Analiza Si Proiectarea Unui Compresor de Oxigen Medicinal

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”

Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației

Proiect de diplomă

Coordonator Științific:

Conf. dr. ing. Tecla Goraș

Absolvent:

Barbănouă Bogdan Gabriel

Iași

2016

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”

Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației

Analiza si proiectarea unui compresor de oxigen medicinal

Coordonator Științific:

Conf. dr. ing. Tecla Goraș

Absolvent:

Barbănouă Bogdan Gabriel

Iași

2016

Cuprins

Memoriu justificativ

Capitolul I

Introducere

1.1.1 Informații generale

1.1.2 Principiul de funcționare

Capitolul II

Prezentarea altor variante de compresoare de oxigen medicinal

Prezentarea partii electronice a compresorului si descrierea principalelor componente electronice

2.2.1 Circuitul de putere

Contactoare trifazate de curent alternativ

Transformator de putere

Releu termic

Sigurante

Releu de monitorizare a fazei

2.2.2 Circuitul de comanda

Senzorul de presiune

Senzorul de temperatura

Capitolul III

Simulari privind funcționarea părții electronice

Capitolul IV

Prezentarea principalelor probleme tehnologice întâlnite în realizarea și funcționarea partii electronice specifice;

Capitolul V

Concluzii

Bibliografie

Memoriu justificativ

„Viața unui om este o gură de aer”, Octavian Paler.

Fără a subaprecia importanța celorlaltor nevoi fiziologice esențiale traiului uman, aerul are, poate, cel mai important rol în supraviețuirea noastră, cu atât mai mult într-un spital unde este nevoie de aer filtrat în cazul pacienților care se află în incapacitate de a respira fără ajutor.

Tema „Analiza si proiectarea unui compressor de oxigen medicinal” pleacă de la acest rol deosebit al aerului și apariția necesității omului de a fi ajutat sa respire artificial.

Obiective

Pentru întocmirea lucrării „Proiectarea unui compresor de oxigen medicinal”, s-au stabilit câteva etape de lucru care au ca scop atingerea următoarelor obiective:

prezentarea altor variante de compresoare de oxigen medicinal;

prezentarea partii electronice a compresorului si descrierea principalelor componente electronice;

simulari privind funcționarea părții electronice;

prezentarea principalelor probleme tehnologice întâlnite în realizarea și funcționarea partii electronice specifice;

Capitolul I

Introducere

1.1.1 Informații generale

În trecut, pentru respirația artificială se utilizau baloanele de ventilație, utile și astăzi în cazuri de urgență dar în cazul unei operații, acestea ar impune o persoană in plus care să le folosească continuu. Acest lucru a dus la apariția compresoarelor de oxigen medicinal.

Compresoarele sunt în general folosite pentru compresia și stocarea aerului din atmosferă în recipiente sub presiune. Acestea au o gamă largă de utilizare in domeniul biomedical, în defite industrii acolo unde este nevoie de aer cu presiuni mari.

Compresorul de oxigen medicinal are un rol foarte important in domeniul medical, acesta nefiind folosit doar pentru compresia și stocarea aerului ca un compresor normal, ci mai ales pentru filitrarea acestuia întrucât unui pacient cu o stare de sănătate precară ce impune respirația artificială nu i se poate intuba aer plin cu microbi și/sau impurități.

În cazul proiectului de față ce se încadrează în domeniul biomedical ne asigurăm încă de la început ca mecanismele de utilizare să fie ușor de executat, simple, ușor de manevrat, cu precizie ridicată, materiale rezistente la diferite temperaturi, iar uzura să fie cât mai mică la folosire îndelungată.

Folosirea compresoarelor de oxigen medicinal în domeniul biomedical oferă o serie de avantaje astfel încât la apariția unei situații de urgență să nu mai fie nevoie de o altă persoană care să ajute pacientul să respire prin diferite manevre sau cu ajutorul balonului de ventilație.

Principalii beneficiarii ai acestui compresor de oxigen medicinal sunt persoanele aflate în stop respirator cauzat în urma diferitelor accidente de muncă, auto-rutiere, etc, sau persoane aflate în operație care nu sunt capabile sa respire natural.

