Analiza Sistemului DE Instruire Evaluare A Resurselor Umane Utilizate DE Forțele Militare

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ – ANALIZA SISTEMULUI DE INSTRUIRE-EVALUARE A RESURSELOR UMANE UTILIZATE DE FORȚELE MILITARE

2.1. Prezentare generală

În acest capitol vom identifica concepția de utilizare a resurselor umane în operațiile militare și vom analiza scopul și obiectivele comune care stau la baza instruirii standardizate a resurselor umane în armatele țărilor membre NATO, în conformitate cu principiile fundamentale ale „managementului strategic al organizațiilor” și care au aplicabilitate în cadrul organizațiilor de securitate națională.

De asemenea, vom identifica starea sistemului actual de instruire și evaluare a resurselor umane utilizate de structurile forțelor militare, conținutul manualelor utilizate pentru instruirea-evaluarea subunităților de infanterie și tehnica elaborării unui manual de instrucție.

Toate datele prezentate în continuare sunt rezultatul unui studiu a informațiilor publice prezentate în mediul virtual, a activităților de informare, cercetare și documentare desfășurate în mediul livresc și la unele organizații.

Studiul comparativ al datelor obținute datelor privind formarea, instruirea, perfecționarea și evaluarea resurselor umane din alte structuri militare au contribuit la elaborarea fundamentelor managementului strategic aplicabil în sistemul de instruire-evaluare a resurselor umane utilizate de structurile forțelor militare ale Armatei României.

Analiza datelor identificate au contribuit la elaborarea unor lecții învățate utilizate în partea fundamentală, partea practic-aplicativă a prezentei lucrări, respectiv capitolul 3- Studiu de caz . De asemenea, lecțiile învățate desprinse din activitatea de cercetare-documentare au contribuit la identificarea oportunității de implementare a unui nou management strategic al sistemelor de instruire-evaluare a resurselor umane care să fie utilizat de structurile forțelor militare ale Armatei României.

2.2. DINAMICA SISTEMELOR DE FORMARE, INSTRUIRE, PERFECȚIONARE ȘI EVALUARE A RESURSELOR UMANE UTILIZATE DE STRUCTURILE FORȚELOR MILITARE

În acest subcapitol este prezentată starea actuală a sistemului de formare, instruire, perfecționare și evaluare a resurselor umane utilizate de structurile forțelor militare ale Alianței Nord-Atlantice și a unor țări considerate puteri militare și economice mondiale. Rezultatele științifice obținute în acest studiu de caz sunt obținute în urma unei analize a dinamicii sistemelor de instruire-evaluare iar principalele metode științifice utilizate pentru analiza acestor sisteme au fost informarea, documentarea, cercetarea și analiza.

Activitatea de informare și documentare s-a desfășurat în principal prin studiul datelor și informațiilor din mediul virtual. Activitatea de cercetare și documentare de la Centrul de Instruire pentru Infanterie și Vânători de Munte „Constantin Brâncoveanu” Făgăraș a oferit posibilitatea obținerii unor date și informații reale referitoare la pregătirea resurselor umane din armele infanterie și poliție militară. Aceste date și informații au fost colectate din activitatea acestei organizații specializate în formarea și perfecționarea resurselor umane și au constituit bazele realizării unui studiu comparativ al sistemului de instruire și evaluare a resurselor umane ale Armatei României cu sisteme de instruire și evaluare a resurselor umane din alte țări.

Valorile care stau la baza comportamentului profesional al resurselor umane ale armatelor studiate sunt grupate în primul rând în jurul disciplinei și a spiritului de responsabilitate. Alte elemente definitorii ale resurselor umane care contribuie la creșterea valorilor profesionale sunt cinstea, demnitatea, onoarea, loialitatea față de organizația militară, exemplul personal și, nu în ultimul rând, preocuparea pentru perfecționare. Toate aceste caracteristici ale comportamentului sunt valori ale personalității umane și sunt comune fiecărui militar din cadrul armatelor Alianței Nord-Atlantice.

Similitudinile existente în sistemele de învățământ militar din armatele țărilor analizate duc la concluzia ca sistemele de instruire și educație sunt compatibile din punct de vedere al concepției dar nu sunt standardizate din punct de vedere al interoperabilității. Fiecare sistem are capacitatea funcțională și normativă de a forma, instrui și perfecționa resursele umane necesare propriilor structuri militare, care se pot integra și care pot coopera în îndeplinirea misiunilor comune ale alianței.

Realitățile spectrului de conflicte specifice secolului al XXI-lea, sunt completate de o serie de date și informații din sfera luptei neconvenționale, desprinse din contextul migrației masive a populației dinspre țările din Orientul Mijlociu și a celor din nordul Africii spre țările din Occident, migrație care a început în luna septembrie 2015. Un studiu complet al concepției statelor lumii privind întrebuințarea resurselor umane de structurile militare se poate realiza prin identificarea concepției de instruire a resurselor umane a marilor puteri militare și economice ale lumii.

Astfel, o sintetiză de date și informații cu privire la situația socială și militară a forțelor insurgente, care generează unele dintre conflictele asimetrice, poate fi un reper care să ajute la înțelegerea de ansamblu a situației altor forțe militare. Întocmirea unei fișe centralizatoare a fiecărui stat potențial generator de riscuri sau de amenințări militare la adresa NATO, care să conțină informații referitoare la populația, religia, amenințările potențiale, alianțele economice, alianțele militare și sistemul de formare, instruire, perfecționare și evaluare a resurselor umane din alte state și entități statale, respectiv Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Statul Islamic (Irak, Siria) și Iran, poate fi un punct de plecare în demersul nostru analitic.

2.2.1. CONCEPȚIA DE UTILIZARE A RESURSELOR UMANE ÎN OPERAȚIILE MILITARE DESFĂȘURATE DE STRUCTURILE ALIANȚEI

Identitatea și profesionalismul unei organizații militare se clădește pe o bază solidă compusă din reguli etice elaborate, promovate și respectate judicios de către întreaga organizație pe de o parte, și pe atașamentul colectiv față de doctrinele și modelele profesionale, pe de altă parte. Menținerea coeziunii, solidarității și unității între organizația militară și resursele umane care o compun se realizează prin instrucție, și prin educație specifică învățământului militar.

Având în vedere că învățământul militar românesc a cunoscut o dezvoltare continuă și întrucât provocările privind modernizarea se vor permanentiza, integrează acest sistem în sistemul național de educație. Învățământul militar românesc are identitate și personalitate proprie, fiind compatibil cu învățământul din armatele statelor membre NATO, atât ca structură cât și ca ofertă educațională și ca generator de competențe profesionale.

Având în vedere aceste considerații, în cadrul sistemului de învățământ militar este necesară promovarea unui sistem de management al calității, corespunzător cerințelor comenzii sociale naționale precum și a dorințelor și a personalității fiecărui element al resurselor umane care îl compun. Valorile unui sistem sunt date tocmai de valorile resurselor umane care îl compun.

