Analiza și îmbunătățirea capabilității de inovare într-o firmă [603209]

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA ȘI
MANAGEMENTUL AFACERILOR

Analiza și îmbunătățirea capabilității de inovare într-o firmă

CERCETARE – AMIA

Coordonator: Conf.univ.dr.ing. Alexe Cătălin
George
Student: [anonimizat] 2, Grupa 2

Cuprins
Introducere …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 3
Capitolul 1 – INOVAREA ………………………………………………………………………………………………………………………………………………… 4
1.1. CONCEPT ………………………………………………………………………………………………………………………….. 4
1.1.1. Definiții: ………………………………………………………………………………………………… 4
1.1.2. Rolul inovării …………………………………………………………………………………………. 7
1.1.3. Formele inovării ……………………………………………………………………………………. 13
1.1.4. Sursele inovării …………………………………………………………………………………….. 18
1.2. Performanța în inovare ……………………………………………………………………………………………………………… 22
1.2.1. Avantajele concurențiale ale inovării ………………………………………………………….. 25
1.2.2. Procesul de inovare …………………………………………………………………………………… 26
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 33

3
Introducere

Thomas Edison a creat lampa electrică, Wright Brothers (Orville și Wilbur) au creat
primul aparat de zbor mai greu decât aerul (adică primul avion cu brațe fixe), Walt Disney a
realizat animația cinematografică, Michael Jackson a introdus metoda și mijloacele pentru a
crea iluzia de lipsă a gravitației utilizată în coregrafia sa. Ei sunt doar câțiva din cei mulți ca
ei care au creat idea de inovație.
Având în vedere că, organizațiile se află într-o competiție acerbă, elementul utilizat
pentru a face diferența este inovarea. Provocarea cea mai mare poate fi considerată atunci
când organizația realizează că inovarea trebuie să fie continuă, iar capabilitatea de inovare în
permanentă dezvoltare.
Această cerecetare se concentrează în prim plan pe conceptul de inovare ce reprezintă,
dar și pe analiza și îmbunătățirea capablității de inovare a unei companii.
Unul dintre cele mai inovatoare personaje din lume, Bill Gates a promovat și susținut
faptul că investițiile în acest sens ar trebui să fie o proritate pentru toate firmele existente. De
ce?
Presiunea din partea clienților crește pe zi ce trece, lucru ce face ca nevoia de a ține
pasul cu așteptarile acestora să crească și ea, fapt ce solicită investiții majore în inovare.
Contrar faptului că tema aleasă este una de actualitate, sau mai bine punctat, de viitor,
dar și datorită faptului că dezvoltarea capabilității de inovarea încă reprezintă o problemă
pentru multe organizații, există foarte puțină cercetare în direcția aceasta.

4
Capitolul 1 – INOVAREA

1.1. CONCEPT

Analiza noii revoluții industriale are la bază un cuvânt cheie, și anume “inovare”,
adesea fiind considerată vitală, deoarece fără progres și fără schimbare, lumea nu mai
evoluează. Un lucru este clar, că omul este sursa inovației și că acesta se străduiește să
îmbunătățească și să schimbe în permanență lucrurile.
Inovarea este asociată cu creativitatea, fiind schimbarea sau modificarea ce implică
crearea sau implementarea a ceva nou.

