețele naționale de telefonie fixă, în afara perioadei de vârf. Abonamentul oferă și un tarif special de numai 9 Eurocenți pe minut fără TVA pentru apelurile către rețelele mobile naționale.

Confort 50 Mobil este abonamentul de linie telefonică principală cu 50 de minute incluse către toate rețelele mobile naționale, oricând. De asemenea, abonamentele oferă și minute nelimitate în toate rețelele naționale de telefonie fixă, în afara perioadei de vârf.

Confort 50 Internațional este abonamentul de linie telefonică principală cu 50 de minute incluse către toate rețelele fixe din UE și rețelele fixe și mobile din SUA și Canada, oricând. De asemenea, abonamentul oferă și minute nelimitate în toate rețelele naționale de telefonie fixă, în afara perioadei de vârf.

Opțiuni de voce:

Opțiunile pot fi adăugate la abonamentele de linie telefonică principală. Compatibilitățile dintre abonamente și opțiuni sunt evidențiate in tabelul următor:

Tabelul nr.1 Compatibilitățile dintre abonamente și opțiuni

Mesagerie vocală:

Serviciile de mesagerie vocală oferite de Romtelecom, permit înregistrarea, redarea și gestionarea mesajelor vocale (Voces), precum și a mesajelor fax și fax cu adnotare vocală (Voces Pro).

Call Center:

Serviciile Call Center sunt interfața dintre clienți și companie. Prin intermediul acestora puteți găsi răspuns la toate întrebările dumneavoastră legate de serviciile și produsele Romtelecom, 24 de ore din 24.

* Servicii de Internet (Clicknet):

Serviciile ClickNet se împart în două categorii:

Dial-up:

cea mai ușoară modalitate de conectare la Internet;

ai nevoie doar de o linie telefonică și de un computer dotat cu modem;

cea mai flexibilă ofertă: puteți alege între opțiunile cu sau fără abonament;

acces dial-up, de până la 5 ori mai rapid decât unul obișnuit, prin opțiunea "Accelerator"

Broadband:

poți alege din mai multe variante de abonament: 1 Mbps Light, 3 Mbps, 6 Mbps, în funcție de nevoile tale privind traficul si viteza;

navighezi pe Internet cu o conexiune ADSL și aveți o viteză de 120 de ori mai mare decat conexiunea dial-up obișnuită, chiar pe linia ta telefonică;

ești conectat 24 de ore din 24 și ai parte de trafic nelimitat;

poți descărca în voie filme și muzica, t minute incluse către toate rețelele mobile naționale, oricând. De asemenea, abonamentele oferă și minute nelimitate în toate rețelele naționale de telefonie fixă, în afara perioadei de vârf.

Confort 50 Internațional este abonamentul de linie telefonică principală cu 50 de minute incluse către toate rețelele fixe din UE și rețelele fixe și mobile din SUA și Canada, oricând. De asemenea, abonamentul oferă și minute nelimitate în toate rețelele naționale de telefonie fixă, în afara perioadei de vârf.

Opțiuni de voce:

Opțiunile pot fi adăugate la abonamentele de linie telefonică principală. Compatibilitățile dintre abonamente și opțiuni sunt evidențiate in tabelul următor:

Tabelul nr.1 Compatibilitățile dintre abonamente și opțiuni

Mesagerie vocală:

Serviciile de mesagerie vocală oferite de Romtelecom, permit înregistrarea, redarea și gestionarea mesajelor vocale (Voces), precum și a mesajelor fax și fax cu adnotare vocală (Voces Pro).

Call Center:

Serviciile Call Center sunt interfața dintre clienți și companie. Prin intermediul acestora puteți găsi răspuns la toate întrebările dumneavoastră legate de serviciile și produsele Romtelecom, 24 de ore din 24.

* Servicii de Internet (Clicknet):

Serviciile ClickNet se împart în două categorii:

Dial-up:

cea mai ușoară modalitate de conectare la Internet;

ai nevoie doar de o linie telefonică și de un computer dotat cu modem;

cea mai flexibilă ofertă: puteți alege între opțiunile cu sau fără abonament;

acces dial-up, de până la 5 ori mai rapid decât unul obișnuit, prin opțiunea "Accelerator"

Broadband:

poți alege din mai multe variante de abonament: 1 Mbps Light, 3 Mbps, 6 Mbps, în funcție de nevoile tale privind traficul si viteza;

navighezi pe Internet cu o conexiune ADSL și aveți o viteză de 120 de ori mai mare decat conexiunea dial-up obișnuită, chiar pe linia ta telefonică;

ești conectat 24 de ore din 24 și ai parte de trafic nelimitat;

poți descărca în voie filme și muzica, te joci online, te distrezi pe chat;

stai conectat cât dorești și plătești un abonament cu valoare fixă

* Servicii de televiziune digitala Dolce : este alternativa la cablul TV si, in acelasi timp, optiunea fireasca pentru cei care isi doresc o calitate superioara a imaginii si a sunetului TV la un pret mai mic.

Cartele: Fără contract și fără abonament lunar, puteți comunica în rețelele fixe și mobile din țară și din străinătate, de la telefoane publice sau de acasă.

Cartele telefonice

Cartelele telefonice permit efectuarea de convorbiri plătite din creditul existent, pe care îl puteți vizualiza în orice moment pe ecranul telefonului public, fără a fi nevoie să apelați la un serviciu special. Cu cartela telefonică aveți control permanent asupra bugetului dumneavoastră.

Cartele preplătite

Cu ajutorul cartelelor pre-plătite Evrikard se pot efectua convorbiri locale, interurbane, internaționale și convorbiri către Serviciile cu Valoare Adăugata, de tip 89.

Acest serviciu se adresează clienților permanenți sau ocazionali ai Romtelecom.

* Web hosting: Pachetele de servicii destinate găzduirii web (web hosting) oferite de Romtelecom sunt numite BeOnline și sunt prezentate în patru planuri (fig.1):

Fig.1 Planuri de web hosting

Toate planurile oferă servicii de web hosting unui singur domeniu.

Domeniul găzduit poate fi:

– proprietatea clientului (înregistrat anterior, el trebuie doar mutat pe noua găzduire);
– înregistrat la început de contract;

– oferit spre folosință gratuit de către Romtelecom pe toata durata contractului.

Toate planurile de găzduire includ:

– trafic nelimitat;

– interfața de administrare cont;

– manager DNS;

– manager conturi de e-mail: creare, editare, ștergere, alocare spațiu

fiecare casuță de e-mail, cont colector, forwarding;

– manager FTP;

– alte instrumente necesare unui serviciu de găzduire profesional;

Nu se oferă servicii suplimentare decât prin upgrade la un plan de găzduire superior.

* Centrale telefonice (PBX) si terminale pentru companii: Romtelecom ofera solutii complete de comunicatii destinate companiilor mici, medii si mari.

Fig. 2

Prezentarea tendințelor firmei in viitor : Misiunea Romtelecom, așa cum a fost definită de acționarii companiei, este următoarea:

Romtelecom se va angaja în furnizarea de produse și servicii de telecomunicații pentru a răspunde astfel cerințelor companiilor și consumatorilor români. Romtelecom își va desfășura activitatea astfel încât să creeze plusvaloare acționarilor și să fie un membru respectabil al societății românești.

Proiectele de viitor ale Romtelecom sunt exprimate prin viziunea sa. Viziunea corporatistă este ținta pe care Romtelecom dorește să o atingă în viitor, depunând toate eforturile în acest sens. Această viziune reprezintă definiția companiei pentru succesul pe termen lung. Viziunea Romtelecom poate fi rezumată astfel:

Romtelecom va deveni primul furnizor de servicii și produse de telecomunicații din România. Serviciile Romtelecom vor fi în topul preferințelor clienților, iar angajații vor poziționa compania între primii cinci angajatori la nivel național. De asemenea, Romtelecom se va ridica la nivelul operatorilor similari de telecomunicații din Europa Centrală, în ceea ce privește eficiența și profitabilitatea. 

Valorile Romtelecom definesc atitudinea pe care angajații trebuie să o adopte, direcționând astfel compania către țintele sale directe, clienții și succesul. Valorile corporatiste sunt următoarele:

Orientare către client

Integritate

Respect pentru fiecare individ în parte

Angajament

Muncă în echipă

Asimilarea și practica acestor valori vor face parte din procesul de evaluare a managementului și vor fi considerate instrumente în atingerea performanței manageriale.

Prezentarea relațiilor cu alte firme

Prezentarea principalilor furnizori și a fluxului de informații cu aceștia: OTE S.A., Grecia – 54,01%

Hellenic Telecommunications Organization (OTE S.A.) este principalul operator de telecomunicații din Grecia. OTE, prin investițiile sale din Europa de Sud-Est deservește, de asemenea, o bază potențială de clienți de 60 milioane de persoane.

Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (MCTI), România – 45.99%

Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației este reprezentantul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, având rolul de a realiza politica Guvernului în domeniul comunicațiilor electronice, serviciilor poștale, tehnologiei informației și al serviciilor societății informaționale.

Reprezentarea grafică a structurii organizatorice sub forma organigramei unității

Capitolul II

Evaluarea economico-financiară a firmei

2.1 Analiza economico-financiară a firmei (DAD-1)

1.Ponderea capitalului împrumutat în cifra de afaceri:

Raportul măsoară ponderea în cifra de afaceri a tuturor datoriilor firmei. Adică, cât din cifra de afaceri anuală ar fi destinată acoperirii datoriilor dacă acestea ar trebui plătite “pe loc”.

Criteriul este considerat de importanță medie și i se poate atribui coeficientul de importanță K=2., calificativ N =2.

2.Evoluția fondului de rulment net global:

Fondul de rulment net global = Capitaluri proprii – Fondul de participare a salariaților la profit + Provizioane pentru riscuri și cheltuieli + Datorii financiare si asimilate – Active imobilizate.

Raportul măsoară câte zile din cifra de afaceri sunt acoperite din fondul de rulment net global.

Criteriul este considerat de importanță maximă și i se poate atribui coeficientul de importanță K=5, calificativ N=4.

3.Rentabilitatea activității:

Raportul măsoară capacitatea firmei de a-și crea resurse proprii pentru finanțare din activitatea financiară și comercială. Capacitatea de autofinanțare exprimă o potențialitate, o garanție de viitor, poate fi o sursă de mărire și dezvoltare a patrimoniului.

Criteriul este de importanță medie și i se poate atribui coeficientul de importanță K=2, calificativ N=4.

4.Rentabilitatea financiară:

Total venituri ale firmei = Venituri din exploatare + Venituri financiare + Venituri excepționale

Raportul măsoară excedentul (sau deficitul) de resurse financiare creat de funcționarea firmei, indiferent cine sunt beneficiarii lui. Dă starea de sănătate globală a afacerii, fără a lua în calcul amploarea capitalului antrenat.Criteriul este de importanță maximă și i se atribuie coeficientul de importanță K=5, calificativ N=4.

5.Productivitatea capitaluiui investit:

Raportul măsoară capacitatea imobilizărilor de a crea produse și servicii vândabile. El evidențiază eficacitatea folosirii capitalului investit în imobilizări și estimează atractivitatea afacerii pentru investitor.

Criteriul primește coeficientul de importanță K=1, N=3.

6.Evoluția îndatoririi nete:

Total datorii ale întreprinderii pe termen scurt= Total datorii + Amortizări și provizioane.

Raportul măsoară echilibrul dintre exigibilitate și lichiditate la nivelul tuturor capitalurilor financiare și tehnice. El dă informații despre capacitatea de plată pe termen scurt și despre riscul falimentului. Indică de asemenea dacă firma poate efectiv să-și utilizeze amortizarea fără a apela la credite. Criteriul este considerat de importanță maximă și i se poate atribui coeficientul de importanță K=5, N=4.

7.Remunerarea factorulului uman:

Limita superioară admisibilă este de 0.32-0,35, iar limita inferioară este între 0,15-0,20 sub aceste valori nu se poate admite cum avem și în acest caz.

Criteriul este considerat de importanță medie și i se poate atribui coeficientul de importanță K=2, N=3.

8.Rata autonomiei financiare:

Raportul măsoară independența sau dependența firmei față de bănci. Sensul favorabil de evoluție este crescător, dar o autonomie foarte mare (peste 0.8) indică însă nefolosirea sursei bancare de finanțare.

Criteriul este de importanță medie fiind depunctat din cauza influențelor puternice a reevaluărilor de active și astfel coeficientul de importanță obținut este K=2, N=5.

9.Lichiditatea patrimonială:

Lichiditatea patrimonială măsoară gradul de acoperire a datoriilor pe termen scurt cu active având lichiditate mare.

Criteriul este de importanță marginală și are valoarea K=1, N=3.

10.Viteza de rotație a stocurilor de produse și facturi neîncasate:

Rata evidențiază în câte zile poate fi recuperată contravaloarea produselor finite pentru reluarea ciclului de schimb. Sensul favorabil de evoluție este cel

Tabelul 2.1

descrescător.

Coeficientul este de importanță marginală în evaluarea financiară, K=1, N=2.

În baza celor 10 criterii nj, a calificativelor Ni și a coeficienților de importanță Ki, se calculează nota agregată pentru direcția analizată (DAD 1) cu relația:

NDADj=

NDAD1=

NDAD1= ~4

2.2 Analiza tehnică si tehnologică (DAD-3)

Ținta acestei direcții de analiză constă în evaluarea potențialului tehnic de concepție al firmei, atât sub aspectul nivelului la care se află în prezent cât și al capacității de a face față cerințelor de schimbare în viitor.

