Analiza ȘI Reproiectarea Subsistemului Organizatoric Dintr O Instituție Publică

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA „ȘTIINȚE ECONOMICE”

CATEDRA „BA, REI, TURISM”

BACAROGLO IRINA

ANALIZA ȘI REPROIECTAREA SUBSISTEMULUI ORGANIZATORIC DINTR-O INSTITUȚIE PUBLICĂ

TEZА DE LICENȚĂ

363.1 – Business și administrare

Chișinău, 2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Elaborarea și perfecționarea structurilor organizatorice este o sarcină actuală a etapei contemporane de adaptare a agenților economici la mediu concurențial și la cerințele schimbătoare a mediului de afaceri.

Chiar și oamenii de bună calitate și care vor să coopereze, vor munci împreuna mult mai eficient dacă ei cunosc partitura ce o au de interpretat și felul în care se leagă rolurile lor în activitatea unei organizații. Conceperea și menținerea sistemului de roluri constituie obiectul de baza al organizării, ca funcție manageriala. O structură organizatorică trebuie proiectată pentru a clarifica locul și rolul oamenilor în organizație. Fiecare trebuie să știe cine este, ce să facă, cine este responsabil și pentru ce rezultate. Structura rolurilor are semnificația organizării formale.

Organizarea, ca și planificarea, este un proces care include stabilirea activităților necesare îndeplinirii obiectivelor, statuarea lor ca sarcini și aranjarea acestora într-un cadru de luare a deciziilor.

Structura oricarei organizatii trebuie sa țină întotdeauna seama de specificul, particularitățile obiectivelor sale și, prin urmare, de caracteristicile activității pe care o desfășoară. Diversitatea calitativa a obiectivelor și specificitatea activității organizațiilor nu admit structuri ”șablon”. Cu toate acestea, se pot identifica anumite reguli și principii generale, ce trebuie sa orienteze activitatea de elaborare și perfecționare, pentru organizațiile noi sau pentru cele existente, a structurii lor.

În sens cel mai larg, sarcina managerilor constă într-a ceea ca să aleagă cea mai potrivită și optimală structură organizatorică pentru întreprinderea sa, o structură care să corespundă misiunii, obiectivelor și sarcinilor acestei întreprinderi și totodată o structură care să fie compatibilă cu mediu extern.

In viteza și capacitatea de adaptare rapidă a întreprinderii cerințelor pieții rezida forta de competitie a fiecarei firme.

Succesul pe planul competitivității constă în mare parte în abilitatea de a alege cea mai bună structură de management, cea mai adecvata tehnologie in funcție de noile dimensiuni ale cererii și ofertei.

Un exemplu elocvent este Japonia, unde conducerea productiei s-a dezvoltat alternativ cu “planificarea concomitenta” și “controlul total al calității”, utilizand in acest sens tehnologiile bazate pe microprocesoare (robotica, sisteme flexibile de fabricatie integrala cu ajutorul calculatoarelor, etc.).

Pentru a putea răspunde modificărilor și exigențelor de pe piață, acțiunile de adaptare trebuie sa urmăreasca in primul rând flexibilitatea aparatului de management.

Scopul prezentei lucrări constă în determinarea esenței structurii organizatorice a întreprinderii și elaborarea propunerilor pentru reorganizarea structurii organizatorice a unei firme.

Pentru realizarea acestui scop au fost stabilite sarcinile următoare:

Determinarea esenței structurii organizatorice și caracteristica tipurilor noi de structuri organizatorice;

Caracteristica principiilor de elaborare și perfecționare a structurilor organizatorice;

Diagnostica și analiza structurii organizatorice a unui agent economic;

Elaborarea propunerilor de perfecționare a organizării managementului acestui agent economic.

Ca baza metodologico- științifica pentru aceasta lucrare au servit lucrările științifice ale savanților vestiți cu ajutorul cărora au fost stabilite esența, tipuri și principii de elaborare a structurilor organizatorice. În lucrare au fost utilizate lucrările specialiștilor cei mai competenți în acest domeniu: N. Burlacu, O. Nicolescu, I. Verboncu, C. Russu și alții.

Structura lucrării este compusă din întroducere, două capitole, încheiere, bibliografie și anexă.

În primul capitol a fost determinată esența structurii organizatorice a unei întreprinderii, principalele tipuri de structuri și principii de elaborare și perfecționare a structurilor organizatorice.

În capitolul doi se conține caracteristica generală și analiza activității a SRL Transervice, diagnostica și analiza structurii organizatorice a acestei întreprinderi și recomandări de perfecționare organizării managementului întreprinderii.

CAPITOLUL I. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ: ESENȚA, TIPURI, PRINCIPII DE ELABORARE ȘI PERFECȚIONARE

1.1. Esența structurii organizatorice

Funcția de organizare a managementului constă în crearea structurii formale ale organizației, selecționarea cadrelor necesare pentru realizarea deciziilor adoptate la etapa de planificare.

În funcția de organizare e necesar de menționat două elemente principale:

1) structura organizatorică;

2) principiile organizatorice.

Structurile organizatorice pot fi clasificate în șase grupe mari:

liniară;

funcțională;

liniar-funcțională;

structura de comitet;

structura de matrice;

structura de tip program-țel, program-scop, scop.

1) Liniară – toate subdiviziunile, sectoarele se supun, sunt conduse de un conducător.

2) Funcțională – diviziunea aparatului de gestiune pe funcții de conducere, fiecare lucrător, în dependență de funcția sa, are conducător funcțional.

3) Liniar-funcțională – îmbinarea structurii liniare cu cea funcțională.

4) De comitet (comisie) – organe de conducere colectivă (consiliul, congresul, cârmuirea).

5) De matrice – în cazurile când un lucrător, sau specialist se subordonează la doi și mai mulți conducători.

6) Programul – scop se formează din specialiștii mai multor secții, subdiviziuni pentru realizarea unui scop – țel.

Noțiunea de structură organizatorică este strâns legată de așa noțiuni ca: centralizarea și descentralizarea structurii aparatului de conducere.

În companiile cu o structură strict centralizată, procesul de luare a deciziilor (hotărârilor) este concentrat în mâinile conducătorului, sau ale unei subdiviziuni.

Părțile pozitive și negative ale centralismului în procesul de conducere:

Avantajele:

1. Deciziile sunt luate de un singur conducător – specialist în problema dată.

2. Persoanele ce elaborează decizia au un nivel de pregătire profesională mai înalt decât conducătorii liniari.

3. înlăturarea dublării în procesul de pregătire și adoptare a deciziilor.

4. Centralizarea funcțiilor decizorii într-o singură subdiviziune dă posibilitatea de a specializa și perfecționa cadrele de conducere.

5. Permite de a coordona deciziile adoptate, la toate nivelurile organizatorice.

Dezavantajele:

1. Decizia e adoptată de un conducător care nu cunoaște pe deplin problema dată.

2. Conducătorii n-au contacte permanente cu subalternii lor.

3. E nevoie de mult timp pentru a aduce la cunoștința lucrătorilor deciziile adoptate.

4. Conducătorii primului nivel (de întreprinderi, magazine) sunt înlăturați de la procesul elaborării și luării deciziilor – nemulțumirea lor – lipsa de satisfacție de pe urma muncii lor.

5. Probabilitatea adoptării deciziilor greșite, e destul de mare, mau ales în problemele operative.

Structura descentralizată – în procesul de pregătire, primire a deciziilor participă nu numai conducătorii nivelului de sus, ci și specialiștii, șefii de secții, subdiviziuni.

Descentralismul în conducere.

Avantajele:

1. Deciziile sunt adoptate într-un timp extrem de scurt, repede.

2. Deciziile sunt luate de conducătorii funcționali care dispun de informație completă în problema dată.

3. Permite reciclarea continuă a cadrelor de conducători ai nivelului mijlociu.

Dezavantajele:

1. Deciziile nu întotdeauna conțin informația necesară, e slabă coordonarea între subdiviziuni și lucrători.

2. Conducătorii subdiviziunilor sunt cointeresați în rezultatele bune ale funcționării numai a secțiilor lor, în dauna intereselor companiei, firmei.

3. Nu permite folosirea la maximum a unificării și standardizării procesului de conducere.

Un loc important în funcția de organizare îl joacă principiile organizatorice.

Unul din principiile de bază ale organizării este principiul de angajare și selectare a cadrelor. Lucrătorul angajat la lucru își asumă unele drepturi – condiții normale de lucru, stimularea muncii, condiții de odihnă și îndatoriri – obligațiuni – calitatea muncii, regulile de lucru. Conducătorul întreprinderii are dreptul de-a controla munca subalternilor, a-i stimula sau pedepsi – material, moral, în același timp e dator să creeze condițiile necesare de muncă pentru subalternii săi, ce le-ar permite să-și folosească la maximum potențialul intelectual și fizic.

În relațiile dintre conducător și subaltern un rol important îi revine principiului delegării împuternicirilor, drepturilor, datorită cărora subalternul are dreptul de a participa de sine stătător la procesul de conducere.

Există 5 principii de delegare a împuternicirilor:

1) diapazonul de control;

2) răspunderii fixe;

3) corespunderii drepturilor și obligațiunilor;

4) transmiterea răspunderii la nivelul cel mai jos al scării ierarhice;

5) dării de seamă.

1) Principiul diapazonului de control – pentru fiecare conducător există o limită optimă a numărului de subalterni care direct se supun lui.

Factorii principali care determină acest număr pot fi:

– Capacitățile individuale ale conducătorului, în procesul de planificare a diapazonului e necesară orientarea la omul cu capacități medii.

– Capacitățile lucrătorilor-subalternilor.

– Tipul de lucru – folosirea mașinilor și mijloacelor tehnice. De exemplu conducătorul unei secții de producție – maistrul – tehnologul poate să aibă un număr mai mare de subalterni decât șeful depozitului unui magazin.

– Repartizarea teritorială a întreprinderii sau a subdiviziunilor. De exemplu: un șef de magazin poate să efectueze un control direct asupra 20-30 de lucrători, iar șeful secției de planificare a asociației nu este în stare.

– Motivația și satisfacția lucrătorilor generată de lucru, de funcțiile îndeplinite. Cu cât gradul de satisfacție e mai scăzut, cu atât conducătorul trebuie să acorde mai multă vreme respectivului lucrător, fiindcă subalternul nesatisfăcut de condițiile de lucru va munci neproductiv, și necalitativ.

– însemnătatea, importanța lucrului îndeplinit de subalterni. Conducătorul de firmă, companie, asociație nu poate să controleze un număr prea mare de subalterni, deoarece subalternii îndeplinesc funcții de mare importanță, și la rândul lor au și ei subalterni pe care de acum îi controlează direct.

2) Principiul răspunderii fixe – exacte. Delegarea împuternicirilor nu-l lipsește pe conducător de răspundere – în caz când subalternul nu a știut să folosească corect drepturile transmise, răspund ambii. De exemplu, conducătorul asociației l-a însărcinat pe economist să răspundă la o scrisoare-cerere din partea comitetului executiv. Documentul pregătit de specialist a fost iscălit de conducător, fără să fie examinat. Răspunderea o poartă conducătorul, în primul rând.