1.1.1. Definiții:

Inovarea a apărut și s-a dezvoltat în principal ca o satisfacere a nevoilor clienților,
fiind un concept complex și făcând subiectul multor studii, neexistând o definiție general
acceptată.
Cuvântul inovare, originar din limba latină, prin traducere înseamnă schimbare,
reformă, introducerea unui lucru nou sau poate chiar o soluție avansată la o problemă
specifică.
Inovarea este, de obicei, asociată cu ideea progresului și căutarea de metode noi, pe
baza cunoștințelor care o preced, pentru a îmbunătăți ceva care există deja, a rezolva o
problemă sau a facilita o activitate. Inovarea este o acțiune continuă în timp și acoperă
diferite domenii ale dezvoltării umane.
Inovarea este îmbunătățirea informației și a cunoștințelor existente deja în lume.
Necesită persistență, implicarea oamenilor cu diferite specializarii și diferite arii de expertiză
pentru a colabora în vederea creării noi produse sau procese ce pot rezolva o problemă printr-
o modalitate nouă.
Inovarea presupune exploatarea unei idei noi, în vederea îmbunătățirii sau a creării de
noi produse, procese sau servicii, ajutând la creșterea economică a unei companii. Inovarea
este proces de lungă durată ce este compus din mai multe faze, ce au luat naștere din
generarea de idei, fiind instrumetul strategic esențial.
Dacă se discută la o scară largă despre inovare, aceasta reprezintă o armă competitivă,
crucială, surpinzătoare pe piața mondială de astăzi.
Inovarea a apărut și s-a dezvoltat în principal ca o satisfacere a nevoilor clienților,
fiind un concept complex și făcând subiectul multor studii, neexistând o definiție general
acceptată.

5

Fig. 1.1. Abordarea definiției inovării (Siauliai,2013)

Există multe motive pentru care toate organizațiile vorbesc despre inovare, dar din
nefericire nu toate reușesc să abordeze și să exploateze acest subiect. Multitudinea de definiții
existente în literatura de specialitate, a unui singur concept, poate deruta o organizație, deși la
o analiză atentă, toate tratează același lucru, dar îmbrăcat diferit.
Din punct de vedere istoric, în anul 1942 economistul de origine americană Shumpeter
(numit și fondatorul teoriei inovării), oferă o definiție a inovării prin a face altceva sau a face
altfel. Tot Shumpeter spune că inovarea este compusă din cinci activități:
 Crearea unui produs, proces sau serviciu nou;
 Crearea unei noi metode de fabricație;
 Cearea unui segment de piață nou;
 Utilizarea unei materii prime noi;
 Reogranizarea firmei.

Având în vedere că, cele cinci activități, nu afectează doar consumatorul ci și
organizația, o a șasea ativitate aparută mai recent ar fi:

 Crearea unei imagini specifice a firmei.

Din punct de vedere al consumatorului, inovarea înseamnă produse, servicii mai bune,
în ceea ce privește calitatea, eficiența și prețul, astfel calitatea mai bună a vieții fiind
rezultatul acesteia.
Din punct de vedere al companiei, acest concept are ca rezultat obținerea unor
randamente mai bune derivate din posibilitatea de a produce bunuri și servicii diferențiate, de
a crea noi tehnicii de producție mult mai eficiente. INOVAREAPROCESUL DE
INOVARE
SCHIMBĂRILE REZULTATELE

6
Societatea Americană pentru calitate (ASQ), definește acest concept ca fiind o
transformare plină de succes.
Peter Drucker spune că este o schimbare exploatată de manager pentru a dezvolta
diferite afaceri.
Dacă se discută în termeni simpli, inovarea presupune explotarea de idei noi, fără a se
face confuzia între inovare și invenție.
Franco Malerba (1997) definește invenția, ca pe o idee nouă ce a mai fost implementată,
onoă tehnologie, o nouă descoperire șttințifică, punctând astfel, că inovarea este defapt,
procesul aplicat pentru comercializare, asupra invenției. Deci, prototipul (inveția), trebuie să
existe pentru a putea aplica inovarea. De exemplu, se poate spune că, primul telefon a fost
considerat o invenție, iar apariția pe piață a primului telefon inteligent a fost o inovație.

Fig. 1.2. Abordarea diferenței dintre invenție și inovație

Se poate spune că, dificultatea de a face diferența dintre inovație și invenție, este dată
de contiunitatea procesului de inovare, dat de evoluția rapidă a tehnologiilor, proceselor,
produselor, din toate organizațiile din lume.

Conform multitudinii de definiții existente în literatura de specialitate se pot extrage
patru caracteristici ale inovării :
Noutatea este considerată o caracteristică importantă prin extinderea cunoștințelor și
a experienței, depășind nivelul actual de cunoștințe. Deasemenea, noutatea oferă și o extindere
a cunoștințelor și a experienței.
Incertitudinea este în general, considerată o carcateristică importantă în primele etape
ale inovării, ajutând la concentrarea pe obiectiv. Noutatea unei inovații poate determina
incertitudinea, datorită necunoscutului.