1.1.2 Principiul de funcționare

Capatul ansamblului compresorului cu un surub este compus din 2 rotoare asimetrice acționate de un motor electric . Aerul este comprimat prin rotirea rotoarelor masculine și feminine , care sunt paralele și perfect împerecheate între ele conținute într -o carcasă din fontă .

Uleiul introdus in șurub are dublă funcționalitate si anume de a răci ansamblul și de a crea o etanșare perfectă în timpul roțatiei șurubului. Aerul comprimat este amestecat cu ulei si stocat într-o butelie. În butelie se produce prima separație a aerului de ulei prin centrifugare și gravitație și o ultimă filtrare se face cu ajutorul unui filtru special care purifică aerul comprimat. După separarea completă a aerului de ulei, controlat de un termostat, intră în funcțiune un ventilator care are rolul de a răci aerul comprimat.

Sistemul de răcire a aerului se bazează pe forță si anume: aerul este tras cu ajutorul unui ventilator si forțat prin radiatorul de aer și ulei înlăturând căldura.

Compresorul este izolat fonic cu straturi de materiale ignifuge fonoabsorbante pe toate panourile exterioare.Acesta este realizat sa opereze complet automat.

Când este apasat butonul ON, compresorul pornește in secvența “Why-Delta”. Odată ce secvența “Why-Delta” este gata, timer-ul numară o secundă întarziere la finalul căreia valva electrica este activată si compresorul intră în faza de încărcare. Presiunea este monitorizată de un traductor de presiune, conectat ca și controler. Când presiunea ajunge la valoarea lui Pmax, controlerul dezactivează valva electrică, lăsând compresorul in stand-by timp de 3 minute. Dacă presiunea rămâne la o valoarea mai mare decât valoarea lui Pmin, motorul este oprit după faza de descărcare. După ce presiunea scade sub valoarea lui Pmin, motorul pornește din nou în faza de încărcare. Din butelia de stocare, aerul este trimis prin țevi de cupru medicinal în sălile de operație.

Capitolul II

Prezentarea altor variante de compresoare de oxigen medicinal

Compresorul „Boge”

Camera de compresie funcționează după principiul deplasării. În carcasă, șurubul principal și cel secundar sunt acționate cu ajutorul unui motor electric și al curelelor în V.

Ambele șuruburi se angrenează fără contact. Împreună cu peretele carcasei, aceste șuruburi formează camere care se reduc gradat în dimensiune, văzute din direcția de circulație a aerului.

Învârtirea rotoarelor face ca aerul primit să fie comprimat la presiunea finală în camere.

În timpul comprimării, se injectează ulei în mod continuu în camera de compresie, aceasta având funcție de răcire, etanșare și lubrifiere.

1 = Filtrul de admisie

Filtrul de admisie curăță aerul aspirat prin camera de compresie.

2 = Regulatorul de intrare

Regulatorul de intrare deschide (funcționare în sarcină) sau închide (mers în gol sau repaus) linia de aspirație în funcție de starea de operare a compresorului)

3 = Camera de compresie

Camera de compresie comprimă aerul aspirat.

4 = Colectorul de ulei/aer comprimat

Aerul comprimat se separă de ulei sub forța gravității în colectorul de ulei/aer comprimat.

5 = Separatorul de ulei

Separatorul de ulei separă uleiul rezidual conținut de aerul comprimat.

6 = Supapa de închidere pentru presiunea minimă

Supapa de închidere pentru presiunea minimă nu se deschide până când presiunea din sistem nu crește la 3,5 bar. Aceasta duce la o ridicare rapidă a presiunii din sistem și asigură lubrifierea în faza de început. De îndată ce compresorul a fost oprit, supapa de închidere împiedică aerul comprimat să treacă înapoi din linia de ieșire.

7 = Răcitorul intermediar pentru aer comprimat (răcit cu aer)

Aerul comprimat este răcit în răcitorul intermediar, apa din aer fiind transformată în condens.

8 = Supapa de închidere

Compresorul cu șurub poate fi izolat de sursa de alimentare cu ajutorul supapei de închidere.

