Analiza Si Modelarea Instrumentelor DE Analiza Financiara. Studiu DE Caz Analiza Rentabilitatii LA Sc Disz Tipo Srl

ANALIZA ȘI MODELAREA INSTRUMENTELOR DE ANALIZĂ FINANCIARĂ. STUDIU DE CAZ: ANALIZA RENTABILITĂȚII LA SC DISZ TIPO SRL

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA ȘI MODELAREA INSTRUMENTELOR DE ANALIZĂ FINANCIARĂ

1.1 REGLEMENTĂRI ÎN VIGOARE

1.1.1 Standardele Internaționale de Raportare Financiară

1.1.2 Reglementările naționale privind situațiile financiare

1.1.3 Ghidul analizei de afaceri

1.2 ANALIZA ȘI MODELAREA INDICATORILOR ECONOMICI

1.2.1 Analiza economico-financiară a indicatorilor economici

1.2.2 Modelarea indicatorilor

1.3 ANALIZA INDICATORILOR

1.3.1 Analiza profitului

1.3.1.1 Analiza structurală a profitului

1.3.2Analiza ratelor de rentabilitate

1.3.2.1 Analiza ratei rentabilității comerciale

1.3.2.2 Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

1.3.2.3 Analiza ratei rentabilității economice

1.3.2.4 Analiza ratei rentabilității financiare

1.3.2.5 Analiza pragului de rentabilitate

1.3.2.5.1 Analiza pragului de rentabilitate pe produs0

1.3.2.5.2 Analiza pragului de rentabilitate la nivelul întreprinderii

2. STUDIUL DE CAZ

2.1 PREZENTAREA GENERALĂ A SC DISZ TIPO SRL

2.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

2.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

2.2 SUBTILU CAPITOLUL 2 (HEADING 2)

2.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

2.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

3. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

B I B L I O G R A F I E

A N E X E

I N T R O D U C E R E

Această lucrare își propune să prezinte aspecte teoretice și practice în legătură cu analiza financiară la S.C. Disz Tipo S.R.L. pe baza ratelor de rentabilitate. Rentabilitatea este unul dintre cei mai importanți indicatori financiari, acesta reflectând capacitatea unei întreprinderi de a produce profit.

Lucrarea este structurată pe trei capitole.

Primul capitol abordează aspectele teoretice privind analiza și modelarea instrumentelor de analiză financiară. Importanța analizei la o întreprindere, modelarea indicatorilor economico-financiari, tipurile de rate de rentabilitate dar și factorii care influențează ratele sunt subiecte care sunt tratate din punct de vedere teoretic în prima parte a lucrării.

În al doilea capitol este reprezentata partea practică a analizei financiară pe baza ratelor de rentabilitate prin studiul de caz efectuat la S.C. Disz Tipo S.R.L. În prima parte a capitolului doi este realizată o prezentare generală a societății S.C. DISZ TIPO S.R.L. respectiv: profilul și caracteristicile întreprinderii, structura organizatorică. A doua parte a capitolului doi reprezintă substanța principală a lucrării. Aici este abordată analiza propriu zisă a rezultatelor financiare pe baza ratelor de rentabilitate la S.C. DISZ TIPO S.R.L.

În ultimul capitol se gasesc concluzile acestei analize și eventualele propuneri legate de creșterea rentabilității.

ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA ȘI MODELAREA INSTRUMENTELOR DE ANALIZĂ FINANCIARĂ

REGLEMENTĂRI ÎN VIGOARE

Standardele Internaționale de Raportare Financiară

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) denumit în limba engleză International Financiar Raporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile bazate pe principii, intrucât stabilesc reguli generale dar impun și anumite tratamente contabile specifice. Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS).

Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind:

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) — standarde emise după 2001

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) — standarde emise înainte de 2001

Interpretări ale Comitetului Internațional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) — emise după 2001

Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) — emise înainte de 2001

Există, de asemenea, și un Cadru General pentru Întocmirea și Prezentarea Situațiilor Financiare, care descrie unele dintre principiile care stau la baza IFRS.

Potrivit IFRS 1.21 primele situații financiare întocmite în conformitate cu IFRS trebuie să includă cel puțin trei situații ale poziției financiare sau bilanțuri, două situații ale rezultatului global , două conturi de profit și pierdere (dacă se prezintă separat), două situații ale fluxurilor de trezorerie, două situații ale modificărilor capitalurilor propriu și notele aferente (inclusiv informațiile comparative).

Potrivit IAS 1.16 ¨o entitate ale cărei situații financiare sunt conforme cu IFRS trebuie să prezinte în note o declarație explicită și fără rezerve privind această conformitate. O entitate nu va descrie situațiile financiare drept conforme cu IFRS decât dacă acestea respectă toate prevederile IFRS¨. Tot IAS 1.7 precizează că Standardele Internaționale de Raportare Financiară includ: Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Standardele Internaționale de Contabilitate, interpretările IFRIC și interpretările SIC. Aceste prevederi implică faptul că o entitate va putea include în situațiile sale financiare o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS dacă aplică toate prevederile Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, Standardelor Internaționale de Contabilitate, interpretărilor SIC și IFRIC.