Cercetarea de produse noi:

Prezentă de mai mult de 75 de ani pe piața românească, Romtelecom este astăzi una dintre cele mai bine cotate companii din România, depășind perioada de dificultăți financiare prin care a trecut în urmă cu câțiva ani, cu servicii și produse de cea mai înaltă calitate, cu o intrare spectaculoasă pe piețele de Internet și televiziune digitală și planuri îndrăznețe pentru viitor.

Compania a depus eforturi considerabile pentru a ajunge la acest nivel și a străbătut perioade de tranziție nu tocmai ușoare și nu întotdeauna înțelese și acceptate de marea masă a românilor. Chiar și după privatizarea din decembrie 1998, Romtelecom a fost percepută in continuare de cei mai mulți dintre aceștia ca furnizor de servicii sociale, aceasta datorându-se cu siguranță tradiției sale îndelungate ca unic operator de telefonie fixă din România. Romtelecom este însă astăzi un adevărat operator competitiv de comunicații.

Schimbarea vine după implementarea unui plan de transformare inițiat în anul 2003 care a coincis cu liberalizarea pieței comunicațiilor din România, iar pentru Romtelecom pierderea monopolului a reprezentat cel mai puternic stimul până în acel moment.

În ultimii ani au avut loc investiții în rețea, digitalizarea completă a Bucureștiului, îmbunătățirea sistemului de facturare pentru a permite lansarea de noi produse, continua îmbunătățire a relației cu clienții și formarea primei forțe de vânzări din istoria companiei. Romtelecom a depășit sfera sa tradițională de activitate, telefonia fixă, și s-a îndreptat către piața de Internet și date, lansând în 2005, primele produse de acces la Internet de bandă largă, bazate pe tehnologia ADSL. În anul următor Romtelecom și-a făcut simțită prezența și pe piața soluțiilor IT elitiste, odată cu lansarea CyberHost, cel mai sigur centru de găzduire a datelor. Tot în 2006 compania a adus în casele românilor și Dolce, serviciul de televiziune digitală, care a convins piața într-un timp record, prin raportul foarte atractiv calitate-preț al acestui serviciu. 2007 a fost momentul în care Romtelecom a făcut încă un pas important spre definirea sa ca furnizor complet de comunicații: a “atacat” zona de conținut multimedia lansând www.mtvondemand.ro și www.getloaded.ro, două proiecte care se adresează în special tinerilor.

În cursul anului 2007 Romtelecom și-a reorientat și strategia de afaceri, demarând proiectul “Clientul pe locul 1” care aduce clienților companiei beneficii suplimentare la aceleași tarife. În plus, compania a fost reorganizată, creându-se unități de afaceri distincte pentru clienții persoane fizice și juridice, pentru a deservi cât mai bine nevoile specifice de comunicare ale acestora.

Pentru perioada imediat următoare, Romtelecom are în vedere stabilizarea și creșterea bazei de clienți pentru serviciile de telefonie fixă, precum și încercarea de a dubla numărul de clienți pentru serviciile de internet și televiziune prin satelit.

Coeficientul de importanță acordat criteriului este K=2 și calificativul N =5.

2. Starea și performanțele echipamentelor tehnologice cu care este dotată departamentul studiat

În ceea ce privește echipamentele cu care este dotat Departamentul Logistic al întreprinderii,acestea au fost achiziționate în momentul stabilirii unui astfel de departament în județul Timiș și printre acestea se numără:

motostivuitor (masa utilă 1000 kg)

electroelevator (masa utilă 1000 kg)

10 calculatoare IBM

1 camionetă IVECO

5 minicamionete Renault

Echipamentele tehnologice sunt de performanță medie. Coeficienții de uzură fizică și morală sunt ridicați, dar majoritatea echipamentelor au fost actualizate.

Acest criteriu este considerat foarte important, coeficientul de importanță acordat este K=5 iar calificativul este N=3.

3. Întreținerea echipamentelor din dotare

Calculatoarele se află sub observația Departamentului IT din cadrul companiei, iar pentru celelalte dotări se asigură service de către firme private.

În firmă există reglementări organizatorice și măsuri tehnice privind reducerea consumurilor de energie, bine puse la punct cu rezultate destul de bune.

Acest criteriu este de importanță medie și prin urmare , coeficientul de importanță acordat este de K=2 și calificativul N=4.

5. Nivelul de organizare al activității in ceea ce privește repartizarea de materiale

Materialele și echipamentele sunt aduse de la centrul din București și apoi pe baza numărului de cereri deținute de firmele ce se ocupă de instalări și cele deținute de companie se face repartizarea lor.Informarea firmelor se face prin mail, se face Bon de Transfer marfă și fiecare merge si ridică numărul de echipamente alocat.

Acest criteriu este considerat de importanță medie, deci coeficientul de importanță dat este K=2 iar calificativul este N=3.

6. Sistemul logistic

Sistemele logistice, care fac obiectul analizei la acest criteriu, reprezintă un ansamblu de funcțiuni și de resurse umane și materiale, a căror sarcină constă în efectuarea tuturor operațiilor de transport, manipulare și depozitare a materialelor, semifabricatelor, sculelor și dispozitivelor.

Firma dispune de transporturi interne nemecanizate, pe trasee aleatorii. Depozitările materialelor se fac în magazii ordonate pe serii iar cele ale produselor în magaziile de depozitare pe care le deține firma. Deoarece spațiul de manevră este mic nu s-a considerat necesar dotarea cu mașini de transport interne.

În ceea ce privește transportul extern al produselor aceasta se face în contract cu o firmă de transporturi care livreaza materialele și echipamentele in termenele stabilite de.

Importanța criteriului este marginală și, prin urmare, coeficientul de importanță este K=1, și calificativul dat este N=3.

NDAD3=

NDAD3= ~4

2.3 Analiza adaptării firmei la condițiile de mediu(DAD-2)

Această direcție de analiză urmărește să evalueze capacitatea intrinsecă și extrinsecă a întreprinderii de a desfășura activitatea de marketing și totodată de a asimila numeroasele adaptări cerute de competitivitatea în medii concurențiale.

1.Pozitia întreprinderii pe piață;

Definirea competitivității firmei S.C.Romtelecom S.A se poate face prin mai multe metode, cum ar fi:

-în primul rând poziția în p/s/n țintă la mai mult de zece concurenți

-profilul competitivității

-elemente de SWOT complex

Firma S.C.Romtelecom S.A. are o poziționare optimă în piață în raport cu concurenții practicând prețuri medii si o calitate ridicată a produselor.

La nivelul județului Timiș firma S.C.Romtelecom S.A. deține un loc bine conturat pe piață, în special datorită calității bune a produselor și a serviciilor prestate dar și a unui raport calitate-preț menținut la nivel mediu.

Firma iși desfașoară activitatea pe o piață în creștere, dar cu o concurență puternică, fapt ce determină echipa de conducere să implementeze un management performant bazat pe eficientă, eficacitate și economie.

Principalele firme concurente:

S.C. RDS S.R.L

ATLAS TELECOM

UPC

Acest criteriu este considerat de importanță maximă, deci coeficientul de importanță dat este K=5 iar calificativul este N=5.

2.Capacitatea tehnico-stiințifică de adaptare la cerințele pieței

Romtelecom dispune de un portofoliu de produse diversificat.

Analizând ciclul de viață al produselor s-a observat că ele se află în faza de maturitate. Se impune, deci, îmbunătățirea produselor existente și crearea de noi produse (cercetare de produs).

Firma are un bun potențial de cercetare-dezvoltare care poate fi angajat în rezolvarea unor obiective privind dezvoltarea profilului cu noi produse.

Contribuția compartimentului de concepție la ocuparea de către firmă a unei poziții bune de piață este mare și poate fi sporită prin investiții .

Coeficientul de importanță acordat acestui criteriu este K=2 iar calificativul este N= 4.

3.Capacitatea economică de adaptare la cerințele pieței

Se urmărește evidențierea caracteristicilor tehnico-economice ale produselor la formarea și menținerea poziției pe piață a firmei.

S.C. Romtelecom fața de concurență oferă un raport preț-calitate bun, o calitate ridicată a serviciilor (consultanța, transport, montaj, garanție, service și postgaranție) oferite în mod gratuit.

Deci rapoartele performanță-preț ale firmei sunt competitive cu acelea asigurate de principalii concurenți.

Coeficientul de importanță acordat acestui criteriu este K=2 iar calificativul este N= 3.

4.Contribuția activității de marketing la consolidarea poziției firmei pe piață

Criteriul urmărește evaluarea contribuției unor factori interni, subsumați funcției de marketing a firmei, la ocuparea poziției pe care firma o deține pe piață.

Funcția de marketing desfășurată în cadrul firmei S.C. Romtelecom are o activitate bună și eficientă nu intampină probleme în promovarea produselor pe canalele mass-media.

Coeficientul de importanță acordat criteriului este K=1 și calificativul N=4.

5.Strategia de marketing a firmei

Firma S.C. Romtelecom la ora actuală este orientată spre vânzări punând un deosebit accent pe produs în vederea satisfacerii nevoilor clientului.

Managementul este orientat spre vânzări,bazat pe eficiență, eficacitate și economie . Practic firma beneficiază de un sistem de informare din piață, care să furnizeze informații din piață relative la nevoile, dorințele, pretențiile clienților.

    Calitatea produselor si lucrărilor executate au facut ca firma sa fie tot mai cunsocută în rândul clienților efectivi și potențiali.

Importanța acordată acestui criteriu este marginală, deci coeficientul de importanță dat este K=1 iar calificativul este N=2.

NDAD2= NDAD2=

Pe baza celor 3 note agregate, obținute pentru cele 3 direcții de analiză diagnostic studiate, se calculează performanța globală cu relația:

S = NDADj*Pj Pj= 1

S= 4*0.33+4*0.33+4*0.33=3.96~4

Tabelul 2.2

CAPITOLUL III

Descrierea sistemului logistic al firmei

Logistica de distribuție are de depășit diferența de spațiu și de timp dintre producția și consumul de bunuri. De fapt, logistica de distribuție este orientată spre a pune de acord spațiul și timpul ce separă producția de consum, prin transport și depozitare. Pe lângă aceste două funcții, se mai adaugă realizarea comenzilor și livrarea acestora.

Logistica de distribuție cuprinde toate activitățile care sunt necesare pentru a aduce produsele din punctul lor de finalizare, din întreprinderea producătoare, până la ultimul punct din canalul de distribuție. Activitățile logistice cuprind:
– proiectarea și organizarea depozitelor;

– depozitarea;

– transportul;

– ambalarea;

– onorarea comenzilor;

PROIECTAREA sistemului de distribuție, regăsită generic în unele lucrări de specialitate și sub denumirea de design-ul de distribuție, constituie una din obiectivele principale ale managementului de distribuție.

3.1. Mijloace de organizare a planificării logisticii comerciale

CONCEPEREA activității logistice necesită utilizarea a două tipuri de mijloace de organizare, și anume: mijloace umane și mijloace de tratare a informației comerciale.
a) Mijloacele umane:

Cea mai mare parte din forța de muncă ocupată în sistemul logisticii comerciale – mijloacele umane – este concentrată în subsistemul logisticii operaționale, deoarece subsistemul logisticii de sprijin și subsistemul logisticii de pilotaj necesită mai puțină administrare și deci un necesar de forță de muncă mai redus.
De aceea problema esențială a logisticii operaționale este organizarea forței de muncă ocupată în acest subsistem logistic.

Mijloacele umane folosite în subsistemul logisticii operaționale se caracterizează prin cel puțin două exigențe prioritare, calitatea și suplețea forței de muncă ce lucrează în acest domeniu. Astfel, toate incidentele apărute în acest sector, ca de exemplu: interpretarea greșită a unei comenzi, erori cantitative, nerespectarea termenelor de livrare etc. se repercutează negativ asupra imaginii firmei în fața clientelei și determină apariția unor costuri suplimentare.
De asemenea, activitatea comercială este dinamică, se modifică de la o perioadă la alta și apar noi necesități ale clientelei ce trebuie satisfăcute, fapt ce solicită logisticii operaționale luarea unor măsuri de adaptare la noile condiții.
Tocmai de aceea exigența manifestată pentru calitatea și suplețea activității desfășurată de angajații din acest sector devine o garanție a reușitei logisticii operaționale.
b) Mijloace de tratare a informației comerciale:

Logistica comercială presupune intercondiționarea mijloacelor umane cu cele folosite în tratarea informației, iar tendința de cibernetizare a activității comerciale actuale necesită examinarea mai atentă a sistemului de culegere, transmitere și prelucrare a informațiilor.

Orice sistem de prelucrare a informației este definit prin mijloacele tehnice utilizate în acest scop și prin arhitectura rețelei informative folosite.
Mijloacele tehnice folosite în tratarea informației comerciale sunt un ansamblu de trei elemente de bază, adică, tehnica de lucru efectivă, programele și rețeaua.
Mijloacele tehnice de lucru efectiv sunt actualmente diversificate și constau din:
ordinatoare tradiționale începând de la gama mini și până la sisteme de lucru foarte mari ;

micro – ordinatoare;

mașini de prelucrarea textelor, care pot constitui soluții interesante în contextul conceperii unor sisteme de sprijinire a activității de gestionare a propunerilor comerciale;

videotextul, care combină funcția de prelucrare a textelor cu cea de comunicare, transmitere și recepționare a mesajului;

telexul, care are multiple aplicații posibile în transmiterea unor mesaje promoționale;
faxul, realizare de ultimă oră, caracterizat prin transmiterea aproape instantanee a mesajelor generate de activitatea comercială și nu numai.
Programele utilizate în prelucrarea informației de către mijloacele tehnice de lucru, se concretizează:

fie în pachete de programe standard;

fie în pachete de programe speciale, care se concep pe măsură ce se aplică în activitatea informatică.