7
Complexitatea inovației este dată de timp, cantitate, calitate, dar și de tehnologie,
necesitând o adaptare la cultura organizației și a structurii organizaționale.
Nivelul ridicat de conflict generat de schimbările date de inovare, fiind astfel, o altă
cauza ce poate determina incertiudinea.
În practică, sensurile atribuite inovării se referă la :
 procesul de aplicare în practică a unei invenții, atunci când se referă la crearea
unei noutăți absolute;
 îmbunătățire, când vizează o perfecționare a unui produs/ tehnologii existent;
 difuzarea inovației, fie ca urmare a creării unei noutăți absolute prin eforturi
proprii, fie prin adoptarea unei inovații care a fost dezvoltată pentru prima dată în
altă parte.
În România , conform Legii nr. 324/08.07.2003, inovare este definită ca fiind o
activitate orientată către generarea, asimilarea și valorificarea cercetării-dezvoltării în sfera
economică și socială.
Uniunea Europeană , prin comunicarea Comisiei Europene, COM688/1995, spune că
inovarea constă în:
 înnoirea și lărgirea gamei de produse, servicii și piețe asociate;
 stabilirea de noi metode de producție, de aprovizionare și distribuție;
 introducere de schimbări în management, organizare muncii, condițiile de muncă și
instruirea personalului.

1.1.2. Rolul inovării

Inovarea s-a dovedit a fi pilonul fundamental care stă la baza progresului, dar și un
factor ce joacă un rol important în dezvoltarea economică și socială.
Conform UNESCO: Inovarea este aplicarea științifică a cunoștințelor tehnice și
tehnologice pentru a dezvolta produse și servicii utile precum și crearea de noi locuri de
muncă.
Un alt rol foarte important pe care îl joacă inovarea într-o companie este acela de a ajuta
oamenii din toate departamentele unei companii sau din diferite organizații să colaboreze
pentru a dezvolta modalității noi de a rezolva probleme, de a perfecționa servicii sau de a
dezvolta produse.
Companiile care generează capacități permanente în domeniul inovării vor avea
constant cunoștințele necesare pentru a răspunde eficient amenințărilor concurențiale, dar și a
presiunii din ce în ce mai exigentă, generată de către consumatori.
O companie își poate asigura ușor succesul și securiza viitorul pe piață, dezvoltând în
interiorul ei o cultură inovatoare.

8

Scopul inovării este :
 de a ajuta organizația să supraviețuiască pe piață ;
 de a avea o creștere progresivă economică;
 de a deține avantajul în fața competiției ;
 de a câștiga clienți noi, piețe noi, produse noi."Nu doar pentru a construi ceva nou, ci
pentru a câștiga noi clienți, noi piețe sau noi produse" ;
 de a rezolva problemele clientului ;
 produsul/ serviciul să fie îmbunătățit, dar și diferit în același timp ;
 produsul/ serviciul sa fie relevant cerințelor.

Inovarea este considerată a fi una din cele mai mari și mai importante preocupări ale
fiercărei firme ce dorește să fie în permanență la nivelul solicitat de concurență, rolul său
fiind acela de a coordona și ajuta la dezvoltarea pieței. Având în vedere că inovarea duce la
oprtunități mari pentru organizații, și oferă o conexiune mai bună cu piețele în curs de
dezvoltare, este considerată de cele mai multe ori “ asul din mânecă ”.
Din punctul de vedere al managerilor, inovarea joacă un rol considerabil în procesul
de creștere, supraviețuire și succesul organizațiilor.
Inovarea poate deasemenea, să contribuie la dezvoltarea de idei originale, asigurând o
organizație, că aceasta este șansa de a-și asuma riscuri și de a schimba lucrurile, mult mai
ușor decât ar fi făcut-o în mod normal.
Având în vedere că, competiția inovărilor de produse și serviciilor continuă să
crească, pe lângă factorii de cost și calitate, noul adus acestora face diferența și ajută la
menținerea avantajului pe piață.
Motivele pentru care o companie are nevoie de inovare sunt nelimitate. Motivele
principale, pentru care o organizație consideră inovarea a fi atât de importantă sunt :

Nivelul pieței

 Supraviețuirea schimbărilor bruște survenite în piață – fără capabilitatea de a
menține pasul cu schimbările continue din piață, care cer o inovare constantă, nicio
companie nu poate supraviețuii pentru mult timp.

