Analiza Sistemului de Pregatire Fizica a Militarilor

INTRODUCERE

Educația fizică și sportivă universitară reprezintă activități ale sistemului național de educație fizică prin care se urmărește în general formarea personalității umane (ca obiectiv general al educației) și în special optimizarea potențialul bio-motric al studenților, dezvoltarea calităților volitive, de autocontrol, morale și intelectuale, să producă efecte în planul socializării și în formarea obișnuinței de practicare independentă a activităților motrice în scopul întreținerii și întăririi sănătății. În țara noastră, pe fondul integrării în Uniunea Europeană au avut loc schimbări structurale și funcționale pe toate palierele de învățământ, învățământul universitar trebuind să se alinieze cerințelor europene privind pregătirea universitară, conform implementării procesului Bologna.

Curriculum reprezintă „ansamblul experiențelor de predare-învățare și evaluare, prin care școala oferă elevilor un sistem de informații, abilități, comportamente și competențe pentru formarea unei personalități integrale, creative și autonome” .

În zilele noastre, exigențele sporesc în permanență față de procesele de instruire sportive militare, prin utilizarea unor metode și reguli, precum și prin urmărirea rezultatelor oglindite în nivelul de pregătire și a stării de satisfacție a militarilor. Fenomenul educației fizice militare, deosebit de important, ne pune în fața unor dimensiuni complexe de explorare. De fapt, orice demers care duce la cunoaștere, urmărește „tendința de a căuta și sesiza adevărul…,ca una din cauzele supraviețuirii celor mai apți”.

Sporirea permanentă a nivelului procesului de pregătire pentru luptă a constituit baza acțiunii de modernizare și utilizare a sistemului educației fizice militare, care să cuprindă o perfecționare continuă a mijloacelor și metodelor optime specific militare. Schimbările de esență prin care se realizează reforma în armată sunt direct condiționate de elaborarea și operaționalizarea managementului sportiv militar, temeinic fundamentat și orientat să reflecte condițiile specifice ale armatei României.

Capitolul 1. Analiza sistemului de pregătire fizică a militarilor

Educația fizică și sportul universitar – activități și subsisteme ale sistemului național de educație fizică și sport

Sistemul național de educație fizică și sport este parte integrantă a sistemului de educație generală din țara noastră, fiind prezentă pe toate palierele de învățământ începând cu învățământul preșcolar și terminând cu învățământul universitar.

Termenul „educație” a primit de-a lungul timpului diverse semnificații, astfel romanii foloseau institutio, iar francezii, mai târziu l' éducation. Acesta din urmă provenea din cuvintele latinești educo-educare – a crește, a hrăni, a forma, a instrui – educatio – a scoate din, a ridica, a conduce către….Negreț-Dobridor, I., consideră că educația este „un mod de organizare a influențelor mediului socio-uman asupra individului”. Educația este o activitate specific umană prin care se dorește dezvoltarea conștientă a potențialului biopsihic al omului și formarea unui tip de personalitate solicitat de condițiile prezente și de perspectivă ale societății. Educația este obiectul de studiu al pedagogiei.

Educația fizică este considerată de specialiștii în pedagogie unul din cei cinci piloni ai educației generale, ea contribuind alături de celelalte la formarea personalității adaptate la cerințele sociale. O definiție elocventă a educației fizice contemporane găsim în „Enciclopedia educației fizice și sportului din România”, fiind considerată „o componentă a educației generale, acționând ca proces pedagogic cu implicații biologice, psihice,, estetice, morale și sociale în viața individului. Ea se constituie ca o categorie fundamentală a sistemului de practicare a exercițiilor fizice”.

În sensul Legii nr.69/2000, legea educației fizice și sportului, „prin educație fizică și sport se înțelege toate formele de activitate fizică menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime sau să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual, să stabilească relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel” (art. 1, alin 2).

Aceste activități din structura sistemului național de educație fizică și sport interacționează permanent, fiecare aducându-și aportul, prin realizarea obiectivelor specifice, la realizarea finalităților sistemului. Relațiile între principalele activități ale sistemului sunt ilustrate în următoarea schemă:

Fig.1. Interacțiunea activităților de bază din cadrul sistemului de educație fizică și sport – după Mihăilescu, N., (2008)

În secolul al XIX- lea au fost constituite sistemele naționale de educație fizică și sport. Unele dintre acestea au devenit foarte repede cunoscute la scară continentală sau chiar mondială și au influențat educația fizică din anumite zone geografice.

Cea mai mare influență a avut-o sistemul suedez creat de Ling, sistem denumit chiar „sistemul suedez de gimnastică”. La noi în țară acest sistem a apărut în primele decenii ale secolului XX și s-a intensificat în perioada interbelică. După Reforma învățământului din 1948 a apărut, cu influențe majore în toate domeniile, sistemul sovietic de educație fizică și sport. După anul 1989, odată cu noua reformă, sistemul francez oferă modelul optim al educației fizice și sportului, cu mari șanse de influențare mai ales în luarea de decizii în domeniu.

România se află în tranziție spre statul de drept, caracterizat printr-o democrație nouă, performanță socială și economie de piață iar pe plan extern, se află deja antrenată într-un complex proces de dezvoltare în urma integrării euroatlantice.

Sistemul educației fizice și sportului, descris în manualul „Teoria și bazele metodicii educației fizice și sportului” editura A.N.E.F.S.2000, include mai multe subsisteme:

subsistemul activităților de educație fizică și sport;

subsistemul structurilor sportive;

subsistemul instituțiilor și organizațiilor;

subsistemul de susținere și menținere;

subsistemul interacțiunilor;

subsistemul finalităților, aflate toate permanent în interacțiune, întrepătrundere și supuse unor procese, având ca scop realizarea unor obiective.

Acest sistem are și capacitatea de autoreglare sau poate fi reglat, în funție de acțiunea factorilor externi sau de rezultatele obținute la ieșirea din sistem.

Particularizând, regretatul profesor Ghorghe Cârstea, aprecia că „prin sistemul de educație fizică și sport se înțelege ansamblul unităților organizatorice și a conținutului activității acestora coreletiv pe plan național, în scopul perfecționării dezvoltării fizice și a capacității motrice în rândul tuturor categoriilor de populație, prin concordanță cu prioritățile specifice comenzii sociale prezente și de perspectivă”.

Sistemul de educație fizică reprezintă „ansamblul de idei, metode și mijloace structurate după principii unitare în vederea realizării unor obiective politice, sociale și biologice ale educației fizce”.

Pentru fundamentarea științifică a sistemului, considerăm necesar să clarificăm anumiți termeni de specialitate.

Educația fizică – prin sintagma „educație fizică” se înțelege „o activitate care valorifică extensiv și sistematic formele de practicare a exercițiului fizic cu scopul  măririi potențialului biologic al individului în concordanță cu cerințele societății moderne. Educația fizică este o știință umanistă, pedagogică prin metodele folosite, fiziologică prin natura exercițiilor folosite, biologică prin efectele sale și socială prin organizare și activitate”.

Educația fizică „este o componentă a educației generale, integrale, alături de educație intelectuală, educație morală, educație estetică și educație tehnico-profesională”.

Definiția pe cere o utilizăm frecvent în programele de studii ce se derulează în instituția noastră și pe care o considerăm cea mai reprezentativă, aparține Terminologiei educației fizice și sportului, Editura Stadion, București, 1974: „…… activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor de practicare a exercițiilor fizice în scopul măririi în principal a potențialului biologic al omului în concordanță cu cerințele sociale”.

Sportul este „activitatea de întrecere constituită dintr-un ansamblu de acțiuni motrice diferențiate pe ramuri de sport, desfășurată într-un cadru instituționalizat sau independent, prin care se caută perfecționarea posibilităților morfo-funcționale si psihice, concretizate în performanțe obținute în competiții, ca: record, depășire proprie sau a partenerilor”.