După acceptarea României în cadrul forțelor Alianței Nord-Atlantice, sistemul de formare, instruire, perfecționare și evaluare a realizat trecerea de la desfășurarea instruirii statice la instruirea participativă. Instruirea statică era centrată pe transmiterea conținutului de către educator iar rolul principal al acestuia era de a transmite cunoștințe, iar instruirea participativă este are ca scop dezvoltarea competențelor de către educator și evaluarea obiectivă a acestora de către un instructor. Aceste cerințe au contribuit la elaborarea unui sistem menit să asigure compatibilitatea dintre resursele umane utilizate de sistemul militar cu cerințele specifice mediului civil pe de o parte și cu cerințele specifice mediul din structurile aliate și a generat o serie de transformări ale sistemului de învățământ militar românesc.

Din punct de vedere social, cadrul legislativ aplicabil în procesul de instruire și educație în sistemul militar românesc este reprezentat de „Legea educației naționale”, „Legea privind statutul cadrelor militare”, „Legea privind statutul soldaților și gradaților voluntari” și „Ordinul ministrului apărării pentru aprobarea Instrucțiunilor privind recrutarea, selecția, formarea profesională și evoluția în carieră în Armata României”. Ultima modificare a Legii educației naționale a fost făcută la data de 30.04.2015 și se preconizează că în următoarea perioadă această lege va suferi noi modificări care cu siguranță vor avea impact și asupra învățământului militar.

Multiplele transformări survenite în structura organizațiilor de învățământ, au contribuit la construirea unui drum ascendent, drum care a fost parcurs prin înlăturarea barierelor comunicaționale, mentalități, prejudecăți, judecăți de valoare, raportate la modul de relaționare. La nivelul acestor relații, s-a realizat o trecere treptată și uneori lentă, de la o simplă colaborare, la o încercare de formare a unor grupuri de lucru, pentru ca în prezent să ajungem la constituirea echipelor de instructori. O piedică importantă în trecerea spre munca în echipă a fost protejarea imaginii de sine, care influențează puternic procesul stereotipizării. Astfel, asumarea responsabilității comune – esențială la munca în echipă – a fost puternic îngrădită de o puternică rezistență la schimbare și tendință de protejare a imaginii de sine.

La această dată procesul instructiv-educativ contribuie la formarea competențelor și a calităților personale și acesta trebuie să fie corelat cu nevoile reale de profesionalizare ale personalului structurilor militare din compunerea Forțelor Terestre. Planificarea, organizarea și desfășurarea procesului instructiv – educativ în instituțiile militare se face având la bază planurile de învățământ, programele analitice, lecțiile pentru fiecare disciplină didactică, manualele de luptă și instrucțiunilor de specialitate în vigoare. În procesul de evaluare al competențelor sunt utilizate standarde de performanță specifice etapelor de instruire și a armelor și specialităților. Competențele profesionale corespund cerințelor stabilite prin Listele cu cerințele esențiale pentru misiuni ale categoriilor de forțe ale Armatei României și sunt evaluate cu ajutorul programelor de instrucție pentru misiuni(i.e., PIM) și a programelor de instrucție individuală(i.e., PII). Obiectivul general al instrucției și educației îl reprezintă formarea și specializarea succesivă a resursei umane. Procesul de formare, perfecționare și de dezvoltare profesională a personalului militar în Forțele Terestre este realizat conform curriculum-ului educațional specific fiecărei școli de aplicație și a cerințelor privind remodelarea învățământului militar în Armata României.

2.2.2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE INSTRUIRII STANDARDIZATE ÎN ARMATELE ȚĂRILOR MEMBRE NATO

Scopul și obiectivele instruirii resurselor umane este comun pentru toate armatele pe care le-am studiat atât scopul cât și obiectivele instruirii vizează crearea și perfecționarea capacităților și deprinderilor resurselor umane bazate pe valori. Aceste valori nu diferă de la o armată la alta, iar surprinzător este și faptul că percepția asupra a ceea ce reprezintă acestea este identică, valorile militare constituind premisa reușitei profesională.

Cicero afirma despre caracter că „fără inteligență poate mult, dar inteligența fără caracter nu valorează nimic”, caracterul fiind factorul care constituie geneza valorilor umane.

Fundamentarea valorilor militare se face în procesul de instruire și educație iar aceste valori stabilesc cadrele de referință și standardele de performanță, pentru care militarul devine motivat și devotat sentimentului de patriotism, credință și lupta pentru o cauză dreaptă.

Valorile fiecărui individ nu sunt direct observabile, ele conținând un amestec de instincte naturale, elemente cognitive și afective, relevând potențialul acestora de a acționa atât independent cât și în cadrul grupurilor sau al comunităților umane. Evoluția grupurilor presupune evoluția valorilor instituite, interiorizate de indivizii care compun grupurile. Nu există grup fără individ și nici sistem organizat fără grup, fiecare fiind purtătorul valorilor instituante ale intelectului uman.

Valorile profesionale specifice militarilor reprezintă o funcție variabilă care este influențată de factorul timp și de perfecționarea continuă a resurselor umane. Valoarea profesională a militarilor este generată de abilitățile acestora, de puterea de a accepta schimbarea și chiar de a o provoca, de a o conduce. Când vorbim despre schimbare, prin prisma personalității, vorbim despre adaptare și integrare, devenire și autodevenire, dezvoltare , perfecționare și autoperfecționare.

Valorile profesionale ale militarului sunt date de indicii educaționali corespunzători verbelor „ a fi”, „ a ști” „ a face”.

Comportamentul fiecărui individ pentru îmbogățirea valorilor profesionale se materializează prin:- responsabilitate profesională;

exemplu pentru subordonați;

lider cu autoritate reală;

performanțe;

militar cu simțul datoriei și onoarei militare;

cetățean ce respectă valorile generale ale democrației și pe cele instrumentale (profesionale) ale armatei;

conduită morală care implică: cinste , corectitudine și loialitate față de instituția din care face parte.

Valorile care stau la baza comportamentului profesional al resurselor umane ale armatelor studiate sunt grupate în primul rând în jurul disciplinei și a spiritului de responsabilitate. Alte elemente definitorii ale resurselor umane și care contribuie la creșterea valorilor profesionale sunt cinstea, demnitatea, onoarea, loialitatea față de organizație militară și nu în ultimul rând exemplu personal și preocuparea pentru perfecționare.

„A ști” să stabilească relații interpersonale principiale, să posede cunoștințe tehnice și tactice.

„A face”- desemnează acțiunea eficientă , execuția , modalități concrete prin care informația primită este transpusă în practică: comunicare persuasivă, influențare în luarea deciziei, adoptarea strategiilor de motivare .

„A fi”- desemnează suma calităților militarului care dau preț modului în care își exercită atribuțiile :

– Onoarea(e.g. Honor) motivează acțiunea, ea înseamnă aderarea la un cod moral, nu la protejarea unei reputații, identificarea cu valorile armatei;

– Integritatea(e.g. Integrity) – respectarea propriilor convingeri morale;

– Curajul personal(e.g. Personal courage) presupune asumarea responsabilității față de deciziile și acțiunile noastre;

– Loialitatea(e.g. Loyalty) față de instituția militară, implică ierarhizarea corectă a obligațiilor și a angajamentelor.

