Analiza Si Valorificarea Datelor Privind Gestiunea Stocurilor (s.c. Xyz S.r.l.)

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND SOCIETATEA COMERCIALA “INTERBRANDS M&D” S.R.L.

Regimul juridic, forma juridica si profilul societatii comerciale;

Organizarea societatii comerciale si a activitatilor pe care la desfasoara;

Organizarea generala a contabilitatii societatii comerciale.

Regimul juridic, forma juridica si profilul societatii comerciale

Societatea comerciala INTERBRANDS MARKETING & DISTRIBUTION SRL, societate cu raspundere limitata, a fost infiintata conform Certificatului de inmatriculare emis de Camera de Comert si Industrie , Oficiul Registrului de Comert al Municipiului Bucuresti, Nr. 22570 / 11.03.1993 si conform hotararii judecatoresti 22791 / 08.03/1993.

Sediul administrativ este in Romania, Bucuresti, Soseaua Viilor nr.14.

Societatea va infiinta prin decizia Consiliului de Administratie unitati comerciale sau de prestari servicii, sucursale, agentii, birouri sau reprezentante in Romania sau in strainatate, corespunzator obiectului de activitate si in conformitate cu legislatia in vigoare.

Societatea isi desfasoara activitatea in conformitate cu Legea 31\1990 a societatilor comerciale.

Asa cum este prevazut in Art. 5 din Legea 31\1990, societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut, incheiate in forma autentica.

Contractul cuprinde: numele si prenumele sau denumirea asociatilor, sediul si cetatenia sau nationalitatea acestora ; forma, denumirea si sediul societatii, obiectul de activitate; capitalul social subscris si varsat cu mentionarea aportului fiecarui asociat in numerar sau alte bunuri; asociatii care administreaza societatea, cu stabilirea limitei raspunderilor; partea fiecarui asociat la beneficii sau pierderi; durata societatii; modul de dizolvare si lichidare a societatii.

SC INTERBRANDS MARKETING & DISTRIBUTION SRL a fost infiintata, cu participare de capital roman in suma de 200.000.000 lei, impartit in 1.000 parti sociale , in valoare de 200.000 lei fiecare, subscris si depus integral de asociati la constituire astfel:

asociatul Sarkis Victor subscrie si depune un capital social in valoare de 140.000.000, numai numerar impartit in 700 parti sociale, reprezentand 70% din capitalul social total.

asociatul Rand Sherifs suscrie si depune un capital social in valoare de 60.000.000 lei, numai numerar impartit in 300 parti sociale, reprezentand 30% din capitalul social total.

Capitalul social al societatii, constituit din aport de capital a fost depus la BCR pe numele si la dispozitia societatii.

Pe baza capitalului social subscris si varsat societatea a emis inmanat asociatilor certificate constatatoare ale drepturilor asupra partilor sociale.Societatea tine evidenta partilor sociale intr-un Registru numerotat, sigilat si pararfat de catre organele financiare ale statului, care se pastreaza la sediul social.

Referitor la drepturile si obigatiile decurgand din obtinerea partilor sociale, fiecare parte sociala subscrisa si varsata de asociatie, confera acestora dreptul la un vot in Adunarea Generala a Asocitiatilor, de conducere, precum si alte drepturi prevazute in statut.

Patrimoniul societatii nu poate fi grevat de datorie sau de alte obligatii personale ale asociatilor. Un creditor al unui asociat poate formula pretentii numai asupra partii din beneficiul societatii dupa bilantul contabil sau a cotei parti cuvenite acestuia la lichidarea societatii, afectuate in conditiile prevazute de statut si ale legii.

Obiectul de activitate al socitatii cuprinde acele activitati care ori sunt permise de baza materiala si financiara, sub rezerva obtinerii aprobarilor legale, acolo unde legea le impune, prealabil desfasurarii lor si cu respectarea normelor si standardelor privind calitatea produselor si serviciilor.

Obiectul principal de activitate il constituie comertul, si anume distributie de produse alimentare si nealimentare ale Companiilor British American Tabacco, Procter & Gamble, Nestle, Gillette, Perfetti, respectiv tigari, detegenti, produse cosmetice, cafea, mancare pentru animale, cereale alimentare, ciocolata, guma,napolitane, produse farmaceutice.

Societatea isi desfasura activitatea in urmatoarele domenii :

comert intern en gross si en detaille cu produse cosmetice Gillette : aparate de barbierit, spume de barbierit ,geluri de barbierit, lotiuni dupa barbierit pe diferite sortimente , periute de dinti OralB, baterii Duracell pe diferite categorii tigari ( Kent, Viceroy, Rothmans, Derby , Pall Mall , Lucky Strike ) , detergenti si produse accesorii pentru spalat ( Ariel, Tide, Bonux Perlan, Prosper, Ace, Lenor ); cafea Nescafe, cereale pentru alimentatie Nesquik, Corn flakes, Frutina; mancare pentru caini si pisici, guma happydent, napolitane Joe.

import-export si comercializarea in tara si strainatate a bunurilor alimentare si nealimentare specifice obiectului de activitate;

comercializarea bunurilor specifice obiectului de activitate se va face en gross si en detaille in toate spatiile comerciale care au ca obiect de activitate comercializarea si vanzarea acestor bunuri si care sunt agreate de firma;

consignatie, comisionari in domeniul comercial, intermediere comerciala, tranzactii comerciale, reprezentanta comert pentru societatile din Romania sau straine, depozitare, custodie in toate domeniile de activitate permise de lege, achizitii si inchirieri pentru bunuri imobiliare, bunuri de consum alimentare si nealimentare, produse industriale;

efectuarea de transport intern si international de marfuri si persoane ( prin orice mijloace de transport care ar putea fi inchiriate sau achizitionate, inclusiv prin sistem de taximetrie si rent a car , depozitare de bunuri specifice obiectului de activitate, scoli de conducere auto;

executarea lucrarilor de service, intretinere si reparatii auto, spalatorie auto, mecanica auto ( segmentare si schimbare set motor, tinichigerie, vopsitorie auto, vulcanizare, echilibrare roti, schimb ulei etc), comercializare piese de schimb si subansamble auto, precum si acumulatori, uleiuri auto si alte accesorii de intretinere auto, comercializare motorete, automobile;

executarea lucrarilor, echipamentelor si reparatiilor de constructii civile, industriale, social administrative, cladiri de locuit si instalatii ( sanitare si electrice, incalziri, lucrari de izolatie si protectie anticoroziva ) pentru necesitati proprii sau terti.

Societatea va putea sa-si realizeze obiectul sau de activitate atat in Romania cat si in strainatate, precum si in orice zone libere din tara si din strainatate, in lei si in valuta, in orice conditii, cu respectarea legislatiei necesare sau folositoare pentru realizarea directa sau indirecta a obiectului de activitate.

Societatea va putea efectua de asemenea operatii comerciale, imobiliare si de prestari de servicii, precum si orice altfel de operatii care vor fi utile sau convenabile dezvoltarii obiectului de activitate, in respectarea legislatiei in vigoare.

Societatea poate fi partener de afaceri altor societati din Romania sau din strainatate, atat prin participare directa, cat si prin filialele si sucursalele sale.

Societatea va putea actiona in calitate de asociat sau actionar la alte societati comerciale din Romania sau din strainatate cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.

Partile contractante convin ca aprovizionarea societatii cu marfuri destinate comercializarii se face de catre societati din Romania si din strainatate, in conditii de competitivitate.

Pentru produsele importate se platesc taxe vamale, iar pentru marfurile vandute se plateste TVA potrivit normelor legale.

Comercializarea produselor se face prin intermediul societatilor comerciale private, a lanturilor si retelelor de magazine si a altor forme private si de stat care au ca obiect de activitate comercializarea acestor bunuri.

Sistemul de reclama, de service si studiile de piata sunt efectuate cu mijloace proprii sau se apeleaza la forme de specialitate.

Gestiunea societatii este controlata de asociati direct prin Comisia de Cenzori numita in conformitate cu prevederile din statut : legea romaneasca din care face parte cel putin un expert pentru verificarea bilantului si contului de Profit si Pierdere, persoane fizice sau juridice autorizate in acest scop de organe financiare ale statului.

Durata de functionare a societatii “ INTERBRANDS MARKETING&DISTRIBUTION “ este nelimitata .

Modificarea formei juridice, dizolvarea sau lichidarea, asa cum este prevazut in statut, se face pe baza hotararii AGA luata in unanimitate.AGA stabileste lichidatorul si puterile acestuia. Lichidatorii au dreptul sa constituie ipoteca in caz de lichidare. Procedura are loc in baza legilor in vigoare la data lichidarii. Societatea nu este implicata in litigii. Coform statutului societatii litigiile dintre asociati si dintre societate si terti ( persoane fizice sau juridice ) vor fi solutionate de catre instantele de drept comun tinandu-se cont de legile romane in vigoare la data litigiului. Litigiile personalului roman angajat in societate, ivite in raporturile cu aceasta, se rezolva in conformitate cu legislatia muncii in Romania.

Firma nu detine participatii la alte societati comerciale, brevete de inventii, marci de fabrica sau de comert.

Organizarea societatii comerciale si a activitatilor pe care le desfasoara

Organul suprem de conducere este Adunarea Generala a Asociatilor care, asa cum este prevazut in statutul societatii, are urmatoarele atributii:

aproba structura organizatorica societatii;

hotaraste numirea si revocarea administratorilor si le stabileste puterile si remuneratiile;

desemneaza cenzorii, ii revoca;

ratifica contractele de munca individuale;

aproba modificarile programului de activitate si previzional al societatii;

aproba bilantul contabil anual;

stabileste repartizarea profitului net si a pierderii intre asociati;

hotaraste marirea sau reducerea capitalului social;

prelungeste durata de functionare a societatii;

decide lichidarea societatii comerciale si numirea lichidatorilor in cazul dizolvarii societatii.

AGA se convoaca la sediul social al societatii cel putin o data pe an sau ori de cate ori este necesar.

Convocarea se face de catre directorul general sau de catre detinatorii a cel putin ¼ din numarul partilor sociale sau la cerera cenzorului.

AGA se considera legal constituita daca la prima convocare sunt prezenti detinatorii a cel putin ¾ din numarul partilor sociale. Daca nu, se procedeaza la o noua convocare in termen de 15 zile.

Convocarea adunarii, ( conform art. 143 din Legea 31/1990 ) se face cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acestuia, aratandu-se ordinea de zi.

Votarea se face la o parte sociala un vot.

Administarea SC INTERBRANDS SRL se face de catre directorul general . Totodata societatea tine prin grija administratorului, un Registru al asociatilor in care sunt inscrise : numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecarui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul partilor sociale, sau orice alta modificare referitoare la acestea. Registrul poate fi cercetat de asociati si creditori.

In statut sunt prevazute si drepturile si obligatiile detinatorilor de parti sociale si cesiunea partilor sociale. Asadar partile sociale sunt indivizibile cu privire la societatea care nu recunoaste decat un proprietar sau fiecare parte sociala. Cesiunea totala sau partiala a partilor sociale se poate face numai pe baza deciziei AGA luata in unanimitate.

Oferta de cesiune trebuie sa fie notificata de asociatul cedent societatii, asociatilor indicandu-li-se persoana juridica sau fizica careia urmeaza sa i se cedeze partile sociale, precum si conditiile cedarii.

Cesiunea catre terti poate fi efectuata numai prin trecerea unui termen de 30 zile de la data primirii notificarii ofertei de cesiune, inauntrul careia asociatii au dreptul de preemtiune.

In caz de deces al unuia dintre asociati, asociatii ramasi vor putea decide daca este inistratorilor si le stabileste puterile si remuneratiile;

desemneaza cenzorii, ii revoca;

ratifica contractele de munca individuale;

aproba modificarile programului de activitate si previzional al societatii;

aproba bilantul contabil anual;

stabileste repartizarea profitului net si a pierderii intre asociati;

hotaraste marirea sau reducerea capitalului social;

prelungeste durata de functionare a societatii;

decide lichidarea societatii comerciale si numirea lichidatorilor in cazul dizolvarii societatii.

AGA se convoaca la sediul social al societatii cel putin o data pe an sau ori de cate ori este necesar.

Convocarea se face de catre directorul general sau de catre detinatorii a cel putin ¼ din numarul partilor sociale sau la cerera cenzorului.

AGA se considera legal constituita daca la prima convocare sunt prezenti detinatorii a cel putin ¾ din numarul partilor sociale. Daca nu, se procedeaza la o noua convocare in termen de 15 zile.

Convocarea adunarii, ( conform art. 143 din Legea 31/1990 ) se face cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acestuia, aratandu-se ordinea de zi.

Votarea se face la o parte sociala un vot.

Administarea SC INTERBRANDS SRL se face de catre directorul general . Totodata societatea tine prin grija administratorului, un Registru al asociatilor in care sunt inscrise : numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecarui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul partilor sociale, sau orice alta modificare referitoare la acestea. Registrul poate fi cercetat de asociati si creditori.

In statut sunt prevazute si drepturile si obligatiile detinatorilor de parti sociale si cesiunea partilor sociale. Asadar partile sociale sunt indivizibile cu privire la societatea care nu recunoaste decat un proprietar sau fiecare parte sociala. Cesiunea totala sau partiala a partilor sociale se poate face numai pe baza deciziei AGA luata in unanimitate.

Oferta de cesiune trebuie sa fie notificata de asociatul cedent societatii, asociatilor indicandu-li-se persoana juridica sau fizica careia urmeaza sa i se cedeze partile sociale, precum si conditiile cedarii.

Cesiunea catre terti poate fi efectuata numai prin trecerea unui termen de 30 zile de la data primirii notificarii ofertei de cesiune, inauntrul careia asociatii au dreptul de preemtiune.

In caz de deces al unuia dintre asociati, asociatii ramasi vor putea decide daca este oportun continuarea afacerii cu mostenitorii si daca mostenitorii consimt, ei capata dreptul de asociati .

Cenzorii se aleg la inceput de Adunarea constitutiva. Durata mandatului este de trei ani si pot fi realesi. Cenzorii trebuie sa-si exercite personal mandatul lor. Cel putin unul dintre ei trebuie sa fie contabil autorizat in conditiile legii sau expert contabil.

In cazul S.C. INTERBRANS SRL cenzorul este un expert contabil. In articolul 154 al Legii 31/1990 se mai precizeaza ca cenzorii sunt obligati sa depuna a treia parte din garantia ceruta pentru administratori.

Verificarea activitatii sociale se face in conformitate cu statutul si anume : Bilantul contabil si Contul de Profit si Pierdere sunt verificate de cenzor mai inainte de a fi supus aprobarii AGA. Societatea va pune la dispozitie orice document, inclusiv lista de investitori la zi. Cenzorul va face un raport scris. Prin aceasta va putea modifica Bilantul contabil si Contul de Profit si Pierdere, daca acestea nu sunt in regula si va convoca AGA extraordinar daca se constata acestea.

Personalul S.C. INTERBRANS SRL este angajat conform statutului societatii, pe baza contractelor individuale cu respectarea prevederilor legale. Contractele cuprind pe langa salarii si alte drepturi si obligatii reciproce.Contractele sunt aprobate de AGA.

Societatea este structurata pe sase divizii : Divizia B.A.T.(British American Tabacco ) , Divizia Procter & Gamble, Divizia Gillette, Divizia Nestle, Divizia Pharma, Divizia Perfetti si are filiale, puncte de lucru si depozite in toate orasele mari din tara. Societatea are in total 1500 angajati cu carte de munca si cu o medie de varsta cuprinsa intre 28-29 ani.

Angajatii sunt impartiti pe fiecare divizie in functie de volumul de activitate ce se desfasoara in cadrul diviziei. Astfel in filiale mai mici cum sunt spre exemplu in Alexandria, Giurgiu, Sibiu, Piatra Neamt, Suceava,Oradea,Baia Mare etc, fiecare divizie are cate un operator calculator care opereaza facturile de vanzare ale agentilor, incasarile facute de acestia prin casa si prin banca,un casier, 2 sau trei agenti de vanzare care distribuie marfa la centrele de comercializare, un gestionar care tine evidenta stocurilor de marfa existenta in cadrul depozitului sau. In filialele mai mari unde sunt centre comerciale mai mari si unde volumul de vanzare este mai mare cum ar fi Brasov, Timisoara, Constanta, Iasi, Cluj, Bacau sunt cate 2 sau 3 operatori calculator in functie de necesitati pentru fiecare divizie, 3 sau 4 agenti de vanzare , un Key Account care are grija de buna aprovizionare cu produsele pe care le distribuie divizia din care face parte acesta a supermarketurilor ( Ex. : Metro, Billa, Gima ). Acestia sunt condusi de un ASS – Area Sales Supervisor care trebuie sa aiba grija de buna desfasurare a intregii activitati de vanzare din filiala condusa de acesta. In Bucuresti unde este volumul cel mai mare de activitate fiecare divizie are cate cinci operatori calculator , un Logistics Manager care se ocupa de logistica – tine evidenta stocurilor si vanzarilor de marfuri pe fiecare filiala din tara si global pe toata tara si are grija de buna aprovizionare cu produse a fiecarei filiale in functie de target-ul pe care il are fiecare filiala – vanzarile previzionate pe care ar trebui sa le faca agentii din fiecare filiala in cadrul unei luni. In Bucuresti fiecare divizie isi stabileste numarul de agenti de vanzare pentru o acoperire cat mai buna a tuturor zonelor de vanzare. Spre exemplu in Bucuresti in cadrul Diviziei Gillette sunt 10 agenti de vanzare , 4 Key Accounts , 3 Area Sale Supervisor, un Regional Sales Manager. Agentii sunt impartiti in 2 echipe a cate a 5 agenti fiecare si este condusa de un ASS, o echipa formata din cei 4 Key Accounts si e condusa de un ASS. Toti acestia sunt condusi de un Regional Sales Manager . Zona Bucureti este impartita in 10 zone iar pe fiecare zona isi va desfasura activitatea cate un agent – acesta are responsabilitatea de a vinde produsele distribuite de divizia din care face parte la toate centrele comerciale din zona respectiva si de a recupera la termenele stabilite de la centrele comerciale banii pentru produsele livrate de acestia, gasirea de centre comerciale noi de distribuire a produselor. Key Accounts au care responsabilitati principale aprovizionarea cu produse a supermarketurilor si a lanturilor de magazine ( Metro, Billa, Mega Image, La Fourmi, Gima, Carrefour etc. ). Area Sales Supervisorii controleaza activitatea agentilor si a Key Accounts-lor din echipa pe care o conduc, desfasurarea in bune conditii a activitatii de vanzare a echipei pe care o conduc, modul de recuperare a banilor de la centrele comerciale, negocierea cu clientii importanti asupra cantitatii de produse vandute si a discounturi-lor pe care le pot acorda clientilor. Regional Sales Managerul are grija de buna desfasurare a activitatii din Bucuresti, de stabilire a targeturi-lor pentru fiecare agent si Key Account (vanzarile care se previzioneaza ca le va realiza fiecare agent si Key Account in decursul unei luni ).

In Sediul Central isi desfasoara activitatea :

personalul IT- care trebuie sa se ocupe de functionarea in conditii optime a retelei de calculatoare pe intreg teritoriul tarii, de buna functionare a programului de contabilitate existent in cadrul firmei.

Cenzorul : face analize, verifica Bilantul Contabil, Contul de Profit si Pierdere si orice alt document solicitat de acesta si raporteaza rezultatele analizelor facute de el Adunarii AGA.

Directorii de Marketing – NSM ( National Sales Managerii ) – fiecare divizie are cate un Director de Marketing, acestia intocmesc politica de vanzari din cadrul diviziei pe care o conduc, stabilesc termenele de incasare a facturilor cu produsele date de agentii de vanzare si Key Accounts ( care in general este de 9 sau 14 zile ) , stabilesc categoriile si procentele de discounturi( reduceri comerciale) pe care le pot acorda clientilor importanti ( Metro, Billa, Gima, Mega Image, Carrefour, La Fourmi, XXL ) . Categoriile de discounturi sunt: – de volum sau de cantitate;

– de cash ( plata pe loc ) ;

– TPR – reducere temporara de pret se acorda doar pe o perioada limitata de timp. Reducerile comerciale care se acorda clientilor se stabilesc in functie de imporanta clientului, de cantitatile comandate de clienti, de vanzarile pe care le fac respectivii clienti, de modul de plata ( cash, O.P., C.E.C., Bilet la Ordin ), de termenele de plata ale facturilor de catre clienti .

Serviciul Financiar Contabil condus de un Director Economic . Aici se verifica corectitudinea intocmirii documentelor ( facturi, avize de insotire a marfii, registre de casa, jurnale de vanzari, jurnale de cumparari ) , corectitudinea operatiunilor facute in programul de contabilitate. Se centralizeaza toate situatiile din tara si se intocmesc situatiile finale la sfarsit de luna ( balante de verificare, deconturile de TVA, statele de salarii, jurnale de vanzari si cumparari centralizate pe toata tara ) , iar la sfarsit de an se intocmeste Bilantul Contabil si Contul de Profit si Pierdere.

Directorul General – se ocupa de desfasurarea in conditii optime a intregii activitati a firmei.

Relatiile societatii cu furnizorii :

S.C. INTERBRANDS M&D S.R.L. intretine relatii comerciale cu furnizori principali si furnizori secundari din tara si din strainatate.

Printre furnizorii principali se numara:

British American Tabacco Romania SRL. – INTERBRANDS M&D SRL este unic distribuitor al produselor companiei British American Tabacco;

Procter & Gamble Romania S.R.L. – INTERBRANDS M&D SRL este unic distribuitor al produselor companiei Procter & Gamble;

Gillette Romania SRL – INTERBRANDS M&D SRL este unic distribuitor al produselor companiei Gillette ;

Nestle Romania SRL – INTERBRANDS M&D SRL este unic distribuitor al produselor companiei Nestle;

Dimpex S.A., Luxemburg – INTERBRANDS M&D SRL este unic distribuitor al produselor companiei Perfetti;

Relatiile cu furnizorii secundari sunt de natura da satisfaca nevoile curente ale firmei.

Astfel printre produsele livrate de acestia sunt: ambalaje, materiale igienico-sanitare pentru personal, rechizite, tipizate etc.

Relatiile societatii cu clientii

Aceste relatii se stabilesc pentru distribuirea produselor care fac obiectul de activitate al societatii, distributie care se face en-gross.

Distributia se face in toata tara unde firma are filiale si depozite prin intermediul agentilor de vanzare si Key Accounts care incheie contracte cu clientii principali si ocazionali.

Principalii clienti din Bucuresti sunt:

Metro Cash & Carry

Billa Romania S.A.;

Mega Image SRL;

La Fourmi SA;

Gimrom SRL;

Metropolitan SRL;

Concret Comert SRL;

Asia Intercom SRL;

Carrefour SRL;

1.3. Organizarea generala a contabilitatii societatii comerciale

Prin geneza., contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde in plan informational si decizional la problema gestionarii in conditii de eficienta a valorilor economice separate patrimonial.

Sintetizand, se poate afirma ca domeniul nostru de aplicatie, contabilitatea, este un subsistem de informare care permite sa se identifice, sa se masoare, sa se clasifice, sa se inregistreze operatiile si alte fapte ale intreprinderii, dupa care sa se furnizeze in urma unor prelucrari specifice informatii susceptibile sa satisfaca necesitatile diferitelor categorii de utilizatori.

Spre deosebire de alte subsisteme de informare, contabilitatea se situeaza in aval de toate functiile intreprinderii (productie, distributie, finantare, investitii, etc.) sub incidenta ei neintrand decat faptele care pot sa fie exprimate in termeni monetari. Locul privilegiat pe care subsistemul contabil il ocupa in cadrul sistemului de informare al conducerii Intreprinderii este dat tocmai de posibilitatile de angrenare pe care le ofera etalonul monetar.

In felul acesta, contabilitatea reuseste sa omogenizeze o multitudine de fapte disparate cu care se confrunta intreprinderea si sa furnizeze reprezentari unificate ale fenomenelor observate.

Prin inregistrarea cronologica sistematica a operatiilor (tranzactiilor externe ), contabilitatea financiara constituie o banca de date pe baza careia sunt elaborate, periodic, documentele de sinteza.

Ca in orice banca de date perceperea realului este bazata pe un sistem conceptual. Altfel spus, intregul sistem contabil se fundamenteaza pe un ansamblu de obiective, postulate, principii, reguli si norme.

Avand o cifra de afaceri de peste 9 milioane de euro si un numar de 2500 salariati firma SC INTERBRANDS SRL este sub raport contabil considerata o firma mare, incadrandu-se in conditiile de aplicare a Reglementarilor prevazute de ordinul nr. 94 din ianuarie 2001 : ‘ Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate ‘. Aceste reglementari se aplica impreuna cu Legea Contabilitatii nr. 82/1991 si cu Regulamentul de Aplicare a acesteia.

Reglementarile prevazute de Ordinul nr. 94/2001 se aplica incepand cu situatiile financiare ale anului 2000.. În primul an de aplicare situațiile financiare ale agenților economici care intră sub incidența acestor reglementări se întocmesc în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și cu regulamentul pentru aplicarea acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993, și vor fi depuse la organele în drept până la data de 15 aprilie a anului următor, în conformitate cu prevederile legale. Totodată acești agenți economici au obligația de a retrata situațiile financiare întocmite potrivit prevederilor alineatului precedent, în conformitate cu reglementările prevăzute la art. 1, urmând să le depună la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice până la data de 30 septembrie a anului următor celui de raportare. Societățile comerciale care vor intra sub incidența prezentelor reglementări au obligația să auditeze situațiile financiare potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar.

Contabilitatea se ține în limba romana și în moneda naționala. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valuta se ține atat în moneda naționala, cât și în valuta. Pentru necesitațile proprii de informare întreprinderile pot opta pentru întocmirea situațiilor financiare și într-o moneda stabila (euro, USD etc.).

Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, revine administratorului. În acest scop administratorul general trebuie să asigure, potrivit legii, condițiile necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operațiunile patrimoniale; organizarea și ținerea corectă și la zi a contabilității; organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului, precum și valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare, publicarea și depunerea la termen a acestora la organele în drept; păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare și organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul întreprinderii.

Potrivit prevederilor art. 25 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, registrele de contabilitate, precum și documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, se păstrează timp de 10 ani în arhiva unitatii cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii care se păstrează timp de 50 de ani.

Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate, când acesta începe la data înființării, respectiv înmatriculării, potrivit legii, la registrul comerțului.

Situațiile financiare anuale trebuie să cuprindă :

a) bilanțul;
b) contul de profit și pierdere;
c) situația modificărilor capitalului propriu;
d) situația fluxurilor de trezorerie;
e) politici contabile și note explicative.

Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței, modificărilor capitalului propriu și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exercițiu financiar.
Potrivit prevederilor acestor reglementări:

bilanțul trebuie să prezinte cel puțin posturile enumerate în formatul de bilanț acceptat la normele romanesti;

contul de profit și pierdere trebuie să prezinte cel puțin elementele enumerate în formatul de cont de profit și pierdere acceptat de normele romanesti;

situația fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte elementele enumerate într-unul din formatele situației fluxurilor de trezorerie, prevăzute de IAS 7;

situația modificărilor capitalului propriu va prezenta informațiile cerute de Standardele Internaționale de Contabilitate.

Fiecare element obligatoriu prezentat în situațiile financiare ale unei întreprinderi conform aliniatului precedent poate fi prezentat mai detaliat decât se cere în formatul adoptat, dacă această detaliere concură la prezentarea unei informații mai elocvente pentru utilizatorii de informații.
Bilanțul unei întreprinderi și contul de profit și pierdere al acesteia pot fi dezvoltate cu orice element de activ sau pasiv, venit sau cheltuială, care nu este prevăzut în formatul adoptat.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și de pasiv ale întreprinderii la încheierea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.
Bilanțul cuprinde toate elementele de activ și de pasiv grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv natură, proveniență și exigibilitate.
În cazul în care un element de activ sau o datorie este în relație cu mai mult de un alt element bilanțier, relația sa cu celelalte elemente trebuie prezentată fie sub elementul la care apare, fie în notele explicative, dacă prezentarea este esențială pentru înțelegerea conturilor anuale.

Prevederi ce privesc contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere).

Rezultatul pe acțiune se prezintă atât pentru exercițiul curent, cât și pentru cel precedent, indiferent că este pozitiv sau negativ, în conformitate cu prevederile IAS 33.

În notele explicative se vor prezenta informații privind valoarea și natura veniturilor și cheltuielilor extraordinare, cu excepția cazului în care aceste valori sunt nesemnificative pentru aprecierea rezultatelor. În mod similar vor fi prezentate veniturile și cheltuielile care se referă la exercițiul financiar precedent.

Situația fluxurilor de trezorerie

Situația fluxurilor de trezorerie se întocmește potrivit unuia dintre modelele prevăzute în IAS 7

Situația modificărilor capitalului propriu

Situația modificărilor capitalului propriu este prezentată ca o componentă separată a situațiilor financiare, care să evidențieze:
a) profitul net sau pierderea netă a perioadei;

b) fiecare element de venit și cheltuială, câștig sau pierdere care, așa cum este cerut de un standard, este recunoscut direct în capitalul propriu și totalul acestor elemente;

c) efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile și corecția erorilor fundamentale.
În plus întreprinderile trebuie să prezinte fie în situația modificărilor capitalului propriu, fie în notele explicative:

tranzacțiile de capital cu proprietarii și distribuțiile către aceștia;
– soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei și la data bilanțului și modificările pe parcursul perioadei; și
– o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la începutul și la sfârșitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.

Notele explicative conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute. Notele explicative trebuie prezentate într-o manieră sistematică. Fiecare element semnificativ al bilanțului, contului de profit și pierdere, situației fluxurilor de trezorerie și al situației modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoțit de o trimitere la nota care cuprinde informații legate de acel element semnificativ.

Notele explicative trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de întreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilanț, ale profitului sau pierderii aferente fiecărui exercițiu, ale fluxurilor de trezorerie și modificărilor capitalului propriu. În acest sens se vor menționa următoarele:
a) dacă imobilizările sunt incluse în situațiile financiare la costul istoric, la valoarea reevaluată sau la valoarea ajustată la inflație, determinată potrivit IAS 29;

b) politicile contabile specifice adoptate, adecvate pentru a permite o corectă înțelegere a situațiilor financiare.Se va menționa totodată dacă situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și cu prevederile actualului ordin.

Evaluarea posturilor cuprinse în situațiile financiare ale unei întreprinderi trebuie să fie efectuată în acord cu principiile contabile general acceptate.
Principiul continuității activității. Acesta presupune că întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoștință de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situațiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată împreună cu explicații privind modul de întocmire a raportării financiare respective și motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu își mai poate continua activitatea.
Principiul permanenței metodelor. Acesta presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.
Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile întreprinderii.

Este foarte importantă menționarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat; efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendința reală a rezultatelor activității societății.

Principiul prudenței. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenței. În mod special se vor avea în vedere următoarele aspecte:

se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exercițiului financiar;

se va ține seama de toate obligațiile previzibile și de pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercițiu anterior, chiar dacă asemenea obligații sau pierderi apar între data încheierii exercițiului și data întocmirii bilanțului;

se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere.
Principiul independenței exercițiului. Se vor lua în considerare toate veniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ține seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăților.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv.

În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziții din bilanț se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

Principiul intangibilității. Bilanțul de deschidere al unui exercițiu trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere a exercițiului precedent, cu excepția corecțiilor impuse de aplicarea IAS 8.

Principiul necompensării. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepția compensărilor între active și pasive admise de Standardele Internaționale de Contabilitate.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.
Principiul pragului de semnificație. Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeași natură sau cu funcții similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

Situațiile financiare anuale ale întreprinderii care fac obiectul acestor reglementări vor fi auditate de auditori financiari, în conformitate cu reglementările naționale privind auditul financiar.

Auditorul financiar se va asigura că situațiile financiare întocmite sunt în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, și cu cele cuprinse în actualele reglementari, precum și dacă informațiile din raportul administratorilor corespund cu cele din situațiile financiare întocmite pentru același exercițiu, pe baza procedurilor de audit prevăzute de Standardul Internațional de Audit nr. 720.

Conform Legii 82/1991 a contabilitatii., art. 20, principalele registre folosite in contabilitate sunt:

– Registru Jurnal;

– Registru Inventar;

– Cartea Mare.

In raport cu modul de intocmire si rolul lor in cadrul sistemului informational-deciziona1, documente1e contabile pot fi:

– Justificative ( asigura datele de intrare in sistemu1 informational contabil)

. registrele de contabilitate ( realizeaza si stocheaza inregistrarea datelor in structura proprie contului si sistemu1ui de conturi)

– Situatiile financiare ( centralizarea sau transmiterea informatiilor ).

Registrul Jurnal este un document obligatoriu care serveste pentru inregistrarea in ordine cronologica a operatiilor economice si financiare .

– Cartea Mare serveste la inregistrarea si gruparea operatiilor economice si financiare in raport de natura lor iar in cadrul fiecarei grupari in ordinea succesiunii lor in timp si sensul modificarii contului ( debitor-creditor )

– Registrul Inventar constituie o recapitulare a datelor preluate din listele de inventariere pe structurile patrimoniale de activitati si cele de datorii

Interfata dintre documentele contabile se realizeaza prin forma de contabilitate. Aceasta reprezinta un sistem de corelare intre ele, care servesc la inregistrarea si prelucrarea dupa anumite reguli, a starii si miscarii elementelor patrimoniale.

Schematic, documentele contabile parcurg urmatorul circuit:

I Documente justificative I

[ Prelucrare , verificare , contare ]

[Inregistrare cronologica si sistematica]

[Fise si situatii pentru [Situatii pentru debitul [ Jurnale pt. evid.

evidenta analitica ] unor conturi ] sintetica si analitica]

[Centralizare si verificare] [ Centralizare si inregistrare]

[Centralizare si verificare] [Cartea Mare]

[ Balanta conturilor]

[Grupare si centralizare]

[Bilant contabil]

La societatea comerciala INTERBRANDS SRL contabilitatea este organizata pe suporti informatici.