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS1 ˶Prezentarea situațiilor financiare˝) prezintă elementele unui set complet de situații financiare :

bilanț ;

o situație a veniturilor și cheltuielilor ;

o situație a modificărilor capitalului ;

o situație a fluxurilor de trezorerie

note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte note explicative.

Multe entități prezintă, în afara situațiilor financiare, o analiză financiară efectuată de condicere care descrie și explică caracteristicile principale ale performanței financiare ale entității, precum și principalele incertitudini cu care aceasta se confruntă.

1.2.1 Reglementările naționale privind situațiile financiare

Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate se găsesc Ordinul Nr. 1802 din 29 decembrie 2014.

Obiectivul situațiilor financiare anuale îl constituie furnizarea de informații despre poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile unei categorii largi de utilizatori.

Pentru ca informațiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante și să reprezinte exact ceea ce își propun să reprezinte.

Conform OMFP nr. 1802/2014 contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere se face ținând cont de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico ‐ financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni.Evenimentele și operațiunile economico ‐ financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative.

În notele explicative, conform OMFP nr.1808/2014 sunt furnizate informațiile suplimentare în cazul în care situațiile financiare nu oferă o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziției financiare și a profitului sau pierderii entitățiim totodată Ministerul Finanțelor Publice și alte autorități de reglementare pot solicita entităților mijlocii și mari să  prezinte în situațiile financiare anuale unele informații suplimentare față  de cele care trebuie prezentate în concordanță cu reglementările în vigoare.

Conform OMFP 1802/2014, entitățile care sunt la al doilea exercițiu financiar de raportare au obligația să analizeze indicatorii determinați din situațiile financiare ale anului precedent și indicatorii determinați pe baza datelor din contabilitate și a balanței de verificare încheiate la sfârșitul exercițiului financiar curent, întocmind situații financiare anuale în funcție de criteriile de mărime înregistrate.

În țara noastră societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționarea pe o piață reglementată au obligația să întocmească situațiile financiare anuale în concordanță cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară IFRS, conform OMFP nr. 1802/2014 si OMFP nr. 1286/2012.

1.2.1 Ghidul analizei de afaceri

Guide to the Business Analysis Body of Knowledge (BABOK) este un ghid profesional pentru meseria de analist de afarceri scris sub coordonarea lui Kevin Brennan și publicat de International Institute of Business Analysis (IIBA).

Ghidul recunoscut la nivel mondial precizează competențele și cunoștințele necesare analiștilor, mai precis este vorba de un cadru de referințe în care sunt descrise șase domenii de cunoaștere, activitățiile și tehnicile indispensabile unei analize de afaceri.

Potrivit ghidului Business Analysis Body of Knowledge, analiza de business este un set de sarcini și tehnici utilizate de un intermediar pentru a întelege structura, politicile și operațiunile unei organizații și pentru a putea recomanda soluții care să permită atingerea obiectivelor acesteia.

Schema nr…Setul de sarcini, cunoștințe și tehnici pentru a identifica nevoile mediului de afaceri și a determina soluții la problemele de afaceri

Adaptare după ˶An Overview of Version An Overview of Version 2.0 of the BABOK® Guide˝

Un analist de afaceri este orice persoană care efectuează activități de analiză de afaceri, indiferent de locul de muncă sau de postul pe care îl ocupă în organizație. În practicanții de analiză de afaceri nu sunt incluse doar pesoanele care ocupă un post de analist, ci pot fi incluși, de asemenea, analiștii de sisteme, managerii de produs, analiștii de întreprinderi, arhitecții de afaceri, consultanții în management sau orice altă persoană care îndeplinește sarcinile descrise în ghidul BABOK, inclusiv cei care efectuează altfel de activități precum managementul de proiecte, dezvoltare de software sau de asigurare a calității.

1.2 ANALIZA ȘI MODELAREA INDICATORILOR FINANCIARI

Pentru o buna desfășurare a activității și o dezvoltare continua este necesară întotdeauna luarea unor decizii corecte și eficiente în legatură cu anumiți factori importanți care influențează în mod direct sau indirect aceste activități.

Analiza este un instrument indispensabil în luarea de decizii, aceasta reprezentând metoda generală de cercetare a realității bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor componente, mai exact examinarea amănunțită a unei probleme.

1.2.1 Analiza financiară pe baza indicatorilor

Analiza financiară reprezintă un studiu metodic și sistematic al situației și evoluției unei entități privind structura sa financiară și rentabilitatea, pornind de la bilanț, de la contul de profit sau pierdere, de la situația fluxurilor de numerar, precum și de la situația modificării capitalurilor proprii.

Scopul analizei financiare il constituie întocmirea diagnosticului financiar al întreprinderii, în vederea evidențierii punctelor forte și a punctelor slabe, adică a stării bune sau de slabiciune financiară, precum și a potențialului managementului financiar.

Printre utilizatorii informației se regăsesc potențialii investitori, potențialii creditori sau angajații analiști ai companiei supuse analizei.