– Respectul(e.g. Respect)- recunoașterea demnității, tratarea corectă a fiecărui militar;

– Altruismul(e.g. Selfless service) implică ordonarea corespunzătoare a priorităților profesionale;

– Îndatoririle de serviciu (e.g. Duty) – respectarea atribuțiilor funcționale conform regulamentelor în vigoare.

Toate aceste caracteristici ale comportamentului sunt valori ale personalității umane și sunt comune fiecărui militar din cadrul armatelor Alianței Nord-Atlantice.

2.2.3. FORMAREA ȘI INSTRUIREA RESURSELOR UMANE ÎN ARMATELE ȚĂRILOR MEMBRE NATO

Procesul de formare a resurselor umane constă în ansamblul de activități desfășurate pentru pregătirea, instruirea, educarea sau crearea oamenilor care vor fi utilizați într-un anumit domeniu de activitate.

Formarea și instruirea resurselor umane utilizate de armatele alianței are la bază anumite intenții, trebuințe sau aspirații ale factorilor implicați în educație, care constituie finalități ale educației și care sunt determinate de contextul în care se desfășoară educația. Finalitățile educației asigură sensul, orientarea si direcțiile acțiunii instructiv-educative, anticipând rezultatele așteptate. Spre exemplu, în mod tradițional obiectivele erau centrate pe asimilarea de cunoștințe, însă cerințele actuale au impus o nouă ierarhie a obiectivelor, care să vizeze în primul rând formarea unor atitudini si capacități intelectuale, apoi dobândirea de priceperi și deprinderi, și ulterior asimilarea de cunoștințe. Restructurările la nivelul finalităților educației antrenează de altfel majoritatea reformelor învățământului din ultimele decenii.

Ansamblul celor patru competențe(specialist militar, educator, conducător de organizație, cetățean), cât și fiecare competență în parte explicitează conținuturile care dau dimensiunea militară a competențelor de specialitate. Modelul cadru de referință al ofițerului/subofițerului infanterist, centrat pe aceste componente de bază, apreciem că este adecvat în bună parte noilor condiții și misiuni, interne și internaționale, ale Armatei României.

Procesul pregătirii cadrelor militare în orice armată depinde, în mare măsură, de calitatea și performanțele activității formative din instituțiile investite cu această menire. Nu este mai puțin adevărat că eficiența acestei pregătiri și valoarea ce i se imprimă, nivelul la care ea se ridică depind de calitățile acelora care vor îmbrățișa cariera militară. De aceea, strâns legată de problema pregătirii apare problema selecționării, de care fiecare armată ține seama cu rigurozitate.

România. Obiectivul general al învățământului militar românesc vizează formarea și specializarea succesivă a resurselor umane întrebuințate în structurile Armatei României. În acest fel, cursanții sunt capabili să își asume responsabilitățile care decurg din îndeplinirea funcțiilor pentru care sunt pregătiți.

Prin conținut, strategii și tehnici moderne de instruire, învățământul militar practicat în România are un pronunțat caracter creativ și este organizat pe niveluri de competențe, potrivit principiilor coerenței și continuității instruirii și educației, asigurându-se un climat stimulativ de instruire performantă în condiții de egalitate a șanselor de reușită pentru toți cursanții printr-o acțiune educativă continuă și diferențiată.

La toate nivelurile, obiectivele instrucției și educației se stabilesc astfel încât să contribuie la realizarea competențelor necesare, pe diferite trepte ale ierarhiei militare, în raport cu cerințele funcțiilor pentru care personalul militar este pregătit.

Procesul de formare și dezvoltare profesională a militarilor din forțele terestre asigură cunoștințe, deprinderi, abilități și competențe necesare manifestării acestora în cele trei ipostaze esențiale exercitării profesiei „să știe, să facă, să fie”, ca luptător, specialist militar în armă /serviciu /specialitate militară, conducător de oameni și structuri militare, educator și cetățean în serviciul națiunii.

Formarea și dezvoltarea profesională a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor este organizată și se desfășoară prin cursuri de formare și perfecționare continuă și prin cursuri de specializare.

Pregătirea instituționalizată pentru ofițeri se realizează în instituții militare și civile de învățământ adecvate formării instruirii individuale și colective și pregătirii permanente, iar pentru subofițeri și maiștri militari se realizează în instituțiile militare de învățământ destinate formării și instruirii individuale, care asigură atât formarea, cât și perfecționarea pregătirii individuale necesară dezvoltarea lor profesională pe parcursul întregii cariere militare. Pregătirea permanentă se realizează în instituțiile militare de învățământ și constituie fundamentul pentru dezvoltarea ulterioară a cadrelor militare.

Formarea ofițerilor în activitate se realizează prin studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat.

Pregătirea ofițerilor prin programe universitare se execută în cadrul programelor universitare de licență la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov, Academia Forțelor Navele „Mircea cel Bătrân” din Constanța, Academia Tehnică Militară din București și Facultățile de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș. La absolvire, cursanții primesc o diplomă de licență în domenii universitare cu echivalență în sistemul de învățământ universitar civil din România, brevetul de ofițer cu specializare de bază într-o armă și specialitate militară și o funcție de la baza piramidei militare.

Studiile universitare de formare a resurselor umane din sistemul militar continuă cu studiile universitare de master și studiile universitare de doctorat, studii care sunt organizate la instituțiile de învățământ enumerate mai sus și la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”.

Începând cu anul universitar 2015-2016 s-a constituit consorțiul universitar al instituțiilor de învățământ superior militar „Dacica” din care fac parte Universitatea Națională de Apărare “Carol I”, Academia Tehnică Militară, Academia Forțelor Aeriene “Henri Coandă”, Academia Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu” și Academia Navală “Mircea cel Bătrân”. Consorțiul universitar are ca obiective: reorganizarea instituțională a sistemului de învățământ superior din MApN, pentru a răspunde nevoilor reale ale instituției, precum și reproiectarea programelor pentru toate cele trei cicluri, în acord cu necesitățile de formare și perfecționare, asigurându-se continuitatea și coerența programelor educaționale. Activitatea consorțiului va viza atât studiile universitare de licență și master, cât și cele doctorale, care se vor desfășura în cele cinci instituții de învățământ superior militar în funcție de nevoile de pregătire ale resursei umane identificate de către beneficiar pe piața muncii, cu respectarea standardelor de asigurare a calității educației.

Formarea continuă a resurselor umane este organizată și se desfășoară potrivit prevederilor Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 30 din 05.04.2012 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind recrutarea, selecția, formarea profesională și evoluția în carieră în Armata României, prin parcurgerea etapelor de instrucție și educație specifice cursului de bază. Acest curs este destinat sublocotenenților de arme și logistică, serviciul administrație și serviciul transporturi militare, care au obținut diploma de studii universitare de licență și are o durată de până la șase luni. Cursul asigură specializarea în armă și pregătire pentru îndeplinirea atribuțiilor funcției primite la absolvirea studiilor universitare.

Formarea subofițerilor și a maiștrilor militari se face în cadrul Școlilor de Subofițeri ale categoriilor de forțe ale Armatei României și constă în formare deprinderilor de bază și de specialitate necesare unui luptător și lider al unui microgrup militar.