Deși primele au o serie de avantaje (costuri de obicei mai reduse, rapiditate în implementarea lor în practică, obținerea rapidă a rezultatelor dorite etc.), totuși o serie de firme sunt obligate să recurgă la categoria a doua de programe îndeosebi ca urmare a dezvoltării lor în condiții specifice de mediu.

3.2. Arhitectura rețelei informative

APLICAREA unor programe, concretizată în dezvoltarea unor logici specifice de calcul necesită un interval de timp mai mare, doi sau chiar trei ani, fapt ce face ca nu toate aceste programe să fie de generație recentă, existând deci riscul aplicării unor programe nu de ultimă oră.

Ca urmare a existenței unor astfel de restricții, este necesar ca cererile în domeniul elaborării unor programe utilizate de activitatea comercială să facă obiectul planificării logisticii comerciale.

Rețeaua este ultima componentă elementară a întregului sistem de prelucrare a informației comerciale și se concretizează în legăturile care se stabilesc între tehnica efectivă de prelucrare a informației și pachetele de programe folosite în acest scop.

Ansamblul de mijloace efective de prelucrare, programe informative și rețea definesc ceea ce se cheamă arhitectura rețelei informative .
Această "arhitectură informatică" poate fi concepută în trei modalități, și anume:
– concentrare "versus" deconcentrare;

– integrare "versus" neintegrare;

– centralizare "versus" descentralizare;

Situația concentrare – deconcentrare se bazează pe relația mijloace informatice – vânzător.
Astfel, la o extremă este cazul comercianților care nu au acces la mijloacele informatice, iar la cealaltă extremă cazul în care fiecare comerciant este dotat cu un macroordinator, mașină de prelucrat etc.

Simultan, deconcentrare poate să nu fie însoțită de stabilirea unor relații centru – puncte în teritoriu.

Evoluția sistemelor de logistică comercială în această situație se realizează parcurgând următoarele faze:

– Faza I: utilizarea informaticii centrale exclusiv numai prin "service informatic;
– Faza II: punerea mijloacelor informatice la dispoziția direcției comerciale;
– Faza III: dotarea regiunilor, agențiilor, firmelor și inspecțiilor cu echipamente informatice;
– Faza IV: afectarea de echipamente informatice vânzătorilor prin efort propriu.
Situația integrare – neintegrare reflectă în măsură mai mare sau mai mică, interdependența între cele două tipuri de programe de prelucrare a informațiilor comerciale.
În acest domeniu, tendința predominantă este cea de integrare, deoarece se reduce considerabil volumul de muncă manuală și crește gradul de fiabilitate a prelucrării informațiilor cu ajutorul tehnicii de calcul prin utilizarea programelor informatice.
Situația centralizare – descentralizare trebuie analizată prin prisma gradului de inițiativă alocată diferitelor trepte din ierarhia serviciului vânzări.
Astfel descentralizarea activității comerciale, nu este însoțită obligatoriu și de cea administrativă.

Aceasta din urmă poate coexista foarte bine cu un sistem administrativ centralizat în care autonomia vânzătorilor este mai mică, caz des întâlnit în comercializarea bunurilor de larg consum, când comercianții sunt dotați cu terminale portabile pe care le folosesc în colectarea informațiilor de la punctele de vânzare și transmiterea datelor cantitative și calitative ale unei comenzi.
Având în vedere situația concretă existentă astăzi în Uniunea Europeană se conturează trei tipuri de arhitectură a rețelei informative utilizate în logistica comercială, și anume:

– arhitectură a rețelei informatice, care permite accesul ușor al vânzătorului la informații despre situația conturilor clienților și a adreselor acestora;
– arhitectura rețelei informative care permite accesul vânzătorului la informație, dar nu singur, ci prin intermediul unui organ de control;
– arhitectură a rețelei informativă, care permite ca vânzătorul să aibă la dispoziția sa o adevărată "inteligență artificială", care îi permite inclusiv participarea sa la redactarea unor oferte comerciale.

3.3 Alegerea sistemului de planificare

ALEGEREA sistemului de planificare a sistemului de planificare a logisticii comerciale este condiționată de un număr mare de parametrii importanți, între care enumerăm:

• tipul de produs ce se comercializează;

• tipul clientelei căreia i se adresează produsul;

• concurența și intensitatea acesteia ;

• obligațiile ce revin vânzătorilor în comercializarea produsului;

• complexitatea planurilor comerciale.

a) Tipul de produs:

PRODUSELE vândute au un impact deosebit asupra logisticii comerciale prin:
– volumul și nivelul mijloacelor comerciale pe care le antrenează

– complexitatea în redactarea ofertelor și comenzilor redactate ;

– frecvența vizitelor comerciale implicate etc.

b) Tipul clientelei:

FIECĂRUI tip de clientelă "servită" îi corespunde o serie de probleme caracteristice pentru a căror rezolvare sunt necesare soluții specifice.
Astfel, o firmă care are legături îndeosebi cu micii comercianți en detail trebuie să rezolve probleme care apar atât din felul cum sunt utilizate mijloacele de plată reglementate legal, cât și din concordanța între sumele înscrise pe factură și cele efectiv plătite de acești comercianți la termenele stabilite prin contract.
Firmele care lucrează cu un număr foarte mare de clienți, dar de importanță redusă, ca urmare a problemelor pe care le ridică o asemenea relație, se orientează spre utilizarea inteligenței artificiale – a sistemelor expert – în organizarea relației comerciale cu astfel de clienți.

Asemenea situații neplăcute, dar de altă natură, apar și în cazul relației firmelor cu clienții din centrele industriale, care solicită la maxim termenele de amânare la plata facturilor neonorate.

c) Intensitatea concurenței:

CONCURENȚA și intensitatea acesteia este un parametru important de care trebuie ținut cont în conceperea și planificarea logisticii comerciale. Influența sa se manifestă în mod diferit.

Astfel, o concurență puternică este adesea însoțită de un preț curent scăzut de realizare a ofertei, fapt ce permite utilizarea de către comercianți a automatizării în redactarea ofertelor. În situație contrară este necesară conceperea și redactarea unor oferte excesiv de atente.

d) Obligațiile vânzătorilor:

SARCINILE vânzătorilor în comercializarea produselor sunt multe și diferite, depinzând atât de tipul produselor de vândut, cât și de tipul interlocutorilor cu care ei vin în contact.

Tocmai din aceste considerente este necesară introducerea unor logistici suple care să ofere o anumită marjă de manevră individuală a vânzătorilor în relația cu clientul.
e) Planurile comerciale:

PLANURILE comerciale constituie un parametru cu statut aparte (deoarece în el se regăsesc toți ceilalți parametri), foarte important în conceperea unui sistem de logistică comercială.

Efectiv, planurile comerciale pe termen scurt, mediu și lung precizează atât obiectivele propuse a fi realizate în termeni de cupluri "produse – piețe" și cifre de afaceri, cât și mijloacele care vor fi folosite pentru realizarea în practică a acestor obiective.

3.4 Principiile planificării logisticii comerciale

De regulă, elaborarea unor planuri de calitate este destul de dificil de realizat deoarece, în mod absolut independent, intervin în calcul și unele situații de incertitudine, îndeosebi în domeniul comercial.

Din aceste considerente este necesară respectarea unor principii în activitatea de planificare a logisticii comerciale, și anume: rapiditate, viziune globală și analitică, evoluție, progresivitate și continuitate.

Principiul rapidității presupune întocmirea cât se poate de repede a caietului de sarcini cu activitatea comercială.

În absența acestui principiu riscăm să nu elaborăm niciodată un plan de logistică comercială în contextul cerut de activitatea comercială, fie să elaborăm un plan care este deja compromis de situația reală de pe piață.

Principiul viziunii globale și analitice cere ca în planificarea logistică comercială să se țină cont de necesitatea unei viziuni de ansamblu asupra activității comerciale, care nu exclude însă decuparea ulterioară a sistemului logisticii comerciale în module care pot fi apoi dezvoltate separat.
Principiul evoluției arată că trebuințele și satisfacerea acestora sub aspectul tratării informației sunt în continuă schimbare, iar soluțiile propuse la un moment dat trebuie să asigure atât prelucrarea volumelor diferite de informații, cât și evitarea apariției costurilor prohibitive ca urmare a adaptării unor soluții de prelucrare necorespunzătoare momentului respectiv.

Principiul progresivității asigură existența și funcționarea lanțului de prelucrare a de a utiliza lanțul ca sursă de informații pentru alte sisteme organizatorice. De aceea lanțul are particularitatea de a răspunde unei trebuințe foarte stabile, ca de exemplu situația Registrului de scadențe.
Principiul continuității este necesar de aplicat deoarece realizările rămân uneori în întârziere, iar evoluțiile curente pot afecta destul de substanțial obiectivele urmărite și mijloacele alocate pentru acestea prin plan. De aceea trebuie asigurată continuitatea pentru a opera în timp oportun modificările necesare în vederea realizării prevederilor din planul logisticii comerciale.
Respectarea acestor principii conduce la elaborarea unui plan al logisticii comerciale de calitate, care să coreleze obiectivele din activitatea comercială propuse, cu mijloacele afectate pentru realizarea lor

Circuitele de distribuție prezintă anumite trăsături definitorii, valabile pentru întreaga lume a mărfurilor care formează obiectul tranzacțiilor comerciale, cât și o serie de caracteristici prin care se particularizează circuitul fiecărei categorii de produse. Acest fenomen a determinat specialiștii să abordeze distinct circuitele de distribuție pentru bunurile de consum individual, circuitele de distribuție pentru produse de utilizare productivă, circuitele de distribuție pentru produse agricole și circuitele de distribuție pentru servicii.
Pentru orientarea activității de distribuție a mărfurilor dintr-o anumită țară este absolut necesar să se cunoască în permanență, pe lângă conceptele de bază privind procesul de distribuție, și modul în care evoluează sistemele de distribuție din diverse țări ale lumii. Aceasta, pentru a se putea alinia respectivul proces la preocupările de modernizare a distribuției din diverse zone ale globului, cât și pentru a asigura o integrare funcțională a acestuia în circuitul mondial de valori.

În acest sens, analizele efectuate au scos în evidență faptul că economia contemporană, prin complexitatea fenomenelor pe care le generează, face ca metodele de distribuție să evolueze permanent. Asistăm astfel, în mod continuu, la apariția unor noi forme de vânzare cu ridicata și cu amănuntul, precum și la

conturarea unor noi sisteme de distribuție.

3.5 Rolul sistemului logistic

Sistemul logistic are rolul de servire a S.C Romtelecom S.A., respectiv de achiziție-aprovizionare,transport și depozitare a intrărilor, de dirijare în timp și spațiu a fluxurilor de intrări spre sistemele parțiale ale structurii efectorii în concordanță cu sarcinile subsistemului de fabricație, de depozitare și dirijare a ieșirilor în concordanță cu cerințele pieței inclusiv distribuția și întreținerea lor la client dacă acesta o cere, prin intermediul următoarelor sisteme parțiale: achiziționare-aprovizionare, depozitare, transport-manipulare, distribuție, service.

În cadrul S.C Romtelecom S.A sistemul logistic are următoarele sarcini:

• respectarea termenelor contractuale;

• îmbunătățirea competitivității transporturilor și manipulărilor;

• livrarea rapidă a produselor;

• gestionarea eficientă a stocurilor;

• reducere costurilor de depozitare;

• îmbunătățirea servirii clienților;

• distribuirea și alimentarea ritmică și în cantitățile necesare a materiilor prime, materialelor auxiliare, semifabricate, piese, S.D.V.-uri a celorlalte sisteme.

Gestionarea acestor sarcini se confruntă adesea cu obiective divergente la nivelul sistemelor parțiale, de aceea subsistemul logistic are menirea să le

armonizeze printr-o înlănțuire logică, pe baza unor reguli stricte. Proiectarea

rațională a subsistemului logistic permite înlăturarea disfuncționalităților în

exploatare. Este necesar ca proiectarea sistemelor parțiale ale subsistemului

logistic să nu se facă separat, ci printr-o abordare a întregului subsistem logistic,

distincția care se face având rol metodologic. Numai în acest mod se vor identifica toate conexiunile, se vor lua în considerare toate implicațiile, iar soluțiile vor fi la un nivel sporit de eficiență.

3.6 Proiectarea sistemului de achiziție-aprovizionare

Achiziția se ocupă cu selectarea furnizorilor, negocierea și încheierea

contractelor, iar aprovizionarea derulează aceste contracte în vederea asigurării

necesarului de stocuri pentru fabricație. În timp ce achiziția se concentrează

asupra problemelor de marketing, evaluării și negocierii, aprovizionarea va

gestiona colectarea fluxurilor de intrări în cadrul S.C Romtelecom S.A

La baza proiectării sistemului de achiziție-aprovizionare stau următoarele

documente:

– planul general de principiu;

– centralizatorul de materii prime, materiale și semifabricate

– centralizatorul dotărilor cu S.D.V.-uri ale subsistemului de fabricație;

– centralizatorul materialelor auxiliare și a semifabricatelor prin

cooperare ale sistemului de montaj;

– tabelul centralizator privind fluxurile de intrări/schimb în sistemele de

prelucrare și montaj;

– studiul de fezabilitate (furnizorii, condițiile de livrare, prețurile).

Pentru determinarea stocurilor tehnologice se impune identificarea rolului

stocurilor în cadrul firmei și anume:

• stoc speculativ,

• stoc de securitate,

• stoc util.

Stocul speculativ – este un stoc generat de un cost al oportunității ca

urmare a fluctuației prețurilor materiilor prime și materialelor.

Stocul de securitate asigură continuitatea activității S.T.E. ca urmare a unor

factori exogeni (naturali, sociali sau politici).

Stocul util asigură continuitatea activității pe perioada dintre două

aprovizionări succesive.

