Analiza Sistemului Fiscal din Romania

Analiza sistemului fiscal din România

Introducere

Prin defininiție, sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor plătite de către persoanele fizice și juridice, acesta fiind reglementat prin legi, coduri și dispozitii cu caracter de lege de către sistemul legislativ al statului.

Sistemul fiscal este o componentă majoritară a politicilor economice. Prin aplicarea fiscalității, statul intervine direct(investiții cu caracter economic), și indirect( cumul total al alocațiilor bugetare) asupra economiei reale.

Există mai multe forme de impozitare. Astfel, impozitul reprezintă participarea tuturor persoanelor fizice și juridice care generează venituri din diferite surse sau administrează un anumit gen de capital, la constituirea fondurilor generale ale statului. Impozitul are caracter obligatoriu și nu este condiționat de o contraprestație din partea administrației.

O altă noțiune folosită de catre fiscalitate este cea de taxă. Aceasta presupune, de regulă, o contraprestație sau se materializează printr-un drept. Regula generală, în cazul taxelor, este ca o persoană fizică sau juridică să beneficieze în contrapartidă de un serviciu sau un drept din partea administrației publice( instituție sau agent economic).

În cazul taxelor, valoarea acestora depinde de costul serviciului prestat, adică de cheltuielile pe care le suportă statul iar termenele de plată se stabilesc, de obicei, în momentul solicitării sau ulterior în condiții legale.

În cazul impozitelor, prelevarea lor este obligatorie nerambursabilă si neechivalentă.

A treia noțiune este cea de contribuții sau taxe parafiscale. Statul acordă persoanelor, în mod obligatoriu, o prestație, pentru care prelevă o taxă. Deoarece serviciul este impus, contribuțiile au un caracter facultativ.

Sistemul fiscal are o serie de elemente constitutive care, împreună, asigură o funcționare optimă. Unul dintre acestea este legislația fiscală. Acesta are rolul de reglementare a fiscalității prin crearea condițiilor legale( legi, coduri, metodologii de aplicare).

Aceste condiții conțin drepturile și obligațiile pe care le au autoritățile fiscale, contribuabilii și aparatul fiscal( cel care aplică legislația fiscală).

Aparatul fiscal, al doilea element al sistemului, este format din: Administrațiile finanțelor publice, Direcția de inspecție fiscală a ANAF, Direcțiile județene de inspecție fiscală din cadrul Direcției generale de administrare a marilor contribuabili.

Al treilea element al sistemului fiscal este mecanismul fiscal. Acesta cuprinde metodele, instrumentele fiscale si mecanismele prin care se asigură dimensionarea și colectarea impozitelor și celorlalte taxe datorate bugetului statului.

Deasemenea, statul preia la dispoziția sa, o parte semificativa a Produsului Intern Brut, prin intermediul impozitelor. Fiscalitatea, determinată de gradul de dezvoltare economică, este criteriul de bază în calculul ratei fiscalitații. Astfel, ca și mod de calcul, putem spune că rata fiscalității reprezintă raportul între totalul veniturilor fiscale și produsul intern brut.

În țările dezvoltate, rata fiscalității este mai mare decât în țările mai puțin dezvoltate. Astfel, țările ca Suedia sau Olanda au o rată în jur de 50%, pe când țări ca Mexicul au o rată mai redusă de sub 20%. Aceste date arată legătura directă dintre gradul de dezvoltare economică și nivelul fiscalității.La țările în dezvoltare, prin fiscalizare redusă se urmărește creșterea activității investiționale, a cererii și a ofertei de bunuri și servicii, deci o stimulare a economiei.

O influență o are si structura impozitelor și taxelor , respectiv ponderea veniturilor provenite din impozite directe si indirecte( taxe si contribuții), precum și analiza impozitelor impuse persoanelor fizice si celor impuse persoanelor juridice.

Toate aceste elemente sunt necesare pentru a calcula beneficiile și riscurile de ordin economic, financiar, social, și chiar politic ale sistemului fiscal.

Exemplificând diferențieri ce se pot găsi in sistemul fiscal de la o țară la alta, putem spune ca în unele țări, în totalul veniturilor fiscale sunt incluse și contribuțiile pentru securitatea socială, acestea regăsindu-se într-un buget distinct, nu sunt de natură fiscală și au o destinație precisă.

Pentru a nu fi integrate cu veniturile fiscale, în vederea calculului ratei fiscalității, contribuțiile destinate bugetului de asigurări fiscale nu sunt efectiv obligații de natură fiscală.

Deci față de bugetul consolidat al statului, bugetele asigurărilor sociale și a ajutorului de șomaj sunt distincte.

Datorită faptului că produsul intern brut pe locuitor în România este modic, posibilitatea ca veniturile fiscale să crească prin noi impozite sau majorări este redusă. Ar există câteva măsuri care ar facilita aplicarea politicilor fiscale și anume: lichidarea arieratelor fiscale, reducerea la minim a evaziunii fiscale, coordonarea legislativă cu metodologia de aplicare în administrația publică, și nu în ultimul rând, categoria de impozite cu preponderență: directe sau indirecte.

Pentru România, evaziunea fiscală reprezintă o problemă majoră. Efectele acesteia asupra formării venitului statului sunt multiple, având o consecință imediată prin diminuarea colectărilor și una întârziată prin îngreunarea îndeplinirii funcțiilor statului.

Statistica arată că evaziunea fiscală în anul 2012 a atins 14% din P.I.B., un procent mare, de aproximativ 60% fiind generat de evaziunea din T.V.A. O alta cauză care a generat un procent de 24% a reprezentat-o economia subterană prin sustragerea de la plata contribuțiilor sociale.

Anul 2013 a adus o relativă creștere a evaziunii fiscale, ajungându-se la aproximativ 20 de miliarde de euro, adică 15% din P.I.B.. La nivelul anului 2013, dacă s-ar fi redus cu o treime evaziunea fiscală, veniturile ar fi fost cu 7 miliarde de euro mai mari, iar fiscalizarea muncii la negru ar fi crescut încasările cu 38 miliarde de euro.

Iată, deci, că eludarea sistemului fiscal, folosind evaziunea ca metodă generatoare de profit, precum și modul de abordare a politicii fiscale de către stat poate duce la sincope în buna funcționare a unei țări, din punct de vedere economic.

Sistemul de taxe și impozite, componentă a sistemului fiscal

În economia de piață acționează tipuri specifice de impozite. O serie de măsuri de ajustare structurală a economiei naționale poate determina ca instrumentele fiscale să acționeze la randamentul dorit. În același timp stabilitatea și credibilitatea politicilor fiscale determină luare unor decii pe termen lung ale agenților economici interni și investitorilor externi. Acest lucru permite valorificarea eficientă a capitalului.

O măsură benefică o reprezintă stimularea investițiilor private în scop productiv; prin mecanisme fiscale corecte, investițiile private ar avea o contribuție majoră la creșterea economică comparativ cu investițiile publice. Totuși trebuie luate în calcul prioritățile economice și sociale ale unui stat cu economie de tranziție, precum și distorsiunile pe care le-ar putea produce un sistem fiscal cu o structură neconformă.

În continuare vom intra în detalii privind categoriile de taxe și impozite care au un impact considerabil asupra ratei fiscalității, asupra fiscalității în sine. De menționat este faptul că pe lângă aceste categorii, mai există și altele, dar care nu au o contribuție majoră la bugetul de stat precum acestea despre care vom discuta.

Impozite Directe

Impozitul pe profitul societăților

Impozitul pe profit este reglementant de Codul Fiscal român și cuprinde o gamă largă de contribuabili. Pentru a îmbunătăți prelevările fiscale, definitive și în timp real, statul român pune în aplicare Norme Metodologice, Ordonanțe de Guvern, Hotărâri de Guvern și legi care asigură finanțarea cheltuielilor și investițiilor publice.

Rolul impozitului pe profit este să contribuie la formarea veniturilor bugetare și la influențarea activităților generatoare de "plus valoare".

Modelele de creștere echilibrată a economiei au în vedere rolul impozitului pe profit în două direcții, prima că resursă de finanțare publică și a două că variabilă a venitului disponibil(consum, investiții, locuri de muncă).

Ca scurt istoric în ceea ce privește tranziția de la economia planificată la cea liberalizată, se poate analiză evoluția sistemului fiscal de la nivelul anilor 1989, 1990, 1991.

Astfel, în anul 1989, bugetul de stat se sprijinea pe încasările de la unitățile economice de stat prin: vărsăminte de beneficii, impozit pe circulația mărfurilor, asigurări sociale, etc.; o pondere redusă având încasările impozitelor direct de la populație. Acest sistem rezidual, în mare parte(aproximativ 73%) cu caracter nefiscal, avea un randament fluctuant, fiind influențat de sarcinile de plan și de gradul de realizare ale acestora.

Ca urmare a descentralizării, în anul 1990 s-a instituit, experimental, impozitul pe beneficiu. Acesta se aplică tuturor unităților economice de stat, exceptând cele producătoare de energie, cărbune și minereuri. Ca o consecință, impozitul devenea progresiv, diferențiat în funcie de rentabilitatea unităților economice plătitoare.

Ulterior, s-a constatat că nevoile proprii de finanțare depășeau beneficiile rămase după achitarea impozitelor. S-au luat astfel două măsuri:

În cazuri justificate, s-au acordat reduceri de impozit;

Pentru beneficiile folosite în finanțarea investițiilor productive s-a hotărât reducerea cotei de impozit pe profit.

În anul 1991 a intrat în vigoare legea Numărul 12, prvind impozitul pe profit. Potrivit acestei legi, agenții economici care datorau impozit pe profit erau: regiile autonome, societățile comercicale, organizațiile cooperatiste, instituțiile financiare și de credit, agenți economici cu capital autohton și străin. Pentru acestea se calcula impozitul în cote progresive diferențiat în funcție de mărimea profitului. Dintre cele 67 de tranșe, cea mai redusă era de 5% la profitul anual cuprins între 25.001 și 50.000 lei, iar cea mai ridicată era de 77% la un profit mai mare de 955.000.000 lei.