Formarea soldaților și gradaților profesioniști se face prin parcurgerea programelor de instrucție individuală și colectivă desfășurate în batalioanele de instrucție ale categoriilor de forțe ale Armatei României. Instrucția individuală de bază a soldaților profesioniști se desfășoară pe baza "modelului luptătorului" și "Manualului recrutului", prin care se urmărește formarea unor deprinderi comune pe care trebuie să le aibă resursele umane din toate genurile de armă și specialități militare.

La încheierea instrucției individuale de bază, soldații profesioniști sunt repartizați în structurile de instrucție ale centrelor de instruire ale armelor/specialităților militare pentru executarea instrucției individuale de specialitate.

Cursurile de formare se desfășoară în școlile de aplicație/centrele de pregătire ale armelor.

În România, serviciul militar nu este obligatoriu.

Statele Unite ale Americii. Academia Militară din West-Point(United States Military Academy), este cea mai renumită instituție militară de învățământ americană. Este o organizație specializată care asigură pregătirea anuală a peste 10% din ofițerii structurilor din forțele terestre. Pentru celelalte categorii de forțe, formarea resurselor umane se face prin parcurgerea studiilor în alte academii militare însă procesul de formare este asemănător celui de la USMA. Misiunea principală a acestei organizații este de a educa, a instrui și a determina pe fiecare dintre cadeții săi să devină până la absolvire un lider care are puternice valori ale caracterului bazate pe Responsabilitate, Onoare și Țară și care să își dezvolte competențele profesionale de ofițer pe care să le pună în slujba țării și a națiunii americane.

O mare parte dintre candidații prezentați pentru admiterea în Academia Militară din West-Point prezintă recomandări din partea președintelui și vicepreședintelui S.U.A., precum și ale membrilor Congresului și guvernatorilor statelor americane, astfel creând o imagine pozitivă, elitistă asupra seriozității și performanțelor care pot fi dobândite până la absolvirea academiei. De asemenea, candidații sunt selecționați din rândul copiilor cadrelor militare, care au anumite merite, a cetățenilor americani decorați cu Medalia de onoare, din soldații, gradații, subofițerii și maiștri militari, activi sau de rezervă care au obținut rezultatelor foarte bune pentru îndeplinirea atribuțiilor funcționale.

Scopul principal al sistemului de instrucție și educație constă în dezvoltarea calităților intelectuale necesare unui ofițer, formarea deprinderilor practice necesare pentru întreaga cariera militară și pentru specializarea pe un anumit program universitar. Sistemul de formare american cuprinde o programă de instruire teoretică și o programă de instruire practică unde accentul este pus pe de pregătirea fizică și pregătirea militară a viitorilor ofițeri.

Programa teoretică este compusă dintr-o parte generală de bază și o parte compusă din teme la alegere sau opționale. În cadrul programului de bază, se dobândesc noțiuni teoretice esențiale din domeniul științelor fundamentale, științelor umaniste, științelor sociale, ale ingineriei și psihologiei. Programul de bază cuprinde un număr de 31 de cursuri care constituie punctul de plecare al alegerii specializării viitoare. În cadrul programului facultativ se parcurg teme de studiu din peste 30 de domenii, la care cursanții au acces fără nici o restricție și la orice disciplină.

„Aspectul-cheie” al vieții în academie este parcurgerea programei practice din domeniul militar, la care cursanții se pregătesc pentru a deveni comandanți parcurgând discipline didactice în care aceștia execută trageri, desfășoară exerciții corespunzătoare acțiunilor militare din mediul câmpului de luptă, fac alpinism și desfășoară stagiu de practică la alte unități, atât în țară cât și în străinătate.

Durata cursurilor este de 4 ani, absolvenții primesc gradul militar de sublocotenent, un certificat care atestă că aceștia au o pregătire militară medie și o diplomă care atestă pregătirea superioară civilă, respectiv licențiați în științe.

Gradul militar de sublocotenent se obține și de absolvenți ai instituțiilor civile de învățământ superior care au în organigramă secții militare coordonate de categoriile de forțe ale Armatei SUA. Colegiile și facultățile americane organizează cursuri militare la care se pregătesc ofițerii de rezervă, care la absolvire primesc gradul de locotenent de rezervă și care au obligație să activeze timp de doi ani în trupele regulate și patru ani în cele de rezervă.

Subofițerii forțelor terestre americane își formează și perfecționează deprinderile necesare îndeplinirii atribuțiilor funcționale în cadrul Academiei Subofițerilor „Henry Caro” din Școala pentru Infanterie de la Fort Benning, prin cursurile de formare, de bază și avansat pentru subofițeri.

Primul curs are ca obiectiv formarea subofițerilor, pe filieră indirectă, din rândul fruntașilor, caporalilor și sergenților selecționați din unitățile în care activează, cu o vechime în serviciu între 18 luni și 3 ani. Cursul de formare are durata de o lună și nu-și propune specializarea efectivă a subofițerului, ci doar transmiterea cunoștințelor de bază necesare planificării și conducerii echipei, însușirea metodelor și principiilor procesului de instruire, etc.

Cursul de bază, are ca scop specializarea cursanților în cunoașterea tacticii de luptă a grupei de infanterie, conducerea acțiunilor acesteia; se desfășoară în 2 etape – 2 săptămâni, 2 zile, respective 5 săptămâni și 2 zile – prima desfășurându-se în academie pentru toate specialitățile, iar a doua etapă numai pentru specialitatea infanterie, celelalte specialități continuând în academiile armelor. Cursul se adresează sergenților de comandă și sergenților selecționați din unitățile în care activează, cu o vechime în serviciu între 3 și 7 ani.

Cursul avansat este destinat pregătirii sergenților clasa întâi și sergenților de stat major selecționați de categoriile de arme, cu o vechime în serviciu de 7 la 11 ani; cursul are o durată de 10 săptămâni și 4 zile, în două etape (e.g., I – 2 săptămâni și două zile; II – 8 săptămâni și 2 zile) în care subofițerii se pregătesc pentru funcții de comandă la nivel pluton. În cadrul pregătirii de la cursurile de bază pentru subofițeri și pentru ofițeri se învață aceleași concepte și se desfășoară activități similare de pregătire la nivel pluton, având și câteva activități comune de instruire, sub formă de exerciții tactice.

Soldații și gradații profesioniști sunt recrutați pe bază de voluntariat și parcurg stagii de pregătire centralizat în centre de instruire.

În SUA, serviciul militar nu este obligatoriu, dar s-ar putea reintroduce întrucât nu se alocă decât 85% din necesarul de resurse umane din rândul voluntarilor.

Franța. Cea mai renumită instituție de învățământ militar din Franța este Școala Specială Militară din Saint-Cyr. Această academie împreună cu Școala Militară de Aviație, Academia de Marină, Politehnica și alte șase instituții sunt considerate școli militare de elită în Franța.