Cultura fizică – „componentă deosebit de importantă a culturii universale”.

Motricitatea „definește totalitate actelor motrice realizate de om pentru întreținerea relațiilor sale cu mediul natural și social. Mișcarea nu se produce separat ca act in sine, izolat de funcțiile psiho-intelectuale. Acțiunea, chiar si cea mai simplă, presupune conlucrarea unor procese de cunoaștere. Mișcarea, redusă la contracțiile musculare care o produc sau la deplasările în spațiu care urmează, nu este decât o abstracție fizicaă sau mecanică”.

Psihomotricitatea „explică importanța motricitătii în dezvoltarea somatică și psihică. Manifestarea psihică și cea motrică reprezintă elementele fundamentale ale adaptării sistemului”.

Performanța este un rezultat valoros individual sau colectiv, obținut într-o competiție, sportivă și exprimată în cifre absolute, după sistemul locurilor oficiale sau prin locul ocupat în clasament. Performanța sportivă mai poate fi definită ca o valoare bio-psiho-socială realizată în cadrul unor competiții oficiale, ca rezultat a unei capacități multiplu determinate și apreciate pe baza unor criterii sau baremuri riguros stabilite.

Calități motrice – VITEZA, ÎNDEMÂNAREA, REZISTENȚA, FORȚA – „însușiri ale organismului uman, care nu se dobândesc pe parcursul vieții ci ne naștem cu ele. Ele se pot „educa”pe parcursul vieții prin instruire”.

Deprinderile și priceperile motrice – „comportamente ale modelului de educație fizică care se formează, se învață, se dobândesc în ontogeneză. Acestea trec prin cele patru faze de învățare motrică: învățare, consolidare, perfecționare, verificare.

Deprinderi și priceperile motrice de bază și utilitar – aplicative: alergarea în teren variat, deplasarea rapidă și aruncarea grenadelor de mână, au ca scop instruirea și antrenarea militarilor, prin valorificarea deprinderilor motrice de bază ce izvorăsc din formele sale fundamentale de mișcare precum mersul, alergarea, săritura și aruncarea, în scopul dezvoltării rezistenței fizice la eforturi de lungă durată, în condiții grele de teren și starea vremii.

Exercițiul fizic –„ act motric special și specializat, numit de specialiști gest motric”. Este nucleul sistemului mijloacelor educației fizice, fără el nu există motricitate.

Act motric – reprezintă „faptul simplu de comportare realizat prin mușchii scheletici in vederea obținerii unui efect elementar de adaptare sau de construire a unei acțiuni motrice. Producerea unui act motric voluntar se bazează pe trei sisteme mari: informațional, reglator, efector”.

În componența unui sistem pot fi regăsite patru tipuri de elemente:

de natură materială – numărul elementelor și calitatea lor;

de natură structurală – relațiile între elemente;

de natură funcțională – reacțiile sistemului la influențele externe și interne;

de natură conceptuală, care stau la baza organizării și funcționării sistemului.

Unitatea dintre acestea este fundamentală pentru sistem.

Sistemul de educație fizică și sport din România cuprinde următoarele elemente:

asociațiile și cluburile sportive ;

organele locale, teritoriale și centrale care au responsabilități speciale în domeniul practicării exercițiilor fizice;

educația fizică din învățământul de toate tipurile și gradele, inclusiv rețeaua inspectorilor de specialitate;

laboratoarele de cercetări științifice, Centrul național de cercetări științifice în domeniu și cel de medicină sportivă, cabinete metodice;

Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport și celelalte facultăți de educație fizică și sport din centrele universitare, departamente și centre de formare și perfecționare a cadrelor de specialitate.

Rețeaua și conținutul general al activității acestor unități este decisă de comanda socială. Metodologia de acționare eficientă în scopul perfecționării dezvoltării fizice și a capacității motrice ale subiecților aparține „științei educației fizice și sportului”, așa cum afirma profesorul Gheorghe Cârstea, în manualul „Teoria și bazele metodicii educației fizice și sportului,”

Scopul educației fizice – „dezvoltarea complexă a personalității individului, în concordanță cu cerința socială, de realizare a autonomiei, eficienței  și echilibrului cu mediul natural și social. Educația fizică fiind o formă de educație, are atributul de a dirija, orienta, cultiva și conduce către un scop bine definit de natură motrică, fizică și comportamentală”.

Obiectivele generale ale educației fizice evidențiate de Teoria și bazele metodici educației fizice și sportului, Editura A.N.E.F.S.:

menținerea unei stări optime de sănătate fizică și psihică ;

favorizarea dezvoltării fizice armonioase;

dezvoltarea aptitudinilor motrice de bază  și a celor specifice unor ramuri de sport;

formarea unui sistem de deprinderi și priceperi motrice de bază;

formarea obișnuinței de practicare sistematică a exercițiilor fizice în timpul liber;

contribuția la dezvoltarea capacității de adaptare la situații variate;

contribuția la dezvoltarea unor calități și trăsături moral-volitive;

dezvoltarea simțului estetic și a capacității de integrare socială.

În sistemul valorilor unei societăți, sănătatea biologică este una din valorile viatale care se intersectează cu sănătatea naturii si sănătatea mintală a omului. Prin această dublă necesitate, educație fizică și sportivă, este condiționată ereditar și ambiental.

Ca fenomen social la nivel național, educația fizică și sportul, va putea fi influențat pozitiv, comparabil nivelurilor internaționale, dacă pe toate palierele și nivelurile acesteia, în toate procesele, activitățile și acțiunile specifice, se va acționa în direcția obiectivării informațiilor printr-o abordare interdisciplinară, în echipă de specialiști, coordonați de științele cercetării umane: sociologie, biologie, teoria motricității, teoria sistemelor, cibernetică, psihologie etc.

Atunci când vorbim de educație fizică suntem datori să aruncăm o privire la originile și evoluția acestui fenomen, istoria educației fizice și sportului oferindu-ne date suficiente pentru a ne forma o imagine despre „drumul” parcurs de aceasta de-a lungul veacurilor. Practicarea exercițiilor fizice a fost prezentă în viața oamenilor încă de la începuturile omenirii, în toate zonele și sub diverse forme. Oamenii primitivi practicau un „sport” al supraviețuirii, în sensul că pentru procurarea hranei erau necesare calități fizice remarcabile, alergarea, lupta, săritura și cățărarea fiind la început mișcările fundamentale, ulterior apărând și aruncarea, aceasta fiind și cea care îl deosebea pe om de animale.

1.2 Educația fizică militară, componentă a sistemului educației fizice

Armata română se sincronizează cu aceste evoluții pozitive, reforma sistemului militar urmărind în esență adaptarea, pe aceleași, la tendințele globale de evoluție ale societății românești și ale lumii contemporane. Calitatea de membru al Parteneriatului pentru pace și integrarea României în Alianța Euroatlantică, obligă la compatibilitate și competitivitate în funcționarea organismului militar.

Problematica sistemului educației fizice militare dobândește o semnificație deosebită într-un mediu social și politic în schimbare rapidă, în toate aspectele educației și în special ale managementului educației fizice militare, începând cu cele privind finanțarea conținutului și continuând cu cele ale calității și eficienței proceselor instructive.

Educația fizică militară, componentă a educației fizice generale, cuprinde discipline înrudite prin finalități și obiective, diferențiate prin structuri și metodologii, dar alcătuiesc un sistem ce își propune să îndeplinească un rol instructiv important. De fapt, ea s-a conturat prin adaptarea organizării și desfășurării educației fizice la solicitările luptei armate.

„Dinamismul acțiunilor, întrepătrunderea formelor și procedeelor de luptă, complementaritatea și suplețea lor pe toata durata unui conflict sunt caracteristici ale luptei armate care determină întregul conținut al acestei activități”.