Programul utilizat este CIEL gestionat de Windows, in conformitate cu articolul 23, aliniatele 1 si 2 din Legea Contabilitatii nr 82/1991, in care se specifica urmatoarele:

1) persoanele fizice si juridice care utilizeaza sisteme de prelucrare automata a datelor au obligatia sa asigure respectarea normelor contabi1e, stocarea, pastrarea sub forma suportilor tehnici si controlul datelor inregistrate in contabilitate:

2) unitatile de informatica poarta raspunderea prelucrarii cu exactitate a informatiilor din documente, iar beneficiarii raspund pentru exactitatea si realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.

Sistemul informatic utilizat este intretinut in permanenta – in sensul actualizarii conform prevederilor legale in vigoare – specialisti in domeniul informaticii.

Pe baza programului informatic de contabilitate, societatea isi organizeaza inregistrarile in contabilitate prin introducerea datelor referitoare la operatiunile patrimoniale de la tastatura pe monitor, iar la sfirsitul fiecarei luni sunt obtinute prin listare situatiile de iesire sub forma jurnalelor (Jurnalul de Banca, Jurnalul de Casa, Jurnalul de cumparari, Jurnalul de vanzari, Jurnalul pentru operatiuni diverse ), Cartea Mare si Balanta de verificare.

Bilantul se intocmeste manual pe formularele emise de Ministerul Finantelor.

Informatiile introduse in calculator sunt preluate din urmatoarele documente:

o acte de casa (incasari facturi clienti cu numerar , prestari servicii, achizitii de materiale, rechizite,combustibili). Se obtine ca situatie de iesire Regisrul de casa. Documentele sunt inregistrate in registrul de casa, in ordin cronologic pentru incasari si plati. Se intocmeste cate un regisru de casa pentru fiecare divizie in parte, in fiecare zi.

o documentele de banca – de la banca (societatea are cont deschis la Ing Barings) se elibereaza un decont, un extras pe toate luna care cuprinde: incasari prin virament de la clienti, plati prin virament pentru diversi furnizori. Toate operatiile sunt inregistrate de asemenea in mod cronologic.Ca situatie de iesire se obtine Jurnalul de Banca, care de asemenea se listeaza.

o facturi primite de la diversi fumizori care sunt achitate direct sau prin banca. Ca situatie de iesire se obtine Jurnalul de cumparari care contine implicit si contul de TVA deductibila ( 4426)

o facturi emise catre clienti, incasarile se fac fie prin casa, fie prin virament. La sfarsitul lunii se listeaza Jurnalul de vanzari care de asemenea contine implicit contul de TVA colectata ( 4427)

o documente aferente operatiunilor diverse: cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu ambalajele, mijloace fixe, amortizare mijloacelor fixe, inchiderea contului de TVA, scaderea din gestiune, inchiderea contului 121 "Profit si pierdere” prin inchiderea conturilor de cheltuieli si venituri si regularizarea TVA.

CAPITOLUL II

NORME SI REGLEMENTARI PRIVIND EVALUAREA SI INVENTARIEREA STOCURILOR

2.1. Structuri de stocuri si caracteristicile de pastrare si miscare ale lor ;

2.2. Norme si reglementari internationale privind evaluarea stocurilor :

2.2.1. Directiva IV-a Europeana;

2.2.2. I.A.S. – 2 – ‘ Contabilitatea stocurilor ‘.

2.3. Legea contabilitatii 82/1992 si Regulamentul de aplicare a ei ;

2.4. Norme metodologice privind organizarea si desfasurarea

inventarierii patrimoniului .

2.1. Structuri de stocuri, cadrul organizatoric privind gestiunea stocurilor, caracteristicile de pastrare si miscare ale lor

Desfasurarea activitatii oricarui agent economic implica interventia unei mari diversitati de mijloace circulante materiale, de la un capat la celalalt al lantului productiv sau comercial, pe temeiul carora se realizeaza obiectul de activitate al societatii comerciale.

Stocurile se constituie ca un ansamblu de bunuri si servicii care pot fi consumate la prima lor utilizare sau sunt destinate vanzarii: in forma initiala a cumpararii .

Pornind de la diversitatea elementelor care intra in componenta stocurilor, structural, acestea pot imbraca diverse forme care pot fi delimitate astfel :

1. marfuri: valori materiale cumparate cu scopul revinderii lor

2. materii prime: se consuma in procesul de productie regasindu-se in structura produsului in forma initiala sau prelucrata

3. materiale consumabile: in aceasta categorie se incadreaza diverse elemente: materiale auxiliare, piese de schimb, combustibil, fiind considerate ca materiale a.jutatoare in procesul de productie si de principiu nu sunt regasite in structura produsului

4. produsele: se constituie ca o denumire generica intrucat in aceasta

structura sunt cuprinse:

– produsele finite: care au terminat fazele de fabricare ale produsului, facand obiectul depozitarii si livrarii in afara unitatii sau in unele cazuri pot fi retinute in cadrul unitatii;

– semifabricatele: se constituie ca valori materiale care au parcurs anumite faze ale procesului de productie care urmeaza a fi prelucrate in fazele succesive ale procesului de productie sau in unele cazuri pot face obiectul vanzarii in afara unitatii;

– productia neterminata: se gasesc sub aspect tehnologic intre stadiile de materie prima sau semifabricate si semifabricate sau produs finit

– produsele reziduale: considerate rebuturile rezultate din procesul de productie, precum si deseurile obtinute

5. obiectele de inventar: care se constituie ca o structura distincta prin contabilitate, fiind reprezentat de acele bunuri care nu indeplinesc cumulativ cele doua conditii pentru a fi incadrate ca mijloace fixe, gasindu-se in situatia de a avea o valoare sub limita legala indiferent de durata sau au o durata sub an, indiferent de valoare.

Asimilate obiectelor de inventar sunt si SDV (scule, dispozitive, verificatoare) care sunt destinate pentru realizarea unor comenzi de fabricatie, pentru produse de unicat sau de serie.

Asimilate obiectelor de inventar sunt si: de protectie, de lucru, unele ambalaje cu statutul de obiecte de inventar.

6. baracamentele si amenajarile provizorii pentru unitatile de constructie-montaj care in vederea realizarii unor obiective de investitii realizeaza, in prealabil, organe ale santierului si care sunt contabilizate ca baracamente sau amenajari temporare rezultand din demontare sau demolare de valori materiale recuperabile.

7. In categoria stocurilor sunt cuprinse si anumite categorii de animale cum sunt: animale tinere si la ingrasat, precum si pasarile.

Structura de mai sus a elementelor de natura stocurilor se particularizeaza de principiu conturile inscrise in Planul de conturi.

In raport de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupeaza in: stocuri aflate in curs de aprovizionare sau sosite si nereceptionate, stocuri sosite fara factura stocuri livrate sau nefacturate, stocuri facturate dar neIjvrate, stocuri aflate la terti.

La S.C. INTERBRANDS S.R.L., care are ca obiect de activitate comertul cu ridicata cu produse alimentare si nealimentare ale Companiilor BAT, P&G, Gillette, Nestle, Perfetti structurile specifice de stocuri sunt urmatoarele:

-Marfuri care se impart in:

* produsele cosmetice ale Companiei Gillette:

-aparate de ras de folosinta indelungata: Mach 3, Sensor excel

-rezerve pentru aparate de ras;

-aparate de ras de unica folosinta: Blue II, HRDC;

-lame de ras;

-produse de toaleta pentru barbierit: gel de ras, spuma barbierit, crema barbierit;

-produse toaleta dupa barbierit:gel dupa barbierit, balsam dupa barbierit, lotiune dupa barbierit;

-baterii Duracell de diferite categorii:9v, Ultra k2, Alkaline Plus,Foto litiu,DLCR2 dur foto litiu;

-produse Oral B : periute de dinti Advantage, Indicator, Disney, Matase dentara mentolata.

* produsele Companiei Nestle:

– Cereale pentru sugari pe diferite sortimente

cu grau, cu orez, grau + miere, fructe;

– Cereale pentru adulti :Nesquik, Corn Flakes

Chocapic, Cherioss, Kangus, Gold Flakes,

pe diferite categorii ( 450gr., 300gr.,

250gr., 125gr. );

– Concentrat carne la plic si cutie pe diferite

sortimente si categorii ( de pui sau de vita

de 10gr. sau 60gr. );

– Supa la plic ( de pui, de vacuta, de galuste,

crema de ciuperci, de fidea , instant rosii cu

taitei, pui cu taitei, crema de rosii );

– Cafea Nescafe pe diferite sortimente si

categorii: Brasero, Classic, Gold la cutie

sau plic de 300gr., 250gr. , 100gr., 50gr.;

– Napolitane Joe la punga sau folie pe diferite

categorii, arome si sortimente ( vanilie,

banane, cacao, ciocolata );

* produsele Companiei P&G :

– Detergenti de spalat rufe : Tide , Ariel,

Bonux Perlan, Bonux Automat la punga

sau cutie de 3000gr., 1500gr., 900gr.,

600gr., 450gr., 150gr.;

– Inalbitori de rufe : Ace pe sortimente :

lemon, gentil, regular, fresh, flori de munte

la 100 gr. si 400 gr.;

– Pampers Baby Dry Plus si Carry Packs;

– Pasta de dinti Blend a Med;

– Sampon de par Pantene si Wash&Go si

Head&Shoulders pe diferite sortimente

par normal, par gras, nutritiv, balsam,

menthol la 400 ml., 250ml., 200ml., 150ml;

* produsele companiei B.A.T. :

– tigari : Kent ( 100’s, Premium Lights),

Derby, Viceroy ( Soft Cup si Lights ),

Hollywood, Pall Mall ( FF si Lights ),

Lucky Strike Lights, Rothmans, Ksb,

* produsele Companiei Perfetti :

– guma de mestecat Broklyn ( Peppermint

si Spearmint ), Happydent ( Air Action,

Real fruit, Xylit, Protex, Mountain Ice )

– bomboane Golia ( Activ Blu, Green Aple,

Lemon Ice, Activ Plus, Frutta C, Activ )

Pentru a se opera usor cu toate aceste categorii de produse ele sunt codificate cu cifre si uneori combinate cu litere . Spre exemplu G016 – Lame Platinium; G026 – Gel de ras satin Care,

G030 – Spuma de ras; O002 – Periuta Adventage; G124 – Aparat Mach 3 + 1 Rezerva; 1521.04 – Chocapic 250 gr.; 1521.08 – Nesquik 250gr. .

– Obiecte de inventar :

– calculatoare de birou, scaune, mese,

ventilatoare de aer, extinctoare, jaluzele,

rafturi pentru depozite. O categorie

speciala de obiecte de inventar o constituie

standurile promotionale pentru marfuri,

standuri ce sunt plasate in magazine

si pe care sunt asezate marfurile Companiei

distribuitoare . Aceste standuri sunt primite

de INTERBRANDS SRL de la companiile

a caror marfuri le distribuie cu titlu gratuit.

Spre exemplu la Gillette avem urmatoarele

tipuri de standuri : Minidisplay Oral B,

Fish Display, Matrouska, Fountain Stand,

Stand Large, Gillette floor stand, Gillette

Maestro Orizontal, Duracell Pilferproof .

– Materiale consumabile :

– toner imprimanta, dischete, ribon,

saci gunoi, alte materiale consumabile.

In ceea ce priveste cadrul organizatoric al gestiunii stocurilor, indiferent de profilul de activitate al societatii de comert, de regula drumul urmat de bunurile materiale se inscrie in relatia : aprovizionare – stocare – vanzare.

APROVIZIONAREA : se defineste ca un act comercial de trecere a marfii din proprietatea vanzatorului in proprietatea cumparatorului cu acordul expres sau tacit al ambelor parteneri.

Momentul intrarii marfii in proprietate cumparatorului, conform legislatiei si uzantelor din Romania, poate coincide cu :

primirea facturii si receptia marfii urmata de achitarea contravalorii lor;

primirea facturii furnizorilor, in caz in care apare un decalaj intre momentul cumpararii si cel al receptiei, decalaj ce determina aparitia mafurilor facturate dar neprimite ( nereceptionate );

receptia marfii in lipsa facturii, ceea ce determina aparitia marfurilor receptionate dar nefacturate;

Conform modalitatilor de plata a contravalorii marfurilor, aprovizionarea poate fi cu plata imediata ( in numerar ) sau ulterioara ( in numerar sau prin banca ) la un termen stabilit intre partile contractante.

STOCAREA : este operatia de formare a rezervelor de marfuri destinate vanzarii.

Din punct de vedere contabil, stocul de marfuri reprezinta:

. elementul principal al patrimoniului unui comerciant .

element a1 calculatiei costului de aprovizionare al marfurilor vandute.

In raport cu exercitiul de exploatare, stocul de marfuri poate fi:

– stoc initial ( existent la Inceputul exercitiului);

stoc curent (existent la un anumit moment din cursul exercitiului);

stoc final ( constatat la sfarsitul exercitiului)

Din punct de vedere financiar: este necesar efectuarea comparatiei intre stocurile existente si stocul prevazut, spre a se putea urmari daca stocurile existente sunt sau nu in stare sa asigure continuitatea procesului de exploatare sau daca s-au acumulat cantitati mai mari decat nevoile inteprinderii. Prin urmare, daca comparam stocul prevazut (Sp) cu cel existent (Se) poate rezulta:

– cand Se > Sp inseamna ca intreprinderea a acumulat stocuri supranecesare, ceea ce echivaleaza cu blocari de fonduri care conduc la reducerea rentabilita!ii;

– cand Se < Sp rezultatul reprezinta o insuficienta de resurse materiale care va pune in pericol continuitatea activitatii, constituind totodata un semnal de alertare a inteprinderii pentru a face noi arovizionari;

– stocul curent – are rolul de a asigura continuitatea procesului de productie intre aprovizionari;

– stocul de siguranta – asigura continuitatea productiei in perioada in

care au loc in intreprideri procese de aprovizionare;

– stoc pentru transport intern;

– stoc de iarna.

VANZAREA : marfurilor reprezinta, din punct de vedere juridic, trecerea 1n proprietatea clientului ( cumparatorului ) a unor marfuri pe baza acordului dintre parteneri cu privire la obiectul vanzarii si al pretului de vanzare.

In principiu, momentul vanzarii coincide cu momentul stabilirii consimtamantului partilor .

Din punct de vedere contabi1 este considerat cel al facturarii marfurilor sau incasarii contravalorii lor, daca aceasta din urma coincide cu facturarea.

Ca si la aprovizionare apar decalaje intre vanzare si expediere (livrare), care determina existenta:

marfurilor livrate, dar nefacturate

marfurilor vandute, dar nelivrate.

Iata care este circuitul general de documente care se efectueaza in cadrul fiecarei filiale, lucrari contabile ce se intocmesc de catre fiecare filiala in parte urmand ca la sfarsitul lunii fiecare filiala sa intocmeasca, cu ajutorul programului de contabilitate  CIEL jurnalul de vanzari care ulterior se va transmite la Sediul Central din Bucuresti in vederea intocmirii balantelor de verificare la sfarsitul fiecarei luni si la sfarsitul anului a situatiilor financiare.

Aprovizionarea cu marfa de la furnizor ;

Retur marfa furnizor ;

Transfer marfa la alta filiala ;

Primire marfa de la alta filiala ;

Incarcarea agentului ;

Descarcarea agentului ;

Factura de vanzare din stocul agentului ;

Retur marfa client in gestiunea agentului ;

Iesiri diverse din stocul depozitului ( protocol, deteriorate, ……..) ;

Corectare iesiri gresite ;

Facturare directa din depozit ;

Retur de la client direct in depozit.

Avand in vedere acest f1ux complex al miscarii marfurilor, pentru societatea de comert se impune o buna organizare a stocurilor de marfuri si gestiunii acestora.

Conceptul de "gestiune", in general, are semnificatii teoretice si are implicatii practice distincte in functie de contextul in care este folosit, si anume:

– administrarea generala cu maxima eficienta a patrimoniu1ui sau a bunurilor apartinand unei persoane fizice sau juridice de catre reprezentantul acesteia;

totalitatea bunurilor incredintate unei persoane, denumite generic "gestionar", in vederea pastrarii si manuirii lor;

totalitatea operatiilor de primire, pastrare si eliberare a bunurilor sau valorilor banesti efectuate de gestionar.

Ultimele doua acceptiuni sunt avute in vedere in abordarea metodelor de evidenta operativa si analitica a stocurilor de marfuri.

Conditiile infiintarii gestiunilor de marfuri nu sunt legiferate. Cu toate acestea, doctrina contabila recomanda unele criterii orientative pentru lnfiintarea gestiunilor de marfuri, cum ar fi:

volumul operatiilor de primire – predare dintr-o perioada de timp data.

Este cel mai important criteriu, in functie de care se stabilesc numarul de gestiuni dintr-o unitate patrimoniala.

Astfel, intr-o unitate patrimoniala de dimensiuni reduse poate fi infiintata o singura gestiune pentru toate stocurile pe care le detine, in timp ce intr-o unitate patrimoniala de dimensiuni mari este necesar sa se infiinteze gestiuni specializate pe principalele categorii de marfuri .Astfel in cadrul societatii INTERBRANDS datorita faptului ca este de dimensiuni mari stocurile de marfuri sunt infiintate pe gestiuni diferite in functie de companiile a caror marfuri le distribuie. Asfel pentru marfurile aprovizionate de la S.C. Gillette Romania SRL s-a creat gestiunea Gillette , pentru marfurile distribuite de S.C. Nestle Romania SRL s-a creat gestiunea Nestle etc , de aici rezultand si impartirea Companiei INTERBRANDS in cele 6 divizii componente.

– volumul, suprafata si amplasamentul spatiului de depozitare conduce, de asemenea la infiintarea de gestiuni distincte. In raport de acest criteriu se pot infiinta depozite centrale sau generale care deservesc , de regula, celelalte depozite mai mici aflate in filiale.In cadrul Companiei INTERBRANDS SRL,depozitul central este la Bucuresti. Aici se face intrarea la toata marfa aprovizionata pe baza facturii primite si a intocmirii NIR-ului aferent. Dupa aceasta operatiune angajatii de la logistica vor imparti la depozitele din filialele din tara marfurile in functie de targetul previzionat ca il vor realiza acestea. Marfa este tansferata in cadrul altei filiale pe baza avizului de expeditie. Targetul reprezinta cantitatea de marfa previzionata ca va fi vinduta in decursul unei luni de un agent de vanzare sau de un grup de agenti de vanzare in decursul unei luni.

Indiferent, insa, de criteriile adoptate pentru infiintarea gestiunilor de marfuri, acestea trebuie astfel organizate incat, pentru fiecare categorie de stoc a carui evidenta contabila se realizeaza cu ajutorul unui cont distinct, aceasta sa poata fi identificabila faptic si spatial.

Aceasta restrictie este impusa de necesitatea crearii conditiilor pentru facilitatea controlului gestionar, respectiv a concordantei dintre soldurile scriptice ale conturilor de stocuri si valoarea stocurilor faptice constatate cu ocazia inventarierilor anuale.

Astfel, organizarea gestiunii marfurilor permite urmarirea existentului si miscarii tuturor marfurilor, chiar si in conditiile unei game sortimentale foarte diverse si a existentei unui numar mare de depozite si magazine prin care se rea1izeaza circulatia marfurilor, intrucat ea reflecta intrarile, iesirile, si stocul, cantitativ si valoric, distinct in cadrul fiecarui depozit sau magazin.

Corespunzator criteriilor de clasificare prezentate sunt individualizate doua structuri informationale de baza:

structura financiara standardizata;

structura interna sau de gestiune.

Structura financiara standardizata este proprie gestiunii si contabilitatii financiare si opereaza cu doua criterii: destinatia si faza ciclului de exploatare.

Structura astfel definita ofera informatii utilizabile in determinarea finantarii pe termen scurt, calcularea si analiza mecanismului fondului de rulment, bugetarea activitatii de exploatare si gestionarea activitatii de trezorerie. Aceasta structura utilizeaza conturile grupa (simbolizate cu doua cifre), sintetice de gradul I sau divizionare (simbolizate cu trei cifre) si sintetice de gradul II sau subdivizionare (simbolizate cu patru cifre).

Structura interna sau de gestiune nestandardizata este proprie contabilitatii interne de gestiune. Ea opereaza cu celelalte doua criterii: fizic si locui de creare a gestiunilor si se delimiteaza prin conturile analitice de stocuri corespunzatoare sortimentelor si gestiunilor (depozitele create ca entitati repartizate in raspunderea unor persoane fizice) .

Modelul de contabilitate a stocurilor din Romania este conceput astfel incat ambele structuri informationale sunt realizate prin contabilitatea financiara.

2.2. Norme si reglementari internationale privind evaluarea stocurilor

2.2.1. Directiva IV-a Europeana

In cadrul Directivei a IV –a Europene, regulile de evaluare fac obiectul articolelor 31 – 42. In fapt, regulile de evaluare se refera la principii contabile. Astfel in articolul 31 este prevazut ca “ statele membre sa asigure ca evaluarea posturilor care figureaza in conturile anuale, sa se faca in conformitate cu principiile urmatoare :

metodele de evaluare nu pot fi modificate de la un exercitiu la altul;

principiul prudentei trebuie aplicat in toate cazurile, in acest sens:

numai beneficiile realizate la data inchiderii bilantului pot sa faca obiectul inregistrarii in conturile anuale;

trebuie sa se tina seama de toate riscurile previzibile si pierderile eventuale, care isi au originea in cursul exercitiului, chiar daca aceste riscuri sau pierderi nu sunt cunoscute decat intre data de inchidere a exercitiului si data la care bilantul contabil este intocmit;

trebuie sa setina cont de deprecieri, indiferent daca activitatea exercitiului se soldeaza cu pierderi sau cu beneficii ;

in articolul 39, paragraful 1.b): elementele activului circulant fac obiectul corectarilor de valoare pentru a se conferi acestor elemente valoarea de piata, daca aceasta este inferioara sau, in circumstante particulare, o alta valoare ( inferioara ), care sa li se atribuie la data inchiderii bilantului.

in articolul 39, paragraful 1.c) : statele membre pot autoriza corectari exceptionale de valoare, daca acestea sunt necesare, pe baza unei aprecieri comerciale rationale, pentru a se evita ca, intr-un viitor apropriat, evaluarea respectivelor elemente sa nu fie modificata, ca urmare a fluctuatiilor de valoare. Marimea acestor corectari de valoare trebuie sa fie indicata, in mod separat, in contul de profit si pierdere sau in anexa.

Totusi pe de alta parte, in intampinarea obiectivului imaginii fidele, directiva IV-a contine si dispozitii care vin sa atenueze excesul de prudenta, sa evite reducerile excesive de valoare, astfel in articolul 39, paragraful 1.d) evaluarea elementelor de activ circulant, la o valoare inferioara, nu poate sa fie mentinuta, daca ratiunile care au motivat corectarile de valoare au incetat sa existe.

elementele posturilor de activ si de pasiv trebuie sa fie evaluate separat;

bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda bilantului de inchidere al exercitiului precedent.

articolul 32 precizeaza ca evaluarea trebuie sa fie facuta conform principiului costului istoric, in timp ce articolul 40 prevede ca statele membre pot sa autorizeze sau sa impuna tuturor societatilor sau numai unei parti, derogari de la conventia costurilor istorice asfel evaluarea stocurilor poate fi facuta pe baza valorii de inlocuire;

In unele state comunitare, fiscalitatea influenteaza mult prelucrarea contabila, regulile de evaluare contin clauze care permit punerea in evidenta a impactului legislatiei fiscale asupra contabilitatii. Astfel in articolele 35 si 39 se stipuleaza ca daca elementele activului circulant fac obiectul corectarilor exceptionale de valoare in scopuri pur fiscale, marimile acestor corectari trebie sa fie indicate in anexa . In articolul 43 se solicita sa fie precizata proportia in care calculul rezultatului exercitiului a fost afectat de o evaluare a posturilor pe baza altei metode decat cea a costurilor istorice, in vederea obtinerii unor inlesniri fiscale.

2.2.2. Standardul International de Contabilitate IAS 2: “Contabilitatea

stocurilor”

Obiectivul Standardului International de Contabilitate IAS 2 este acela de a descrie tratamentul contabil pentru contabilitatea stocurilor in sistemul costului istoric. O problema fundamentala in contabilizarea stocurilor o constituie valoarea costului ce urmeaza a fi recunoscut drept activ si reportat pana cand veniturile aferente sunt recunoscute. Acest Standard furnizeaza indicatii practice referitoare la determinarea costului si recunoasterea ulterioara drept cheltuiala, incluzand orice inregistrare la valoarea realizabila neta. Standardul furnizeaza indicatii practice referitoare la procedeele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.

Prevederile Standardului defineste stocurile ca fiind active :

detinute pentru a fi revandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii ;

in curs de productie in vederea unei vanzari in aceleasi conditii ca cele de mai sus ;

sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

O notiune des folosita in cadrul Standardului este valoarea realizabila neta definita ca fiind pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii.

Stocurile include bunurile cumparate si detinute cu scopul revanzarii, cum sunt marfurile achizitionate de un detailist in vederea revanzarii sau terenurile sau alte proprietati imobiliare detinute cu scopul de a fi revandute. Stocurile includ produsele finite sau productia aflata in curs de executie, precum si materialele si alte consumabile destinate utilizarii in procesul de productie.

Evaluarea stocurilor

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta. Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii , precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent. Tipurile de costuri folosite in cadrul Standardului sunt cele de achizitie, cele de prelucrare si cele ale unui prestator de servicii.

Costurile de achizitie trebuie sa cuprinda pretul de cumparare, taxe de import si alte taxe ( cu exceptia celor pe care firma le poate recupera de la autoritatile fiscale ), costuri de transport, manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse, materiale si servicii. Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achizitie. Costul de achizitie pot include diferentele de curs valutar care au aparut direct din achizitionarea recenta de bunuri facturate in valuta doar in acele cazuri care sunt permise prin tratamentul alternativ. Aceste diferente de curs valutar se limiteaza doar la acelea care au rezultat dintr-o depreciere monetara accentuata impotriva careia nu exista nici un mijloc practic de acoperire si care afecteaza datorii care nu pot fi decontate, rezultate din achizitia recenta a stocurilor.

Costurile de prelucrare a stocurilor include costurile direct aferente unitatilor produse, cum ar fi costurile cu manopera directa. De asemenea, ele include si alocarea sistematica a regiei de productie, fixa si variabila, generata de transformarea materialelor in produse finite. Regia fixa de productie consta in acele costuri indirecte de productie care raman relativ constante, indiferent de volumul productiei, cum sunt: amortizarea, intretinerea sectiilor si utilajelor, precum si costurile cu conducerea si administrarea sectiilor. Regia variabila de productie consta in acele costuri indirecte de productie care variaza direct proportional sau aproape direct proportional cu volumul productiei, cum sunt costurile indirecte cu mateiile prime si materialele si cu forta de munca. Alocarea regiei fixe de productie asupra costurilor de prelucrare se face pe baza capacitatii normale de productie. Alte costuri se includ in costul stocurilor in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent. De exemplu, poate fi adecvata includerea in costul stocurilor a regiiloe generale sau costul proiectarii produselor destinate anumitor clienti. Sunt prezentate de catre IAS-ul 2 o serie de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit :

regiile generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si in locul in care se gasesc in prezent;

costurile de desfacere;

cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care astfel de costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie;

pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise.

Costul stocurilor unui prestator de servicii consta din manopera si din alte costuri legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea. Costurile cu personalul angajat in activitatea de desfacere si administratie nu se include, ci sunt recunoscute drept cheltuieli in perioada in care au loc.

Tehnici de masurare a costurilor

Diverse tehnici de masurare a costurilor, cum sunt metoda standard cost sau metoda cu amanuntul pot fi folosite pentru simplificare, daca se considera ca rezultatele acestor metode aproximeaza costul. Costul standard ia in considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile actuale. Metoda cu amanuntul este adesea folosita in comertul cu amanuntul pentru a masura costul stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda de determinare a costului. Costul bunurilor vandute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al stocurilor. Procentajul marjei brute utilizat ia in considerare stocurile al caror pret a fost redus sub pretul de vanzare initial. Adesea este utilizat un procent mediu pentru fiecare departament.

Standardul International de Contabilitate nr. 2 prezinta o serie de formule de determinare a costului prin intermediul tratamentului contabil de baza si a tratamentului contabil alternativ.

Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile si al celor bunuri sau servicii produse si detinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale. Identificare specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse. Identificarea specifica nu poate fi folosita in cazurile in care stocurile cuprind un numar mare de elemente care sunt de regula fungibile. In aceste cazuri, metoda care permite selectarea acelor elemente ce raman in stoc ar putea fi folosita pentru obtinerea unor efecte dorite asupra rezultatului net al perioadei.

Tratamentul contabil de baza spune in cadrul IAS 2 ca evaluarea stocurilor, respectiv determinarea costului stocurilor trebuie determinat prin metoda “ primul-intrat, primul-iesit “ – FIFO sau metoda costului ponderat. – Metoda FIFO presupune ca primele elemente cumparate sunt cele care se vand primele si prin urmare elementele care raman in stoc la sfarsitul perioadei sunt cele care au fost cumparate sau produse cel mai recent.

– Metoda costului mediu ponderat calculeaza costul fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate in timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa receptia fiecarui transport, in functie de circumstantele in care se gaseste firma.

Tratamentul contabil alternativ spune ca determinarea costului stocurilor trebuie determinat prin metoda “ ultimul-intrat, primul-iesit “ – LIFO. Metoda LIFO presupune ca ultimele elemente cumparate se vor vinde primele si astfel elementele ramase in stoc la sfarsitul perioadei sunt cele produse sau cumparate primele.

O notiune des folosita in cadrul Standardului este valoarea realizabila neta definita ca fiind pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii.

Costul stocurilor este nerecuperabil daca acele stocuri au suferit deterioarari, au fost uzate moral integral sau partial sau preturile lor de vanzare sau diminuat. Costul stocurilor este nerecuperabil si in conditiile in care au crescut costurile estimate pentru finalizare sau costurile estimate necesare pentru a efectua vanzarea. Practica diminuarii valorii stocurilor sub cost pana la valoarea realizabila neta, este consecventa cu principiul conform caruia activele nu trebuie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea care care se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor.

De obicei, stocurile sunt diminuate pana la valoarea realizabila neta element cu element, dar ar fi mai corect sa se grupeze elementele similare cum ar fi cazul unor elemente de stoc care apatin aceleasi game de produse, care au utilizari similare si sunt produse si comercializate in aceeasi zona geografica si care nu pot fi evaluate distinct fata de alte elemente din acea gama de produse. Estimarea valorii realizabile nete se bazeaza pe cele mai credibile dovezi in momentul in care are loc estimarea valorii stocurilor care se asteapta a fi realizata. Aceste estimari iau in considerare fluctuatiile de pret si de cost care sunt legate de evenimente ce au intervenit dupa terminarea perioadei, in masura in care aceste evenimente confirma conditiile existente la sfarsitul perioadei. Estimarea valorii nete ia in considerare scopul pentru care stocurile sunt detinute. Astfel valoarea realizabila neta a stocurilor care urmeaza sa fie livrate in baza unor contracte ferme pentru vanzarea de bunuri este pretul stabilit contractual. Daca cantitatea contractata este mai mica decat cantitatea detinuta, valoarea realizabila neta a surplusului se va determina pornind de la preturile generale de vanzare practicate pe piata. Provizioanele pot aparea din contractele ferme de vanzare peste stocurile detinute sau din contracte ferme de cumparare.

Pentru perioadele viitoare Standardul International de Contabilitate spune ca se vor efectua noi evaluari a valorii realizabile nete. Daca acele conditii care au determinat decizia de a diminua valoarea stocului pana la valoarea realizabila neta au incetat sa mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se va storna, astfel incat noua valoare contabila a stocului sa fie egala cu cea mai mica valoare de intrare si valoarea neta realizabila revizuita. Aceasta se poate intampla atunci cand pretul unui produs a scazut, este inca in stoc intr-o perioada ulterioara, iar pretul sau de vanzare creste. Atunci cand stocurile sunt vandute, valoarea contabila a stocurilor trebuie recunoscuta ca o cheltuiala in perioada in care a fost recunoscut venitul corespunzator. Oricare diminuare a stocurilor pana la valoarea realizabila neta si toate pierderile de stocuri trebuie recunoscute drept cheltuiala in perioada in care are loc diminuarea sau pierderea. Valoarea oricarei stornari a diminuarii valorii stocurilor ca urmare a unei cresteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscuta ca o reducere a cheltuielii cu stocurile in perioada in care a avut loc stornarea. Astfel procesul de recunoatere ca o cheltuiala a valorii stocurilor vandute duce la conectarea costurilor la venituri.

Conform IAS 2 situatiile financiare intocmite la sfarsitul exercitiului trebuie sa prezinte o serie de informatii cu privire la :

politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv metodele folosite pentru determinarea costului;

valoarea contabila totala a stocurilor si valoarea contabila a categoriilor de stocuri, grupate intr-un mod adecvat firmei;

valoarea oricaror stornari ale diminuarilor valorii stocurilor;

circumstantele sau evenimentele care au dus la aparitia unor astfel de stornari ale diminuarii valorii stocurilor

valoarea stocurilor gajate ca garantie in contul datoriilor.

Informatiile privind valoarea contabila a diverselor categorii de stocuri, precum si dimensiunea modificarilor acestor active sunt utile utilizatorilor situatiilor financiare. Cele mai intalnite clasificari ale stocurilor cuprind : marfuri, materii prime, materiale, productie in curs si produse finite. Daca costul stocurilor este determinat prin metoda FIFO, pe baza tratamentului alternativ permis, situatiile financiare trebuie sa prezinte diferenta intre valoarea stocurilor specificata in bilant si una din urmatoarele valori : – valoarea cea mai mica dintre valoarea calculata prin metoda FIFO si valoarea realizabila neta;

– valoarea cea mai mica dintre costul curent la data bilantului si valoarea realizabila neta. Situatiile trebuie sa mai prezinte si una din informatiile :

costul stocurilor recunoscut ca o cheltuiala in cursul perioadei; sau

b) costurile de exploatare imputabile veniturilor, clasificate dupa natura lor si recunoscute ca o cheltuiala in cursul perioadei.