 Construire de capital propriu – fără o bază de susținere a unei companii aceasta nu
poate funcționa, iar această bază trebuie cel puțin menținută, dacă nu chiar crescută.
Cu cât capitalul prorpiu este mai mare cu atât șansele de supraviețuire ale companiei
sunt mai puternice.

 Avantaj competitiv – este unul din cele mai greu de obținut atuuri din cadrul
inovării. Este o linie foarte subțire între succes și eșec, lucru care poate determinat
foarte ușor cine deține controlul în piață și cine este pe punctul de a eșua. Avantajul
competititv solicită investiții extreme, resurse de cea mai bună calitate, poate uneori
asocieri neașteptate între diverse companii.

9
 Repoziționarea organizației în piață – datorită compatiției acerbe, fiecare companie
este într-un concurs contra cornometru, în care calitatea și prețul primează, astfel
fiecare companie dă ce are mai bun, arbitrul fiind clientul final. Nimic nu este perfect,
și cum companiile funcționează cu oamenii, iar oamenii sunt programați să comită
greșeli de orice natură, care afectează în mod direct sau indirect compania din care fac
parte, este necesară autoevaluarea companieia părerilor și situație din piață și
utilizarea inovării pentru a soluționa lipsurile, problemele, etc.

 Creșterea profitului – se poate spună că există o regulă generală, și anume, inovarea
vinde, dar și este avantajul necesar în creșterea profitului unei companii. Datorită
faptului că, în ultimii ani, majoritatea companiilor prin încercarea de a crește profitul
au început să caute diverse metode de micșorarea a costurilor, astăzi, această practică
nu mai este valabilă singură, fără procesul de inovare.

 Deschidere de noi orizonturi – pentru companiile care nu au viziune și ratează șansa
de a investii la timp în cercetare și dezvoltare de produs, proces sau serviciu, care este
cerut sau lipsește din piață, trenul poate fi pierdut.

Personalul și organizarea

 Stimularea angajațiilor cu provocări noi – orice om are în natura sa, starea de
saturație, de plictiseală atunci când intervine rutina, astfel inovația vine mereu cu ceva
nou, cu provocări noi care mențin starea de interes.

 Atragerea și menținerea pesonalului talentat – companiile care au investit în
inovare și au dezvoltat sau îmbunătățit produse, procese sau servicii noi, se confruntă
cu o creștere rapidă de noi locuri de muncă, datorită creșterii economice, a
prosperității, dar și a competivității. Noile produse, procese sau servicii, nu doar
răspund nevoilor clienșilor, dar și stimulează, în același timp, standarde de viață mai
înalte, asigurând creșterea continuă a nivelului de bunăstare.

 Stabilitatea forței de muncă – inovarea ajută la asigurarea acoperirii cerințelor pieței
prin crearea și transformarea noilor cunoștințe în produse, procese sau servicii noi,
creeând astfel noi afaceri, care atrag prin provocările lansate, iar în același timp și
creează noi locuri de muncă.

 Încurajarea angajaților pentru a își expune ideile – inovarea solicită o serie de
idei, ideile necesită expunere pentru a fi validate sau nu.

 Atragere de noi parteneri – schimbările majore și constante de tehnologie ridică pe
zi ce trece, ștafeta pentru toate companiile de pe piață, ceea afectează atât percepția,
dar și nevoile consumatorilor, lucru ce duce la încheierea de colaborări între diverse
companii.

10

Nivelul extern și financiar

 Respectarea legistlației actuale – atâta timp cât inovarea afectează orice domeniu de
activitate, ea poate contribuii, dacă este îndreptată corespunzător, și la respectarea
legistlației actuale, care este oricum adaptată la aceasta.