3) Principiul corespunderii drepturilor și obligațiunilor. Volumul drepturilor delegate subalternului trebuie să corespundă optimal volumului de obligații delegate în același timp. De exemplu, șeful magazinului a prezentat un raport șefului asociației în care a cerut să fie eliberați de la lucru lucrători care sistematic încalcă regimul, nu-și îndeplinesc obligațiunile de serviciu. Șeful asociației n-a luat măsurile cuvenite. Peste 3 zile lucrătorii nu s-au prezentat la lucru și, ca rezultat, una din secțiile magazinului n-a lucrat timp de 4 ore.

4) Principiul transmiterii răspunderii – orice însărcinare trebuie să fie transmisă subalternului numai în cazul când conducătorul este convins, că subalternul este în stare s-o execute. în același timp, conducătorul, pornind de la însemnătatea problemei, trebuie să se orienteze just – cărui subaltern să-i transmită răspunderea. De exemplu, pentru a pregăti o informație pentru o scrisoare de răspuns în problemele tehnicii securității, conducătorul întreprinderii trebuie să-i transmită răspunderea direct inginerului de resort (competent).

5) Principiul dării de seamă. în caz când subalternul nu poate să îndeplinească la timp, calitativ însărcinarea, el e dator să raporteze despre aceasta conducătorului.

În procesul delegării împuternicirilor conducătorul e obligat să respecte următoarele reguli:

a) să fie convins că subalternul a înțeles just și pe deplin însărcinarea. Nu e de ajuns, să-i întrebați – " Ai înțeles sau nu " – în majoritatea cazurilor răspunsul va fi – "da", mai rațional este să cereți de la subaltern să vă explice, ce are de făcut, ce rezultat așteptați de la el;

b) conducătorul e dator se determine data îndeplinirii de către subaltern a însărcinării;

c) conducătorul e dator permanent să-i învețe pe subalterni să îndeplinească funcții noi, pe care mai pe urmă conducătorul le va delega lor;

d) conducătorul nu trebuie să permită delegarea subalternilor săi de împuterniciri ne sancționate – de la alți conducători de același nivel, sau să îndeplinească lucrul care intră în funcțiile directe ale subalternului. Subalternii trebuie să se învețe să lucreze de sine stătător, să folosească la maximum așa calități ca – imaginația, inițiativa, creația;

e) fiecare lucrător, specialist al întreprinderii, magazinului, asociației e necesar să aibă numai un conducător nemijlocit, direct, să fie înlăturată dublarea în procesul de dirijare.

Structura organizatorică poate fi considerată ca fiind scheletul organismului care este întreprinderea, buna funcționare a acesteia fiind dependentă de modul în care sunt plasate și utilizate resursele umane de care dispune într-o anumită etapă [1, p.125].

Structura organizatorică este definită ca fiind ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor dintre acestea, constituite în așa fel încât să asigure premisele organizatorice adecvate îndeplinirii obiectivelor stabilite [20, p. 116].

Structura organizatorică privită în ansamblul ei are două părți distincte: structura de conducere sau funcțională și structura de producție sau operațională.

Structura de conducere sau funcțională cuprinde ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor organizaționale constituite și plasate astfel încât să asigure condițiile economice, tehnice și de personal necesare desfășurării procesului managerial și a proceselor de execuție.

Structura de producție sau operațională este formată din ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor organizaționale constituite în scopul realizării directe a obiectului de activitate al întreprinderii.

Atât la nivelul structurii de conducere cât și la al celei de producție se regăsesc elementele primare și anume: postul, funcția, compartimentul, nivelul ierarhic și relațiile organizatorice [23, p. 95].

a) Postul este alcătuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competențelor și responsabilităților desemnate pe un interval de timp fiecărui membru al întreprinderii.

Pentru a-și putea realiza obiectivele, titularului de post îi sunt conferite sarcini și atribuții.

Competența organizațională sau autoritatea formală a postului exprimă limitele în cadrul cărora titularii de posturi au dreptul de a acționa în vederea realizării obiectivelor individuale și a executării atribuțiilor.

În raport de domeniul în care se exercită, autoritatea formală poate fi ierarhică sau funcțională.

Autoritatea ierarhică acționează asupra persoanelor și se concretizează în declanșarea unor acțiuni sau decizii exprimând ce și când trebuie realizat, fiind asemănătoare puterii executive. Acest tip de autoritate se exercită la nivel operațional.

Autoritatea funcțională se exercită asupra unor activități și se materializează în proceduri, indicații de specialitate care exprimă cum trebuie executate diferite activități ale întreprinderii. Acest tip de autoritate este asemănător cu puterea legislativă.

Pe lângă autoritatea formală, titularii postului trebuie să posede și o competență sau autoritate profesională, exprimată de nivelul de pregătire și experiența de care dispune o persoană și prin care dobândește recunoașterea meritelor și a contribuției personale la realizarea obiectivelor.

Între aceste două laturi ale competenței trebuie să existe o strânsă concordanță: autoritatea atribuită, formală, trebuie însoțită de cea profesională.

Responsabilitatea este obligația de a îndeplini anumite sarcini sau atribuții, de a realiza obiectivele individuale ce revin fiecărui post.

Corelarea și corespondența dintre sarcini, autoritate și responsabilitate sunt prezentate foarte sugestiv în literatura de specialitate prin intermediul unui triunghi echilateral numit triunghiul de aur al managementului, prezentat în figura 1.1.

Fig. 1.1. Triunghiul de aur al managementului

b) Funcția constituie factorul de generalizare al unor posturi asemănătoare din punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorității și responsabilității.

Examinate după natura componentelor, responsabilităților și sarcinilor, posturile și respectiv funcțiile pot fi clasificate în posturi sau funcții de conducere și posturi sau funcții de execuție.

Primele se caracterizează printr-o pondere mare a competențelor sarcinilor și responsabilităților ce implică exercitarea atributelor conducerii.

În cel de al doilea caz se regăsesc competențe, sarcini și responsabilități a căror efectuare implică transpunerea în practică a deciziilor emise de titularii posturilor sau funcțiilor de conducere [24, p. 119].

c) Compartimentul reprezintă o unitate structurală alcătuită dintr-un număr de persoane subordonate unei autorități unice și care execută în mod permanent anumite activități precis determinate.

După modul de participare la actul de conducere, compartimentele pot fi [23, p. 156]:

de comandă;

de stat major;

de execuție.

Compartimentul de comandă este acela care ia decizii privind activitatea ce se desfășoară în întreprindere.

Compartimentul de stat major desfășoară activități de pregătire a elementelor necesare procesului de luare a deciziilor de către compartimentul de comandă.

Compartimentul de execuție desfășoară activități de transpunere în practică a deciziilor luate de compartimentele de comandă.

Fiecare compartiment de comandă poate fi la rândul său compartiment de execuție în raport de nivelul ierarhic la care se raportează și invers.

După modul de exercitare a autorității, compartimentele pot fi ierarhice și funcționale. Compartimentele ierarhice au autoritatea delegată asupra activităților ce se desfășoară în compartimentele de la nivelurile ierarhice inferioare. De exemplu, contabilul șef nu are autoritate asupra șefului secției, dar are autoritate asupra activității economico-financiare ce se desfășoară în acea secție.

În practică există o structură combinată a celor două compartimente, avantajele acesteia fiind că se poate păstra ușor disciplina și se poate folosi eficient competența oamenilor [30, p. 95].

d) Nivelul ierarhic desemnează poziția succesivă față de organul superior de conducere a posturilor de conducere ale diferitelor compartimente situate pe aceeași linie ierarhică.

Imaginea nivelurilor ierarhice se realizează prin examinarea structurii de conducere în plan vertical. Stabilirea corectă a nivelurilor ierarhice constituie una din principalele condiții ale elaborării unei structuri de conducere rațională.

În stabilirea nivelurilor ierarhice se ține seama de factori precum[19, p. 127]:

dimensiunea întreprinderii;

diversitatea activităților;

complexitatea producției;

tipul producției;

dispersarea teritorială a subunităților;

competența cadrelor.

Ansamblul posturilor de conducere situate pe diferite niveluri ierarhice privite în spațiu constituie piramida ierarhică.

Elementele prin care se caracterizează piramida ierarhică sunt înălțimea și baza piramidei. Între înălțime și baza piramidei este necesar să existe un raport optim care să permită fructificarea maximă a avantajelor pe care le oferă aplatizarea și să elimine neajunsurile pe care le poate produce aplatizarea excesivă. Piramida ierarhică aplatizată, cu un număr mic de niveluri ierarhice, are următoarele avantaje [23, p. 117]:

asigură apropierea conducerii de producție;

asigură operativitatea și rapiditatea luării deciziilor;

asigură o operativitate mai mare a sistemelor informaționale;

presupune cheltuieli mai mici cu aparatul de conducere.

Dezavantajele acesteia sunt:

crește dificultatea cuprinderii ansamblului problemelor;

crește încărcarea excesivă a personalului de conducere;

deciziile pot avea într-o măsură mai mare elemente subiective și pot să conducă la o centralizare excesivă.

Pe fondul factorilor de care depinde stabilirea nivelurilor ierarhice, acestea se pot regla într-o foarte mare măsură prin delegarea autorității și răspunderii cu care înălțimea piramidei se află în raport invers proporțional [24, p. 167].

e) Ponderea ierarhică (norma de conducere) reprezintă numărul de persoane conduse nemijlocit de către un cadru de conducere.

Ponderea ierarhică este influențată de o multitudine de factori ca: natura și complexitatea sarcinilor, nivelul de pregătire al cadrelor, posibilitatea de percepere și prelucrare a informațiilor, dispersarea teritorială a obiectivelor conduse.

După natura și complexitatea sarcinilor se poate remarca o variație a ponderii ierarhice pe orizontală, mai redusă în cadrul compartimentelor care realizează activități de concepție și mai mare în compartimentele unde ponderea o au lucrările de rutină.

Ponderea ierarhică variază și pe verticală, crescând pe sensul coborârii scării ierarhice, ca urmare a simplificării și creșterii repetabilității sarcinilor.

Cu cât nivelul de pregătire și capacitatea organizatorică a cadrelor sunt mai ridicate, cu atât mai rar apare necesitatea legăturii dintre conducător și executant și cu atât mai mare poate fi ponderea ierarhică.

Posibilitățile psihofiziologice de percepere și prelucrare a informației sunt limitate, depășirea limitelor de percepție putând duce la situația când conducătorul își dispersează atenția asupra tuturor obiectivelor și subordonații ies de sub atenția șefului sau își orientează atenția asupra unor obiective, celelalte ieșind de sub observația sa.

Dispersarea teritorială a obiectivelor conduse acționează în sensul reducerii normelor de conducere.