O serie de prevederi care favorizau investițiile străine, deși cu caracter descriminatoriu pentru agenții autohtoni, au fost inserate în legea privind regimul investițiilor străine, tot în 1991.

Ordonanță Guvernului României numărul 70 din anul 1995, referitoare la impozitul pe profit, a modificat și diferențiat cotele de impozit. Astfel impunerea se diferenția în funcție de natură activității și nu de mărimea unității plătitoare. Cota a fost stabilită la 38%, din nou existând excepții precum jocurile de noroc autorizate, veniturile B.N.R., veniturile din agricultură.

În anul 1996 s-au aplicat modificări și completări la Ordonanța Guvernului numărul 70, prin legea numărul 73, câteva din aceste modificări fiind următoarele:

-reducerile impozitului pe profit cu 50% aplicată contribuabililor cu venituri în valută, a exporturilor din activitatea proprie, prestări și servicii internaționale;

reduceri cu 50% din profitul folosit în anul fiscal curent pentru modernizarea tehnologiilor, extinderea activităților productive și investiții destinate protejării mediului;

reduceri proporționale cu ponderea persoanelor handicapate angajate de agenții economici;

pierderea anuală declarată se putea recupera din impozitul profitului impozabil lunar, în limita a 36 de luni.

Legea numărul 73 a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1997, un an mai târziu, Guvernul a modificat, din nou Ordonanță numărul 70/1994. Efectele noii legi a generat efecte diametral opuse; astfel, au fost abrogate reducerile de impozit societăților care foloseau persoane handicapate, celor care exportau marufi și servicii și celor care foloseau profitul pentru modernizare, extindere și protejare a mediului. Mai mult, Acordul cu F.M.I. a dus la eliminarea unor scutiri la taxele vamale, la creșterea accizelor de alcool și tutun, la creșterea impozitelor la producția de petrol și deivatelor acestuia și la majorarea T.V.A.

Toate aceste măsuri au afectat grav stabilitatea macroeconomică ducând nu la relansarea creșterii economice, ci la subminarea ei. De remarcat este faptul că legislația privind supravegherea și combaterea evaziunii fiscale avea lacune mari în perioada de referință.

În ceea ce privește reducerea discriminarii fiscale, care avantaja investitorii străini, Guvernul a adoptat în decembrie 1997 o Ordonanță de Urgență care încerca să îi pună pe picior de egalitate pe toți investitorii români sau străini, rezidenți sau nu în România.

În 1998, Ordonanță de Urgență devine lege, dar i se aduce o serie de modificări, de menționat fiind următoarele:

deduceri integrale sau partiale din profitul impozabil a cheltuielilor de publicitate, a cheltuielilor privind amortizarea costurilor;

scutirea de la plata T.V.A. și a taxelor vamale a importului și scutirea de la plata T.V.A. a achizițiilor interne de echipamente, mașini și utilaje;

scutirea de plata impozitului pentru profitul reinvestit;

scutirea de la plata taxelor vamale și T.V.A. a importului constitut ca aport la capitalul social al unei societăți.

La momentul anului 1999 s-a ajuns la acceptarea necesatatii unei legi care să stimuleze întreprinzătorii prin înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii(I.M.M.-uri).

Astfel a fost creat un cadru legal care permitea accesul I.M.M.-urilor la serviciile publice și la activele societăților și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, la serviciile regiilor autonome, la achizițiile publice de bunuri și servicii.

Concomitent, trebuiau elaborate programe de dezvoltare a I.M.M.-urilor în concordanță cu facilitățile financiare, fiscale și bancare.

De la aderarea României la U.E. până în prezent, legislația fiscală a avut nevoie de modificări repetate pentru a se pune în acord cu legislația europeană care reglementează relațiile economice în interiorul Uniunii Europene, precum și relațiile cu statele excomunitare.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice (Impozitul global)

Acesta este datorat de personanele fizice pentru o varietate mare de venituri.Astfel, sunt supuse aplicării impozitului global activitățile comerciale independente(comerț și prestarea de servicii), profesiile liberale(medic, avocat, contabil, arhitect, etc.), salarii, dobânzi, dividente, cedarea folosinței bunurilor.

În general se iau în considerare o serie de factori care influențează stabirea impozitului global.

După încheierea anului fiscal, are loc globalizarea veniturilor, se exclud unele venituri(dividente, dobânzi.etc.) care nu se globalizează, apoi se calculează modul de realizare a impozitării.

Necesitatea impunerii impozitului pe venitul personal a condus la două opinii, binențeles opuse.Prima se referă la necesitatea impozitlui pentru a modera creșterea economiilor individuale, care ar afecta cererea de bunuri și servicii.

A doua se referă la efectul negativ al impozitului asupra muncii și a investițiilor, care ar duce la frânarea creșterii economice.

O altă particularitate ar fi faptul că ratele fiscale au un efect imediat asupra venitului disponibil al contribuabilului.

Un scurt istoric arată factorii care au influențat evoluția impozitului pe venit global.

Trecerea la economia de piață a condus la adoptarea unui sistem de impunere flexibil. Un astfel de impozit pe salarii a fost instituit în anul 1991, care se calcula lunar, pentru fiecare loc de muncă, asupra totalității venitului realizat în luna precedentă, cu cote progresive de tranșe.

Cota cea mai mică era de 6%(pentru un venit până la 500 lei) iar cea mai mare la 45%(pentru sume mai mari de 25.000 lei). Ulterior, un factor hotărâtor în aplicarea fiscalității pe venitul global a fost inflația galopantă, mai mult sau mai puțin artificială.

Pentru a contracara efectele negative, Guvernul a modificat corespunzător tranșele de venit lunar impozabil, odată cu indexarea și acordarea de compensări salariale.

Ca exemplu comparativ:

În anul 1993 cotele impozitului variau între 5% pentru venituri de până la 2.700 lei și 40% pentru venituri ce depășeau 157.400 lei. Pentru veniturile mai mari de 300.000 lei lunar cota de impozitare era de 60%.

În semestrul 2 al anului 1999, odată cu efectul exacerbat al inflației asupra veniturilor, cotele de impozitare variau între 21% pentru venituri de până la 873.000 lei și 45% pentru venituri care depășeau 4.361.000 lei. Tot atunci minimul neimpozabil a fost majorat de la 7600 lei la 436.000 lei.

Ca o mențiune, se remarcă faptul că au fost afectate veniturile mici și mijlocii prin majorarea cotelor de la 5% la 21%, pe când veniturile mari au fost afectate mai puțin(de la 40% la 45%).

Un alt factor care a influențat calcularea cotei de impozitare a fost abrogarea contribuției persoanelor fără copii și reducerea cu 20% a impozitului, datorat de persoanele cu unul sau mai mulți copii.

Potrivit aceleiași legi, de reducerea cu 20% a impozitului, beneficiau și soții invalizilor de gradul I și II , precum și salariații fără copii, căsătoriți cu persoane care aveau copii în întreținere.

Toate aceste prevederi au fost abrogate în anul 1993 când s-a hotărât generalizarea alocațiilor pentru copii, indiferent de veniturile părinților.

Un sector important care contribuia la bugetul statului era cel agro-zootehnic.

În anul 1994 s-a reglementat impozitul pe venitul agricol. Acesta era impus persoanelor fizice și juridice prcum și asociațiilor agricole care dețineau terenuri agricole atât în mediul rural cât și urban.

Veniturile stabilite pe baza de norme și realizări se impuneau cu cota de 15% anual.Ulterior cota a scăzut la 10%.

Un regim de impozitare aparte îl aveau veniturile obținute din cultivarea sfeclei de zahăr, a inului, bumbacului, precum și a culturilor de soia, cânepă și floarea-soarelui.

Dacă 60% din recoltele respective erau contractate și livrate societatilor mandatate de stat, impozitul datorat se reducea cu 50%.

Tot în 1994, legea prevedea scutiri de impozit pentru veniturile realizate din creșterea animalelor și păsărilor, din sericicultură, horticultură etc..

În anul 1997 a fost suspendată perceperea oricarui fel de impozit pe venitul agricol.

Începând cu anul 1998 s-a trecut la impunerea venitului global al persoanelor fizice, unul dintre actele normative hotărâtoare fiind Ordonanța Guvernului privind impozitul pe venit nr. 73 din 1999 cu aplicabilitate din 2000.

În urma aplicării noii reglementări, presiunea fiscală a cunoscut o relativă relaxare dat fiind că a apărut o reducere a cotelor medii de impozit și a deducerilor profesionale și personale.

Impozite indirecte

Taxa pe valoare adăugată (T.V.A.)

Implementarea T.V.A. nu trebuie văzută ca fiind un instrument perfect, în practică fiind aplicate mai multe variante ale acestui tip de impozit, singura realitate fiind că acesta asigură o predictibilitate a consumului de bunuri și servicii.

T.V.A este un impozit considerat neutru, deoarece nu deformează alegerea economică a consumatorului. Acest instrument fiscal impune la fel consumul actual și viitor, deci nu influențează alegerea cumpărătorului privind consumul imediat, amânarea acestuia sau economisirea.

Teoretic se poate spune că nu are incidența asupra relației economii-investiții.Există totuși, în privința investițiilor, un dublu efect: impozitarea consumului influențează rentabilitatea investiției în sensul reducerii.Dar dacă se va realiza o creștere a veniturilor fiscale și prin aceste cote de impunere, atunci s-ar putea produce o scădere a nivelului impozitelor cu urmare a stimulării investițiilor.

Încasările mari la buget, în cazul aplicării T.V.A., sunt asigurate de baza largă de impozitare, de exonerări strict delimitate de considerente economice și de experiența practică.

T.V.A. poate ridica și o serie de probleme cum ar fi influența asupra inflației, administrarea defectuoasa a acestei forme de taxare.

Un studiu statistic efectuat într-un număr de 35 de țări a pus în evidență rezultate contradictorii.Astfel, în 29 de state, introducerea T.V.A. nu a condus la accelerarea inflației, deci indicele prețului de consum nu s-a modificat.În 6 tări odată cu introducerea T.V.A. s-au introdus o serie de măsuri de protecție socială: indexarea salariilor, creditare mai relaxantă.Drept urmare inflația a crescut.