Voi prezenta sistemul de formare a resurselor umane la Școala militară de la Saint-Cyr unde durata cursurilor pentru ofițeri este de trei ani pentru cadeții care provin din rândul absolvenților școlilor civile și de doi ani pentru cadeții care provin din rândul subofițerilor. În primul an, pe o durată de șapte luni se desfășoară pregătirea militară de bază și stagiul la trupe. De asemenea, se parcurge o parte teoretică în cadrul unor discipline ca: istorie, strategie și doctrină militară, limbi străine, electronică și informatică.

In anii doi și trei, partea practic-aplicativă a instruirii se desfășoară prin parcurgerea unor discipline cu caracter militar: desantul aerian, acțiuni speciale de comando și diversiune, supraviețuire. De asemenea, în această perioadă se parcurg discipline corespunzătoare științelor umaniste, respectiv psihologie, etică și pedagogie.

Absolvenții primesc gradul de sublocotenent și sunt repartizați în școlile de aplicație ale armelor categoriilor de forțe armate, unde se desfășoară pregătirea militară de specialitate pe o perioadă de un an. La absolvirea școlilor de aplicație, ofițerii primesc gradul de locotenent și sunt repartizați la unități operative în funcția de comandant de pluton.

Soldații și gradații profesioniști sunt recrutați pe bază de voluntariat și parcurg stagii de pregătire centralizat în centre de instruire.

În Franța, serviciul militar nu este obligatoriu.

Germania. Sistemul de formare utilizat de armata germană generează resurse umane utilizate de corpurile ofițerilor și al subofițerilor.

Ofițerii din forțele terestre desfășoară pregătirea profesională în școli militare prin parcurgerea unui stagiu de pregătire cu durata de 39 luni. La absolvirea școlilor militare ofițerii continuă formarea în două variante, astfel:

– își continuă studiile de specialitate civile în cadrul Universităților Armatei(95%);

– intră direct în serviciul activ al armatei și continuă studiile universitare ulterior(5%).

Școlile de ofițeri din Hanovra și din Dresda pregătește ofițeri pentru forțele terestre, Școala de ofițeri din Hamburg pregătește ofițeri pentru structurile forțelor navale și Școala de ofițeri pregătește ofițeri pentru structurile de aviație. Conținuturile planurilor și a programelor de învățământ sunt asemănătoare celor din învățământul superior civil, diploma de licență fiind recunoscută în sistemul de învățământ civil.

Soldații și gradații profesioniști sunt recrutați pe bază de voluntariat și parcurg stagii de pregătire centralizat în centre de instruire.

În Germania, serviciul militar nu este obligatoriu.

Marea Britanie. Pregătirea ofițerilor armatei britanice se face în Academia Militară Regală din Sandhurst, în compunerea căreia intră colegiile Old College, New College și Victory College, unde pregătirea academică se desfășoară în specializările Apărare și relații internaționale, Arta războiului și Comunicare. Viziunea academiei este ca fiecare ofițer trebuie să fie un foarte bun luptător, capabil să-și instruiască subordonații și să facă față provocărilor câmpurilor de luptă. Cursanții utilizează armamentul din dotare, conduc autovehicule de luptă, utilizează mijloacele de protecție împotriva armelor de distrugere în masă, mijloacele de transmisiuni, folosesc hărțile și sistemele de navigație. De asemenea, cursanții desfășoară exerciții tactice specifice subunităților de infanterie, a subunităților de blindate și a celor de sprijin.

Partea teoretică a procesului de instruire și educație cuprinde noțiuni despre istoria militară, psihologie, comunicare și gestionarea conflictelor.

Soldații și gradații profesioniști sunt recrutați pe bază de voluntariat și parcurg stagii de pregătire centralizat în centre de instruire.

În Marea Britanie, serviciul militar nu este obligatoriu.

2.2.4. PERFECȚIONAREA RESURSELOR UMANE PRIN STAGII DE PREGĂTIRE ȘI PRIN CURSURI ÎN ARMATELE ȚĂRILOR MEMBRE NATO

Integrarea României cu drepturi depline în Alianța Nord-Atlantică a făcut ca sistemul de instruire și educație din învățământul militar să se alinieze la cerințele și provocările actuale, pentru a putea răspunde obiectivelor asumate de România, pentru a implementa experiența acumulată și lecțiile învățate rezultate în urma participării armatei țării noastre în teatrele de operații, precum și pentru a se alinia reglementărilor învățământului la nivel național.

România. Cursurile de perfecționare continuă asigură calificarea sau perfecționarea pregătirii individuale prin dobândirea de noi competențe profesionale față de cele dobândite în cadrul formării inițiale.

Cursurile de specializare asigură însușirea de cunoștințe și formarea de deprinderi într-o arie restrânsă din sfera de cuprindere a profesiei. Aceste cursuri sunt planificate și organizate funcție de cerințele actuale de înzestrare cu noi sisteme de tehnică care au intrat în dotarea armelor de sprijin, precum și pentru noile funcții ce le îndeplinesc cadrele militare potrivit acestor sisteme.

Specializarea și perfecționarea pregătirii ofițerilor în activitate se realizează prin cursuri de formare a ofițerilor în activitate și învățământ pentru pregătirea permanentă.

Cursurile de perfecționare continuă și de specializare sunt organizate și se desfășoară potrivit prevederilor Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 30 din 05.04.2012 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind recrutarea, selecția, formarea profesională și evoluția în carieră în Armata României

Perfecționarea continuă a competențelor ofițerilor se face prin următoarele cursuri:

– cursul avansat este destinat locotenenților și are durata de până la 3 luni. Cursul asigură competențele necesare exercitării comenzii, la pace și la campanie, a unei companii /similar pregătirea în domeniul armei / serviciului /specialității militare pentru a ocupa funcții în statele-majore de batalion / similar și brigadă;

– cursul de stat-major este destinat căpitanilor, are o durată de până la 3 luni, în funcție de durata atribuțiilor pe care le vor îndeplini cursanții. Cursul asigură însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor necesare exercitării funcțiilor de stat-major de nivel batalion și brigadă, precum și pentru similarele acestora în care urmează să fie încadrați ofițerii.

Perfecționarea continuă a competențelor subofițerilor se face prin următoarele cursuri:

– cursul avansat, cu durata de până la 3 luni, este destinat sergenților-majori/ maiștrilor militari cls. a IV-a în vederea înaintării în gradul de plutonier/maistru militar cls. a III-a. Cursul asigură însușirea teoriei și principiilor ducerii luptei, necesare conducerii în luptă a unei structuri de tip grupă /similare;

– cursul de plutonier-major /maistru militar clasa a II-a, cu durata de opt săptămâni, este destinat plutonierilor / maiștrilor militari cls.a III-a și asigură însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor necesare exercitării funcției de locțiitor comandant pluton;

– cursul de plutonier-adjutant /maistru militar clasa I, cu durata de opt săptămâni, este destinat plutonierilor-majori /maiștrilor militari clasa a II-a selecționați pentru înaintarea în gradul următor, care urmează să fie numiți în funcții din statele-majore de la batalion în sus, de consilier al comandantului sau în structuri tehnice sau logistice, după caz;

– cursul de plutonier-adjutant principal /maistru militar principal, cu durata de opt săptămâni, pregătește plutonieri-adjutanți /maiștri militari cls. I, selecționați pentru înaintarea în gradul următor și numirea în funcții de consilier al comandantului sau de stat-major de cel mai înalt nivel, ori în structuri tehnice sau logistice, după caz.