Ponderea ierarhică trebuie astfel stabilită încât să asigure încărcarea completă a conducătorului și să asigure atât conducerea întregului colectiv cât și a fiecărui lucrător în parte. În general se apreciază că ponderea ierarhică optimă se situează între 4-6 subordonați la nivelurile ierarhice superioare și ea poate ajunge până la 20-30 sau mai mult la nivelurile ierarhice inferioare [27, p. 129].

f) Relațiile sunt contactele care se stabilesc între funcțiile și compartimentele aparatului de conducere în procesul desfășurării activității acestora.

Din punctul de vedere al structurii de conducere relațiile pot fi de patru feluri:

relații de autoritate;

relații de cooperare;

relații de control;

relații de reprezentare.

Relațiile de autoritate sunt cele instituite de conducerea firmei prin acte sau norme care atrag după sine obligativitatea exercitării lor. În cadrul acestor relații se disting trei tipuri[23, p. 134]:

relații de autoritate ierarhică;

relații de autoritate funcțională;

relații de autoritate de stat major.

Relațiile de autoritate ierarhică sunt acele relații care se stabilesc între funcții situate pe niveluri ierarhice diferite, dar pe aceeași linie ierarhică.

Ele sunt specifice raporturilor dintre conducătorul unui compartiment și subordonații săi.

Aceste relații se materializează în dispoziții sau ordine transmise de sus în jos și în rapoarte sau informări privind realizarea sarcinilor transmise de jos în sus.

Relațiile de autoritate ierarhică sunt considerate adevăratele relații de autoritate în virtutea cărora întreprinderea poate fi reprezentată sub forma unei piramide.

Relațiile de autoritate ierarhică sunt denumite și relații liniar-administrative sau militare. Sunt cele mai eficiente relații, asigurând unitatea de acțiune a întregului organism al întreprinderii.

Relațiile de autoritate funcțională sunt acele relații care se nasc și se stabilesc între șefii unor compartimente de specialitate diferită care au unul asupra altuia autoritate funcțională. Asemenea compartimente sunt plasate în cadrul structurii în afara liniei ierarhice.

Relațiile de autoritate de stat major se stabilesc atunci când unele persoane sau colective primesc pe o durată provizorie din partea conducerii întreprinderii sarcina rezolvării unei probleme. Aceste persoane nu intervin în nume propriu sau a unei anumite competențe, ci în calitate de reprezentanți ai conducerii.

Relațiile de cooperare sunt preponderent neformale, ele au un caracter facultativ, se realizează în mod nereglementat și se manifestă pe orizontală între compartimente sau persoane situate pe același nivel ierarhic.

Relațiile de cooperare se pot stabili în două modalități: ca relații de colaborare și ca relații de consultare.

Relațiile de control sunt relațiile care se stabilesc între anumite persoane care efectuează controlul și personalul întreprinderii care este controlat.

Trebuie remarcat faptul că valorificarea rezultatelor controlului se face de către organul ierarhic superior celui controlat.

Relațiile de reprezentare sunt acele relații ce se stabilesc între anumite persoane (lideri) și conducerea firmei.

Organizarea informală a întreprinderii

Pe lângă organizarea formală instituită prin reguli precise, în foarte multe cazuri și întreprinderi funcționează și o structură informală [1, p. 247].

Organizarea informală este formată din ansamblul grupurilor și al relațiilor interumane stabilite spontan între membrii unei organizații, orientate spre satisfacerea unor interese personale.

Cauzele care conduc la apariția și funcționarea organizării informale țin de afectivitate, interese, satisfacții, aspirații și preocupări comune, nivelul pregătirii și calificării, originea socială, cunoașterea profesiei, grad de rudenie, domiciliu etc.

Unitatea structurală de bază a organizării informale o reprezintă grupul informal.

Grupul informal este definit de psihosociologi drept o reunire cu durată variabilă a unui număr restrâns de membri bazată pe similitudini, raporturi dominant afective și nevoi comune. Alvin Toffler consideră că “bisericuțele, fracțiunile, grupurile care iau cafeaua împreună în pauză constituie manifestări de organizări informale”.

Așa cum în organizarea formală există posturi, în organizarea informală se găsesc roluri, definite ca un ansamblu de comportamente pe care alții le așteaptă legitim din partea individului [20, p. 126].

Conducerea grupului informal este asigurată de un lider informal. Datorită calităților sale de conducător și a competenței profesionale, precum și a prestigiului și popularității, liderul câștigă autoritatea informală, respectiv o anumită putere de influență exercitată asupra componenților grupului informal, precum și asupra altor persoane din întreprindere.

Comunicarea interpersonală sau între grupuri se realizează prin intermediul relațiilor informale. Acestea pot fi definite ca ansamblul interdependențelor dintre membrii grupurilor informale și dintre grupuri, reglementate prin norme de grup și percepțiile comune.

În funcție de modul de circulație a informațiilor informale, acestea pot fi clasificate astfel:

-relații de tip șuviță, în care informațiile trec succesiv de la un membru la altul al grupului:

-relații de tip ciorchine, în care liderul comunică numai cu anumite persoane din grup care la rândul lor furnizează informația altor persoane alese de ele ș.a.m.d.

Între organizarea formală și cea informală există o strânsă interdependență determinată de unele asemănări care există între ele astfel [24, p. 220]:

apar în cadrul aceleiași organizații, elementul uman fiind același;

servesc realizării unor obiective;

au caracter dinamic, imprimat de modificarea în timp a obiectivelor urmărite;

au caracter cuprinzător, recurgându-se în orice organizație, indiferent de dimensiune, ramură sau nivel ierarhic.

Principalele deosebiri între cele două tipuri de organizare constau în următoarele:

structura informală este mult mai mobilă decât cea formală datorită lipsei actelor normative și a reglementărilor oficiale;

organizarea și funcționarea structurii informale este determinată de realizarea unor aspirații personale, pe câtă vreme organizarea formală este un instrument al realizării unor obiective ce armonizează interesele individuale și de grup.

Problema esențială a conducerii întreprinderii constă în găsirea modalităților de utilizare a avantajelor organizării informale sau ale integrării acesteia în cadrul organizării formale, realizându-se astfel climatul de muncă propice realizării în același timp a obiectivelor individuale și a celor de grup.

1.2. Tipuri de structuri organizatorice tradiționale și noi utilizate în instituții publice

Aplicarea principiilor de organizare a conducerii întreprinderii la condițiile specifice destul de diferite ale acestora, determină existența unui număr însemnat de structuri cu trăsături individuale. Din punct de vedere teoretic, există câteva sisteme de clasificare pe tipuri a structurii organizatorice de management a întreprinderii. Cel mai utilizat este cel după modul de subordonare, distingându-se următoarele tipuri de structuri: structura ierarhică, structura funcțională și structura ierarhic-funcțională.

Acest tip de structură care absolutizează principiul unității de decizie și acțiune, se caracterizează prin aceea că printr-un sistem de delegări de autoritate, conducătorii de compartimente de la centrul întreprinderii, pot să dea dispoziții pe linie ierarhică unor conducători ai acelorași compartimente funcționale existente în subunitățile întreprinderii [24, p. 301].

Ca atare, la orice nivel ierarhic, un subordonat primește dispoziții de la un singur conducător, în fața căruia răspunde pentru întreaga activitate.

Întrucât acest tip de structură are elemente organizaționale simple și reduse ea poate fi înțeleasă și aplicată ușor în procesul conducerii. Întotdeauna în vârful unei astfel de piramide se află conducătorul colectiv și cel individual care exercită conducerea operativă, iar la baza ei se găsesc executanții. Potrivit acestui tip de structură, un conducător își coordonează subordonații din toate punctele de vedere.

Avantajele unei structuri liniare sunt următoarele [20, p.229]:

sistemele de comunicații, având canale de legătură relativ scurte, sunt rapide în sens descendent și ascendent, acționând cu eficiență mare;

prin numărul redus de membri (sunt excluse cazurile de delegare a autorității), autoritatea și răspunderile sunt bine definite;

nu apare necesitatea solicitării specialiștilor în stabilirea schemelor organizatorice, acestea fiind destul de simple;

posibilitatea elaborării operative a celor mai corespunzătoare decizii, cultivând și promovând spiritul de sinteză, acesta constituind o bună școală de formare a cadrelor de conducere;

sunt excluse contradicțiile.

În acest sistem de organizare structurală fiecare șef este obligat prin răspunderile sale să cunoască, să coreleze și să optimizeze toate activitățile cerute în realizarea unui obiectiv. O întreprindere organizată liniar reprezintă o alianță de unități de producție unde, de fapt, fiecare șef este conducătorul unității. Pentru aceste motive structura ierarhică constituie o schemă de bază a multor variante îmbunătățite, preferabile, mai ales la organizarea subunităților componente ale întreprinderii. Cu cât însă întreprinderea este mai mare, cu o producție mai eterogenă, aplicarea unei structuri ierarhice prezintă unele dezavantaje cum sunt [23, p. 198]:

o circulație greoaie a informațiilor pe plan orizontal, întrucât legăturile între compartimente situate la același nivel ierarhic nu se pot realiza decât prin intermediul șefului ierarhic superior;

nu se permite atragerea personalului în activitățile specializate, fundamentale, șeful trebuind să aibă o pregătire multilaterală;

favorizează apariția inerției legată de adaptarea la o situație nouă.

Având în vedere aceste considerente, regulamentul de organizare și funcționare al instituțiilr publice trebuie să mai precizeze următoarele elemente principale:

conturarea și definirea unităților structurale și a posturilor;

ordinea ierarhică a acestora;

legăturile existente între elementele structurii (posturi, organe);

principalele funcțiuni ale componentelor fiecărui organism al întreprinderii;

atribuțiile fiecărui șef și posibilitățile de delegare a autorității;

pe cine înlocuiește și de cine este înlocuit fiecare șef;

circuitele și fluxurile operaționale ale acțiunilor executate.

De asemenea, conducătorii organizațiilor economice vor stabili, odată cu măsurile de realizare a planului de producție sau a sarcinilor de serviciu, măsuri corespunzătoare în vederea asigurării celor mai bune condiții de muncă, a prevenirii accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale.

Obligația și răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecție a muncii o au, potrivit atribuțiilor ce le revin, cei care organizează, controlează și conduc procesul de muncă, după cum urmează:

la locul de muncă: șefii secțiilor, sectoarelor, atelierelor – ingineri, tehnicieni sau maiștri – precum și șefii fermelor și echipelor;

la nivelul întreprinderilor și organizațiilor economice, precum și la instituții: directorul sau conducătorul unității.

Existența în cadrul întreprinderii a unui regulament de organizare și funcționare – în urma difuzării și cunoașterii de către tot personalul – constituie un sprijin în obținerea unor rezultate superioare, trebuind însă să se țină seama și de măsurile (efective curente) de conducere propriu-zisă.