În alte 6 cazuri, deja implementată, modificarea T.V.A. nu a condus la accelerarea inflației.

Administratrea defectuoasă a T.V.A. are efecte asupra colectării veniturilor bugetare și a eficacității în sine a impunerii acesteia.

Operațiunile din sfera de aplicare a T.V.A. sunt cuprinse în 3 categorii: -activități impuse obligatoriu, activități la care se aplică cota zero și cele care sunt scutite de plata taxei.

La impozitarea obligatorie, aplicarea cotei se face la fiecare stadiu al circuitului economic și se aplică asupra sumelor din vânzări de bunuri și prestări de servicii.

Până în 2010 cota de T.V.A. obligatorie avea o valoare de 22%(inițial 18%) și se aplica livrărilor de bunuri , transferurilor imobiliare și prestărilor de servicii, din țară și din import.

La operațiunile care beneficiază de cota zero prestatorii nu calculează taxa la vânzările de bunuri și servicii, dar pot să deducă taxa aferentă bunurilor și serviciilor realizatein unitățile proprii, destinate realizării operațiunilor impozabile.

Operațiunile scutite de plata taxei presupun că furnizorii și prestatorii de servicii nu calculează taxa la vânzare dar nici nu deduc taxa achitată agenților de la care s-au aprovizionat.

În afară de cota normală, România a optat și la cota redusă și la cota zero. Cota redusă(11% la nivelul anului 2010, inițial de 9%) se aplica la produse și derivate din carne de animale, păsări, peste, lapte și produse lactate, medicamente și subtante farmaceutice, aparatură medicală pentru uz uman și veterinar. Cota zero se aplica la bunuri și servicii legate de export de către agenți cu sediul în România și la contracte cu beneficiari străini.

Scutirile de taxa pe valoare adăugată se acordau în funcție de categoria operațiunilor și activităților efectuate de persoane fizice și juridice sau de profilul( obiectul de activitate) unităților economice.

Ulterior și treptat, cele mai multe produse de larg consumn și prestări de servicii au fost trecute din categoria celor scutite în categoria celor cu cota redusă: carne, peste, lapte și derivatele lui, uleiuri vegetale, medicamente de uz uman și veterinar, proteze și produse ortopedice.

Altor servicii li s-au impus cota normală: salubritate, deratizare și dezinsecție. S-a încercat astfel o aliniere la reglementările impuse în Uniunea Europeană.

Accizele

Prin definiție, acciza este o taxa care operează asupra prețului impus al unui bun și se aplică la produse cu cerere selectivă, având, totodată, rolul de a proteja mediul natural.

Aplicarea accizei depinde, în mare măsură, de implicațiile economice, de competitivitatea produselor pe piață externa și de alternativele la resurse bugetare.

Impactul impunerii accizelor este suportat, în general, de către consumatori, rare fiind cazurile când sarcina fiscală este suportată de către producatori. În funcție de mediul de impunere, accizele pot fi sub formă de sumă fixă sau procentuală, aplicata la preț.

Ca exemplu, la nivelul anului 1998, produsele accizate erau:

Alcool etilic alimentar, băuturile alcoolice, vinul, berea;

Produsele petroliere;

Produsele din tutun;

Cafeaua, blănurile naturale, bijuteriile din aur și alte metale prețioase , autoturismele , produsele electronice.

Tendința României a fost, în permanență de aliniere la reglementările Uniunii Europene; la unele categorii de produse exista obligativitatea impusă de legislația comunitară, în timp ce pentru alte produse existau numai reglementări la nivel național.

Analiza metodologică privind impozitele directe și indirecte

Impozitul pe profit

În prezent, potrivit codului fiscal din România, persoanele obligate la plata impozitului pe profit(contribuabili) sunt următorii:

Persoanele juridice cu cetățenie română;

Persoanele juridice care realizează profit sunt obligate la plata unui impozit aferent(condiția obligatorie este că acestea să aibă activități desfășurate în România, aflate sub incidența legilor românești, astfel, atât persoanele juridice române cât și străine, în asociere cu persoanele fizice nerezidente, cu sediu permanent în țară, indiferent de natură veniturilor, sunt supuse impozitării pe profit;

-Mai sunt incluse persoanele juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației Uniunii Europene precum și cele asociate cu personele juridice române care realizează venituri și în străinătate( companii multinaționale).

Astfel, pentru anii 2013 și 2014 s-au înregistrat aceste date statistice privind contribuabilii la impozitul pe profit:

Tabel 1- Numărul de contribuabili activi, persoane juridice

Sursă: ANAF

Acest număr de contribuabili au înregistrat următoarele valori privind impozitul pe profit realizat:

Tabel 2- Impozitul pe profit realizat(milioane lei)

Sursă: ANAF

Aceste date dovedesc faptul că, deși după cum se observă mai sus, numărul contribuabililor, persoane juridice, a scăzut din 2013 în 2014, impozitul pe profit realizat de către stat a crescut, motiv pentru care se poate spune că schimbările aduse recent în codul fiscal au dus la o creștere a bugetului statului prin intermediul profitului impozabil.

In prezent, calculul profitului impozabil se stabileste conform unor reguli:

Pentru a detalia cazurile în care se prevede perceperea impozitului pe profit s-au stabilit reguli generale pin reglementări legale în concordanță cu normele informaționale, pe baza convențiilor la care România participă.

La calculul profitului impozabil se face diferența între veniturile realizate și cheltuielile efectuate, într-un an fișcă.

În acest calcul se iau în considerare veniturile neimpozabile și cheltuielile deductibile.

Pentru determinarea profitului impozabil există registrul de evidență fiscală în care contribuabilii sunt obligați să inregistrezeveniturile impozabile din orice sursă, precum și cheltuielile efectuate.

Contribuabilii care prestează servicii internaționale beneficiază de norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din convenții la care participa și România.

Aceste norme se aplică asura veniturilor și cheltuielilor realizate în scopul derulării serviciilor respective.

Relațiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi independente stau la baza condițiilor impuse și tranzacțiilor între persoanele afiliate(principiul prețului pieței libere). În cazul persoanelor afiliate, la stabilirea profitului se iau în calcul principiile prețurilor de transfer.

Un rol deobsebit îl au stocurile. Ieșirile lor din gestiune sunt recunoscute la calculul profitului impozabil, metodele contabile fiind stabilite prin reglementări legale.

Pe langă aceste reguli generale menționăm următoarele aspecte de luat in evidență: infara unor excepții, 16% reprezintă cota de impozit pe profit aplicată profitului impozabil, astfel, persoanele impozabile care desfășoară activități de natura cluburilor de noapte, cazinourilor sau pariurilor sportive, discotecilor, barurilor de noapte, dar și persoanele juridice care realizează un venit pe baza unui contract de asociere, și în cazul în care impozitul pe profit datorat pentru activitățile menționate în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective, sunt obligate să plătească un impozit de 5% în concordanță cu veniturile înregistrate.

O schimbare majoră în noul Cod Fiscal o reprezintă scutirea de impozite a profitului reinvestit, astfel:

Sub incidența acestor scutiri intră profitul investit în echipamentele tehnologice( mașini, utilaje și instalații) folosite în scopul desfășurării activității economice).

O definiție sumară a profitului reinvestit arată că acesta reprezintă soldul contului de profit și pierdere, respectiv profitul contabil brut cumulat de la începutul anului în care se pun în funcțiune echipamentele tehnologice.

Scutirea se calculează trimestrial sau anual. Pentru contribuabilii care au obligații de plata trimestrială, în cazul în care se efectuează investiții din profit în trimestre anterioare, din profitul brut cumulat de la începutul anului se scade suma profitului investit anterior.

La sfârșitul exercițiului financiar, suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutire se repartizează, cu prioritate, pentru constituirea rezervelor, care urmează sa se impoziteze la momentul utilizării sub orice formă.

Dacă se realizează pierdere contabilă, nu se recalculează impozitul pe profit aferent profitului investit, iar contribuabilul nu repartiezeaza la rezerve suma profitului investit.

Între 1 iulie – 31 decembrie 2014, în aplicarea facilității s-a luat în considerare profitul contabil brut înregistrat începând cu data de 1 iulie 2014 și investit în activele echipamentelor tehnologice mențioante mai sus, produse și/sau achiziționate și puse în funcțiune după aceeași dată.

În cazul unor anumiți contribuabili care devin plătitori de impozit pe profit , pentru aplicarea facilității se ia în considerare profitul contabil brut cumulat de la începutul anului investit în echipamentele tehnologice menționate la alineatul 1, puse în funcțiune începând cu trimestrul în care aceștia au devenit plătitori de impozit pe profit.

Suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit, mai puțin partea aferentă rezervei legale, se repartizează la sfârșitul exercițiului financiar, cu prioritate pentru constituirea rezervelor, până la concurența profitului contabil înregistrat la sfârșitul exercițiului financiar. În cazul în care la sfârșitul exercițiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează recalcularea impozitului pe profit aferent profitului investit, iar contribuabilul nu repartizează la rezerve suma profitului investit.

Pentru echipamentele tehnologice prevăzute la alineatul 1, care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru investițiile puse în funcțiune parțial în anul respectiv, în baza unor situații parțiale de lucrări.

Prevederile alineatul 1 se aplică pentru echipamentele tehnologice considerate noi, potrivit normelor de aplicare.

Contribuabilii care beneficiază de prevederile alineatul 1 au obligația de a păstra în patrimoniu echipamentele tehnologice respective cel puțin o perioadă egală cu jumătate din durata de utilizare economică, stabilită potrivit reglementărilor contabile aplicabile, dar nu mai mult de 5 ani. În cazul nerespectării acestei condiții, pentru sumele respective se recalculează impozitul pe profit și se percep creanțe fiscale accesorii potrivit Codului de procedură fiscală, de la data aplicării facilității, potrivit legii. În acest caz, contribuabilul are obligația depunerii declarației fiscale rectificative. Nu intră sub incidența acestor prevederi echipamentele tehnologice care se înscriu în oricare dintre următoarele situații:

sunt transferate în cadrul operațiunilor de reorganizare, efectuate potrivit legii;

sunt înstrăinate în procedura de lichidare/faliment, potrivit legii;

sunt distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de contribuabil. În cazul echipamentelor tehnologice furate, contribuabilul demonstrează furtul pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare.