2.2 Prezentarea partii electronice a compresorului si descrierea principalelor componente electronice

Partea de electronica ce face parte din schema compresorului este relativ simpla. Aceasta este impartita in 2 categorii principale:

circuitul de putere

circuitul de comanda si control

2.2.1 Circuitul de putere

Schema din pdf

In continuare voi analiza fiecare componenta ce face parte din schema electrica a circuitului de putere

tranformatorul de putere TR1

releul de monitorizare a fazei RSF

contactoarele K1, K2, K3

releul termic K4

sigurantele F1, F2, F3, F4, F5

Contactoare trifazate de current alternative

Generalitati:

Contactoarele statice de current alternative au rolul de a conecta/deconecta o impedanta de sarcina la o retea de current alternative. Constructia acestora rezulta foarte simpla intrucat prin anularea naturala a curentului se realizeaza stingerea tiristoarelor si a triacurilor.

Se pot obtine circuite trifazate reunind 3 circuite monofazate. Sarcina trifazata poate fi legata fie in triunghi, fie in stea (in acest caz nulul stelei poate fi legat sau nu la nulul retelei trifazate). Daca curentii care intervin nu sunt prea mari se pot utilize 3 triacuri.

Formele de unda ale ,, , si ale curentilor prin cele trei tiristoare in cazul unei sarcini pur resistive si in cazul comenzii la α=0 cand se transmite sarcinii puterea maxima. La un moment dat se gasesc in conductive doar 2 tiristoare, cel de-al treilea fiind polarizat invers. Se va justifica doar trasarea curentului . Observam ca:

pe intervalul 2 si 3 de timp, cand conduc T1T2 curentul va fi egal cu ;

pe intervalul 4 si 5 cand conduc T2T3 curentul va fi egal cu ;

Desi se folosesc 3 tiristoare, fiecare tiristor conduce pe un unghi electric marit = 240 rad >π rad.

Principiul de functionare:

In aplicatiile casnice , contactoarele se folosesc in mare parte, pentru comandarea unor consumatori de putere mare sau foarte mare sau pentru protectia respectivilor consumatori dar si pe post de "intrerupatoare trifazice ". Asa cum este in cazul de fata, daca vrem sa pornim un motor ul trifazic de cativa 7.5 Kw dintr-un simplu intrerupator ce suporta maxim 10 amperi, acest lucru nu ar fi posibil fara ajutorul contactorului din cel putin doua motive: 

Intrerupatorul nostru foloseste doar un simplu contact , iar in cazul nostru avem nevoie de 3 contacte actionate simultan (cate un contact pentru fiecare faza ) ;

Intensitatea curentului pe care "il cere" motorul la pornire e foarte mare iar contactele intrerupatorului (sa presupunem ca ar avea trei ) ar ceda imediat.

Un alt beneficiu in folosirea contactoarelor este protectia unui consumator impotriva supraincalzirii acestuia peste o anumita limita admisa. Sunt multe tipuri de contactoare , iar acestea difera incepand de la modul de utilizare, modul de comanda sau tipul de actionare ( Electromagnetic sau electronic folosind componente semiconductoare de putere cum ar fi tiristoarele ). Contactoarele clasice sau cele cu bobina se folosesc in general in comanda motoarelor, a rezistentelor de incalzire (de exemplu pentru incalzirea in pardoseala) sau (in general vorbind ) la comandarea aparatelor ce folosesc curentul electric in circuite inductive (bobine ) sau termice (rezistente). De asemenea , contactoarele se pot comanda (in functie de tipul acestuia ) in curent continuu sau in curent alternativ . La fel putem spune si despre tensiunile de comanda care , pot fi mult mai mici fata de cea pe care o foloseste respectivul consumator comandat de contactor .

Cand curentul trece prin contactor este produs un camp magnetic. Astfel, nucleul contactorului incepe sa se lichideze. Acest proces ajută la alimentarea cu energie a contactului mobil . Astfel, deplasarea și contactele fixe intra in scurt-circuit . Astfel, curentul trece prin ele la următorul circuit. Armaturile bobinei duc intr-un curent mare in urmatoarea pozitie . Acest lucru se reduce imediat ce miezul metalic intră în bobina . În cazul în care curentul este oprit , alimentarea cu energie a bobinei se intrerupe și , prin urmare, contactele sunt deschise.

 Una dintre problemele principale ale folosirii contactoarelor o constituie alegerea corespunzatoare a acestora, in accord cu solicitarile carora ele sunt supuse in timpul utilizarii.