Satul Abaclia este o localitate in Raionul Basarabeasca situata la latitudinea 46.3619 longitudinea 28.9419 si altitudinea de 59 metri fata de nivelul marii. Aceasta localitate este in administrarea or. Basarabeasca. Conform recensamintului din anul 2004 populatia este de 5 519 locuitori. Distanța directă pîna în or. Basarabeasca este de 5 km. Distanța directă pîna în or. Chișinău este de 64 km.

Primarul, viceprimarul, secretarul primăriei Abaclia, împreună cu aparatul de specialitate al Primarului constituie Primăria satului, instituție publică cu activitate permanentă care asigură ducerea la îndeplinire a prevederilor Constituției, ale legilor tării, ale decretelor Președintelui Republicii Moldova, ale hotărârilor Guvernului, ale actelor emise de ministere și alte autorități ale administrației publice centrale, ale hotărârilor Consiliului raional, ale Consiliului local și soluționează problemele curente ale colectivității. Asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Primarul localității asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției și ale legilor tării, ale decretelor Președintelui Republicii Moldova, ale hotărârilor Guvernului, ale actelor emise de ministere și alte autorități ale administrației publice centrale, ale hotărârilor Consiliului raional și asigură executarea hotărârilor Consiliului local.

Primarul funcționează ca autoritate administrativă autonomă și rezolvă treburile publice din municipiu, în condițiile prevăzute de lege.

Statutul juridic al primarului cuprinde și calitatea de reprezentant al statului în municipiu. Ca atare, el are nu numai calitatea de demnitar ales, ci și pe aceea de șef al administrației publice locale aflat “în serviciul acesteia”.

Atribuțiile ce revin primarului, sunt stabilite de lege sau încredințate de către Consiliul local municipal. Primarul exercită funcția de ordonator principal de credite. Primarul numește și eliberează din funcție personalul din aparatul de specialitate al primarului, cu excepția secretarului. Primarul controlează activitatea personalului din aparatul de specialitate al primarului și al serviciilor publice de deservire.

Atribuțiile ce revin primarului, potrivit legii, și a hotărârilor Consiliului local municipal, pot fi delegate, conform legii. Primarul rămâne competent să exercite oricând una sau alta dintre atribuțiile delegate, actele sale efectuate în legătură cu atribuțiile delegate fiind întru totul valabile. Pentru exercitarea aceleiași atribuții, primarul poate delega una sau mai multe persoane, fără ca în această situație să fie vorba de conflict pozitiv de competentă.

Capitolul II. Mediul de gestiune și diagnosticul politicii sociale a primariei comunei Abaclia

Primăria satului Abaclia este organizată și funcționează în baza unui regulament aprobat de consiliul local. Primăria, ca structură funcțională a comunei, are următoarele atribuții:

    a) întocmește proiecte de decizii ale consiliului local și proiecte de dispoziții ale primarului;

    b) aduce la cunoștință publică deciziile consiliului și dispozițiile normative ale primarului;

    c) colectează și prezintă primarului informații pentru raportul anual privind starea economică și socială a satului (comunei), orașului (municipiului);

    d) prezintă primarului, în comun cu serviciile publice, informații despre funcționarea acestora, precum și a întreprinderilor municipale create de consiliul local;

    e) supraveghează executarea măsurilor dispuse de primar atît în cadrul primăriei, cît și în teritoriul administrat;

    f) contribuie la elaborarea proiectului de buget al unității administrativ-teritoriale pentru următorul an bugetar și a proiectelor de modificare a bugetului, care urmează să fie prezentate de primar spre examinare consiliului local;

    g) asigură executarea bugetului unității administrativ-teritoriale, în conformitate cu deciziile consiliului local, și respectarea prevederilor legale;

    h) întocmește contul de încheiere a exercițiului bugetar al unității administrativ-teritoriale;

    i) asistă secretarul consiliului local în îndeplinirea atribuțiilor lui conform legii.

Condițiile numirii, angajării, promovării, sancționării și încetării raporturilor de serviciu sau de muncă ale personalului primăriei, drepturile și obligațiile lui sînt stabilite de legislația în vigoare și de regulamentul primăriei, aprobat de consiliul local.
Modul de organizare și funcționare a Primariei comunei se reglementează în baza prevederilor fixate în Constituție, în Legea privind descentralizarea administrativă, în Legea privind administrația publică locală. Controlul asupra respectării legislației în unitățile teritoriale autonome cu statut juridic special se efectuează de către Guvern, prin intermediul autorităților publice centrale de specialitate Controlul asupra respectării legislației în unitățile teritoriale autonome cu statut juridic special se efectuează de către Guvern, prin intermediul autorităților publice centrale de specialitate.

Activitatea Primariei se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților publice locale și consultării cetățenilor în probleme locale de interes deosebit. Primaria beneficiază de autonomie decizională, organizațională, gestionară și financiară, au dreptul la inițiativă în tot ceea ce privește administrarea treburilor publice locale, exercitîndu-și, în condițiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat.

Primaria este persoană juridică de drept public și dispune, în condițiile legii, de un patrimoniu distinct de cel al statului și al altor unități administrativ-teritoriale.

Orice control administrativ exercitat asupra activității desfășurate de către Primărie nu trebuie să urmărească alt scop decît asigurarea respectării legalității și a principiilor constituționale, iar controlul de oportunitate poate viza doar realizarea competențelor care le-au fost delegate, în condițiile legii.

În realizarea competențelor lor, primariile dispun de autonomie, consfințită și garantată prin Constituția Republicii Moldova, Carta Europeană a Autonomiei Locale și prin alte tratate la care Republica Moldova este parte.

În problemele de importanță deosebită pentru unitatea administrativ-teritorială, populația poate fi consultată prin referendum local, organizat în condițiile Codului electoral.

În problemele de interes local care preocupă o parte din populația unității administrativ-teritoriale pot fi organizate, cu această parte, diverse forme de consultări, audieri publice și convorbiri, în condițiile legii.

Pentru asigurarea autonomiei locale, autoritățile administrației publice locale elaborează, aprobă și gestionează în mod autonom bugetele unităților administrativ-teritoriale, avînd dreptul să pună în aplicare taxe și impozite locale și să stabilească cuantumul lor în condițiile legii.

Organizarea activității primariei

Primaria își desfășoară activitatea în domeniile stabilite de Legea privind descentralizarea administrativă, dispunînd în acest scop de competențe depline care nu pot fi puse în cauză sau limitate de nici o autoritate publică, decît în condițiile legii. Competențele primariei sînt delimitate între competențele autorităților publice deliberative și executive de nivelurile întîi și al doilea.

Autoritățile administrației publice centrale nu pot să stabilească ori să impună competențe primariei comunei fără o evaluare prealabilă a impactului financiar pe care aceste competențe l-ar putea genera, fără o consultare a autorităților locale de nivelul corespunzător și fără ca colectivitățile locale să fie asigurate cu mijloacele financiare necesare.

Organigrama primăriei

Fig. 2.1. Organigrama primariei comunei Abaclia [elaborat de autor]

Componența și constituirea consiliilor locale a primăriei

Consiliile locale sînt compuse din consilieri aleși în condițiile Codului electoral. Numărul de consilieri se stabilește în funcție de numărul de locuitori ai unității administrativ-teritoriale la data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile, conform datelor statistice.

Consiliul local este legal constituit dacă sînt validate mandatele a cel puțin două treimi din numărul de consilieri. Consiliul local se întrunește în ședință de constituire în termen de 20 de zile calendaristice de la data validării mandatelor de consilier. Consilierii din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul întîi se convoacă în primă ședință prin hotărîre a consiliului electoral de circumscripție. Consiliul electoral de circumscripție notifică Comisiei Electorale Centrale prima convocare a consiliului local.

Ședința consiliului este deliberativă dacă la ea participă cel puțin două treimi din numărul consilierilor aleși. În cazul în care nu poate fi asigurată această majoritate, ședința se va ține peste 3 zile calendaristice, respectîndu-se aceleași condiții. Dacă nici la a doua convocare ședința nu este deliberativă, se va proceda la o nouă convocare, peste 3 zile calendaristice. La această nouă, a treia, convocare, ședința va fi deliberativă dacă se va asigura prezența majorității consilierilor aleși. În situația în care, din cauza absenței nemotivate a consilierilor, consiliul nu se va putea întruni nici la ultima convocare, el se consideră dizolvat de drept.
La ședința de constituire se dezbat doar chestiunile incluse pe ordinea de zi referitoare la:
a) aducerea la cunoștință a hotărîrii privind atribuirea mandatelor de consilier și înmînarea legitimațiilor de consilier de către reprezentantul consiliului electoral de circumscripție sau al Comisiei Electorale Centrale;

b) inițierea constituirii fracțiunilor, a alianțelor, a blocurilor;

c)inițierea constituirii comisiilor consultative de specialitate.

Lucrările ședinței de constituire sînt conduse de cel mai în vîrstă consilier dintre cei prezenți la ședință, asistat de unul sau 2 dintre cei mai tineri consilieri dintre cei prezenți.
Ulterior, consiliul local formează organele sale de lucru (fracțiuni și comisii consultative de specialitate) în condițiile Legii nr. 457-XV din 14 noiembrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale.

Competențele consiliilor locale

Consiliul local are drept de inițiativă și decide, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care țin de competența altor autorități publice.

Pornind de la domeniile de activitate ale autorităților administrației publice locale de nivelul întîi stabilite la art.4 al Legii privind descentralizarea administrativă, consiliul local realizează următoarele competențe:

    a) decide punerea în aplicare și modificarea, în limitele competenței sale, a impozitelor și taxelor locale, a modului și a termenelor de plată a acestora, precum și acordarea de facilități pe parcursul anului bugetar;

    b) administrează bunurile domeniului public și ale celui privat ale satului (comunei), orașului (municipiului);

   c) decide darea în administrare, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor domeniului public al satului (comunei), orașului (municipiului), după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii;

    d) decide vînzarea, privatizarea, concesionarea sau darea în arendă ori în locațiune a bunurilor domeniului privat al satului (comunei), orașului (municipiului), după caz, în condițiile legii;

    e) decide atribuirea și propune schimbarea destinației terenurilor proprietate a satului (comunei), orașului (municipiului), după caz, în condițiile legii;

    f) decide asupra lucrărilor de proiectare, construcție, întreținere și modernizare a drumurilor, podurilor, fondului locativ în condițiile Legii cu privire la locuințe, precum și a întregii infrastructuri economice, sociale și de agrement de interes local;
    f1) decide, în condițiile legislației în vigoare, asupra tăierii, defrișării arborilor și arbuștilor din spațiile verzi proprietate publică a unității administrativ-teritoriale și/sau asupra strămutării lor;
    g) decide efectuarea auditului intern;

    h) decide înființarea instituțiilor publice de interes local, organizează serviciile publice de gospodărie comunală, determină suportul financiar în cazul cheltuielilor bugetare, decide asupra regulilor de asigurare a curățeniei în localitate;

    i) decide, în condițiile legii, înființarea întreprinderilor municipale și societăților comerciale sau participarea la capitalul statutar al societăților comerciale;