Cu anumite excepții contribuabilii care beneficiază de prevederile alineatului 1 nu pot opta pentru metoda de amortizare accelerată pentru echipamentele tehnologice respective.

De menționat este faptul că prevederile prezentului articol se aplică pentru profitul reinvestit în echipamentele tehnologice produse și/sau achiziționate după 1 iulie 2014 și puse în funcțiune până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.

Impozitul pe venit

Persoanele care datorează plata impozitului pe venit sunt următorii, conform codului fiscal:

persoanele fizice domiciliate în România;

persoanele fizice care nu au domiciliul în România,dar care își desfășoară activitatea independentă prin intermediul unui sediu permanent în România;

persoanele fizice care nu au domiciliul în România, dar care își desfășoară activități dependente în România;

persoanele fizice nerezidente care obțin venituri prevăzute la art. 89 din codul fiscal.

Acești contribuabili au fost înregistrați pentru anii 2013 și 2014 în număr de:

Tabel 3- Numărul de contribuabili activi, persoane juridice( impozit pe salarii și venituri asimilate salariilor)

Sursă: ANAF

Se observă faptul că numărul contribuabililor crește începând cu primul trimestru din anul 2014, acesta urcând constant până în trimestrul 4 când scade foarte mult ajung la valorea similară cu cele din anul 2013, mai puțin din trimestrul 2. Fluctuația acestor valori poate fi datorată doar de numărul de persoane care fac parte din clasa muncitorească. Astfel, concluzionam faptul că rată șomajului este un factor de influență pentru impozitarea venitului, mai precis a salariilor.

Pe baza acestor numere, s-au realizat urmatoarele valori privind contribuțiile la bugetul de stat prin plata impozitelor pe venit:

Tabel 4- Impozitul pe venit realizat(inclusiv restanțe aferente impozitului pe salarii

datorate cf. L32/1991) – milioane lei

Sursă: ANAF

Astfel, se poate observa că cea mai mare valoarea o au trimestrul 3 și 4 din anul 2014, reprezantând o creșterea față de trimestrele anterioare și față de anul trecut, lucru pozitiv pentru bugetul de stat.

Cele mai populare categorii din acest tip de impozit sunt salariile și pensiile. Astfel, menționăm modul de calcul al acestora conform codului fiscal:

Calculul impozitului pe salar se face după aceste reguli:

Impozitul lunar datorat de către persoanele impozabile care beneficiază de venituri din salarii, se calculează și se reține la sursă de către angajatori.

Impozitul menționat mai sus se calculează astfel:

Se aplică cota de 16% la baza de calcul determinată ca diferență între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii, cu respectarea prevederilor Uniunii Europene sau ale convențiilor/acordurilor privind coordonarea sistemelor de securitate socială în care România este parte, și următoarele: deducerea personală acordată pentru luna respectivă; deducerea specială pentru credite; cotizația sindicală plătită în luna respectivă; contribuțiile la fondurile de pensii facultative, în conformitate cu legislația în materie, la schemele de pensii facultative calificate astfel în conformitate cu legislația privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, efectuate către entități autorizate, stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, fără să se depășească echivalentul în lei a 400 de euro într-un an;

pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii, cu respectarea prevederilor Uniunii Europene sau ale convențiilor/acordurilor privind coordonarea sistemelor de securitate socială în care România este parte, pe fiecare loc de realizare a acestora.

În unele cazuri(la venituri din salarii și/sau al diferențelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare), la data efectuării impozitul se calculează și se reține, conform reglementărilor privind veniturile realizate în afara funcției de bază la data plății, virându-se până in luna următoare( data de 25) celei în care s-au plătit.

În cazul veniturilor reprezentând salarii, diferențe de salarii, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum și actualizarea lor cu indicele de inflație, dupa cum au fost stabilite (conform unor hotărâri judecătorești), impozitul este calculat și reținut în momentul efectuării plății, conform reglementărilor în momentul plății pentru veniturile realizate, mai puțin a funcției de bază, astfel virându- se până in luna următoare( data de 25) celei în care s-au plătit.

Obligația plătitorului este de a calcula cuantumul valorii impozitului pe an, pe veniturile salariale, pentru fiecare persoană impozabulă.

Persoanele impozabile pot opta ca un procent de până la 2% din impozitul stabilit în paragraful anterior, să vină în ajutorul entităților nonprofit care se înființează și funcționează în condițiile legii, unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.

Obligația calculării, reținerii și virării acestei sume prevăzute la alineatul 4 revine organului fiscal competent.

Aplicarea prevederilor pentru ultimele două alineate , ca procedură, se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.

In continuare vom enumera regulile de baza prezente in calculul impozitului pe pensii:

Calculul lunar al impozitului aferent veniturilor din pensii revine ca o obligație a plătitorului de pensii. Tot această entitate are obligația de a-l reține și vira la bugetul de stat.

Cota de impunere asupra venitului din pensii este de 16%. Suma se reține la dată efectuării plății și se virează la buget până la dată de 25 a lunii următoare; această suma este considerată impozit final pentru veniturile din pensii.

Există situații deosebite cum ar fi: pensiile care nu sunt plătite lunar, pensiile restante, pensiile de urmaș, etc.

În primul caz, impozitul se stabilește împărțind pensia plătită la lunile aferente.

Pentru pensiile restante, suma totală se desfășoară pe lunile de referință.

Sunt individualizate veniturile din pensiile de urmaș după numărul acestora, în raport cu drepturile fiecăruia, astfel stabilindu-se impozitul datorat.

În cazul drepturilor de pensii din perioade anterioare, impozitul se aplică asupra venitului impozabil lunar și se reține integral la dată efectuării plății.

Alte elemente care fac parte din categoria impozitului pe venit sunt urmatoarele:

Veniturile impozabile din activitati agricole

Acestea se definesc astfel:

cele care cuprind veniturile obținute individual sau într-o formă de asociere, fără personalitate juridică, din:

cultivarea produselor agricole vegetale;

exploatarea plantațiilor viticole, pomicole, arbuștilor fructiferi și altele asemenea;

creșterea și exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.

Veniturile din silvicultură și piscicultură reprezintă veniturile obținute din recoltarea și valorificarea produselor specifice fondului forestier național, respectiv a produselor lemnoase și nelemnoase, precum și cele obținute din exploatarea amenajărilor piscicole.

Venitul net anual din aceasta categorie este determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit unor prevederi, contribuabilii având obligația de a completa Registrul de evidență fiscală. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate. Pentru veniturile din silvicultură calificate drept venituri din alte surse se aplică doar prevederi specifice lor.

Veniturile obținute din valorificarea produselor prevăzute la alineatul 1, în altă modalitate decât în stare naturală reprezintă venituri din activități independente și se supun regulilor de impunere proprii categoriei respective.

Calculul impozitelor pe veniturilor din activitati agricole se face conform acestor reguli:

Impozitul pe venitul din activități agricole se calculează de organul fiscal competent prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului anual din activități agricole stabilit pe baza normei anuale de venit, impozitul fiind final.

Contrbuabilii din domeniul agricol au obligația de a depune o declarație la organul fiscal dacă veniturile lor sunt determinate pe baza de normă de venit. Această declarație este depusă până la 25 mai al anului în curs. Dacă în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică este desfășurată activitatea, obligația depunerii declarației la organul fiscal competent revine asociatului care răspunde pentru îndeplinirea obligațiilor asociației față de autoritățile publice în cadrul aceluiași termen. Anexa declarației depusă de asociatul desemnat va cuprinde și cota de distribuire ce revine fiecărui membru asociat din venitul impozabil calculat la nivelul asocierii.

Contribuabilii/Asocierile fără personalitate juridică care desfășoară activități agricole pentru care venitul se stabilește pe bază de norme de venit și dețin suprafețe destinate producției agricole vegetale/animale în localități diferite vor opta pentru stabilirea localității sau localităților unde vor beneficia de încadrarea în limitele veniturilor neimpozabile prevăzute pentru fiecare grupă de produse vegetale/animale. Opțiunea se exercită prin completarea corespunzătoare a «Declarației privind veniturile din activități agricole impuse pe norme de venit».

Declarația prevăzută la alineatul 2 nu se depune pentru anumite exceptii prevazute in codul fiscal.

Organul fiscal competent stabilește impozitul anual datorat și emite decizia de impunere la deciziile stabilite de către președintele ANAF în legătură termenul și forma deciziei.

Plata impozitului anual stabilit conform deciziei de impunere anuale se efectuează către bugetul de stat în două rate egale, astfel:

50% din impozit până la data de 25 octombrie inclusiv;

50% din impozit până la data de 15 decembrie inclusiv.

Impozitul se virează la bugetul de stat și din acesta nu se distribuie cote defalcate către bugetele locale.

Veniturile impozabile din premii si din jocuri de noroc

Acestea se definesc astfel:

Promovarea produselor/serviciilor ca urmare a practicilor comerciale, dar și veniturile din concursuri, cu unele exceptii, fac parte din aria veniturilor din premii.

Nu sunt venituri impozabile materialele publicitare, pliantele, mostrele, punctele bonus acordate cu scopul stimulării vânzărilor.

În trecut, conform normelor metodologice, veniturile din jocurile de noroc cuprind câștigurile din participarea la jocurile de noroc, inclusiv de tip jackpot. În prezent, această noțiune de venituri din jocuri de noroc cuprinde toate sumele încasate că urmare a participării la jocurile de noroc( în vigoare din 12 februarie 2015)

Reținerea impozitului din astfel de venituri se face după următoarele reguli:

Veniturile sub formă de premii se impun, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net realizat din fiecare premiu.

Altfel spus, dacă până la dată sus menționată, se aplică un impozit la sursă de 25% asupra venitului net calculat la nivelul câștigurilor realizate într-o zi de la același plătitor, după această dată, veniturile se impun cu o cota de 1% asupra tuturor sumelor încasate de un participant de la organizator. Cotele de impozit stabilindu-se la 16% pentru veniturile echivalente cu 15.000€ și cu 25% pentru veniturile ce depășesc 100.000€. Obligația calculării, reținerii și virării impozitului revine plătitorilor de venituri.