Costul stocurilor recunoscute ca o cheltuiala in cursul perioadei consta din acele costuri care fusesera anterior incluse in evaluarea stocurilor vandute. Circumstantele specifice intreprinderii pot face necesara includerea altor costuri precum ar fi – costurile de distributie.

2.3. Legea contabilitatii 82/1992 si regulamentul de aplicare a ei

In legatura cu evaluarea – element cheie in conducerea corecta a contabilitatii, Regulamentul de Aplicare a Legii Contabilitatii ( emis in baza prevederilor art. 42 din Legea Contabilitatii nr. 82 din 24 decembrie 1991) prevede urmatoarele la articolul 67:

La intrarea in patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate astfel: materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar si alte bunuri procurate cu titlu oneros la costul de achizitie;

Tot in Regulament, la art. 68, se precizeaza ca la iesirea din patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza si se inregistreaza in contabi1itate prin aplicarea metodei "costului mediu ponderat", "metodei primului intrat – primului iesit" sau a metodei "ultimul intrat – primul iesit".

La art. 19 din Regulament se specifica ca in confonnitate cu prevederile art. 7 si art. 9 din lege, pentru evaluarea elementelor patrimoniale, se stabilesc urmatoarele reguli:

a. la data intrarii in patrimoniu, elementele se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoarea contabila, respectiv:

la valoarea de utilitate pentru bunurile reprezentand aport la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit

la cost de achizitie pentru bunurile procurate cu titlu oneros

la cost de productie pentru bunurile produse in unitatea patrimoniala.

b. evaluarea bunurilor cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala sau de utilitate denumita valoare de inventar.

c. la incheierea exercitiului elementele patrimoniale se evalueaza si se reflecta in bilantul contabil la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv cu valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

In conformitate cu art. 9 din Legea contabilitatii nr . 82 din 1991 publicata in Monitorul Oficial nr. 265 / 27.12.1991, evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii si reflectarea acestora in bilantul contabil se fac potrivit normelor stabilite de Ministerul Finantelor.

La art. 132 din Regulamentul de Aplicare a Legii contabilitatii se precizeaza ca diferentele constatate intre soldurile scriptice corespunzatoare bunurilor evaluate la valoare actuala si stocurile constatate cu ocazia inventarierii se inregistreaza in contabilitate cu minusuri sau plusuri de inventar , dupa efectuarea in prealabil, a compensatiilor admise, de regula numai in cazurile in care exista riscul de confuzie intre acestea, pentru aceeasi perioada de gestiune.

Bunurile depreciate se evalueaza la valoarea de utilitate, stabilita in functie de valoarea lor probabila de incasat, respectiv plata.

Tot in Regulament la art. 138 se precizeaza ca in bilantul contabil elementele patrimoniale se evalueaza si se reflecta avand in vedere normele prevazute la punctul 19, litera c din prezentul Regulament.

Conform art. 20 din Regulament, metodele de evaluare a patrimoniului utilizate in contabilitate trebuie sa fie aceleasi in tot cursul exercitiului financiar precum si de la un exercitiu la altul. Modificarea metodelor de evaluare opereaza incepand cu anul fiscal urmator. Anul fiscal al fiecarui contribuabil este anul calendaristic, potrivit art. 3 aliniatul 1 din OG nr 70 / 1994 privind impozitul pe profit republicate in temeiul art. II din Legea nr. 73/ 12.07.1996 cu modificarile si completarile ulterioare prin Ordonanta de Urgenta nr. 83 / 23.12.1997 si Ordonanta nr. 40/30.01.1998.

Elementele activelor circulante in baza H.G. nr. 945 / 1990 au fost inventariate si evaluate la preturile de aprovizionare, respectiv la pretul de livrare la care sau adaugat cheltuielile de transport si aprovizionare. In baza H.G nr. 26 din 22.01.1992 se precizeaza norme privind reevaluarea unor active sau pasive ca urmare a modificarii cursurilor de schimb ale leului si regimului de preturi si tarife.

In practica evaluarii economice, elementele activelor circulante trebuie sa fie analizate din punct de vedere al existentei cantitativ cuantumului valoric si posibilitatilor de valorificare.

Existenta unui cadru legal nu este de natura sa ingradeasca initiativa si imaginea celui care efectueaza evaluarea, dar este necesar in asigurarea caracterului unitar al operatiunii.

In legatura cu inventarierea, Regulamentul de Aplicare a Legii Contabilitatii ( emis in baza prevederilor art. 42 din Legea Contabilitatii nr. 82 din 24 decembrie 1991) prevede urmatoarele la articolul 127:

In conformitate cu prevederile art. 8 din lege, persoanele autorizate au obligatia sa efectueze inventarierea generala. a patrimoniului: la inceputul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii sale, in cazul fuzionarii sau incetarii activitatii, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei rea1e a patrimoniului fiecarei unitati si cuprinde toate elernentele patrimoniale, precum si bunurile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice.

Inventarierea reprezinta. ansarnblul operatiilor prin care se constata existenta tuturor elernentelor de activ si de pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric, dupa. caz, existente in patrimoniu1 unitatii, la data la care aceasta se efectueaza.

La inceputul activitatii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea si evaluarea elernentelor patrimoniale ce constituie aportul in natura.

Pe parcursul functionarii sale, unitatea patrimoniala efectueaza inventarierea patrimoniului cel putin o data pe an, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar.

In baza prevederilor art. 8, alin. 2 din lege, Ministerul Finantelor poate aproba exceptii de la regula inventarierii obligatorii anuale, la solicitarea justificata a unitatii patrimoniale, cu avizul directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene, respectiv a rnunicipiului Bucuresti.

In aplicarea prevederilor art. 8 din lege, in functie de natura si cornplexitatea activitatii lor, unitatile patrimoniale au obligatia sa asigure, in principal, urrnatoarele: stabilirea perioadelor, organizarea si nurnirea persoanelor imputernicite sa efectueze inventarierea; pregatirea conditiilor necesare efectuarii inventarierii; inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiilor aferente exercitiului; efectuarea faptica a inventarierii;

determinarea rezultatelor inventarierii si valorificarea acestora.

La articolul 131 inventarierea se efectueaza la locurile de existenta de depozitare sau pastrare a bunurilor, prin numarare, cantarire, rnasurare sau prin alte rnijloace de determinare a existentei faptice a acestora.

Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni si categorii de bunuri, se inscriu in liste de inventariere, care se semneaza. de catre persoanele imputemicite sa efectueze inventarierea.

Bunurile apartinand altor persoane fizice sau juridice (in custodie, consignatie, prelucrare, inchiriere etc. ) se inventariaza si se inscriu in liste separate. O copie de pe aceste liste se trimite, de regula, si persoanei juridice sau fizice, dupa. caz, careia ii apartin bunurile respective.

Cu ocazia inventarierii, disponibilitatile af1ate in conturile de la banci, precum si creantele si obligatiile fata de terti sunt supuse, de regula, verificarii si confirrnarii pe baza extraselor de cont sau punctajelor reciproce in functie de necesitati, dupa caz.

Pentru toate celelalte elernente patrirnoniale, de activ si pasiv, cu ocazia inventarierii se verifica. realitatea soldurilor conturilor respective. Pentru bunuri1e depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fara desfacere sau greu vandabile, comenzi in curs, abandonate sau sistate, precum si pentru creantele si obligatiile incerte ori in litigiu se intocmesc, de regula., liste de inventariere separate.

La articolul 132 evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia inventarierii, in sensul prevederilor pct. 19, lit. b din prezentul regulament, se face astfel:

(a) Bunurile de natura imobilizarilor, stocurile si celelalte bunuri se evalueaza la valoarea actuala., denumita. valoare de inventar .

Diferentele intre soldurile scriptice corespunzatoare bunurilor respective si stocurile constatate cu ocazia inventarierii se inregistreaza. in contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar, dupa. efectuarea, in prealabil, a compensarilor admise, de regula, numai in cazurile in care exista. riscul de confuzie intre acestea, pentru aceeasi perioada de gestiune.

(b) Bunurile depreciate se evalueaza la valoarea de utilitate a fiecarui element, in functie de utilitatea bunului in unitate si de pretul pietei.

Rezultatele inventarierii se consemneaza intr-un proces verbal de inventariere, in care se inscriu, in principal: perioada si gestiunile inventariate, precum si persoanele care au efectuat inventarierea; plusurile si minusurile constatate; compensarile efectuate; bunurile depreciate, precum si creantele si datoriile; valorificarea rezultatelor inventarierii; constituirea si regularizarea provizioanelor, precum si alte elemente privind concluziile si propunerile referitoare la inventarierea patrimoniului unitatii.

2.4. Norme metodologice privind organizarea si desfasurarea inventarierii patrimoniului

Ordinul ministrului de stat, ministrul finantelor pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului

Inventarierea patrimoniului reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ valoric sau numai valoric, in patrimoniul unitati la data la care aceasta se efectueaza.

Rolul inventarierii

Inventarierea, are ca scop principal stabilirea situatiei reale a patrimoniului fiecarei unitati si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile si valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii bilantului contabil care trebuie sa asigure o imagine fidela, clara si complexa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

Relatia proprie inventarului prin care se determina situatia reala a patrimoniului la un moment dat este de forma:

Clasificarea inventarierii

In temeiul Legii contabilitatii, unitatile patrimoniale au obligatia sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului la inceputul activitatii, cel putin o data pe an, de regula la sfarsitul anului, pe parcursul functionarii sale, in cazul fuzionarii, divizarii sau incetarii activitatii, precum si in urmatoarele situatii :

in cazul modificarii preturilor;

la cerera organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute in lege;

ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune care nu pot fi stabilite cert decat prin inventariere;

ori de cate ori intervine o predare primire de gestiune;

cu prilejul reorganizarii gestiunilor;

ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora sau alte cazuri prevazute de lege.

In cazul in care, in situatiile de mai sus, sunt inventariate toate elementele patrimoniale dintr-o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuala, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligatia gestionarii patrimoniului.

In situatia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, in registrul inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate si inscrise in listele de inventariere, actualizate cu cu intrarile si iesirile de bunuri din perioada cuprinsa intre data inventarierii si data de 31 decembrie.

Inventarierea anuala a elementelor patrimoniale se face, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar, avandu-se in vedere si specificul activitatii unitatilor patrimoniale.

In cadrul agentilor economici cu activitate complexa, bunurile

materiale pot fi inventariate si inaintea datei de 31 decembrie, cu conditia asigurarii valorificarii si cuprinderii rezultatelor inventarierii in bilantul contabil intocmit pentru anul respectiv.

Pregatirea inventarierii

Inventarierea patrimoniului de efectueaza de comisii de inventariere, formate din cel putin doua persoane numite prin decizie scrisa. Comisia de inventariere raspunde de efectuarea lucrarilor de inventariere, potrivit prevederilor legale. Inventarierea patrimoniului se poate efectua atat de salariatii proprii, cat si pe baza de contracte de prestari de servicii incheiate cu persoane fizice sau juridice.

Din comisia de inventariere nu pot face fata gestionarii depozitelor supuse inventarierii si nici contabilii ce tin evidenta gestiunii respective.

In vederea bunei desfasurari a operatiunilor de inventariere, administratorii sau alte persoane care au obligatia gestionarii patrimoniului trebuie sa ia masuri pentru crearea conditiilor corespunzatoare lucru a comisiei de inventarire prin :

organizarea depozitarii valorilor materiale grupate pe sortimente, codificarea, acestora si intocmirea etichetelor de raft;

tinerea la zi a evidentei tehnico-operative la gestiunile de valori materiale si a celei contabile si efectuarea lunara a confruntarii datelor dintre aceste evidente;

participarea la lucrarile de inventariere a intregii comisii de inventarire;

asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se inventariaza, respectiv pentru sortare, asezare, cantarire, masurare, numarare;

dotarea gestiunii cu aparate si instrumente adecvate pentru masurare, cantarire etc, cu mijloace de identificare ( cataloage, mostre, sonde ), precum si cu formulare si rechizitele necesare;

dotare

a gestiunilor cu doua randuri de incuietori diferite.

Principalele masuri organizatorice care trebuie luate de catre comisia de inventarire sunt urmatoarele :

inainte de inceperea inventarierii, se ia de la gestionarul raspunzator o declaratie scrisa din care sa rezulte:

gestioneaza valori materiale si in alte locuri de depozitare;

in afara valorilor materiale ale unitatii patrimoniale respective, are in gestiune si altele apartinand tertilor, primite cu sau fara documente;

are plusuri saui lipsuri in gestiune despre a caror cantitate sau valoare are cunostinta;

are valori materiale nareceptionate sau care trebuie expediate, pentru care s-au intocmit documentele aferente;

a primit sau a eliberat valori materiale fara documente legale;

are documente de primire eliberare care nu au fost operate in evidenta gestiunii dau care nu au fost predate la contabilitate.

sa identifice toate locurile in care exista valori materiale ce urmeaza a fi inventariate;

sa asigure inchiderea si sigilarea, in prezenta gestionarului ori de cate ori se intrerup operatiunile de inventariere si se paraseste gestiunea.

Daca valorile materiale supuse inventarierii, gestionate de o singura persoana, sunt depozitate in locuri diferite in locuri diferite sau cand gestiunea are mai multe cai de acces, membrii comisiei care efectueaza inventarierea trebuie sa sigileze toate aceste locuri si caile lor acces.

La reluarea lucrarilor se verifica daca sigiliul este intact, in caz contrar acest fapt se va consemna intr-un proces verbal de desigilare.

sa bareze si semneze, la utima operatiune, fisele de magazie, mentionand data la care s-au inventariat valorile materiale, sa vizeze documentele care privesc intrari sau iesiri de valori materiale existente in gestiune, dar neinregistrate, sa dispuna inregistrarea in fisele de magazie si predarea lor la contabilitate astfel incat situatia scriptica a gestiunii sa reflecte realitatea.

sa controleze daca toate instrumentele si aparatele de masura au fost verificate si daca sunt in stare buna de functionare.

In cazul in care gestionarul lipseste, comisia de inventariere aplica sigiliul si comunica aceasta conducerii unitatii. Conducerea unitatii are obligatia sa instiinteze imediat in scris pe gestionar despre inventariere.

Pentru desfasurarea corespunzatoare a inventarierii este indicat sa se sisteze operatiunile de predare-primire a bunurilor supuse inventarierii, luaindu-se din timp masurile corespunzatoare pentru a nu se stanjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor.

Daca operatiunile de predare-primire a bunurilor nu pot fi suspendate, se prevede crearea unei zone tampon in care sa se depoziteze bunurile primite in timpul inventarierii sau sa permita expedieri la clienti, iar operatiunile respective se vor efectua numai in prezenta comisiei de inventariere, care va mentiona pe documentele respective – primit sau eliberat in timpul inventarierii, cu evitarea inventarierii duble sau a omisiunilor.

Efectuarea faptica a inventarierii

Stabilirea stocurilor faptice de face prin numarare, cantarire, masurare sau cubare, dupa caz. Bunurile aflate in ambalaje originale intacte nu se desfac decat prin sondaj, acest lucru urmand a fi mentionat in listele de inventariere respective.

Toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventariere, care trebuie sa se intocmeasca pe locuri de depozitare, pe gestiuni si pe categorii de bunuri.Bunurile apartinand altor unitati se ininventariaza si se inscriu in liste separate.Listele de inventariere cuprinzand valorile materiale aflate in custodie se trimit si persoanei fizice sau juridice careia ii apartin bunurile respective in termen de 15 zile de la terminarea inventarierii, urmarind ca proprietarul bunurilor sa comunice eventualele nepotriviri la termen de 5 zile de la primirea listelor de inventariere.

Determinarea stocurilor faptice se face astfel incat sa se evite omiterea sau inventarierea de doua ori a acelorasi bunuri. Produsele aflate in expeditie se inventariaza de catre unitatile patrimoniale furnizoare si se inscriu in liste separate de inventariere. Formularele cu regim special se inscriu in listele de inventariere in ordinea codurilor, pentru a se putea stabili cu usurinta integritatea acestora, in conformitate cu dispozitiile.

Stabilirea rezultatelor inventarierii

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic si inscrise in listele de inventariere cu cele din evidenta tehnico-operativa ( fisele de magazie ) si din contabilitate.

Constatarile comisiei de inventariere privind stocurile, respectiv soldurile bunurilor materiale inventariate si stabilirea diferentelor, se consemneaza in listele de inventariere, potrivit prezentelor norme. In cazul modificarilor ulterioare facute in fisele de magazie, comsemnarile vor fi precedate de o ancheta prealabila amanuntita.

Inainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeaza la o verificare minutioasa a exactitatii tuturor soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu aceasta ocazie trebuie corectate operativ, dupa care se procedeaza la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantitatilor consemnate in listele de inventariere, varianta simplificata, cu evidenta tehnico operativa pentru fiecare pozitie in parte, urmand ca pozitiile cu diferente sa fie preluate in lista de inventariere centralizatoare.

Evaluarea stocurilor in listele de inventariere se face potrivit Regulamentului de aplicare a legii contabilitatii 82/1991,precum si prevederile prezentate in norme. Stocurile trebuie respectate cu respectarea principiului permanentei metodelor, potrivit caruia metodele si regulile de evaluare trebuie mentinute.

Valorile materiale se vor evalua la valoarea lor actuala, numita valoare de inventar, care se va inscrie in coloana corespunzatoare din listele de inventariere centralizatoare numai in cazul constatarii deprecierilor.

La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudentei potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor.

In cazul in care se constata ca valoarea de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului pentru unitate si pretul pietei, este mai mare decat valoarea cu care sunt evidentiate acestea in contabilitate, in listele de inventariere se vor inscrie valorile din contabilitate.

In cazul in care valoarea de inventar este mai mica decat valoarea din contabilitate, in listele de inventariere se inscrie valoarea de inventar ( valoarea actuala determinata in functie de utilitatea bunului si pretul pietei).

Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, in cazul constatarii unor deprecieri relative trebuie constituit un provizion pentru deprecieri, care sa reflecte situatia reala existenta, indiferent de situatia economica a agentului economic respectiv, chiar si in cazul in care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal.

Pentru toate plusurile, lipsurile si deprecierile constatate, precum si pentru pagubele determinate de expirarea termenilor de prescriptie a creantelor sau din alte cauze, comisia de inventariere trebuie sa primeasca explicatii scrise de la persoanele care au raspunderea gestionarii.

Pe baza explicatiilor primite si a documentelor cercetate, comisia de inventariere stabileste caracterul lipsurilor, pierderilor, pagubelor si deprecierilor constatate, precum si caracterul plusurilor propunand in conformitate cu dispozitiile legale, modul de regularizare a diferentelor dintre datele din contabilitate si cele faptice, rezultate in urma inventarierii.

In cazul in care in urma inventaririi, rezulta plusuri sau minusuri de inventar, in vederea punerii de acord a evidentei contabile cu valorile inventariate, acestea se vor inregistra ca atare in contabilitate, fara a se face compensari intre ele.

Inventarul intermitent, asa cum este definit in Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii nr. 82/1991, are rolul de a stabili stocurile fizice la incheierea perioadei de gestiune, fara a mai fi necesara confruntarea acestora cu stocurile scriptice.

In cazul inventarului intermitent, valorile materiale inventariate se evalueaza la pretul de inregistrare a ultimei intrari in gestiune. Pe aceasta baza urmeaza a se efectua corectarea cheltuielilor pe naturi.

In cazul constatarii unor lipsuri in gestiune, imputabile, adminisratorii vor lua masura imputarii acestora la valoarea lor de inlocuire.

Prin valoare de inlocuire, in sensul prezentei norme, se intelege costul de achizitie al bunului respectivla data constatarii pagubei, care va cuprinde pretul de cumparare practicat pe piata, la care se adauga taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau pentru intrarea in gestiune a bunului respectiv. In cazul constatate lipsa, ce urmeaza a fi imputate, care nu pot fi cumparate de pe piata, valoarea de imputare se stabileste de catre o comisie formata din specialisti in domeniul respectiv. La stabilirea valorii debitului, in cazurile in care lipsurile in gestiune nu sunt considerate infractiuni, se va avea in vedere posibilitatea compensarii lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii :

existenta riscului de confuzie intre sorturile aceluiasi bun material, din cauza asemanarii in ceea ce priveste aspectul exterior: culoarea, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;

diferentele constatate in plus sau in minus sa priveasca aceiasi perioada de gestiune si aceeasi gestiune. La stabilirea valorii de imputare nu se vor avea in vedere provizioanele pentru depreciere constatate.

Nu se admite compensarea in cazurile in care s-a facut dovada ca ca lipsurile constatate la inventarire provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorita vinovatiei persoanelor care raspund de gestionarea acestor bunuri.Listele cu sorturile de produse, marfuri, ambalaje care intrunesc conditiile de compensare datorita riscului de confuzie se aproba anual de administratori. Aceste liste sunt de uz intern, fiind numai la dispozitia administratorului unitatii.Compensarea se face pentru cantitati egale intre plusurile si lipsurile constatate.

In cazul in care cantitatile sorturilor supuse compensarii, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decat cantitatile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalitatii cantitative prin eliminarea din calcul a diferentei in plus. Aceasta eliminare se face incepand cu sorturile care au preturile unitare cele mai scazute, in ordine crescanda.

In cazul in care cantitatile sorturilor supuse compensarii, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decat cantitatile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalitatii cantitative prin eliminarea din calcul a cantitatii care depaseste totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face incepand cu sorturile care au preturile unitare cele mai scazute, in ordine crescanda.

Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate si pentru riscurile si cheltuielile viitoare, nu sunt deductibile fiscal, cu exceptia celor prevazute in reglementarile legale in vigoare.

Rezultatele inventarierii trebuie inregistrate atat in evidenta tehnico-operativa, cat si in contabilitate, in termen de cel mult 5 zile de la data terminarii operatiunilor de inventarire.

Pe baza registrului inventar si a balantei de verificare se intocmeste bilantul contabil, ale carui posturi, in conformitate cu art. 28 din Legea contabilitii, trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului.

CAPITOLUL III

MOMENTE, METODE, PROCEDEE SI PRINCIPII DE EVALUARE A STOCURILOR

3.1. Principii privind evaluarea stocurilor;

3.2. Preturile externe ca baza a evaluarii stocurilor la o societate cu

profil de comert;

3.3. Evaluarea stocurilor in cursul perioadei la intrarea si iesirea

acestora din cadrul societatii comerciale;

3.4. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii;

3.5. Evaluarea stocurilor la bilant;

3.6. Evaluarea stocurilor in conditii de hiperinflatie.

3.1. Principii privind evaluarea stocurilor

Contabilitatea masoara si inregistreaza elementele patrimoniale ca valori economice ale intreprinderii. Marimea acestor valori este exprimata si evidentiata prin intermediul etalonului monetar ca urmare a operatiunii de evaluare.

Evaluarea asigura un numitor comun tuturor particularitatilor derulate de intreprindere si constituie partea cea mai importanta a muncii contabile, deoarece dupa efectuarea ei nu ramane decat inregistrarea in contabilitate a informatiei potrivit formulei contabile.

La baza evaluarii in contabilitate a elementelor patrimoniale stau doua criterii: valoarea de utilitate si timpul.

* Valoare de utilitate este acea valoare care reprezinta costul aducerii unui bun in patrimoniu sau ceea ce ar aduce bunul daca ar fi utilizat sau daca ar fi vandut pe piata.

* Timpul are in vedere momentul plasarii evaluarii: trecut prezent si viitor .

Valoarea de utilitate, timpul si mentiunea capitalului (reconstituirea in planul fizic a capacitatii de exploatare a capitalului in asa fel incat sa se asigure inlocuirea imobilizarilor, a stocurilor si a mijloacelor financiare necesare finantarii datoriilor) constituie pentru intreprindere conditiile care stau la baza delimitarii principiilor eva1uarii patrimoniului in contabilitate.

Aceste principii stau si la baza evaluarii stocurilor din intreprindere.

Astfel, s-au delimitat urmatoarele principii:

o Principiul stabilitatii unitatii monetare;

o Principiul costului istoric;

o Principiul prudentei.

A. Principiul stabilitatii unitatii monetare – are actiune in conditiile unei economii stabile. Etalonul bani ales ca unitate de masura a elementelor patrimoniale in contabilitate are un caracter instabil generat de variatia puterii de cumparare a monedei si a preturilor. O asemenea ipoteza nu se verifica intr-o economie dominata de inflatie. In conditiile inf1atiei persistente creste cantitatea de moneda necesara pentru eva1uarea unui bun. Cauza o constituie schimbarea semnificatiei etalonului ban si nu modificarea valorii relative a banului in raport cu celelalte bunuri. De aceea, conturile anua1e trebuie ajustate cu efectele inf1atiei.

B. Principiul costului istoric – consta in evaluarea elementelor patrimoniale la costul de origine sau de intrare stabilit pe baza documentelor justificative. Costul istoric exprima si costul aducerii sau producerii unui bun in patrimoniul intreprinderii. In fapt costurile istorice reprezinta o modalitate de aplicare a principiului nominalismului monetar .

Cunoscut si sub apelativul de "principiul costului (istoric) de origine", principiul costului istoric consta in a conserva, la nivelul costurilor bilantiere, va1orile de intrare care sunt va1ori istorice. Aceste va1ori sunt corectate, daca este cazu1, cu suma amortizarilor sau provizioanelor pentru depreciere.

Bazat pe ipoteza unitatii monetare stabile, principiul costurilor istorice consta in respectarea valorii nominale a monedei fara a tine cont de variatiile puterii sale de cumparare.

In practica si in teoria contabila, sunt acreditate mai multe baze de masurare: costul de inlocuire, va1oarea neta de rea1izare, va1oarea economica si costul istoric ( diminuat cu amortizarile si provizioanele, daca este cazul). Comparand aceste baze de masurare producatorii si utilizatorii de documente de sinteza au apreciat ca, in masurarea si prezentare informatiei contabile, cel mai util ar fi costul istoric.

Acest cost reprezinta un mare avantaj fata de toate celela1te baze, avantaj dat de fiabilitatea sa.

Pentru a ilustra marele avantaj al utilizarii costului istoric ar trebui sa analizam celela1te baze de masurare, respectiv dificultatile pe care le genereaza.

In enumerarea acestora se tine seama de cele doua optici: optica de tip "cost" si optica de tip "castig", pot fi diferentiate, in functie de momentul retinut pentru determinarea va1orii bunului ( trecutul, prezentul sau viitorul), au urmatoarele baze de eva1uare:

– Costul istoric de intrare (valoarea de origine), atunci cand se iau in considerare platile efectuate in trecut, pentru intrarea bunului in patrimoniu.

– Costul de inlocuire (sau de reproductie) care exprima consumurile de fonduri pe care ar trebui sa le facem astazi pentru a cumpara sau a obtine un bun identic sau echivalent. Specialistii occidentali considera ca acest concept are toate avantajele, deoarece el poate fi considerat ." valoare" pentru bilant si ."cost" pentru contul de profit si pierdere. Aceasta baza de masura ar putea sa fie utilizata, de exemplu., atunci cand stocurile sunt evaluate la cea mai mica valoare, intre costul istoric si costul de inlocuire.

– Valoarea neta de realizare (complementar) aceasta valoare reprezinta de fapt pretul ( castigul) pe care l-am putea obtine din cesiunea unui activ daca el ar fi vandut astazi. Aceasta se preteaza cel mai bine pentru evaluare plasamentelor de portofoliu. Pentru estimarea valorii nete de realizare, poate fi utilizata valoarea de piata, atunci cand nu exista o piata pentru bunul considerat.

– Valoarea economica (valoarea actualizata; valoarea de uzaj pentru fiecare din ele existand o defnitie, dar care converge catre aceeasi esenta.

Valoarea de uzaj: "economiile sau castigurile nete pe care le-am realiza prin detinerea bunului, intre ziua calculului valorii si data la care acesta ar parasi patrimoniul, prin cesiune sau scoatere din functiune”.

Valoarea economica: "valoarea prezenta neta a unui activ, obtinuta prin insumarea beneficiilor pe care presupunem ca le vom realiza ca urmare a utilizarii sale".

Valoare actualizata: " valoarea actualizata a intrarilor viitoare de fonduri pe care le va genera, probabil, un activ sau care vor fi cerute, probabil, de activitatea unui pasiv.".

Aceasta se determina pe baza relatiei :

V=C(l+r)^n

unde:

V – valoarea curenta a elementului patrimonial la data

inventarierii

C – valoarea contabila a elementului patrimonial la data inventarierii

r – rata de actua1izare ( rata dobanzii sau rata medie a mobilitatii )

n – perioada in ani intre momentul prezent si sfarsitul vietii patrimoniului.

Acestea fiind date, concluzia care se desprinde este aceea ca principiul costului istoric este putemic contestat in tarile cu o economie inf1ationista, altfel, precum s-a aratat acesta prezinta si o serie de avantaje.

C. Principiul prudentei – are in vedere prevenirea in eva1uarea elementelor patrimonia1e a situatiilor de supraeva1uare a activelor si veniturilor si subeva1uarea pasivelor si cheltuielilor. Respectarea principiului are ca efect eliminarea situatiilor de constituire nejustificata de rezultate supradimensionate care genereaza la randul lor fenomenul de decapitalizare al intreprinderii, ca urmare a datoriilor fisca1e mari si a distribuirii de dividende fictive.

Prudenta este, in mod cert, principiul in starea cea mai conf1ictuala cu obiectivul imaginii fidele, deoarece el adopta, in mod sistematic, un punct de vedere pesimist – solicita contabilizarea minusurilor de va1oare si interzice luarea in cont a plusurilor de valoare ( cu foarte mici exceptii ).

In ceea ce priveste relatia "costuri istorice – prudenta" exista, in principiu, o stare de armonie. Totusi, regula de eva1uare a stocurilor, la cea mai mica va1oare dintre cost si pretul pietii, reprezinta o stare conf1ictuala intre cele doua concepte.

3.2. Preturile externe ca baza a evaluarii stocurilor la o societate cu profil de comert

In Romania, in functie de destinatiile produselor si serviciilor se disting urmatoarele categorii de preturi :

Pretul de livrare este pretul la care circula marfurile pe canalele de distributie, intre vanzator si cumparator. Astfel pentru a se ajunge la pretul de livrare se porneste de la pretul de vanzare al producatorului care este stabilit pe baza costurilor sale de productie ( costuri directe materiale, costuri directe cu manopera, alte costuri directe de productie, costuri indirecte de productie repartizate) si a unei marje asupra costului de productie, la aceste costuri insumate aplicandu-se valoarea T.V.A. –ului.

Pretul de livrare este calculat dupa urmatoarea formula :

Pretul de vanzare al producatorului fara TVA

+ Accizele sau alte impozite pe circulatia marfurilor stabilite procentual sau in cote fixe :

procentual : pretul de vanzare fara TVA * % de impozit

cote fixe : cota de impozit pe unitate fizica

= PRETUL DE LIVRARE CU ACCIZE

+ TVA ( pretul de livrare * % TVA )

= PRETUL DE LIVRARE CU TVA

Pretul cu ridicata este pretul comerciantului angrosist, stabilit pe baza relatiei :

Pretul de achizitie unitar fara TVA sau pretul de livrare fara accize

+ Cheltuielile de transport-aprovizionare pe unitate de produs

+ Alte cheltuieli accesorii pe unitate de produs, pentru a aduce bunul in stare de vanzare

= COSTUL UNITAR DE ACHIZITIE

+ Adaosul comercial ( marja comerciala )

( costul de achizitie * % Adaos comercial )

= PRETUL CU RIDICATA ( EN-NGROS )

+ TVA ( pretul cu ridicata * % TVA )

= PRETUL CU RIDICATA ( ANGRO ) CU TVA

Pretul cu amanuntul ( de detaliu ) este pretul la care se vand produsele si serviciile catre populatie. Este stabilit similar pretului cu ridicata ( angro ), cu deosebirea ca ca pretul de livrare trebuie sa cuprinda si accizele, deoarece populatia reprezinta stadiul final al consumului.

Calculatiile de pret prezentate mai sus devin numai estimari in cazul unor preturi deja existente pe piata. Acestea sunt cunoscute prin intermediul unor liste de preturi, elaborate dupa cum urmeaza: in cazul unor preturilor anterior fixate, in cazul preturilor stabilite de concurenta, in cazul preturile prescrise de client si in cazuri similare.

In aceste situatii se procedeaza la calcularea marjei sau contributiei acoperitoare pe baza relatiei:

Pretul de piata fixat

– Costul de achizitie

= MARJA SAU CONTRIBUTIA ACOPERITOARE CALCULATA

In continuare se compara marja calculata cu marja necesara acoperitoare stabilita de firma, pentru a decide in ce masura vanzarea produsului sunt rentabile.

3.3. Evaluarea stocurilor in cursul perioadei la intrarea si la iesirea acestora din contabilitate

Un element de baza care are implicatii asupra organizarii contabilitatii il constituie evaluarea elementelor de natura stocurilor .

Tinand seama de diversitatea stocurilor si de sursele de provenienta ale acestora in contabilitate se opereaza cu diverse valori pentru elementele de natura stocurilor.

Evaluarea elementelor patrimoniale in raport cu momentul la care se efectueaza este cunoscuta in literatura de specialitate ca evaluare curenta si evaluare periodica.

Evaluarea curenta se efectueaza cu ocazia intrarilor si iesirilor de stocuri, aceasta fiind cunoscuta si sub numele de evaluare la intrare si evaluare la iesire.