Educația fizică militară pornește de la valorile psihomotrice ale tinerilor și cadrelor militare pe anumite perioade, încadrate în limitele grupelor de vârstă, raportate la obiectivele si conținuturile programului pregătirii pentru luptă. „Pregătirea adulților este o continuare a programului de instruire al tinerilor și în același timp, în plan utilitar aplicativ și sportiv, aplicarea experienței acumulate în derularea activităților din cadrul componentelor sistemului militar” conform Instrucțiunilor privind managementul învățământului militar – Ordinul ministrului apărării naționale nr.M. 61/ 1998.

Educația fizică militară nu cuprinde numai pregătirea fizică. Sfera de cuprindere a acesteia, determinată și de amploarea procesului instructiv-educativ din armată, include multiple activități didactice de învățare, consolidare, perfecționare, a deprinderilor motrice, utilitar-aplicative și sportive, acțiuni de educare a posturii corporale, chiar corectarea unor defecte fizice, prezentând această specialitate ca fundamentală pentru formarea calităților de luptător.

Deprinderile motrice primare – alergarea, săritura, aruncarea, prinderea, cățărarea – sunt transformate în deprinderi utilitar-aplicative: de alergare în teren variat, peste obstacole, de traversare a versanților muntoși, de ridicare și transport de greutăți, alunecare pe apă sau pe zăpadă, de mânuire a tehnicii de luptă și a armamentului. Astfel se produce o asimilare a educației fizice militare în procesul de instruire general, specific fiecărei unități, aceasta devenind element indispensabil în angrenajul motric al pregătirii pentru luptă, al cărei nivel valoric este reliefat prin desfășurarea aplicațiilor militare de la toate nivelurile, dar și cu prilejul competițiilor sportive interne și al finalelor care se desfășoară ca etapă la nivelul armatei, pe diferite categorii de militari.

Profesorul Ion Leonte, consideră conceptul de educație fizică militară, „un model al unui sistem complex, dinamic, cu caracteristici și particularități proprii (reglează și autoreglează, emite și recepționează informații, este guvernat de legi și principii)”.

Educația fizică militară este „o componentă fundamentală a procesului de instrucție/învățământ care valorifică sistematic ansamblul formelor de activitate colectivă sau individuală ce se desfășoară în vederea formării, dezvoltării și menținerii capacității motrice, contribuind la îmbunătățirea stării de sănătate fizică și psihică a personalului armatei”. S-au conturat astfel următoarele obiective ale educației fizice militare în pregătirea pentru luptă a armatei:

formarea deprinderilor și priceperilor necesare în acțiunile de luptă (deplasare rapidă, trecerea unor obstacole, lupta corp la corp, înotul, deplasarea pe schiuri, acordarea primului ajutor,etc.);

dezvoltarea și perfecționarea continuă a aptitudinilor fizice (rezistența fizică generală și specifică, forță fizică, rapiditate în execuția acțiunilor motrice, coordonarea în situații complexe);

educarea stabilității psihice a încrederii în propriile forțe, a perseverenței, curajului și hotărârii, fermității și stăpânirii de sine);

întarirea sănătății, călirea și creșterea rezistenței organismului la acțiunea unor condiții și factori nefavorabili;

dezvoltarea fizică armonioasă;

dezvoltarea armonioasă a organismului și menținerea unei stări optime de sănătate;

dezvoltarea calităților motrice de bază, a unor trăsături și calități moral-volitive și afective necesare pentru a acționa în câmpul de luptă;

formarea și perfecționarea unui sistem complex de deprinderi și priceperi motrice utilitar-aplicative;

conștientizarea personalului armatei de necesitatea practicării sistematice a exercițiilor fizice în vederea instruirii, menținerii sănătății și ca mijloc de recreere;

dezvoltarea rezistenței și stabilității psihice a personalului armatei.

1.2.1. Organizarea educației fizice militare

Organizarea sistemului educației fizice militare, sub întreaga gamă a formelor de organizare și desfășurare, este asigurată de specialiști și elementele organizatorice. Totodată, pentru fundamentarea acestei activități ca sistem, așa cum am procedat la descrierea sistemului național de educație în prima parte a capitolului , vom consemna, din experiența specialiștilor militari și cu ajutorul instrucțiunilor de specialitate, unele carecteristici și principii ale sistemului de educație fizică și sport al armatei.

Specialiștii în educație fizică militară, respectiv ofițerii / subofițerii, profesorii, antrenorii și instructorii de educație fizică militară sunt în măsură să realizeze programe de pregătire în concordanță cu nivelul dezvoltării motrice a grupului și cu misiunile pe care acesta urmează să le îndeplinească. Ei se preocupă, prin mijloacele pe care le au la dispoziție și de recuperarea fizică și psihică a militarilor, după executarea misiunilor, astfel încât aceștia să poată răspunde în timp scurt, cu aceeași eficacitate, următoarei misiuni.

Elementele organizatorice ale sistemului:

unitățile de instrucție;

școlile de aplicație;

liceele militare;

academiile și facultățile militare;

centrul de pregătire în domeniu din cadrul Universității Naționale de Apărare;

școlile de maiștrii și subofițeri;

asociațiile și cluburile sportive aparținând armatei;

Secția Educație Fizică din Statul Major General.

Conținutul de pregătire, unitățile organizatorice și comanda socială, sunt stabilite de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul Apărării Naționale.

Caracteristicile sistemului:

are caracter departamental;

se bazează pe rezultatele sistemului de profil școlar;

are autonomie într-un procent semnificativ;

are caracter liniar și concentric;

are caracter deschis și dinamic, fiind receptiv la influențele sistemelor armatelor moderne din cadrul NATO;

are capacitate de reglare și autoreglare, funcție de particularitățile categoriilor de forțe ale armatei, ale armelor sau natura activității dominante(învățământ și instrucție, participarea la misiunile internaționale în teatrele de operații).

Principiile sistemului:

organizarea activităților de educație fizică are la bază conținuturi specifice armelor și specialităților militare;

activitățile se desfășoară prin alternanță, asfel încât conținutul de învățat să se sprijine pe cunoștințele însușite anterior;

valoarea instruirii se asigură prin stabilitatea și calitatea personalului de specialitate;

conducerea și coordonarea se realizează ierarhic;

asigurarea continuității precticării exercițiilor fizice și sportului;

înarmarea militarilor cu deprinderi motrice în concordanță cu acțiunile solicitate de acțiunea de luptă;

unele activități didactice se desfășoară centralizat în tabere de instruire;

asigurarea autonomiei în alegerea sistemelor de acționare pe parcursul instruirii;

asigurarea unei legături eficiente între educația fizică militară, activitatea competițională la nivelul Ministerului Apărării Naționale și sportul de performanță.

Educația fizică militarǎ se organizează și se desfășoară în cadrul tuturor unităților, subunităților și instituțiilor militare de învățământ, conform planurilor și programelor de pregătire specifice, conținutul acestora fiind determinat de cerințele generale ale procesului instructiv-educativ, de specificul fiecărei arme și specialități militare și cuprinde:

– educația fizică militară a tuturor categoriilor de personal din armată;

– planificarea educației fizice militare pe tipuri / ani de instrucție / învățământ;

– îndrumarea, controlul, verificarea și aprecierea educației fizice militare.

Planificarea educației fizice militare se realizează în deplină concordanță cu cerințele celorlalte categorii de instrucție/învățământ, ținându-se seama de obiectivele specifice, numărul de ore alocate, baza materială și nivelul de pregătire al participanților. Aceasta se materializează în planuri și programe întocmite la nivelul tuturor structurilor din armată.

Conform Regulamentului Educației Fizice Militare, „la activitățile de educație fizică militară participă, în mod obligatoriu, toate categoriile de personal, indiferent de vârstă și sex”.

Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, educația fizică militară presupune:

planificarea și organizarea unitară a activității de către specialiștii în domeniu, din structurile abilitate;

adaptarea la orarul mediu săptămânal a formelor de organizare și a timpului alocat pe categorii de personal;

evaluarea rezultatelor obținute și studierea aspectelor ce derivă din acestea;

folosirea materialelor, echipamentelor și metodelor de instruire corespunzătoare pentru optimizarea performanțelor fizice și sportive;

cooperarea militară internațională în domeniu.

Formele de organizare:

ședința / lecția de educație fizică militară, la temele din programele de instrucție, specifice fiecărei unități sau instituții militare de învățământ;

antrenamentul fizic individual;

înviorarea.

Ședința / lecția de educație fizică militară reprezintă unitatea organizatorică și funcțională principală a procesului instructiv-educativ. Ea se desfășoară pe baza unor programe de specialitate cu o subunitate / clasă, relativ omogenă, sub conducerea unui specialist.

Conținutul ședințelor / lecțiilor de educație fizică militară vizează calitățile motrice precum: viteza, îndemânarea, forța și rezistența, deprinderile motrice de bază și utilitaraplicative precum: mersul, alergarea, aruncarea, prinderea, săritura, escaladarea, ridicarea și transportul de greutăți, deprinderile motrice din gimnastică, autoapărare, schi, înot, jocuri sportive și cunoștințele teoretice de specialitate, care sunt componente ale procesului instructiv-educativ al educației fizice militare.

Potrivit etapelor învățării deprinderilor și / sau priceperilor motrice, ședințele / lecțiile de educație fizică militară pot fi:

de învățare / „inițiere” primară;

de consolidare / fixare;

de perfecționare;

de verificare;

mixte / combinate.

Pentru îndeplinirea obiectivelor, specialistul în educație fizică militară poate să aleagă, în funcție de experiența pedagogică precum și de nivelul de instruire al colectivului, sisteme de acționare clasice sau proprii, care constau în mijloace și exerciții fizice . Acestea trebuie să fie structurate și aplicate întro succesiune logică care să asigure îndeplinirea obiectivelor.

Antrenamentul fizic individual, stimulează practicarea independentă a exercițiilor fizice, adaptează efortul la trăsăturile practicantului, dezvoltă calitățile motrice, consolidează și perfecționează deprinderile și priceperilor motrice.

Înviorarea, este o formă prin care se realizează activitatea de educație fizică militară și se execută în scopul îmbunătățirii în mod sistematic a capacitǎții de efort fizic.

Mijloacele educației fizice militare – sunt instrumentele cu care se operează în cele două procese: instructiv și educativ. Acestea se grupează în două categorii:

mijloace specifice:

exercițiul fizic,

aparatura de specialitate,

măsurile de refacere a capacității de efort;

mijloace nespecifice:

condițiile igienice,

factorii naturali de călire.

1.2.2 Procesul instructiv-educativ al educației fizice militare

„Procesul de învățământ realizează educația, cuprinzând aspectele psihopedagogice pe care le solicită activitatea didactică. În acest proces acțiunile sunt proiectate, organizate și dirijate de către profesori. Acțiunile sunt exercitate în mod sistematic de către educatori asupra educaților”.

„Educația fizică militară este un proces, ca și alte procese similare, cu dublu sens: instruire și educație. Cele două sensuri se realizează simultan / concomitent și nu succesiv. Fiind „proces”, înseamnă că trebuie să-l concepem și să-l analizăm în primul rând conform coordonatei temporale. Deci, acest „proces”se desfășoară în timp și continuu. Numai respectând aceste două condiții este vorba de un proces în adevăratul sens al cuvântului”.

Orice proces – în viziunea concepției sistemice – are „intrare” și “ieșire”. Între aceste două „porți” se face analiza. De fapt, angrenajul transmiterii, prelucrării și evaluării cunoștințelor teoretice și practice ale educației fizice militare într-o succesiune logică, accesibilă, eficientă, constituie procesul instructiv-educativ. Aici, are loc prelucrarea „materiei prime”, adică a „subiecților”. Participă obligatoriu militari de toate gradele, prilej cu care își formează cunoștințele și deprinderile de specialitate, în calitate de receptori, și profesori de educație fizică militară, în calitate de emițători ai unor mesaje de natură pedagogică, fiziologică și psihologică specifică. Deci, rolul de conducător îi revine profesorului/instructorului, care, într-un cadru didactic, are sarcina de a transmite, de a corecta, de a consolida și de a perfecționa cunoștințele, transformându-le în deprinderi și priceperi cu finalitate de model al educației fizice militare.

Derularea procesului instructiv-educativ presupune, pe lângă transmiterea cunoștințelor de specialitate, planificarea, organizarea, conducerea, controlul și aprecierea rezultatelor obținute, exersarea și formarea capacităților fizice, intelectuale, morale și psiho-pedagogice ale tuturor participanților la instruire.

În concluzie, procesul instructiv – educativ al educației fizice militare, vizează creșterea, formarea, cultivarea capacităților fizice ale militarilor, proces desfășurat în vederea perfecționării dezvoltării fizice si capacității motrice, în funcție de particularitățile de vârstă si sex, cerințele de integrare, specificul unor profesii.

Componentele procesului instructiv-educativ în educația fizică militară, sunt tratate în detaliu de prof. Leonte I. în manualul „Metodica educației fizice militare”, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 1998”. O simplă prezentare a acestora oferă o imagine de ansamblu a procesului, suficientă în contextul lucrării:

cunoștințe teoretice de specialitate – sub formă de concepte, definiții, descrieri, structuri, reguli ce se regăsesc în manuale, metodici, caiete de lucrări și care sunt transferate în programe analitice, programe de instruire, planuri tematice, planuri calendaristice, anexe, etc;

indicii morfofuncționali ai organismului – creșterea normală, frecvența cardiacă, frecvența respiratorie, tensiunea arterială;

aptitudinile – condiționale și coordinative;

deprinderi și priceperi motrice (abilități) – de bază și utilitar-aplicative și specifice unor ramuri sportive;

elemente de conținut ale educației generale.

Ținând cont de specificitatea domeniului militar, Secția Educație Fizică din Statul Major General, Centrul de pregătire a cadrelor militare în domeniul educației fizice și sportului în Armată în mod special, instituțiile de învățământ militar, planifică, organizează, controlează și evaluează activitatea didactică de educație fizică militară, activitatea sportivă din unități și competițională, având în vedere următoarele principale componente ale procesului instructiv-educativ în domeniul educației fizice militare:

calitățile motrice;

deprinderile și priceperile motrice de bază și utilitar – aplicative care se regăsesc în: alergarea în teren variat, deplasarea rapidă, aruncarea grenadelor de mână, autoapărarea, gimnastica, parcurgerea pistelor cu obstacole, instrucția pe schiuri, înot și trecerea înot a cursurilor de apă.

Reglementarea acestor activități se regăsește în prevederile „S.M.G. / P.F. – 7.1., Regulamentul Educației Fizice Militare /2005, planurile de învățământ, programele analitice, planurile tematice anuale, planurile de instruire și nu în ultimul rând, în Calendarul Sportiv al Ministerului Apărării Naționale.