Cursul avansat și de plutonier-major /maistru militar clasa a II-a se desfășoară în școlile de aplicație /centrele de pregătire ale armelor, iar celelalte în Școala de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre.

Perfecționarea continuă a competențelor soldaților profesioniști se face prin parcurgerea etapei instrucției de specialitate care are o durată de până la 2 luni și se desfășoară în batalioanele/companiile de instrucție din centrele de pregătire ale armelor.

Cursurile de perfecționare continuă și cele de specializare a resurselor umane se desfășoară în școlile de aplicație/centrele de pregătire ale armelor, potrivit aprobării ministrului apărării.

Statele Unite ale Americii. Perfecționarea pregătirii militare a ofițerilor pentru funcțiile de comandă, de stat major, funcțiile din aparatul central al categoriilor de forțe ale armatei și ale Ministerului Apărării Naționale, se desfășoară în instituții de învățământ care au misiunea principală de a dezvolta deprinderile militare acumulate pe timpul desfășurării cursurilor în academiile militare și de a asigura o pregătire militară și profesională de cel mai înalt nivel în domeniul securității naționale. Principalele instituții militare de perfecționare a resurselor umane în SUA sunt:

– Colegiul National de Război;

– Colegiul Industrial al Forțelor Armate;

– Colegiul de Stat Major al Forțelor Armate;

– Institutul de Studii Strategice Naționale;

– Colegiul de Management al Resurselor de Apărare.

Franța. Perfecționarea resurselor umane pentru armata Franței se realizează în cadrul instituțiilor militare de învățământ superior de gradul I și de gradul II.

Instituțiile militare de învățământ superior de gradul I asigură pregătirea de stat major sau pregătirea tehnică de specialitate. Perfecționarea ofițerilor în domeniul tehnic presupune parcurgerea unor discipline din domeniile informaticii, chimiei, cercetării sau a învățământului. Admiterea ofițerilor se face în funcție de competențele și valorile ofițerului care sunt evaluate prin examen. Perfecționarea ofițerilor prin pregătirea de stat major urmărește formarea competențelor necesare acestora pentru a desfășura activități de stat major pe timp de pace sau la război. Cursurile au durata de cinci luni și sunt admiși ofițerii care au efectuat stagiul la comanda sau au îndeplinit funcții echivalente, care au gradul de maior căpitan sau maior, cu vârsta maximă de 42 de ani și care au trecut probele de admitere.

Instituțiile militare de învățământ superior de gradul II asigură pregătirea ofițerilor superiori care vor ocupa funcții de comandă a unor structuri importante din armata franceză sau în cadrul structurilor de stat major care necesită competență superioară.

Ofițerii care sunt admiși după susținerea probelor de verificare a aptitudinilor generale și a probelor fizice susțin un examen de admitere la discipline de concurs, la alegere, din domeniile: științe umaniste, științe tehnice, limbi străine sau știință militară. Cursurile superioare de gradul I și II au o durată de 4 ani iar după absolvirea acestora ofițerii pot să urmeze cursurile Școlii Superioare de Război, cu durata de 2 ani.

Germania. Perfecționarea pregătirii și specializarea ofițerilor se desfășoară prin cursurile organizate la Academia de Conducere din Hamburg, care formează deprinderile necesare ofițerilor de stat major pentru categoriile de forțe armate și asigură perfecționarea calificării funcționarilor și a angajaților civili ai Bundeswehr.

2.2.5. EVALUAREA RESURSELOR UMANE DIN CADRUL STRUCTURILOR MILITARE ALE ALIANȚEI

Evaluarea resurselor umane este un proces care se desfășoară în toate sistemele de instrucție și educație ale structurilor alianței și are scopul de a verifica modul de îndeplinire a unor standarde, criterii, bareme sau de îndeplinire a unui nivel de acumulare a cunoștințelor teoretice. Procesul de evaluare este diferit de la un țară la alta și se clasifică având în vedere mai multe criterii. Prin prisma cantității de informație și a experienței acumulate evaluarea poate fi parțială, dacă se verifică elementele cognitive sau comportamentale, și evaluare globală, dacă este verificată o cantitate mai mare de cunoștințe și deprinderi acumulate. În funcție de perioada de timp în care se desfășoară evaluarea aceasta poate fi inițială, continuă sau finală. Între cele două criterii de clasificare a evaluării se stabilește o proporționalitate directă și rezultă că evaluarea poate fi sumativă(cumulată) și evaluare continuă(formativă).

Metodele și instrumentele de evaluare a performanțelor cursanților sunt folosite în toate formele de verificare a performanțelor pe timpul examinărilor orale, scrise, practice sau complementare.

Verificarea orală constă în dialogul dintre instructor și cursant prin care instructorul identifică nivelul cantității de informație deținute de cursant și calitatea volumului de informație. Dezavantajele utilizării verificărilor orale constau, pe de o parte, în subiectivitatea rezultatelor obținute generată de starea psihică de moment a celor implicați, gradul de dificultate al întrebărilor, comportamentul evaluatului, și pe de altă parte din cauza duratei mari de timp necesară pentru evaluare individuală.

Verificarea scrisă constă în completarea de către cursant a unor lucrări de control, teste sau formulare și poate să se facă în prezența sau în absența contactului direct cu instructorul. Dezavantajul major al folosirii acestei forme de evaluare este dat de faptul că se realizează un feedback slab privind greșelile sau nerealizările cursantului care nu pot fi eliminate în timp operativ prin intervenția instructorului.

Verificarea prin probe practice constă în examinarea cursanților pentru identificarea capacității acestora de a aplica în practică a cunoștințelor teoretice acumulate.

Metodele și tehnicile complementare de verificare sunt observarea sistematică a activității și comportamentului cursanților, investigația, proiectul, portofoliul și autoevaluarea, prin care sunt combinate verificare orală cu verificarea scrisă și cu verificarea practică.

O caracteristică a structurii învățământului militar american constă în măsurarea și atingerea performanțelor stabilite pentru competențele specifice funcției. Performanța individuală și colectivă este standardizată, aplicându-se cu rigurozitate proceduri și standarde în întregul sistem militar și este măsurabilă, prin evaluarea și autoevaluarea permanentă. În toate statele alianței instruirea și evaluarea este standardizată întrucât există bareme, norme și criterii, dar conținutul instruirii și standardele corespunzătoare evaluării nu este identică la toate structurile aliate.

În Germania, la Școala de Infanterie de la Hammelburg, în SUA la Școala pentru Infanterie de la Fort Benning și în Franța la Școala de Aplicație pentru Infanterie de la Montpellier, evaluarea nivelului de performanță al cursanților se face prin verificarea acestora cu ajutorul simulatoarelor și al softurilor pe calculator, evaluarea fiind astfel diversificată prin crearea unui număr nelimitat de scenarii și obiectivă prin stabilirea unor parametrii standard de evaluare. În majoritatea țărilor europene, aprecierea cursanților se face prin note acordate pe o scală de notare care diferă de la o țară la alta.