Evaluarea periodica se efectueaza la inventarierea patrimoniului ( evaluare la inventar) si la intocmirea bilantului, respectiv la inchiderea conturilor anuale ( evaluare bilantiera). Deci in cazul evaluarii stocurilor, vom avea:

A. Evaluarea la intrare: opereaza cu urmatoarele categorii: costul de achizitie, costul de productie si valoarea de utilitate sau costul estimat in functie de modalitatea de intrare a stocurilor in patrimoniul intreprinderii:

Costul de achizitie este compus din pretul de cumparare negociat cu fumizorul, cheltuieli de transport, aprovizionare si alte cheltuieli accesorii de achizitie direct imputabile, cu exceptia rabaturilor, risturnurilor si remizelor primite de la furnizori. In cazul aprovizionarii de la furnizori externi apar taxele vamale si comisionul vamal. La acestea se mai adauga si alte cheltuieli nerecuperabile din punct de vedere fiscal legate de achizitia stocurilor. Costul de achizitie se subliniaza pentru bunurile provenite cu titlu oneros de la terti.

Costul de productie cuprinde costul de achizitei al materiilor prime si materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota parte din cheltuielile indirecte de productie determinate rational ca fiind legate de fabricatia bunurilor. De asemenea, pot fi incluse dobanzile la creditele bancare contractate pentru productia cu ciclu lung de fabricatie, aferente perioadei.

Costul estimat se stabileste pentru bunurile intrate cu titlu gratuit in functie de pretul existent pe piata, de starea bunului si de locul unde urmeaza a fi folosit.

B. Evaluarea la iesire: – la data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau contabila.

In cazul evaluarii in contabilitate, problema fundamentala a inregistrarilor la iesirea stocurilor cumparate sau fabricate este cea a pretului utilizat pentru evaluarea loturilor iesite.

Evaluarea iesirilor de stocuri trebuie sa tina seama de natura elementului considerat. In acest sens trebuie facuta distinctia intre stocuri (bunuri) identificabile si stocuri (bunuri) interschimbabile sau fungibile.

Stocurile identificabile sunt bunuri individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, atat in momentul intrarii in patrimoniu cat si al stocarii si iesirii din stoc. Astfel de elemente identificabile, cum sunt produsele si serviciile destinate unor proiecte specifice, trebuie sa faca obiectul unei evaluari individuale.

Stocurile interschimbabile sau fungibile sunt bunuri care in interiorul fiecarei categorii nu sunt in mod unitar identificabile, dupa intrarea lor in depozit. Sunt considerate bunuri fungibile spetele care apartin aceluiasi sortiment de bunuri, achizitionate la date si preturi de achizitie diferite, de la furnizori diversi sau de la acelasi furnizor, la date si preturi diferite.

Aceasta structura, a stocurilor fungibile, este specifica si S.C.INTERBRANDS SRL, iar pentru stocurile fungibile norma contabila internationala IAS2 admite evaluarea iesirilor de stocuri pe baza a trei metode ( conventii):

Metoda costului mediu ponderat (CMP);

Metoda epuizarii loturilor, cu variantele:

o primul intrat – primul iesit (FIFO) ;

o ultimul intrat – primul iesit (LIFO);

La aceasta metoda., contabilitatea germana propune si o a treia varianta de iesire a stocurilor:

o urmatorul intrat – primul iesit (NIFO);

c. Metoda identificarii specifice ( IS ).

Desi organismul international de normalizare contabila admite toate cele 3 metode de evaluare a stocurilor considera ca metodele CMP si FIFO sunt metodele de referinta deoarece metoda LIFO nu este cu adevarat compatibila cu principiul costului istoric.

Normele contabile romanesti autorizeaza evaluarea iesirilor de stocuri dupa aceleasi metode ca si prevederile normei contabile intemationale IAS2.

Alte metode de evaluare recunoscute sunt si:

Metoda ultimului pret de cumparare

Metoda pretului prestabilit

Metoda stocului util

In cele ce urmeaza voi analiza principalele metode de evaluare acceptate si de normele contabile romanesti.

Metoda costului mediu ponderat (CMP).

Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau dupa fiecare operatie de intrare, ca raport intre valoarea totala a stocului initial, plus valoare intrarilor, pe de o parte, si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatea intrata, pe de alta parte:

qopo + q1p1

CMP =

( q0 + ql )

Unde:

qo- cantitatea din stocul initial

po- pretul unitar pentru qo

q1- intrari

p1 – pretul unitar aferent bunurilor materiale intrate

In varianta evaluarii iesirilor din luna , in cursul lunii iesirile nu sunt evaluate, ci sunt urmarite numai cantitativ sau se pot calcula, evalua la costul mediu ponderat al lunii precedente.

Desi evaluarea iesirilor din stoc dupa metoda CMP calculat lunar prezinta avantajul unui calcul mai simplu, dar nu permite valorizarea iesirilor in cursul lunii. In schimb, metoda costului mediu ponderat, calculat dupa fiecare intrare, ofera posibilitatea evaluarii iesirilor in cursul perioadei de gestiune (lunii), desi prezinta inconvenientul unui calcul mai complex, limita eliminata prin utilizarea mijloacelor informatice.

Metoda primului intrat – primul iesit (FIFO)

Consta in valorizarea iesirilor de stocuri in ordinea in care au intrat, la costul de achizitie al primei intrari (lot).Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al lotului urmator, in ordine cronologica. In consecinta stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai recente.

Aceasta este si metoda de evaluare a iesirii de stocuri aplicata cu ajutorul programului informatic CIEL la nivelul S.C. INTERBRANDS SRL.

Metoda ultimului intrat – primul iesit (LIFO),

Presupune valorizarea iesirilor de stocuri din gestiune la costul de achizitie al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii succesive a fiecarui lot, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al lotului anterior, in ordine invers cronologica. In felul acesta stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai vechi.

Metoda urmatorul intrat-primul iesit ( NIFO )

Presupune ca iesirile din stoc sunt evaluate la valoarea de inlocuire bazata pe pretul ultimei facturi ( eventual la pretul estimativ al urmatoarei facvturi ). De regula, acest pret este egal cu pretul pietei sau costul de inlocuire dupa caz.

Dupa cum s-a amintit la nivelul S.C. INTERBRANDS SRL se utilizeaza metoda FIFO, dar pentru a face o comparatie in cazul in care s-ar aplica si celelalte metode recunoscute luam un exemplu pentru fiecare caz in parte.

Astfel, avem urmatoarele informatii privind un element fungibil reprezentat de Spuma de barbierit (Produse Gillette) identificat prin numarul de cod G033 , pentru luna ianuarie:

– stoc initialla 0l.0l: 3000 buc.* 50000 lei/buc

– intrare la 03.0l: 2000 buc.* 52000 lei/buc

– iesire la 04.0l: 2000 buc

– intrare la l7.0l: 2500 buc.* 55000 lei/buc

– iesire la 28.0l: 800 buc.

In exemplul nostru CMP calculat lunar (la finele perioadei) este:

3000* 50000 + 2000 * 52000 + 2500 * 55000

CMP =

3000 + 2000 + 2500

= 39l500000 / 7500 = 52200 lei / buc

Fisa de stoc pentru Spuma de barbierit(Produse Gillette – G033 ) se prezinta astfel:

La sfarsitul lunii cantitatea stocata din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 ) “ este de 4.700 bucati, valoarea consumata din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 ) “ este de 146.160.000, iar valoarea stocata din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 ) “ la sfarsitul lunii este de 245.340.000 lei.

CMP calculat dupa fiecare intrare

In cazul determinarii costului mediu ponderat dupa fiecare intrare, situatia se prezinta astfel:

CMP1 calculat la 03.0l = 3000*50000 + 2000*52000 / 5000 =

= 354000000 / 5000= 50800 lei /buc

CMP2 la l7.0l = [( 3000 + 2000 – 2000 ) * 50800 ] + 2500 *55000

3000 + 2000 – 2000 +2500

= 289900000 / 5500

= 527l0 lei / buc

Fisa stocului Gillette ( Produse Gillette ) se prezinta astfel :

La sfarsitul lunii cantitatea stocata din produsul “Spuma de barbierit (G033)” este de 4.700 bucati, valoarea consumata din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 ) este de 143.336.000 lei, iar valoarea stocata din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 ) este de 247.737.000 lei.

Metoda primei intrari – primei iesiri ( FIFO )

Fisa stocului Spuma de barbierit ( Produse Gillette ) cod G033 se prezinta astfel :

La sfarsitul lunii cantitatea stocata din produsul “Spuma de barbierit (G033)” este de 4.700 bucati, valoarea consumata din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 ) este de 140.000.000 lei, iar valoarea stocata din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 ) este de 251.500.000 lei.

Metoda ultimei intrari – primei iesiri ( LIFO )

Fisa stocului Spuma de barbierit ( Produse Gillette ) se prezint astfel :

La sfarsitul lunii cantitatea stocata din produsul “Spuma de barbierit (G033)” este de 4.700 bucati, valoarea consumata din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 ) este de 148.000.000 lei, iar valoarea stocata din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 ) este de 243.500.000 lei.

Alte metode de evaluare a stocurilor:

5. Metoda ultimului pret de cumparare – stocurile iesite sunt evaluate la pretul de cumparare inscris in factura ultimelor loturi intrate in gestiunea intreprinderii.

Metoda pretului prestabilit – antecalculat pe baza preturilor medii ale bunurilor respective din exercitiile precedente, corectate cu indicele de variatie a preturilor. Diferentele intre pretul prestabilit si costul efectiv de achizitie se inregistreaza in faza de intrare distinct in contabilitate. Sunt reflectate si diferentele dintre pretul prestabilit al stocurilor initiale din exercitiul precedent si pretul prestabilit al acelorasi stocuri, antecalculat pentru exercitiul curent.

Exemplu : Daca stocul final din produsul guma de mestecat “ Happydent Mountain “ de 500 blistere a figurat in contabilitatea exercitiului 2000 la pretul unitar de 6.500 lei/blister, iar in exercitiul 2001 este preluat ca stoc initial in conditiile in care pretul unitar prestabilit este de 7.000lei/blister, diferenta de 500 * ( 7.000 – 6.500 ) = 250.000 lei este preluata in contabilitatea exercitiului 2001 la deschiderea contului de stocuri.

Diferentele de pret privind stocurile initiale si intrarile de stocuri inregistrate in conturi distincte se repartizeaza asupra cheltuielilor pentru stocurile iesite in baza relatiilor de calcul:

La finele perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la cost de achizitie.

Structural coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati pe grupe sau categorii de stocuri sau pe sortimente.

Folosirea preturilor prestabilite, idantificate prin costurile standard sau costurile planificate la cumparare reprezinta o problema mult mai complexa decat modul in care este tratata prin normele contabile din Romania. Solutia adoptata pentru rezolvarea ei, in tara noastra, se identifica cu metoda costului mediu ponderat.

Ideea care se desprinde din Standardul de Contabilitate 2 cu privire la costul standard este ca acest pret se adopta ca marime de evaluare si decontare la intrarea-iesirea stocurilor, in contabilitatea financiara. Asa cum rezulta din Standard “ Tehnici cum sunt metoda de evaluare a produselor la costul standard sau metoda de evaluare a marfurilor la pretul cu amanuntul pot fi utilizate pentru ratiuni practice cu conditia ca ele sa conduca la rezultate apropiate rezultatelor ce s-ar fi obtinut utilizand una din metodele enumerate mai inainte “. In consecinta, orice modificare intre costul istoric si costul standard nu formeaza obiectul includerii in costul bunului, ci in cel al costului perioadei. Deci, diferentele de pret constatate la intrare trebuie inregistrate direct in conturile de cheltuieli si nu asociate conturilor de stocuri.

In cazul achizitionarii marfurilor din import, cum este cazul diviziei Perfetti de la SC Dympex Louxemburg SA, acestea ar fi evaluate la pretul de achizitionare care este preluat din factura de la furnizori. Pretul de achizitionare este format din pretul facturat de furnizor, cheltuielile de transport, taxe vamale si comision.

Inregistrarea in contabilitate se face conform declaratiei vamale de receptie. Valuta necesara se cumpara prin licitatie de la banca unde societatea are cont deschis. In cazul unei diferente de curs valutar (intre valuta din factura si valuta cumparata de la banca) se inregistreaza astfel:

– pentru diferentele favorabile se crediteaza contul de venituri din diferente de curs valutar si se debiteaza contul disponibil la banca;

– pentru diferentele nefavorabile se debiteaza contul de cheltuieli din diferente de curs valutar si se crediteaza contul de disponibil de la banca.

La sfarsitul anului stocurile se corecteaza cu indicele cursului de schimb; indicele cursului de schimb se obtine prin raportarea cursului in momentul achizitionarii la cursu! de la sfarsitul anului.

Pentru bunurile materiale achizitionate din tara, cum este cazul diviziilor Gillette, Nestle, P&G evaluarea se face la pretul zilei din momentul aprovizionarii. Inregistrarea se face conform facturii emise de furnizor, factura care cuprinde pretul de achizitie facturat de furnizor in care este inclusa si valoarea TVA deductibila. De asemenea, factura este insotita si de aviz de expeditie, aviz ce insoteste bunurile materiale de la furnizor la societate.

Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

Evaluarea la inventar se face cu ocazia controlarii prin inventar, cel putin o data la 12 luni, a existentei valorii activelor si si pasivelor patrimmoniului.

Conform “ Regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82- art 19, litera b)- “ Evaluarea cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element denumita valoare de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului si pretul zilei “.

La stabilirea valorii de inventar se aplica principiul prudentei.

Deci, in listele de inventariere se inscriu:

– valorile din contabilitate, in cazul in care se constata ca valoarea de inventar este mai mare decat valoarea contabila;

– valoarea de inventar, in cazul in care valoarea de inventar este mai mica decat valoarea din contabilitate.

Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in functie de pretul pietei, utilitatea bunului pentru economia intreprinderii, starea si amplasarea bunurilor.

In mod concret, pentru stabilirea valorii de inventar se pot folosi in mod individual sau asociate urmatoarele metode: metoda valorii actualizate, metoda valorii de inlocuire, metoda valorii de intreprindere, metoda valorii curente.

Metoda valorii actualizate a incasarilor nete viitoare denumita si metoda capitalizarii se bazeaza pe conceptul valorii de intrebuintare sau economic.

Aceasta inseamna sa atribui bunului supus evaluarii valoarea corespunzatoare incasarilor nete viitoare pe care utilizarea bunului le-ar aduce intre momentul prezent si sfirsitul vietii acestui bun. Este o forma de evaluare actuala determinata cu ajutorul viitorului, adica aducerea la zi a unei valori care devine disponibila mai tarziu. Ea se determina pe baza relatiei proprii dobanzii compuse, de forma:

n

C = C’ ( 1+ r )

in care:

C = reprezinta valoarea curenta a elementului patrimonial la data inventarierii;

C' = reprezinta valoarea contabila de inregistrare;

r = reprezinta rata de actualizare egala cu rata dobanzii sau rata medie a rentabilitatii;

n = reprezinta perioada exprimata in ani intre momentul prezent si sfirsitul vietii bunului;

Metoda valorii de realizare sau de iesire consta in determinarea curenta a valorii pe care intreprinderea ar primi-o daca ar vinde azi bunul respectiv .

Aceasta valoare poate fi vazuta ca o valoare negociabila curenta pentru bunurile care sunt de fapt oferite spre vanzare si ca o valoare minima pentru bunurile la care se continua utilizarea (o valoare de lichidare sau neta de cheltuieli). Ea se stabileste pornind de la pretul pietei corectat in functie de starea si locul in care se afla bunul.

Metoda valorii de inlocuire. In acest caz, valoarea reprezinta costul pe care intreprinderea il accepta pentru a dobandi, la nivelul preturilor in vigoare, un bun similar cu cel delimitat ca obiect al evaluarii.

Metoda valorii de intreprindere este o combinatie a valorii de inlocuire, valorii actualizate si valorii de realizare. Este pretul pe care un conducator de intreprindere prudent si avizat ar accepta sa-l plateasca pentru a dobandi bunul, sau pierderea maxima ( costul de penurie) pe care ar suporta-o intreprinderea azi daca ar fi lipsita de bunul respectiv.

Daca valoarea de realizare si valoarea actualizata sunt amandoua inferioare costului de inlocuire, se retine din cele doua valori cea mai mica.

Rationamentul trebuie cautat in aceea ca lipsa bunului ar antrena o pierdere mai mica decat costul de inlocuire.

Chiar daca intreprinderea ar avea suma necesara pentru innoire, ar utiliza mai bine aceste fonduri neanlocuind bunul pentru ca costul inlocuirii ar fi mai mare decat ceea ce ar putea obtine, prin vanzarea sau folosirea bunului.

Metoda valorii curente consta in estimarea costului unui bun fie prin aplicarea indicelui de pret specific asupra valorii contabile, fie in functie de listele de preturi curente.

Ea se determina pe baza relatiei:

n

V= V'(1 +i)

in care:

V = reprezinta valoarea curenta a elementului inventarierii;

V' = reprezinta valoarea contabila de inregistrare;

i= reprezinta indicele preturilor;

n= reprezinta perioada exprimata in ani intre momentul prezent si momentul vanzarii bunului

Exemplu :

Un aparat Mach 3 a fost achizitionat de catre SC INTERBRANDS SRL de la SC GILLETTE cu 90.000 lei ; in momentul evaluarii indicele preturilor este de 25%. Valoarea curenta este calculata astfel:

90000 * 1.25 = 112500 lei / aparat Mach 3

Stocurile degradate sau deteriorate partial se reduc corespunzator cu gradul lor de depreciere, valoarea lor de inventar fiind egala cu valoarea de intrebuintare pe care o pot capata in interiorul societatii sau cu pretul de valorificare in afara, stabilit prin corelatie cu pretul altor bunuri similare care se comercializeaza.

Recapitularea elementelor inventariate, grupate in functie de natura lor conform posturilor din bilantul contabil, se consemneaza in Registrul Inventar .

Valoarea de inventar stabilita este comparata cu valoarea contabila sau de intrare .

Diferentele constatate sunt solutionate astfel, pentru elementele de natura stocurilor, diferentele constatate in plus nu se inregistreaza in contabilitate, elementele de activ ramanand inregistrate la valoarea de intrare; diferentele constatate in minus reprezinta deprecierea elementelor de natura stocurilor si se inregistreaza in contabilitate pe seama provizioanelor in cazul deprecierii reversibile.

La societate nu figureaza conturi de provizioane pentru deprecierea stocurilor.

3.4. Evaluarea stocurilor la bilant

Valoarea contabila si valoarea de inventar sunt cele doua marimi intre care se misca evaluarea elementelor in contabilitate. Pornind de la aceste doua marimi, cu ocazia intocmirii bilantului intra in rol principiul prudentei.Astfel, prin compararea valorii de inventar cu cea contabila bunurile de natura stocurilor se evalueaza la valoarea cea mai mica dintre ele.

Conform “ Regulamemtului de aplicare a Legii Contabilitatii nr 82- art 19 : “ La inchierea exercitiului financiar, elementele patrimoniale se evalueaza si se reflecta in bilantul contabil la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii. In acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea de utilitate stabilita pe baza inventarierii “ .

Din comparatie pot rezulta plusuri si minusuri de valoare.

Diferentele constate in plus nu se inregistreaza iar stocurile se mentin inregistrate in contabilitatea curenta la valoarea lor de intrare sau contabila.

Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si cea de intrare ( valoarea de intrare > valoarea actuala (de inventar)) reprezinta o depreciere. Aceste deprecieri nu sunt definitive si de aceea pentru ele se constituie provizioane, iar activele respective raman inregistrate in contabilitate la valoarea de intrare sau contabila. Astfel, in cazul stocurilor, evaluarea bilantiera se efectueaza la valoarea neta contabila care rezulta din scaderea din valoarea contabila a provizioanelor pentru deprecieri.

Deprecierea reprezinta constatarea pierderii valorii de utilitate a unui activ ( stoc ), din cauze accidentale ale caror defecte nu sunt neaparat ireversibile.

Determinarea valorii bilantiere se face in mod separat pentru fiecare categorie de stocuri, constituindu-se, daca este cazul, provizioane pentru deprecierea produselor, marfurilor etc. In Romania cheltuielile ocazionate de constituirea acestor provizioane nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal.

Exemplu:

Sa consideram ca la finele exercitiului financiar al anului 2000 situatia stocurilor de marfuri din produsul “ TIDE LEMON “ este urmatoarea:

– valoarea contabila a stocului :……………………………..150.000.000 lei

– valoarea de inventar ……………………………………….145.000.000 lei

– depreciere ……………………………………………….……5.000.000 lei

Pentru deprecierea constatata se constituie provizion :

Inregistrarea de constituire a provizioanelor are ca efect retinerea de catre unitate a unei parti din profitul brut.

Daca in cursul exercitiului urmator, riscul dispare, provizioanele se pot relua in rezultatul intreprinderii ca devenite disponibile.Inregistrarea va fi :

In alte tari, la inchiderea exercitiului financiar, alaturi de provizioanele pentru deprecierea stocurilor, mai pot fi constituite si provizioane reglementate.

Astfel, in Franta legislatia ofera posibilitatea constituirii a doua feluri de provizioane reglementate :

provizioane pentru majorarea preturilor, care au fost instituite pentru a permite intreprinderilor sa scada din baza de impozitare o parte din beneficiile afectate pentru reconstituirea stocurilor in caz de crestere importanta de preturi. Cand pentru un element de stoc se constata, pe parcursul unei perioade care nu poate depasi doua exercitii succesive, o crestere de preturi cu mai mult de 10%, intreprinderea este indreptatita sa constituie un provizion corespunzator fractiunii care depaseste 10%. Aceste provizioane urmeaza sa fie virate la venituri, in al saselea an care urmeaza inchiderii exercitiului in care a fost constituit.

provizioane pentru fluctuatii de cursuri, care se constituie in cazul materialelor achizitionate pe teritoriul national si pentru care preturile sunt strans legate de variatia preturilor internationale. Marimea cheltuielilor anuale cu aceste provizioane este limitata la valoarea beneficiului exercitiului considerat. Aceste provizioane se deosebesc de provizioanele constituite pentru pierderi din schimb valutar, care fac parte din categoria provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.

Discutata din punct de vedere teoretic valoarea neta contabila da expresie celor trei principii fundamentale ale evaluarii situatiei patrimoniului si rezultatelor : principiul stabilitatii unitatii monetare, principiul costului istoric, si principiul prudentei. Adoptarea valorii nete in evaluarea bilantiera impune delimitarea si inregistrarea diferentelor intre costul istoric si valoarea de inventar mai mica stocurilor.

Astfel, unii economisti apreciaza faptul ca cifrele contabile stabilite cu prudenta nu permit o interpretare corecta. Partizanii acestui principiu apreciaza ca determinarea beneficiului este intodeauna aleatoare si in consecinta este mai bine a se declara profit minim, nu atat pentru a reduce sarcinile fiscale, cat pentru a atenua o viziune prea optimista.

In ceeea ce priveste costul istoric se apreciaza ca el nu are decat o valoare istorica. Costul istoric reflecta valoarea “ reala “ a elementelor patrimoniale, la data intrarii lor in cadrul firmei. Ulterior orice schimbare semnificativa in valoarea bunurilor tinde sa faca costul istoric inselator in scopul luarii deciziei. Totusi, in analiza critica efectuata in concordanta cu functia gestionara a contabilitatii: aceea ca este singurul cost care se intemeiaza pe documente justificative si are deci, un caracter verificabil.

Pentru a depasi limita celor doua principii prezentate, in literatura de specialitate, este prezentata si ideea adoptarii principiului valorii actuale. El tine seama de efectele variatiilor de pret si ale puterii de cumparare a bunului in raport de elementele patrimoniale inregistrate la valoarea lor initiala ( istorica ). Si principiul valorii actuale este criticat, data fiind natura indefinita a estimarii costului curent, a lipsei de aplicabilitate generala a ratei inflatiei asupra tuturo resurselor specifice , dar si lipsei de acord asupra utilizarii integrale a informatiilor privind variatiile de pret si puterea de cumparare.

Totusi, o asemenea valoare da expresie realitatii economice, legatura nemijlocita dintre firma si piata, intre firma si celelalte entitati patrimoniale ale economiei .

Ca urmare estimarea la bilant trebuie facuta la valoarea actuala. Numai astfel se mentine intacta substanta patrimoniului inregistrandu-se ca rezultat numai ceea ce s-a realizat efectiv. Daca este adoptat principiul valorii actuale se inregistreaza intr-un cont rectificativ denumit “ Diferente din reevaluare “.

3.5. Evaluarea stocurilor in conditii de hiperinflatie

Norma contabila IAS 29 "Informarea financiara in economiile hiperinflationiste" nu precizeaza un nivel al cresterii preturilor de la care o economie este considerata hiperinflationista, insa ofera o serie de caracteristici ale hiperinflatiei. Astfel, in judecarea starii de hiperinflatie a unei economii pot fi avute in vedere urmatoarele caracteristici:

– populatia tarii prefera sa-si investeasca bogatia in bunuri nemonetare sau intr-o moneda straina relativ stabila;

-in general, populatia evalueaza sumele monetare (creante si datorii) nu in moneda nationala, ci intr-o moneda straina relativ stabila, preturile putand fi exprimate, de asemenea, in aceasta deviza;

– vanzarile si cumpararile pe credit sunt incheiate la preturi care tin cont de puterea de cumparare asteptata in cursul perioadei de credit, chiar daca aceasta durata este scurta;

– rata dobanzii, salariile si preturile sunt legate de un indice de pret;

– rata cumulata a inflatiei pe trei ani se apropie sau depaseste l00%.

Intr-o economie hiperinflationista, situatiile financiare intocmite in costuri istorice nu mai pot fi considerate ca reprezentative pentru performantele si situatia financiara ale intreprinderii. De aceea, norma contabila IAS 29 recomanda ca situatiile financiare intocmite in conditii de hiperinflatie, sa fie exprimate in unitati de masura avand cursul (puterea de cumparare) la data intocmirii bilantului. Din aceasta prevedere a normei, reiese preferinta organismului international de normalizare contabila pentru corectarea documentelor de sinteza in functie de puterea de cumparare generala a monedei, pe baza unui indice de preturi.

Retratarea bilantului contabil obiectivul retratarii bilantului este exprimarea tuturor posturilor bilantiere in unitati de masura in vigoare la data inchiderii exercitiului.

Elementele nemonetare, din care fac parte si stocurile, evaluate la cost istoric sunt prezentate in bilant la costul lor de achizitie sau de productie, diminuate cu eventualele provizioane practicate pana la data intocmirii bilantului. Pentru aceste elemente valoarea lor este exprimata in unitati de masura in vigoare in momentul intrarii lor in intreprindere. De aceea, ele trebuie evaluate prin aplicarea unui indice reprezentativ pentru cresterea preturilor dupa aceasta data. Aceste elemente trebuie sa fie supuse corectiei de valoare prin aplicarea unui indice reprezentativ al cresterii de preturi dupa data ultimei lor evaluari. Atunci cand aceasta data coincide cu data intocmirii bilantului nu se mai impune nici o corectie de valoare.

Indicele de preturi utilizat trebuie sa reflecte evolutia puterii de cumparare generale, fiind vorba, in principiu, despre acelasi indice pentru toate posturile bilantului si ale contului de profit si pierdere.

Principala trasatura a inflatiei este cresterea nivelului general al preturilor. Aceasta crestere are un caracter autointretinut, in sensul ca o crestere antreneaza alte cresteri. In acest caz, respectarea principiilor ar duce la evaluarea intrarilor si iesirilor de stocuri in unitati care nu au aceeasi valoare. Agentul economic poate imegistra astfel un rezultat impozabil, in timp ce rezultatul real este o pierdere, producandu-se in acest fel transformarea impozitului pe profit in impozit pe capital.

Cei mai multi autori recunosc doua categorii de metode ale contabilitatii de inflatie, respectiv de retratare a stocurilor : – metode bazate pe conversie sau metode ale costurilor istorice indexate (numite si contabilitate exprimata in putere de cumparare constanta)

– metode bazate pe evaluare (sau contabilitate in valori actuale);

Metode bazate pe conversie sau indexarea costurilor istorice

Sunt metode care urmaresc cuantificarea incidentei deprecierii monetare asupra stocurilor de marfuri. Aceste metode constau in evaluarea partiala sau totala a stocurilor de marfuri in functie de evolutia nivelului general al preturilor.

Obiectivul aplicarii acestor metode este obtinerea unui rezultat care tine cont de corectiile necesare mentinerii puterii de cumparare a capitalurilor proprii ale unei firme care opereaza intr-un mediu inflationist (altfel spus, privilegiaza "mentinerea capitalului financiar" fata de "mentinerea potentialului fizic" al firmei

O trasatura esentiala a metodelor bazate pe conversie este indexarea in functie de

de indicele care masoara puterea de cumparare a monedei nationale (indicele general de crestere a preturilor

In privinta indicelui general de preturi, se poate alege ca referinta fie pretul la sfarsitul anului (masurarea in unitate monetara de final de perioada), fie o unitate de masura din cursul anului (masurarea in putere de cumparare medie din cursul exercitiului

Metodele bazate pe conversie reprezinta o contabilitate indexata in functie de evolutia puterii de cumparare a monedei nationale, care are la baza respectarea principiilor contabile general admise (cum sunt partida dubla, prudenta etc.) si construita plecand de la contabilitatea in costuri istorice.

Spre exemplificare se considera firma INTERBRANDS SRL detine la inceputul anului stocuri de marfuri din produsul aparat de barbierit“ MACH 3 “in valoare de 400.000.000 lei si se presupune ca intreaga cantitate este vanduta la sfarsitul anului pentru suma de 850.000.000 lei. La nivelul anului respectiv, cresterea generala a preturilor a fost de l00%, iar cresterea specifica la respectiva categorie de stocuri a fost de l25%. Aplicarea costului istoric ar duce in acest caz la inregistrarea unui profit impozabil aferent acestei operatiuni in suma de 450.000.000 lei.

Metoda bazata pe indexarea costului istoric tine cont de cresterea generala a preturilor, astfel ca suma cu care stocurile vandute sunt descarcate din gestiune este de 400.000.000 x 200% = 800.000.000 lei. Rezulta astfel un profit impozabil in suma de 50.000.000 lei, ceea ce asigura o mentinere a capitalului financiar .

Metode bazate pe evaluare sau contabilitatea in valori actuale

Metodele bazate pe evaluare presupun inlocuirea, integrala sau partiala, a costului istoric, ca baza de evaluare a stocurilor de marfuri, cu costul actual, adica, cel mai adesea, cu costul de inlocuire a acestor elemente.

Obiectivul aplicarii metodelor bazate pe costuri actuale este obtinerea unui rezultat care tine cont de corectiile necesare pentru asigurarea mentinerii capacitatii de exploatare a firmei (privilegiaza mentinerea capitalului fizic in raport cu mentinerea capitalului financiar), in functie de evolutia specifica a preturilor anumitor categorii de stocuri.

Pot fi considerate ca forme de cost actual: costul de inlocuire, valoarea neta de realizare si valoarea actualizata (valoarea economica sau de uzaj). Costul de inlocuire este determinat, in general, plecand de la pretul actual al unui bun asemanator .

Metodele de contabilitate in costuri actuale constau in utilizarea unor indici specifici de pret, pentru corectia valorii diferitelor categorii de stocuri.

In conditiile exemplului de mai sus, unitatea economica va descarca gestiunea pentru stocurile vandute cu suma de 400.000.000 x 225% = 900.000.000 lei, ceea ce duce la obtinerea unei pierderi din vanzarea stocurilor in valoare de 50.000.000 lei.

Avantaje ale metodelor bazate pe costuri actuale:

– se faciliteaza aprecierea performantelor conducerii intreprinderii, castigul degajat putand fi analizat ca un criteriu de performanta;

– se ofera un sistem alternativ de evaluare a elementelor de natura stocurilor mult mai relevant pentru luarea unor categorii de decizii;

– fata de metodele bazate pe conversie, se faciliteaza mult mai bine previziunile privind "cash-flow"-urile viitoare ale firmei.

Limite ale metodelor bazate pe costuri actuale :

– metodele bazate pe costuri actuale implica elemente de subiectivitate:

valoarea neta de realizare nu poate fi luata in calcul in toate cazurile, valoarea economica (actuala) este un substituent dificil de determinat, iar costul de inlocuire este greu utilizabil, in cazul categoriilor de stocuri pentru care nu exista o piata;

– este dificil sa se determine in practica un cost pentru o inlocuire identica, din cauza progresului tehnic continuu.

Diferenta dintre costul istoric si costul actual ( de inlocuire ), care este rezultatul trecerii timpului si a cresterii preturilor specifice, este calificata drept castig din detinere" si este incorporata in rezerve. Absenta unui rezultat favorabil real exclude impozarea pe profit si posibilitatea distribuirii de dividende. Desi aceasta metoda ofera o solutie mai "pesimista " decat cea bazata pe puterea general a de cumparare, o astfel de imagine se apropie cel mai mult de realitate.

Contabilitatea de inflatie in viziunea normalizatorilor contabili romani

Desi economia romaneasca a traversat o perioada puternic inflationista (l990-l997) , iar "semnalele" unor teoreticieni indicau necesitatea aplicarii unei contabilitati de inflatie, numai in ultimii ani normalizatorii contabili romani si-au materializat interesul prin elaborarea unui proiect de norma privind contabilitatea de inflatie.

Optiunea metodologica se indreapta spre o metoda de contabilitate de inflatie bazata pe conversie si prin integrarea in dreptul contabil romanesc a unor concepte din normele contabile internationale (IAS).

Obiectivul declarat al proiectului de norma contabila este reflectarea efectelor inflatiei asupra bilantului contabil, prin eliminarea din rezultatul contabil a profitului artificial provenit din inflatie si exprimarea elementelor patrimoniale in puterea de cumparare curenta de la data inchiderii exercitiului.. Proiectul de norma prevede ca indicele general al preturilor folosit in calculul ajustarilor la inflatie sa fie indicele preturilor de consum (IPC), publicat lunar de Comisia Nalionala de Statistica.

In cadrul acestor reglementari, actualizarea la inflatie a stocurilor se face astfel:

-stocurile existente la inceputul anului se actualizeaza cu indicele de modificare a inflatiei aferent intregului an fiscal;

– stocurile existente la sfarsitul anului se actualizeaza in functie de modificarea indicelui de inflatie intre luna ultimei intrari in stoc si sfarsitul anului fiscal.