Pe categorii de activități fizice, în funcție de obiective, se realizează:

în cadrul ședințelor / lecțiilor de alergare în teren variat, deplasare rapidă și aruncarea grenadelor de mână:

învățarea, consolidarea și perfecționarea bazelor tehnicii alergărilor, dezvoltarea rezistenței cardiorespiratorie;

învățarea, consolidarea și perfecționarea bazelor tehnicii săriturilor;

învățarea, consolidarea și perfecționarea bazelor tehnicii aruncărilor;

autoapărare (judo, karate și taekwondo, lupta corp la corp):

formarea și dezvoltarea priceperilor și deprinderilor cu aplicabilitate în acțiunile complexe ale luptei apropiate de diversiune și antidiversiune, precum și în misiunile unde nu poate fi folosit armamentul individual de foc din dotare.

transmiterea cunoștințelor, educarea și dezvoltarea calităților motrice, și pregătirea psihică a militarilor.

gimnastica:

dezvoltarea fizică generală armonioasă;

formarea, dezvoltarea și perfecționarea pregătirii fizice multilaterale;

dezvoltarea calităților motrice de bază;

însușirea tehnicii de bază a oricăror mișcări;

pista cu obstacole pentru militarii din toate armele (totalitatea instalațiilor, aparatelor, mijloacelor improvizate și obiectelor, aranjate într-o anumită succesiune prestabilită):

învățarea procedeelor de trecere a obstacolelor;

formarea deprinderilor de a acționa rapid și cu precizie;

dezvoltarea forței, îndemânării, vitezei, pe fondul rezistenței fizice la eforturi de mare intensitate și complexitate.

instrucția pe schiuri:

învățarea, consolidarea și perfecționarea mișcărilor de front cu / pe schiuri;

învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor de controlare a vitezei de alunecare pe pantǎ;

învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor de deplasare pe schiuri;

învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor de ocolire și de trecere a diferitelor obstacole pe schiuri;

antrenarea militarilor pentru ducerea acțiunilor militare pe schiuri;

călirea fizică și întărirea sănătății prin folosirea factorilor naturali de călire și adaptarea organismului la condițiile naturale în care se desfășoară activitatea.

înotul și trecerea înot a cursurilor de apă:

învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor de înot;

învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor de trecere a cursurilor de apă, echipat și/sau cu mijloace improvizate și pentru transportul armamentului și materialelor individuale din dotare;

antrenarea militarilor la înotul echipat;

învățarea procedeelor de salvare de la înec.

Pentru elevii, studenții și cursanții militari, ședințele / lecțiilede educație fizică militară, se planifică și desfășoară potrivit programelor analitice de educație fizică militară, întocmite de către instituțiile militare, în baza planurilor de învățământ.

Pentru militarii din unități, educația fizcă militară se execută prin programul de instruire elaborat de structura cu atribuțiuni în acest sens, având la bază Planul tematic anual.

Modul de executare a elementelor și procedeelor tehnice, pentru cei care doresc să aprofundeze, este descris în literatura de specialitate și în cursurile aparținând Centrului de pregătire a cadrelor militare în domeniul educației fizice și sportului în Armată, precum și în Regulamentul Educației Fizice Militare.

În concluzie, problematica sistemului educației fizice militare „dobândește o semnificație deosebită într-un mediu social și politic în schimbare rapidă, în toate aspectele educației și în special ale managementului educației fizice militare, începând cu cele privind finanțarea conținutului și continuând cu cele ale calității și eficienței proceselor instructive”.

Perfecționarea acestui sistem se va realiza pe baza experienței specialiștilor în domeniu, prin utilizarea eficientă de către aceștia a tuturor elementelor sistemului precum și prin aplicarea sistemului în procesul de instruire al militarilor.

Procesul instructiv – educativ al educației fizice militare, vizează formarea, dezvoltarea , cultivarea capacităților fizice ale militarilor, proces ce are în vedere perfecționarea dezvoltării fizice și capacității motrice, în funcție de particularitățile de vârstă și sex, cerințele acțiunilor de luptă, specificul unor arme și specialități militare.

În acest context, reforma sistemului învățământului militar are caracterul urgenței și priorității, iar coordonatele sale esențiale sunt impuse de evoluțiile mediului militar și ale celui social intern și internațional.

Aceasta înnoire amplă se cere realizată numai pe baza unui diagnostic riguros al stării actuale a învățământului militar, iar soluțiile să fie argumentate și realiste.

1.3 Managementul învățământului de educație fizică militară

Învățământul militar de educație fizică și sport, se desfășoară la Centrul de pregătire a cadrelor militare în domeniul educației fizice și sportului în Armată din cadrul Universității Naționale de Apărare„ CAROL I”, în baza prevederilor “Doctrinei Instruirii Armatei României”, ordinul șefului Statului Major General nr. SMG.- 47/ 15.08 2006, privind instrucția și exercițiile în Armata României în perioada 2007 – 2010, reglementările și normele specifice emise de Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

De la înființarea centrului, în anul 2003 și până în prezent, în toate activitățile și acțiunile întreprinse, obiectivul de bază, menționat și în ordinul de înființare, a fost și este, formarea și pregătirea de specialitate a militarilor cu atribuții în managementul educației fizice și sportului în armată, obiectiv regăsit de altfel în toate documentele programatice, întocmite la nivelul instituției, în analizele și situațiile înaintate precum și în activitățile specifice la care personalul centrului și cursanții au participat.

Obiectivul general al învățământului militar în Centrul de pregătire a cadrelor militare în domeniul educației fizice și sportului în Armată din cadrul Universității Naționale de Apărare „CAROL I”, vizează dezvoltarea, specializarea și perfecționarea competențelor și capacităților personalului militar cu atribuțiuni în domeniul educației fizice militare și sportului, capabil să-și asume responsabilitățile îndeplinirii atribuțiilor funcțiilor pentru care se asigură pregătirea și să se angajeze în serviciul națiunii prin cariera militară, corespunzător schimbării esențiale a locului, rolului și misiunilor ce revin armatei, ca membru cu drepturi depline al Alianței Nord-Atlantice și Uniunii Europene.

Caracteristica principală a învățământului de educație fizică, o reprezintă eficientizarea managementului educațional pentru transformarea semnificativă a didacticii de specialitate și a formelor de organizare a procesului de învățământ, astfel încât întregul demers instructiv-educativ să fie centrat pe formarea de competențe și capacități, corelate nemijlocit cu procesul de instrucție și nevoile reale de profesionalizare a personalului structurilor militare din Armata României.

Pentru eficientizare, centrul colaborează cu:

Secția Educație Fizică din Statul Major General, structura care elaborează regulamente/instrucțiuni în domeniu, asigură derularea ședințelor practice la disciplina „Managementul activităților sportive” și perfecționarea pe linie de specialitate a instructorilor;

Secția Management Educațional din cadrul Universității Naționale de Apărare „ CAROL I” ;

Statele majore ale categoriilor de forțe pentru resursa umană, nevoi de pregătire și modelul absolventului;

Clubul Sportiv al Armatei „STEAUA”, pentru perfecționarea pe linie de specialitate a instructorilor;

Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport București, locație unde funcționează centrul, pe linia cercetării științifice.

Programele de studii pentru dezvoltarea, specializarea și perfecționarea competențelor și capacităților personalului militar cu atribuțiuni în domeniul educației fizice militare și sportului se proiectează diferențiat, pe niveluri educaționale, în concordanță cu mutațiile produse în sistemul de învățământ național, ca urmare a implementării principiilor, obiectivelor și angajamentelor asumate de țara noastră prin „Declarația de la Bologna” și a necesității alinierii instruirii la procedurile de lucru și standardele de performanță NATO și ale UE.

Procesul de dezvoltare, specializare și perfecționare a competențelor și capacităților personalului militar cu atribuțiuni în domeniul educației fizice militare și sportului este proiectat și se desfășoară în conformitate cu noul curriculum educațional național și cerințele remodelării învățământului militar în Armata României, pe baza planurilor de învățământ și programelor analitice aprobate pentru fiecare tip de curs în parte. Programele de studii derulate în Centrul de pregătire a cadrelor militare în domeniul educației fizice și sportului în Armată sunt de două categorii: pentru cariera militară și pentru specializarea în domeniul educației fizice și sportului în armată și se adresează tuturor categoriilor de militari. Programele de studii oferite de centru au fost adaptate permanent la cerințele categoriilor de forțe ale armatei, eforturile îndreptându-se constant și spre asigurarea pentru cursanți a unor echivalențe a cursurilor absolvite în instituția noastră, cu cele din viața civilă (ex. carnet de instructor sportiv într-o disciplină sportivă).

