Analiza Sistemelor Teritoriale Functionale din Culoarul Dunariidocx

=== Analiza sistemelor teritoriale functionale din culoarul Dunarii ===

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Lector univ. dr. CRISTIANA Vîlcea

Absolvent

CLAUDIA-IONELA Ciucă

CRAIOVA

2016

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

Analiza sistemelor teritoriale funcționale din culoarul Dunării

Coordonator științific

Lector univ. dr. CRISTIANA Vîlcea

Absolvent

CLAUDIA-IONELA Ciucă

CRAIOVA

2016

Declaratie pe proprie raspundere

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 – DEFINIREA CONCEPTULUI DE SISTEM TERITORIAL

Definirea sistemului teritorial

Caracteristicile unui sistem teritorial (menționezi inclusiv despre diversitatea sistemelor teritoriale și despre cele 3 elemente ale sale de bază: teritoriul, populația si economia)

Criterii și principii de analiză a sistemelor teritoriale

CAPITOLUL 2 –SITUAȚIA EXISTENTĂ A SISTEMULUI TERITORIAL CULOARUL DUNĂRII

2.1 Dunărea în context european și național (localizarea și delimitarea ariei de studiu)

2.2 Cadrul natural (zone și arii protejate)

2.3 Mediul social (evoluția demografică, densitatea, bilanț demografic: natural și migratoriu, potențialul demografic: piramida vârstelor și pe sexe, raportul urban-rural)

2.4 Rețeaua de localități (vom analiza din punct de vedere al mărimii, importanței, relațiile dintre localități)

2.5 Infrastructura (edilitară și de transport)

2.6 Zonarea funcțională (adică zonele economice și funcțiile așezărilor urbane și rurale)

– Pentru acest capitol vei utiliza ca model lucrările „Dezvoltarea teritorială a Dunării” și „Dezvoltare spațială DUNARE”, dar hărțile le vor reface în mare parte

CAPITOLUL 3 – REGIUNEA ANIZOTROPĂ DUNĂREANĂ CA SISTEM FUNCȚIONAL

3.1 Caracteristicile culoarului Dunării ca regiune anizotropă

3.2 Analiza fluxurilor de schimb din regiunea anizotropă dunăreană

3.3 Disfuncționalități

CAPITOLUL 4 – ANALIZA CHOREMATICĂ A SISTEMULUI FUNCȚIONAL AL DUNĂRII

4.1 Analiza SWOT a regiunii

4.2 Analiza chorematică (care presupune realizarea choremei și o analiză a ei)

CAPITOLUL 5 – REGIUNEA FUNCȚIONALĂ DUNĂREANĂ DIN PERSPECTIVĂ TRANSFRONTALIERĂ (capitolul acesta rămâne să vedem dacă îl mai abordam sau nu sau dacă alegem să menționăm ceva la concluzii despre regiunile transfrontaliere)

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 – DEFINIREA CONCEPTULUI DE SISTEM TERITORIAL

Definirea sistemului teritorial

,,întregul este mai mult decât suma părților” (Aristotel)

Sistemul teritorial se constituie din elemente și relații, care au ca scop atingerea unor țeluri comune. Acesta poate fi reprezentat în două moduri: unul prin care acesta apare ca suportul necesar ființei umane, iar altul prin care este considerat ca un cadru teoretic, în care se desfășoară diferite procese (Ianoș, 2000).

Cel care a fundamentat conceptul de sistem teritorial a fost I. G. Saușkin (1972) în cadrul Proiectului Cambridge. Ținând cont de ideile lui, E. Vrespremeanu (1976, pag 21) definește sistemul teritorial ca: ,,…ansamblul structural și funcțional alcătuit din mai multe subsisteme legate între ele printr-o multitudine de relații între care cele cu retroacțiune, sunt cele mai însemnate. Credem că ierarhizarea sistemelor teritoriale începe de la un nivel inferior reprezentat de cele mai mici unități integrale care se pot delimita în spațiul geografic și se termină la pragul superior, care este planeta Terra în ansamblul ei”.

Sistemul teritorial rezultă din interrelațiile care apar între mediul natural și restul mediilor artificiale, cum ar fi mediul economic, construit, social și psihologic, având o fizionomie și o funcționalitate dependente de formele și intensitatea relațiilor dintre acestea (fig. 1.1., Ianoș, 2000).