    i1) decide asupra atribuirii terenurilor pentru amplasarea stupinelor;
    j) decide, în condițiile legii, asocierea cu alte autorități ale administrației publice locale, inclusiv din străinătate, pentru realizarea unor lucrări și servicii de interes public, pentru promovarea și protejarea intereselor autorităților administrației publice locale, precum și colaborarea cu agenți economici și asociații obștești din țară și din străinătate în scopul realizării unor acțiuni sau lucrări de interes comun;

    j1) decide delegarea competenței de aprobare a tarifelor la serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică;
    k) decide stabilirea de legături de colaborare, cooperare, inclusiv transfrontalieră, și de înfrățire cu localități din străinătate;

    l) aprobă, la propunerea primarului, organigrama și statele primăriei, ale structurilor și serviciilor publice din subordine, precum și schema de salarizare a personalului acestora;

    m)  aprobă statutul satului (comunei), orașului (municipiului) și regulamentul consiliului pe baza statutului-cadru și a regulamentului-cadru, aprobate de Parlament; aprobă alte regulamente și reguli prevăzute de lege;

    n) aprobă bugetul local, modul de utilizare a fondului de rezervă, precum și a fondurilor speciale, aprobă împrumuturile și contul de încheiere a exercițiului bugetar; operează modificări în bugetul local;

    o) aprobă, în condițiile legii, planurile urbanistice ale localităților din componența unității administrativ-teritoriale respective, precum și planurile de amenajare a teritoriului;

    p) aprobă studii, prognoze și programe de dezvoltare social-economică și de altă natură;

    q) aprobă, în condițiile legii, norme specifice și tarife pentru instituțiile publice și serviciile publice de interes local din subordine, cu excepția tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu energie termică și de alimentare cu apă tehnologică, inclusiv aprobă regimul de lucru al întreprinderilor comerciale și de alimentație publică, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, precum și al persoanelor fizice care practică comerțul.
    r)  aprobă limitele admisibile de utilizare a resurselor naturale de interes local;

    s) aprobă simbolica unității administrativ-teritoriale, atribuie sau schimbă denumirile de străzi, piețe, parcuri și de alte locuri publice în aer liber, stabilește data celebrării hramului localității respective, conferă cetățenilor Republicii Moldova și celor străini cu merite deosebite titlul de cetățean de onoare al satului (comunei), orașului (municipiului), în condițiile legii;
    s1) aprobă regulile de întreținere a cîinilor, a pisicilor și a altor animale domestice;
    t) alege, la propunerea primarului, viceprimarul (viceprimarii), precum și îl (îi) eliberează din funcție, în condițiile prezentei legi;

    u) numește, în bază de concurs desfășurat în condițiile Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, secretarul consiliului, modifică, suspendă și încetează, în condițiile legii, raporturile de serviciu ale secretarului, deleagă primarului competența evaluării performanțelor lui profesionale;
    v) contribuie la organizarea de activități culturale, artistice, sportive și de agrement de interes local; înființează și organizează tîrguri, piețe, parcuri și locuri de distracție și agrement, baze sportive și asigură buna funcționare a acestora;

    w) desemnează reprezentantul său în instanțele de judecată, în litigiile privind legalitatea deciziilor adoptate și în cele care rezultă din raporturile cu alte autorități publice; formează, din rîndul membrilor săi, în funcție de specificul și necesitățile locale, comisii consultative de specialitate pentru diferite domenii de activitate, modifică componența acestora;
    w1) formează comisii administrative conform legislației în vigoare;
    x) contribuie, în condițiile legii, la asigurarea ordinii publice, adoptă decizii privind activitatea poliției municipale, a pompierilor și formațiunilor de protecție civilă de interes local, propune măsuri de îmbunătățire a activității acestora;

    y) contribuie la realizarea măsurilor de protecție și asistență socială, asigură protecția drepturilor copilului; decide punerea la evidență a persoanelor socialmente vulnerabile care au nevoie de îmbunătățirea condițiilor locative; înființează și asigură funcționarea unor instituții de binefacere de interes local;

   y1) decide instituirea funcției de mediator comunitar în localitățile compact sau mixt populate de romi;

    z) examinează informațiile consilierilor, ia decizii pe marginea lor; audiază dările de seamă și informațiile primarului, ale conducătorilor de subdiviziuni, întreprinderi municipale și instituții publice din subordine; ridică mandatul consilierilor în condițiile legii; inițiază, după caz, și decide desfășurarea referendumului local;

    z1) dispune consultarea publică, în conformitate cu legea, a proiectelor de decizii în problemele de interes local care pot avea impact economic, de mediu și social (asupra modului de viață și drepturilor omului, asupra culturii, sănătății și protecției sociale, asupra colectivităților locale, serviciilor publice), precum și în alte probleme care preocupă populația sau o parte din populația unității administrativ-teritoriale.

Consiliul local realizează și alte competențe stabilite prin lege, prin statutul comunei, ori prin regulamentul consiliului. Consiliul local nu poate adopta decizii care implică anumite cheltuieli fără indicarea sursei de acoperire a costului realizării deciziilor respective.

Funcționarea consiliului local

Consiliul local își exercită mandatul de la data declarării ca legal constituit pînă la data constituirii legale a consiliului nou-ales. Mandatul consiliului local poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă.

Consiliul local se întrunește în ședință ordinară o dată la 3 luni, la convocarea primarului, cu excepția primei ședințe. Consiliul local se poate întruni în ședință extraordinară, cu ordinea de zi propusă, ori de cîte ori este necesar, la cererea primarului sau a cel puțin o treime din numărul consilierilor aleși. Convocarea consiliului local se face cu cel puțin 5 zile înainte de ședința ordinară și cu cel puțin 3 zile înainte de ședința extraordinară.

În cazuri de maximă urgență – calamități naturale, catastrofe, incendii, epidemii, epifitotii, epizootii și alte situații excepționale similare – determinată de interesele locuitorilor satului (comunei), orașului (municipiului), convocarea consiliului local se poate face de îndată.

Convocarea consiliului local se face prin dispoziție a primarului sau, în cazul în care acesta se află în imposibilitatea de a convoca consiliul, a viceprimarului. Dacă primarul sau viceprimarul refuză convocarea consiliului local, cu ordinea de zi propusă, acesta este convocat de un grup de cel puțin o treime din consilierii aleși. În înștiințarea convocării în ședință, care se expediază consilierilor, se indică ordinea de zi, data, ora și locul desfășurării ședinței.

Ordinea de zi se aduce la cunoștință locuitorilor satului (comunei), orașului (municipiului) prin presa locală sau prin alte mijloace de informare, inclusiv prin afișare.

Consiliul local alege prin vot deschis, cu votul majorității consilierilor prezenți, pentru durata unei ședințe, un președinte care o prezidează. Președintele ședinței este asistat de secretarul consiliului local.

Ședințele consiliului local sînt publice. Orice persoană interesată poate asista la ședințele consiliului local. Cetățenii, asociațiile constituite în corespundere cu legea și alte părți interesate au dreptul:

a) de a participa, în condițiile legii, la orice etapă a procesului decizional;

b) de a avea acces la informațiile privind bugetul localității și modul de utilizare a resurselor bugetare, la proiectele de decizii și la ordinea de zi a ședințelor consiliului local și ale primăriei;

c) de a propune inițierea elaborării și adoptării unor decizii;

d) de a prezenta autorităților publice locale recomandări, în nume propriu sau în numele unor grupuri de locuitori ai colectivităților respective, privind diverse proiecte de decizie supuse dezbaterilor.

Autoritățile publice locale și funcționarii publici ai unităților administrativ-teritoriale respective sînt obligați să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea posibilităților efective de participare a cetățenilor , a asociațiilor constituite în corespundere cu legea și a altor părți interesate la procesul decizional, inclusiv prin intermediul:

a) informării adecvate și în timp util asupra subiectelor dezbătute de consiliul local;

b) recepționării și examinării, în timp util, a tuturor recomandărilor, sesizărilor, scrisorilor, adresate de către cetățeni autorităților lor reprezentative, la elaborarea proiectelor de decizii sau a programelor de activitate;

c) promovării unei politici de comunicare și dialog cu cetățenii;

d) publicării programelor, strategiilor, agendei ședințelor pe diverse suporturi informaționale.

Împiedicarea accesului liber la ședințele consiliului local sau compromiterea procesului decizional prin acțiuni deliberate de ascundere a informației de interes public se sancționează conform legislației în vigoare.

Ședința consiliului se desfășoară conform ordinii de zi propuse de primar sau de consilierii care, în condițiile art.16, au cerut convocarea lui.

Modificarea sau completarea ordinii de zi se admite numai la începutul ședinței și se efectuează cu votul majorității consilierilor prezenți, respectîndu-se prevederile art.22 alin.(1).

Prezența consilierilor la ședința consiliului local este obligatorie.

Ședința consiliului local este deliberativă dacă la ea sînt prezenți majoritatea consilierilor aleși.

În realizarea competențelor sale, consiliul local adoptă decizii cu votul majorității consilierilor prezenți, cu excepția cazurilor în care legea sau regulamentul consiliului cere un număr mai mare de voturi. În cazul parității de voturi, nu se adoptă nici o decizie, dezbaterile fiind reluate în ședința următoare.

Deciziile privind aprobarea bugetului local, administrarea bunurilor proprietate a satului (comunei), orașului (municipiului), stabilirea cuantumului taxelor și impozitelor locale, planificarea dezvoltării localităților și amenajării teritoriului, asocierea cu alte consilii, instituții publice din țară sau din străinătate se adoptă cu votul majorității consilierilor aleși.

Deciziile privind inițierea revocării primarului se adoptă cu votul a două treimi din numărul consilierilor aleși.

Consiliul local poate stabili adoptarea unor decizii prin vot secret sau prin vot nominal.

Proiectele de decizii sînt propuse de consilieri și/sau de primar.

Deciziile consiliului local se semnează, în cel mult 5 zile de la data desfășurării ședinței lui, de președintele acesteia și se contrasemnează de secretarul consiliului. Deciziile privind numirea șiîncetarea raporturilor de serviciu ale secretarului consiliului nu se contrasemnează. Pentru fiecare ședință, consiliul desemnează un consilier care va semna decizia consiliului în cazul în care președintele ședinței se va afla în imposibilitatea de a o semna.
În cazul în care secretarul consiliului consideră că decizia consiliului este ilegală, el este în drept să nu o contrasemneze și să solicite consiliului reexaminarea acestei decizii.

 Secretarul consiliului va remite decizia consiliului local primarului și, în cazurile prevăzute de lege, oficiului teritorial al Cancelariei de Stat în cel mult 5 zile după data semnării.

 În cazul în care consideră că decizia consiliului local este ilegală, primarul sesizează oficiul teritorial al Cancelariei de Stat și/sau instanța de contencios administrativ.

Deciziile cu caracter normativ intră în vigoare la data aducerii la cunoștință publică prin publicare sau prin afișare în locuri publice, iar cele cu caracter individual – la data comunicării persoanelor vizate.