Centralizând datele din „Chestionarul de evaluare a procesului educațional”, aplicat tuturor absolvenților și în urma solicitărilor Secției Educație Fizică din Statul Major General, a rezultat necesitatea predării unor noi discipline sportive și actualizarea unor conținuturi tematice și precizări organizatorice. Astfel, în planurile de învățământ au apărut noi discipline: parcursuri aplicativ militare, taekwondo WTF , orientare sportivă, jocuri sportive.

Procesul instructiv-educativ se organizează și desfășoară pe baza instrucțiunilor în vigoare și a manualelor de specialitate, corespunzător standardelor de performanță. Ședințele / lecțiile se planifică și desfășoară potrivit programului orar și programelor analitice ale cursurilor, întocmite de către catedra de specialitate, în baza planurilor de învățământ.

Pentru conducerea procesului de învățământ, centrul elaborează documente de organizare, planificare, evidență și control prevăzute de “Instrucțiunile privind managementul învățământului militar” aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.61/ 1998, și precizările și dispozițiunile Secției management educațional din Universitatea Națională de Apărare „ CAROL I”.

Evaluarea activității de învățământ se desfășoară permanent, în funcție de competențele ierarhice, potrivit normelor stabilite de Ministerul Apărării Naționale, iar autoevaluarea activității instituției militare de învățământ, anual la încheierea anului de învățământ în prezența reprezentantului desemnat de către conducerea Universității Naționale de Apărare „ CAROL I”.

Evaluarea cunoștințelor și deprinderilor cursanților participanți la cursuri, se realizează în mod ritmic pe parcursul modulelor / cursurilor. Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale personalului didactic / instructorilor se organizează și desfășoară de către Secției Management Educațional din cadrul Universității Naționale de Apărare „CAROL I”.

Conținuturile învățământului militar de educație fizică, ca parte integrantă a procesului de instruire a personalului militar se proiectează pe baza standardelor educaționale și competențelor socio-profesionale prefigurate în conținutul „modelului absolventului” și se realizează preponderent prin activități practic-aplicative cu un pronunțat caracter interactiv-formativ.

Planificarea activităților de învățământ se realizează în concordanță cu misiunea, obiectivele didactice, curriculumul educațional și politica de dezvoltare proprie instituției de învățământ, corespunzător resurselor umane materiale/ financiare alocate, având la bază „Planul de perfecționare a pregătirii ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor prin cursuri de carieră și cursuri de nivel organizate de instituțiile militare de învățământ pentru anul universitar”.

Cursurile precum și alte activități de bază ale instituției militare de învățământ se planifică și se prevăd în „Planul cu principalele activități” al Universității Naționale de Apărare „ CAROL I”.

Admiterea la cursurile aprobate spre derulare, se face pe două căi:

prin concurs de admitere la cursurile de carieră conform criteriilor generale și normelor metodologice anuale emise de Universitatea Națională de Apărare „ CAROL I” și Ministerul Apărării Naționale;

prin selecție la nivelul categoriilor de forțe ale armatei, în funcție de nevoile de pregătire în domeniu a militarilor din subordine, în limita locurilor aprobate la cursurile de nivel/specializare.

Pregătirea și perfecționarea cadrelor didactice din centru, se asigură prin convocările anuale de pregătire metodică și de specialitate, pe discipline sportive (Schi, Natație, Alpinism etc.), organizate conform precizărilor Ordinului ministrului apărării naționale nr.M.61/18.06 1998 pentru aprobarea „Instrucțiunilor privind managementul învățământului militar”.

1.4 Managementul activităților sportive în unitățile militare

Militarii reprezintă o pondere semnificativă în organizarea sistemului național de educație fizică și sport, activând:

în cadrul diferitelor activități precum educația fizică militară, sportul pentru toți, sportul de performanță;

în structuri sportive și ale administrației publice cu atribuții specifice;

ca personal (de specialitate): profesori, antrenori, instructori, medici, sportivi, organizatori, manageri etc.

Ei sunt supuși, pe de o parte, normelor organizaționale specifice domeniului militar (legi, regulamente, instrucțiuni), iar pe de altă parte, legislației și normelor organizaționale specifice domeniului educației fizice și sportului.

Specificul managementului în armată reiese, din caracteristica organizatorică de activitate militară și funcția publică cu statut special. Activitatea de management sportiv în armată, este reglementată de „S.M.G./P.F. – 3.8 Instrucțiuni privind managementul activității sportive în Armata României ”, intrat în vigoare la data de 01.02. 2003.

Prevederile acestor instrucțiuni, la a căror elaborare a participat și personalul centrului de pregătire în domeniu, reglementează managementul activității sportive în armată, având în vedere că aducația fizică este o parte componentă a procesului de instrucție, care contribuie la ridicarea nivelului de instruire al trupelor, formarea de luptători cu calități fizice deosebite, rezistenți la eforturi intense și prelungite.

Este necesară o sinteză a conținutului instrucțiunii, care va fi precedată de o activitate practică în management sportiv, derulată sub forma unui experiment ordonat de conducerea armatei, la care am participat împreună cu alți specialiști în domeniu.

Acest experiment a fost proiectat în vederea introducerii în Calendarul Sportiv al Ministerului Apărării Naționale, funcție de solicitările și rezultatele lui, precum și de concluziile specialiștilor, a unei competiții de amploare, „Cea mai bună bază și activitate sportivă ". Altfel spus, cel mai bun management sportiv în armată.

Activitatea „sportul pentru toți", este un domeniu complex de activități ce se execută sistematic și continuu în scopul întăririi și menținerii sănătății, dezvoltării și perfecționării calităților motrice și morale ale militarilor, precum și pentru atragerea personalului armatei în practicarea sportului în mod organizat, în cadrul competițiilor sportive locale și naționale, stimulând în același timp pe cei cu aptitudini fizice deosebite pentru sportul de performanță.

Specialistul în educație fizică din unitate întocmește în acest scop un plan lunar de activități, avizat de președintele Consiliului Sportiv și aprobat de comandantul unității militare.

Planul cuprinde:

antrenamente;

concursuri la disciplinele sportive și probele aplicativ-militare în strânsă legătură cu specificul armei, corelat cu activitățile din programul de instrucție și în funcție de anotimp și baza materială.

La întocmirea planului se va ține seama de obiectivele planificate și de calendarul sportiv intern. Activitățile din planul lunar se regăsesc în programul săptămânal al subunităților, în timpul stabilit pentru această activitate.

Mijloace prin care se realizează activitatea „sportul pentru toți":

discipline sportive și probe aplicativ-militare: atletism, alpinism, box, gimnastică, înot, judo, karate, lupte, orientare sportivă, parașutism, patrule militare, pentatlon militar, schi, ștafete combinate, șah, tir, triatlon militar, tragere-duel de foc, aruncarea grenadelor de mână de exercițiu, organizate sub forma lecțiilor de instruire-antrenament, concursurilor la diferite discipline sportive și probelor aplicativ-militare;

jocuri sportive: baschet, fotbal, handbal, volei, oină, tenis de masă, tenis de câmp etc.;

Lecțiile de instruire-antrenament, au ca scop învățarea și perfecționarea la militari a deprinderilor necesare executării corecte a exercițiilor și procedeelor. Concursurile se organizează și se desfășoară pe baza unui regulament întocmit conform reglementărilor în vigoare și difuzat din timp participanților. Evidența activității „sportul pentru toți" se ține de către specialistul în educație fizică și trebuie să aibă în vedere următoarele:

îndeplinirea planului lunar al activității „sportul pentru toți" cu detalii privind desfășurarea concursurilor planificate, rezultatele obținute, etc.;

recordurile și performanțele sportive obținute în unitate;

rezultatele obținute la concursurile aplicativ-militare și alte concursuri la care s-a participat.

Verificarea și aprecierea curentă a subunităților și unităților vizează:

pregătirea metodico-practică a instructorilor sportivi;

însușirea de către militari a tehnicii corecte de execuție a exercițiilor și procedeelor, la disciplinele sportive și probele aplicativ-militare;

modul de organizare și desfășurare a concursurilor;

asigurarea bazei materiale.