Sistemul de indicatori, folosit de analiza financiară, poate fi structurat astfel:

Indicatori ai performațelor financiare indicatori ai performanței financiare pe baza rentabilității, indicatori ai creării de valoare);

Indicatori ai poziției financiare (indicatori ai capitalurilor, indicatori ai lichidității și solvabilității, indicatori ai echilibrului financiar, indicatori ai rotației activelor și pasivelor).

Un instrument utilizat frecvent în analiza situațiilor financiare este analiza ratelor.

Rata este un raport între două mărimi variabile între unei probleme.

1.2.1 Analiza financiară pe baza indicatorilor

Analiza financiară reprezintă un studiu metodic și sistematic al situației și evoluției unei entități privind structura sa financiară și rentabilitatea, pornind de la bilanț, de la contul de profit sau pierdere, de la situația fluxurilor de numerar, precum și de la situația modificării capitalurilor proprii.

Scopul analizei financiare il constituie întocmirea diagnosticului financiar al întreprinderii, în vederea evidențierii punctelor forte și a punctelor slabe, adică a stării bune sau de slabiciune financiară, precum și a potențialului managementului financiar.

Printre utilizatorii informației se regăsesc potențialii investitori, potențialii creditori sau angajații analiști ai companiei supuse analizei.

Sistemul de indicatori, folosit de analiza financiară, poate fi structurat astfel:

Indicatori ai performațelor financiare indicatori ai performanței financiare pe baza rentabilității, indicatori ai creării de valoare);

Indicatori ai poziției financiare (indicatori ai capitalurilor, indicatori ai lichidității și solvabilității, indicatori ai echilibrului financiar, indicatori ai rotației activelor și pasivelor).

Un instrument utilizat frecvent în analiza situațiilor financiare este analiza ratelor.

Rata este un raport între două mărimi variabile între care există o relație logică de natura economică sau financiară.

Ratele financiare pot fi folosite pentru a dezvolta o serie de statistici care să scoată la iveală caracteristicile financiare a firmei.

Cele mai importante rate financiare sunt grupate, potrivit aspectului particular al relațiilor financiare ale companiei, în 3 categorii:

a) Rentabilitatea: indicatori ce masoară capacitatea unei întreprinderi de a obține profit;

b) Lichiditatea: se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani ;

c) Structura capitalului: determinarea gradului de îndatorare al companiei.

Prima categorie de rate financiare, ratele rentabilitații este tratată în continuare cu identificarea principalilor indicatori din această categorie.

1.2.2 Modelarea indicatorilor

Modelarea fenomenelor financiare este o metodă de cercetare bazată pe reprezentarea simplificată a realității, iar instrumentul folosit este modelul.

ANALIZA RENTABILITĂȚII

Fig nr Schema rentabilității

(Preluat Gric G.,Grigorescu CJ ˶Analiza economico-financiară: repere teoretice și practice ̏, Ed. Universală 2008)

Analiza profitului

Analiza structurală a profitului

Analiza structurală a rezultatului brut al exercițiului (profit brut sau pierdere), se poate efectua pe baza următoarei scheme:

Fig…Schema de analiză structurală a rezultatului brut

(Adaptare după ˶ Analiza economico-financiară, Robu. Vasile, Georgescu N., pag. 151̏)

Analiza profitului aferent CA

Rezultatul aferent cifrei de afaceri este o componentă a rezultatului exploatării, fiind un rezultat previzionat și posibil de realizat și în viitor, în cazul în care piața firmei nu se va modifica semnificativ.

Analiza profitului aferent cifrei de afaceri se poate efectua pe total întreprindere și pe tipuri de produse.

Profitului aferent cifrei de afaceri pe total întreprindere poate fi analizat pe baza unor modele specifice domeniului de activitate.

Unul dintre cele mai folosite modele de analiză a profitului aferent cifrei de afaceri pentru întreprinderile care desfășoară activități de producție este următorul:

Fig….. Schema de analiză factorială a profitului aferent cifrei de afaceri

Preluat: V., Anghel I., Șerban Claudia : Analiza economico-financiară a firmei 2014 Editura Economică pag 339

Metodologia de analiză factorială și cunatificarea influențelor factorilor:

din care:

Influența modificării volumului producței vândute:

,

unde:

Influența modificării structurii producției vândute:

Influența modificării costurilor complete pe produse:

Influența modificării prețurilor de vânzare:

1.3.2 Analiza ratelor de rentabilitate

Ratele rentabilității fac parte din categoria indicatorilor performanțelor financiare pe baza rentabilității.

Principalele rate operaționale utilizate în analiza financiară a întreprinderii sunt:

Rata rentabilității comerciale

Rata rentabilității resurselor consumate

Rata rentabilității economice

Rata rentabilității financiare.

1.3.1 Analiza ratei rentabilității comerciale

Rata rentabilității (Rc) exprimă corelația dintre profitul total aferent vânzărilor și cifra de afaceri.

Prin rata rentabilității comercială este caracterizată eficiența politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare, desfacere) și a politicii de prețuri a firmei. Principala limită a acestor rate comerciale este aceea că performanța se stabilește pe baza rezultatului contabil, care va fi influențat de politicile contabile utilizate de entitate (metoda de amortizare, metoda de evaluare a stocurilor, politica provizioanelor).