Nu sunt impozabile veniturile obținute din premii și din jocuri de noroc, în bani și/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilită în sumă de 600 lei, realizate de contribuabil:

pentru fiecare premiu;

pentru câștigurile din jocuri de noroc, de la același organizator sau plătitor într-o singură zi.

Această regulă, cea de la numărul 4, a fost valabilă pana pe 12 februarie 2015, ulterior a fost inlocuită cu următoarea:

Nu sunt impozabile veniturile obținute din premii, în bani și/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilite în suma de 600 lei, realizate de contribuabil pentru fiecare premiu.Impozitul calculat și reținut în momentul plății este impozit final.

Impozitul pe venit astfel calculat și reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Următoarele alineate au intrat în vigoare din 12 februarie 2015:

Nu sunt impozabile la sursă veniturile realizate de către persoanele fizice ca urmare a participării la jocuri de noroc la distanță (on-line), slot-machine, lozuri și festivaluri de poker.

Persoanele fizice care obțin venituri din jocurile de noroc prevăzute la alineatul 7 au obligația de a depune declarația privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Organul fiscal competent are obligația de a stabili impozitul datorat, aferent venitului încasat din jocurile de noroc, pe baza declarației privind venitul realizat din jocuri de noroc, prin emiterea deciziei de impunere.

Cota de impunere pentru veniturile din jocuri de noroc prevăzute la alineatul 7 este de 1% pentru sumele de până la echivalentul a 14.999 euro, 16% pentru sumele cuprinse între 15.000 – 99.999 euro și 25% pentru sumele care depășesc echivalentul a 100.000 euro. Organizatorul de jocuri de noroc prevăzute la alineatul 7 are obligativitatea de a păstra o evidență nominală a persoanelor fizice care au obținut venituri din jocuri de noroc mai mari de 15.000 euro și a le declara organului fiscal competent, până la 25 mai inclusiv a anului următor, celui de realizare a venitului."

Venitului din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal

Acestea se definesc astfel:

În privința tranferurilor de proprietate care privesc construcțiile de orice fel, terenurilor aferente, terenurilor fără construcții precum și demembramintelor, calcularea impozitului se face astfel:

pentru terenurile fără construcții, a construcțiilor și tererenurilor aferente acestora, dobândite într-un interval de 3 ani inclusiv:

3% până la valoarea de 200.000 lei;

6000 lei + 2% calculat la vaolarea ce depășește 200.000 lei.

Dacă se depășește perioade de 3 ani:

2% pentru valoarea mai mică sau egală de 200.000 lei;

4000 lei + 1% pentru valori mai mari de 200.000.

Există excepții după caz:

conform legilor speciale, la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor prin reconstituirea acestui drept.

donațiile care presupun transmitera dreptului de proprietate între soți sau între rude și afini până la gradul al III- lea. Dacă succesiunea este finalizată în termen de 2 ani, transmiterea dreptului de proprietate nu se supune impozitării. În cazul nefinalizării procedurii în termenul de 2 ani, se percepe un impozit de 1% din valoarea masei succesorale.

Impozitul pentru dreptul de proprietate se calculează la valoarea declarată de părți. Dacă după expertiazarea întocmită de camera notarilor publici se constată o valoare inferioară declarată de părți, impozitul se va calcula pentru valoarea determinată de expertiză. Excepție fac tranzacțiile încheiate între soți, rude sau afini panna la gradul II.

Actualizarea expertizelor privind valoarea de tranzacție a bunurilor imobile, cel puțin odată pe an, se face prin intermediul camerelor notarilor publici.

Impozitul care face obiectul transferurilor de proprietate se calculează și încasează de către notarul public înainte sau la întocmirea actului de succesiune și se virează până la dată de 25 a lunii următoare.

În cazurile excepționale care prevăd hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, instanțele comunica organului fiscal competent hotărârea și documentația în termen de 30 de zile.

Organul fiscal aplică hotărârea judecătorească.

Impozitul din veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal se distribuie astfel:

o cotă de 50% se face venit la bugetul consolidat;

o cotă de 50% se face venit la bugetul unităților administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării.

Procedura de calculare, încasare și virare a impozitului perceput în condițiile alineatelor 1 si 3, precum și obligațiile declarative se vor stabili prin norme metodologice emise prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și ministrului justiției, cu consultarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.

Veniturile impozabile din alte surse

Definirea veniturilor din alte surse:

Din aceasta categorie fac parte:

prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activități pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relație generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. 3 din prezentul titlu;

câștiguri primite de la societățile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părți cu ocazia tragerilor de amortizare;

venituri, sub forma diferențelor de preț pentru anumite bunuri, servicii și alte drepturi, primite de persoanele fizice pensionari, foști salariați, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;

venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial;

venituri obținute din valorificarea prin centrele de colectarea deșeurilor de metal, hârtie, sticlă și altele asemenea. Nu sunt impozabile veniturile realizate din valorificarea bunurilor mobile prin centrele de colectare, în vederea dezmembrării, care fac obiectul Programelor naționale finanțate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice, în conformitate cu prevederile art. 42 lit. a^1) și lit. g).

venituri obținute de persoana fizică în baza contractului de administrare încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare. Fac excepție veniturile realizate din exploatarea și valorificarea masei lemnoase, definite potrivit legislației în materie, din pădurile pe care contribuabilii le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, care sunt neimpozabile;

veniturile distribuite persoanelor fizice membrii formelor asociative de proprietate – persoane juridice, prevăzute la art. 26 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, altele decât veniturile neimpozabile realizate din:

exploatarea și valorificarea masei lemnoase, definite potrivit legislației în materie, din pădurile pe care le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, pentru fiecare membru asociat;

exploatarea masei lemnoase, definite potrivit legislației în materie, din pădurile pe care le au în proprietate, în volum de maximum 20 mc/an, acordată fiecărui membru asociat.

Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a) – h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum și cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol.

Contribuabilii care obțin venituri din alte surse nu au obligații de completare a Registrului de evidență fiscală și de conducere a evidenței contabile.

Impozitarea veniturilor a caror sursa nu a fost indentificata se face astfel: orice venituri constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor și metodelor indirecte de reconstituite a veniturilor sau cheltuielilor. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului și al accesoriilor.

Acestea fiind spuse, putem să concluzionam faptul că orice schimbare a acestor reguli din codul fiscal, pot influență negativ sau pozitiv rată fiscalității, aducând un avantaj prin mărirea ei la bugetul de stat sau un dezavantaj prin scăderea ei.

Taxa pe valoarea adaugata(T.V.A)

Conform datelor statistice din ultimii ani, avem următoarele date statistice privind taxa pe valoarea adăugată:

Tabel 5- Venituri încasatedin taxa TVA( milioane lei)

Sursă: ANAF

În acest tabel se poate observa într-o proporție majoritară creșterea veniturilor încasate din totalul TVA din an în an.Conform statisticilor, totalul tva-ului încasat în anul 2009 a fost de 34.322, 4 milioane lei, iar creșterea semnificativă din an în an poate fi datorată creșterii cotei TVA de pe dată 1 iulie 2010, cu 5 procente, ajungând de la 19% la 24%. Această măsură a fost luată pentru a acoperi deficitul bugetar din acea perioadă, Această decizie a fost agregată de către FMI cu scopul de a asigura venituri de 3, 5 – 4 miliarde de lei până la sfârșitul anului 2010.

Că urmări a creșterii cotei TVA, s-au preconizat în acea perioadă următoarele: consumul va scădea și mai mult, evaziunea fiscală va atinge cote și mai ridicate în România, iar multe dintre firmele care au reușit să treacă de primul val al crizei vor intră în faliment în cazul unei majorări a TVA. În plus, veniturile populației se vor reduce, în prima faza din cauza unei cote unice de impozitare mai ridicate și, în a două faza, vor avea o putere de cumpărare mai redusă din cauza că totul se va scumpi că urmare a majorării cotei TVA.

Conform codului fiscal activ in prezent, TVA-ul este un impozit indirect datorat la bugetul statului și care este colectat conform prevederilor prezentului titlu.

Prin operatiunile impozabile din Romania intelegem urmatoarele:

Din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

operațiunile care, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;

locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu unele prevederi din codul fiscal;

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute in codul fiscal ca atare;

Este, de asemenea, operațiune impozabilă și importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în România;

Sunt, de asemenea, operațiuni impozabile și următoarele operațiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România:

o achiziție intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acționează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, care nu beneficiază de derogarea prevăzută la alineatul 4

o achiziție intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană;

o achiziție intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă, care acționează ca atare, sau de o persoană juridică neimpozabilă.

Prin derogare de la prevederile alineatul 3 litera a), nu sunt considerate operațiuni impozabile în România achizițiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiții:

sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă;

valoarea totală a acestor achiziții intracomunitare nu depășește pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin norme.

Plafonul pentru achiziții intracomunitare prevăzut la alineatul 4 litera b) este constituit din valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorată sau achitată în statul membru din care se expediază sau se transportă bunurile, a achizițiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau bunuri supuse accizelor.

Persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile, eligibile pentru derogarea prevăzută la alineatul 4, au dreptul să opteze pentru regimul general prevăzut la alineatul 3 litere a). Opțiunea se aplică pentru cel puțin doi ani calendaristici.

Regulile aplicabile în cazul depășirii plafonului pentru achiziții intracomunitare, prevăzut la alineatul 4 litera. b), sau al exercitării opțiunii sunt stabilite prin norme.

Operațiunile impozabile pot fi:

operațiuni taxabile, pentru care se aplică cote TVA;

operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții

operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții.

importuri și achiziții intracomunitare, scutite de taxă;

operațiuni prevăzute la lit. a) – c), care sunt scutite fără drept de deducere, fiind efectuate de întreprinderile mici care aplică regimul special de scutire, pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții.

Contribuabilii care au participat la realizarea sumei veniturilor încasate din taxa TVA pe anii precizați sunt, în număr de:

Tabel 6- Contribuabili activi de TVA, persoane juridice, înregistrați la data de 31 decembrie al fiecărui an

Sursă: ANAF

*În categoria Contribuabililor activi intră și cei suspendați la A.N.A.F. prin regim derogatoriu; nu sunt incluși contribuabilii care și-au suspendat activitatea la Registrul Comerțului.