Consilierul poate fi prezent la ședința consiliului, însă nu participă la adoptarea deciziilor în condițiile existenței unui conflict de interese, atunci cînd:

a) el personal, soția (soțul), copiii, părinții săi au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii;

b) este conducător sau membru al organelor de conducere ale întreprinderii, instituției, organizației sau ale filialelor și reprezentanțelor acestora, în a căror privință se adoptă decizia;

c) se află în situație de incompatibilitate, conform prezentei legi și Legii privind statutul alesului local, iar incompatibilitatea durează mai mult de 30 de zile de la data apariției.

 Deciziile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor pot fi declarate nule, în condițiile legii, de către instanța de contencios administrativ.

Problemele de pe ordinea de zi a ședinței consiliului local se examinează de către acesta dacă sînt însoțite de avizul sau raportul comisiei de specialitate a consiliului și, după caz, de raportul sau avizul primăriei și/sau al subdiviziunii de resort a serviciului public descentralizat sau a celui desconcentrat, precum și de sinteza recomandărilor recepționate în cadrul consultării publice.
Dezbaterile din ședința consiliului local se consemnează într-un proces-verbal. Procesul-verbal și documentele examinate în ședință se depun într-un dosar special, numerotat, sigilat și semnat de președintele ședinței și de secretarul consiliului local.

Consilierii răspund solidar pentru activitatea consiliului local și pentru deciziile acestuia pe care le-au votat. Fiecare consilier poartă răspundere juridică, conform legislației în vigoare, pentru propria activitate desfășurată în exercitarea mandatului. La cererea consilierului, votul și opinia lui separată pot fi consemnate în procesul-verbal al ședinței. În aceste cazuri, față de consilierul care și-a consemnat opinia separată și dezacordul cu decizia adoptată de consiliu nu se aplică.

Mandatul consilierului se ridică de către consiliu în caz de:

    a) încălcare de către consilier a Constituției, fapt confirmat prin hotărîre judecătorească definitivă;

    c) intrare în vigoare a sentinței de condamnare la privațiune de libertate sau a sentinței prin care se interzice de a ocupa funcția de consilier;

    e) absență fără motive întemeiate de la trei ședințe consecutive ale consiliului.
Consilierul poate ataca decizia de ridicare a mandatului în instanța de contencios administrativ.

În caz de deces al consilierului, secretarul consiliului local, în termen de 15 zile calendaristice, informează Comisia Electorală Centrală care declară vacant mandatul consilierului decedat.

Consiliul local poate fi dizolvat înainte de expirarea termenului dacă:

    a) acesta a adoptat în mod deliberat decizii repetate în aceeași materie, care au fost anulate de către instanța de contencios administrativ, prin hotărîri definitive, întrucît încălcau grav prevederile Constituției sau ale legislației în vigoare;

    b) numărul consilierilor s-a redus sub jumătate din numărul stability de lege;

    c) acesta nu a adoptat nici o decizie timp de 6 luni consecutiv, indiferent de numărul ședințelor.

După caz, primarul ori Guvernul este în drept să se adreseze în instanță de judecată pentru constatarea circumstanțelor care justifică dizolvarea consiliului local.

Dizolvarea de drept a consiliului local se constată de către primar și se notifică în scris, în termen de cel mult 10 zile de la data dizolvării, Comisiei Electorale Centrale, care stabilește data desfășurării alegerilor locale noi.

Parlamentul dizolvă consiliul local, la propunerea motivată a primarului sau a Guvernului, în temeiul unei hotărîri judecătorești definitive, prin care au fost constatate circumstanțele care justifică dizolvarea.

Data desfășurării alegerilor pentru noua componență a consiliului local se stabilește de Comisia Electorală Centrală, în condițiile Codului electoral. Pînă la constituirea unui nou consiliu, primarul va soluționa problemele curente ale unității administrativ-teritoriale.

Primarul și viceprimarul

Primarul este șeful administrației publice locale. Primarul participă la ședințele consiliului local și are dreptul să se pronunțe asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii.

Consiliul local, la propunerea primarului, decide instituirea funcției de viceprimar și stabilește numărul de viceprimari care vor asista primarul în exercitarea atribuțiilor sale. În funcția de viceprimar poate fi aleasă orice persoană, inclusiv din rîndul consilierilor. Viceprimarii exercită  atribuțiile  stabilite de primar și poartă răspundere în conformitate cu legislația în vigoare.

Atribuțiile de bază ale primarului

Pornind de la domeniile de activitate ale autorităților administrației publice locale de nivelul întîi, stabilite la art.4 alin.(1) din Legea privind descentralizarea administrativă, primarul exercită în teritoriul administrat următoarele atribuții de bază:

    a) asigură executarea deciziilor consiliului local;

    b) propune, în condițiile legii, organigrama și statele primăriei, schema de salarizare a personalului acesteia și le supune aprobării consiliului local;

    c) numește, stabilește atribuțiile și încetează raporturile de serviciu sau de muncă cu șefii de subdiviziuni, de servicii, de întreprinderi municipale din subordinea autorității administrației publice locale respective, personalul primăriei, conduce și controlează activitatea acestora, contribuie la formarea și reciclarea profesională;

    d) stabilește atribuțiile viceprimarului (viceprimarilor);

    e) asigură elaborarea proiectului de buget local al unității administrativ-teritoriale pe următorul an bugetar și a contului de încheiere a exercițiului bugetar și le prezintă spre aprobare consiliului local;

    f)  exercită funcția de ordonator principal de credite al satului (comunei), orașului (municipiului); verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea și cheltuirea mijloacelor de la bugetul local și informează consiliul local despre situația existentă;

    g) răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor domeniului public și celui privat ale satului (comunei), orașului (municipiului), în limitele competenței sale;

    h) exercită, în condițiile legii, supravegherea activităților din tîrguri, piețe, oboare, parcuri, spații verzi, locuri de distracție și agrement și ia măsuri operative pentru buna lor funcționare;

    i)  propune consiliului local schema de organizare și condițiile de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală, ia măsuri pentru buna funcționare a serviciilor respective de gospodărie comunală;

    j) conduce, coordonează și controlează activitatea serviciilor publice locale, asigură funcționarea serviciului stare civilă, a autorității tutelare, contribuie la realizarea măsurilor de asistență socială și ajutor social;

   j1) asigură elaborarea studiilor de fezabilitate și propune spre aprobare listele bunurilor și serviciilor de interes public local pentru realizarea proiectelor de parteneriat public-privat;     j2) asigură monitorizarea și controlul realizării proiectelor de parteneriat public-privat în care autoritatea administrației publice locale participă în calitate de partener public;
    k) eliberează autorizațiile și licențele prevăzute de lege;

    l) asigură securitatea traficului rutier și pietonal prin organizarea circulației transportului, prin întreținerea drumurilor, podurilor și instalarea semnelor rutiere în raza teritoriului administrat;

    l1) asigură înregistrarea și evidența troleibuzelor, a ciclomotoarelor, a mașinilor și a utilajelor autopropulsate utilizate la lucrările de construcții sau agricole, care nu se supun înmatriculării, precum și a vehiculelor cu tracțiune animală, în corespundere cu regulamentul-tip aprobat de Guvern;

   m) asigură repartizarea fondului locativ și controlul asupra întreținerii și gestionării acestuia în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

    n) reprezintă colectivitatea locală în relațiile cu alte autorități publice, persoane fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în instanțele judecătorești, în condițiile legii; semnează actele și contractele încheiate în numele colectivității locale, cu excepțiile prevăzute de lege;

    o) prezintă consiliului local, anual și ori de cîte ori este necesar, rapoarte cu privire la situația social-economică a satului (comunei), orașului (municipiului);

    p) înregistrează asociațiile obștești care intenționează să activeze în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

    q) exercită, în numele consiliului local, funcțiile de autoritate tutelară, supraveghează activitatea tutorilor și a curatorilor;

    r) coordonează activitatea de asistență socială privind copiii, persoanele în etate, invalizii, familiile cu mulți copii, familiile afectate de violență intrafamilială, alte categorii de persoane socialmente vulnerabile, sprijină activitatea asociațiilor obștești de utilitate publică din teritoriul satului (comunei), orașului (municipiului);

    s) asigură elaborarea planului general de urbanism și a documentației de urbanism și amenajare a teritoriului și le prezintă spre aprobare consiliului local, în condițiile legii;

    t) constată încălcările legislației în vigoare comise de persoane fizice și juridice în teritoriul administrat, ia măsuri pentru înlăturarea sau curmarea acestora și, după caz, sesizează organele de drept, acestea fiind obligate să reacționeze cu promptitudine, în condițiile legii, la solicitările primarului;

    u) ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentațiilor sau altor manifestări publice care contravin ordinii de drept sau bunelor moravuri, care atentează la ordinea și liniștea publică;

    v) propune consiliului local consultarea populației prin referendum în probleme locale de interes deosebit, ia măsuri pentru organizarea acestor consultări;

    x) ia, în comun cu autoritățile centrale de specialitate și cu serviciile publice desconcentrate ale acestora, măsuri de prevenire și diminuare a consecințelor calamităților naturale, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor, epifitotiilor și epizootiilor și, în acest scop, dispune, cu titlu executoriu, mobilizarea, după caz, a populației, agenților economici și instituțiilor publice din localitate;

    y) sprijină colaborarea cu localități din alte țări, contribuie la extinderea cooperării și a legăturilor directe cu acestea.

Primarul, în calitatea sa de autoritate publică locală executivă, exercită și alte atribuții prevăzute de legislația în vigoare sau încredințate de consiliul local.

Primarul prezintă, la cererea consiliului local, informații despre executarea deciziilor adoptate de consiliu, alte informații despre activitatea sa de exercitare a anumitor atribuții ce îi revin potrivit legii.

Viceprimarii sînt aleși, la propunerea primarului, prin decizie a consiliului, adoptată cu votul majorității consilierilor aleși. În cazul în care candidatura propusă nu întrunește numărul necesar de voturi la 2 ședințe consecutive, primarul propune consiliului o altă candidatură.

Eliberarea din funcție a viceprimarului se face, la propunerea primarului, prin decizie a consiliului local, adoptată cu votul majorității consilierilor aleși.