Rata rentabilității comerciale se poate determina astfel :

Pr – reprezintă profitul aferent cifrei de afaceri nete ;

qvx p – cifra de afaceri ;

Pn – profitul net.

 ;

gi – structura producției vândute pe produse ;

rci – rata rentabilității comerciale pe produse.

Metodologia de cuantificare a influenței factorilor, în cazul modelului ˶a˝ este următoarea :

Din care datorită :

Influenței modificării structurii producției vândute pe produse :

Influenței modificării prețurilor medii de vânzare unitare :

Din care, datorită :

2.1) influenței inflației :

2.2) influenței altor factori decât inflația:

Ip – reprezintă indicele inflanței față de baza de comparație

Influența modificării costurilor unitare :

1.3.2 Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

Rata rentabilității resurselor consumate (Rrc), denumită și rata rentabilității costurilor exprimă rezultatele obținute de o entitate economică în comparație cu nivelul consumurilor considerate necesare.

Rata rentabilității resurselor consumate se exprimă ca raport între un anumit rezultatde natura profitului sau a pierderii, generat de activitatea economică a întreprinderii și valoarea consumului de resurse efectuat pentru obținerea acestuia. Astfel, rata pune în relație indicatori ce reacționează în sens diferit la înfluența unei anumite cauze, deoarece cei doi termeni ai ratei intră într-o relație cauză-efect, evoluția cheltuielilor determinând invers proporțional evoluția profitului.

Nivelul acestei rate de rentabilitate este important cu precădere pentru managementul entității economice, interesat să asigure o utilizare eficientă a resurselor disponibile. In literatura de specialitate există opinii potrivit cărora o valoare optimă a ratei rentabilității costurilor se situează în intervalul 9 – 15 %.

Având în vedere activitatea de exploatare, rata rentabilității resurselor consumate se calculează astfel :

,

Unde :

RE – rezultatul exploatării ;

Che – cheltuieli de exploatare.

Deoarece cei doi termeni ai ratei nu sunt perfect comparabili datorită includerii altor venituri din exploatare și a altor cheltuieli din exploatare, este necesară o retratare a acesteia.

Prin urmare, varianta agregată de calcul pentru rata rentabilității resurselor consumate este :

,

Unde :

Pr- profitul aferent cifrei de afaceri ;

Ch – cheltuieli aferente cifrei de afaceri.

Metodologia de analiză și cuantificare a influențelor factorilor se face utilizând metoda substituirilor în lanț și se prezintă astfel :

Din care, datorită :

Influenței modificării structurii producției vândute pe produse :

Influența modificării costurilor unitare :

Influența modificării prețurilor medii de vânzare pe unitate de produs :

1.3.3 Analiza ratei rentabilității economice

Rata rentabilității economice (Re) reflectă corelația dintre un rezultat economic și mijloacele economice (capitalul) angajate pentru obținerea acestuia.

Pentru a calcula rata rentabilității economice, se poate utiliza la numărător rezultatul exploatării sau excedentul.

RE – rezultatul exploatării

At – activele din exploatare

sau:

– rezultatul brut din exploatare

Sau:

Un profit de analiză factorială a ratei rentabilității economice este de forma:

Sau :

 ; At = Ai+Ac

In care :

– viteza de rotație a activului total ;

– rata rentabilității comerciale ;

– marja brută din exploatare la 1 leu cifră de afaceri.

Ai – active imobilizate

Ac – viteza de rotație a activului total.

Factorii direcți care influențează rata rentabilității economice sunt dați de relațiile :

Influența vitezei de rotație a activelor totale  :

Influența ratei rentabilității comerciale  :

1.3.4 Analiza ratei rentabilității financiare

Rentabilitatea financiară exprima corelația dintre profit și capitaluri în calitatea lor de surse de finanțare a activității întreprinderii.

Cu ajutorul ratei rentabilității financiare (Rf sau ROE = return on equity în literature anglo-saxonă) infestitorii pot aprecia în ce măsura investiția este rentabilă sau nu. Astfel, pentru ca activitatea desfăsurată de firmă să genereze o valoare suplimentară pentru acționari este necesar ca rata rentabilității financiare să fie mai mare decât costul capitalului propriu.

În funcție de sfera de cuprindere a capitalurilor, analiza ratei rentabilității financiare se structurează astfel :

Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii

Rata rentabilității financiare a capitalului permanent

Rata rentabilității financiare a capitalutilor proprii se prezintă astfel :

 ,

Aprofundarea analizei factoriale a ratei rentabilității financiare a capitalurilor proprii se poate face cu ajutorul următoarelor modele multiplicative de analiză :

– viteza de rotație a activului total, exprimată prin numărul de rotații ;

– factorul de multiplicare al capitalului propriu ;

– rentabilitatea netă a veniturilor totale ;

– venitul mediu la 1 leu capital propriu ;

– profitul mediu brut la 1 leu venituri totale ;

– ponderea profitului net în profitul brut.