Persoanele impozabile si activitatile pe care le desfasoara sunt urmatoarele:

Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alineantul 2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.

În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.

Nu acționează de o manieră independentă angajații sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau alte obligații ale angajatorului.

Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum și a celor prevăzute la alineatul 5 si 6.

Instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice, dar care sunt scutite de taxă.

Instituțiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activități:

telecomunicații;

furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific și altele de aceeași natură;

transport de bunuri și de persoane;

servicii prestate în porturi și aeroporturi;

livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

activitatea târgurilor și expozițiilor comerciale;

depozitarea;

activitățile organismelor de publicitate comercială;

activitățile agențiilor de călătorie;

activitățile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante și alte localuri asemănătoare;

operațiunile posturilor publice de radio și televiziune.

Prin excepție de la prevederile alineatul 1, orice persoană care efectuează ocazional o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi va fi considerată persoană impozabilă pentru orice astfel de livrare.

În condițiile și în limitele prevăzute în norme, este considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relații strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar și economic.

Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizații fără personalitate juridică este considerat persoană impozabilă separată pentru acele activități economice care nu sunt desfășurate în numele asocierii sau organizației respective.

Asocierile în participațiune nu dau naștere unei persoane impozabile separate. Asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică și sunt constituite în temeiul legii, sunt tratate drept asocieri în participațiune.

Cotele de taxă sunt următoarele:

Cota standard este de 24% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe si alte servicii similare;

livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității;

livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare;

livrarea de produse ortopedice;

livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;

cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

livrarea următoarelor bunuri (în vigoare de la 1 septembrie 2013):

toate sortimentele de pâine, precum și următoarele specialități de panificație: cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluțe și împletituri, care se încadrează în grupa produse de brutărie la codul CAEN/CPSA 1071;

făină albă de grâu, făină semialbă de grâu, făină neagră de grâu și făină de secară, care se încadrează la codul CAEN/CPSA 1061;

triticum spelta, grâu comun și meslin, care se încadrează la codul NC 1001 99 00, și secară, care se încadrează la codul NC 1002 90 00, prevăzute în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012.

Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței. În sensul prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege:

livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni și de pensionari;

livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap;

livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafața utilă a locuinței este cea definită prin Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Anexele gospodărești sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare și dacă terenul pe care este construită locuința nu depășește suprafața de 250 mp, inclusiv amprenta la sol a locuinței, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuințe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuințe nu poate depăși suprafața de 250 mp, inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuințe. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziționa o singură locuință cu cota redusă de 5%, respectiv:

în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%;

în cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care a/au achiziționat-o cu cota de 5%;

livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței.

Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, unor cazuri prevazute in codul fiscal, pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilității taxei.

În cazul operațiunilor supuse sistemului TVA la încasare, cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepția situațiilor în care este emisă o factură sau este încasat un avans, înainte de data livrării/prestării, pentru care se aplică cota în vigoare la data la care a fost emisă factura ori la data la care a fost încasat avansul.

În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cota în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, pentru anumite cazuri din codul fiscal, precum și în situația prevăzută la alin. (3^1).

Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiași bun.

Cota aplicabilă pentru achiziții intracomunitare de bunuri este cota aplicată pe teritoriul României pentru livrarea aceluiași bun și care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.

De mentionat este faptul că există unele scutiri de TVA pentru anumite activitați economice, lucru care nu afectează în nici-un fel valoarea fiscală bugetară, dar prin existența lor, nu se contribuie deloc la bunăstarea economiei țării.

Accizele

Conform statisticilor prelucrate de pe site-ul ANAF-ului, plătitorii de accize în perioada 2009-2014 sunt în număr de:

Tabel 7- Contribuabili activi, persoane juridice, înregistrați la data de 31 decembrie al fiecărui an

Sursă: ANAF

Persoanele platitoare de accize(contribuabilii) sunt, urmatorii:

în ceea ce privește ieșirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize:

antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori în numele căreia se efectuează această eliberare și, în cazul ieșirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieșire;

antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor in conformitate cu prevederile legale actuale, precum și orice persoană care a participat la ieșirea neregulamentară și care avea cunoștință sau care ar fi trebuit să aibă cunoștință în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei ieșiri;

persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora;

persoana care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;

persoana care declară produsele accizabile sau în numele căreia produsele sunt declarate în momentul importului ori, în cazul unui import neregulamentar, orice altă persoană implicată în importul acestora.

Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeași datorie privind accizele, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie.

Plata accizelor se face la următoarele produse: tigarete, alcool și băuturi alcoolice( bere, vinuri, băuturi fermentate – altele decât bere și vinuri, produse intermediare, alcool etilic, tutun prelucrat, produse energetice, gaz natural, cărbune, cocs, lignit, energie electrică), conform valorilor din următorul tabel:

Tabel 8- Anexa 1 la titlul VII din Codul Fiscal

Sursă: ANAF(Cod Fiscal)

Alte produse care sunt accizabile, sunt urmatoarele:

cafea verde, cu codurile NC 0901 11 00 și 0901 12 00;

cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile NC 0901 21 00, 0901 22 00 și 0901 90 90;

cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, cu codurile NC 2101 11 și 2101 12;

berea/baza de bere din amestecul cu băuturi nealcoolice, la care ponderea gradelor Plato provenite din malț, cereale malțificabile și/sau nemalțificabile este mai mică de 30% din numărul total de grade Plato;

băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, la care ponderea de alcool absolut (100%) provenită din fermentarea exclusivă a fructelor, sucurilor de fructe și sucurilor concentrate de fructe este mai mică de 50%;

bijuterii din aur și/sau din platină cu codul NC 7113 19 00, cu excepția verighetelor;

confecții din blănuri naturale, cu codurile NC: 4303 10 10 și 4303 10 90;

iahturi și alte nave și ambarcațiuni cu sau fără motor pentru agrement, cu codurile NC: 8903 91, 8903 92 și 8903 99, cu excepția celor destinate utilizării în sportul de performanță;

autoturisme și autoturisme de teren, inclusiv cele importate sau achiziționate intracomunitar, noi sau rulate, cu codurile NC: 8703 23, 8703 24 și 8703 33, a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3.000 cm3, cu excepția celor încadrate în categoria vehiculelor istorice definite conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările ulterioare;

arme, altele decât cele cu destinație militară sau de tir sportiv, cu codurile NC: 9302 00 00, 9303, 9304 00 00;

muniție pentru armele prevăzute la lit. j), cu codurile NC: 9306 21, 9306 29, 9306 30;

motoare cu puterea de peste 100 CP, destinate iahturilor și altor nave și ambarcațiuni pentru agrement, cu codurile NC: 8407 21, 8407 29 00 și 8408 10.

Tabel 9- Anexa 1 la titlul VII din Codul Fiscal

Sursă: ANAF(Cod Fiscal)

*) Această acciză nu se percepe pentru navele cu vele care sunt echipate cu motor.

Ca si in cazul TVA-ului, exista scutiri de la plata accizelor, dar si exceptii, acestea din urma fiind urmatoarele:

Nu se datorează accize pentru:

căldura rezultată și produsele cu codurile NC 4401 și 4402;

următoarele utilizări de produse energetice și energie electrică:

produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;

utilizarea duală a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât și în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică și în procesele electrolitic și metalurgic se consideră a fi utilizare duală;

energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice și în procesele electrolitice și metalurgice;

energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din normele metodologice;

procesele mineralogice, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Nu se consideră producție de produse energetice:

operațiunile pe durata cărora sunt obținute accidental mici cantități de produse energetice;

operațiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu condiția ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul energetic refolosit ar fi pasibil de impunere;

o operație constând din amestecul – în afara unui loc de producție sau a unui antrepozit fiscal – al produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiția ca:

accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior; și

suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.

Condiția prevăzută la alineatul 2, litera c, punctul 1 nu se va aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.

Modalitatea și condițiile de aplicare a alineatului 1 vor fi reglementate prin normele metodologice.

Nivelul accizelor

Nivelul accizelor armonizate este cel prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu și este aplicată începând cu 1 ianuarie 2015, cu excepția nivelului accizelor pentru țigarete care este aplicată de la data de 1 aprilie 2015. Pentru anii următori, nivelul accizelor armonizate aplicabil începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an, respectiv 1 aprilie a fiecărui an pentru țigarete, este nivelul actualizat calculat conform alineatului 1, punctul 1.

Nivelul accizelor armonizate prevăzut în anexa nr. 1 se actualizează anual cu creșterea prețurilor de consum, din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada octombrie 2013 – septembrie 2014, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor actualizat se publică pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an.

Impactul schimbărilor sistemului de taxe și impozite asupra fiscalității

Schimbarile ce au avut loc in ultima perioada in sistemul de impozite si taxe, mai precis in anul 2014, au avut urmatoarele urmari:

Tabel 10

Sursă: Ministerul de Finanțe

Perspective fiscale pentru următorii ani

Tendințe macroeconomice interne pentru anii 2015 – 2017

Referindu-se la principalii indicatori macroeconomici, autoritățile financiare estimează că ritmul mediu anual al creșterii economiei va fi de 2, 9%. Această creștere va fi susținută, în special, de cererea internă.

Prin îmbunătățirea finanțării în economie, formarea brută de capital fix va avea un ritm anual de circa 6, 5%.

Se preconizează o reducere a ratei șomajului până la 4, 4% la sfârșitul anului 2017, ocuparea îmbunătățită a forței de muncă determinând o creștere a productivității muncii.

Se va reduce rată inflației de la 2, 8% în 2015, la 2, 3% în 2017, evitându-se, pe cât posibil, apariția deflației.

Astfel, urmatoarele modificari procentuale se estimeaza sa aiba loc, comparativ cu cele din urma:

Tabel 13

Sursă: Ministerul de Finanțe

Modelul comparativ arată dezideratul Guvernului de a menține o politică fiscală predictibilă și, în primul rând stabilă, asigurând un cadru legal pe termen lung, care ar favoriza investițiile și infuzia de capital.