În SUA, Canada, Marea Britanie și Danemarca, aprecierea cursanților se face prin calificative acordate în funcție de proporționalitatea nivelului de reușită al cursantului în tot cadrul de instruire, pragul minim al reușitei fiind diferită de la o țară la alta.

Orele de curs sunt planificate pe module și etape de pregătire de-a lungul întregii perioade. Sarcinile cursanților se precizează înainte cu cel puțin o săptămână față de data limită. Absolvirea cursurilor implică îndeplinirea a cel puțin 70% din cerințele de absolvire, de regulă procentul de promovare este de aproximativ 65 – 75%. În toată această perioadă sunt evaluați după un plan bine stabilit, individual sau cu subunitatea, de către un compartiment de evaluare a instituției și rezultatele evaluării se înscriu în dosarele personale care însoțesc militarul pe întreaga carieră militară.

Pentru toate cursurile sunt prevăzute criterii de selecție și de absolvire deosebit de clare și bine delimitate, care oferă un nivel ridicat al calității absolvenților.

Sistemul de evaluare în învățământul militar românesc constă în verificare nivelului de acumulare a cunoștințelor teoretice de către cursanți prin teste sau întrebări iar rezultatele sunt cuantificate în note. Evaluarea deprinderilor practic-aplicative ale cursanților se face prin exerciții tactice, trageri executate cu armamentul și cu tehnica din dotare, conducerea tehnicii de luptă sau verificări a capacității de efort fizic.

2.2.6. SINTEZA INSTRUCȚIEI ȘI EDUCAȚIEI ÎN ARMATELE ȚĂRILOR MEMBRE NATO

Instruirea și formarea resurselor umane. Caracteristicile definitorii ale sistemelor de formare ale resurselor umane din armatele țărilor analizate sunt orientate spre obținerea unor competențe pentru absolvenții lor. În pofida unor mici diferențe, sistemele de formare a resurselor umane au anumite caracteristicile prin care:

– ofițerii sunt "lideri militari" parcurgând etape de pregătire militară, academică și de specialitate;

– ofițerii parcurg o pregătire științifică, academică, care asigură baza evoluției pentru întreaga carieră militară și sunt absolvenți ai instituțiilor militare de învățământ superior integrate în sistemul național de învățământ din țările respective;

– specializarea în armă și pregătirea pentru prima funcție se realizează în instituții specializate pentru fiecare armă;

– durata de școlarizare este de 2-4 ani pentru pregătirea academică și de 2-3 ani pentru specializarea inițiala în armă.

– absolvenții academiilor categoriilor de forte ale armatei sunt licențiați într-un domeniu universitar, primesc brevet de ofițer și primul grad corespunzător ierarhiei militare.

Perfecționarea resurselor umane. Toate sistemele de perfecționare a resurselor umane analizate se realizează prin stagii de pregătire și prin cursuri succesive de specializare, cu durată scurtă în Colegiile sau în Școlile Superioare de război ale statelor respective.

Similitudinile existente în sistemele de învățământ militar în armatele țărilor analizate duc la concluzia ca sistemele de instruire și educație sunt compatibile. Aceste sisteme au capacitatea funcțională și normativă de a forma, instrui și perfecționa resursele umane necesare propriilor structuri militare, care se pot integra și care pot coopera în îndeplinirea misiunilor comune ale alianței.

De asemenea, prin mecanisme speciale, proiectele acestea se adaptează evoluțiilor și tendințelor pe termen lung, presiunilor puternice ale mediului militar și social, precum și ale celui internațional.

Evaluarea resurselor umane. În majoritatea structurilor militare ale alianței, evaluarea cursanților se face aplicând proceduri standardizate și se vizează nivelul de performanță pe care l-a dezvoltat un cursant. Aprecierea rezultatelor se face prin acordarea notelor și calificativelor pentru activitățile desfășurate. Media notelor sau a calificativelor generează un calificativ general și ierarhizarea în cadrul grupei de studiu se face în funcție de calificativele obținute pe timpul pregătirii, calificativul rezultat din aprecierea instructorului asupra modului de comportare și calificativul rezultat din aprecierea colegilor din grupa de studiu vis a vis de îndeplinirea sarcinilor didactice în funcția de lider al grupului și de camarad pe timpul instrucției.

Evaluarea prin teste și prin întrebări chiar dacă nu este aplicabilă în procesul de instruire practic-aplicativ, el fiind specific sistemului de formare cognitiv, este utilizat mai ales în sistemele de evaluare în care nu există bareme sau standarde măsurabile pentru evaluarea practică sau complementară.

2.2.7. ANALIZA SOCIALĂ ȘI MILITARĂ A UNOR STATE CARE NU SUNT MEMBRE ALE ORGANIZAȚIEI TRATATULUI NORD ATLANTIC

Dinamica istoriei omenirii a fost influențată de diferențele sau de asemănările sau de preferințele naționale ale statelor fapt ce a determinat o permanentă modificare a opiniilor sociale, economice, religioase, culturale, politice și militare, fapt ce a generat atât conflicte cât și alianțe între state.

Al Doilea Război Mondial a fost ultimul dintre conflictele generalizate care a implicat toate națiunile globului iar urmările lui au fost distrugătoare pentru omenire, provocând“moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni, aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme”.

La data de 9 mai 1945 odată cu capitularea armatei germane și încheierea celui de Al Doilea Război Mondial omenirea pornea spre două mari direcții ghidate de strategii politice diferite, respectiv capitalism și comunism. Europa postbelică a fost cea mai divizată și a fost prinsă între cele două sfere de influență, o Europă sub influență occidentală care trecea la reconstrucția de după război prin Adoptarea Planului Marshall și o altă Europă care devenea satelitul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Acest lucru a generat și constituirea a două mari alianțe militare, NATO și Pactul de la Varșovia și polariza centrul de greutate al puterilor marilor puteri mondiale se polariza spre Statele Unite ale Americii și spre Uniunea Sovietică.

Cele două alianțe militare au menținut o perioadă tensiuni și confruntări politice și ideologice cunoscută în istorie sub numele de Războiul Rece. Acest conflict a avut loc la scară mondială datorită faptului că marile puteri ale vremii aveau aliați și înafara Europei și s-a încheiat în anul 1991, odată cu destrămarea URSS. După anul 1991 hegemonia globală îi revine SUA care rămânea singura superputere mondială.

Războiul împotriva terorismului, Războaiele din Irak și Afganistan și atentatele de la 11 septembrie au implicat SUA în luarea deciziilor mondiale pentru asigurarea democrației și a drepturilor omului.