Utilizând primul model, influența factorilor asupra modificării ratei rentabilității financiare este următoarea :

Din care :

Influența modificării vitezei de rotație a activelor totale asupra variației ratei rentabilității financiare :

Influența modificării factorului de multiplicare a capitalului propriu (levierul financiar) asupra variației ratei rentabilității financiare :

Influența modificării profitului net la un leu venituri totale asupra variației ratei rentabilității financiare:

În urma determinării influenței factorilor în mărimi absolute, se remarcă următoarele :

Cu cât rotația activelor totale este mai mare, cu atât crește eficiența capitalului investit, daca din activitatea de exploatare se obține profit ;

Rata de rentabilitate netă a veniturilor este utilă în poziția firmei în raport cu altele din sectorul de activitate ;

Factorul de multiplicare a capitalului propriu arată că dacă acesta este mare, va crește și rentabilitatea financiară.

1.3.5 Analiza pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate, denumit și punctul critic sau punctul de echilibru (˶point mort˝ în franceză sau ˶break-even˝ în engleză) este un instrument al analizei economico-financiară, utilizat pentru a determina nivelul de activitate al unei entități economice necesar acoperirii integrală a cheltuielilor.

Pragul de rentabilitate reflectă acea dimensiune a activității la care veniturile din vânzarea bunurilor produse, mărfurilor, lucrărilor, serviciilor sunt egale cu cheltuielile fixe plus cheltuielile variabile, rezultatul fiind nul.

Analiza pragului de rentabilitate este o metodă utilă managerilor în întocmirea planurilor de afaceri pentru dezvoltare, pentru accesarea unor împrumuturi sau în activitatea de diagnosticare curentă a nivelului de activitate deoarece aceasta permite stabilirea dimensiunii producției pentru care activitatea devine profitabilă, reflectă corelația dintre dinamica producției și dinamica costurilor totale și permite calcularea cifrei de afaceri critică și a profitului maxim care pot fi obținute în anumite condiții.

1.3.5.1 Analiza pragului de rentabilitate pe produs

Pragul de rentabilitate în cazul întreprinderilor care produc un singur sortiment de produse poate fi măsurat cu ajutorul indicatorilor:

A)Volumul fizic al producției (qcr):

,

Unde:

Cf – suma cheltuielilor fixe pe produs;

P – preț de vânzare unitar;

Cv – cheltuieli variabile pe unitatea de produs;

Mbv – marja brută față de cheltuielile variabile pe unitatea de produs.

Deducerea costurilor variabile din cuantumul veniturilor din vânzări arată valoarea marjei brute unitare asupra costului variabil, aceasta exprimând o marjă de profit.

Aceasta va acoperi cheltuielile fixe alocate și, dacă pragul de rentabilitate este depășit, formează profitul activității.

Grafic, corelația dintre cheltuielile fixe și marja brută totală asupra costului variabil se reprezintă astfel:

Figura 1.1 – Reprezentarea pragul de rentabilitate

(Adaptare după Robu V., Analiza economico-financiară a firmei, 2014, pag 376)

Cifra de afaceri critică (CAcr):

Cifra de afaceri critică reflectă vânzările firmei pentru care profitul este 0.

Gradul de utilizare a capacității de producție (Gcr):

qmax – reprezintă capacitatea maximă de producție exprimată în unități fizice.

Perioada critică (pcr):

Unde:

– reprezintă vânzările medii pe unitatea de timp (zi, luna, an).

1.3.5.2 Analiza pragului de rentabilitate la nivelul întreprinderii

Pentru firmele care produc și comercializează mai multe tipuri de produse, pragul de rentabilitate se măsoară cu ajutorul următorilor indicatori:

Cifra de afaceri critica (CAcr):

CHF – cheltuieli fixe totale al nivel de firmă;

CV – cheltuieli variabile totale;

CA – cifră de afaceri;

Cv – cheltuieli variabile medii la 1 leu cifră de afaceri.

Comparația între cifra de afaceri și pragul de rentabilitate duce la concluzii relevante în ceea ce privește rezultatul activității unei firme, după cum urmează:

CA = prag de rentabilitate ⇒ rezultat nul;

CA > prag de rentabilitate ⇒ beneficiu;

CA < prag de rentabilitate ⇒ pierdere.

Gradul critic de utilizare a capacității de producție (Gcr):

Qmax – reprezintă capacitatea maximă de producție în expresie valorică.

2. STUDIUL DE CAZ

2.1 PREZENTAREA GENERALĂ A SC DISZ TIPO SRL

Sc Disz Tipo S.r.l. este o societate cu răspundere limitată, cu capital integral românesc, obiectul principal de activitate al firmei fiind CAEN 1812 Alte activități de tipărire n.c.a.

Numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului a societății este J08/2970/1994 iar Codul de identificare fiscală: RO6568310.

Cu sediul în județul Brașov, municipiul Săcele, strada George Moroianu numărul 45, tipografia Disz Tipo are ca date de contact: tel/fax 0268.273.145; e-mail [anonimizat].

Toată activitatea firmei a început în anul 1992 cu o mașină de tipar Heidelberg Kord prin înființarea unei tipografii generale. În 1998 s-a înființat secția de ambalaje din carton, având ca obiectiv principal proiectarea și execuția unei game largi de produse. În perioada ce a urmat, respectiv anii 2000-2010, evoluția ascendenta a firmei a continua prin crearea de noi spații de producție și administrative (ajungând în prezent la 2000 mp) și prin achiziția continuă de utilaje performante în vederea satisfacerii cerințelor și exigențelor pieței.