Exigențele pentru funcția de secretar

Secretarul consiliului local este Mustafenco Tamara. Secretarul îndeplinește, sub autoritatea primarului, următoarele atribuții de bază:

    a) asigură înștiințarea convocării consiliului local;

    b) participă la ședințele consiliului local;

    c) avizează proiectele de decizii ale consiliului local și contrasemnează deciziile;

    d) asigură buna funcționare a primăriei;

    e) asigură efectuarea lucrărilor de secretariat;

    f) pregătește materialele pe marginea problemelor supuse dezbaterii în consiliul local;

    g) comunică și remite, în termen de 5 zile, dacă legea nu prevede altfel, autorităților și persoanelor interesate actele emise de consiliul local sau de primar;

    h) asigură consultarea publică a proiectelor de decizii ale consiliului local și de dispoziții normative ale primarului, informarea publicului referitor la deciziile adoptate și la dispozițiile emise;

    i) primește, distribuie și întreține corespondența;

    j) eliberează extrase sau copii de pe orice act din arhiva consiliului local, în afara celor care conțin informații secrete, stabilite potrivit legii, precum și extrase și copii de pe actele de stare civilă;

    k) organizează, coordonează, poartă răspundere pentru activitatea serviciilor de stare civilă, de protecție socială și exercită, după caz, atribuțiile respective;

    l) ține evidența gospodăriilor țărănești (de fermier) și a asociațiilor acestora conform registrului aprobat de Guvern;

    m) păstrează și aplică, după caz, sigiliul;

    n) acordă ajutor consilierilor și comisiilor consiliului local;

    o) administrează sediul primăriei și bunurile ei;

    p) eliberează certificate de proprietate privată ce confirmă dreptul de proprietate asupra cotelor-părți valorice din patrimoniul fostelor întreprinderi agricole, în baza anexelor la procesul-verbal al comisiei de privatizare a bunurilor întreprinderilor agricole, conform modelului aprobat de Ministerul Economiei și Comerțului;

    q) îndeplinește acte notariale conform Legii cu privire la notariat;

    r) înregistrează contractele de locațiune sau, după caz, contractele de arendă a bunurilor imobile pe un termen mai mic de 3 ani.

Activitatea secretarului

La stare civilă:

-180 mențiuni de stare civilă,

-11 autorizații de construcții,

-2 autorizații de demolare,

-46 de decese,

-7copii după certificate de naștere,

-11 certificate de naștere,

-7 căsătorii,

-11 transcrieri acte stare civilă,

Primaria are angajați 10 asistenți personali și 18 care primesc indemnizații de boală,

-2 demnitari(primar și viceprimar),

-8 funcționari publici(secretar,doi contabili,asistent social,doi agenți agricoli,doi casieri.)

-5 salariați contractuali (șoferul, doi muncitori, referent cultural, paznic.)

Colaborarea dintre primar și secretar s-a desfășurat în condiții adecvate stabilindu-se relații bazate pe respectarea îndatoririlor din fișa postului și respect reciproc.

Activitatea primăriei în anul 2014
Pe parcursul anului 2014 de către primărie satului Abaclia s-au efectuat următoarele:

– executarea lucrărilor de intretinere la imobilele cu destinația sediu, cum ar fi în cazul scolii din sat , unde s-au efectuat lucrari de modernizare, igienizare s-au montat centrale termice, s-au refacut instalatiile sanitare, s-au refacut acoperișul;

– dotarea cu un microbuz școlar, a cărei intreținere și costuri cu personal sunt suportate din bugetul local;

– s-a urmarit și s-a asigurat curățenia și întreținerea tuturor spațiilor primăriei;

– s-a asigurat funcționarea optimă a centralelor termice și telefonice atat din primărie cât și la școală din sat;

– s-a urmarit buna funcționare a activității prin încheierea contractelor și efectuarea plăților utilităților în condițiile unui buget deficitar (energiei electrice, telefoane și salubritate);

– s-a urmarit, intreținut și reparat drumurile comunale;

– s-a deszăpezit și combatut poleiul pe drumurile publice;

– s-a urmarit și s-au dispus fondurile necesare pentru activitatea de dezinsecție din școala satului;

– s-a urmărit derularea contractului de furnizare a energiei electrice pentru iluminat public și s-a incercat să se inlocuiască lampile vechi cu consum mare de energie cu lampi noi care asigura o vizibilitate mult mai mare și un consum mult mai mic de energie elecrica; de asemeni s-au demarat lucrările de întreținere, reparații curente și modernizare a echipamentelor din sistemul de iluminat public.

Serviciul voluntar de urgenta din cadrul primăriei are urmatoarele obiective:

– pregătirea populației și a salariaților pentru situații de urgență;

– protecția populației, a bunurilor materiale și a valorilor culturale;

– înștiințarea, avertizarea și alarmarea populației în situațiile de urgență;

– adăpostirea populației;

– evacuarea populației în cazuri de dezastre;

– lmitarea și înlăturarea urmărilor situațiilor de protecție civilă.

Activitatile serviciului constau în :

1. Pregătește și asigură funcționarea punctului de comandă de protecție civilă al comunei

– coordonează și îndrumă activitățile de pregătire, dotare și funcționare a punctelor de comandă de la instituțiile publice și agenții economici;

– organizează procesul de înștiințare – alarmare, funcționarea mijloacelor de alarmare,respectiv întreținerea și menținerea în stare de funcționare a acestor mijloace precum și completarea sistemului de alarmare a populației.

2. Verifică starea adăposturilor și ia măsuri pentru menținerea lor funcțională.

3. Participă la convocări de pregătire de specialitate organizate și conduse de Serviciul de Protecție Civilă.

– Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

– Participări la exercițiile pentru situații de urgență

Serviciul de asistență socială

Asistenta sociala desemneaza un ansamblu de institutii programe masuri, activități profesionalizate, servicii specializate, de protejare apersoanelor, grupurilor, aflate temporar în dificultate care datorita unor motive de natura economica, socio – culturala, biologice sau psihologice nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod normal și decent de viata.

Obiectivul asistentei sociale este de a-i sprijini pe cei aflati în dificultate sa obtina condițiile necesare unei vieți decente ajutindu-i sa-și dezvolte propriile capacități și competențe.

În cadrul compartimentului de asistenta sociala s-a incercat sa se vina în sprijinul cetățeanului, sa se afle permanent la dispozitia lui, desfășurind urmatoarele activități:

1. evidența copiilor aflati în sistemul de protecție socială;

2. monitorizarea cazurilor sociale;

3. efectuarea anchetelor sociale, și intocmirea dosarelor pentru copii aflati în dificultate;

4. intocmitea anchetelor sociale pentru evaluarea și reevaluarea persoanelor cu dizabilități

a. 15 anchete pentru copii;

b. 34 anchete persoane adulte;

5. întocmirea dosarelor în vederea intocmirii contractelor de munca pentru asistentii personali.

a.10 asistenți personali pentru personae adulte;

b. 7 asistenti personali pentru copii;

c. 5 indemnizatii personale a persoanelor cu handicap grav;

6. întocmirea trimestrială a rapoartelor de vizită la asistenții personali a persoanelor cu handicap grav;

7. intocmirea anchetelor sociale pentru burse și Bani de liceu – 170;

8. efectuarea de anchete sociale solicitate de alte institutii

a . 15. anchete – politie;

b. 25. anchete divort – Judecatorie;

c . 7 anchete ajutoare de urgenta;

9. intocmirea și actualizarea dosarelor pentru alocatia complementara și de sustinere pentru familiile monoparentale (736 + 80) pana în luna mai 2014.

10. întocmirea dosarelor și depunerea în termen la institutiile competente pentru alocatii de stat, alocatii copii nou nascuti;

11. colaborarea cu alte institutii;

Activitatea contabilității

Contabilitatea asigură nformații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum și pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului general al saatului.

Obiectivele contabilității:

• înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ, a creanțelor și datoriilor, a plăților de casă și a cheltuielilor efective pe subdiviziunile clasificației bugetare, precum și a tuturor documentelor pe baza cărora s-au efectuat plăți din bugetul local;

• întocmirea balanței de verificare precum și a registrelor de contabilitate obligatorii respectiv Registrul – jurnal, Registrul – inventar și Cartea mare.

• verificarea și centralizarea dărilor de seamă contabile a unităților finanțate din bugetul local

• elaborarea trimestrială a dării de seamă contabile.

Avînd în vedere obiectivele propuse, activitățile anului 2014 în cadrul contabilității se prezintă astfel:

– s-a întocmit situațiile financiare trimestriale la termenele stabilite de Direcția Generală a Finanțelor Publice;

– s-a urmărit prezentarea unei situații corecte a patrimoniului aflat în administrare și a efectuat înregistrarea plăților de casă și a cheltuielilor efective pe subdiviziunile clasificației bugetare, potrivit bugetului general aprobat;

– s-a urmărit ca plățile efectuate să se încadreze în creditele bugetare aprobate;

– lunar, a calculat drepturile salariale a angajaților Primăriei și viramentele aferente.

Controlul financiar preventiv la contabilitate se exercită asupra tuturor operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public.

Fac obiectul controlului financiar preventiv operațiunile care vizează, în principal:

– angajamentele legale și angajamentele bugetare;

– deschiderea și repartizarea de credite bugetare;

– modificarea repartizării pe trimestre și pe subdiviziuni a clasificației bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;

– ordonanțarea cheltuielilor;

– constituirea veniturilor publice, în privința autorizării și stabilirii titlurilor de încasare;

– concesionarea sau închirierea de bunuri aparținând domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

– vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

– alte categorii de operațiuni stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Activitățile serviciului:

1. Buna gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public.

2. Identificarea proiectelor de operațiuni care nu respectă condițiile de legalitate și regularitate și/sau, de încadrare în limitele și destinația creditelor bugetare și de angajament și prin a căror efectuare s-ar prejudicial patrimoniul public și/sau fondurile publice.

Diagnosticul financiar al activității Primăriei satului Abaclia

Structura veniturilor

Fig. 3.1. Structura veniturilor Primăriei satului Abaclia

● Veniturile totale inregistrate în primul semestru al anului 2014, în valoare de 89.581 mii lei, au fost cu 10.812,1 mii lei (cu 10,8%) mai mici decat cele inregistrate în perioada similara a anului 2013. Dinamica a fost determinata de diminuarea Sumelor primite de la buget în contul platilor (linia 23) și a Subventiilor de la bugetul de stat (linia 22), contrabalansate de majorarea Veniturilor proprii (linia 2).

● Sumele primite de la buget în contul platilor (linia 23) au consemnat cea mai mare diminuare în termeni absoluti și procentuali în primul semestru al anului 2014, respectiv de 8.999 mii lei (cu 87,5%), în principal, ca urmare a scaderii cu 7.176,5 mii lei (cu 87,9%) a sumelor primite în contul platilor efectuate în anii anteriori și cu 1.506,2 mii lei (cu 84%) a celor primite în contul platilor efectuate în anul curent, aferente Fondului European de Dezvoltare Regionala.

● În S1 2014 comparativ cu S1 2013, Subventiile de la bugetul de stat (linia 22) au inregistrat o scadere de 4.588,6 mii lei (cu 74,4%), datorata, în principal, diminuarii cu 4.470,7 mii lei (cu 85,9%) a nivelului Subvențiilor alocate de la bugetul de stat catre bugetele locale necesare sustinerii derulării proiectelor finantate din FEN postaderare.