In privinla ajustarii stocurilor la inflatie, proiectul de norma ofera posibilitatea optiunii intre metoda element cu element si metoda vitezei de rotatie a stocului, cu condilia respectarii principiului permanenlei metodelor.

Metoda element cu element este recomandata unitatilor patrimoniale care tin contabilitatea analitica a stocurilor conform metodei cantitativ-valorice sau operativ-contabile si consta in:

soldul stocului la sfarsitul anului este exprimat in functie de vechimea fiecarui element din stoc;

valoarea fiecarui element este inmultita cu diferenta I.P.C. dintre data bilantului de deschidere sau data ultimei intrari in patrimoniu si data inchiderii exercitiului financiar, obtinandu-se valoarea ajustata a stocurilor.

b) Metoda vitezei de rotatie este recomandata unitatilor patrimoniale care tin contabilitatea analitica a stocurilor conform metodei global-valorice, astfel:

– se calculeaza indicele mediu de ajustare (IMA);

IMA = (Stoc final/Cumparari in cursul anului) x IPC x ½.

Stocul final este exprimat fie la valoarea din bilantul de deschidere, fie la valoarea de intrare in patrimoniu, dupa caz.

– valoarea ajustata a stocului se obtine prin inmultirea soldului final al stocului cu IMA.

CAPITOLUL IV

METODE, PROCEDEE SI TEHNICI DE EFECTUARE A INVENTARIERII STOCURILOR

4.1. Inventarul permanent si inventarul intermitent;

4.2. Categorii de diferente la inventar si cazuri practice de

regularizare a acestora la stocurile societatii comerciale;

4.3. Documente utilizate in cadrul inventarierii patrimoniului.

4.1. Inventarul permanent si inventarul intermitent

Pentru conducerea contabilitatii stocurilor cateva probleme se cer rezolvate corect si intr-o maniera unitara, intre care:

relatia "cantitate – valoare" si pretul de evaluare;

actualizarea valorii stocului final;

corelatia contabilitate sintetica – evidenta analitica;

posibilitatea reflectarii reale a elementelor materiale cu ajutorul conturilor contabile.

Conturile de natura stocurilor au functia contabila de activ. Se debiteaza cu valoarea stocurilor intrate in gestiune, se crediteaza cu valoarea stocurilor iesite din gestiune prin consum, vanzare si alte destinatii.

Soldul conturilor este debitor si reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor in stoc sau in sold la sfarsitul exercitiului financiar.

Unitatile patrimoniale au posibilitatea gestiunii stocurilor dupa doua sisteme, respectiv metoda inventarului permanent sau metoda inventarului intermitent.

Aplicarea metodei inventarului permanent presupune contabilizarea fiecarei intrari de stocuri, cantitativ si valoric, la cost istoric (care poate fi cost de achizitie sau cost de produclie, dupa caz), pretului stabilit in functie de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport la capitalul social, plusuri la inventar, primite ca donatie sau obtinute cu titlu gratuit) sau la o alta valoare de inregistrare (pret standard, pret de vanzare). De asemenea, fiecare iesire din stoc este contabilizata fizic si valoric, ceea ce permite cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ cat si valoric. Din sondaje sau inventarieri periodice se observa diferentele sub forma de minusuri sau plusuri cantitative sau valorice, corectandu-se stocul si respectiv soldul contabil, asigurandu-se astfel si un control permanent al stocurilor.

Metoda inventarului permanent se utilizeaza la societatile in care gama sortimentala este foarte diversificata si in care stocurile finale sunt in volum mare.

Metoda inventarului permanent este considerata ca fiind generatoare de costuri ridicate cu prelucrarea informaliei deoarece presupune inregistrarea fiecarei miscari de stoc si calcule reiterate, limita atenuata prin informatizarea contabilitatii stocurilor.

Pentru detrminarea costului de achizitie al stocurilor vandute si a nivelului stocurilor pe structurile impuse de obiectivele de gestiune, este necesara organizarea unei contabilitati analitice. Aceasta contabilitate este un atribut al gestiunii interne, dar din motive legate de mentinerea si controlul integritatii patrimoniului a fost transferata in contabilitate financiara.

Normele contabile din tara noastra prevad ca, in cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitica a stocurilor sa se poata organiza, in functie de specificul activitalii si necesitalile proprii ale fiecarei unitati patrimoniale, dupa una dintre urmatoareale metode :

metoda operativ-contabila;

metoda cantitativ valorica;

metoda global-valorica.

Metoda operativ-contabila – (pe solduri) : la locul de depozitare a stocurilor se organizeaza o evidenta cantitativa, pe categorii de stocuri (cu ajutorul documentului "Fisa de magazie"), iar in contabilitate stocurile sunt inregistrate valoric, pe gestiuni, iar in cadrul lor, pe grupe sau subgrupe de stocuri, dupa caz. In “ Fisa de magazie “ gestionarul opereaza cantitativ intrarile si iesirile de stocuri si determina, dupa fiecare operatie stocul de bunuri. In acest fel se creaza posibilitatea cunoasterii miscarii si stocurilor de bunuri pe sortimente si se poate identifica si cuantifica raspunderea materiala a gestionarului.

Verificarea concordantei dintre evidenta depozitelor si inregistrarile din contabilitate se asigura lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fisele de magazie in registrul stocurilor.

Ecuatia de control proprie unei asemenea metode este:

Soldul final al gestiunii "N" calculat in contabilitatea analitica are la baza relatia:

Soldul final al gestiunii "N" calculat pe baza evidentelor cantitative de la depozite se determina prin ponderarea cantitatilor in stoc cu pretul de evaluare in functie de metoda de evaluare, identificarii specifice, epuizarii loturilor (FIFO, LIFO, NIFO) si pretul standard (prestabilit). Nu se poate aplica metoda costului mediu ponderat.

Caracteristica acestei metode consta in:

– evidenta analitica cantitativa a stocurilor se tine numai in fisele de magazie, eliminandu-se fisele conturilor analitice cantitativ valorice de la contabilitate;

– evidenta miscarii stocurilor la contabilitate se tine global valoric pe depozite, pe grupe de bunuri (stocuri) si pe conturi sintetice;

– pentru verificarea concordantei dintre datele din contabilitatea sintetica si cele din contabilitatea analitica, la finele lunii pe baza datelor din fisele de magazie se completeaza registrul stocurilor .

Etapele de realizare a evidentei analitice a stocurilor in cazul acestei metode sunt:

– cantitatile de stocuri intrate si iesite se imegistreaza pe baza documentelor primare, in fisele de magazie stabilindu-se dupa fiecare operatie stocul existent in depozit;

– periodic, chiar zilnic, contabilul de la contabilitatea stocurilor verifica operatiile inscrise in fisele de magazie si certifica prin semnatura exectitatea acestora. Semnatura are rolul de a dovedii ridicarea documentelor de la depozit pentru pre dare a la contabilitate;

– documentele primite de la contabilitatea stocurilor, se gropeaza pe tipuri de operatii (intrari, iesiri), pe gestiuni si pe conturi sintetice, iar dupa aceea se inscriu in situatiile analitice ale intrarilor, respectiv iesirilor de stocuri, care se completeaza zilnic sau la intervale mici;

– pe baza datelor din situatiile analitice ale intrarilor si iesirilor de stocuri se completeaza "Fisa centralizatoare a miscarilor valorice" pe grupe de stocuri, document necesar pentru inregistrarea in contabilitatea sintetica a intrarilor si iesirilor de stocuri;

– intocmirea la finele lunii a "Registrului stocurilor" pe baza datelor cantitative din fisele de magazie si preturile de evaluare a stocurilor .

Metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic): la locul de depozitare stocurile sunt urmarite cantitativ, pe categorii, iar in contabilitate se organizeaza evidenta cantitativ-valorica a stocurilor. Verificarea concordantei dintre evidenta locurilor de depozitare si contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantitatile inregistrate in fisele de depozit si cele din fisele de cont analitic din contabilitate.

Aceasta metoda prezinta urmatoarele caracteristici:

– cantitatile de stocuri intrate si iesite din magazie se inegistreaza pe baza documentelor respective in fisele de magazie ce se tine la locurile de depozitare;

– documentele ce au stat la baza acestor imegistrari se inscriu in borderoul de predare a documentelor si impreuna cu acesta se predau la contabilitatea stocurilor;

– la contabilitatea stocurilor documentele se prelucreaza corespunzator necesitatilor contabilitatii si anume: se grupeaza pe intrari si iesiri, pe grupe sau subgrupe de stocuri si pe locuri de consum, se evalueaza cantitatile si se stabilesc conturile in care urmeaza sa se inscrie operatiile respective;

– datele din documente se inegistreaza cantitativ si valoric in fisele conturilor analitice, deschise pe feluri de stocuri, in cadrul contabilitatii acestora.

Intrarile de stocuri se inregistreaza zilnic in fisele conturilor analitice, iar iesirile fie zilnic, fie periodic, fie saptamanal, decadal sau lunar, pe baza unor documente cumulative.

Verificarea concordantei dintre datele inregistrate in conturile sintetice si cele analitice de stocuri se realizeaza la sfarsitul lunii, prin intocmirea balantelor de verificare ale conturilor analitice.

Metoda global-valorica: presupune organizarea evidentei valorice atat la nivelul gestiunii, cat si in contabilitate. Verificarea concordantei dintre evidenla gestiunii si cea din contabilitate se face periodic, prin inventariere. Aceasta metoda se aplica, de regula, in unitatile comerciale care nu pot utiliza metoda cantitativ-valorica.

Soldul final astfel calculat trebuie sa fie egal cu cel stabilit in contabilitatea analitica pe baza relatiei:

Evidenta operativa este organizata cu ajutorul documentului “ Raport de gestiune “ care poate fi intocmit zilnic sau periodic de catre gestionar. “Raportul de gestiune” furnizeaza informatii zilnice cu privire la miscarea marfurilor si determina soldul scriptic al acestora. Soldurile determinate in “Raportul de gestiune” se confrunta cu cele calculate in fisele analitice ale gestiunii. Totodata prin “Raportul de gestiune” se asigura si centralizarea documentelor de intrare si iesire. Din cele doua exemplare ale “Raportului de gestiune” un exemplar ramane gestionarului iar unul ( originalul ) impreuna cu documentele primare este trimis la Compartimentul financia-contabil pentru inregistrare si confruntare cu datele din fisele analitice ale gestiunii.

Metoda inventarului intermitent se poate aplica in intreprinderile mici si mijlocii.In cursul perioadei de gestiune, miscarile de stocuri ( intrari, iesiri ) nu se inregistreaza prin conturile de stoc, ci prin conturile de cheltuieli. Conform acestei metode, evaluarea si contabilizarea iesirilor din stoc se fac pe baza unei inventarieri fizice a stocurilor, la finele perioadei. Astfel, iesirile din stoc se determina prin calcul extracontabil, ca diferenta intre valoarea stocurilor initiale plus valoarea intrarilor si valoarea stocurilor finale, stabilite prin inventariere fizica.

Desi este mai simplu si mai putin costisitor decat inventarul permanent, inventarul intermitent prezinta cateva inconveniente: o eroare sau omisiune in inventarul fizic duce la deformarea informatiei contabile, prezentata in documentele contabile de sinteza (valoarea stocurilor din bilant, cheltuielile cu stocurile si respectiv rezultatul din contul de profit si pierdere); nu permite stabilirea plusurilor sau minusurilor in gestiune; creeaza tentatia de "subevaluare" a stocurilor la inventar, din motive fiscale, in vederea cresterii nereale a cheltuielilor cu stocurile si diminuarii profitului impozabil.

Daca pentru evidenta stocurilor se foloseste inventarul intermitent, contabilitatea analitica este circumscrisa numai la nivelul stocurilor initiale si finale, fiind realizata cantitativ-valoric direct prin inventarul stocurilor. Pentru a se exercita controlul asupra integritatii stocurilor este necesar ca prin conturile grupei 60 "Cheltuieli cu materii prime, materiale si marfuri" sa se organizeze o evidenta global-valorica a miscarilor pe gestiuni de stocuri. In aceste conditii controlul asupra stocurilor se realizeaza prin relatiile :

Dupa parerea unor autori , contabilitatea interna nu poate adopta decat metoda inventarului permanent, in conditiile in care prin sistemul de conturi analitice se realizeaza evidenta cantitativ-valorica pe feluri de bunuri stocate si pe gestiuni. O asemenea optiune se intemeiaza pe necesitatea organizarii unui sistem de urmarire a nivelului stocurilor , orientat spre eliminarea costurilor de stocare, stiind ca stocurile prea mari sau prea mici costa mult. Pentru a raspunde la aceasta cerinta, trebuie organizata o evidenta a miscarilor stocurilor care sa furnizeze informatii referitoare la urmatoarele probleme: cantitatea economica care trebuie comandata; costul economiei de stocare; sortimentele, probleme pentru responsabilii de gestiune. La aceasta cerinta nu poate raspunde decat metoda inventarului permanent.

Metoda inventarului permanent pentru stocurile din cumparari

Potrivit acestei metode, in cursul exercitiului are loc debitarea conturilor de stocuri din cumparari (respectiv 30 "Stocuri de materii si materiale", 32 "Obiecte de inventar", 36 ,Animale", 37 "Marfuri" si 38 ,Ambalaje"), cu intrarile de stocuri, evaluate la pret de inregistrare (cost de achizitie, pret standard, pret de vanzare etc.) si creditarea acelorasi conturi cu iesirile din stoc aferente perioadei de gestiune.

La sfarsitul exercitiului, soldurile conturilor de stocuri din cumparari sunt comparate cu valorile faptice, rezultate din inventariere, eventualele diferente (plusuri sau minusuri de inventar) fiind regularizate prin aducerea soldurilor la marimea lor reala.

In continuare propunem spre exemplificare aplicarea acestei metode in conditii diferite de evaluare (cost de achizitie, cost standard si pret de vanzare).

Inventar permanent pentru stocuri din cumparari de marfuri evaluate la cost de achizitie

Permanenta inventarului la cost de achizitie se caracterizeaza prin evaluarea stocurilor si miscarii marfurilor la cost de achizitie, care de regula este fluctuant pentru aceleasi marfuri. Aceasta fluctuatie presupune calculul costului de achizitie aferent marfurilor vandute dupa urmatoarele procedee:

costul mediu ponderat;

primul intrat-primul iesit ( FIFO ).

Pentru contabilizarea curenta a operatiilor privind stocurile si miscarile de marfuri se utilizeaza urmatoarele conturi:

a) Contul 371 “ MARFURI “, care tine evidenta marfurilor aflate in depozitele cu ridicata precum si a celor aflate in unitatile cu amanuntul si este un cont cu functiune contabila de activ.

In debitul contului “ MARFURI “ se inregistreaza valoarea la pret de inregistrare a marfurilor intrate in gestiune ( cumparate, primite de la terti, aduse ca aport, constatate plus la inventariere, donatii ) iar in credit, valoarea la pret de inregistrare a marfurilor iesite din patrimoniu unitatii ( prin vanzare, dare in custodie la terti, retragere de aport, minusuri la inventar ).

Soldul contului reprezinta valoarea marfurilor la pret de inregistrare existente in stoc la finele perioadei.

b) Contul “ CHELTUIELI PRIVIND MARFURILE “ evidentiaza costul marfurilor vandute de catre unitatile patrimoniale.

In cazul inventarului permanent contul 607 se debiteaza cu valoarea la pret de inregistrare a marfurilor vandute sau constate lipsa la inventariere si diferentele de pret aferente ( in cazul evaluarii marfurilor la alte valori decat costul de achizitie ); se crediteaza la finele perioadei cu ocazia calcularii rezultatului.

In cazul inventarului intermitent, contul 607 functioneaza astfel:

la inceputul exercitiului se debiteaza cu stocul initial la cost de achizitie, determinat prin inventar fizic la finele perioadei precedente;

pe parcursul perioadei se debiteaza cu toate cumpararile de marfuri la cost de achizitie;

la sfarsitul perioadei se crediteaza cu valoarea la cost de achizitie a stocului final determinata prin inventariere in vederea stabilirii costului de achizitie al marfurilor vandute.Pentru aceasta valoare se inchide contul de cheltuieli prin contul de rezultate 121“ PROFIT SI PIERDERI “.

c) Contul 707 “ VENITURI DIN VANZAREA MARFURILOR “ tine evidenta vanzarilor de marfuri ( la pret de vanzare mai putin TVA ). In credit se inregistreaza pretul de vanzare al marfurilor (exclusiv TVA) livrate clientilor; sumele incasate in avans care reprezinta venituri ale exercitiului in curs. Debitarea contului are loc la finele perioadei cu ocazia calcularii rezultatului.

Exemplu: Societatea comerciala “ INTERBRANDS M&D SRL “ prezinta urmatoarele informatii privind stocul de marfuri pentru exercitiul 2000 :

– stoc initial din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 )” 300 bucati la pretul de 50.000 lei/bucata ………………………………………………………= 15.600.000 lei

achizitionare de la Gillette Romania din produsul Spuma de barbierit – G033 a 2.000 bucati la pretul de 52.000 lei =104.000.000lei, TVA= 19%

– vanzare a 1.500 bucati la pretul de 55.000 lei/bucata, din produsul “ Spuma de barbierit “( G033 ), TVA = 19 %;

la sfarsitul exercitiului, in urma inventarierii fizice se constata un stoc de:

a ) 43.000.000 lei;

b) 45.000.000 lei.

Inregistrarile din cursul exercitiului sunt:

1) Achizitia de marfuri:

% = 401 “ Furnizori “ 123.376.000

371 “ Marfuri “ 104.000.000

4426 “ TVA deductibila “ 19760.000

2) Iesirea din stoc a marfurilor prin vanzare :

411 “ Clienti “ = % 98.175.000

707 “ Venituri din 82.500.500

vanzarea marfurilor “

4427 “ TVA colectata “ 15.675.000

3) Descarcarea de gestiune cu marfurile vandute :

607 “ Cheltuieli = 371 “ Marfuri “ 75.000.000

privind marfurile “

4) La sfarsitul exerciliului se compara soldul scriptic al contului de stocuri cu situatia faptica rezultata in urma inventarierii. In cazul nostru, in varianta a) situatia la inventar se prezinta astfel:

Stoc scriptic (sold cont 371 "Marfuri") …………………………44.600.000 lei Stoc faptic (conform inventarului fizic) ………………………………43.000.000 lei

Minus la inventar (minus in gestiune) …………………………………..1.600.000 lei

a) Contabilizarea minusului la inventar:

607 “ Cheltuieli = 371 “ Marfuri “ 1.600.000

privind marfurile “

b) situatia la inventar se prezinta astfel:

Stoc scriptic (sold cont 371 "Marfuri") ………………….. 44.600.000 lei

Stoc faptic (conform inventarului fizic) …………………..45.000.000 lei

Plus la inventar (plus in gestiune) …………………………….400.000 lei

b) Contabilizarea plusului la inventar:

371 “ Marfuri “ = 607 “ Cheltuieli 400.000

privind marfurile “

In urma contabilizarii acestor operatii, contul de stocuri reflecta, la inchiderea exercitiului, marimea reala a stocului, evaluat la cost de achizitie, adica:

371 “ Marfuri “

Se remarca faptul ca, in cazul practicarii metodei inventarului permanent, o achizitie de stocuri (cumparare) este contabilizata ca o intrare de stocuri in patrimoniu. O asemenea solutie de tehnica contabila aduce atingere conceptului de "contabilitate de angajamente", concept asumat si de normele contabile romanesti, potrivit carora "rezultatul exercitiului (…) se determina ca diferenla intre veniturile si cheltuielile exercitiului, indiferent de data incasarii sau platii lor. Astfel, se incalca principiul independentei exercitiului care presupune "delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora…". Or, insasi, formarea stocurilor (cumpararea) reprezinta angajarea unei asemenea cheltuieli, indiferent de data platii cheltuielii sau consumului stocului.

Pentru transpunerea tehnica de o maniera corecta a conceptului de contabilitate de angajamente consideram ca orice cumparare de stocuri ar trebui contabilizata ca o cheltuiala deoarece aceasta operatie corespunde cu angajarea patrimoniului, realizata in momentul transferului de proprietate (de regula., al facturarii), pentru efectuarea unei plati prezente sau viitoare. Intr-o asemenea varianta, intrarile si iesirile de stocuri din gestiune trebuie contabilizate intr-un cont de variatia stocurilor din cumparari, care corecteaza cu soldul sau rezultatul exercitiului. Astfel, contul de profit si pierdere prezinta in cheltuielile de exploatare atat valoarea cumpararilor de stocuri (marfuri, obiecte de inventar si alte aprovizionari) cat si variatia stocurilor, sub forma stocajului, inscrisa cu semnul ,,-" sau a destocajului, inscrisa cu semnul ,,+".

Intr-o contabilitate de angajamente stocajul de bunuri cumparate (marfuri, materiale consumabile etc.) exista atunci cand stocul final > stocul initial si se trece in contul de profit si pierdere, la rubrica cheltuielilor de exploatare, cu semnul ,,-", deoarece are semnificalia unui venit, reprezentand o "imbogatire pentru firma (deci, stocajul diminueaza cheltuielile de exploatare); destocajul de bunuri cumparate exista atunci cand stocul final < stocul inilial si se trece in contul de profit si pierdere, la rubrica de cheltuieli de exploatare cu semnul ,,+", deoarece este considerat ca o cheltuiala, fiind o sursa de "saracire" a intreprinderii (deci destocajul majoreaza cheltuiala de exploatare) .

Inventar permanent pentru stocuri din cumparari de marfuri evaluate la cost standard

Principiile metodei sunt :

evaluarea stocurilor, intrarilor si iesirilor de marfuri la pret standard prestabilit pe baza preturilor perioadei precedente. Periodic pretul standard se actualizeaza in functie de evolutia reala a preturilor.

calculul si inregistrarea diferentei dintre pretul standard si costul de achizitie atat pentru stocuri cat si pentru intrari si iesiri

In aceasta varianta contul 371 “ MARFURI “ se debiteaza cu valoarea intrarilor, la cost de achizitie standard (prestabilit) si se crediteaza cu iesirile evaluate tot la cost de achizitie standard. Abaterile intre costurile de achizitie standard (prestabilit) si costul de achizitie efectiv sunt reflectate de un cont "rectificativ", denumit "Diferente de pret..", deschis pentru fiecare categorie de stocuri din cumparari.

Contul 378 "DIFERENTE DE PRET LA MARFURI" functioneaza ca un cont de activ si se debiteaza cu abaterile de la costurile de achizitie standard aferente stocurilor cumparate, cu sume in rosu, pentru abateri favorabile (costul de achizitie efectiv < costul de achizitie standard) sau cu sume in negru, pentru abaterile nefavorabile (costul de achizitie efectie > costul de achizitie standard ) si se crediteaza cu abaterile de la costurile de achizitie standard aferente stocurilor iesite din gestiune (cu sume in rosu, pentru abateri favorabile, cand costul de achizitie efectiv < costul de achizitie standard sau cu sume in negru, pentru abateri nefavorabile, cand costul de achizitie efectiv > costul de achizitie standard).

Soldul debitor al contului de "DIFERENTE DE PRET LA MARFURI" reflecta abaterile de la costurile de achizitie standard aferente diferitelor categorii de stocuri din cumparari existente la un moment dat (sumele in rosu reflecta abaterile favorabile de la costurile standard, iar sumele in negru, pe cele nefavorabile de la costurile standard) .

In literatura de specialitate este intalnita si varianta in care contul care inregistreaza abaterile de la costurile standard denumit "DIFERENTE DE PRET LA MARFURI” este prezentat si ca un cont bifunctional, care se crediteaza cu abaterile favorabile aferente stocurilor intrate in gestiune si se debiteaza cu abaterile nefavorabile aferente intrarilor de stocuri. Soldul debitor sau creditor al contului de abateri, calculat la un moment dat, se repartizeaza asupra stocurilor iesite din gestiune, utilizand un coeficient aferent abaterilor (K):

Abaterile de la costurile standard aferente iesirilor de stocuri se calculeaza astfel :

Acest cont de abateri ("Diferente de pret la Marfuri”) se debiteaza cu abaterile favorabile aferente stocurilor iesite din gestiune si se crediteaza cu abaterile nefavorabile de la costurile standard, aferente iesirilor de stocuri.

Soldul final creditor sau debitor al contului reflecta abaterile favorabile, in cazul soldului creditor, iar soldul final debitor reflecta abaterile nefavorabile de la costurile standard, aferente stocurilor existente la un moment dat.

Exemplu : Societatea comerciala “ INTERBRANDS M&D SRL “ prezinta urmatoarele informatii referitoare la stocul de marfa din produsul – guma de mestecat “ Happydent Mountain “, evaluat la pretul unitar de achizitie de 6.500 lei/blister

– stoc initial la pret de achizitie ( 3.000 * 6.500)…19.500.000 lei

– abateri favorabile de la costul

de achizitie standard………………………………………

– achizitii de marfuri din produsul guma de mestecat “Happydent Mountain“ 6.000 * 6.800 lei/blister………………. 40.800.000 lei:

TVA = 19%;

– vanzare de marfuri din produsul “ Happydenr Mountain” 4.000 blistere * 6.500lei/blister……………………………………….. 26.000.000 lei

Contabilizarea cumpararilor de marfuri :

cost de achizitie standard: 6.000 blistere * 6.500 lei/blister = 39.000.000 lei

cost de achizitie efectiv : 6.000 blistere * 6.800 lei/blister = 40.800.000 lei

= abatere nefavorabila de la costul standard (suma in negru) = 1.800.000 lei

% = 401 “ Furnizori “ 48.552.000

371 “ Marfuri “ 39.000.000

378 “ Diferente de pret 1.800.000

la marfuri “

4426 “ TVA deductibila “ 7.752.000

Vanzarea de marfuri din produsul “ Happydent Mountain “ , la cost de achizitie standard :

4.000 blistere * 6.500 lei/blister = 26.000.000 lei

411 “ Clienti “ = % 30.940.000

707 “ Venituri din 26.000.000

vanzarea marfurilor “

4427 “ TVA colectata 4.940.000

Descarcarea din gestiune a marfurilor vandute la cost standard:

607 “ Cheltuieli privind = % 27.200.000

marfurile “ 371 ” Marfuri “ 26.000.000

378 “ Diferente de pret 1.200.000

la marfuri “

Calculul si contabilizarea abaterilor de la costul de achizitie standard aferente stocurilor iesite din gestiune ( la finele lunii ) :

( S.I. + Rulaj debitor ) cont 378 4.500.000 + 1.800.000

K 371 = = =

( S.I. + Rulaj debitor ) cont 371 19.500.000 + 39.000.000

= 0.0461 ( exprima o abatere favorabila )

Abateri de la costul

standard aferente = Rulaj creditor cont 371 * K 371 = 1.200.000 lei

stocurilor iesite

din gestiune

In bilantul contabil stocurile din cumparari sunt evaluate la costul.de achizitie efectiv (costul standard corectat cu abaterile favorabile sau nefavorabile, diminuat cu eventualele provizioane pentru deprecierea acestor stocuri).

Remarcam faptul ca desi evaluarea la costuri (preturi) standard este utilizata si in contabilitatea financiara, acestea constituie, prin excelenta, obiectul contabilitatii de gestiune.

Inventar permanent pentru stocuri din cumparari evaluate la pret de vanzare

Principii : – evaluarea stocurilor, intrarilor si iesirilor de marfuri la pret de vanzare;

– pretul de vanzare include costul de achizitie si marja bruta.

Consecinta : calculul marjei aferente vanzarilor si stocurilor de marfuri.

In multe dintre lucrarile de contabilitate aparute in tara noastra dupa anii '90 este prezentata si metoda inventarului permanent, la pret de vanzare, pentru stocurile de marfuri, desi normele contabile romanesti nu consacra, in mod explicit, o asemenea modalitate de evaluare.

Desi nu este indicata, metoda inventarului permanent pentru stocuri din cumparari evaluate la pret vanzare este totusi utilizata pe scara larga in practica intreprinderilor comerciale din tara noastra ( in special de intreprinderile mici si mijlocii din comertul cu amanuntul ). Aceasta metoda prezinta o serie de dezavantaje.

Intai, semnalam faptul ca aceasta formula de evaluare a stocurilor de marfuri, la pret de vanzare, constituie o reminiscenta a vechiului sistem de contabilitate caracterizat prin preturi unice si planificate centralizat pentru fiecare sortiment de marfa. Insa, actualul mediu economic al lntreprinderilor comerciale cu amanuntul este diferit fata de cel in care opera evaluarea stocurilor la pret de vanzare planificat, deoarece pretul trebuie sa se formeze in functie de piata. Or, cum poate fi inregistrata achizitia unui stoc la un pret care urmeaza sa fie "confirmat" de piata doar in urma unei tranzactii de vanzare, cand aceasta vanzare nu a avut loc?

In aceasta "formula" de evaluare pretul de vanzare se formeaza plecand de la pretul de cumparare sau de la costul de achizitie al unui lot de marfa la care se adauga o cota de adaos comercial (marja comerciala), cota destinata sa asigure acoperirea cheltuielilor accesorii de achizitie (cheltuieli de transport-aprovizionare, comisioane, taxe nedeductibile etc. in cazul cand pretul de vanzare se determina avand ca baza pretul de cumparare al marfii ), cheltuielilor de distributie si administratie generala cat si obtinerea unui profit pentru comerciant. Deoarece in momentul stabilirii pretului de vanzare intreprinderile comerciale nu procedeaza la o fundamentare a cheltuielilor legate de distributia marfurilor si care constituie continutul adaosului (marjei) comercial(e), estimarea pretului de vanzare al marfurilor nu poate sa fie decat empirica.

Prelul de vanzare se formeaza in functie de piata si devine astfel un element exogen gestiunii, motiv pentru care intreprinderea trebuie sa-si concentreze gestiunea asupra costului de achizitie si marjei comerciale. Intrebarea care se pune este: pana la ce limita isi va diminua o intreprindere pretul de vanzare pentru o marfa care nu se vinde, in conditiile in care in contabilitate aceasta marfa este inregistrata la un pret de vanzare, si nu la un cost de achizitie? lata inca un argument care demonstreaza lipsa de valente gestionare a evaluarii stocurilor de marfuri la pret de vanzare. De fapt, asimilarea defectuoasa a noii culturi contabile si gestionare, slaba dotare cu echipament informatic, adaptarea formala la un mediu economic in schimbare si o anumita incoerenta doctrinara promovata de normalizatorii contabili din tara noastra explica utilizarea, inca destul de larga, a inventarului permanent, la pret de vanzare pentru stocurile de marfuri.

Aplicarea inventarului permanent, la pret de vanzare, pentru stocurile de marfuri, presupune utilizarea unui cont de inregistrare a marjei comerciale (adaosului comercial). Acest rol este jucat de contul 378 "Diferente de pret la marfuri", care functioneaza ca un cont de pasiv care se crediteaza cu marja comerciala aferenta marfurilor intrate in stoc si se debiteaza cu marja comerciala aferenta iesirilor de marfuri din gestiune. Soldul creditor al contului 378 "Diferenle de pret la marfuri" reflecta marja comerciala aferenta marfurilor existente in stoc.

Determinarea marjei comerciale (adaosului comercial) aferenta marfurilor iesite din stoc se face periodic (la sfarsitul lunii), pe baza unui coeficient mediu de marja comerciala (Kcont 378):

( Sold initial + Rulaj creditor ) cont 378

K cont 378 =

(S.I.+Rulaj debitor)cont 371- (S.I. + Rulaj creditor)cont4428

Marja comerciala aferenta marfurilor vandute (M vanzari) se calculeaza prin aplicarea coeficientului mediu de marja comerciala (Kcont 378) la valoarea vanzarilor de marfuri, exclusiv TVA (rulajul creditor al contului 707 "Venituri din vanzarea marfurilor") :

M vanzari = Vanzari de marfuri (rulaj creditor cont 707) x K cont 378

Exemplu: O Intreprindere comerciala cu amanuntul prezinta urmatoarele informalii aferente lunii ianuarie N:

Se achizitioneaza 240 sticle de bere “ Ursus “ la cost de achizitie de 10.000 lei/sticla, adaosul comercial practicat pentru aceasta marfa fiind de 40%, TVA 19%.

Achizitia de marfuri :

% = 401 “ Furnizori “ 2.856.000

371 “ Marfuri “ 2.400.000

4426 “ TVA deductibila “ 456.000

Inregistrarea adaosului comercial :

371 “ Marfuri “ = 378 “ Diferente de pret 960.000

la marfuri “

Inregistrarea T.V.A. aferent pretului de vanzare :

371 “ Marfuri “ = 4428 “ T.V.A. 638.400

neexigibila “

Se vand din marfa achizitionata 120 de sticle la pretul de vanzare de 12.500 lei + T.V.A. 19%.

5311 “ Casa in lei “ = % 1.785.000

707 “ Venituri din

vanzarea marfurilor “ 1.500.000

4427 “ T.V.A. colectata 285.000

Se descarca gestiunea pentru marfurile vandute :

% 371 “ Marfuri “ 1.999.200

607 “ Cheltuieli privind =

marfurile “ 1.200.000

378 “ Diferente de pret 480.000

la marfuri “

4428 “ TVA neexigibila “ 319.200

Daca intreprinderea comerciala practica un coeficient unic de masa, marja comerciala (adaosul) aferenta marfurilor vandute se poate calcula la fiecare iesire, aplicand coeficientul de marja redusa (K marja redusa) la pretul de vanzare al marfii vandute, exclusiv TVA (rulajul creditor al contului 707 "Venituri din vanzarea marfurilor"). Coeficientul de marja redusa se calculeaza prin procedeul sutei majorate cu procentul:

% Marja * 100

K marja redusa =

100 + % Marja

Marja aferenta vanzarilor=Vanzari(Rulaj creditor cont 707)* K marja redusa

Constatam ca acelasi cont poate avea. in contexte diferite, un continut economic si o functie contabila diferita. Astfel, in cazul inventarului permanent la pret de cumparare, contul 378 "Diferente de pret la marfuri" este un cont care inregistreaza cheltuielile accesorii aferente achizitiei si functioneaza ca un cont de activ. In situatia inventarului permanent la cost standard, contul 378 "Diferente de pret la marfuri" este folosit pentru urmarirea abaterilor de la costul standard, cont care poate functiona ca un cont de activ sau poate fi si bifunctional. In cazul inventarului permanent evaluat la pret de vanzare, acelasi cont (378 "Diferente de pret la marfuri") este utilizat pentru reflectarea marjei comerciale (adaosului comercial) aferenta marfurilor din gestiune si functioneaza ca un cont de pasiv. Folosirea acestui cont ca un cont "de refugiu" pentru diferite situatii demonstreaza o anumita precaritate conceptuala a cadrului normativ romanesc.