 Reducerea concurenței – nu toate companiile își permit alocarea unui buget pentru
cerectare, dezvoltare și inovare, lucru ce determină elimiarea din concurență.

 Influențarea pieței – prin inovare sunt acoperite cerințele și nevoile consumatorilor,
dar poate și crea un trend în piață ce poate conduce în următorea direcție de schimbare
care va urma.

Dat fiind faptul că nevoia de inovare este în continuă creștere, defavorizând munca de
rutină, profesorul japonez Kano, a ilustrat plastic printr-o diagramă interesantă (Fig. 1.3.),
evidențiind că produsul clasic pierde teren în fața celui nou, prin măsurarea satisfacției
clientului.

Fig. 1.3. Diagrama Kano – Rolul inovării în asigurarea satisfacției clientului (Băloiu, 2004)

11
Prin încercarea fiecărei companii, de a se alinia la standardele, cerințele pieței, de a se
integra în piață la nivel global, se creează și o serie de efecte , precum :

 Efectul ecomonic – atragerea de investiții străine care contribuie la creșterea
economiei.

 Efectul cultural – diversitatea culturală de care poate beneficia o organizație și care
poate indirect afecta pozitiv dezvoltarea acesteia, imigrarea, precum și dezvoltarea
turismului.

 Efectul tehnologic – transferul de informație între diverse companii în urma realizării
unor colaborării surpinzătoare, concurența tehnologică acerbă care nu se va oprii
niciodată și care mereu reprezintă o provocare pentru fiecare companie.

 Efectul legislativ – reglementări standardizate la nivel global, care se pot mula pe
cerințele și nevoile actuale, deoarece aceste sunt în permanentă schimbare.

Indiferent de mărime afacerii inovarea, face creșterea acesteia să fie mult mai ușoară,
putând pleca chiar și de la un start mic. Inovarea corectă poate permite unicitate clienților,
mai ales pentru că nevoia acestora se schimbă în mod constant.

Există patru factori principali ce definesc cu exactitate de ce o organizație are
nevoie de inovare și ce anume determină nevoia de aceasta, și anume :

Fig. 1.4. Factorii principali ai inovării (Goffin, 2005) Nevoia
de
inovareNoile
tehnologii
Modificarea
nevoilor
clienților
Intensificarea
concurențeiModificarea
mediului de
afaceri

12
Noile tehnologii, de-a lungul evoluției, au venit cu provocări ce au declanșat o nouă
dinamică în unele afaceri, venind cu schimbări precum :
 Reducerea semnificativă a costurilor producției a mai multor produse ;
 Aducerea la un nivel înalt al preformanțelor proceselor de fabricație al produselor ;
 Schimbarea proceselor utilizate în vederea creării produselor ;
 Scurtarea considerabilă a duratei de viață a produselor, prin miscțorarea costului de
producție ;
 Apariția de constrângeri mult mai puternice în management, datorită creșterii plajei de
competitori, dar și prin obligația de a ține cont de modul cum se interacționează cu
mediul înconjurător și care ar fi cenrințele existente pentru protecția acestuia.
Modificarea nevoilor clienților , este o provocare din ce în ce mai mare, deoarece
piața de consum este în permanentă dezvoltare și schimbare. Cererile clienților nu vor
încetinii prea curând, fiind necesară indentificarea modalitățiilor ideale de a le oferii acestora,
o exeperiență superioară. Cheia succesului stă în faptul că, întotdeauna clientul va fi atras de
nou, mai ales dacă acest “nou“ îi oferă un grad mărit de confort.
Cunoscuta zicală românească : “Clientul nostru, stăpânul nostru”, introdusă în acest
context, scoate în evidență faptul că principalul factor care dictează nevoia de inovare dintr-o
firmă, este clientul.
Intensificarea concurenței a apărut mai mult ca un efect creat de schimbările în
permanentă creștere din companii. Dezvoltarea continuă de produse, a facilitat numeroase
organizații în a propune produse îmbunătăție care răspund la nevoile clienților, creeând o
competiție acerbă între firmele concurente, care se strâduiesc să tină pasul unele cu celelalte.
Dezavantajul acestei creșteri de concureță ar fi că prin dorința de a optimiza produsul,
și de a menține prețul de pe piață, ciclul de viață al produsului scade. Menținerea unui preț
scăzut este unul din principalii factori de atracție ai clienților.
Modificarea mediului de afaceri poate apărea în urma unei aderării a statului în care
se află firma, la una sau mai multe din uniunile politice internaționale. Pe lângă schimbarea
de costuri, facilității și procurarea tehnologiei necesare,apare problema concurenței sporite.
Dacă până la acel moment, competitorii erau uni locali, reprezentând o salbă competiție, din
acel moment, lucrurile se schimbă și intervine dorința de a adapta strategiile, produsele și
serviciile la noul mod de lucru.