Valorile contactoarelor:

K1: 12A AC-3/400V Aux=24Vac 50/60Hz

K2: 12A AC-3/400V Aux=24Vac 50/60Hz

K3: 9A AC-3/400V Aux=24Vac 50/60Hz

Transformator de putere

Generalitati

Un transformator este o mașină electrică care transferă energie electrică dintr-un circuit (primarul transformatorului) în altul (secundarul transformatorului), funcționând pe baza legii inductiei magentice. Un curent electric alternativ care străbate înfășurarea primară produce un câmp magnetic variabil în miezul magnetic al transformatorului, acesta la rândul lui producând o tensiune electrică alternativă în înfășurarea secundară.

În circuitele și rețelele electrice, transformatorul realizează transfer de energie (electrică) dintr-un circuit (rețea) de anumiți parametri – tensiune U, curent I, rezistență R – , în energie electrică cu alți parametri (valori) de circuit, în condițiile unei separări (izolări) galvanice între cele două circuite (rețele) electrice. Practic se acceptă, că energia electrică obținută la ieșire, în circuitul (circuitele, dacă sunt mai multe) secundar este aproximativ egală cu cea de la intrare, din circuitul primar. Totuși în calcule de proiectare pierderile de energie (din transformator) sunt luate în considerație.

Principiul de functionare:

Transformatoarele trifazate sunt folosite în special ca transformatoare de putere în instalațiile de transport și distribuție a energiei electrice, dar sunt întâlnite și în instalațiile de utilizare a energiei electrice. Forma constructivă cea mai des întâlnită pentru circuitul magnetic al transformatorului trifazat constă din trei coloane reunite în partea lor superioară și inferioară cu câte un jug magnetic prin care se închid liniile de câmp magnetic. La această variantă constructivă se realizează economie de fier și simplitate constructivă. Alte variante constructive se realizează cu ajutorul transformatoarelor monofazate prin conexiune trifazată, stea sau triunghi, a înfășurărilor primare și secundare sau cu transformatoare cu cinci coloane (trei pentru înfășurări și două auxiliare, laterale, care servesc pentru micșorarea secțiunii jugurilor). Cele trei faze ale primarului și secundarului se pot lega în stea (cu nulul scos în afară sau nu), sau în triunghi. Înfășurările secundarului se 147 mai pot lega și în zig-zag, cu nulul accesibil, pentru alimentarea receptorilor monofazați.

Valoarea transformatorului: P=80VA

Vin=0-230-400V

Vout1=0-24V (50VA)

Vout2=0-12V (30VA)

Sigurante fuzibile

Siguranta fuzibila este un aparat de conexiune si protectie a carui functie este de a intrerupe circuitul in care este conectata si de a intrerupe curentul, atunci cand acesta depaseste un anumit timp o valoare data, prin topirea unuia sau mai multor elmente fuzibile (destinate si proiectate in acest scop).

  Siguranta fuzibila este unul dintre cele mai vechi aparate de protectie, care au aparut inca din primele momente ale dezvoltarii electrotehnicii. Actiunea unei sigurante se bazeaza pe topirea fuzibilului ei in caz de suprasarcini si de scurtcircuite. Fuzibilul sigurantei constituie punctul slab al circuitului. El trebuie sa se topeasca inaintea conductoarelor, a infasurarilor masinilor sau a transformatoarelor, adica inainte ca curentul prin circuit sa poata atinge o valoare periculoasa pentru izolatii.

            Sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o constructie foarte simpla si robusta, care au incorporat ca element de protectie un fir rotund sau o banda conductoare, montate in serie cu obiectul de protejat. In cazul curentilor de scurtcircuit si la suprasarcini mari, metalul din care este confectionat fuzibilul, avand cea mai redusa stabilitate termica din intreg circuitul, se topeste si intrerupe circuitul, realizand protectia acestuia.

            Sigurantele fuzibile se folosesc atat in instalatiile electrice de joasa tensiune, cat si in cele de medie si inalta tensiune si desi din punct de vedere constructiv ele difera mult in functie de domeniul de utilizare, functia de protectie este aceeasi.