Pentru constituirea stocurilor se vor avea în vedere următoarele elemente:

– identificarea sortimentelor care sunt influențate de risc și incertitudinea

generate de furnizori, mijloace de transport etc.;

– eliminarea sortimentelor care nu acoperă nici un risc și nu au nici un

avantaj speculativ iar furnizorii pot livra în cantități mici și frecvente;

– reducerea costurilor de depozitare;

– minimizarea cheltuielilor de investiții cu spațiile de depozitare;

– alimentarea ritmică și în cantitățile necesare a subsistemului de

fabricație;

– dispersia teritorială a furnizorilor;

– caracteristicile intrărilor

– utilizarea eficientă a mijloacelor de transport extern.

O dată determinat nivelul de stoc sortiment, ținând seama de

consumul/sortiment/zi se vor întocmi programe de

aprovizionare/sortiment/furnizori.

În cazuri bine justificate, când aprovizionarea este prevăzută a se face în

partizi mari și la intervale de timp mari, se vor dimensiona stocurile pe baza

diferențelor dintre cantitățile aprovizionate și cele consumate. În funcție de

cantitățile care trebuie aprovizionate/furnizor se va determina necesarul de

personal aferent sistemului de achiziție-aprovizionare și dotările necesare.

Centralizatorul privind spațiile, dotările și personalul trebuie să cuprindă

următoarele specificații: birou – denumire, suprafață, dotări; personalul –

numărul și nivelul de pregătire.

3.7 Proiectarea sistemului de distribuție

Sistemul de distribuție are rolul de a pune la dispoziția clienților, cantitățile

de produse la locul și la momentul pe care aceștia le cer. Documentele care stau la baza elaborării proiectului sunt următoarele:

– planul general de principiu;

– studiul de fezabilitate (lista clienților-distribuitorilor; termenele de

livrare și cantitățile care urmează să le achiziționeze);

– proiectul de execuție a produsului finit (condiții de manipulare,

transport, depozitare, cartea tehnică);

Majoritatea producătorilor nu-și vând produsele direct utilizatorilor cărora le

sunt destinate. Ei utilizează distribuția în degrevarea efortului lor de vânzare

făcând apel astfel la intermediari. Vânzarea prin distribuitori este dinamică dar nu întotdeauna satisface producătorul ca urmare a unor structuri comerciale

neadecvate (profilul distribuitorului nu este întotdeauna în concordanță cu cel al

producătorului). În plus, producătorul urmărește să-și păstreze controlul formării costurilor sale pentru a-și asigura astfel competitivitatea reală prin prețurile produselor la clientul final, precum și de a-și alege canalele de distribuție pentru a-și păstra controlul asupra mix-ului său de marketing (prețul, distribuția și promovarea), de a-și crea o imagine completă asupra clientului final, orientându-și astfel activitatea în funcție de consumul real, de a adăuga noi servicii produselor sale realizând operațiuni suplimentare dar profitabile.

Pe baza acestor considerente, proiectantul trebuie să facă o analiză a

competitivității distribuției, în funcție de care va opta fie pentru vânzarea prin

distribuitori sau direct utilizatorilor.

Pe baza acestei analize, ținând cont și de caracteristicile produselor, de

cantitățile pe care le va achiziționa fiecare client, de dispersia teritorială a

clienților (distribuitorilor), se va întocmi programul de

distribuție/produs/clienți/distribuitori în concordanță cu termenele de livrare, se

va determina necesarul de personal, spațiile și dotările, se va întocmi centralizatorul acestora în mod asemănător cu cel al sistemului de achiziție-aprovizionare; se vor dimensiona, de asemenea, și stocurile de produse finite în vederea asigurării ritmicității livrărilor către clienți (distribuitori), știindu-se faptul că stocul nu creează valoare ci, din contră generează costuri de depozitare și manipulare.

3.8 Proiectarea sistemului de depozitare

Indiferent de natura depozitelor (de materii prime și materiale, semifabricate

sau produse finite) acestea îndeplinesc următoarele funcții în cadrul subsistemului logistic:

– funcția de primire presupune recepția de primire din punct de vedere

cantitativ și calitativ și preluarea propriu-zisă în depozit prin acceptarea

partizilor (loturilor) și înscrierea acestora în evidența depozitelor;

– funcția de condiționare constă în îndepărtarea componentelor

nevaloroase din materiile prime (specifică industriei alimentare), prin

sortarea materiei prime pe calități și tratarea în vederea conservării pe

timpul păstrării;

– funcția de păstrare (conservare) în depozit constă în lotizarea pe

partide intrate, sortimente, tipodimensiuni; protejarea împotriva

degradării; verificarea calității și remedierea; evidența cantităților aflate

în depozit în ordinea intrărilor;

– funcția de expediție constă în programarea și organizarea de loturi și

partizi în corelație cu cerințele subsistemului de fabricație și a

sistemului de distribuție; evidența cantităților ieșite din depozite.

Cele patru funcții ale subsistemului de depozitare presupun operații de

transfer în timp și spațiu, operații specifice sistemelor parțiale de transport-manipulare.

Se constată că, în cadrul subsistemului logistic , sistemul de depozitare leagă

celelalte sisteme parțiale iar îndeplinirea cu succes a funcțiilor acestuia este

condiționată de modul de sincronizare a ritmurilor proprii fiecăruia dintre

sistemele parțiale ale subsistemului logistic dar, și a subsistemului de fabricație.

3.9 Documentele necesare proiectării; conținutul proiectului sistemului de depozitare

Documentele care stau la baza proiectării sistemului de depozitare sunt

următoarele:

– stocurile/sortimente de materii prime, materiale auxiliare,

semifabricate, S.D.V.-uri;

– stocurile/sortimente de produse finite;

– planul general de principiu;

– fluxurile de intrări-ieșiri/schimb în subsistemul de fabricație;

– proiectul de execuție a produsului finit (condiții de depozitare și păstrare).

Proiectul sistemului de depozitare conține parte scrisă și parte desenată.

Partea scrisă conține următoarele:

1) descrierea fluxului de materiale și a modului de aranjare a materialelor,

cantitățile și sortimentele de materiale care se vor depozita în interiorul

fiecărui depozit;

2) caietul de sarcini conține: breviare de calcul pe baza cărora s-au

dimensionat depozitele (suprafața și înălțimea utilă), forța de muncă;

condiții de protecția muncii și PSI; modul de organizare a recepției,

depozitării, condiționării și eliberării materialelor; Standardele,

Normele care trebuiesc respectate la recepția, depozitarea și

primirea, expediția, condiționarea, păstrarea materialelor; condițiile de mediu care trebuiesc asigurate în interiorul depozitelor;

3) lista dotărilor cu indicarea specificațiilor, cantităților, furnizorilor și

prețurilor; centralizatorul forței de muncă aferent fiecărui depozit.

Partea desenată cuprinde următoarele:

– borderoul de desene;

– planul aferent fiecărui depozit în care se va indica modul de amplasare

a dotărilor, înălțimea acestora, spațiile destinate fiecărui sortiment și

suprafețele utile de depozitare/sortiment; sarcina/mp (greutatea/mp)

aferentă fiecărui spațiu; fluxul materialelor; culoarele de acces; căile

de transport; amplasarea spațiilor de recepție/expediție.

3.10 Dimensionarea depozitelor; proiectarea fluxurilor de materiale din interiorul depozitelor

În funcție de cantitățile și caracteristicile sortimentelor care trebuie

depozitate și de modul de așezare interioară a materialelor, de condițiile în care se va face primirea, păstrarea, manipularea, transportul și expediția se vor determina suprafețele (capacitățile) necesare depozitării.

Necesitățile de spațiu se vor determina pentru fiecare tip de material care

trebuie depozitat. Capacitatea depozitului este determinată de înălțimea până la

care materialele sunt stivuite în siguranță, de înălțimea rafturilor, stelajelor,

precum și de natura, gabaritul mijloacelor de manipulare: electrocare, transpalete,

electro și motostivuitoare, macarale și benzi transportoare.

Suprafața utilă a depozitului (Su) este formată din următoarele suprafețe:

– suprafața de depozitare propriu-zisă (Sd);

– suprafața de condiționare (Sc);

– suprafața pentru recepție (Sr);

– suprafața pentru expediție (Se);

– suprafața spațiilor de acces (culoare) pentru control și verificare (Sa);

– suprafața pentru transportul intern (St);

Deci suprafața utilă a depozitului va fi:

Su = Sd + Sc + Sr + Se +S a + St

Suprafața de depozitare se calculează pentru fiecare sortiment în parte, ca

raport între cantitatea sortimentului care trebuie stocat la cantitatea care se poate

stoca din sortimentul respectiv, în condiții de siguranță (în funcție de modul de

așezare a materialului) pe unitatea de suprafață (mp).

Sdi = Ni / Ci; Sdi – suprafața de depozitare pentru sortimentul ”i”

Ni – cantitatea de sortiment ”i” (to, mc)

Ci – cantitatea stocabilă din sortimentul ”i” pe mp (conform STAS-urilor și

Normelor) [to/mp], [mc/mp]

n

Σ = 1

i

Sd Sdi Sd – suprafața totală de depozitare

n – numărul de sortimente

Pentru materiale mici și cele păstrate pe stelaje, rafturi, dulapuri precum și

cele ambalate care nu se asigură o încărcare uniformă a spațiilor de depozitare

este necesar să se determine cantitatea reală de sortiment (Nri) care poate fi

depozitată conform formulei:

Nri = Ni /Ks

Nri – cantitatea reală de sortiment ”i” care trebuie depozitată [to], [mc]

Ks – coeficient de umplere a celulelor, despărțiturilor cu sortimentul ”i”

(conform STAS)

Suprafața de condiționare (Sc) se dimensionează în funcție de operațiile care

se efectuează.

Suprafața pentru recepție (Sr) se calculează cu relația :

Sr = Cr * Kc / cr * 360

în care:

Cr – cantitatea de materiale care trebuiesc recepționate

Kc – coeficient de neuniformitate a sosirii loturilor în depozit

cr – cantitatea ce se poate depozita/mp

Suprafața de expediție (Se) se determină cu relația :

Se = C * K / cr * 360

C – cantitatea de materiale ce ies din depozit

K – coeficient de neuniformitate a expediției

cr – cantitatea ce se poate depozita/mp

Suprafața de acces (Sa) este destinată accesului personalului sau separării

materialelor, fiind constituită din culoare de minimum 60 cm lățime dispuse

perpendicular pe căile de transport intern.

Suprafața de transport (St) se determină în funcție de gabaritul mijloacelor

de manipulare și transport intern precum și de gabaritul încărcăturii.

Pentru proiectarea fluxurilor de materiale din interiorul depozitelor, punctul

de plecare îl constituie funcțiile sistemului de depozitare (de primire,

condiționare, păstrare-conservare, expediție) funcții legate între ele prin sistemul parțial de transport-manipulare.

La proiectarea fluxurilor de materiale din depozit trebuie să se țină seama de

următoarele:

– în fluxuri trebuie să se includă toate funcțiile: primire, condiționare,

păstrare-conservare, expediție;

– organizarea în plan a funcțiilor să permită o desfășurare logică, în

succesiunea firească, fără întoarceri;

– în depozitele în care se vor desfășura mai multe fluxuri paralele

(pentru materiale diferite), fiecare flux va fi tratat separat, însă se va

avea în vedere și modul de conjugare al lor în ansamblul depozitului;

– se va urmări reducerea traseelor de transport și micșorarea numărului

de manipulări;

– definitivarea fluxurilor de materiale se va face ținând cont și de modul

de așezare a acestora.

După modul de desfășurare în plan a fluxurilor de materiale se pot întâlni

următoarele variante:

– flux în linie dreaptă – materialele intră pe la unul din capetele

depozitului și ies la celălalt capăt. Această variantă se aplică în cazul materialelor ambalate, paletizate, containerizate, prevăzându-se căi de transport longitudinale, deplasările efectuându-se într-un singur sens;

– flux în unghi la 90o – materialele intră pe una din laturile depozitului

și ies pe latura perpendiculară pe cea prin care au intrat.Această variantă este indicată materialelor care se păstrează mai mult timp și care nu intră în fabricație în ordinea primirii, avantajul acestei variante este acela că micșorează spațiile aferente căilor de transport dar multiplică spațiile aferente căilor de acces;

– flux în unghi la 180o – materialele intră și ies pe aceeași latură a depozitului

Această variantă permite folosirea acelorași rampe pentru intrare/ieșire din depozit și utilizarea eficientă a forței de muncă și a mijloacelor de manipulare și transport din interiorul depozitului. În schimb marele dezavantaj este acela că apar încrucișări și aglomerări de materiale pe flux;

3.11 Determinarea dotărilor și a forței de muncă

O dată stabilit modul de așezare interioară a materialelor și fluxul acestora

se va determina necesarul de dotări (rafturi, dulapuri, stelaje, țarcuri, palete etc)

aferente fiecărui sortiment, în funcție de cantitățile care trebuie depozitate.

Echipamentele de condiționare se determină în funcție de natura și volumul

operațiilor iar forța de muncă pe baza normelor tehnice de timp/operație. Numărul personalului necesar pentru deservirea depozitului se stabilește în funcție de natura operațiilor la care acesta intervine, frecvența și modul de succesiune în timp a acestora pe baza normelor tehnice de timp/operație, stabilindu-se și nivelul de calificare și timpul de lucru.

De obicei dotările aferente depozitelor se confecționează la fața locului în

poziția de exploatare.

Pe lângă dotările aferente depozitului și a forței de muncă este necesar să se

determine dotările și personalul care se ocupă cu evidența primirilor și expedițiilor

care, de obicei, au amenajate birouri dotate cu fișete, calculatoare, telefoane etc.

Centralizatorul privind spațiile, personalul și dotările cuprinde aceleași specificații.