În perioada 2004- 2010, China a înregistrat cea mai rapidă creștere economică și devenea cel mai serios concurent al SUA pentru supremația economică mondială. Evenimentele ultimilor decenii, cumulate cu criza economică mondială începută în anul 2008. Rolul Germaniei unificate ca pol geopolitic stabilizator de putere în Europa și tendințele expansioniste ale Rusiei se interferează. Toate aceste elemente cumulate cu creșterea amenințării terorismului în Orientul Mijlociu devastat de războaie civile, revoluțiile din nordul Africii și migrația popoarelor din zonele de conflict spre Europa creează o serie de neliniști privind reorientarea polurilor de putere în plan mondial. Tendința creări unor imperii în care soarele nu apune niciodată" și constituirea unor alianțele economice, par să fie elemente care tind să creioneze noi ierarhii mondiale.

Pe 18 iulie 2014, țările BRICS au anunțat un plan de a crea două noi instituții alternative la Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional ceea ce ne face să observăm că harta economică a lumii se redesenează de către Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud care nu mai pot fi considerate țări emergente în economia mondială. Creșterea importanței economice a Chinei și Indiei este solidă, însă Rusia și Brazilia rămân economii marginale pe scena economiei mondiale, evoluțiile lor spectaculoase datorându-se în mare parte creșterii prețurilor pentru materiile prime.

Rolul Iranului în contextul geopolitic din Orientul Mijlociu, poziția acestuia împotriva Statului Islamic, formarea unei coaliții de 34 de state islamice condusă de către Arabia Saudită și declarația de război a Statului Islamic împotriva acestei coaliții la data de 18 decembrie 2015, sunt ultimele evenimente care ne îndreaptă privirea spre structurile de forțe militare care pot influența mediul geopolitic actual.

Un punct de plecare în demersul nostru analitic a statelor potențiale generator de riscuri sau de amenințări militare la adresa NATO se materializează în centralizarea informațiilor referitoare aceste state sau entități statale. Tabelele nr. 2.1-2.7 cuprind date referitoare la populația, religia, amenințările potențiale, alianțele economice, alianțele militare și sistemul de formare, instruire, perfecționare și evaluare a resurselor umane din Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Statul Islamicși Iran.

Tabelul nr. 2.1- Date centralizatoare despre BRAZILIA

Tabelul nr. 2.2.- Date centralizatoare despre RUSIA

Tabelul nr. 2.3.- Date centralizatoare despre INDIA

Tabelul nr. 2.4.- Date centralizatoare despre CHINA

Tabelul nr. 2.5.- Date centralizatoare despre AFRICA DE SUD

Tabelul nr. 2.6.- Date centralizatoare despre STATUL ISLAMIC

ISIS – ISIL

Tabelul nr. 2.7. – Date centralizatoare despre IRAN

Observăm că potențialele riscuri și amenințări la adresa securității și a stabilității economice, politice și militare mondiale nu vine numai din partea unui singur stat căruia să i se poată determina puterea de luptă și puterea combativă. Puteri militare, state cu o populație de zeci de milioane de locuitori, state producătoare de armament nuclear sau doar producătoare de armament convențional, cu stagiu militar obligatoriu sau voluntar, cu sau fără sisteme de instruire și formare a armatelor lor, pe fondul fanatismului religios sau state care au convingeri privind respectarea drepturilor și a libertăților omului, toți actorii sunt implicați în direcționarea acțiunilor spre îndeplinirea scopurilor propriilor națiuni sau convingeri.

Concluzia acestei analize este una simplă și ne determină să ne întoarcem la perioada de după cel de Al Doilea Război Mondial când parafrazându-i spusele lui Albert Einstein: „Nu știu cu ce arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu siguranță cel de-al patrulea va fi luptat cu bețe și pietre” nu putem decât să căutăm cea mai bună cale de supraviețuire. Lumea de mâine nu poate fi decât o proiecție a celei din prezent. Cu siguranță că, în anii care vor urma, pericolele directe sau pericolele care se vor naște pe scena internațională nu vor putea fi lăsate la voia întâmplării, motiv pentru care infanteria va fi nevoită să pregătească prezentul pentru viitor, viitor care, cronologic a început!

2.3. CONȚINUTUL MANUALELOR UTILIZATE PENTRU INSTRUIREA SUBUNITĂȚILOR DE INFANTERIE

Manualele de instrucție, cunoaștere și exploatare a armamentului pentru luptător și pentru infanterist, pe nivele de instruire nou introduse în procesul de instruire și de învățământ militar vor fi următoarele:

F.T./I.-8 Manualul instrucției luptătorului, etapa instrucției individuale de bază

F.T./I.-8.1 Manualul instrucției infanteristului, etapa instrucției individuale de specialitate

F.T./I.-8.2 Manualul instrucției gradatului, etapa instrucției individuale de bază

DETALIATE CU PROIECTELE DE CUPRINS

2.4. TEHNICA ELABORĂRII UNUI MANUAL DE INSTRUCȚIE

Elaborarea unui manual se va face în conformitate cu prevederile Ordinul ministrului apărării nr. M.S. 68/2008 pentru aprobarea A.N.S.-1, Regulamentul privind elaborarea actelor normative specifice, doctrinelor și manualelor militare în Ministerul Apărării Naționale" și presupune, în general, stabilirea activităților, responsabilitățile care revin membrilor colectivului de elaborare a manualului și a colaboratorilor, resursele alocate, termenele de execuție și observații.

Activitățile principale privind întocmirea unui manual de instrucție constă în desfășurarea următoarelor activități: stabilirea colectivului de elaborarea a manualului, realizarea unui plan de activitate a colectivului de elaborare, elaborarea unui proiect de cuprins, documentarea, studiul bibliografiei și colectarea datelor necesare întocmirii manualului, realizarea de convocări de specialitate, discutarea conținutului manualului în Comisiile didactice și în Consiliul de învățământ, întocmirea unei forme documentate și transmiterea acesteia către structurile Armatei României, centralizarea propunerilor, acceptarea sau respingerea propunerilor primite de la structurile Armatei României, susținerea manualului în Comisiile de specialitate, finalizarea modificărilor și tipărirea manualului.

Fiecare activitate stabilită pentru a fi desfășurată se adresează punctual unei persoane, fără a lăsa loc de interpretare. Acolo unde este necesară colaborarea cu specialiști pe domenii de activitate, aceștia se numesc individual. Resursele alocate sunt stabilite de către fiecare responsabil al activităților din cadrul programului de activitate sunt denumite și se detaliază valoric și cantitativ.

Un alt element esențial necesar planificării activităților pentru elaborarea unui manual de instrucție îl reprezintă durata de realizare, în funcție de care se stabilesc perioadele intermediare și durata fiecărei activități. Termenul de execuție al unei activități este diferit de la o activitate la alta și depinde de complexitatea fiecăreia. Elementele de planificare care nu pot fi estimate pe timpul planificării inițiale sau elementele care necesită detalii suplimentare, se pot adăuga pe parcursul desfășurării activităților și se înscriu la rubrica observații.

În acest sens este prezentată, de principiu, o variantă de lucru privind elaborarea unui manual de instrucție în tabelul nr. 2.8.

Tabel nr. 2.8. Variantă de lucru privind elaborarea unui manual

Anexa nr.

Lista tabelelor și a figurilor

Termeni Formarea resurselor umane = ansamblul de activități desfășurate pentru pregătirea, instruirea, educarea sau crearea oamenilor care vor fi utilizați într-un anumit domeniu de activitate.