Principiul de functionare:

Siguranta fuzibila are doua regimuri de functionare: cand curentul care o strabate este mai mic decat curentul minim de topire (I<Imin top) si regimul tranzitoriu conditionat de curentii de scurtcircuit sau de suprasarcina, curenti ce depasesc curentul minim de topire (I>Imin topire).

Elementul fuzibil este inglobat intr-o masa de nisip de cuart si se topeste la depasirea Imin top, aparand arcul electric, a carui stingere este determinata de preluarea caldurii de catre granulele de nisip. Din momenul in care firul ajunge in stare lichida, masa de lichid nu mai pastreaza forma geomatrica a firului, fiind supusa deformarii cauzate de fortele electodinamice in bucla parcursa de curent 1si de fortele Lorentz in masa de lichid.

Fuzibilul se topeste apoi se evapora, din stare solida trece in stare lichida apoi in stare de vapori. Procesul de schimbare a acestor stari difera esential dupa cum se efectueaza incet sau repede, adica daca fuzibilul sigurantei se topeste la intensitate mica a curentului de suprasarcina sau la intensitate mare a unui curent de scurtcircuit.

Sigurantele fuzibile limitatoare de curent sunt sigurantele care dupa topirea fuzibilului reduc repede curentul la zero, inainte sa atinga valoarea maxima.Toate constructiile de sigurante se pot imparti in:

            1) cu limitare de curent;

            2) fara limitare de curent.

Releul de monitorizare a fazei

Supravegherea tensiunii minime, relativ la potentialul conductorului neutru, în sisteme trifazate este realizat cu ajutorul releului de monitorizare pe  toate cele 3 faze ale unei retele trifazate. Când releul este alimentat LED-ul verde se va aprinde.

Tensiunea de prag US este ajustabila continuu, cu ajutorul unui potentiometru, între valorile 160V si 240V. Histerezisul este fixat în jurul valorii de 5% din US. Releul poate supraveghea oricâte faze (max.3). Intrarile neutilizate se vor conecta la potentialul fazei supravegheate, dacã nu se procedeazã astfel releul va semnaliza eroare. La revenirea tensiunilor releul va fi din nou anclansat. Nu este nevoie de o sursã de tensiune auxiliarã, deoarece sursa de alimentare este chiar sursa ce trebuie supravegheatã.

Supravegherea tensiunii în sisteme trifazate pentru:

Disparitia tensiunii pe o fazã;

Succesiune incorectã a fazelor;

Asimetrie;

Circuitul de comanda si control

Senzorul de temperatura

Temperatura reprezenta una din marimile cele mai frecvent masurate in numeroase domenii datorita faptului ca in majoritatea proceselor fizice, chimice, biologice, natural sau artificial, intervin fenomene de natura terminca. Se presupun ca in aplicatiile industrial, in medie, 50% din totatul punctelor de masurare si peste 20% din cel al buclelor de reglare au ca oibect temperature sau alte marimi termice.

Supravegherea sau reglararea temperaturii pot fi intalnite practice in toate ramurile industrial, principalele scopuri fiind optimizarea fluxurilor termice in procesele tehnologice, intocmirea bilanturilor de energie termica, evaluarea si reducerea pierderilor prin transfer de caldura.

Valorile temperaturilor care trebuiesc masurate variaza in limite largi de la -200 C, pana la 30000-35000 C. Totodata este important de subliniat faptul ca, dat fiind implicatiile tehnico-economice desoebite, masurarile trebuie effectuate cu precizie ridicata si mijloacele de masurare utilizate sa nu exercite influente nedorite asupra proceselor respective. Mediile ale caror temperatura se masoara se pot afla in oricare dintre cele 3 stari de agregare posibile. Pot astfel sa apara situtatii variate.

Traductoarele de temperatura se impart in 2 mari catgorii, bazate pe modul in care elemental sensibil preia energia de la mediul a carui temperature se masoara si anume:

Fara contact cu obiectul de masurat;

Cu contact cu obiectul masurat:

termometre cu contact cu senzori electrici;

termometre cu contact cu senzori neelectrici;

bazate pe dilatare;

cu senzori chimici.

Senzorul TMP35

TMP37 face parte din categoria termometrelor cu contact cu obiectul de masurat si este un senzor de joasa tensiune, de precizie ridicata, in grade Celsius. Acesta ofera la iesire o tensiune ce este liniar proportionala cu temperatura in grade Celsius.