3.12 Proiectarea sistemului de transport-manipulare interior

Sistemul de transport-manipulare interior are rolul de a transfera în spațiu și

timp materiile prime, materialele, semifabricatele, produsele finite, sculele,

dispozitivele, reperele, piesele și deșeurile în interiorul subsistemelor de fabricație și a sistemului de depozitare.

În interiorul sistemului de depozitare, alegerea mijloacelor de transport și

manipulare se face ținând cont de următoarele:

– caracteristicile geometrice; greutatea; volumul și modul de ambalare a

materialelor;

– fluxul materialelor în interiorul depozitelor;

Pentru materialele ambalate, paletizate, containerizate se vor folosi mijloace

de transport-manipulare care dispun și de instalații de încărcare-descărcare, poduri și grinzi rulante, motostivuitoare.

O dată ales tipul mijloacelor de transport-manipulare aferent sistemului de

depozitare, cunoscându-se cantitățile de intrări/schimb/sortimente aferente

componentelor sistemelor de prelucrare și montaj, programele de aprovizionare/

furnizor/sortimente și programele de distribuție/produs/clienți și capacitățile

mijloacelor de transport-manipulare se vor determina necesarul acestora pe fiecare tip de mijloc de transport, precum și forța de muncă care le deservește.

În funcție de gabaritul mijloacelor de transport, raza de manevră a acestora,

se vor determina lățimea căilor de acces intern, pe baza căreia se va putea

determina suprafața de transport (St) și deci suprafața utilă a depozitului (Su) și

înălțimea utilă a depozitului.

Tabelul centralizator privind necesarul de mijloace de transport și forță de

muncă trebuie să cuprindă următoarele specificații: denumirea, tipul, furnizorul,

preț, număr bucăți, puterea instalată, dacă necesită sau nu montaj, gabaritul, forța de muncă care îl deservește – număr, și pregătire.

La proiectarea sistemului de transport-manipulare în interiorul subsistemului de fabricație, punctul de plecare îl constituie performanțele tehnologice ale celor două sisteme parțiale: prelucrare și montaj respectiv: productivitate, flexibilitate, fiabilitate, numai astfel se poate concepe un sistem de transport-manipulare compatibil cu subsistemul de fabricație.

În funcție de performanțele celor două sisteme parțiale se pot proiecta

următoarele tipuri de sisteme de transport-manipulare:

– sisteme clasice cu grad redus de mecanizare;

– sisteme de transport continuu cu utilizarea diferitelor tipuri de transportare (transportare cu plăci, cu racleți, elicoidale, cu bandă) care asigură alimentarea și transferul la locurile de lucru cu grad de automatizare ridicat.

– sisteme de transport automatizat, care cuprind întregul flux tehnologic de la intrarea în subsistemul de fabricație până la ieșire.

Utilizarea unor tehnologii de prelucrare și montaj flexibile impune asigurarea unei manipulări operative.

3.13 Rețele de transport ca elemente cu rol de suport logistic

Transportul creează legături valabile între regiuni și activități economice, având multiple valențe istorice, sociale, politice, economice și de mediu.

Multe sisteme de transport au acces universal așa ca nu este specific ca un utilizator să fie avantajat în competiție cu alții.

De exemplu pe un drum public are acces oricine cu un mijloc de transport individual sau cu mijloace ale companiilor de transport public, sau pe jos.

Astfel accesul este uniform oriunde, cu localizări și reguli specifice sistemului de transport și care permite a intra sau a părăsi oricând. Accesul este uniform pe când accesibilitatea nu. Conceptul de accesibilitate este relativ. Dacă analizăm o rețea de transport (fig. 1) cu trei puncte (a,b și c) constatăm că spre toate este permis accesul la sistem. Dar dacă facem comparația între ele punctul b este „mai accesibil” în comparație cu punctele a și c. Se poate trage concluzia că accesibilitatea depinde de configurația rețelei pe când accesul în rețea

nu. Această concluzie prezintă interes sub aspect logistic pentru programarea și optimizarea rutelor. Expresia „distanța nu este timp” are valoare de adevăr. Există tendința de a schimba distanța cu timpul când este necesară parcurgerea ei și când este măsurată performanța sistemelor de transport, ceea ce este o

greșeală conceptuală. Atâta timp cât distanța este constantă timpul în care este parcursă depinde de tehnologia de transport sau de congestionarea fluxului.

Pentru o rețea de transport se specifică lungimea fiecărui segment în km. La un traseu ales lungimea geografică poate fi calculată exact. Nu poate fi însă

estimat cu mare precizie intervalul de timp necesar pentru ca aceasta să fie parcursă. Pentru un alt traseu de aceiași lungime din rețea timpul necesar pentru a o parcurge va fi diferit chiar dacă se utilizează aceiași tehnologie de transport. Practica dă însă de multe ori descrierea distanței ca interval de timp necesar pentru a parcurge un anumit drum. Acest mod de exprimare este aproximativ dar pentru că se practică îl ilustrăm în figura 2.

Aceiași rețea în reprezentare absolută a distanței (fig. 2a) este percepută prin exprimarea în timpul de parcurs a segmentelor deformată ca în figura 2b. Din

punct de vedere logistic acest mod de percepție este util pentru optimizarea rutelor.

3.14 Continuitatea spațială a transportului sub aspectul cerințelor logistice

Componentele de bază ale sistemelor de transport în afară de mijloacele de transport sunt rețelele, nodurile și cererea de transport. Rețelele de transport au specificitate legată de modul de transport (feroviar, rutier,

aerian, fluvial, maritim, prin conducte). Pentru a realiza continuitatea activităților de transport dintre punctul de start și cel de destinație trebuie uneori utilizate rețele ale diferitelor moduri de transport.

În figura 3 este prezentat principiul de utilizare a rețelelor modurilor de transport pentru asigurarea continuității spațiale de transport.

Rețelele A și B sunt de același tip în ce privește modul de transport și servesc o aceiași arie teritorială, dar între ele există o discontinuitate. Rețeaua C este de

un alt tip în ce privește modul de transport dar are noduri comune cu fiecare dintre celelalte două. Pentru a face un transport de pe un nod al rețelei A spre oricare nod al rețelei B trebuie să apelăm și la rețeaua C folosind unele noduri pe care aceasta le are în comun cu fiecare dintre rețelele A și B.

Reprezentarea grafică a unei rețele de transport prin graful rețelei permite alocarea de semnificații nodurilor și arcelor/muchiilor astfel:

• Pentru noduri:

− capacitatea de tranzitare [vehicule pe zi];

− capacitatea de staționare simultană [număr de

vehicule];

− costuri individuale de tranzitare;

− timp individual de tranzitare;

− timp mediu de staționare;

− arcele incidente și de ieșire;

• Pentru arce/muchii:

− nodurile de intrare și de ieșire;

− viteze medii tehnică și comercială;

− capacitatea de circulație [vehicule pe zi];

− costul individual de tranzitare;

− consumul energetic individual [kWh/vehicul km];

− indicatori individuali de poluare [noxe/vehicul sau dB/vehicul].

În ceea ce privește parcurgerea unei rute de la un nod de start spre un nod destinație se permite, cel puțin teoretic, alegerea unui drum în graful rețelei din mulțimea drumurilor posibile care fac legătura între cele două

noduri. Practic se regăsesc atâtea rute posibile câte drumuri se pot identifica pe graful rețelei. Pentru fiecare rută trebuie să se cunoască: nodurile intermediare,

capacitatea rutei și costul individual de tranzitare.

3.15 REZUMAT

Sistemul logistic are rolul de servire a S.C Romtelecom S.A., respectiv de achiziție-aprovizionare,transport și depozitare a intrărilor, de dirijare în timp și spațiu a fluxurilor de intrări spre sistemele parțiale ale structurii efectorii în concordanță cu sarcinile subsistemului de fabricație, de depozitare și dirijare a ieșirilor în concordanță cu cerințele pieței inclusiv distribuția și întreținerea lor la client dacă acesta o cere, prin intermediul următoarelor sisteme parțiale: achiziționare-aprovizionare,depozitare, transport-manipulare, distribuție,service.

Modul cum este conceput subsistemul logistic influențează atât subsistemul

de fabricație – prin calitatea, ritmicitatea și sincronizarea fluxurilor de intrări-ieșiri,cât și dezvoltarea în plan a firmei prin suprafața depozitelor și a căilor de

acces în incintă și în interiorul subsistemului de producție.

Sarcinile subsistemului logistic în cadrul Romtelecom S.A sunt:

• respectarea termenelor contractuale;

• îmbunătățirea competitivității transporturilor și manipulărilor;

• livrarea rapidă a produselor;

• gestionarea eficientă a stocurilor;

• reducere costurilor de depozitare;

• îmbunătățirea servirii clienților;

• distribuirea și alimentarea ritmică și în cantitățile necesare a materiilor

prime, materialelor auxiliare, semifabricate, piese.

Pentru determinarea stocurilor optime de materii prime, materiale, S.D.V.-

uri este necesar să se aibă în vedere atât oportunitățile oferite de piață și de

furnizori, cât și volumul cheltuielilor de depozitare și a celor de transport.

De asemenea, se va face o analiză și asupra avantajelor și dezavantajelor

oferite de distribuția directă sau prin intermediari, precum și competitivitatea

produsului la ieșirea din S.C Romtelecom S.A. sau la poarta clientului, acesta din urmă influențând direct dimensiunea sistemului de transport extern.

La organizarea sistemului de depozitare se vor analiza avantajele și

dezavantajele oferite de depozitarea centralizată sau descentralizată, ținându-se

cont atât de cheltuielile de exploatare și investiții, cât și de terenul disponibil.

Sistemul de transport manipulare trebuie conceput astfel încât să asigure

utilizarea eficientă a mijloacelor de transport extern, alimentarea ritmică și

degajarea locurilor de muncă, eliminarea stocurilor, fazelor de așteptare și

blocărilor din subsistemul de fabricație, precum și efectuarea transportului în

timpi scurți, eliminarea pierderilor și a degradării materialelor.

Se va avea în vedere mecanizarea transportului în incintă, precum și

alegerea unui sistem de transport interior compatibil cu performanțele tehnologice ale subsistemului de fabricație, astfel încât subsistemul logistic să contribuie la creșterea eficienței în exploatare a S.C. Romtelecom S.A

CAPITOLUL IV

Proiect Inginerie

(partea tehnică)

MOTOSTIVUITORUL

4.1 Caracteristicile tehnice

4.2 Verificarea stabilității motostivuitorului

În cazul verificării stabilității se iau in considerare două situații:

Electrostivuitorul staționează în fața unui stelaj și stivuiește la înalțimea maximă care poate fi permisă prin exploatarea acestuia

În aceste condiții se poate defini primul coeficient de stabilitate:

unde:

– GST – greutatea totală a electrostivuitorului;

– xG – distanța de la centrul de greutate al electrostivuitorului până la axa roților din față;

– α – unghiul de înclinare care este facut de planul de rulare, pe care staționează electrostivuitorul, cu planul orizontal;

– yG – distanța de la centrul de greutate al electrostivuitorului până la planul de rulare;

– Gînc – greutatea încărcăturii;

– Hmax – înălțimea maximă de stivuire;

– a – distanța de la axa roților din față până la centrul de greutate al încărcăturii;

unde:

– x – distanța de la axa roților din față până la centrul de greutate al furcilor;

– c – distanța de la centrul de greutate al furcilor până la centrul de greutate al încărcăturii;

se verifică condiția de stabilitate

Electrostivuitorul se deplasează cu încărcătura pe o pantă cu un unghi α=5°, iar la un moment dat acesta este frânat brusc. În aceste condiții apar noi forțe, și anume forțele de inerție care acționează în sensul instabilității electrostivuitorului

unde:

– GST – greutatea totală a electrostivuitorului;

– xG – distanța de la centrul de greutate al electrostivuitorului până la axa roților din față;

– α – unghiul de înclinare care este facut de planul de rulare, pe care staționează electrostivuitorul, cu planul orizontal;

– yG – distanța de la centrul de greutate al electrostivuitorului până la planul de rulare;

– Gînc – greutatea încărcăturii;

– Fi1 – forța de inerție ce acționează asupra încărcăturii

unde:

mînc – masa încărcăturii;

af – accelerația la frânare;

unde:

– v – viteza de deplasare a electrostivuitorului cu încărcătură;

– tf – timpul de frânare;

– Fi2 – forța de inerție ce acționează asupra electrostivuitorului

unde:

mST – masa stivuitorului;

af – accelerația la frânare;

unde:

– v – viteza de deplasare a electrostivuitorului cu încărcătură;

– tf – timpul de frânare;

– HT – înălțimea de transport;

Se verifică condiția de stabilitate.

4.3 Alegerea tipului de clădire pentru depozitarea mărfurilor și stabilirea dimensiunilor de bază ale acesteia

Pentru dimensionarea halei se dau urmatoarele posibile dimensiuni și se alege varianta optimă dată de cel mai mare coeficient de utilizare a suprafeței halei dintre cazurile analizate:

Date inițiale

unde:

– Δx – dimensiunea raportată la suprafața laterală a stelajului ce revine unei celule de depozitare

– Δy – înălțimea unei unități de încărcătură

– Bst – lățimea unui stelaj

– D – distanța dintre axele celor doi pereți verticali ai clădirii

– Lu – distanța dintre axele a două uși vecine ale clădirii

În aceste condiții vom avea patru cazuri de analizat:

Cazul 1 (D=18m, Lu=14,5m, Δx=1000mm, Bst=1200mm)

unde:

NCO – numărul de celule dintr-un stelaj cu un singur nivel;

Lst – lungimea unui stelaj;

lc – spațiul de circulație pentru utilaje;

∆x – dimensiunea raportată la suprafața laterală a stelajului ce revine unei celule de depozitare.