Structura organizatorica a societății Disz Tipo este formată dintr-un număr de 64 de angajați, relațiile dintre aceștia fiind reprezentate prin urmatoarea organigramă:

Tipografia Disz Tipo, pe lânga furnizarea de amnalaje și tipărituri de materiale 100% reciclabile, oferă partenerilor săi de pe piața internă și internațională soluții de ambalare în concordanță cu cerințele fiecarui client.

În anul 2001 are loc implementarea și certificarea Sistemului de Management al Calitații cornform SR EN ISO 9001:2001, iar în 2006 firma obține certificarea sistemului de management integral – calitate conform SR EN ISO 9001:2008, mediu conform SR EN ISO 14001:2005, sanatate și securitateocupațională conform SR OHSAS 18001:2004.

Alături de produsele sale, caracterizate printr-o calitate impecabilă, concepția grafică inedită și grija pentru mediul înconjurător, Disz Tipo oferă partenerilor săi și un pachet complet de servicii, cuprinzând consultanță și proiectare în domeniul ambalajelor tipografice, precum și o deservire rapidă și flexibilă.

Din portofoliul firmei fac parte:

Ambalaje din carton:

Tipografie:

Facturi, avize, chitanțe fiscale Afișe Prospecte, pliante, fluturași, reviste

Cataloage de produse Calendare Agende

Studiu de caz:

Analiza structurală a profitului:

Profitul brut se calculează ca diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale:

Fig ……. Evoluția profitului brut în perioada 2010-2014 (lei)

Cu ajutorul graficului se constată că anul 2010 a reprezentat un an bun în activitatea întreprinderii, profitul brut fiind de 169.505 lei. Imediat după aceasta, în anul 2011 firma a înregistrat o scădere cu 47.973 lei. În anul 2013, profitul brut al firmei ajunge la 83.315 lei, astfel cunoscând o scădere cu 64.983 lei față de anul 2012 unde profitul brut a fost de 148.301, aceasta fiind și cea mai mică valoare atinsa de profitul brut în perioada 2010-2014. În ultimul an analizat se remarcă o creștere a profitului brut cu 18.089 lei, față de anul precedent, acesta ajungând la 101.404 lei.

Rezultatul din exploatare

Rezultatul din exploatare poate fi calculat ca diferența dintre veniturile din exploatare și cheltuielile din exploatare:

Fig ……. Evoluția rezultatului exploatării în perioada 2010-2014 (lei)

Rezultatul din exploatare a cunoscut o evoluție descedentă în anul 2011 având o valoare de 211.761 lei față de anul 2010 când profitul exploatării a avut cea mai mare valoare din perioada analizată, respectiv 381.864 lei. În următorii doi ani rezultatul exploatării a avut valori apropiate și anume, în anul 2012 profitul a fost de 251.841 lei iar în 2013, 255.334 lei. În anul 2014 s-a înregistrat cea mai mică valoare a profitului din exploatare, aceasta fiind de 194.418 lei.

Rezultatul financiar

Diferența dintre veniturile și cheltuielile financiare determina profitul sau pierderea financiară:

Fig ……. Evoluția rezultatului financiar în perioada 2010-2014 (lei)

Se remarcă faptul că în toți cei 5 ani analizați firma înregistreaza un rezultat financiar negativ, fapt datorat cheltuielilor financiare foarte mari în comparație cu veniturile financiare.

Cea mai mare pierdere financiară a fost de 212.359 lei în anul 2010, urmată de anul 2013 când pierderea a avut valoarea de 172.019 lei și de anul 2012 când pierderea a fost de 103.540 lei. Valorile cele mai mici ale pierderilor financiare au fost de 90.229 lei în anul 2011, respectiv 95.018 lei în 2014.

Rezultatul curent:

Suma dintre rezultatul exploatării și cel financiar reprezintă rezultatul curent al firmei:

Fig ……. Evoluția rezultatului curent în perioada 2010-2014 (lei)

Datorită faptului că societatea nu are activitate extraordinară, rezultatul curent are aceleași valori ca și profitul brut.

În ciuda faptului că societatea înregistrează un rezultat financiar negativ, rezultatul curent este unul favorabil, fapt datorat unei activități de exploatare rentabilă care permite acoperirea pierderilor financiare.

Rezultatul extraordinar în perioada analizată este 0, deoarece firma nu desfășoară activități extraordinare.

Rezultatul net al exercițiului este suma rezultată din scăderea impozitului pe profit din profitul brut, impozabil.

Fig ……. Evoluția profitului net în perioada 2010-2014 (lei)

În perioada analizată, 2010-2014 firma a înregistrat în fiecare an profit. În anul 2014 profitul net a fost de 82.004, cunoscând o crestere cu 14.267 lei față de anul precedent, dar o scădere fața de 2012, 2011 respectiv 2010, an în care a avut o valoare de 145.845 lei, fiind și cea mai ridicată valoare din perioada analizată.