Senzorul nu necesită nicio calibrare externa pentru a furniza cu precizii de o acuratete de la ± 1 ° C pana la + 25 ° C și ± 2 ° C peste -40 ° C pana la + 125 ° C.

Impedanță scăzută de ieșire a TMP37 și o calibrare precisă simplifică interfațarea cu

un circuit de reglare a temperaturi. Dispozitivul este destinat pentru o singură aprovizionare operațională de la 2,7 V pana la maxim 5,5 V . Curentul de alimentare este de aproximativ 50 uA, facand ca senzorul sa se incalzeasca foarte putin si anume cu mai puțin de 0,1 ° C. În plus , senzorul are o functie de intrerupere a alimentarii cand curentul este mai mic de 0.5 μA.

TMP37 este destinat aplicațiilor in care temperatura este intervalul de 5 ° C pana

la 100 ° C și asigură un factor de scală de ieșire de 20 mV / ° C . Tensiune de ieșire este de 500 mV la 25 ° C . Funcționare se extinde la 150 ° C cu o precizie redusă pentru toate dispozitivele atunci când funcționează de la o sursă de peste 5 V .

Principiul de functionare:

Miezul senzorului de temperatură este un miez cu decalaj bandă care cuprinde

tranzistorii Q1, Q2 si Q3. Miezul cu decalaj bandă opereaza atât tranzistorul Q1 cat și Q2 cu aceeasi valoare pentru curentul de colector; cu toate acestea , datorita faptlui ca aria emitorului lui Q1 este de 10 ori mai mare decât cea a lui Q2 , tensiunea baza-emitor a lui Q1 și VBE a lui Q2 nu sunt egale conform relației:

Rezistentele R1 si R2 sunt folosite pentru face ca acest rezultat sa produca caracteristica de transfer a tensiunii de iesire, si simultan R2 și R3 sunt folosite pentru a dimensiona tensiunea baza-emitor a lui Q1 ca termen de compensare pentru tensiunea de iesire VOUT . Tensiunea de ieșire a senzorului de temperatură se poate masura in emitorul lui Q4.

Senzor de presiune

Presiunea este un parametru de baza pentru majoritatea proceselor tehnologice in care se folosesc fluide sau aer si se defineste prin relatia:

p = [raport dintre forta F si suprafata S]

Presiunea poate fi:

Absoluta, atunci cand se masoara in raport cu vidul absolut;

Relative sau efectiva, daca masurarea se face ca o diferenta fata de presiunea atmosferica;

Diferentiala; cand masurarea se face in raport cu o presiune de referinta.

Unitatea de masura a presiunii:

Pascalul (1Pa=1 N/) – unitatea de masura a presiunii in S.I.;

Barul (1 bar = Pa) – preferat in tehnica;

Domeniul presiunilor din tehnica este deosebit de vast, metodele de masurare fiind specific doar pentru anumite intervale.

Deoarece presiunea “p” se defineste pe baza fortei, rezulta ca metodele sunt asemanatoare cu cele pentru masurarea fortei.

Principiul de functionare al senzorilor de presiune consta in general, in convertirea unei presiuni intr-o deplasare liniara care, la randul sau este convertita intr-o variatie de tensiune cu ajutorul unui montaj pontentiometric.

La masuratorile de presiune se intalnesc 3 situatii:

Masurarea presiunii in raport cu vidul absolute (considerat de presiune 0) da presiunea absoluta;

Masurarea diferentei de presiune fata de cea atmosferica da presiunea relative sau efectiva. Relatia dintre presiunea efectiva si presiunea absoluta este:

+ 1.01325 – ɛ [bar]

Masurarea diferentei de presiune fata de o valoare de referinta conventional (aleasa de utilizator). In acest caz, rezultatul masurarii este presiunea diferentiala.

Domeniile de variatie alre presiunii sunt:

Vacuum extreme: < bar;

Vacuum tehnic: … bar;

Vacuum: … 0.1 bar;

Presiune mijlocie: 10… 100 bar;

Supratensiune tehnica: 100… bar;

Presiuni foarte inalte: > bar.

Senzorii de presiune convertesc presiunea fie intr-o marime intermediara, de natura unei deplasari sau deformatii mecanice, fie direct intr-o marime electrica.