Din ecuația de mai sus rezultă că vom avea 2 stelaje simple,2 stelaje duble și 3 culoare de lucru cu paleții (Nst=6 stelaje)

unde:

NCN – numărul total de celule pe orizontală;

NCO – numărul de celule dintr-un stelaj cu un singur nivel;

Nst – numărul stelajelor;

unde:

NCS – numărul locurilor de depozitare;

Hmax – inăltimea maximă de stivuire;

∆y – înălțimea unei unități de încărcătură;

unde:

kus – coeficientul de utilizare a suprafeței;

Aos – suprafața totală a stelajelor;

AT- suprafața totală a sectorului de hală;

Cazul 2 (D=18m, Lu=14,5m, Δx=1400mm, Bst=800mm)

unde:

NCO – numărul de celule dintr-un stelaj cu un singur nivel;

Lst – lungimea unui stelaj;

lc – spațiul de circulație pentru utilaje;

∆x – dimensiunea raportată la suprafața laterală a stelajului ce revine unei celule de depozitare.

Din ecuația de mai sus rezultă că vom avea 2 stelaje simple,2 stelaje duble și 3 culoare de lucru cu paleții (Nst=6 stelaje)

unde:

NCN – numărul total de celule pe orizontală;

NCO – numărul de celule dintr-un stelaj cu un singur nivel;

Nst – numărul stelajelor;

unde:

NCS – numărul locurilor de depozitare;

Hmax – inăltimea maximă de stivuire;

∆y – înălțimea unei unități de încărcătură;

unde:

kus – coeficientul de utilizare a suprafeței;

Aos – suprafața totală a stelajelor;

AT- suprafața totală a sectorului de hală;

Cazul 3 (D=28m, Lu=14,5m, Δx=1000mm, Bst=1200 mm)

unde:

NCO – numărul de celule dintr-un stelaj cu un singur nivel;

Lst – lungimea unui stelaj;

lc – spațiul de circulație pentru utilaje;

∆x – dimensiunea raportată la suprafața laterală a stelajului ce revine unei celule de depozitare.

Din ecuația de mai sus rezultă că vom avea 2 stelaje simple,4 stelaje duble și 5 culoare de lucru cu paleții (Nst=10 stelaje)

unde:

NCN – numărul total de celule pe orizontală;

NCO – numărul de celule dintr-un stelaj cu un singur nivel;

Nst – numărul stelajelor;

unde:

NCS – numărul locurilor de depozitare;

Hmax – inăltimea maximă de stivuire;

∆y – înălțimea unei unități de încărcătură;

unde:

kus – coeficientul de utilizare a suprafeței;

Aos – suprafața totală a stelajelor;

AT- suprafața totală a sectorului de hală;

Cazul 4 (D=28m, Lu=14,5m, Δx=1400mm, Bst=800mm)

unde:

NCO – numărul de celule dintr-un stelaj cu un singur nivel;

Lst – lungimea unui stelaj;

lc – spațiul de circulație pentru utilaje;

∆x – dimensiunea raportată la suprafața laterală a stelajului ce revine unei celule de depozitare.

Din ecuația de mai sus rezultă că vom avea 2 stelaje simple,4 stelaje duble și 5 culoare de lucru cu paleții (Nst=10 stelaje)

unde:

NCN – numărul total de celule pe orizontală;

NCO – numărul de celule dintr-un stelaj cu un singur nivel;

Nst – numărul stelajelor;

unde:

NCS – numărul locurilor de depozitare;

Hmax – inăltimea maximă de stivuire;

∆y – înălțimea unei unități de încărcătură;

unde:

kus – coeficientul de utilizare a suprafeței;

Aos – suprafața totală a stelajelor;

AT- suprafața totală a sectorului de hală;

Deoarece în cazul 3 avem cel mai mare coeficient de utilizare a suprafeței(kus=33,36%), acesta este cazul pe care îl folosim pentru delimitarea sectorului de hală

unde:

CND – capacitatea necesară a depozitului;

Qa – volumul annual de marfă;

z – numărul zilelor lucrătoare dintr-un an;

kn – coeficientul de neuniformitate zilnică a activității la punctele de manipulare;

TD – timpul mediu de depozitare;

kD – coeficientul de depozitare a mărfurilor;

unde:

NSC – numărul necesar al sectoarelor de hală din depozit;

CND – capacitatea necesară a depozitului;

NCS – numărul locurilor de depozitare;

Rezultă dimensiunile depozitului după cum urmează:

-Lungimea depozitului:

-Lățimea depozitului:

unde:

D – deschiderea depozitului;

– lRF – lățimea rampei ce deservește mijloacele de transport feroviare;

– lRA – lățimea rampei ce deservește mijloacele de transport auto;

4.4 Stabilirea numărului necesar de utilaje

Când se lucrează într-un singur schimb

unde:

QA – fluxul de aprovizionare a depozitului;

– Qa – volumul annual de marfă;

z – numărul zilelor lucrătoare dintr-un an;

TF – timpul zilnic de funcționare al depozitului;

kn – coeficientul de neuniformitate zilnică a activității la punctele de manipulare;

kD – coeficientul de depozitare a mărfurilor;

unde:

– QTD – fluxul în care mărfurile sunt livrate imediat, nemai fiind necesară depozitarea

unde:

QL – fluxul la livrare;

unde:

Qsp – fluxul cauzat de manipularea suplimentară a unei unități de încărcătură din cele încărcate;

α – ponderea operațiilor de sortare și pregătire a comenzilor pentru clientelă;

unde:

Qe – productivitatea medie orară de exploatare a depozitului;

TC – durata medie a unui ciclu de manipulare;

kT – coeficientul de folosire în timp a utilajului;

unde:

lm – lungimea medie de deplasare;

vD – viteza medie de deplasare a stivuitorului cu și fără încărcătură;

Hmed – înălțimea medie de stivuire;

vRC – viteza medie de ridicare și coborâre a furcilor;

unde:

– NSTV – numărul necesar de stivuitoare.

Când se lucrează în două schimburi (TF=16h)

Când se lucrează în trei schimburi (TF=24h)

4.5 Calculul consumului de energie

4.5.1 ENERGIA CONSUMATĂ LA DEPLASAREA STIVUITORULUI

STARE ÎNCĂRCATĂ

unde:

Pnec – puterea necesară

FR – forța rezistentă la rulare;

unde:

– ω0 – coeficientul de rezistență la rulare;

– GST – greutatea stivuitorului;

– Gînc – greutatea încărcăturii;

– v – viteza de rulare a stivuitorului;

– ηT – randamentul transmisiei dintre motor și cei doi arbori planetari;

unde:

MD – cuplul în regim dinamic;

Jred – momentul de inerție redus la arborele motorului corespunzător perioadei de demarare a mașinii;

unde:

– JR – momentul de inerție al rotorului;

– JC – momentul de inerție al cuplajului dintre arborele motorului și mecanismul de lucru;

– nN – turația motorului;

εD – accelerația unghiulară la demarare;

unde:

– ωN – viteza unghiulară;

– tD – timpul de demarare;

unde:

– aD – accelerația la demarare;

unde:

tF – timpul de frânare;

aF – accelerația la frânare;

unde:

tC – timpul de mers cu viteză constantă;

lm – lungimea medie de deplasare;

lD – lungimea de demarare;

lF – lungimea de frânare;

unde:

MS – cuplul în regim static;

unde:

Mmax – cuplul maxim;

unde:

Pmax – puterea maximă;

unde:

WESî – consumul de energie la deplasarea stivuitorului cu încărcătură;

STARE GOALĂ

unde:

WESg – consumul de energie la deplasarea stivuitorului fără încărcătură;

4.5.2 ENERGIA CONSUMATĂ DE MECANISMUL DE RIDICARE

STARE ÎNCĂRCATĂ

unde:

Pnec – puterea motorului necesară pentru acționarea mecanismului de ridicare a stivuitorului;

– Fp – forța care acționează tija pistonului;

unde:

– Gc – greutatea furcilor plus cea a căruciorului portfurcă;

– lc – distanța dintre axa roților căruciorului și axa centrului de greutate a încărcăturii;

– x – distanța dintre axa centrului de greutate a căruciorului și axa roților acestuia;

– bc – baza de rulare a căruciorului;

– ηa – randamentul angrenajului roată-lanț;

– vRC – viteza de ridicare/coborâre a încărcăturii;

unde:

tR – timpul de ridicare al furcilor;

Hmed – înălțimea medie de stivuire;

unde:

ERî – energia consumată la ridicarea furcilor cu încărcătură.

STARE GOALĂ

unde:

ERg – energia consumată la ridicarea furcilor fără încărcătură.

4.6 Calculul cheltuielilor

4.6.1 CHELTUIELI CU SALARIILE

Tabelul nr. 4.6.1.1

Cazul 1 – caz în care se lucrează într-un schimb (TF=8 h, NSTV=11 stivuitoare)

În acest caz avem nevoie de 6 conducători de utilaj, 1 electromecanic de întreținere și 2 lucrători necalificați

unde:

1,3 – coeficientul ce ține seamă de taxele suplimentare pe care angajatorul le plătește statului

12 – numărul lunilor dintr-un an

Cazul 2 – caz în care se lucrează în două schimburi (TF=16 h, NSTV=6 stivuitoare)

În acest caz avem nevoie de 12 conducători de utilaj, 2 electromecanici de întreținere și 4 lucrători necalificați

Cazul 3 – caz în care se lucrează în trei schimburi (TF=24 h, NSTV=4 stivuitoare)

În acest caz avem nevoie de 12 conducători de utilaj, 3 electromecanici de întreținere și 6 lucrători necalificați

4.6.2 CHELTUIELI CU ENERGIA

Energia consumată de utilaje

unde:

Nem – numărul de cicluri dintr-un an pe care-l efectuează utilajele

Qa – volumul anual de mărfuri;

kD – coeficientul de depozitare a mărfurilor;

α – ponderea operațiilor de sortare și pregătire a comenzilor pentru clientelă;

unde:

Wa – energia consumată anual de utilaje

Energia consumată cu iluminatul

unde:

SD – suprafața totală a depozitului;

D – deschiderea depozitului;

lRF – lățimea rampei destinată deservirii vehiculelor feroviare;

lRA – lățimea rampei destinată deservirii vehiculelor auto;

LD – lungimea depozitului;

Corpurile de iluminat având o putere de iluminat de 40W/10m2 rezultă că pentru întreaga suprafață a depozitului vom avea o putere de iluminare de:

Cazul 1 (TF=8 h, Tv=1 h, Ti=2 h, Tm=1,5 h)

unde:

TF – timpul zilnic de funcționare a depozitului;

Tv – timpul zilnic de funcționare a iluminatului pentru ora de vară;

Ti – timpul zilnic de funcționare a iluminatului pentru ora de iarnă;

Tm – timpul mediu zilnic de funcționare a iluminatului.

unde:

WIL – consumul anual de energie cu iluminatul;

P – puterea de iluminare debitată de corpurile de iluminat pentru întreaga suprafață a depozitului;

z – numărul zilelor lucrătoare dintr-un an;

Cazul 2 (TF=16 h, Tv=5 h, Ti=9 h, Tm=7 h)

Cazul 3 (TF=24 h, Tv=13 h, Ti=17 h, Tm=15 h)

Cheltuielile totale anuale cu energia

Cazul 1 – caz în care se lucrează într-un schimb (TF=8 h)

unde:

ce – costul unitar pentru consumul de energie;

WIL – consumul anual de energie cu iluminatul;

Wa – energia consumată anual de utilaje;

Cazul 2 – caz în care se lucrează în două schimburi (TF=16 h)

unde:

ce – costul unitar pentru consumul de energie;

WIL – consumul anual de energie cu iluminatul;

Wa – energia consumată anual de utilaje;

Cazul 3 – caz în care se lucrează în trei schimburi (TF=24 h)

unde:

ce – costul unitar pentru consumul de energie;

WIL – consumul anual de energie cu iluminatul;

Wa – energia consumată anual de utilaje;

4.6.3 CHELTUIELI CU AMORTIZAREA, REPARAȚIILE ȘI ÎNTREȚINEREA

Tabelul nr. 4.6.3.1

Cazul 1 – caz în care se lucrează într-un schimb (TF=8 h) și în care avem 11 stivuitoare (NSTV=11 stivuitoare)

Tabelul nr. 4.6.3.2

unde:

SC – suprafața clădirii;

LD – lungimea depozitului;

D – deschiderea depozitului;

unde:

SR – suprafața rampelor;

LD – lungimea depozitului;

lRF – lățimea rampei destinată deservirii vehiculelor feroviare;

lRA – lățimea rampei destinată deservirii vehiculelor auto;

unde:

CA – cheltuielile totale anuale cu amortizarea.

unde:

CÎR – cheltuielile totale anuale cu întreținerea și reparațiile

Cazul 2 – caz în care se lucrează în două schimburi (TF=16 h) și în care avem 6 stivuitoare (NSTV=6 stivuitoare)

Tabelul nr. 4.6.3.3

unde:

CA – cheltuielile totale anuale cu amortizarea.

unde:

CÎR – cheltuielile totale anuale cu întreținerea și reparațiile.

Cazul 3 – caz în care se lucrează în trei schimburi (TF=24 h) și în care avem 4 stivuitoare (NSTV=4 stivuitoare)

Tabelul nr. 4.6.3.4

unde:

CA – cheltuielile totale anuale cu amortizarea.

unde:

CÎR – cheltuielile totale anuale cu întreținerea și reparațiile.