Totodată creșterea cuantumului veniturilor individuale ar duce la creșterea volumului cererii în piață deci și la volumul și diversitatea ofertei.

Nu și în ultimul rând ar fi apropierea valoarii nete a câștigurilor salariale de cea din celelalte țări U.E., condiție esențială pentru aderarea la moneda Euro.

Numărul de șomeri scăzut ar relaxa povara financiară a statului, sumele alocate protecției sociale putând fi destinate spre alte domenii.

Politica fiscala intre anii 2015 si 2017

Pe termen scurt și mediu, politica fiscală se orientează în câteva domenii economice și instituționale: responsabilitate fiscal bugetară, disciplină financiară( stabilitate și predictibilitate), asigurarea sustenabilității macroeconomice.

Viziunea pe termen mediu și lung este de ordin calitativ prin stimularea investițiilor, a activităților antreprenoriale din mediu economic prin dinamizarea reformelor din sectorul public.

Nu în ultimul rând trebuie încurajat comportamentul corect în afaceri și în relația stat – contribuabili.

Domeniile, cu predilecție luate în calcul pentru aplicarea modelului economic de dezvoltare sunt: infrastructura, agricultura și dezvoltarea zonelor rurale, energia și tehnologiile avansate. În aceste cazuri vor fi necesare investiții publice de antrenare.

Direcțiile, în privința fiscalității, pe termen mediu vor viza:

lărgirea bazei de impozitare;

creșterea nivelului de colectare a veniturilor bugetare, care, în valoare nominală vor crește la aproximativ 33% din PIB(față de 14% în 2014);

simplificarea sistemului de taxe;

reducerea evaziunii fiscale.

Tabel 14- Estimarile veniturilor bugetului general consolidat(milioane lei)

Sursă: Ministerul de Finanțe

*Notă: Rotunjirile operate acestor indicatori ar putea face ca totalul să nu fie egal cu suma componentelor.

Din datele prezentate se observă o tendința de creștere constantă a încasărilor bugetare. Ca exemplu, estimările de creștere a impozitului pe profit, cel pe venit, a accizelor și TVA sunt de peste 10% în 2017 față de 2015.

Contribuțiile la asigurările sociale vor crește cu circa 10, 4% ca urmare a reducerii evaziunii fiscale și a scăderii șomajului( crearea de noi locuri de muncă).

Cadrul financiar intre anii 2014 – 2020

Un rol important în strategia economică și fiscală a statului român îl joacă modalitatea eficientă de folosire a fondurilor europene.

Accesarea acestor fonduri se bazează pe îmbunătățirea documentelor de programare viitoare, conform cu actualele cerințe europene și ținând cont de modelele de implementare actuale.

În acest sens, România a elaborat o primă variantă a Acordului de Parteneriat 2014-2020, document cu caracter consultativ. Acesta a fost lansat în dezbatere publică și transmis pentru consultare informală la Comisia Europeană. Acest document de programare asigura cadrul de implementare a Fondurilor Europene Structurale și Investiții(F.E.S.I.) 2014 – 2020.

Condițiile care se impun în aplicarea F.E.S.I. sunt promovarea competivității și concentrarea tematică a investițiilor care ar duce la o creștere economică inteligență.

În perioada amintită, implementarea F.E.S.I. vizează câteva obiective strategice ale României:

Dezvoltarea unei infrastructuri monderne pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă;

Îmbunătățirea capitalului uman prin politici reale și optime privind incluziunea socială și educația;

Promovarea competivității economice și a dezvoltării locale;

Modernizarea și consolidarea administrației la nicel național și a sistemului judiciar;

Optimizarea utilizării și protejării resurselor naturale.

Rezultatele obținute că urmare a implementării F.E.S.I. urmăresc ștergerea efectelor negative ale programelor anterioare și asigurarea dezvoltării potențialului existent.

Coordonarea implementării programului F.E.S.I. se va face prin programe operaționale naționale. Astfel, Ministerul Fondurilor Europene va gestiona patru programe acoperind infrastructura( transport, mediu, energie), competivitatea( cercetare, dezvoltare, I.T.), capitalul uman și asistența tehnică.

Managementul programelor de dezvoltare regionala, de dezvoltare administrativă și a acoperirii teritoriale va fi asigurat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale se va ocupa de programele dedicate dezvoltării rurale, pescuitului și acvaculturii.

ANAF-ul si obiectivele ei strategice de combatere a evaziunii fiscale pentru anii 2013-2017

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este un organ de specialitate al administrației publice centrale din România.A fost înființată la data de 1 octombrie 2003 în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Începând cu ianuarie 2004 a devenit operațională, dobândind calitatea de instituție cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea direcțiilor cu atribuții în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

ANAF are rolul de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului prin colectarea și administrarea eficace și eficientă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Viziunea ANAF-ului este de a avea o administratie fiscala moderna si eficienta, menita sa ofere contribuabililor servicii de inalta calitate.

Prevenirea si combaterea evaziunii fiscale este este pe lista de prioritati ale ANAF-ului, astfel, pe viitor, A.N.A.F. va continua să acorde prioritate acțiunilor de prevenire și combatere a neconformării contribuabililor la obligațiile lor fiscale – declarative și de plată.

Va fi vizată monitorizarea mai bună a domeniilor cu risc fiscal ridicat (produse accizabile, tranzacți intracomunitare, operațiuni de import/export). Supravegherea mișcării produselor accizabile și a antrepozitelor fiscale, inclusiv în zonele limitrofe este o activitate prioritară pentru control.

O direcție de acțiune va fi monitorizarea contribuabililor nou înființați, înregistrați în scopuri de T.V.A., domeniu considerat a avea potențial de evaziune fiscală. Vor fi verificate condițiile constituirii acestora respectiv, dacă dețin capacitatea de a desfășura activitatea economică pentru care au fost autorizați. Totodată, va crește eficacitatea sancțiunilor administrative, se va realiza o recuperare mai bună a obligațiilor bugetare rezultate din fraudă și evaziune fiscală și o mai bună cooperare cu organele de cercetare și urmărire penală. Sunt în curs de analiză reglementări prin care să se asigure tratamentul unitar al contribuabililor în funcție de gradul de conformare voluntară a acestora, respectiv majorarea penalităților aferente obligațiilor fiscale stabilite suplimentar în timpul inspecției fiscale, cu o cotă procentuală variabilă, ce poate fi diminuată în cazul stingerii în anumite termene a creanței astfel create.

În cadrul procesului de prevenire a fraudei, funcția de colectare constituie o verigă esențială.

În consecință, vor fi luate măsuri pentru fi asigurată o reacție mai promptă la probabilitatea apariției evaziunii în perioada de colectare a creanțelor fiscale, respectiv analizarea permanentă a indicatorilor de solvabilitate a contribuabililor în vederea preîntâmpinării apariției situației de acumulare de datorii mari comparativ cu situația patrimonială și, în acest sens, evitarea apariției imposibilității executării silite.

Este necesară intensificarea dispunerii măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente care sunt implicate în colectarea creanțelor fiscale, existând pericolul ca debitorii să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Aplicarea de către organele fiscale a măsurilor de executare silita – aplicarea sechestrului (măsura prioritară), transmiterea adreselor de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești – trebuie să se realizeze în mod operativ.

Odata ce actiunea de prevenire esueaza, ANAF-ul trece la combaterea evaziunii fiscale, prin strategia conceputa pe termen mediu(2013-2017), astfel:

Pentru a reduce acest fenomen care afectează societatea în ansamblu, prima măsură pe care ANAF o va lua, este reorganizarea administrativă a structurilor de control operativ. Din analiza activității instituției în ultimii ani, a reieșit necesitatea pregnantă a consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii, prin crearea unui mecanism unic de control care să înlăture paralelismele și să elimine astfel evaluarea fiscală diferită sau chiar contrară a aceleiași operațiuni economice.

Direcția Generală Antifraudă Fiscală va efectua activități de control cu privire la respectarea actelor normative din domeniul fiscal în scopul prevenirii, descoperirii și combaterii oricăror acte și fapte interzise de lege și va participa, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere și instituții specializate, la acțiuni de depistare și combatere a activităților care generează fenomene de evaziune și fraudă fiscală.

În vederea combaterii evaziunii fiscale ANAF va proceda la aplicarea principiilor de management al riscurilor. În acest scop, la nivelul ANAF va fi dezvoltată analiza de risc generalizată la nivelul întregii activități de administrare fiscală, în baza informațiilor de natură fiscală despre contribuabili.

În acest scop vor fi luate măsuri de îmbunătățire a accesului și schimbului de informații. Această analiză se va face prin implementarea unui sistem modern de management al riscurilor care să cuprindă următoarele etape:

identificarea riscurilor;

realizarea tabloului riscurilor identificate;

prioritizarea riscurilor;

aplicarea tratamentului adecvat pentru reducerea/eliminarea riscului;

monitorizarea performanței;

evaluarea performanțelor și propunerea de noi măsuri.

Ca măsură de prevenire a evaziunii fiscale vor fi dezvoltate aplicațiile informatice în vederea efectuării de analize ale rezultatelor acțiunilor de inspecție fiscală inițiate ca urmare a analizei de risc, în vederea confirmării criteriilor de risc și a furnizării de informații pentru analize de risc viitoare.

Totodată, vor fi perfecționate și actualizate bazele de date cu cazuri fiscale speciale identificate. Va fi dezvoltat și implementat un program automatizat de analiză a informațiilor primite de la contribuabili pe bază declarativă, pentru a operaționaliza verificarea din birou așa cum este deja susținută în Codul de procedură fiscală. Va fi pusă în aplicare procedura de control documentar. În domeniul TVA este necesară modificarea legislației și a procedurilor privind modul de soluționare a deconturilor de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare, în vederea diminuării numărului de solicitări precum și a celor soluționate cu control anticipat.