Inventar intermitent pentru stocurile din cumparari de marfuri

Intrarile de stocuri din cumparari (materii prime si materiale, obiecte de inventar, animale, marfuri si ambalaje) sunt contabilizate direct in conturile de cheltuieli cu stocurile respective (materii prime, materiale, marfuri etc.), la cost de achizitie (sau prestabilit in functie de valoarea de utilitate).

In cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) iesirile de stocuri din gestiune, prin consum sau vanzare, nu sunt contabilizate.

La sfarsitul exercitiului, dupa efectuarea inventarierii fizice, este inregistrata variatia stocurilor (sold initial – sold final), neafectata de eventualele provizioane pentru depreciere.

Variatia stocurilor este determinata pe cale contabila prin anularea stocului inilial si constatarea stocului final, conform datelor stabilite la inventar. Normele contabile romanesti nu prevad in acest sens un cont special de variatia stocurilor din cumparari, ceea ce lezeaza conceptul de inventar intermitent. De aceea, anularea stocului initial se face tot prin debitarea contului de cheltuieli aferente fiecarui tip de stoc din cumparari si creditarea contului de stoc, cu marimea soldului initial, iar constatarea stocului final se face invers, adica debitand un cont de stoc si creditand contul de cheltuieli corespunzator, cu marimea soldului final, constatat prin inventariere fizica.

Reglementarile contabile romanesti prevad ca "in cazul inventarului intermitent, valorile materiale inventariate se evalueaza la pretul de inregistrare a ultimei intrari in gestiune. Pe aceasta baza urmeaza a se efectua corectarea cheltuielilor pe naturi. Din cate constatam, in aceasta situatie:, normele contabile romanesti autorizeaza ca valoare de inventar (valoare actuala) pretul ultimei facturi de cumparare.

Inventarul intermitent nu ridica problema regularizarilor plusurilor sau minusurilor la inventarul fizic, deoarece soldul contului de stoc reflecta marimea stocului real, constatat prin inventariere fizica. Soldul contului de cheltuieli privind un anumit stoc din cumparari (materii prime, materiale, marfuri etc.) reflecta cheltuielile cu achizitia elementului de stoc influentate cu variatia stocului (adica valoarea iesirilor din stoc).

Exemplu:

Exemplu: Societatea comerciala “ INTERBRANDS M&D SRL “ prezinta urmatoarele informatii privind stocul de marfuri pentru exercitiul 2000 :

– stoc initial din produsul “ Spuma de barbierit ( G033 )” 300 bucati la pretul de 52.000 lei/bucata ………………………………………………………= 15.600.000 lei

achizitionare de la Gillette Romania din produsul Spuma de barbierit – G033 a 2.000 bucati la pretul de 52.000 lei =104.000.000lei, TVA= 19%

Stocul final de marfuri, stabilit prin inventar fizic, conform listelor de inventariere:………………………………………………………………….= 44.600.000 lei

Anularea soldului initial de marfuri:

607 “ Cheltuieli = 371 “ Marfuri “ 15.600.000

privind marfurile “

Achizitia de marfuri :

% = 401 “ Furnizori “ 123.760.000

607 “ Cheltuieli

privind marfurile” 104.000.000

4426 “ TVA deductibila “ 19.760.000

Constaterea stocului final :

371 “ Marfuri “ = 607 “ Cheltuieli 44.600.000

privind marfurile “

Valoarea iesirilor de marfuri se poate determina si extracontabil, plecand de la relatia:

Iesiri = Stoc initial + Cumparari – Stoc final =

= 15.600.000 + 104.000.000 – 44.600.000 = 75.000.000 lei

Remarcam faptul ca in situatia practicarii inventarului intermitent pentru stocurile din cumparari, achizitia este considerata o cheltuiala, din chiar momentul angajarii ei (receptia facturii de cumparare), indiferent de data consumului sau revanzarii stocului achizitionat.

Inventarul permanent pentru stocurile din cumparari de obiecte de inventar

Inventarul permanent utilizat pentru gestiunea stocurilor de obiecte de inventar presupune folosirea, in inregistrarile contabile a urmatoarelor conturi :

Contul 321 “ Obiecte de inventar “.

Tine evidenta existentei si miscarii stocurilor de obiecte de inventar aflate in patrimoniul unitatii.

Este un cont de activ care inregistreaza in debitul sau valoarea la cost de achizitie a obiectelor de inventar intrate in gestiunea unitatii astfel:

achizitionate cu plata de la furnizori ( 401, 408 );

platite din avansuri ( 542 );

primite prin donatie sau cu titlu gratuit ( 771 );

constatate plusuri la inventariere ( 602 );

In creditul contului 321 “ Obiecte de inventar “ se inregistreaza valoarea obiectelor de inventar iesite din gestiunea unitatii astfel :

prin scoaterea din folosinta a obiectelor de inventar ( 322 );

date spre prelucrare sau in custodie la terti ( 352 );

retragerea aportului in natura adus de actionari ( 108 );

lipsuri de inventar neimputabile ( 322 );

prin vanzare fara a fi prelucrate ( 371 );

pierderi din calamnitati ( 671 ).

Soldul contului 321 “ Obiecte de inventar “ reprezinta valoarea obiectelor de inventar aflate in patrimoniu.

Contul 322 “ Uzura obiectelor de inventar “.

Tine evidenta uzurii obiectelor de inventar a caror valoare se include in cheltuieli in mod esalonat pe durata mai multor exercitii sau integral potrivit reglementarilor in vigoare.

Este un cont de pasiv care inregistreaza in creditul sau uzura obiectelor de inventar date in folosinta, inclusa pe cheltuieli ( 602 ).

In debitul contului 321 “ Uzura obiectelor de inventar “ se inregistreaza valoarea obiectelor de inventar scoase din folosinta ( 321 ).

Soldul contului reprezinta valoarea uzurii aferenta obiectelor de inventar existente in gestiune.

Contul 602 “ Cheltuieli privind obiectele de inventar “.

Tine evidenta valorii uzurii obiectelor de inventar, inclusa pe cheltuieli, integral sau esalonat pe durata mai multor exercitii, in functie de metoda utilizata de unitatea patrimoniala.

In debitul contului 602 se inregistreaza uzura obiectelor de inventar date in folosinta, inclusa pe cheltuieli ( 322 ).

Exemplu : In cursul martie 2001 S.C. “ INTERBRANDS M&D “ SRL achizitioneaza ventilatoare pentru birou la cost efectiv de achizitie de 6.800.000 lei + TVA 19%, conform facturii 2375242 / 15.03.2001.

Inregistrarea achizitionarii echpamentelor de birou:

8.092.000

% = 401 “ Furnizori “

321 “ Obiecte de inventar “ 6.800.000

4426 “ TVA deductibila “ 1.292.000

Se inregistreaza uzura obiectelor de inventar:

602 “ Cheltuieli privind = 322 “ Uzura 6.800.000

obiectele de inventar “ obiectelor de inventar “

Inventarul permanent pentru stocurile din cumparari de obiecte de inventar evaluate la cost standard

Inventarul permanent la cost standard folosit in gestiunea stocurilor de obiecte de inventar

Presupune utilizarea conturilor :

Contul 321 “ Obiecte de inventar “.

Tine evidenta stocului si miscarii obiectelor de inventar evaluate la costuri standard, debitandu-se pe parcursul perioadei cu valoarea la cost standard a obiectelor de inventar intrate in gestiune.

Soldul contului 321 va reflecta valoarea obiectelor de inventar la cost standard existente in gestiune la finele perioadei.

Contul 322 “ Uzura obiectelor de inventar “.

Tine evidenta uzurii obiectelor de inventar evaluate la cost standard.

Contul 602 “ Cheltuieli privind obiectele de inventar “.

Tine evidenta valorii uzurii obiectelor de inventar inclusa pe cheltuieli integral sau esalonat pe mai multe exercitii, exprimata la cost efectiv de achizitie.

Pentru inregistrarea diferentelor intre costul standard si costul de achizitie se va utiliza contul 328 “ Diferente de pret la obiecte de inventar “.

Este un cont de activ, rectificativ al valorii de inregistrare a obiectelor de inventar.

In debitul contului 328 se inregistraza diferentele de pret la obiectele de inventar intrate in gestiunea unitatii, iar in creditul contului diferentele de pret aferente obiectelor de inventar iesite din gestiune.

Soldul contului 328 reprezinta diferentele de pret aferente obiectelor de inventar existente in gestiunea unitatii.

Pentru descarcarea diferentelor de pret aferente iesirilor se calculeaza un coeficient de repartizare folosind formula :

S.I. 328 + R.D. 328

K 328 =

S.I. 321 + R.D. 321

unde :

SI = sold initial;

RD= rulaj debitor.

Coeficientul de repartizare se aplica asupra rulajului creditor al contului 321 “ Obiecte de inventar “.

Exemplu :

1) Se inregistreaza achizitia ventilatoarelor de birou la cost efectiv de 6.800.000 lei, cost standard 7.000.000 lei.

% = 401 “ Furnizori “ 8.092.000

321 “ Obiecte de inventar “ 7.000.000

4426 “ TVA deductibila “ 1.292.000

328 “ Diferente de pret

la obiecte de inventar “ [200.000]

Se inregistreaza uzura obiectelor de inventar achizitionate.

602 “ Cheltuieli cu = % 6.800.000

obiectele de inventar “ 322 “ Uzura obiectelor 7.000.000

de inventar “

328 “ Diferente de pret [200.000]

la obiecte de inventar

Inventarul intermitent pentru stocurile din cumparari de obiecte de inventar

In cazul inventarului intermitent, contul 321 “ Obiecte de inventar “ se debiteaza cu ocazia constatarii stocului final prin inventariere si se crediteaza cu ocazia anularii stocului initial.

Contul 602 “ Cheltuieli privind obiectele de inventar “ va functiona astfel :

la inceputul exercitiului se debiteaza cu stocul initial la cost de achizitie, determinat prin inventar fizic la finele perioadei precedente;

pe parcursul perioadei se debiteaza cu toate cumpararile de obiecte de inventar la cost de achizitie;

la sfarsitul perioadei se debitaza cu toate cumpararile de obiecte de inventar la cost de achizitie;

la sfarsitul perioadei, se crediteaza cu valoarea la cost de achizitie a stocului final determinat prin inventariere. Pentru aceasta valoare se inchide contul de cheltuieli prin contul de rezultate 121 “ Profit si Pierdere “.

Exemplu : In cursul martie 2001 S.C. “ INTERBRANDS M&D “ SRL achizitioneaza ventilatoare pentru birou la cost efectiv de achizitie de 6.800.000 lei + TVA 19%, conform facturii 2375242 / 15.03.2001, soldul initial al contului de obiecte de inventar este de 1.250.000 lei.

Anularea stocului initial

602 “ Cheltuieli cu obiectele = 321 “ Obiecte de 1.250.000

de inventar “ inventar “

Achzitia de obiecte de inventar

% = 401 ” Furnizori “ 8.092.000

602 “ Cheltuieli cu

obiectele de inventar “ 6.800.000

4426 “ TVA deductibila “ 1.292.000

Se inregistreaza diferentele de inventar de 680.000 lei:

321 “ Obiecte de inventar “ = 602 “ Cheltuieli cu 680.000

obiectele de inventar”

4.2. Categorii de diferente la inventar si cazuri practice de regularizare a acestora la stocurile societatii comerciale

La stabilirea rezultatelor inventarierii si in urma confruntarii soldurilor scriptice ale stocurilor din contabilitate cu soldurile faptice rezultate din efectuarea fizica a inventarierii, in cadrul societatii comerciale “INTERBRANDS M&D” SRL pot apare urmatoarele categorii de diferente la inventar:

A. Plusuri la inventariere;

B. Minusuri la inventariere :

B.1. Minusuri in cadrul normelor legale de scazamant;

B.2. Minusuri generate de calamitati naturale;

B.3. Minusuri cauzate de unele persoane fizice sau

juridice;

B.4. Minusuri pentru care, la data terminarii inventarierii,

nu se poate stabili vinovatia unei persoane sau o alta

cauza si urmeaza sa se clarifice ulterior cauzele

minusurilor.

Pentru o corecta inregistrare in contabilitate a modului de regularizare a diferentelor constatate la inventariere, trebuie avuti in vedere mai multi factori:

natura diferentelor: plusuri sau minusuri;

categoria patrimoniala pentru care se constata diferente: stocuri, mijloace fixe, miljloace banesti etc.;

faza din circuitul economical intrepriderii in care apare categoria patrimoniala ( pentru stocuri );

cauzele care genereaza diferentele ( cazul minusurilor );

natura de constatare a diferentelor: curenta sau exceptionala;

natura intreprinderii ( intreprindere comerciala “en gross” sau “en detail”;

intreprindere cu capital privat sau cu capital de stat);.

Solutia de regularizare trebuie sa corespunda, in principiu, unei reguli.

Elementele care apar in contrapartida elementului patrimonial pentru care se face regularizarea diferentelor trebuie sa corespunda definitiilor elementelor care compun situatiile financiare: active, datorii, cheltuieli, venituri.

A. Plusuri la inventar

Din punct de vedere al categoriei patrimoniale inventariate, plusurile sunt asimilate intrarilor de bunuri ( cresteri de activ ). Plusurile constatate la la stocurile din aprovizionari conduc la scaderea cheltuielilor ( conturile la care s-ar fi inregistrat consumul ).

Plusuri de marfuri constate in depozit la o societate – en gros – cum este cazul societatii comerciale “ INTERBRANDS M&D “ SRL

Exemplu : La Societatea Comerciala “ INTERBRANDS M&D “ SRL in urma efectuarii inventarierii generale in cadrul depozitului “ Companiei Perfetti “ s-au constatat urmatoarele :

– stoc scriptic la produsul “ Golia Activ Plus “……………………58.000.000 lei

– stoc faptic la produsul “ Golia Activ Plus “ ……………………..59.200.000 lei

Plus la inventariere la produsul “ Golia Activ Plus “……………….1.200.000 lei

371 “ Marfuri “ = 607 “ Cheltuieli privind 1.200.000

marfurile “

“ + A “ “ – A “

Plusuri de marfuri constatate la o societate comerciala en-detail cu profil de comert se inregistreaza astfel:

666.400

371 “ Marfuri “ = %

“ + A “ 607 “ Cheltuieli privind 500.000

marfurile “

“ – A “

378 “ Diferente de pret 60.000

la marfuri “

4428 “ TVA neexigibila “ 106.400

“ + P “

Plusuri de obiecte de inventar constatate la inventarire :

Exemplu : In urma inventarierii generale a patrimoniului se constata urmatoarea situatie la stocul de obiecte de inventar – ventilatoare de birou :

– stoc scriptic…………………………………………………………………5.600.000 lei

– stoc faptic …………………………………………………………………..6.000.000 lei

Plusuri la inventariere -la obiecte de inventar – …………………….400.000 lei

321 “ Obiecte de = 602 “ Cheltuieli cu 400.000

inventar “ obiectele de inventar ”

“ +A “ “ – A “

B. Minusuri la inventar

Din punct de vedere al categoriei patrimoniale inventariate, minusurile sunt asimilate iesirilor de bunuri ( scaderi de activ ).

B.1. Minusuri in cadrul normelor legale de scazamant ( perisabilitati ):

Minusuri de stocul de marfuri la o societate comerciala “en-gros “ cu profil de comert :

Exemplu: La Societatea Comerciala “ INTERBRANDS M&D “ SRL in urma efectuarii inventarierii la depozitul “ Companiei Perfetti “ se stabilesc urmatoarele rezultate :

stoc scriptic la produsul “ Happydent Mountain “………………5.800.000 lei

stoc faptic la produsul “ Happydent Mountain “ ……………….5.400.000 lei

Minus la inventariere din produsul “Happydent Mountain“……….400.000 lei

607 “ Cheltuieli cu marfurile “ = 371 “ Marfuri “ 400.000

“ + A “ “ – A “

Minusuri la stocul de marfuri la o societate comerciala “ en detail “cu profil de comert :

% = 371 “ Marfuri “ 666.400

607 “ Cheltuieli privind “ – A “

marfurile “ 500.000

“ + A “

378 “ Diferente de pret 60.000

la marfuri “

4428 “ TVA neexigibila “ 106.400

“ – P “

Minusuri la obiecte de inventar ( se intampla foarte rar ) :

602 “ Cheltuieli cu = 321 “ Obiecte de inventar 75.000

cu obiectele de inventar

“ + A “ “ – A “

B.2. Minusuri generate de calamitati naturale :

Indiferent de categoria patrimoniala, minusurile generate de calamitatile naturale sunr operatii cu caracter exceptional.In acest sens, uzantele romanesti propun utilizarea nediferentiata a contului de cheltuieli exceptionale 6718 “ Alte cheltuieli exceptionale privind operatiile de gestiune “.

Minusuri de marfuri la o societate comerciala “ en detail “ cu profil de comert:

% = 371 “ Marfuri “ 1.190.000

6718 “ Alte cheltuieli excep- “ – A “

tionale privind operatiile 800.000

de gestiune “

“ + A “

378 “ Diferente de pret 200.000

la marfuri “

4428 “ TVA neexigibila “ 190.000

“ – P “

Minusuri constatate la inventariere la obiecte de inventar – in depozite:

Exemplu : : La societatea comerciala “ INTERBRANDS M&D “ SRL datorita unor calamitati naturale s-au constatat urmatoarele rezultate la inventarierea “dispozabilelor ( standurilor )” pentru marfuri din cadrul depozitului “ Companiei Gillette “ :

Stoc scriptic la dispozabilele pentru aparatele Mach 3……………….55.000.000

Stoc faptic la dispozabilele pentru aparatele Mach 3………………….45.000.000

Minus constatat la inventariere datorita unor calamitati naturale…10.000.000

6718 “ Alte cheltuieli = 321 “ Obiecte “ 10.000.000

exceptionale privind de inventar “

operatiile de gestiune “

“ + A “ “ – A “

Minusuri constate la inventariere la obiectele de inventar aflate in folosinta:

Exemplu : Se constata la inventariere un minus la ventilatoarele de birou aflate in folosinta in valoare de 1.800.000 lei.

322 “ Obiecte de inventar = 321 “ Obiecte de inventar “ 1.800.000

in folosinta “

“ – P “ “ + A “

B.3. Minusuri cauzate de persoane vinovate carora li se imputa lipsurile

Fiecare operatie in parte genereaza doua inregistrari:

– evidentierea minusului propriu-zis, solutionata pentru stocuri, ca in cazul minusurilor in cadrul normelor legale de scazamant, la stocurile din aprovizionari minusul este tratat ca o cheltuiala de exploatare.

– imputarea prejudiciului in contul persoanelor vinovate: debitarea fie a contului 4282 “ Alte creante in legatura cu personalul “, daca persoanele vinovate sunt salariati ai intreprinderii, fie a contului 461 “ Debitori diversi”, in toate celelalte cazuri; contrapartida creantei este un venit ( venituri din exploatare, contul 758 “ Alte venituri din exploatare “- in cazul stocurilor ).

Stabilirea lipsurilor imputabile :

In cazul constatarii unor lipsuri imputabile, administratorii iau masura imputarii acestora la valoarea lor de inlocuire.

Pretul de inlocuire = Costul de achizitie al bunului respectiv la data constatarii pagubei.

Costul de achizitie = pretul de cumparare practicat pe piata + taxele nerecuperabile, inclusiv TVA + cheltuielile de transport si aprovizionare .

In cazul bunurilor constatate lipsa ce urmeaza sa fie imputate, care nu pot fi cumparate de pe piata, valoarea lor de imputare se stabileste de catre o comisie formata din specialisti in domeniu.

Minusuri de marfuri la o societate comerciala “ en gros “ cu profil de comert:

Exemplu: In urma efectuarii inventarierii la marfurile din “ Depozitul Companiei B.A.T. “ s-au constatat minusuri la produsul -“Pall Mall Lights“ in valoare de 1.200.000 lei, minus ce se imputa gestionarului.

Minusuri de marfuri :

607 “ Cheltuieli cu marfurile “ = 371 “ Marfuri “ 1.200.000

“ + A “ “ – A “

Imputarea prejudiciului referitor la marfuri :

461 “ Debitori diversi “ = % 1.428.000

758 “ Alte venituri 1.200.000

din exploatare “

4427 “ TVA colectata “ 228.000

sau

4282 “ Alte creante

legate cu personalul “

“ + A “ “ + P “

Minusuri de marfuri la o societate comerciala “ en detail “ cu profil de comert

% = 371 “ Marfuri “ 1.190.000

607 “ Cheltuieli privind

marfurile “

“ + A “ “ – A “ 800.000

378 “ Diferente de pret

la marfuri “ 200.000

4428 “ TVA neexigibila “ 190.000

“ – P “

4282 “ Alte creant = % 1.190.000

in legatura cu personalul “ 758 “ Alte venituri

din exploatare” 1.000.000

4427 “ TVA colectata “ 190.000

“ + A “ “ + P “

Minusuri constatate la inventariere la obiecte de inventar aflate in depozit ( in stare noua )

La societatea comerciala “ INTERBRANDS M&D “ SRL din vina gestionarului s-au constatat urmatoarele rezultate la inventarierea “dispozabilelor ( standurilor )” pentru marfuri din cadrul depozitului “ Companiei Gillette “ :

Stoc scriptic la dispozabilele pentru aparatele Mach 3……………….50.000.000

Stoc faptic la dispozabilele pentru aparatele Mach 3………………….48.000.000

Minus constatat la inventariere din vina gestionarului…………………2.000.000

a)

602 “ Cheltuieli privind = 371 “ Marfuri “ 2.000.000

obiectele de inventar “

b) Imputarea prejudiciului gestionarului :

4282 “ Alte creante in = % 2.380.000

legatura cu personalul “ 758 “ Alte venituri 2.000.000

din exploatare “

4427 “ TVA 380.000

nedeductibila “

Minus constatat la inventarirea obiectelor de inventar in folosinta:

Exemplu : Se constata la inventariere un minus la ventilatoarele de birou aflate in folosinta in valoare de 1.800.000 lei, minus ce se imputa unei persoane care nu este angajatul firmei.

a)

322 “ Obiecte de = 321 “ Obiecte de 1.800.000

inventar in folosinta” inventar “

“ – P “ “ – A “

b) Imputarea prejudiciului persoanei vinovate:

461 “ Debitori = % 2.142.000

diversi “ 758 “ Alte venituri

din exploatare “ 1.800.000

4427 “ TVA colectata “ 342.000

“ + A “ “ + P “

Minusuri constate la materiale consumabile la inventariere care se imputa unei persoane fizice:

Exemplu : Se constata o lipsa la inventariere materiale consumabile – tonere pentru imprimanta, in valoare de 1.000.000, lipsa ce se imputa gestionarului.

a)

601 “ Materiale = 301 “ Materiale 1.000.000

consumabile “ consumabile “

“ + A “ “ – A “

b) Imputarea minusului gestionarului vinovat:

4282 “ Alte creante = % 1.190.000

in legatura cu 758 “ Alte venituri

personalul “ din exploatare “ 1.000.000

“ + A “ 4427 “ TVA colectata 190.000

B.4. Minusuri pentru care la data terminarii inventarierii nu se poate stabili vinovatul:

Cazul este considerat unul in curs de clarificare. Ca atare, contrapartida activului constatat minus la inventar va fi un cont de asteptare ( inclus de normalizatorii romani in categoria conturilor de regularizare ). Ulterior in urma clarificarii, contul 473 “ Decontari din operatii in curs de clarificare “ se crediteaza in corespondenta cu debitul contului ce reflecta cauza minusului.

Exemplu :

Minusul de marfuri la o intreprindere comerciala “ en gros “ pentru care, pana la data inventarierii, nu se poate determina faptul generator.

La societatea comerciala “ INTERBRANDS M&D “ SRL in urma inventarierii marfurilor din depozitul “ Companiei Procter&Gamble “ s-a constatat un minus de marfuri la produsul – TIDE LEMON – detergent de rufe in valoare de 2.550.000 lei, minus care nu a fost elucidat la data terminarii inventarierii.

Minusuri de marfuri:

473 “Decontari din operatii = 371 “ Marfuri “ 2.550.000

in curs de clarificare “

“ + A “ “ – A “

Dupa clarificarea situatiei :

daca se incadreaza in perisabilitati:

607 “ Chelt. cu marfurile “ = 473 “Decontari din operatii 2.550.000

in curs de clarificare

“ + A “ “ – A “

daca se incadreaza in calamitati:

6718 “ Alte chelt exceptionale = 473 “Decontari din operatii 2.550.000

din operatii de gest “ in curs de clarificare

“ + A “ “ – A “

c) daca se imputa persoanelor vinovate:

428 “ Alte datorii in leg cu = % 3.034.500

personalul “ 473 “Decontari din operatii

in curs de clarificare “ 2.550.000

4427 “ TVA colectata “ 484.500

“ + A “ “ + P “

Scazamintele legale

“Prin perisabilitati se inteleg scazamintele care se produc in timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii marfurilor determinate de procese naturale cum sunt : uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliza, racire, inghetare, topire, oxidare, aderare la peretii vagoanelor sau vaselor in care sunt ambalate sau transportate, descompunere, scurgere, imbibare, imprastiere, faramitare. spargere, inclusiv, procese de fermentare sau alte procese biofizice"(HG.. nr.190 / 27-10-1984, cap.I, art. 1).

Se aplica la valorile materiale la care sunt acceptate scazaminte.

"In normele maxime de perisabilitate nu se cuprind pierderile produse prin neglijenta in gospodarirea marfurilorr, sustrageri, alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate din cauze de forta majora" (HG. nr. 19 / 27-10-1984, cap.I, art. 2).

Normele de scazaminte nu se aplica anticipat, ci numai dupa constatarea existentei efective a lipsurilor si in limita acestora.

Normele de scazaminte nu se aplica automat, fiind. considerate limite maxime.

Cele mai frecvente categorii de perisabilitati intalnite in practica economica sunt:

1. Perisabilitati in timpul transportului

Se refera la pierderile ce intervin in volumul cantitativ si uneori calitativ si se calculeaza, de regula, prin aplicarea cotelor procentuale de scazaminte asupra marfurilor transportate.

Pentru preluarea bunurilor in gestiune prin cantarire, masurare etc., perisabilitatile se calculeaza si se acorda pe baza documentelor de constatare a diferentelor de receptie lntocmite pentru fiecare lot transportat in limita cotelor procentuale de perisabilitate si a diferentelor efectiv constatate , mai putin pierderile produse din vina furnizorului, carausilor sau alte cazuri de forta majora.

Pentru pierderile produse in timpul transportului este necesar sa se intocmeasca pe langa actele de receptie din care sa rezulte lipsa neimputabila si un proces-verbal de constatare sau distrugere sau valorificare a probelor.

2. Perisabilititile pe timpul manipularii

Se pot calcula distinct, in functie de cantitatea manipulata , sau pot fi incluse in perisabilitatile calculate pentru transport sau depozitare.

3. Perisabilititile pe timpul depozitarii

Se determina diferit de la o grupa la alta de marfurii, in functie de particularitatile fizico-chimice ale bunurilor depozitate si in functie de frecventa si volumul intrarilor si iesirilor din depozit.

Pentru produsele nealimentare ..normele de perisabilitate se refera la perioada de depozitare de un an si se aplica la cantitatea egala cu stocul mediu anual, pentru fiecare produs" (HG. 190/ 27-10-1984 , cap.II, art.5).

4.3. Documente utilizate in cadrul inventarierii patrimoniului

In general, formularele care se intocmesc cu ocazia inventarierii patrimoniului sunt:

decizia de inventariere;

declaratia de inventar;

– proces-verbal de sigilare;

– lista de inventariere;

– extras de cont;

– registru inventar;

– proces-verbal de inventariere;

– nota explicativa;

– decizia de imputare;

angajament de plata.

Decizia de inventariere

Se intocmeste de administratorul, ordonatorul de credite sau alta persoana care are raspunderea gestionarii patrimoniului, la solicitarea sefului compartimentului de control financiar, in conformitate cu planul semestrial de control aprobat de consiliul de administratie.

Decizia de inventariere se ataseaza la compartimentul financiar contabil.

INTERBRANDS SRL

(unitatea)

DECIZIA DE INVENTARIERE

nr.l20 din 30-09-2000

In vederea inventarierii ……….marfurilor ……………………..

din ….incinta depozitului Diviziei Gillette…..gestionat de …Cheosea Marius….

se instituie comisia de inventariere compusa din:

Domnul(a) ……Ionita Silvia…….., presedinte

Domnul(a)…….Purizianu Gh……, membru

Domnul(a)…….Florea Alina……., secretar

Inventarierea se incepe la…..0l-10-2000……………………………….

si se va termina la ………..20-l0-2000……………………………..

Controlul gestiunii si intocmirea procesului-verbal de control se vor efectua de ….comisia de inventariere……….. organ de control in cadrul compartimentului CFG, pana la data de….20-l0-2000…………

DIRECTOR, Vizat,

CONTABIL SEF ,

Declaratia de inventar

Serveste ca declaratie scrisa a gestionarului raspunzator de gestiunea valorilor materiale, pe care o prezinta comisiei de inventariere.

Se intocmeste intr-un exemplar, de catre gestionar, dupa sigilarea locurilor de pastrare a valorilor materiale si banesti de care raspunde gestionarul respectiv sau, acolo unde nu este posibil, jnainte de jnceperea operatiei de inventariere.

Din declaratie trebuie sa rezulte daca:

– gestioneaza valori materiale si in alte locuri de depozitare;

– in afara valorilor materiale ale unitatii patrimoniale respective, are in gestiune si altele apartinand tertilor, primite cu sau fara documente;

– are plusuri sau lipsuri in gestiune despre a caror cantitate sau valoare are cunostinta;

– are valori materiale nereceptionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au intocmit documentele aferente;

– a primit sau a eliberat valori materiale fara documente legale;

– detine numerar sau alte hartii de valoare rezultate din vanzarea bunurilor aflate in gestiunea sa;

– are documente de primire-predare care nu au fost operate in evidenta " gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.

In declaratia scrisa se mentioneaza numarul si data ultimului document de intrare si iesire a bunurilor in si din gestiune.

Declaratia se dateaza si se semneaza de catre gestionarul raspunzator de gestiunea valorilor materiale si de catre comisia de inventariere, care atesta ca a fost data in prezenta sa.

Declaratia de inventar se arhiveaza la compartimentul financiar contabil, impreuna cu lucrarile comisiei de inventariere.

INTERBRANDS SRL

––––––––––––

(unitatea)

Declaratie de inventar

Subsemnatul(a)…Cheosea……………Marius……gestionar al…Depozitului Companiei Gillette…numit prin decizia nr. ..110…din data…30-09-2000……………..declar:

l. Toate valorile materiale si banesti aflate in gestiunea subsemnatului se gasesc in incaperile (locurile): ….magazie si curtea depozitului…….

2. Posed (nu posed) valori materiale si banesti apartinand……tertilor……

3. Am (nu am) cunostinta de existenta unor plusuri in valoare (cantitate) de…………………………………………………..

4. Am ( nu am ) eliberat valori materiale si banesti fara documente legale. Beneficiar……………

5. Am (nu am) valori materiale nereceptionate sau care trebuie expediate, pentru

s-au intocmit documentele aferente in cantitate de:……………………………….

6. Am (nu am) documente de primire-predare care nu au fost operate la zi sau nu au fost predate la contabilitate ………………………………………………

7. Detin ( nu detin ) numerar din vanzarea marfurilor aflate in gestiune, de lei ……………………

8. Ultimele documente de intrare sunt: fel….NIR….. nr….203…din..29-09-2000…….

9. Ultimele documente de iesire sunt: fel…Factura….. nr..2372378……din….29-09-2000…….. .

l0. Ultimul raport de gestiune a fost incheiat la data de………………….pentru

perioada…………………………….

11. Alte mentiuni…………………………………………….

Semnaturi Data in fata noastra Gestionar

Data………ora…………

Proces-verbal de sigilare

Comisia de inventariere are obligatia sa asigure inchiderea si sigilarea, in prezenta gestionarului, ori de cate ori se intrerup operatiunile de inventariere si se paraseste gestiunea.

Daca valorile materiale supuse inventarierii, gestionate de catre o singura persoana, sunt depozitate in locuri diferite sau cand gestiunea are mai multe cai de acces, membrii comisiei care efectueaza inventarierea trebuie sa sigileze toate aceste locuri si caile lor de acces, cu exceptia locului in care a inceput inventarierea, care se sigileaza numai in cazul cand inventarierea nu se termina intr-o singura zi.

Documentele intocmite de comisia de inventariere raman in cadrul gestiunii inventariate, in fisete, casete, dulapuri etc., incuiate si sigilate. Sigiliul se pastreaza, pe durata inventarierii, de catre responsabilul comisiei de inventariere.

La reluarea lucrarilor se controleaza daca sigiliul este intact. In caz contrar, acest fapt se consemneaza intr-un proces-verbal de desigilare, care se semneaza de catre comisia de inventariere si de catre gestionar, luandu-se masurile necesare.