● În primul semestru al anului 2014, Veniturile proprii (linia 2) au consemnat o crestere de 3.158,4 mii lei (cu 6,9%) comparativ cu perioada similara a anului 2013, în principal, ca urmare a majorarii cu 3.350,1 mii lei (cu 94,7%) a Altor venituri proprii (linia 19), cu 1.408,6 mii lei (cu 126,4%) a Veniturilor din capital (linia 4) și cu 1.112,8 mii lei (cu 5,6%) a veniturilor din Cote defalcate din impozitul pe venit (linia 3). Aceasta evolutie a fost partial contrabalansata de diminuarea cu 2.556,6 mii lei (cu 33,2%) a veniturilor din Impozitul și taxa pe cladiri de la persoane juridice (linia 13).

Fig. 3.1. Cheltuielile de personal al Primăriei satului Abaclia

Cheltuielile totale de personal au inregistrat, în primele sase luni ale anului 2014, o majorare de 2.926,9 mii lei (cu 8,7%) comparativ cu nivelul consemnat în perioada similara a anului precedent, în principal ca urmare a cresterii cheltuielilor cu Salariile de baza. Evolutia s-a reflectat în principal în cadrul capitolului Invatamant, cheltuielile de personal inregistrate în S1 2014 fiind cu 2.646,8 mii lei, cu 9,6% mai mari fata de nivelul din S1 2013.

● Cheltuielile obligatorii curente realizate în primul semestru al anului 2014 au fost cu 3.452,4 mii lei (cu 9,8%) mai mari fata de nivelul inregistrat în S1 2013, ca urmare a cresterii Cheltuielilor de personal, coroborat cu majorarea cheltuielilor cu Asistenta sociala (cu 526,6 mii lei, cu 33%, exclusiv fiind impactate Ajutoarele sociale în numerar). În perioada analizata nu s-au acordat Subventii pentru acoperirea diferentelor de pret și tarif.

● Cheltuielile operationale efectuate la 30.06.2014 au inregistrat un nivel cu 5.680,3 mii lei (cu 9,7%) mai mare fata de cel inregistrat în perioada similara a anului 2013, în principal avand în vedere majorarea Cheltuielilor de personal, efectuarea de cheltuieli cu 456 mii lei (cu 2,1%) mai mari pentru Bunuri și servicii (fara a lua în considerare comisioanele și alte costuri aferente imprumuturilor), cu 525,6 mii lei pentru Asistenta sociala, cu 874,5 mii lei (cu 80,2%) pentru finantarea programelor sportive realizate de structurile sportive de drept privat și cu 331,7 mii lei (cu 108,8%) pentru Actiuni cu caracter stiintific și social-cultural.

● În ceea ce priveste cheltuielile cu finantarea serviciului datoriei, s-a inregistrat o reducere a acestora cu 18.113,1 mii lei (cu 64%), în principal în ceea ce priveste cheltuielile efectuate cu Rambursarile de credite (în S1 2014 s-au inregistrat cheltuieli în suma de 1.579,3 mii lei, cu 91,5% mai reduse fata de nivelul din S1 2013, avand în vedere ca în S1 2013 s-au inregistrat rambursari din surse FEN aferente unui credit contractat cu destinatia derularii proiectelor și modificari ale graficelor de rambursare a alte doua credite în sold, reesalonari). Cheltuielile cu dobanzile platite în S1 2014 au fost cu 1.131,7 mii lei (cu 12,1%) sub nivelul inregistrat în S1 2013.

● În S1 2014, cheltuielile pentru investitii au fost cu 1.273,6 mii lei (cu 15,4%) peste nivelul inregistrat în S1 2013. Evolutia a fost determinata de majorarea cheltuielilor de capital efectuate (cu 2.210,2 mii lei, cu 37,1%) coroborat cu reducerea sumelor alocate pentru proiectele cu finantare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare cu 936,6 mii lei (cu 40,1%).

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

O intreprindere este o colectivitate umana legal constituita în vederea cooperarii pentru realizarea în comun a unor produse, servicii sau lucrări destinate vânzării la un preț care să acopere cheltuelile și să aducă profit.

Îndeplinirea de către o întreprindere a obiectivelor stabilite în condiții cât mai eficiente necesită în primul rând o conducere competentă și un cadru organizatoric rațional care se realizeaza prin elaborarea structurii sale organizatorice Prin structura organizatorica se intelege ansamblul persoanelor cu funcții de conducere și a compartimentelor de muncă tehnice, economice și administrative, modul cum sunt acestea constituite și grupate precum și legaturile ce se stabilesc între ele în vederea funcționării normale a intreprinderii.

Aplicarea principiilor de organizare a conducerii întreprinderii la condițiile specifice destul de diferite ale acestora, determină existența unui număr însemnat de structuri cu trăsături individuale. Din punct de vedere teoretic, există câteva sisteme de clasificare pe tipuri a structurii organizatorice de management a întreprinderii. Cel mai utilizat este cel după modul de subordonare, distingându-se următoarele tipuri de structuri: structura ierarhică, structura funcțională și structura ierarhic-funcțională.

O primă etapă în elaborarea structurii organizatorice de management o constituie fundamentarea teoretică și metodologică a noilor soluții organizatorice. În acest sens este necesară însușirea aprofundată a principiilor și criteriilor de organizare, ceea ce asigură elementele metodologice generale indispensabile construirii unei structuri organizatorice raționale. O altă componentă esențială a procesului de fundamentare o reprezintă identificarea principalelor variabile organizaționale și a raporturilor de interdependență în care se află cu sistemul organizatoric al unității economice în cauză.

Structura organizatorică poate fi considerată ca fiind scheletul organismului care este întreprinderea, buna funcționare a acesteia fiind dependentă de modul în care sunt plasate și utilizate resursele umane de care dispune într-o anumită etapă.

Pe lângă organizarea formală instituită prin reguli precise, în foarte multe cazuri și întreprinderi funcționează și o structură informală.

Organizarea informală este formată din ansamblul grupurilor și al relațiilor interumane stabilite spontan între membrii unei organizații, orientate spre satisfacerea unor interese personale.

Cauzele care conduc la apariția și funcționarea organizării informale țin de afectivitate, interese, satisfacții, aspirații și preocupări comune, nivelul pregătirii și calificării, originea socială, cunoașterea profesiei, grad de rudenie, domiciliu etc.

Problema esențială a conducerii întreprinderii constă în găsirea modalităților de utilizare a avantajelor organizării informale sau ale integrării acesteia în cadrul organizării formale, realizându-se astfel climatul de muncă propice realizării în același timp a obiectivelor individuale și a celor de grup.

În lucrare a fost cercetată organizarea managementului în cadrul întreprinderii SRL Transervice. Pe parcursul analizei structurei organizatorice ale acestei întreprinderi au fost stabilite unele neajunsuri a ei și anume :

lipsește specialist în marketing, ceea ce influențează negativ asupra ritmului de creștere a vânzărilor întreprinderii;

lipsește agent în aprovizionare, ceea ce duce la nerealizarea la timp a comenzilor clienților;

lipsește specialist în Resurse Umane, aceasta influențează stabilitatea personalului întreprinderii.

Pentru înlăturarea acestor neajunsuri a fost propusă reorganizarea managementului întreprinderii prin perfecționarea structurii organizatorice a ei.

Pentru ca organizarea să se petreacă în mod eficient și să arate rezultate bune SRL Transervice trebuie să întreprindă următoarele acțiuni:

să îmbunătățească permanent structura organizatorică a societății prin modificările necesare;

să asigure un sistem informațional mai util, care să permită o informare operativă și completă a personalului și o circulație rapidă a informațiilor în ambele sensuri;

stabilirea de atitudini și responsabilități ce revin fiecărui manager și includerea acestora în regulamente de organizare și funcționare.

BIBLIOGRAFIE

Bășanu Gh., Pricop M. Management. București: Economică, 1996. 429 p.

Borza A. Managementul întreprinderilor mici si mijlocii. Cluj-Napoca: Univ. D. Cantemir, , 1997. 356 p.

Burlacu N. Managementul corporativ. Chișinău: ASEM, 1996. 462 p.

Burlacu N., Cojocaru V. Management. Chișinău: ASEM, 2000. 482 p.

Cândea M., Cândea R. Comunicarea managerială. București: Expert, 2006. 371 p.

Chicos E., Niculescu C. Omul de afaceri eficient. București: Niculescu, 1996. 325 p.

Coates Ch. Management totndustrieiie et generale. Paris: Dunod, 1998. 498 p.

Goian M. Introducere în management. Timișoara: Sedonie ,1995. 322 p.

Gortolomei V., Roman C. Planificarea afacerii. Ghid pentru antreprenori, instructori și consultanți. Chișinău:Evrica, 2003. 341 p.

Lane Ch. Management and Labour in Europe. Aldershot, 2000. 297 p.

Madgearu V. Studiul practic al întreprinderilor comerciale și industriale. . București: Teora, 2003. 314 p.

Mărgulescu D. coord. Analiză economico-financiară. București: Tribuna Economică, 2001. 423 p.

Mihut I. coord. Management general. Cluj-Napoca: Eurocarpatică, 2003. 426 p.

Mintzberg H. Governing Management. București: Tribuna Economică, 2003. 348 p.

Moldoveanu G. și al. Inițiere în managementul afacerilor mici și mijlocii. București: Expert-Fiman, 2005. 348 p.

Nicolescu O. Fundamentele managementului organizației. București: Tribuna economică, 2001. 328

Nicolescu O. Management comparat. București: Economică, 2002. 395 p.

Nicolescu O. Managementul afacerilor mici și mijlocii. București: Economică, 2001. 365 p.

Nicolescu O., Verboncu I. Management și eficiență. București: Economică, 2002. 513 p.

Nicolescu O., Verboncu I. Management. București: Economică, 1999. 596 p.

Petrescu I., coordonator. Tratat de management universitar. Brașov: Lux Libris, 1998. 486 p.

Radu E. Bazele managementului. Bucuresti: ASE, 2004. 412 p.

Radu E. Managementul firmei. Bucuresti: ASE, 2003. 513 p.

Russu C. Managementul afacerilor mici si mijlocii. Chișinău: LOGOS, 2003. 297 p.

Russu C. Managementul întreprinderilor mici si mijlocii, București: Expert, 1999 . 340 p.

Russu C., Voicu M. ABC-ul managerului. Iași: Gheorghe Asachi, 2001. 297 p.

Russu C. Managementul afacerilor mici și mijlocii. București, 2003. 348 p.

Sandu P. Management pentru întreprinzători. București: Economica, 1997. 298 p.

Sasu C. Managementul micilor afaceri. Iași: Sanvialy, 1998. 376 p.

Sasu C., Bernier R. Enciclopedia întreprinzătorului. București: Economica, 1999. 412 p.

Schein E.H. Organisational Culture and Leadership. San Francisco, 1985. 289 p.

Sîrbu V. Analiza activității economico-financiare a întreprinderilor. Chișinău:Logos, 2003. 367 p.

Stănescu C., Ișfănescu A. Analiza economico-financiară. București:Teora, 2002. 337 p.

Taylor F. W. The Principles of Scientific Management. N-Y: Harper and Row, 1998, 378 p.

Vagu P., Stegăroiu I. Management general. București: Macarie, 1998. 298 p.