Această măsură este necesară deoarece există riscul de nesoluționare în termen legal a cererilor de rambursare cu control anticipat și neefectuarea unor acțiuni de inspecție fiscală la alți contribuabili cu risc fiscal ridicat. ANAF își va orienta capacitatea de inspecție fiscală într-un procent mult mai mare către contribuabili și domenii de activitate cu risc fiscal ridicat pentru creșterea nivelului sumelor suplimentare atrase la bugetul general consolidat și a creșterii gradului de conformare voluntară.

Alte măsuri de combatere a evaziunii fiscale pe care ANAF le va implementa pe termen mediu se referă la:

Asigurarea conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi/venituri mari prin aplicarea de tratamente care să includă: efectuarea de verificări fiscale la contribuabilii selectați pe baza analizei de risc, identificarea veniturilor nedeclarate, dezvoltarea unor proiecte care privesc aspecte generale de neconformare fiscală, dezvoltarea comunicării cu persoane fizice cu averi/venituri mari prin asigurarea unei informări cât mai bune a acestei categorii de contribuabili în vederea înțelegerii legislației în vigoare, cât și prin alte canale de natură să încurajeze conformarea voluntară la declararea veniturilor;

Combaterea muncii la negru și a subdeclarării contribuțiilor sociale prin intensificarea controalelor în acest sens și prin creșterea gradului de colaborare dintre inspecția muncii și inspecția fiscală, în vederea eficientizării activității de control;

Combaterea fraudei la TVA, în special frauda intracomunitară, prin organizarea de inspecții fiscale parțiale (la operatorii economici plătitori de accize implicați în importuri, achiziții, livrare, producție de produse accizabile, care datorează accize), ca urmare a faptelor sesizate din operațiuni operative și prin gestionarea de profile de risc specifice și efectuarea unui schimb eficient de informații de risc;

Implementarea și dezvoltarea controlului comerțului electronic;

Inițierea acțiunilor de identificare a contribuabililor care îndeplinesc toate condițiile de înregistrare ca plătitori de impozite și taxe, dar nu se înregistrează;

Întărirea controlului vamal:

dezvoltarea politicii de securitate IT;

creșterea eficienței acțiunilor echipelor mobile, prin prezența mai activă în teren și prin efectuarea controalelor în trafic;

gestionarea în continuare a activităților specifice pentru implementarea Convenției Schengen;

protejarea teritoriului vamal național și comunitar prin combaterea traficului ilicit de droguri, precursori, produse cu regim special, mărfuri contrafăcute și pirat, bunuri culturale mobile, specii sălbatice de floră și faună, metale și pietre prețioase, aliaje ale acestora, a traficului de mărfuri cu risc pentru sănătatea și siguranța consumatorului precum și prin controlul mișcării de numerar la frontiera comunitară;

creșterea gradului de monitorizare și control al producției, achiziției și importului de produse energetice, alcool și băuturi alcoolice. În acest domeniu ANAF va introduce supravegherea permanentă pe baza analizei de risc;

întărirea controalelor la frontiera externă a UE pentru a combate traficul ilicit de țigarete și alte produse din tutun prelucrat.

Pe langa lupta contra evaziunii fiscale, ANAF-ul isi mai propune urmatorele obiective pana in anul 2017 si anume: Imbunatatirea conformarii voluntare si cresterea eficientii colectarii.

Astfel, prin aceste angajamente ale ANAF-ului pe termen mediu urmaresc se urmaresc obtinerea acestor rezultate: Ponderiea veniturilor colectate în PIB (30, 5%); Costul colectării (~10.000 lei pentru 1 milion lei colectați); Rata declarării electronice la contribuabilii mari și mijlocii (97, 5%); Gradul de conformare voluntară la declarare (92%); Gradul de conformare voluntară la plată (85%); Rata de colectare a arieratelor (48%); Rata productivității principalelor impozite (TVA 43%, impozit pe profit 20%); Rata de colectare a veniturilor pe angajat (8.900 lei); Timpul mediu de pregătire a declarațiilor fiscale pentru contribuabilii persoane juridice (200 ore/an); Sume atrase suplimentar, pe un inspector urmare inspecțiilor fiscale la persoane juridice (3.500 mii lei); Rata de conformare la plată pentru: – TVA (82%), – impozit pe profit (80%), – contribuții sociale (80, 5%).

Concluzii și propuneri

Starea economică a unei țări va fi mereu într-o schimbare continuă. Dacă scade sau crește, asta depinde de o multitudine de factori de influență, atât interni cât și externi. În tema curentă, am abordat componentele fiscale ale țării noastre, Romania, care au un impact consideral asupra ratei fiscale. Sistemul de impozite si taxe, produsul intern brut, cât și factorul negativ de influență, evaziunea fiscală sunt influențate de către politicile fiscale din țara noastră și de către organele fiscale care le aplică, mai precis, modul ales de aplicare. Astfel, orice particularitate a acestor factori pot influența direct rata fiscalității. Deasemenea, orice schimbare care are loc la acești factori, sau la particularitățile lor influențează valoarea fiscală a țării, exemplificând, putem spune, ca eliminarea unor tipuri de contribuabili de la plata impozitului pe venit, va influența o scadere asupra ratei fiscalității.

În Romania, sistemul fiscal este într-o continuă schimbare. Încă de la dispariția comunismului, entitățile competente lucrează la îmbunatățirea politicilor fiscale cu scopul creșterii economice a țării. Factorii de influență negativi determină aceste entități la luarea de măsuri mai puțin pe placul contribuabililor pentru menținerea stării economice a țării. Unele măsuri, mai exact, se referă la majorarea taxelor și impozitelor, lucru care determină societățile mici să recurgă la evaziunea fiscală pentru a sustrage profit sau doar pentru a supravețui.

În prezent, Romania pare să se fi stabilizat din punct de vedere economic, după o lunga perioadă în care s-a aflat în criză financiară. Datele statistice ne arată o creștere economică în ultima perioadă, iar motivul pare sa fie modificarea politicilor fiscale și măsurile luate de către statul roman.

Pe viitor, veștile bune ne sunt date de către ministerul de finanțe, care estimează o creștere a nivelului economic al țării noastre, deocamdată până în anul 2017. Dar această creștere este legată si de măsurile pe care ministerul dorește să le aplice pe viitor. Venind în ajutorul consolidării acestei creșteri este ANAF-ul, care și-a propus aplicarea unei strategii de combatere a evaziunii fiscale, dar și de îmbunătățire a activității sale principale, cea de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului prin colectarea și administrarea eficace și eficientă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Ținerea în evidență a factorilor externi de influența a ratei fiscalității, ce nu pot fi controlați de catre autoritatea fiscala romană, dar si analiza rezultatelor obtinute pe baza strategiei ce urmeaza a fi puse in aplicare pentru o crestere economica sunt recomandate.

Succesul acestei strategii poate duce la concluzia ca metodele utilizate pentru cresterea economica pot fi reaplicate, iar esecul determina imbunatatirea sau înlocuirea lor.

Bibliografie

Academician Iulian Văcărel, al., 2007 Văcărel Acad.prof.dr.Iulian, Prof. univ. Dr. Gheorghe D.Bistrice, Prof. univ. Dr. Florian Bercea, Prof. univ. Dr. Gabriela Anghelache, Prof. univ. Dr. Tatiana Moșteanu, Prof. univ. Dr. Maria Bodnar, Prof. univ. Dr. Florin, Finanțele Publice, Editura Didactictă și Pedagogică, 2007

Rodica Bălănescu & al., Rodica Bălănescu, Florin Bălășescu, Elena Moldovan, Sistemul de impozite, Editura Economica, Bucuresti, 1994

Tatiana Mosteanu, Finanțe publice ediția a III-a, Editura Universitară, 2011

Note de curs, Dragomir Georgeta, Crețu Carmen, Filip Gheorghe, Ionescu Romeo

Ministerul Finantelor – http: //discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2014/RAPORTBUGET_2014.pdf

Articol – http: //www.corectnews.com/business/finante-banci/cum-evoluat-pib-ul-romaniei-ultimii-20-de-ani

Insse(PIB) – http: //www.insse.ro/cms/ro/content/produsul-intern-brut-date-trimestriale

ANAF(Cod Fiscal 2015) – https: //static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/CFN_ante_21ian15_OG4.htm#doi

Wikipedia – http: //wikipedia.org

ANAF(Buletine Fiscale) –

https: //static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Buletin_statistic_fiscal_1_2014.pdf

https: //static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Buletin_statistic_fiscal_2_2014.pdf

https: //static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Buletin_statistic_fiscal_nr3_2014.pdf

https: //static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Buletin_statistic_fiscal_4_2014.pdf

Bibliografie

Academician Iulian Văcărel, al., 2007 Văcărel Acad.prof.dr.Iulian, Prof. univ. Dr. Gheorghe D.Bistrice, Prof. univ. Dr. Florian Bercea, Prof. univ. Dr. Gabriela Anghelache, Prof. univ. Dr. Tatiana Moșteanu, Prof. univ. Dr. Maria Bodnar, Prof. univ. Dr. Florin, Finanțele Publice, Editura Didactictă și Pedagogică, 2007

Rodica Bălănescu & al., Rodica Bălănescu, Florin Bălășescu, Elena Moldovan, Sistemul de impozite, Editura Economica, Bucuresti, 1994

Tatiana Mosteanu, Finanțe publice ediția a III-a, Editura Universitară, 2011

Note de curs, Dragomir Georgeta, Crețu Carmen, Filip Gheorghe, Ionescu Romeo

Ministerul Finantelor – http: //discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2014/RAPORTBUGET_2014.pdf

Articol – http: //www.corectnews.com/business/finante-banci/cum-evoluat-pib-ul-romaniei-ultimii-20-de-ani

Insse(PIB) – http: //www.insse.ro/cms/ro/content/produsul-intern-brut-date-trimestriale

ANAF(Cod Fiscal 2015) – https: //static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/CFN_ante_21ian15_OG4.htm#doi

Wikipedia – http: //wikipedia.org

ANAF(Buletine Fiscale) –

https: //static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Buletin_statistic_fiscal_1_2014.pdf

https: //static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Buletin_statistic_fiscal_2_2014.pdf

https: //static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Buletin_statistic_fiscal_nr3_2014.pdf

https: //static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Buletin_statistic_fiscal_4_2014.pdf