4.6.4 CHELTUIELI CU MANIPULAREA MĂRFURILOR

Cazul 1 – caz în care se lucrează într-un schimb (TF=8 h)

unde:

cman – costul pentru manipularea unei unități de încărcătură

CS – cheltuielile totale anuale cu salariile;

CE – cheltuielile totale anuale cu energia consumată;

CA – cheltuielile totale anuale cu amortizarea;

CÎR – cheltuielile totale anuale cu întreținerea și reparațiile;

Qa – volumul annual de mărfuri;

kD – coeficientul de depozitare a mărfurilor;

α – ponderea operațiilor de sortare și pregătire a comenzilor pentru clientelă;

Cazul 2 – caz în care se lucrează în două schimburi (TF=16 h)

unde:

cman – costul pentru manipularea unei unități de încărcătură

CS – cheltuielile totale anuale cu salariile;

CE – cheltuielile totale anuale cu energia consumată;

CA – cheltuielile totale anuale cu amortizarea;

CÎR – cheltuielile totale anuale cu întreținerea și reparațiile;

Qa – volumul annual de mărfuri;

kD – coeficientul de depozitare a mărfurilor;

α – ponderea operațiilor de sortare și pregătire a comenzilor pentru clientelă;

Cazul 3 – caz în care se lucrează în trei schimburi (TF=24 h)

unde:

cman – costul pentru manipularea unei unități de încărcătură

CS – cheltuielile totale anuale cu salariile;

CE – cheltuielile totale anuale cu energia consumată;

CA – cheltuielile totale anuale cu amortizarea;

CÎR – cheltuielile totale anuale cu întreținerea și reparațiile;

Qa – volumul annual de mărfuri;

kD – coeficient de depozitare a mărfurilor;

α – ponderea operațiilor de sortare și pregătire a comenzilor pentru clientelă;

CAPITOLUL V

Identificarea,formularea și evaluarea unei probleme din cadrul sistemului logistic

5.1 Definirea problemei: tehnic și tehnologic

Principala problemă cu care se confruntă Departamentul Logistic din cadrul firmei S.C Romtelecom este sistemul de transport al materialelor de la centrul din București către celelalte centre din țară, aceasta datorâdu-se neseriozității firmelor de transport cu care firma a colaborat.Datorită acestui fapt imaginea firmei a avut serios de de suferit și a dus la pierderea unor comenzi importante.

Este evident că firma va trebui sa apeleze la alte firme de transport trebuind să pună accentul pe urmărirea traseelor și verificarea acestora dacă sunt în program, de asemenea va trebui să impună condiții mai stricte la contractarea transportatorilor astfel încat să nu mai existe probleme în transportul intern.

5.2 Evaluarea problemei

Avem 2 posibilități de soluționare a acestei probleme:

1.În primul rând firma S.C Romtelecom va trebui să facă o prospectare a pieței pentru a vedea care sunt condițiile și prețurile principalilor transportatori.

Pentru contractarea unui transportator firma are la dispoziție un buget de 40.000 RON/an.

2.Achiziționarea unui cap de tractor cu tot cu remorcă. Costurile previzionate, rezultate din prospectarea pieței 450.000+costuri cu TVA, asigurare, personalul implicat aproximate la 15.000 RON

5.3 Soluționarea problemei parcurgând pașii procedurii de analiză ai ingineriei economice

A. Definirea de alternative (tehnic și economic)

Dupa efectuarea unor calcule firma a estimat că va avea nevoie să facă 2 transporturi lunar care vor necesita 600 km, ceea ce inseamnă că pe an vor fi efectuate 7200 km livrare de produse către centrul din Timișoara.

Firmele cu care au negociat au avut următoarele tarife:

-Firma de transport “Dunca Expediții”-tarif pe km 5.55 lei/km.

-Firma de transport “Pletl”-tarif pe km 6 lei/km.

-Firma de tarnsport “Trans-Dara” tarif pe km 6.50 lei/km.

După cum se observă și din tabel cea mai bună variantă pe care o are firma este cea în care firma plătește pentru transport 5.55 ron/km către firma “Dunca Expediții” și are timpul de întârziere maxim acceptat pentru livrarea produselor de o zi.

7200 km*5.55 lei=39.999,60 RON

Deci valoarea necesară pe an este de 40.000 RON.

1.Alternativele pe care le are firma în ceea ce privește contractarea transportatorilor

-bugetul necesar angajării transportatorilor se poate asigura din fonduri proprii, valoarea necesară fiind de 40.000 lei.

-bugetul necesar angajării transportatorilor se poate asigura prin angajarea unui credit în valoare totală de 40.000 lei.

-bugetul necesar angajării transportatorilor se poate asigura, o parte din fonduri proprii (10.000) iar pentru restul de 30.000 se poate angaja un credit.

Varianta a-II a de soluționare

S-au luat în considerare următoarele criterii:

-combustibulul consumat la 100 km

-perioada de timp pe care se acordă service

-prețul autocamionului cu tot cu remorcă

Pentru cea de a-II a varianta în care firma va trebui sa achiziționeze un autocamion firma are urmatoarele oferte pe care poate să le ia în considerare:

După cum se observă cea mai bună variantă este cea în care firma platește 450.000 RON pentru Volvo.

-Cap de tractor nou Volvo cu remorcă inclusă …… 450.000 lei

-Costurile cu asigurare, TVA,personal…………….…..15.000 lei

TOTAL………………..………………………………465.000 lei

Alternativele pe care le are firma în ceea ce privește achiziționarea unui autocamion nou:

-bugetul necesar achiziționării unui autocamion nou+costuri cu TVA asigurare, personalul implicat, se poate asigura din fonduri proprii, valoarea necesară fiind de 465.000 lei.

-bugetul necesar achiziționării unui autocamion nou+costuri cu TVA, asigurare, personalul implicat se poate asigura prin angajarea unui credit valoarea necesară fiind de 465.000 lei.

-bugetul necesar achiziționării unui autocamion nou+costuri cu TVA, asigurare, personalul implicat se poate asigura o parte din fonduri propii (200.000) iar pentru restul de 265.000 se poate angaja un credit.

B. Dezvoltarea alternativelor: tehnic, economic(calculație de costuri, prag de rentabilitate).

Firma are la dispoziție un cont la bancă de 200.000 lei.

Pentru prima metodă de soluționare:

1.în cazul folosirii de fonduri proprii, se poate ajunge la o situație de tip incapabilitate de plată a furnizorilor; această metodă are avantajul că nu trebuie plătită dobândă.

2.în cazul angajării unui credit pentru toată valoarea necesară (40.000 lei), se imobilizează sume mai mici, însă va trebui plătită dobândă. Creditul se contractează pe o perioadă de 2 ani, cu o rată a dobânzii i=16%.

3.în acest caz, se asigură din fonduri proprii 20.000 lei, iar creditul de 20.000 lei se contractează pe 2 ani cu o rată a dobânzii i=16%.

Pentru cea de a II-a metoda de solutionare:

1.în cazul folosirii de fonduri proprii, se poate ajunge la o situație de tip incapabilitate de plată a furnizorilor; această metodă are avantajul că nu trebuie plătită dobândă.

2.în cazul angajării unui credit pentru toată valoarea necesară (465.000lei), se imobilizează sume mai mici, însă va trebui plătită dobândă. Creditul se contractează pe o perioadă de 2 ani, cu o rată a dobânzii i=16%.

3.în acest caz, se asigură din fonduri proprii 200.000 lei, iar creditul de 265.000 lei se contractează pe 2 ani cu o rată a dobânzii i=16%.

C. Construirea de variante de cash-flow pentru fiecare alternativă

Pentru prima metodă de soluționare

-Pentru varianta b) se face un împrumut de 40.000, pe 2 ani, cu rata dobânzii de 16%.

a) să ramburseze la sfârșitul fiecărui an suma de 20.000 lei plus dobânda aferentă fiecărui an.

Diagrama cash-flow arată astfel:

b) să ramburseze creditul într-o singură tranșă la sfârșitul celor 2 ani și plata dobânzii anual.

Diagrama cash-flow arată astfel:

.

c) să ramburseze la sfârșitul fiecărui an o parte din credit plus dobânda aferentă astfel încât sumele anuale totale care se plătesc să fie egale.

A= P= 400*=

Diagrama cash-flow arată astfel:

d) să facă și plata dobânzii și rambursarea creditului la sfârșitul celor 2 ani.

Diagrama cash-flow arată astfel:

Pentru varianta c) se face un împrumut de 30.000, pe 2 ani, cu rata dobânzii de 16%.

a) să ramburseze la sfârșitul fiecărui an suma de 15.000 lei plus dobânda aferentă fiecărui an.

Diagrama cash-flow arată astfel:

b) să ramburseze creditul într-o singură tranșă la sfârșitul celor 2 ani și plata dobânzii anual.

Diagrama cash-flow arată astfel:

c) să ramburseze la sfârșitul fiecărui an o parte din credit plus dobânda aferentă astfel încât sumele anuale totale care se plătesc să fie egale.

A= P= 300*=

Diagrama cash-flow arată astfel:

d) să facă și plata dobânzii și rambursarea creditului la sfârșitul celor 2 ani.

Diagrama cash-flow arată astfel:

Pentru cea de a II-a metodă de soluționare

-Pentru varianta b) se face un împrumut de 465.000, pe 2 ani, cu rata dobânzii de 16%.

a) să ramburseze la sfârșitul fiecărui an suma de 232.500 lei plus dobânda aferentă fiecărui an.

Diagrama cash-flow arată astfel:

b) să ramburseze creditul într-o singură tranșă la sfârșitul celor 2 ani și plata dobânzii anual.

Diagrama cash-flow arată astfel:

c) să ramburseze la sfârșitul fiecărui an o parte din credit plus dobânda aferentă astfel încât sumele anuale totale care se plătesc să fie egale.

A= P= 4,650 mld*=

Diagrama cash-flow arată astfel:

d) să facă și plata dobânzii și rambursarea creditului la sfârșitul celor 2 ani.

Diagrama cash-flow arată astfel:

Pentru varianta c) se face un împrumut de 265.000, pe 2 ani, cu rata dobânzii de 16%.

a) să ramburseze la sfârșitul fiecărui an suma de 132.500 lei plus dobânda aferentă fiecărui an.

Diagrama cash-flow arată astfel:

b) să ramburseze creditul într-o singură tranșă la sfârșitul celor 2 ani și plata dobânzii anual.

Diagrama cash-flow arată astfel:

c) să ramburseze la sfârșitul fiecărui an o parte din credit plus dobânda aferentă astfel încât sumele anuale totale care se plătesc să fie egale.

A= P= 2,650*=

Diagrama cash-flow arată astfel:

d) să facă și plata dobânzii și rambursarea creditului la sfârșitul celor 2 ani.

Diagrama cash-flow arată astfel:

Pentru prima metodă de soluționare

În urma analizei variantelor de rambursare și a cash-flow-ului corespunzător s-a observat că varianta optimă de rambursare este varianta 1 de rambursare in fiecare an a unei parți din împrumut împreună cu dobânda aferentă.

În cazul variantei b) costul creditului de 40.000ron, acordat pe 2 ani cu o rată a dobânzii de 16% este 49.600ron.

În cazul variantei c), costul împrumutului de 30.000ron, acordat pe o perioadă de 2 ani, cu o rată a dobânzii de 16% este 37.200ron.

Pentru cea de a II-a metodă de soluționare

În urma analizei variantelor de ramburasare și a cash-flow-ului corespunzator varianta optimă de rambursare pentru achiziționarea autocamionului este varianta 1) în care costul creditului de 465.000 acordat pe 2 ani cu rata a dobânzii de 16% este de 576.600 ceea ce înseamna că firma va trebui să plătească o dobandă totală în cei 2 ani de 111.600ron.

În cazul variantei c) în care firma vine cu 200.000ron și împrumută 265.000ron de la bancă cea mai bună variantă de rambursare a creditului este varianta c) 1 în care firma va plăti anual o parte din suma plus dobânda aferentă. Firma va plăti o dobândă totală în cursul celor 2 ani 63.600ron plus creditul de 265.000ron.

D. Identificarea tuturor criteriilor relevante

1.Criteriul financiar

-în cazul primei metode de soluționare firma imprumută 40.000ron pentru contractarea transportatorilor, de la bancă și plătește o dobândă de 9.600 în decurs de 2 ani.

-în cazul celei de a II-a metode firma împrumută 465.000ron și plătește o dobândă de 111.600ron în decurs de 2 ani pentru a putea achiziționa autocamionul.

2. Criteriul de impact asupra imaginii firmei:

-în cazul primei variante impactul asupra firmei dacă piesele nu vor fi livrate la timp va fi negativ ceea ce poate duce la pierderea unor comenzi importante.

-în cazul celei de a-II a variante posibilitatea ca produsele sa nu ajungă în timpul stabilit este mai mică decât în cazul primei variante.

3.Criteriul de livrare in termen

-în cazul primei variante cunoscut fiind faptul că firma a mai avut probleme cu transportul materialelor, seriozitatea acestora poate fi pusă la îndoială în plus timpul de întârziere poate să fie până la o zi.

-în cazul celei de a II-a metode firma va fi sigură că materialele vor ajunge în timpul pus de acord deoarece autocamionul de transport va aparține firmei.

E. Analiza, compararea alternativelor și selectarea variantei optime

Din cauză că firma trebuie să plătească furnizorii cu banii pe care îi are în cont, nu poate să plătească din cont mai mult de 5000ron pentru

contractarea transportatorilor sau achiziționarea unui autocamion în acest fel se vor exclude variantele I c) si II c)

1.Criteriul financiar……………………………… C1

2. Criteriul de impact asupra imaginii firmei……. C2

3.Criteriul de livrare în termen…………………… C3

Varianta I-firma imprumută 40.000ron pentru contractarea unui transportator

Varianta II-firma imprumută 465.000ron pt cumpărarea unui autocamion nou+costuri cu TVA asigurare, personalul implicat

Concluzie

Din tabel=> că cea mai bună variantă este varianta a-II în care firma imprumută 465.000ron și achiziționează un autocamion Volvo cu tot cu remorcă.