Fig. 1. 1. Sistemul teritorial

Caracteristicile unui sistem teritorial

Caracteristicile sistemului teritorial sunt reprezentate de complexitatea și sinergia acestuia.

Caracterul complex rezultă din numeroasele subsisteme, din relațiile de cooperare și interdependență, din comportamentul specific al fiecărei component, din tipul și viteza de reacție diferită a acesteia la modificările interne sau externe ale ansamblului. În principiu, orice sistem prezintă caracter deschis și are o structură disipativă, la nivelul anumitor component pierzând masă, energie și informații, ceea ce arată capacitatea de autoorganizare. De asemenea, caracterul complex mai rezidă și prin rezistența foarte mare pe care o are la schimbare prin faptul că nu orice intervenție conduce la schimbare majoră a sistemului sau a unei părți a acestuia. În cazul sistemelor antropizate se remarcă o rezistență mai mare la schimbare decât în cazul sistemelor naturale.

Caracterul sinergetic derivă din analogia mai multor ramuri ale științei, precum științe natural și științe umane. De aici rezultă interdisciplinaritatea și coerența sistemului territorial. Coeranța arată legătura strânsă dintre fiecare componentă naturală sau socială. Sinergia rezidă din conlucrarea acestor componente în vederea obținerii ansamblului a unei anumite functii. Ambele concepte provin din complexitatea sistemului teritorial.

Sistemul teritorial omogen (natural) se caracterizează prin relațiile de interconexiune (compensare, cooperare energetic) între învelișurile Terrei (litosferă, hidrosferă, atmosferă, biosferă).

Sistemele teritoriale heterogene (antropizate) se individualizează prin coerență și sinergie spațială în privința subansamblurilor teritoriale (fig. 1.2.).

Fig. 1. 2. Schema (redusă) a unui sistem teritorial puternic antropizat, după Ianoș, 2000, pag. 24

Prin umare, se poate afirmă că sistemul heterogen prezintă o structură coerentă și sinergică sub raport teritorial, în timp ce sistemul omogen doar în plan vertical.

De altfel, principalele componente ale unui sistem teritorial sunt: resursele (minerale, alimentare, viețuitoare, informații); agenți (elemente sau organisme); procese (mecanisme); produse (obiecte și servicii); nivele trofice.

În vederea unei organizări optime a sistemelor teritoriale este necesar să ne raportăm la nevoile individuale definite de Doxiadis, precum și la nevoile fiziologice (lumină, aer, apă, hrană, adăpost), psihologice (spațiu, liniște, relațiile dintre indivizi), sociale (muncă, proprietatea individuală), economice (venit), politice (educație, informare), etice (doctrine, congregație), nevoile și drepturile societății (cultură, gestiune, investiție), nevoile și drepturile spațiului (conservarea diversității) (Ianoș, 2000).

Criterii și principii de analiză a sistemelor teritoriale

Criteriul reprezintă categoria de bază și constă în prezența unui element pe baza căruia se face o clasificare a obiectelor și fenomenelor teritoriale. Clasificarea se realizează ținând cont de un indicator elementar (numărul de locuitori, suprafață, numărul de salariați), de anumiți indici simpli (rata șomajului, densitatea populației, ritmul de creștere a populației) sau complecși (indicele de dezvoltare).

Principiul de analiză este un element fundamental, o idée esențială pe seama căreia se bazează o lege sau o teorie științifică. Cele mai importante principii de analiză a sistemelor teritoriale sunt: integralitatea (însușirile globale ale unui sistem teritorial sunt diferite de însușirile părților); unicitatea (se deosebește de alte sisteme în condiții asemănătoare); funcționalitatea (prezența unui sistem teritorial trebuie să fie tratată prin prisma unor interrelații tipice organismelor vii); autoreglarea și autocontrolul (existența raportului final, a feed-back-ului în cadrul oricărui sistem teritorial); echilibrul dinamic (stadia de echilibre și dezechilibre relative); cauzalitatea (se manifestă prin relațiile cauză-efect); coerența (exprimă compatibilitatea dintre componentele și substructurile sale); sinergismul (focalizarea energiilor unor componente în vederea obținerii unei finalități) (Ianoș, 2000).