13
Caracteristicile inovării:

 este o îmbunătățire – a ceea ce a existat anterior. (ex. Telefoanele smart – player,
camera foto, calculator, etc.)
 este o soluție – rezolvarea unor probleme sau a unor situații complexe inutile (gps-
ul).
 este o simplificare – economisirea energiei și a timpului ultilizînd procese sau
metode diferite (motoarele de cautare pe internet)
 este o ușurare – rezolvă problemele și simplifică procesele ( ecranele tactile)
 este adaptibilitate – lumea se schimbă în mod constant, este necesară adaptarea la
noile realități ( autovehiculele electrice)
 este un progres – posibilitatea de a face mai mult cu mai puțin și de a avea o viață
mai bună (revoluția Ford – fabricarea unei mașini în serie reducând costurile)

1.1.3. Formele inovării

Conform Manualului Oslo, există patru tipuri principale de inovare, ce pot crea conturul
obiectelor (proceselor, serviciilor prosuelor, etc.) inovate, grupate la rândul lor în două
categorii tehnologice și non-tehnologice.

Fig. 1.5. Tipuri de inovare, clasificate conform Manualului Oslo (Oslo, 2005)
Inovare
Inovare
tehnologică
Inovarea de
produs
Inovarea de
proces
Inovare non-
tehnologică
Inovarea
organizațională
Inovarea de
marketing

14
Inovarea de natură tehnologică poate fi clasificată cu ajutorul a două subcategorii :
inovare de produs sau de proces, precum și după gradul de importanță al acestora asupra
schimbărilor efectuate în fiecare caz.
Inovarea non-tehnologică include inovarea organizațională și cea de marketing.

Inovarea de produs implică dezvoltarea și crearea de produse neexistente în catalogul
de producție al organizației. Bergmann (2008) și Corsten (2006) susțin că inovarea de produs
se găsește sub trei forme și anume variația de produse (produse déjà existente sunt
îmbunătățite), diferențierea produselor (produse déjà existent pe piață, dar adăugat la linia de
produse) și diversificarea produselor (lansarea pe piață a unui alt produs).
Obiectivul principal al inovării de produs este supraviețuirea organizației pe piață, la
care se adaugă o serie de alte obiective aproape la fel de importante, determinate de o serie de
cerințe aflate pe piață, constând în :
 creșterea și îmbunătățirea situației profitului ;
 creșterea cotei de piață (achiziționarea de noi clienți) ;
 păstrarea independenței ;
 păstrarea sau chiar schimbarea concepției asupra unui produs ;
 realizarea de produse noi îmbunătăție ;
 îmbogățirea catalogului de produse ;
 crearea unui noi concept de design al produsului ;
 utilizarea de noi materii prime, ce pot ajuta configuurarea mult mai eficientă
a produsului.

Inovarea de produs exclude :
 Schimbările minore ;
 Procedurile de control ;
 Schimbările ciclice ale produselor ( de exemplu sezoniere) ;
 Schimbările de design ce nu afectează funcționalitatea sau tehnologia
bunului sau serviciului ;
 Revânzarea de bunuri sau servicii achizișionate de la alte companii fără a
aduce îmbunătățiri.