ANALIZA FACTORIALĂ A PROFITULUI AF CA

Influența modificării volumului producței vândute:

,

unde:

Influența modificării structurii producției vândute:

Influența modificării costurilor complete pe produse:

Influența modificării prețurilor de vânzare:

Interpretarea rezultatelor analizei:

În anul 2014 s-a înregistrat o scădere a profitului aferent cifrei de afaceri cu 56.973 lei față de 2013, lucru datorat creșterii mai mari a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (Ich=102,57%) față de cel al cifrei de afaceri (Ich=101,47%).

Volumul fizic al producției vândute a scăzut cu 4,09% în anul 2014 și astfel a determinat o scădere a profitului aferent cifrei de afaceri cu 10.041,52 lei.

Structura producției vândute a influențat în mod negativ profitul cu 144.938,47.

Profitul aferent cifrei de afaceri s-a diminuat cu 203.642 lei datorită creșterilor costurilor unitare în 2014 cu 7,55 %. Creșterea costurilor, chiar dacă determină scăderea profitului, se apreciază ca justificată în cazul în care consumul suplimentar de resurse se reflectă în îmbunătățirea calității produselor și creșterea prețurilor de vânzare, efortul obținut (sporul de venituri) fiind mai mare decât efortul făcut (creșterea cheltuielilor).

Prețurile de vânzare la majoritatea produselor au fost mai mari decât cele din anul precedent (Ip=109,61%), determinând astfel o majorare a profitului cu 391.649 lei. Îmbunătățirea calității produselor și acțiunea favorabilă a factorilor externi întreprinderii sunt factorii care au determinat această creștere.

Rata rentabilitații comerciale

Rata rentabilității comerciale

Modificarea ratei rentabilității comerciale din anul 2014 față de perioada precedență a fost de:

din care datorită:

Influenței modificării structurii producței vândute:

Influenței modificării prețurilor medii de vânzare unitare:

Influenței modificării costurilor unitare:

Figura 2.2.1 – Evoluția ratei rentabilității comerciale

Interpretarea rezultatelor:

Se remarcă o scădere considerabilă a ratei comerciale cu 4,20 % în anul 2011, față de anul 2010. În următorul an rata crește cu un procent de 0,80 %, iar în 2013 scade din nou cu 10%.

În urma analizei efectuate pentru anul 2014 se constată o reducere a ratei rentabilității comerciale cu 1,10% față de anul precedent. Această diminuare se datorează de influența celor trei factori direcți, și anume: influența pozitivă a prețurilor de vânzare și influența negativă a structurii producției vândute și a costurilor complete unitare pe produse.

Modificările structurii producției vândute au determinat o scădere cu 2,70 % a ratei rentabilității comerciale în anul curent ca urmare a creșterii ponderii produselor mai puțin profitabile decât media pe întreprindere.

Majorarea prețurilor de vânzare cu 5,75 % a determinat și o creștere a ratei rentabilității comerciale cu 5,30 % în anul curent față de cel precedent. În condiții normale de inflație, majorarea prețurilor de vânzare reprezintă efectul îmbunătățirii calității produselor și serviciilor, politicii comerciale a întreprinderii, situației de monopol sau poziției concurențiale puternice a întreprinderii pe piață.

Creșterea costurilor complete unitare cu 3,95 % a determinat o diminuare a ratei rentabilității comerciale cu 3,70 % în anul curent față de cel precedent. Această reducere a ratei poate fi determinată de efectul creșterii cheltuielilor de achiziție a resurselor materiale, a cheltuielilor cu salariile și a cheltuielilor de distribuție.

Rata rentabilității resurselor consumate

Modificarea ratei rentabilității resurselor consumate din anul 2014 față de perioada precedență a fost de:

din care, datorită:

Influenței modificării structurii producței vândute pe produse:

Influenței modificării costurilor unitare:

3. Influenței modificării prețurilor medii de vânzare pe unitate de produs:

Figura 2.2.2 – Evoluția ratei rentabilității resurselor consumate

Interpretarea rezultatelor:

Rata rentabilității resurselor consumate a înregistrat o diminuare cu 1,18% față de perioada de referință, dinamică rezultată ca urmare a scăderii profitului cifrei de afaceri cu 23,76%m pe fondul creșterii cheltuielilor aferente vânzărilor cu 2,57%.

Reducerea ratei rentabilității resurselor consumate a fost determinată de influența celor 3 factori direcți astfel: influența negativă a modificării structurii producței vândute pe produse și a modificării costurilor unitare și influența negativă a modificării prețurilor medii de vânzare pe unitate de produs.

Modificările din structura vânzărilor au determinat o scădere a ratei cu 2,94% .

Costurile au influențat nefavorabil rata în exercițiul financiar analizat. Reducerea ratei rentabilității resurselor consumate cu 3,86 datorată costurilor, poate fi efectul combinat al creșterii costurilor de achiziție a resurselor materiale, al dinamicii cheltuielilor privind remurerarea angajaților, al costurilor de distribuție suplimentare, dar poate fi, de asemenea, consecința unui singur factor (de exemplu, inflația).