Aceste activități se regăsesc anual în Calendarul sportiv, care se întocmește în mod obligatoriu în fiecare unitate militară și care cuprinde activități sportive organizate de unitate, activități sportive organizate de eșaloanele superioare și etapele finale pe minister.

Activitățile la nivelul unității militare, sunt planificate astfel încât desfășurarea lor să asigure selecția sportivilor care alcătuiesc loturile reprezentative ale categoriilor de forțe participante la etapele finale, până la alcătuirea loturilor participante la competițiile sportive militare internaționale organizate de Consiliul Internațional al Sportului Militar.

Sportul de performanță, este „forma a activității sportive care cuprinde un complex de activități specifice și urmărește valorificarea aptitudinilor individului într-un sistem organizat de selecție, pregătire și competiție, având ca scop îmbunătățirea performanțelor sportive, realizarea de recorduri și obținerea victoriei”.

Activitatea sportivă de performanță în Ministerul Apărării Naționale se desfășoară în cluburi sportive militare(simt nevoia să menționez clubul de suflet al armatei „STEAUA București”) și asociații sportive constituite în condițiile prevederilor legale în vigoare, la nivelul anumitor eșaloane ale armatei. Managementul acestora este asigurat de structura de specialitate din Statul Major General în colaborare cu Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Armata României este membră a Consiliului Internațional al Sportului Militar, care este o organizație sportivă militară internațională deschisă tuturor statelor și compusă din armatele națiunilor membre admise și acceptate de Adunarea Generală. Toate activitățile în domeniul sportului militar la nivel internațional, la care participă sportivii militari români, sunt coordonate de structura de specialitate din Statul Major General. Participarea la activitățile organizate sub egida Consiliului Internațional al Sportului Militar se face în baza Planului de Relații Internaționale al Ministerului Apărării Naționale, Calendarului Sportiv Internațional și a invitațiilor primite de la acest organism și armatele altor țări care organizează astfel de activități, cum sunt: campionate militare mondiale, europene, regionale, întâlniri bilaterale, schimburi de experiență, stagii de pregătire comune, adunări generale mondiale, europene și regionale.

Membrii delegați ai armatei au fost aleși în structurile de conducere ale acestui organism, cu aprobarea șefului Statului Major General.

Așa cum menționam anterior, pentru participarea la activitățile sportive internaționale, structura de specialitate din Statul Major General organizează acțiuni de selecție/concursuri, prevăzute în Calendarul sportiv al armatei, în vederea constituirii loturilor reprezentative care vor reprezenta Armata României la aceste competiții.

Experiența dobândită pe parcursul anilor, conduita morală și profesională impecabilă a personalul Centrulului de pregătire a cadrelor militare în domeniul educației fizice și sportului în Armată, duce la cooptarea constantă a acestuia în comitetele de organizare a competițiilor interne și internaționale, organizate de Ministerul Apărării Naționale și Consiliul Internațional al Sportului Militar.

1.4 Conducerea activității sportive în unitățile militare

Managementul activității sportive în armată se realizează prin structura de specialitate din Statul Major General.

La nivelul tuturor unităților militare, managementul activității sportive se asigură de către un consiliu sportiv și ofițerul/ subofițerul cu educația fizică militară.

Consiliul sportiv, se numește prin ordin de zi pe unitate și coordonează activitatea sportivă. Are următoarea compunere: președinte – un locțiitor al comandantului unității militare; vicepreședinte; secretar – specialistul în educație fizică sau cel care asigură prin cumul această funcție; membri: comandanți de subunități, instructori sportivi, ofițer/subofițer/ personal civil cu probleme de susținere logistică și evidență, medic.

Consiliul sportiv se subordonează comandantului/șefului unității militare și are următoarele atribuții:

organizează, îndrumă și controlează activitatea competițională, de educație fizică și „sportul pentru toți” la nivelul unității militare;

întocmește calendarul sportiv anual propriu și urmărește realizarea activităților cuprinse în acesta;

planifică, organizează și desfășoară întreceri aplicativ-militare și sportive;

selecționează pe cei mai buni sportivi pentru a participa la fazele superioare ale concursurilor aplicativ-militare și sportive;

se preocupă de amenajarea și întreținerea bazei sportive a unității militare și ia măsuri de prevenire a accidentelor;

colaborează cu organele locale abilitate să acționeze în domeniul

educației fizice și sportului;

asigură asistență medicală pe timpul desfășurării competițiilor sportive.

Ofițerul / subofițerul cu educația fizică militară este absolvent al unui program de studii organizat de Centrul de Pregătire a Cadrelor Militare în Domeniul Educației Fizice și Sportului în Armată. Principalele atribuții ale acestuia sunt:

participă la elaborarea planului de instrucție a unității militare;

elaborează planul activității „sportul pentru toți”, calendarul sportiv anual al unității militare, organizează și să conduce personal competițiile sportive pe unitatea militară, participă la concursurile prevăzute în calendarul sportiv al Ministerului Apărării Naționale;

întocmește planurile tematice anuale și cele calendaristice – pe tipuri de instrucție, ani de învățământ – însoțite de anexa cu sistemele de acționare pe teme;

întocmește Planul de desfășurare al ședințelor de educație fizică, precum și cel pentru ședința de evaluare a nivelului de antrenament fizic al militarilor;

întocmește periodic și ori de câte ori este necesar documentări, informări, analize, rapoarte etc. privind desfășurarea activității de educație fizică militară;

conduce ședințele / lecțiile de educație fizică militară cu personalul unității militare, ajutat de către instructorii specializați în acest domeniu;

execută testările tuturor categoriilor de militari, întocmește fișele individuale de verificare și ține evidența rezultatelor obținute;

controleză modul de desfășurare a educației fizice militare și a activității „sportul pentru toți” la unități și subunități și cunoaște nivelul de antrenament fizic al personalului acestora;

urmărește și răspunde de aplicarea prevederilor regulamentelor, instrucțiunilor, dispozițiunilor și ordinelor care reglementează activitatea specifică;

selecționează militarii pentru echipele sportive și loturile reprezentative ale unității militare și conduce antrenamentul acestora;

selecționează și să propune comandantului / șefului, militari (maiștri militari, subofițeri și s.g.v.), pentru a fi trimiși la cursul de formare, perfecționare și specializare instructori de educație fizică;

cunoaște existentul de materiale și echipament sportiv;

ia măsuri pentru verificarea instalațiilor și materialelor folosite la ședințele / lecțiile de educație fizică militară și activitățile „sportul pentru toți”, precum și pentru prevenirea accidentelor pe timpul desfășurării acestora.

Ofițerul / subofițerul cu educația fizică militară are obligația să consemneze în ordinul de zi pe unitate, la începutul anului de instrucție / învățământ, următoarele:

consiliul sportiv al unității / instituției de învățământ;

repartiția bazei sportive pe subunități, în vederea întreținerii acesteia;

comisia de verificare a bazei sportive – verificarea bazei sportive se execută la începutul fiecărei etape de instrucție / an de învățământ;

instructorii sportivi pe subunități;

zilele, orele și locul unde se execută ședințele / lecțiile de educație fizicǎ militară cu personalul unității militare.

1.5 Evaluarea nivelului de antrenament fizic în armată

O definiție a funcției de evaluare-control, adecvată domeniului sportiv, prezintă acastă funcție ca fiind „ansamblul proceselor prin care performanțele organizației, subsistemelor, componentelor acesteia sunt măsurate și comparate cu obiectivele și standardele stabilite, oferind suportul adoptării de măsuri adecvate în vederea eliminării deficiențelor constatate și integrării abaterilor pozitive”.

Înfăptuirea acestei funcții implică patru faze:

măsurarea realizărilor;

compararea acestora cu normele, baremele, evidențiind abaterile;

determinarea cauzelor care au generat abaterile;

efectuarea corecturilor, acționarea asupra cauzelor abaterilor.