INTERBRANDS SRL

–––––––––––––

(unitatea)

PROCES-VERBAL DE SIGILARE

din l-l0- 2000

In executarea deciziei de inventariere nr..l20….din…30-09-2000………….privind gestiunea……………….nr. …….2…….. subsemnatul………….Ionita Silvia………………….organ de control…….CFG………… in prezenta d-Iui….Cheosea Marius………………gestionar, am procedat la sigilarea urmatoarelor spatii de depozitare a valorilor materiale si banesti in imobilele (imobilul) situate in…Bucuresti…….. strada………………. nr……………………….

(localitatea)

A fost aplicat sigiliul……………………………32ARC……………………….

(numarul si caracteristicile sigiliului)

Odata cu sigilarea s-a procedat si la predarea catre organele de control la al doilea rand de incuietori, de la usile de acces sigilate, mai sus aratate.

Organe de control…..CFG……..Gestionar,……………….Asistenti,………. Astazi 2-l0-2000…………ora…..l4,OO……..s-a procedat la desigilarea Urmatoarelor usi de acces ………………………………….dupa verificarea prealabila a sigiliului aplicat, care a fost intact.

Organe de control………………… Gestionar,………………….Asistenti,…………………..

Consemnarea desigilarii si resigilarii se repetii, dupa caz.

Lista de inventariere

"Inventarierea faptica a patrimoniului unitatilor se materializeaza prin inscrierea cu cerneala sau pix, fara spatii libere sau stersaturi, a valorilor inventariate in formularul «Lista de inventariere» , in urma verificarii existentei fizice a fiecarui bun inventariat"(Ordin 2388, art. 33).

Lista de inventariere serveste ca:

– document de baza pentru stabilirea lipsurilor si plusurilor de valori materiale constatate cu ocazia inventarierii ;

– document justificativ de inregistrare in evidenta magaziilor (depozitelor) si in contabilitate a plusurilor si minusurilor constatate;

– document pentru intocmirea registrului de inventar;

– document pentru stabilirea provizioanelor pentru deprecieri;

– document centralizator al operatiunilor de inventariere.

Se intocmeste intr-un exemplar, la locurile de depozitare, de regula anual sau in situatiile prevazute de norme, de comisia de inventariere , pe gestiuni, conturi de valori materiale, eventual grupe sau subgrupe, separat pentru cele in custodie, aflate asupra personalului unitatii la data inventarierii, primite pentru prelucrare etc.

"Bunurile aflate in ambalaje originale intacte nu se desfac decat prin sondaj, acest lucru urmand a fi mentionat si in lista de inventariere" (Ordin 2388, art. l4).

Listele de inventariere se intocmesc separat pentru:

– marfuri pe categorii de sortimente, obiecte de inventar, materiale consumabile etc., aflate in cadrul depozitelor;

– bunurile in custodie. In acest caz listele de inventariere trebuie sa contina, pe langa elementele comune ( felul marfurilor, cantitatea, valoarea etc. ), numarul si data actului de predare-primire in custodie;

– stocurile de valori materiale fara miscare, de prisos, de calitate necorespunzatoare, depreciate, fara desfacere asigurata. La listele de inventariere se anexeaza procesele-verbale in care se arata cauzele nefolosirii, caracterul si gradul deteriorarii sau deprecierii, cauzele care au determinat starea bunurilor respective, persoanele vinovate. Constatarile facute se solutioneaza de conducerea unitatii;

– produsele si marfurile aflate in expeditie, care se inventariaza de catre unitatile furnizoare;

– valorile materiale achizitionate aflate in curs de aprovizonare care se inventariaza de unitatea cumparatoare;

– formularele cu regim special, care se inscriu in listele de inventariere in ordinea codurilor ;

Listele de inventariere se semneaza de catre:

– membrii comisiei de inventariere;

– gestionar, sau gestionarii in cazul gestiunilor colective, cu mai multe schimburi; atat de persoana (sau persoanele) care preda gestiunea, cat si de gestionarul (gestionarii) care primeste gestiunea, in cazul predarii-primirii gestiunii.

Pentru stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeaza la verificarea exactitatii inregistrarilor efectuate in fisele de magazie si in contabilitate, a evaluarilor, calculelor si totalizarilor dIn contabilitate. Greselile descoperite se corecteaza inainte de consemnarea rezultatelor inventarierii.

Listele de inventariere circula la:

– conducatorul compartimentului financiar- contabil, pentru a fi semnate, dupa care se remit comisiei de inventariere;

– gestionar, pentru semnarea fiecarei file, mentionand pe ultima fila a listei de inventariere ca toate cantitatile au fost stabilite in prezenta sa, ca bunurile respective se afla in pastrarea si raspunderea sa;

– compartimentul financiar-contabil, pentru calcularea diferentelor valorice, semnarea listei de inventariere privind exactitatea soldului scriptic si verificarea calculelor efectuate;

– comisia de inventariere, pentru stabilirea minusurilor, plusurilor si a deprecierilor constatate la inventar si consemnarea rezultatelor inventarierii in procesul-verbal;

– conducatorul compartimentului financiar-contabil si compartimentului juridic, impreuna cu procesele-verbale cuprinzand cauzele degradarii sau deteriorarii bunurilor, inclusiv persoanele vinovate, precum si procesul verbal al rezultatelor inventarierii, pentru avizarea propunerilor facute de comisia de inventariere;

– conducatorul unitatii, impreuna cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii, pentru a decide asupra solutionarii propunerilor facute;

– unitatea careia ii apartin valorile materiale primite in custodie, pentru prelucrare etc., in scopul comunicarii eventualelor nepotriviri.

Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

Pentru gestiunile global-valorice serveste ca document pentru:

– inventarierea rechizitelor de birou,. imprimantelor, materialelor destinate ambalarii;

– inventarierea marfurilor si ambalajelor aflate in evidenta cantitativ valorica in unitatile cu amanuntul;

– stabilirea minusurilor si plusurilor valorice in gestiunile inventariate;

inregistrarea in evidenta de la locurile de depozitare si contabilitate(document justificativ);

intocmirea registrului- inventar;

– stabilirea provizioanelor pentru deprecieri.

Se intocmeste in trei exemplare la locurile de depozitare (un exemplar de catre gestionar iar doua exemplare de catre un membru al comisiei de inventariere ), pe gestiuni si conturi de marfuri si ambalaje.

In cazul predarii-primirii gestiunii, listele de inventariere se intocmesc in cinci exemplare (un exemplar la gestionarul predator, un exemplar la gestionarul primitor, iar trei exemplare de catre un membru al comisiei de inventariere ).

Pentru bunurile deteriorate total sau partial, degradate, precum si pentru cele fara miscare sau care nu mai pot fi valorificate se intocmesc liste de inventariere separate.

In listele de inventariere se inscriu stocurile faptice stabilite de comisia de inventariere prin numarare, cantarire, masurare sau cubare.

Dupa terminarea lucrarilor de inventariere, pe fiecare fila se calculeaza totalul indicilor naturali in coloana “Cantitate" si totalul coloanei “Valoare", dupa care comisia de inventariere lntocmeste “Recapitulatia listelor de inventariere” , care cuprinde : numarul fiecarei liste de inventariere, totalul indicatorilor naturali si valoarea bunurilor inventariate din fiecare lista , precum si totalul indicilor naturali si valoarea totala a bunurilor inventariate.

Listele de inventariere se semneaza pe fiecare fila de :

– membrii comisiei de inventariere;

– gestionar, gestionarii sau persoanele care au calitatea de gestionar, in cazul unei gestiuni colective, cu mai multe schimburi; atat de persoana/ persoanele care preda gestiunea, cat si de catre gestionarul/gestionarii care primeste gestiunea, in cazul predarii-primirii gestiunii;

– contabilul care tine evidenta gestiunii.

Rezultatele insentarierii se stabilesc prin compararea stocului faptic valoric al bununlor iventariate cu soldul scriptic din contabilitate.

In acest scop, se procedeaza la o verificare amanuntita a exactitatii tuturor evaluarilor, calculelor, totalizarilor si inregistrarilor din contabilitate si din evidenta de la locurile de depozitare.

Greselile identificate se corecteaza inainte de stabilirea rezultatelor inventarierii.

Listele de inventariere se arhiveaza astfel:

exemplarul 1, la compartimentul financiar-contabil;

exemplarul 2 , la compartimentul verificarii gestionare.

Lista de inventariere

Depozit Divizia Gillette

Registrul inventar

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu, in care se inregistreaza toate elementele patrimoniale de activ si pasiv, grupate in functie de natura lor, conform posturilor din bilantul contabil, inventariate potrivit normelor legale.

Elementele patrimoniale inscrise in registrul- inventar au la baza listele de inventariere sau alte documente care justifica continutul fiecarui post din bilantul contabil.

Registrul-inventar serveste ca:

– document contabil obligatoriu de inregistrare anuala si de grupare a rezultatelor patrimoniului;

– proba in litigiu.

Se intocmeste intr-un singur exemplar, la sfirsitul anului, fara stersaturi si fara spatii libere, pe baza datelor cuprinse in "Listele de inventariere" si "Procesele-verbale" de inventariere a elementelor patrimoniale, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi.

Registrul-inventar are urmatoarea structura:

– numarul curent al fiecarei operatiuni inregistrate in registru, cronologic, de la deschiderea acestuia pana la epuizarea filelor sau incetarea activitatii;

– obiectul inventarierii, respectiv a conturilor de valori materiale pe gestiuni, a conturilor privind debitorii, creditorii, provizioane etc.;

– valoarea din contabilitate privind conturile supuse inventarierii;

– valoarea de inventar a elementelor patrimoniale stabilita de membrii comisiei de inventariere ( pe baza "Listelor de inventariere" si a "Proceselor-verbale de inventariere");

– diferentele de evaluare de inregistrat, calculate ca diferenta intre valoarea contabila si valoarea de inventar;

– cauzele diferentelor: deprecieri, dezasortari.

Registrul-inventar se numeroteaza si snuruieste. Se parafeaza de catre organul fiscal teritorial la inceperea activitatii, la incetarea activitatii unitatii, precum si in cazul epuizarii filelor din acesta si deschiderii unui registru nou.

REGISTRU-INVENTAR

Procesul-verbal de invetariere

Rezultatele inventarierii se inscriu de catre comisia de inventariere, dupa confirmarea de catre compartimentul de contabilitate a soldurilor scriptice, intr-un proces-verbal.

Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii contine in principal, urmatoarele elemente:

– data jntocmirii;

– numele si prenumele comisiei de inventariere;

– numarul si data actului de numire a comisiei de inventariere;

– gestiunea inventariata;

– data jnceperii si terminarii operatiunii de inventariere;

– rezultatele inventarierii;

– concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor si, minusurilor constatate si la persoanele vinovate, precum si propuneri de masuri in legatura cu acestea;

– volumul stocurilor depreciate, fara miscare, cu miscare lenta, greu vandabile, fara desfacere asigurata si propuneri de masuri in vederea reintegrarii lor in circuitul economic;

– propuneri de scoatere din uz a obiectelor de inventar si de declasare sau casare a unor stocuri;

– constatari privind pastrarea, depozitarea, integritatii bunurilor din gestiune;

– alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.

Pentru stocurile la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor deinventariere intocmite distinct, comisia de inventariere face propuneri privind constituirea provizioanelor pentru depreciere, aratand, cauzele care au determinat deprecierile respective.

Propunerile cuprinse in procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezinta, in termen de trei zile de la data incheierii operatiunilor de inventariere , administratorului unitatii patrimoniale. Aceasta ,cu avizul conducatorului compartimentului financiar-contabil si al sefului compartimentului juridic, decide, in termen de cel mult cinci zile, asupra solutionarii propunerilor facute.

INTERBRANDS SRL

(Unitatea)

Proces – verbal de inventariere

incheiat astazi 20-l0-2000

Subsemnatii :

Domnul(a) …….Ionita Silvia………, presedinte

Domnul(a)……..Parizianu Gh……., membru

Domnul(a)……..Florea Alina ……., secretar

reuniti in comisia de inventariere in baza deciziei nr….l20…..din….30-09-2000………, in prezenta gestionarului…………Cheosea..Marius…………………, am procedat la inventarierea ……..marfurilor si obiectelor de inventar…….din…..incinta depozitului Depozitului Gillette……..

In urma operatiunii de numarare, cantarire si masurare, comisia a constatat (nu a constatat) plusuri sau minusuri in gestiune.

Eliberarea …. marfurilor… pe parcursul inventarului s-a facut dupa ce comisia a efectuat , cantarirea, numararea …..marfurilor solicitate…..

Prezentul Proces-verbal a fost incheiat in doua exemplare.

Gestionar, Comisia de inventariere,

Anexa

Nota explicativa

Nota explicativa se solicita de organele de inventariere ori de cate ori se constata deficiente sau abateri care atrag masuri de sanctionare, disciplinare, contraventionale, materiale sau personale.

Se iau persoanele raspunzatoare de deficientele sau abaterile constatate, precum si persoanele care pot aduce clarificari asupra imprejurarilor sau cauzelor care au condus la nerespectarea prevederilor legale.

Se ataseaza la dosarul gestiunii inventariate si se arhiveaza la compartimentul verificari gestionare.

NOTA EXPLICATIVA

Subsemnatul ..Cheosea….Marius…salariat la….SC. INTERBRANDS SRL……………….in functia de…gestionar…la intrebarile puse de………Ionita Silvia………………………………………………………………………………………………

(numele si prenumele organului de control )

din…..comp. CFG………in baza art.8 din Legea nr. 30/l99l dau urmatoarele explicatii:

l. Intrebarea:…….Ce s-a intamplat cu cele 30 folii de baterii AK 12 Duracell deteriorate, la pretul unitar de 150.000 lei/folie ? …………………………..

l. Raspuns: ….Nu sunt vinovat pentru ca in depozit nu sunt spatii adecvate pentru depozitarea bateriilor ………………………………………………….

2. Intrebarea:………………………………………………

2. Raspuns:………………………………………………

3…………………………………………………………………………………………………………………………

Mai aveti ceva de adaugat? …………………………………………………………………………..

Semnatura……………………….. Data………………

Data in fata noastra,

(organ de control)

Decizia de imputare

Decizia de imputare se emite de conducatorul unitatii pagubite sau al organului ierarhic superior, in cazul in care de producerea pagubei se fac vinovate si persoane numite in functii de acesta (director, contabil sef etc.), singure sau impreuna cu alte persoane.

Emiterea deciziei este obligatorie daca unitatea a primit "dispozitie obligatorie" de la organele de control ale Ministerului Finantelor.

Decizia de imputare serveste ca:

– document de imputare a valorii pagubei produse de persoanele incadrate in munca;

– titlu executoriu din momentul comunicarii;

– document de inregistrare in contabilitate.

Decizia de imputare se intocmeste in doua sau mai multe exemplare, in functie de numarul persoanelor raspunzatoare pentru paguba produsa, pe baza actelor de constatare (referate, procese-verbale etc.).

Se vizeaza de persoana imputernicita sa execute controlul financiar preventiv si de compartimentul juridic, se semneaza de catre conducatorul , unitatii.

Decizia de imputare circula la:

– contabilul sef, pentru acordarea vizei de control financiar preventiv (ambele exemplare);

– jurisconsult, pentru avizarea asupra legalitatii si realitatii;

– conducatorul unitatii, pentru a decide asupra imputarii valorii pagubei constatate, prin semnare (ambele exemplare);

– persoana (sau persoanele) raspunzatoare de paguba adusa unitatii, pentru semnarea de luare la cunostinta si de primire a deciziei de imputare (ambele exemplare).

Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil (exemplar2)

….INTERBRANDS SRL…..

(Unitatea)

DECIZIE DE IMPUTARE

Nr…l02…din..22-l0-2000…..

Avand in vedere actul de constatare (proces verbal. referat etc.) din 20-10- …………..intocmit de …CFG……………….. din care rezulta ca s-a produs o paguba in valoare de….4.500.000 lei………………….lei reprezentand …lipsa folii de baterii AK12 Duracell…….

Paguba s-a produs in perioada……iunie- august……………..fiind adusa la cunostinta conducerii prin actul de constatare sus-aratat.

Raspunzator pentru producerea pagubei se face domnul(a)…………………..Cheosea Marius………….avand functia de..gestionar..si locul de munca la…….SC INTERBRANDS SRL……..domiciliat in…..Bucuresti str….Gradinii…….. nr..42…… bloc ….scara……….etaj….. ap……. .

Avand in vedere temeiurile de drept si de fapt care determina angajarea raspunderii materiale, totalul pagubei de lei…..4.500.000 lei…se suporta de persoanele(a) vinovate dupa cum urmeaza:

lei ..4.500.000….. domnul(a)….Cheosea Marius…..

Calculul s-a facut asa cum rezulta din actul de constatare.

In Nota(ele) explicativa(e) data(e) cu ocazia constatarii pagubei domnul……..

…Cheosea Marius……a sustinut ca….nu este vinovata deoarece prin referatul nr. 75 inaintat conducerii a atras atentia asupra pastrarii necorespunzatoare marfurilor. . . .

Sustinerile s-au dovedit neintemeiate deoarece:………………………………

In temeiul art. l02, l05, l07 si l08 din Codul Muncii.

DECIDE:

Se imputa domnului(ei)………Cheosea Marius……….. avand functia de ….gestionar…..locul de munca…SC INTERBRANDS SRL…………. domiciliat in….Bucuresti…………suma de….4.500.000……………lei, adica…patru milioane cinci sute de mii lei……..

Prezenta decizie poate fi contestata in termen de 30 de zile de la comunicare

Director, Viza Control financiar preventiv Viza jurisconsult,

Contabil Sef,

Dovada de comunicare

Subsemnatul..Cheosea Marius……domiciliat in…Bucuresti……………am primit decizia de imputare …l02…….din….22-l0-2000……..emisa de……CFG….in valoare de…4.500.000………… lei.

Semnatura,

.Data…….22-10-1999……….

Referat nr.75

in atentia D-Iui Director

Subsemnatul Cheosea Marius, angajata SC INTERBRANDS SRL, in functia de gestionar va aduc la cunostinta urmatoarele:

In ziua de l4-05-l999 au fost receptionate in cadrul societatii urmatoarele cantitati de marfuri:

– 1.000 folii de baterii Duracell AK12;

– 5.000 spume de barbierit;

– 1.000 aparate de barbierit Mach 3;

Aceste materiale sunt depozitate in conditii necorespunzatoare.

Va rog sa ma ajutati sa gasim un spatiu pentru depozitare corespunzatoare.

Mentionez ca "Nota de intrare – receptie" si "facturile" nu au fost semnate de mine.

Data: l4 mai 20 Semnatura,

Angajament de plata

Angajamentul de plata serveste ca:

– angajament de plata a unei sume ce reprezinta o paguba adusa unitatii;

– titlu executoriu pentru rccuperarea pagubelor;

– titlu executoriu pentru executia silita, in caz de nerespectare a angajamentului.

Angajamentul de plata se intocmeste intr-un exemplar, de persoana care se angajeaza, in conditiile in care exista document din care rezulta pagube sau alte obligatii de plata (proces-verbal de control, proces-verbal al comisiei de inventariere, note de rebut etc.).

Circula la persoana in fata careia s-a luat angajamentul ( organ de control, jurisconsult, alte persoane desemnate ).

Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

ANGAJAMENT DE PLATA

Subsemnatul….Cheosea Marius….domiciliat in…Bucuresti..str..Gradinii.nr. 42

bl…..sc…et……….ap……….jud……………posesor al B.I. seria…DK.nr.324246.

emis de..Circa l..sub.. nr………….in.. anul……………..avand functia de……gestionar…..la unitatea…INTERBRANDS SRL…luand cunostinta de faptul ca prin….Procesul verbal de inventariere…s-a constatat ca din vina mea am produs unitatii…INTERBRANDS SRL…..o paguba de …4.500.000….lei, provenita din..degradare ca urmare a depozitarii necorespunzdtoare………imi iau angajamentul de a plati aceasta suma unitatii pagubite astfel:….30% din retributia lunara………..

Prezentul angajament l-am luat in conformitate cu art.32 din Legea nr. 22/l969

In caz de nerespectare se va proceda la executarea silita.

Semnatura………………….. data….30-l0-2000……..

Data in fata noastra,………………………..

Calitatea……………………….

Semnatura:……..

Unitatea creditoare Nr. de inregistrare…….. din……………..

Catre ………………………

Contul…………………

Banca…………………..

CAPITOLUL V

SOLUTIE PRIVIND INFORMATIZAREA ACTIVITATILOR DE ELABORARE A GESTIUNII STOCURILOR

Principii functionale introduse de produsul WINCONTA;

Sistemul de codificare utilizat;

Definirea societatii comerciale si parametrilor sistemului;

Implementarea produsului WINCONTA in sistemul informational al agentului S.C. “ INTERBRANDS M&D “ S.R.L.

Principiile functionale utilizate de produsul WINCONTA

Firma CIEL a avut in vedere la proiectarea produsului WINCONTA urmatoarele principii :

Principii contabile generale :

Principiul Prudentei;

Principiul Permanentei Metodelor;

Principiul Continuitatii Activitatii;

Principiul Independentei Exercitiului;

Principiul Intangibilitatii Bilantului de Deschidere;

Principiul Necompensarii;

Principiul Responsabilitatii;

Principiul Partidei Duble;

Principiul dezvoltarii de bugete de venituri si cheltuieli prin care se stabilesc niveluri programate pe : tipuri de activitate, structuri organizatorice, afaceri distincte, de import, export.

Principiul stabilirii rulajelor pe baza introducerii datelor din ultima balanta de verificare sintetica sau prin trecerea automata de la un exercitiu financiar la altul.

Principiul declararii exercitiului financiar si perioadei de culegere date : se poate declara in mod normal limitele anului calendaristic drept exercitiu financiar sau orice alta perioada. Perioada de culegere date trebuie inclusa din punctul de vedere al orizontului de timp in limitele exercitiului finaanciar.

Principiul echilibrarii perpetue a inregistrarilor contabile in orice faza de lucru pentru WINCONTA pornind de la culegerea datelor, prelucrari si continuand cu listarile rapoatelor contabile. Acest principiu se verifica in 2 moduri:

a) controlul prin zero la nivel de inregistrare contabila potrivit caruia, in orice moment, se realizeaza egalitatea : c c

DBc – CRc = Ø , c = tipul contului;

c=1 c=1 DB = suma debitoare;

CR = suma creditoare.

b) controlul de coerenta, prin verificare totala ( controlului prin zero ) la nivelurile tuturor inregistrarilor BDC prin aparitia mesajului :

Principiul utilizarii DST ca rezultat al introducerii datelor si transferul acestora in DSD prin intermediul caruia se separa inregistrarile BDC ce pot fi modificate ( DST ) de cele nemodificabile ( DSD );

Principiul validarii datelor de intrare in trei moduri:

validare primara la nivel de atribut ( C, N, D )

validare functionala asigura verificarea controlului de coerenta, daca la nivelul DST este asigurata egalitatea DEBIT-CREDIT;

validarea tertiala se asigura prin intermediul functiei de validare a DST care conduce la transformarea acestora in DSD, daca se indeplineste controlul de coerenta DEBIT = CREDIT;

In situatia in care utilizatorul doreste in continuare sa schimbe inregistrarile contabile, atunci el poate apela functia STORNARE, dupa care poate introduce noile inregistrari contabile in contextul dorit de acesta;

Sistemul de codificare utilizat

Sistemul de codificare utilizat de WINCONTA are in vedere gestionarea optima a datelor din BDC si are un rol fundamental in asigurarea corectitudinii si coerentei acestora. Astfel utilizatorul trebuie sa cunoasca urmatoarele elemente :

nivelul de utilizare al codului ( general, specific fiecarei optiuni, specific fiecarui program );

atributul codificat si tipul asociat acestuia ( N, C, D );

tipul de cod folosit ( secvential, secvential pe grupe, juxtapus, ierarhizat, numeric, alfanumeric etc. );

semnificatia structurilor codului, deoarece fiecare treapta are o semantica separata;

modul concret de utilizare a datelor in orice faza de culegere a datelor pentru ca produsul dezvolta sistemul particular pentru introducerea datelor refertoare la incasari, plati, facturi furnizor/clienti sau cele de tip universala sau multipla.

Astfel exista o interconexiune si o independenta stricta si totala intre modul de introducere a atributelor codificate, prelucrarile si listarile standard dezvoltate de WINCONTA

Definirea societatilor si parametrilor sistemului

5.3.1.Operatii privind societatile

Optiunea “ DOSAR “ asigura utilizatorului doua functii :

Posibilitatea lucrului in mod multisocietate;

Actualizarea lucrului si a datelor privind o societate.

Posibilitatea lucrului in mod multisocietate asigura gestiunea unui numar nelimitat de societati, iar pe de alta parte se asigura centralizarea rezultatelor finale ale unei societati satelit si cadrul unei societati coordonatoare.

Actualizarea lucrului si a datelor privind o societate se realizeaza prin intermediul optiunii DOSAR, asfel:

suboptiunea DOSAR/DESCHIDERE asigura accesul la directorul si la datele unei societati deja create.

Suboptiunea DOSAR/CREARE permite introducerea unui cod alfanumeric pentru identificatorul societatii nou create.

Suboptiunea DOSAR/MODIFICARE, posibilitatea schimbarii urmatoarelor date specifice societatii modificate ( adresa societatii, codul postal, numar registru comertului etc. ).

Suboptiunea DOSAR/STERGERE, asigura invalidarea accesului la o societate dorita, operatia fiind ireversibila.

Suboptiunea DOSAR/DUPLICARE va crea o societate exact ca in cazul optiunii DOSAR/CREARE.

5.3.2. Configurarea sistemului

Se realizeaza prin intermediul optiunilor:

DOSAR/CONFIGURARE

DOSAR/UTILIZATORI

DOSAR/PREFERINTE

DOSAR/IMPRIMANTA

In cadrul configurarii sistemului se pot seta :

limitele exercitiului financiar;

unele elemente standard;

conturile standard pentru prelucrare;

conturile standard pentru care se vor obtine subtotaluri in rapoartele contabile;

conturile si coeficientul TVA;

defini si autoriza utilizatorii;

imprimanta;

prelucrarile produsului paralel cu inchiderea si salvarea BDC.

Exercitiu financiar asigura definirea a trei intervale de timp:

Exercitiu financiar N, este declarat prin limitele calendaristice ale anului curent ( data de inceput si de sfarsit a exercitiului financiar );

Exercitiu financiar N+1, reprezinta limitele calendaristice ale anului urmator;

Perioada de culegere date, este furnizata prin doua date calendaristice, cu conditia ca aceasta data sa fie egala sau mai mare decat data de inceput a exercitiului financiar N.

Parametrii de lucru se pot defini prin optiunea DOSAR/CONFIGURARE/DIVERSE si pot fi :

tipul explicatiei in culegerea de date ( explicatie libera sau titlu cont );

gestiunea multi-devize, se precizeaza tipurile de valute utilizate ( LEI, USD, FRF etc. )

lungimea simbolului contului- poate fi: libera ( maxim 12 caractere alfanumerice , 401METRO, 411CARREFOUR etc. ) si fixa ( lungimea contului va fi cea prezentata in planul de conturi ).

Configurarea elementelor standard se relizeaza prin optiunea DOSAR/CONFIGURARE/RADACINI CONTURI si pot fi:

conturile folosite pentru evidenta clienti, furnizori, banca, casa si TVA.

clasele de conturi utilizate pentru venituri, cheltuieli si imobilizari. Valorile setate prin optiunea RADACINI CONTURI vor fi utilizate la optiunile principale PRELUCRARI si LISTARI.

Configurarea criteriilor standard de totalizare in rapoartele contabile se pot configura prin optiunea DOSAR/CONFIGURARE/RADACINI LISTARE cer asigura obtinerea gradelor de subtotal pentru generarea rapoartelor contabile CARTEA MARE GLOBALA si BALANTA ANALITICA si SINTETICA.

Pentru nivelul radacinilor specificate ( ex. conturile 371, 411, 401 ) se vor realiza valori insumate, in antiteza cu listarea acestor conturi prin intermediul conturilor analitice. Daca utilizatorul a specificat in optiunea RADACINI CONTURI contul 371 – MARFURI, aceasta inseamna ca la listarea situatiilor contabile CARTEA MARE GLOBALA, BALANTA SINTETICA si BALANTA ANALITICA, datele contabile ( solduri precedente, solduri curente etc. ) nu vor aparea in detaliu pe fiecare fel de marfa, ci numai pe totalul debit si totalul credit al contului sintetic MARFURI.

Optiunea RADACINI LISTARE poate reprezenta fie un cont sintetic, fie un cont analitic.

Configurarea valorilor standard utilizabile pentru sistemul de conturi si jurnale se realizeaza prin optiunea DOSAR/CONFIGURARE/VALORI IMPLICITE care asigura specificareaa cinci elemente cu caracter implicit:

valori implicite pentru conturi : precizeaza conturile standard utilizate 121, 107,765, 665, 66, 65.

valori implicite pentru jurnale : JB – jurnal banca;

JC – jurnal cumparari

JV – jurnal vanzari

OD – jurnal operatiuni

Diverse

SI – jurnal solduri

Initiale

Configurarea specificatiilor pentru TVA se asigura prin optiunea DOSAR/CONFIGURARE/TVA care cuprinde urmatoarele elemente specifice : – Coeficientul general TVA – 19% ;

– Conturile utilizate pentru TVA colectata;

– Conturile utilizate pentru TVA deductibila;

– Conturile utilizate pentru TVA neexigibila.

Elementele specifice acestor conturi vor fi utilizate in toate calculele si listarile privind TVA.

Definirea utilizatorilor se face prin optiunea DOSAR/UTILIZATORI care reglementeaza definirea si drepturile de acces ale supervisorului. Gestiunea utilizatorilor se poate realiza prin intermediul urmatoarelor elemente :

Numele si prenumele utilizatorului – pe maxim 30 caractere alfanumerice;

Tipul utilizatorului – SUPER sau obisnuit;

Postul din reteaua de calculatoare – printr-un numar natural;

Telefonul utilizatorului.

Drepturile de accses ale utilizatorilor sunt puternic gestionate de WINCONTA, astfel : – toti utilizatorii pot fi afisati din fisierul de utilizatori, fara posibilitatea modificarii, crearii sau stergerii unui utilizator;

– utilizatorii standard nu vor avea acces la toate functiile produsului ;

– utilizatorul de tip SUPER are acces la toate functiile produsului, la oricare societate si in plus poate accesa functii esentiale de prelucrare cum ar fi : VALIDARE DST, REINDEXARE etc.

Implementarea produsului WINCONTA in sistemul informational al agentului INTERBRANDS S.R.L.

5.4.1.Asigurarea conditiilor tehnice

Implementarea produsului WINCONTA se realizeaza prin parcurgerea urmatorilor pasi:

instalarea si activarea produsului WINCONTA prin

-instalarea kit-ului firmei CIEL;

-furnizarea utilizatorului si a parolei de acces;

activarea optiunii DOSAR/ CREARE pentru a se defini societatea obiect pentru gestiunea contabila;

activarea optiunii DODAR/ CONFIGURARE/ EXERCITIU FINANCIAR prin care se vor defini :

– perioada pentru exerciliul N

– perioada pentru exerciliul N+1

– perioada de culagere date

activarea optiunii DOSAR/ DIVERSE prin care se face setarea tipului de explicatii in momentul culegerii datelor si posibilitatea utilizarii altor devize decat leul.

Activarea optiunii DOSAR/ CONFIGURARE/ RADACINI CONTURI , prin care se stabilesc:

-conturi clienti = 411;

-conturi furnizori = 401;

-banca = 512;

-casa = 531;

-TVA = 442;

-clasa conturi de cheltuieli = 6;

-clasa conturi de venituri = 7;

-clasa conturi de imobilizari = 2;

activarea optiunii CONFIGURARE/ RADACINI/ LISTARE, asigura conturile de centralizare pentru rapoartele Cartea Mare s i Balanta (ex. conturile 401, 404, 411, 421, 425, 446, 5121, 5124, 5311, 581, 6018, 605, etc.).

activarea optiunii DOSAR/ VALORI IMPLICITE prin care se seteaza conturile standard (121 , 107, 765, 665, 666, 766) si jurnalele standard (SI, JB,JC, JV, OD, RI, RC).

Activarea optiunii DOSAR/ CONFIGURARE TVA, asigura definirea coeficientului pentru contul de TVA dupa cum urmeaza:

-coeficientul generat TVA 19%

-conturile de TVA deductibila, colectata, neexigibila.

Activarea optiunii CONFIGURARE/ UTILIZATORI, asigura stabilirea utilizatorilor autorizati si a drepturilor de acces.

Activarea optiunii DOSAR/ CONFIGURARE/ IMPRIMANTA, prin intermediul careia se genereaza un nume de driver care va fi utilizat in faza de listare a rezultatelor.

Activarea optiunii DOSAR/ CONFIGURARE/ PREFERINTE prin care se srabilesc culorile pentru: prim-plan ecran, fundal ecran, prim-plan titlu, fundal titlu, prim-plan cadru, fundal cadru.

Se fac setarile pentru: reprezentarea butoanelor, campul de help, optiuni de culegere a datelor.

Dupa activarea acestor optiuni, utilizatorul poate incepe prelucrarea contabila a datelor specifice fiecarei societati.

5.4.2. Studiu de caz privind gestiunea stocurilor la S.C. “INTERBRANDS M&D” S.R.L. .

Societatea comerciala INTERBRANDS SRL, persoana juridica cu sediul in Bucuresti, inregistrata la Registrul Comertului sub nr. J45/934502/1993, cod fiscal 3786280 are ca obiect principal de activitate, conform statutului de functionare, comertul cu produse alimentare si nealimentare ale Companiilor Gillette, Nestle, P&G, BAT, Perfetti, respectiv produse cosmetice, tigari, detergenti, cafea, cereale, guma, ciocolata.

Capitalul social subscris si varsat in termen legal la infiintare a fost de 200.000.000 lei.

Pentru urmarirea gestiunii stocurilor, SC INTERBRANDS SRL practica metoda inventarului permanent, iar ca metoda de evaluare a stocurilor la iesirea acestora din unitate se foloseste metoda FIFO.