Evoluția prețurilor de vânzare are o influență pozitivă asupra ratei resurselor consumate, ducând la creșterea acesteia cu 5,63%. Evoluția ascendentă a prețurilor de vânzare poate fi determinată, în general, de îmbunătățirea calității producției vândute, de inflație sau de influența raportului cerere-ofertă, care poate avea la bază scăderea numărului concurenților, creșterea puterii de cumpărare, intrarea pe noi piețe de desfacere etc.

Rentabilitate economică:

Modificarea ratei rentabilității economice din anul 2014 față de perioada precedență a fost de:

din care, datorită:

Influenței vitezei de rotație a activului total:

Influenței ratei rentabilității comerciale:

Figura 2.2.3 – Evoluția ratei rentabilității comerciale

Interpretarea rezultatelor:

În anul 2012 se remarcă o scădere a ratei rentabilității economice cu 1,20% față de anul 2011 și cu 4,72% față de anul 2010.

În urma analizei ratei economice din anul 2014 în comparație cu anul 2013 se remarcă o diminuare a ratei rentabilității economice cu 0,86%, lucru datorat exclusiv scăderii ratei rentabilității comerciale.

Viteza de rotație a activului total a condus la o creștere cu 0,25% a ratei rentabilității economice, fapt ce arată o gestionare optimă a resurselor pe parcursul exercițiului financiar anual.

Rata rentabilității comerciale a avut o influență negativă de 1,11% asupra ratei economice.

Rentabilitatea financiară:

Influența factorilor asupra modificării ratei rentabilității financiare este următoarea :

din care :

Influența modificării vitezei de rotație a activelor totale asupra variației ratei rentabilității financiare :

Influența modificării factorului de multiplicare a capitalului propriu (levierul financiar) asupra variației ratei rentabilității financiare :

Influența modificării profitului net la un leu venituri totale asupra variației ratei rentabilității financiare :

Figura 2.2.4 – Evoluția ratei rentabilității financiare

Interpretarea rezultatelor:

În urma analizei efectuate se constată următoarele:

Rata rentabilității financiare în anul 2014 a crescut cu 0,61% comparativ cu cea din anul precedent, ceea ce reprezintă o situație favorabilă pentr întreprindere.

Viteza de rotație a activelor totale a contribuit cu 0,23% la creșterea ratei rentabilității financiare, lucru care indică o sporire a eficienței utilizării activelor totale. Analizând cele doua complonente ale activelor totale, activele imobilizate, respectiv activele circulante, putem spune că activele imobilizate au fost utilizate eficient, deoarece pentru fiecare leu investit se obține un venit total de 1,52 lei în anul 2014 față de 1,37 lei în anul 2013 dar și că viteza de rotație a activelor curente a scăzut cu 6,50% în anul analizat față de cel precedent, una dintre cauzele acestei fiind durata de încasare a creanțelor mai mare.

Factorul de multiplicare a contribuit în mod negativ la sporirea ratei financiare cu 0,48%, acest lucru arată că, pe parcursul anului financiar analizat, gradul de îndatorare al firmei a crescut față de anul precedent.

Eficiența activității de comercializare a firmei este evidențiată de profitul net la un leu venituri totale, lucru care a dus la majorarea ratei rentabilității financiare cu 0,86%.

Analiza pragului de rentabilitate:

Cifra de afaceri critică :

Gradul de utilizare a capacității de producție în punctul critic :

Perioada critică :

Marja de securitate (MS):

Indicele de securitate(IS):

Concluzii:

Datorită faptului că cifra de afaceri în valoare de 5.547.715 lei este mai mare decât cea critică care este de 4.448.111 lei, firma este una profitabilă. Pragul de rentabilitate, momentul în care profitul este 0 este atins la o cifră de afaceri de 4.448.111 lei, gradul de utilizare a capacității de producție fiind de 65,26%. Firma atinge pragul de rentabilitate în a 289-a zi de activitate din an, în luna octombrie și ar putea suporta o scădere cu 19,82 % a cifrei de afaceri fără a înregistra pierderi, ceea ce arată o situație relativ stabilă.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

B I B L I O G R A F I E

1.Bârsan-Pipu N., Popescu I. Managementul riscului. Concepte, metode, aplicații. Brașov: Editura Universității Transilvania, 2003.

2.Gh., Suciu. Analiză economico-financiară. Brașov: Editura Informarket, 2009.

3.N., Bârsan-Pipu. Modelarea deciziei financiare – Note de curs. Brașov: UCDC-FBC, 2008.

—. Statistică economică. Brașov: Editura Infomarket, 2014.

4.Robu V., Anghel I., Șerban E-C. Analiza economico-financiară a firmei. București: Editura Economică, 2014.

.

B I B L I O G R A F I E

1.Bârsan-Pipu N., Popescu I. Managementul riscului. Concepte, metode, aplicații. Brașov: Editura Universității Transilvania, 2003.

2.Gh., Suciu. Analiză economico-financiară. Brașov: Editura Informarket, 2009.

3.N., Bârsan-Pipu. Modelarea deciziei financiare – Note de curs. Brașov: UCDC-FBC, 2008.

—. Statistică economică. Brașov: Editura Infomarket, 2014.

4.Robu V., Anghel I., Șerban E-C. Analiza economico-financiară a firmei. București: Editura Economică, 2014.

.