Activitate „nedigerată” și evitată cât se poate de mult sub diferite forme în multe unități , ca de altfel și educația fizică militară, evaluarea nivelului de antrenament fizic se face de către specialiștii în educație fizică militară.

Evaluarea nivelului de antrenament fizic presupune: verificarea, aprecierea și notarea. Activitatea de evaluare în domeniul educației fizice în armată este reglementată de „S.M.G. / P.F. – 7.1., Regulamentul Educației Fizice Militare” care a intrat în vigoare la data de 01.01.2005.

Acesta prevede:

în instituțiile militare de învățământ:

verificarea la probe pentru dezvoltarea calităților motrice;

verificarea deprinderilor motrice de bază, utilitaraplicative și a celor din gimnastică, autoapărare, schi, înot, jocuri sportive, cuprinse în temele și ședințele din programele de educație fizică militară, întocmite de către instituțiile militare.

Aprecierea și notarea se realizează de către cei ce conduc nemijlocit activitatea de educație fizică militară, potrivit normelor și baremelor prevăzute în programele de educație fizică militară, întocmite de către instituțiile militare.

în unitățile militare de instrucție, evaluarea pentru cadrele militare și s.g.v. se face de către specialiști în educație fizică militară, așa cum bine se știe, în lunile aprilie și octombrie, pe grupe de vârstă, începând cu grupa I până la 30 de ani, apoi numărul grupelor crește din 5 în 5 ani, ultima grupă cuprinzând cadrele militare cu vârsta peste 50 de ani.

Probele și baremele prevăzute în regulament, sunt elaborate de Statul Major General prin grija structurii de specialitate pe care am menționat-o de nenumărate ori, în colaborare cu instructorii specialiști din Centrul de pregătire a cadrelor militare în domeniul educației fizice și sportului în Armată din cadrul Universității Naționale de Apărare „ CAROL I” și ofițerii specialiștii din cadrul statelor majore ale categoriilor de forțe ale armatei.

Evaluarea se face pe baza „testului de evaluare a nivelului de antrenament fizic”. Aprecierile făcute sunt „ADMIS” sau „RESPINS”. Pentru a obține aprecierea „ADMIS”, cadrele militare și s.g.v. trebuie să obțină cel puțin 50 de puncte la fiecare probă, punctajul la cele trei probe să fie de cel puțin 150 puncte.

Pentru o dozare eficientă a efortului și realizarea performanței minime pentru a fi declarat „ADMIS” s-a stabilit, conform principiului dozării efortului în educația fizică, ca ordinea probelor pentru verificare să fie: flotări din culcat facial cu sprijin pe mâini, flexii ale trunchiului pe coapse din șezând cu mâinile la ceafă –abdomen, alergare de rezistență pe distanța de 3000 m; probe ce vor fi susținute într-o singură zi.

Pentru întocmirea evidenței rezultatelor obținute la testul de evaluare a nivelului de antrenament fizic, specialiștii în educație fizică militară întocmesc fișe individuale.

În cadrul inspecțiilor și controalelor, conform regulamentului, se execută în mod obligatoriu evaluarea nivelului de antrenament fizic a personalului militar. Nu facem referire la importanța corectitudinii evaluării și raportării corecte a rezultatelor acesteia și nici la prevederile Regulamentului Educației Fizice Militare, referitoare la măsurile ce se aplică în cazul militarilor care nu obțin performanța minimă doi ani consecutiv, pentru că nu acesta este scopul lucrării.

Așa cum se preciza anterior, în vederea formării imaginii complete a activității de management sportiv în armată, vom adăuga lucrării activitatea de evaluare „Cea mai bună bază și activitate sportivă ”, ordonată de directorul Statului Major General.

Activitatea debutează în anul 2011, la inițiativa Secției Educație Fizică a armatei și are la bază, următoarele principale cauze:

rezultatele verificării nivelului de antrenament fizic al militarilor raportate, conform prevederilor regulamentului de specialitate;

constatările ofițerilor specialiști în urma controalelor executate în unități militare;

rezultatele obținute la competițiile sportive prevăzute în Calendarul sportiv al armatei;

rezultatele slabe în activitatea sportivă și lipsa de participare la competițiile sportive, a unor structuri centrale ale armatei;

numărul mic de participanți la cursurile organizate de Centrul de pregătire a cadrelor militare în domeniul educației fizice și sportului în Armată;

întocmirea unui clasament al activității sportive, în scopul evidențierii rezultatelor pozitive și negative la nivelul Armatei României;

condiția fizică a militarilor participanți în teatrele de operații.

Regulamentul de participare a fost elaborat de specialiști sub forma unei competiții, cu mai multe categorii de activități, ce vor fi apreciate prin acordarea de puncte stabilite în regulament, având la bază regulamentul și instrucțiunile de specialitate. Pentru eficientizarea activității, s-a stabilit:

primă etapă, de calificare în faza finală pe Ministerului Apărării Naționale, ce se va desfășura la nivelul categoriilor de forțe ale armatei și comandamentelor de armă, efectuată de specialiștii de educație fizică din cadrul acestor structuri;

etapa finală, pe minister, la care participă unitățile/instituțiile calificate pe primul loc la etapa anterioară, în total un număr de cinci unități, efectuată de echipe de câte doi evaluatori, alcătuite din membrii Secției Educație Fizică și ai Centrului de pregătire a cadrelor militare în domeniul educației fizice și sportului în Armată.

Perioadele de timp a activităților, au fost alese astfel încât să surprindă în plină desfășurare activitatea didactică a domeniului în instituțiile militare de învățământ, activitatea competițională prevăzută în Calendarul sportiv, precum și evaluarea nivelului de antrenament fizic atât al studenților, dar și al militarilor din unitățile de instrucție.

Competiția cuprinde următoarele categorii de activități:

aprecierea bazei sportive din dotare;

aprecierea stării tehnice și de întreținere a bazei sportive;

participarea la competițiile sportive și la activitatea sportivă organizată în unitate și în afara acesteia;

evaluarea nivelului de antrenament fizic, prin aruncarea grenadelor la precizie, tracțiuni prin forța brațelor și alergare de rezistență 3000m;

Punctajul total, obținut prin însumarea totalurilor de la probe, plasează unitatea în clasament. Locului ocupat în această competiție, i se alocă puncte, conform prevederilor noului Regulament al Educației Fizice Militare în curs de apariție, astfel încât această activitate să puncteze consistent, alături de competițiile sportive, în Clasamentul General al Activității Sportive pe Ministerul Apărării Naționale, ce se întocmește anual pentru acordarea Cupei transmisibile.

O problemă de organizare a acestei activități, constă în faptul că trebuie să se desfășoare, precum competițiile din Calendarul Sportiv al Armatei, pe două secțiuni: instituții militare de învățământ și unități de instrucție. Altfel, cele din urmă, unitățile de instrucție, nu vor câștiga, conform constatărilor experimentului, niciodată în fața instituțiilor militare de învățământ. Dotarea bazelor sportive și participarea la competiții a institițiilor de învățământ este foarte mare în comparație cu unitățile militare. Nu este cazul să mai amintim de resursa umană a celor două. Sistemul educației fizice militare se conturează azi, ca un sistem chiar foarte complex, care condiționează activitatea sistemului managerial. De aici nevoia ca specialiștii în educație fizică militară să aibă o pregătire specială. Specialistul în educație fizică militară trebuie să stăpânească și să utilizeze cu suplețe acest sistem.

Reforma sistemului învățământului militar are caracterul urgenței și priorității, iar coordonatele sale esențiale sunt impuse de evoluțiile mediului militar și ale celui social intern și internațional. Această înnoire amplă se cere realizată numai pe baza unui diagnostic riguros al stării actuale a învățământului militar, iar soluțiile să fie argumentate și realiste.