F. Monitorizarea preformanțelor în timp

Dacă firma va achiziționa autocamionul privind în ansamblu pe 2 ani activitatea de service este asigurată ceea ce înseamnă că firma nu va cheltui fonduri pentru repararea autcamionului.

După cum am mai spus firma va face transporturi cu autocamionul de 7.200 km/an ceea ce înseamna costuri cu combustibilul de inca 11.000ron deci pe 2 ani înseamna 22.000ron .

Concluzii

Prin această analiză s-a urmărit identificarea problemei care există în departamentul logistic și modul cum afectează această problemă și care sunt principalele modalidăți de soluționare a problemei.

După mai multe calcule s-a ajuns la concluzia că cea mai bună metodă de soluționare a problemei este varianta în care firma achiziționează un autocamion nou .

CAPITOLUL VI

Propuneri de îmbunătățire a sistemului logistic

În urma discuțiilor cu directorii Departamentului Logistic și a analizei în ansamblu a poziției acestui departament am ajuns la următoarele recomandări

de îmbunătățire a sistemului și de eficientizare a logisticii :

Sisteme de securitate performante, respectiv

camere de supraveghere Sharp : 10 buc*182,78 RON

sistem de înregistrare 16 canale DVR : 1 buc*2.715,10 RON

monitor LCD: 1 buc*604,52 RON

HDD pentru DVR de 1 TB: 1 buc*749,70 RON

sistem de alarmă wireless cu apelator telefonic vocal-digital:

1 buc*990,80 RON

Aceste sisteme pot fi provizionate de la mai mulți furnizori, însă după analiza mai multor oferte am ajuns la concluzia că AVITech este cel mai bun furnizor deoarece poate să furnizeze toate produsele de mai sus la prețuri competitive, plus că au și cele mai bune referințe. Achiziționarea unor sisteme de siguranță performante va duce la o mai bună siguranță a produselor din depozite, vizualizarea în timp real a mișcărilor atât din interiorul depozitelor, cât și in curtea departamentului. Sistemul de alarmă are integrate o multitudine de funcții, printre care detector de fum, senzori de mișcare, senzori de sunet și multe altele, astfel încât el poate asigura mai multe funcții de siguranță și astfel nu ar mai trebui achiziționați senzori separați pentru cele descrise mai înainte. Camerele de supraveghere asigură un control mai mare asupra activităților angajaților, se pot monitoriza firmele care vin pentru a lua materiale, etc. Sistemul de înregistrare și HDD-ul asigură stocarea imaginilor și informațiilor privind evenimentele de securitate, astfel în cazul unui audit sau a unor controale efectuate de către departamentelor autorizate sau în cazul unor evenimente neprevăzute, aceste sa poată reprezenta un suport concret al activităților. În momentul de față, S.C Romtelecom are contractată o firmă privată de securitate ce asigură securitatea intrărilor și ieșirilor pe poarta unității și siguranța depozitelor noaptea, însă acest lucru nu este suficient având în vedere valoarea și cantitatea produselor aflate în aceste depozite, astfel investițiile propuse mai sus nu sunt numai necesare, sunt aproape imperative.

Achiziționarea unui nou motostivuitor 1 buc*12.800 Euro+TVA

Achiziționarea a două transpaleturi de 1200 kg: 2 buc*1950 Euro+TVA

Achiziționarea unor astfel de utilaje este utilă, mai ales că în momentul de față, departamentul dispune de un singur motostivuitor și de un singur transpalet care este foarte vechi, motostivuitorul fiind folosit și de către Centru de Printare și Anvelopare care se află în aceeași curte cu Departamentul Logistic și nu de puține ori, angajații acestor departamente au trebuit să stea peste program datorită suprapunerii sosirilor de materiale, astfel încât motostivuitorul dispune de o uzură foarte mare. Aceste două utilaje pot fi achiziționate de la firma BalkanCar, distribuitor autorizat în România de astfel de utilaje, care de altfel oferă mai multe posibilități de achiziționare a acestor utilaje, cum ar fi leasing, posibilități de finanțare. Astfel, având la dispoziție două motostivuitoare, se va scurta timpul de descărcare a materialelor atunci când se face aprovizionarea, iar transpaletele vor ajuta angajații să așeze paleții și cutiile în ordine și într-un relativ scurt.

Achiziționarea de sisteme IT mai performante:

Un server: 1 buc*7.896 RON

10 stații complete de calculator, cu dotări de stocare și viteză de transmitere a informației mult mai capabile decât cele actuale:

10 buc*989.00 RON

Monitoarele și sistemele periferice ale stațiilor actuale nu necesită modificări, deoarece nu prezintă uzură, însă stațiile nu mai fac față fluxului mare și rapid de informație, s-a încercat îmbunătățirea acestora, însă upgradarea s-a dovedit foarte costisitoare și ineficientă, așa că cel mai util și mai bine din punct de vedere al prețului este înlocuirea acestora cu unele noi. Această investiție va duce la fluidizarea traficului de informații și prelucrarea acestora în timp util.Se face astfel economie de timp, transferul de informație facându-se mult mai rapid.

O altă propunere, care este luată în considerare foarte serios și de către

Conducerea companiei, este instalarea unui WMS (Warehouse Management Systems): sistem de automatizare a depozitului pe bază de coduri de bare.

Este o aplicație modulară, scalabilă care poate îmbunătăți procesele logistice. Se utilizează computere mobile cu cititoare de coduri de bare și astfel se realizează rapid recepții, stocări, transferuri între locații, extrageri pentru livrare, livrări, inventare, generează rapoarte de gestiune depozit, tipărește etichete și gestionează drepturile utilizatorilor. Softul poate rula asistat de orice computer pe platforma Windows CE. El permite reducerea timpilor necesari pentru fiecare operație.

Funcțiile programului sunt:

logarea utilizatorului: pornirea programului se poate face numai prin tastarea corectă a numelui de utlizator și a parolei. Există două tipuri de utlizatori: admin și utlizator obișnuit,diferențierea dintre ei facându-se prin lista de operațiuni ce pot fi efectuate. Numai admin-ul are dreptul de a modifica datele furnizorilor, ale produselor sau a partenerilor.

recepție de produse: intrarea mărfurilor în gestiuni se face pe bază de comenzi de intrare, fiecare comandă de intrare putând fi făcută în mai multe etape, numite recepții, de unul sau mai mulți lucrători din depozit. Se vor introduce următoarele date prin tastare sau selectare de variante: numărul documentului de însoțire (bon de predare-primire), furnizor, data, produsul, cantitatea. După introducerea tuturor datelor apare posibilitatea imprimării procesului verbal de recepție. După terminarea recepției sau în cursul acesteia, marfa recepționată și numărată se poate transfera în zona de depozitare fiind disponibilă livrării.

mutare marfă: în cadrul unui depozit pot apare mutări la cererea utilizatorilor sau se pot genera automat pentru optimizarea spațiului de depozitare folosind diverse criterii: rulajul mărfurilor, greutatea pe rafturi, grupare pe produs sau grupare pe furnizor/producător funcție de procedurile de lucru ale utilizatorilor aplicației. Alimentarea zonelor/locațiilor de picking din zonele de depozitarese face prin generarea de mutări automate. Menirea principală a unei aplicații de tip Warehouse Management System este de a localiza în cadrul unui depozit marfa. Un produs care este mutat va implica localizarea sa în zona sursă cât și în zona destinație.

ieșire produse: se face pe bază de comenzi de ieșire, fiecare comandă de ieșire putând fi procesată în mai multe livrări individuale. De asemenea, o livrare poate procesa mai multe comenzi de ieșire pentru același partener sau pentru mai mulți parteneri conform unor reguli prestabilite. O comandă de ieșire importată sau introdusă direct are mai multe stadii: de introducere, de validare și de activare funcție de data preconizată a livrării. Pentru a introduce o comandă de ieșire sunt necesare următoarele date: numărul documentului pe baza căruia se lansează activitatea de colectare-livrare produse (comandă sau factură), denumire client, data, produsul, cantitatea. După introducerea datelor apare posibilitatea imprimării procesului verbal de livrare. În cazul în care nivelul stocului scade sub nivelul minim precizat va apărea o avertizare pe monitor.

inventarierea mărfurilor: procesul de inventariere marfă este unul complex care are repercursiuni asupra întregului stoc din depozit, dispunerii acestuia în locațiile de depozitare și loturi. Din acest motiv, procesul de inventariere trebuie să fie unul simplu de folosit pentru a nu genera erori de numărare. Modulul de inventariere din aplicația WMS este conceput astfel încât să acopere cât mai multe metode de inventariere folosind mai multe comisii de inventariere care pot număra aceeași marfă în paralel pentru o verificare a rezultatelor inventarierii (numărare în paralel) sau numărări succesive făcute de una sau mai multe comisii de inventariere (numărare în serie). Rapoartele de numărare intermediare și finale sunt concepute într-o formă interactivă pentru a ajuta în stabilirea stocurilor reale pe fiecare locație de depozitare. Ca și celelalte operațiuni din depozit și operațiunea de inventariere este concepută ca având o parte logică, comanda de inventar care generează stocul scriptic și partea fizică, numărările. Pe o comandă de inventar există mai multe numărări. Spre deosebire de celelalte comenzi pe o numărare nu pot fi incluse mai multe comenzi de inventar.

listarea datelor: listarea fiecărui articol, client sau furnizor pe monitor și pe imprimantă se poate face în ordinea alfabetică. Se pot afla detalii amănunțite și se pot face modificări pe datele selectate. Aici se include și o funcție de căutare după numele sau codul unic de înregistrare a clienților sau a furnizorilor și după nume sau coduri de bare la produse.

rapoarte: clienți sau furnizori: se include o funcție de căutare după nume sau cod unic de identificare. După găsirea clientului sau furnizorului dorit se setează intervalul de timp dorit și se va lista pe monitor raportul pentru clientul sau furnizorul respectiv; produse: se include o funcție de căutare după denumire sau cod de bare. După găsirea produsului dorit se setează intervalul de timp dorit și se va lista pe monitor fișa de magazie a produsului (intrări și ieșiri, cantitatea, furnizorul, prețul de intrare). Tot aici va apărea posibilitatea listării stocului curent; documente: după stabilirea felului documentului (intrare sau ieșire) se listează toate documentele existente în sistem. Va exista posibilitatea căutării unui document după numărul său. Pentru fiecare document se va stoca numele utilizatorului care l-a introdus.

Posibili furnizori unui astfel de sistem, ca cel descris mai sus, sunt:

SC STORE LOGISTIC SRL

GOWMS Software oferit de GNET CENTER COMP SRL

AXES SOFTWARE

CADRE Technologies

Costul unei astfel de investiții se încadrează între 90.000 și 120.000 RON.

Principalele beneficii ale unei astfel de investiții sunt:

reduce erorile de identificare la recepții

reduce timpul necesar recepțiilor, extragerilor, livrărilor și inventarelor

precizie în localizarea articolelor din stoc

vizibilitatea ordinelor de execuție și a statutului lor

ușor de instalat; orice Computer Mobil poate fi înlocuit într-o secundă

tipărește etichete automat sau la cerere

este disponibil în orice limbă

rapoarte detaliate

recuperarea investiției în mai puțin de 6 luni

folosirea cu maximă eficiență a stivuitoarelor din depozit

firmele care oferă astfel de programe asigură implementarea specifică activității companiei client și suport 100% până la maturizarea completă a soluției

CAPITOLUL VII

Concluzii generale

Prezentă de mai mult de 75 de ani pe piața românească, Romtelecom este astăzi una dintre cele mai bine cotate companii din România, depășind perioada de dificultăți financiare prin care a trecut în urmă cu câțiva ani, cu servicii și produse de cea mai înaltă calitate, cu o intrare spectaculoasă pe piețele de Internet și televiziune digitală și planuri îndrăznețe pentru viitor.

Compania a depus eforturi considerabile pentru a ajunge la acest nivel și a străbătut perioade de tranziție nu tocmai ușoare și nu întotdeauna înțelese și acceptate de marea masă a românilor.

În urma analizei economico-financiare a rezultat că Romtelecom S.A s-a adaptat satisfăcător la noile cerințe ale pieței, dezvoltând o strategie ofensivă cu noi obiective strategice, restructurare la nevoie, oprirea activităților nerentabile și un influx moderat de capital și know-how.

Logistica este un domeniu al activității firmei, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor de marketing. Sistemul logistic depășește aria distribuției fizice pentru a include aprovizionarea și activitățile de susținere a producției. Alături de integrarea componentelor sistemului logistic la nivelul organizației, viziunea actuală asupra logisticii propune integrarea externă, în cadrul lanțului de aprovizionare-livrare. Succesul unei firme nu este doar rezultanta strategiilor și tacticilor proprii, în fapt, este determinat de ansamblul interacțiunilor cu firmele din amonte și aval. Dezvoltarea unor relații de parteneriat cu furnizorii și clienții importanți pentru organizație constituie tendința majoră în domeniul logistic. Proiectat în funcție de cerințele și așteptările clienților, sistemul logistic al firmei poate deveni o sursă de avantaj competitiv, cu impact favorabil asupra profitabilității.

Identificarea,formularea și evaluarea unei probleme din cadrul sistemului logistic a dus la concluzia că pentru o deplasare mai rapidă și mai eficientă a materialelor între Departamentul din București către Departamentul din Timișoara este necesară achiziționarea unui cap de tractor cu tot cu remorcă care să fie mereu la dispoziția acestor două departamente și astfel se deține controlul și asupra cheltuielilor și asupra posibilelor întârzieri.