Descrierea fenomenelor economice aferente exercitiului curent ( luna ianuarie 2001 ) cu privire la gestiunea stocurilor la societatea comerciala INTERBRANDS SRL:

sold initial la 01.01.2001 pentru produsul Spuma de barbierit, cod G033 – 300 * 50.000 lei/bucata = 150.000.000 lei;

aprovizionare de la Gillette Romania SRL, pe data de 03.01 cu 2.000 Spume de barbierit la 52.000 lei/bucata, in valoare de 104.000.000 lei + TVA;

vanzarea la SC Metro Cash&Carry a 200 Spume de barbierit G033 la pretul de 50.000 lei ( conform metodei FIFO ), in valoare de 100.000.000 lei + TVA;

aprovizionarea de la Gillette Romania SRL, pe data de 17.01.2001 cu 2.500 Spume de barbierit la pretul de 55.000 lei/bucata, in valoare de 137.500.000 lei + TVA;

vanzarea la SC Billa Romania SA a 80 spume de barbierit la pretul de 50.000 lei/bucata ( conform metodei FIFO ), in valoare de 40.000.000 lei + TVA;

la inventariere s-a constatat un stoc faptic in valoare de 25.000.000 lei, diferenta de 1.500.000 lei imputandu-se gestionarului;

la sfarsitul lunii are loc regularizarea conturilor de TVA si inchiderea conturilor de cheltuieli si venituri pe seama contului de profit si pierdere.

Capitolul VI

ANALIZA SI VALORIFICAREA DATELOR PRIVIND GESTIUNEA STOCURILOR

6.1. Raportarea prin bilant a informatiilor privind gestiunea stocurilor;

6.2. Indicatori privind analiza stocurilor;

6.3. Analiza stocurilor si a gestiunii acestora la societate;

6.1. Raportarea prin bilant a informatiilor privind gestiunea stocurilor

Exercitiul financiar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie.

Aferent fiecarui exercitiu financiar pe baza bilantului contabil se determina situatia patrimoniului, fianciara si rezultatul obtinut.

Bilantul contabil care se compune din: bilant, cont de profit si pierdere, anexe si raport de gestiune, este un document contabil care prezinta situatia patrimoniala a unei societati, care sintetizeaza, la un anumit moment dat, ansamblul drepturilor si angajamentelor ce caracterizeaza atat situatia judiciara cat si cea financiara a acesteia.

In activ sunt inregistrate toate drepturile de proprietate si de creanta ale societatii, iar in pasiv toate obligatiile, angajamentele asumate.

Intocmirea bilantului in intreaga sa formatie de documente prezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico- financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute.

Ca orice document normalizat, bilantul are anumite limite in ref1ectarea situatiei unei societati si respectiv in analiza acesteia. Bilantul nu furnizeaza decat o situatie la un anumit moment dat, susceptibila de a fi rapid modificata de operatiunile viitoare. De asemenea bilantul nu inregistreaza decat marimi monetare. Orice element de bogatie care nu poate fi transpus in termeni cantitativi si monetari nu este luat in considerare in redactarea acestui document de sinteza.

Elementele de activ sunt clasate in bilant in ordinea lichiditatii crescatoare, unde notiunea de lichiditate exprima capacitatea unui element de a fi activ, de a fi transformat in numerar.

In ceea ce priveste pasivul, componentele sale sunt clasate in ordinea exigibilitatii si anume dupa proximitatea datei de rambursare.

In ceea ce priveste stocurile, acestea sunt structuri de active circulante in cadrul bilantului sub forma activelor fizice: materii prime, materiale consumabile, produse in curs de executie, produse finite, marfuri, obiecte de inventar , ambalaje.

Cum pe noi ne intereseaza situatia stocurilor in cadrul anexei le putem regasi la valoare contabila bruta a stocurilor cumparate. O asemenea informatie este complementara in raport cu valoarea neta redata in formularul de bilant.

Pentru reflectarea stocurilor in lucrarile de inchidere a exercitiului vom utiliza bilanturile societatii de la 31.12.1999, respectiv de la 31.12.2000, mai precis partea din bilant care ref1ecta activele circulante, stocurile fiind parte integranta a acestora. De asemenea tot pentru a sublinia reflectarea stocurilor in aceste lucrari de inchidere vom utiliza situatia stocurilor si a productiei in curs din cadrul anexelor din bilanturile de mai sus.

Pe baza acestor situatii vom calcula ponderea stocurilor in total active circulante, asa cum sunt prezentate in bilant, precum si ponderea stocurilor pe categorii pe categorii de stocuri, conform situatiei stocurilor din anexe.

Tabel 6.1.1.

SC INTERBRANDS SRL – bilant

Tabel 6.1.2.

Situatia stocurilor la SC INTERBRANDS SRL

Cum obiectul de activitate principal al Companiei INTERBRANDS SRL il constituie comertul cu produse nealimentare si alimentare se observa in acest caz ca marfurile sunt cele care reprezinta ponderea cea mai importanta in structura stocurilor .

In momentul de fata analizand situatia prezentata in tabelul 6.1.2

observam ca:

o stocul de obiecte de inventar are o valoare destul de mica deoarece obiectele de inventar nu constituie elemente esentiale in desfasurarea activitatii societatii

o stocul de marfuri a inregistrat o crestere de la 3.447.970.000.000 la 5.060.709.000.000 lei, ceea ce inseamna ca a crescut in anul 2000 fata de 1999 cu 1.612.739.000.000 lei, respectiv cu 146.77%, deci a crescut de 1.46 ori fata de anul precedent, fapt ce subliniaza o crestere destul de importanta a activitatii de comert cu produsele Companiilor Gillette, Nestle, BAT, P&G, Perfetti.

Tabelul 6.1.3.

Ponderea elementelor de stocuri in total active circulante

Tabelul 6.1.4.

Ponderea elementelor de stocuri in total stocuri:

Ponderile au fost obtinute prin impartirea elementelor de stocuri in total active circulante, respectiv in total stocuri.

Se observa ca ponderea elementelor de stocuri in total active circulante avea in anul 1999, in ceea ce priveste marfurile, o proportie de 68.26%, urmand ca in anul 2000 sa aiba o pondere destul de apropiata fata de cea din anul 1999 de 69,31%.

Stocurile de obiecte de inventar au inregistat in 1999 o pondere in total active circulante de 2.45 % , iar in anul 2000 s-a inregistrat o pondere a stocurilor de obiecte de inventar de 2.11 %.

In ceea ce priveste ponderea elementelor de stocuri in total stocuri, conform tabelului 6.1.4. marfurile au o proportie covarsitoare de la 96.54% in exercitiul financiar 1999, restul de 3.46% revenind stocurilor de obiecte de inventar, in 2000 proportia stocurilor de marfuri au pastrat ponderea principala in total stocuri inregistand chiar o crestere usoara fata de anul 1999 si ajungand la 97%, restul de 3% revenind stocurilor de obiecte de inventar in proportie 3% .

Tendinta care se impune este ca de la un exercitiu financiar la altul valoarea stocurilor au inregistrat o crestere de 1.46 ori in anul 2000 fata de anul 1999, cea mai mare parte a stocurilor revenind stocurilor de marfuri care de altfel definesc obiectul de activitate al firmei .

6.2. Indicatori privind analiza stocurilor

Intr-o economie in care toti producatorii si comerciantii sunt interesati sa satisfaca cererea, cel putin din punct de vedere teoretic, nu ar trebui sa existe probleme in ceea ce priveste asigurarea resurselor materiale necesare.

Practic intervin o serie de factori ( care nu sunt numai de ordin economic ) conjuncturali, care dau un anumit grad de complexitate procesului general de gestiune a resurselor materiale.

Problematica analizei se structureaza in functie de subiect si scopul urmarit. Asa de exemplu, daca analiza este efectuata de compartimentele de specialitate ale firmei, in scopul imbunatatirii activitatii, se vor avea in vedere probleme referitoare la: oferta furnizorilor, pentru selectarea lor (piata de aprovizionare); ritmicitatea aprovizionarii, formarea stocurilor, etc.

Daca se solicita un imprumut pentru aprovizionare, banca (creditorul) va analiza optiunea de pret, marimea stocurilor si viteza de rotatie, eficienta folosirii resurselor materiale, care constituie garantia restituirii creditului. In cazul unor operatiuni de asociere, cooperare, licitatie, etc. ne intereseaza potentialul firmei de a se aproviziona cu resurse materiale, marimea stocurilor , eficienta folosirii acestora etc.

Stocurile, ca elemente de active circulante, au cel mai inalt grad de mobilitate dintre elementele patrimoniale si ca atare conducerea firmei este interesata in cunosterea aprofundata a utilizarii eficiente a acestora. Pentru aceasta se efectueaza un studiu de rotatie (in zile) atat pe total, cat si pe principalele elemente corespondente.

S * 360

Vr =

CA

unde:

V R – viteza de rotatie a stocurilor;

S – soldul stocurilor ;

CA – cifra de afaceri

Stocurile de marfuri pot fi exprimate cu ajutorul unui sistem, alcatuit din doua grupe mari de indicatori: absoluti si relativi.

Indicatorii absoluti masoara stocurile in unitati naturale sau valorice. Ambele forme de exprimare sunt importante pentru aprecierea marimii stocurilor si a implicatiilor acestora. Astfel, stocurile in exprimare valorica, de exemplu, indica marimea imobilizarilor de fonduri, a creditelor bancare necesare pentru finantarea lor si deci, implicit, marimea dobanzilor pe care trebuie sa la suporte intreprinderea.

Cu ajutorul indicatorilor absoluti pot fi exprimate atat stocurile existente la un anumit moment dat ( de exemplu : stocul initial, stocul final, etc.), cat si stocurile medii ale unei perioade, calculate ca medie ( aritmetica, simpla, mobila, cronologica) a stocurilor de la diferite momente dintr-o perioada anumita.

Indicatorii absoluti oricat de complex ar reda situatia stocurilor la un anumit moment dat sau in cursul unei perioade, nu pot sugera aprecieri asupra caracterului normal sau anormal a stocurilor, nu pot exprima marimea lor in raport cu volumul circulatiei marfurilor .

Indicatorii relativi raspund tocmai acestor cerinte. Ei sunt rezultatul unor raporturi dintre mai multi indicatori absoluti si se pot referi la stocul existent intr-un anumit moment dat sau la stocurile medii ale unei perioade.

Stocul de la un moment oarecare poate fi exprimat in mod relativ, cu ajutorul indicatorului "stoc in zile – rulaj" (in zile desfacere) care exprima perioada de timp (in zile) pentru care stocul ar putea asigura desfacerea sau, cu alte cuvinte, in care s-ar innoi in intregime.

Indicatorul se calculeaza cu ajutorul relatiei:

SZR= (SxZ)/D unde:

SZR- stoculin zile rulaj;

S – stocul la un anumit moment dat;

Z – nr. zile dintr-o perioada considerata;

D- desfacerea in perioada respectiva (planificata sau previzionata)

Stocul mediu din cadrul unei anumite perioade se poate exprima prin mai multi indicatori:

– viteza de circulatie in zile: exprima numarul mediu de zile cat a stat o marfa in stoc de la sosirea sa in depozit, de exemplu, si pana la vanzarea sa, sau marimea perioadei de reinnoire completa a stocului de marfuri .

Relatia de calcul este:

Vc = SxZ/D unde:

V c- viteza de circulatie in zile

S- stocul mediu calculat pentru o perioada data;

D – desfacerea din aceeasi perioada;

Z – nr de zile ale perioadei considerate;

– stocul in numar de rotatii arata de cate ori se reinnoiesc stocurile in cursu1 unei perioade, de cate ori se cuprind ele in volumul desfacerilor de marfuri .

Indicatorul se poate calcula cu una din urmatoarele relatii:

SNR = D/S sau SNR = Z/Vc

SNR – este stocul in nr de rotatii

6.3. Analiza stocurilor si a gestiunii acestora la societate

Marfurile se opresc sub forma de stocuri in toate fazele care compun procesul circulatiei lor; ele cunosc forme variate, in functie de destinatia produselor, de particularitatile verigilor comerciale in care se realizeaza.

Astfel dupa locul stocarii se disting:

o stocuri in veriga comerciala cu ridicata -in aceasta structura incadrandu-se si S.C. INTERBRANDS SRL

o stocuri in veriga cu amanuntul

o stocuri "pe drum" (respectiv in drum de la agent la comert sau de la o veriga comerciala la alta). Clasificarea stocurilor in functie de acest criteriu, caracterizeaza intregul drum pe care il parcurg marfurile in procesul distributiei lor .

In functie de nivelul atins de stocuri in procesul lor permanent de reinnoire distingem: stocuri minime sau de alarma, medii si maxime.

Stocul minim reprezinta limita inferioara pe care o poate atinge stocul fara a periclita continuitatea desfacerilor, in conditiile evolutiei normale a cererii, stocul minim are marimea stocului de siguranta si prevede seria sosirii unui nou lot de marfa.

Stocul maxim reprezinta limita superioara pe care o atinge stocul in momentul receptionarii unui lot nou de marfuri.

Intre cele doua limite ale stocului se afla stocul mediu, element foarte important de caracterizare a evolutiei stocurilor, de fapt a insesi calitatii conducerii acestora.

Alaturi de aceste categorii de stocuri se mai folosesc stocurile de siguranta si stocurile de alarma.

Stocurile de siguranta au drept destinatie acoperirea, intr-o anumita proportie, a cererilor "exceptionale" intr-o perioada data; prevenirea rupturilor de stoc.

Dupa cum admiteam, toate marfurile, in procesul trecerii lor de la producator la consumator, raman pentru o perioada de timp sub forma de stocuri.

Trecerea tuturor marfurilor prin stadiul de stoc se explica intre altele prin:

opozitia intre specializarea productiei si caracterul nespecializat al cererii, verigilor comerciale (intermediarii intre producator si consumator) le revine misiunea de a concilia cele doua tendinte diferite ca sens,prin transformarea sortimentului "specializat", oferit de intreprinderile producatoare intr-un sortiment commercial "nespecializat". Aceasta operatie presupune oprirea marfurilor din circulatia lor spre consumator si implicit, constituirea stocurilor

-diferenta in timp si spatiu care separa productia de consum. Asigurarea posibilitatii de a gasi produsul atunci si acolo unde este solicitat de consumator reprezinta scopul major al activitatii de intermediere si in acelasi timp, cauza principala care face necesara trecerea tuturor rnarfurilor prin stadiul de stoc. De altfel, distributia fizica – parte componenta a distributiei marfurilor- in care este inclusa si activitatea de gestiune a stocurilor, creeaza doua posibilitati fundamentale: de timp, respectiv pune marfurile la dispozitia consumatorilor atunci cand acestia le solicita, si de loc, intelegand prin aceasta distribuirea produselor acolo unde ele sunt solicitate.

Desi stocajul reprezinta o etapa indispensabila prin care trec toate rnarfurile, aceasta nu inseamna ca poate fi vorba de o standardizare a deciziilor care au ca obiect gestiunea stocurilor. Nivelul de serviciu, de exemplu, ca element ce caracterizeaza "calitatea unui stoc" si care constituie obiect de decizie este tratat diferit in functie de posibilitatea substituirii produsului in consum, de caracterul desfacerii produsului (permanent sau sezonier ), de nevoia pe care o satisface produsul respectiv ( este greu de acceptat ideea lipsei din depozit a unor produse alimentare ce satisfac nevoi (fundamentale).

Prin gestiunea stocurilor se cauta raspuns la urmatoarele doua intrebari fundamentale: CAND sa se comande un nou lot de marfa, pentru a satisface cererea din perioada urmatoare, si CAT de mare trebuie sa fie acest lot.

Gama impresionanta de modalitati existente, pentru a raspunde la aceste doua intrebari, reprezinta o expresie a nevoii de a trata in mod diferentiat problemele gestiunii stocurilor, de a avea in vedere obiective sau criterii diferite, in functie de particularitatile stocurilor, ale agentilor economici.

In comert gestiunea marfurilor "se rezuma" la mentinerea unui stoc, a carui structura sortimentala sa fie constituita din cantitati judicios determinate din fiecare produs, incat sa fie satisfacuta cererea populatiei sau a intreprinzatorilor intr-o proportie cat mai apropiata de 100%. Aceasta formulare succinta a functiei gestiunii stocurilor in comert nu trebuie sa conduca la concluzia eronata ca in acest domeniu de activitate, problema dimensiunilor si structurii stocurilor se rezolva mai usor decat in industrie, ci ca in acest domeniu alte probleme devin prioritare imobilizarile de fonduri, supravegherea si analiza continua a preferintelor consumatorilor, previziunea evolutiei viitoare a marimii si structurii cererii, etc.

Analizand particularitatile fizice ale produselor, ce pot influenta criteriile de optimizare a stocurilor, constatam ca doua grupe de probleme pot fi avute in vedere: pe de o parte volumul, iar pe de alta parte, gradul de perisabilitate a marfurilor.

Volumul marfurilor aflate in stoc trebuie sa fie corelat cu capacitatea de manipulare si stocaj a punctului de depozitare avut in vedere.

Referitor la gestiunea stocurilor, una din principalele preocupari ale unitatii comerciale cu ridicata este asigurarea aprovizionarii neintrerupte a beneficiarilor sai, respectiv a unitatilor comerciale cu amanuntul, cu totalitatea produselor solicitate de acestea – premisa pentru satisfacerea integrala a cererii consumatorilor. Aceasta in conditiile in care, pe masura ce creste increderea magazinului cu amanuntul in depozitul cu ridicata de la care se aprovizioneaza, siguranta ca va gasi totdeauna marfurile comandate, apare tendinta reducerii la minimum necesar a stocurilor in reteaua comerciala cu amanuntul, in vederea obtinerii de economii la cheltuielile de stocare.

In practica, este posibil sa nu fie onorate in totalitate comenzile magazinelor cu amanuntul, din mai multe motive, cum ar fi: variatia cererii reflectata in variatia comenzilor, neonorarea de catre producatori a contractelor incheiate cu intreprinderile comerciale cu ridicata, a erorilor comise in depozit la constituirea loturilor ce urmeaza a fi expediate la magazin, erorile de inregistrare sau greseli comise la emiterea formelor de intocmire a loturilor de expediat, evidenta neclara a marfurilor aflate in stoc, etc.

Daca ultimele trei cazuri se pot remedia printr-un control sever, atentia intreprinderilor comerciale cu ridicata trebuie sa se concentreze asupra acelor cauze care-si au originea in politica de aprovizionare a depozitelor sale de la furnizori .

Planul de aprovizionare a depozitului cu ridicata, concretizat in contract, este elaborat pe baza previziunilor privind cererea fiecarei pozitii existente in nomenclatorul depozitului .

Stiut fiind ca cererea prevazuta este in ultima instanta o valoare medie, calculata prin diverse mijloace (metode) pe baza seriei cronologice a desfacerilor reale, este de asteptat ca volumul cererilor efective, care se vor manifesta, sa depseasca in aproape jumatate din cazuri valoarea medie calculata. De fiecare data cand o astfel de eventualitate are loc, se produce o ruptura de stoc.

Deci, daca unitatea comerciala cu ridicata isi elaboreaza planul de aprovizionare doar pe baza previziunilor, fara sa ia nici o masura suplimentara, in multe cazuri stocul va fi epuizat inaintea reaprovizionarii sale, pentru ca iesirile vor fi mai mari decat media prevazuta sau pentru ca furnizorul nu respecta intocmai intervalul de reaprovizionare stabilit. Pentru a preintampina aceste situatii "imprevizibile", intreprinderile comerciale cu ridicata sunt obligate sa constituie un stoc suplimentar, care are rolul de a prelua sarcina livrarii din depozit a marfurilor comandate atunci cand stocul curent – constituit pentru situatia in care totul decurge conform "planului" – este epuizat.

Analiza stocului de siguranta tine seama si de erorile de previziune, inerente in aceasta situatie.

A) Analiza stocului de siguranta a (stoc de siguranta necesar in conditiile caracterului variabil al cererii:

El se calculeaza dupa relatia:

S = t*s* y

Unde:

t- coeficientul de corectie in functie de nivelul de servicii asigurat; pentru k=95% t=2

s- abaterea medie patratica a vanzarilor efective (x)fata de cele medii ( x ) ;

S = (x – x ) ^2 / n

y – raportul dintre termenul de reaprovizionare si intervalul analizat

Aceasta relatie se foloseste atat in determinarea stocului de siguranta, cat si pentru optimizarea stocului mediu total.

B) Analiza stocurilor de siguranta (stoc de siguranta necesar in conditiile neritmicitatii intrarilor de marfuri)

Pentru a preveni deficientele generate de nerespectarea de catre furnizori a clauzelor contractuale privind cantitatea si termenele de livrare, firma este nevoita sa-si constituie un anumit stoc de siguranta (S )^2.

Stocul de siguranta se calculeaza dupa relatia:

t*s

S =

n – 1

unde:

S reprezinta abaterea medie patratica a intrarilor efective (z) fata de cele medii ( ) :

S = ( z – )^2 / n

n- numarul de aprovizionari

Eficienta utilizarii activelor circulante se caracterizeaza si se analizeaza prin metoda ratelor, ratele de rotatie fiind indicatorii specifici stocurilor.

In sfera distributiei, unitatile operative comercializeaza, de regula, o gama variata de marfuri. Fiecare grupa de marfuri sau sortiment inregistreaza o durata in zile a unei rotatii specifica in functie de particularitatile cererii, gradul de solicitare a marfurilor respective de catre cumparatori, natura relatiilor cu furnizorii. De aceea durata medie de rotatie la nivelul unitatii comerciale este dependenta de structura vanzarilor pe grupe de sortimente de marfuri (gi) si durata de rotatie specifica structurilor implicate in calcul, asa cum rezulta din relatia de mai jos:

gi * vi gi * si / ci

V = =

100

Pe baza modelului de mai sus, modificarea duratei de rotatie se aplica prin actiunea factorilor:

gi

V

Ti

ci qi

Wzi

Vi pi

si

Unde: c i – cifra de afaceri medie

si – stocul mediu

Wzi – prodtictivitatea medie zilnica

qi – cantitatea

pi- pretul

O politica eficienta de stocare se materializeaza in accelerarea rotatiei stocurilor, contribuind prin aceasta la imbunatatirea performantelor unitatii, la diminuarea cheltuielilor si sporirea venitului. Categoriile de cheltuieli sensibile la variatia duratei de rotatie a stocurilor sunt, in primtil rand, cele ocazionate de formarea si pastrarea stocurilor si cele financiare ( cheltuieli cu dobanzile ).

Mecanismtil prin care durata de rotatie actioneaza asupra cheltuielilor este redat in tabelul de mai jos.

Acestia sunt in mare indicatorii necesari analizei gestiunii stocurilor si pe baza rezultatelor obtinute a luarii deciziilor.

C. Florescu remarca ca “ alegererea criteriului de optimizare a stocurilor este un proces de decizie, cu importanta strategica, iar deosebirile in politica de stocuri de la o intreprindere la alta pot reflecta atat o politica diferita la alegerea criteriilor de optimizare, cat si conditiile diferite de desfasurare a activitatii “.

Existenta unei multitudini de criterii implica din partea conducerii firmelor o alegere; problema stocului ramane deci o problema de optiune.

Exista o serie de reguli de decizie a caror aplicare conduce la un obiectiv cautat ( cum ar fi minimizarea costurilor ), tinand seama de restrictiile impuse de politica generala a firmei. Aproape in toate aceste cazuri, rezolvarea problemei va necesita un model ( matemetic, statistic, etc. ) al activitatii. Asemenea modele se bazeaza pe o serie de relatiio care leaga variabilele importante intre ele si tin seama de diferite de particularitati.

Una din cele mai importante posibnilitati de analiza a gestiunii stocurilor este analiza modificarii duratei de rotatie a stocurilor de marfuri.

Se prezinta urmatoarele date referitoare la produsele Companiei B.A.T. :

modificarea structurii de afaceri :

g i1 * V i0 gi0 * V i0 R

gi = – = V – V0 = 49.06 – 47.5 =1.56

100 100 zile

V – durata de rotatie recalculata

Durata modificarii structurii cifrei de afaceri, durata medie de rotatie a stocurilor s-a incetinit cu circa doua zile;

modificarea duratei de rotatie pe produs :

g i1 * V i1 g i * V i0 R

v i = – = V – V = 49.4 – 49.06 = 0.34

100 100 zile

din care datorita :

2.1. modificarii cifrei de afaceri medii zilnice pe produs :

g i1 * S i0 / c i1 g i1 * S i0 / c i0

c i = – = 42.76 – 49.06 = -6.3

100 100 zile

modificarii stocului mediu pe produse :

g i1 * S i1 / c i1 g i1 * S i0 / c i1

S i = – = 49.4 – 42.76 = 6.72

100 100 zile

Ambii factori de gradul I au influentat negativ durata de rotatie, insa cu intensitati diferite.

Astfel, modificarea structurii, in sensul cresterii produselor Happydent Xylit si Broklyn Spearmint cu cele mai lente rotatii, a determinat o incetinire a duratei medii cu aproape doua zile, iar variatia duratei de rotatie pe produs a dus la o incetinire cu 0.34 zile.

Desi cifra de afaceri medie zilnica pe produse a determinat o accelerare a duratei de rotatie cu 6.3 zile, efectul pozitiv al acestui factor a fost anulat de evolutia nefavorabila a stocului mediu pe produse ( dinamica stocului pe produse a fost accentuata fata de dinamica cifrei de afaceri ).

CAPITOLUL VII

CONCLUZII, OBSERVATII SI PROPUNERI PRIVIND EVALUAREA SI INVENTARIEREA STOCURILOR

Contabilitatea este principala sursa de informatii la nivelul intreprinderii.

Utilizatorii de informatii contabile vor sa cunoasca daca administratorii intreprinderii si-au achitat in mod corespunzator mandatul care le-a fost incredintat, daca au utilizat in mod concret resursele incredintate, ceea ce, din punct de vedere financiar reprezinta “ protectia activelor “ sau “ salvarea activelor “.

Cele doua sintagme ne conduc la calitatea administrarii ( conducerii ) intreprinderii. Purtatorii acestui obiectiv sunt situatiile financiare. Acestea nu inseamna ca scopul lor trebuie sa fie, cu orice pret, dezvaluirea fraudelor. Acest aspect financiar isi poate gasi raspunsul in alte iesiri ale subsistemului informational contabil, concepute in acest scop ( de exemplu, produsele informationale ale inventarierii ).

Utilizand informartia din situatiile financiare, utilizatorii cauta, in mod obisnuit, sa aprecieze rentabilitatea intreprinderii. De asemenea, ei urmaresc sa aprecieze riscul de “ nelichiditate “ al intreprinderii, stiind ca, din punct de vedere juridic, inseamna “ actul de decs “ al intreprinderii, imposibilitatea de a-si achita datoriile.

Pentru constatarea diferitelor elemente patrimoniale in documentele de sinteza se folosesc anumite baze de masurare.

Producatorii si utilizatorii de documente de sinteza au apreciat ca, in masurarea si prezentarea informatiei contabile, cel mai util ar fi costul istoric, deoarece este definit si verificabil. O data stabilit, el ramane fix, atata timp cat bunul ramane in posesia intreprinderii. Utilizarea costului istoric, ca baza de evaluare, permite producatorilor sa furnizeze, in situatiile financiare, informatii obiective si verificabile.

Evaluarea iesirilor din stoc – Tablou de sinteza –

Din tabloul de sinteza rezulta consumuri diferite, in functie de metoda aplicata, dar in cazul unei economii stabile acestea nu sunt de mare amploare.

Dupa cum s-a observat aplicarea uneia din metodele de evaluare a iesirilor din stoc trebuie analizata in functie de fenomenul de miscare a preturilor si politica contabila a firmei deoarece aceleasi iesiri, evaluate dupa metode diferite, conduc la valori diferite ale marimii stocurilor si deci, conduc la informatii diferite in bilant si contul de rezultate.

Deci, intreprinderile dispun de o anumita "libertate" in alegerea metodei de evaluare a stocurilor si indirect a rezultatului lor. Astfel, in conditii de relativa stabilitate a preturilor, aplicarea metodei LIFO are drept consecinte evaluarea consumurilor la valoare maxima, beneficiul si stocul final fiind prezentate la valori minime.

Costul mediu ponderat ( CMP – dupa fiecare intrare ) prezinta avantajul evaluarii stocurilor in cursul perioadei de gestiune, dar dezavantajul unor calcule cu un volum mare de munca, limita eliminata prin utilizarea mijloacelor infarmatice.

Costul mediu ponderat ( CMP – determinat lunar ) prezinta avantajul unor calcule simple, cu volum mic de munca, dar nu permite evaluarea iesirilor in cursul perioadei de gestiune. Metoda este indicata intr-o economie relativ stabila.

Efectele aplicarii metodei LIFO intr-o situatie inversa, de scadere a preturilor, sunt diminuarea valorii consumurilor, stocul final si beneficiul fiind prezentate la valori maxime.

In cazul cresterii de preturi, prin aplicarea metodei LIFO, iesirile sunt evaluate la valorile cele mai scazute, stocurile finale la valorile cele mai ridicate, rezultand o majorare a rezultatului intreprinderii.

Din contra, daca preturile sunt in scadere, aplicarea metodei FIFO conduce la evaluarea iesirilor de stocuri la valoare maxima, stocul final si beneficiul fiind micsorate.

In perioadele de inflatie, metodele LIFO si NIFO sunt considerate mai adecvate determinarii rezultatului exercitiului si politicii de asigurare a conservarii capitalului fizic al intreprinderii.

Orice supraevaluare a bunurilor ramase in stoc la sfarsitul perioadei conduce la cresterea rezultatului care, la randul sau, formeaza obiectul impozitarii. In mod indirect este afectata mentinerea integritatii capitalului social.

Schimburile de metode de evaluare a stocurilor conduc la "manipularea" rezultatului intreprinderii. In consecinta, rezultatul unei intreprinderi nu depinde numai de performantele economice si financiare, ci si de optiunea pentru o anume metoda de evaluare a stocurilor. De aceea, pentru asigurarea acuratetei analizelor financiare, orice schimbare de metoda de evaluare a stocurilor trebuie semnalata in anexa, cu justificarea acesteia si masurarea incidentelor schimbarii metodei de evaluare asupra rezultatului si valorii stocurilor din bilant.

Sistemul de evaluare mai intai al iesirilor , iar apoi prin diferenta a stocurilor finale, propriu metodei inventarului permanent, este greoi si uneori imposibil de aplicat in practica. El poate fi acceptat numai in conditiile folosirii pretului prestabilit. In cazul celorlalte preturi ( CMP, FIFO, LIFO, NIFO ), pentru a depasi aceasta situatie in cadrul metodei inventarului permanent se poate folosi varianta evaluarii mai intai a stocurilor finale, iar prin scadere determinarea valorii iesirilor specifica metodei inventarului intermitent.

Efectuarea inventarierii este necesara pentru stabilirea situatiei reale a patrimoniului.

Inventarierea este punctul de pornire si punctul de inchidere al oricarui exercitiu. Pe baza inventarierii se deschid conturile si tot pe baza inventarierii se inchid conturile si se definitiveaza bilantul contabil.

Inventarierea sta la baza intocmirii unui bilant real contribuind la asigurarea imaginii fidele si la aplicarea prudentei in contabilitate.

Cum bilantul contabil “ trebuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute, acest lucru nu se poate realiza fara sa se efectueze inventarierea generala a patrimoniului.

Un rezultat real ajuta conducerea intreprinderii sa inteleaga trecutul si prezentul in vederea fundamentarii viitoarelor obiective strategice de mentinere si dezvoltare a intreprinderii intr-un mediu concurential.

Stabilirea situatiei reale a patrimoniului se refera atat la constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale cat si la evaluarea lor la nivelul valorii actuale care devine valoare de inventar.

Nu se poate stabili situatia financiara si rezultatele unei intreprinderi la un anumit moment si pe o anumita perioada de timp fara sa se alcatuiasca inventarul.

Determinarea situatiei reale a patrimoniului ca baza de calcul a indicatorilor economico-financiari din bilantul contabil.

Inventarierea indeplineste o functie de control asupra integritatii materiale si financiare a patrimoniului. Acest control contribuie la folosirea cu maximum de eficienta a mijloacelor materiale si disponibilitatilor banesti, la intarirea ordinii si cresterii raspunderii in angajarea si efectuarea de cheltuieli, la respectarea stricta a legislatiei de gestiune, la prevenirea oricaror forme de risipa si a eventualelor efecte negative.

Oricat de riguros este organizata activitatea de receptie, depozitare, gestionare si eliberare din gestiune a bunurilor economice, oricat de bine este organizata contabilitatea elementelor patrimoniale, in anumite situatii pot sa apara diferente intre soldurile scriptice si realitate.

Numai printr-un bilant intocmit pe baze reale, se poate orienta si mentine intr-o economie insotita de variatia preturilor si puterii de cumparare a banului.

Dupa evidentierea acestor concluzii pot fi mentionate urmatoarele propuneri :

– avand in vedere ca in cadrul economiei indicele de inflatie este ridicat, propun utilizarea altei metode de evaluare la iesire a stocurilor fata de metoda FIFO utilizata de societate -si anume LIFO "ultimul inttrat – primul iesit"; astfel se asigura o estimare prudenta (prin micsorare) a rezultatului si implicit a resurselor banesti necesare capitalului din punct de vedere economic si financiar . De asemenea, aceeasi varianta se inscrie pe linia rezolvarii favorabile a raporturilor cu fiscalitatea (impozite mai mici);

realizarea unei aprovizionari mai eficiente prin intocmirea unor grafice si urmarirea acestora, care sa conduca la aprovizionari ritmice, pentru a se evita rupturile de stoc;

organizarea unei evidente zilnice la depozitele de marfuri, cu stabilirea de responsabilitati clare intrucat oricat de riguros ar fi organizata activitatea de receptie, depozitare, gestionare si eliberare din gestiune a bunurilor economice, oricat de bine este organizata contabilitatea elementelor patrimoniale, in anumite situatii pot sa apara diferente intre soldurile scriptice si realitate

sa se reduca pierderile de marfuri prin imbunatatirea conditiilor de depozitare si pastrare a acestora;