Generarea continuă de idei, care stau la baza produselor ce dețin succes comercial, este
provocarea strategică a fiecărei companii.

Inovarea de proces servește la îmbunătățirea proceselor sau procedurilor existente,
prin optimizare, în principal pentru a reduce diferitele costuri (de timp, de bani, etc.)
necesare. Are ca scop o schimbare majoră a modului în care se fac lucrurile într-o compane.
Acest tip de inovare se referă la implementarea sau îmbunătățirea semnificativă a unor noi
procese de producție, logistică sau distribuție. De exemplu, redefinirea proceselor de
producție poate contribuii la creșterea valorii produsului final datorită reducerii costului de
producției, unui timp de răspuns mai scurt sau unei calități superioare.

15
Poate ajuta deasemenea, îmbunătățirea calității produselor prin schimbări majore sau
poate susține inovarea produselor.
Scopurile inovării de proces sunt definite de :
 îmbunătățirea rentabilității companiei ;
 creșterea pruductivității ;
 creșterea calității.

Inovarea de proces exclude schimbările minore, creșterea capacității de producție
utilizând procese similare cu cele existente, sau inovări care interacționează în mod direct cu
clientul, cum ar fi serviciul de preluare sau livrare, fiind considerate inovări de produs.

Inovarea organizațională reprezintă schimbarea semnificativă la nivel de practici
utilizate într-o organizație, precum organizarea responsabilitățiilor, modului de lucru, formarea
profesională sau instruirea. Apare atunci când se dezvoltă noi metode organizaționale în
afaceri, aplicate managementului cunoștințelor, instruirii, evaluării și dezvoltării resurselor
umane, managementului lanțului valoric, reengineering-ului de afaceri, managementului
sistemului de calitate, etc.), în organizarea muncii și / sau în relațiile externe. Sunt luate în
considerare și noi modalități de a obține servicii către clienți: încorporarea sistemelor de comerț
electronic, sisteme de management on-line, servicii bancare electronice etc. Inovarea
organizațională ajută la îmbunătățirea capacității inovative a unei firme prin îmbunătățirea
calității muncii, a caracterisicilore de preformanță sau a timpului de răspuns în situațiile
oportune sau de criză.
Avantajul pe care îl are față de inovarea de proces, este că este mult mai puțin
dependentă de tehlologie. În schimb marele dezavantaj este că schimbările cu care vine,
trebuiesc gândite până la cel mai mic amănunt, deoarece și cea mai mică scăpare poate afecta
viitorul organizației.
Inovarea organizațională nu include :
 Schimbarea strategiei manageriale, ce nu este însoțită de or schimbare majoră
organziațională ;
 Introducerea unei tehnologii care nu este utilizată în întreaga foirmă, ci doar într-un
anumit departament .

Inovarea de marketing punctează schimbări semnificative referitor la modul de
promovare și vânzare al produselor, serviciilor unei companii. Apare atunci când sunt puse în
aplicare noi metode de marketing, inclusiv îmbunătățiri semnificative în proiectarea unui
produs sau ambalaj, preț, distribuție și promovare. Se caracterizează prin posibilitățiile variate
de implementare a unui nou stistem de marketing, care pot afecta în bine ambalajul, prețul, dar
în același timp atât promovarea cât și poziționarea. Acest tip de inovare include și schimbările
de design sau modul de ambalare al produselor.
Inovarea de marketing nu se aplică în cazurile:
Schimbărilor ciclice;
Publicitate care nu este bazată pe modele sau mijloace noi de promovare.

16

Conform altor clasificări (Hamel, 2006), inovarea în marketing nu ar include și
inovarea în management , aceasta fiind considerată o categorie diferită, aceasta din urmă, fiind
relevantă pentru principiile și procesele de management care schimbă până la urmă practica
managerială.

În funcție de natura inovării există două tipuri:
 Inovare creativă – presupune utilizarea unei idei noui, neutilizată de nimeni până
în acel moment, fapt ce implică asumarea unor riscuri majore;
 Inovare adaptivă – atunci când este îmbunătățită o idee deja utlizată până la acel
moment, acest tip de inovare implică riscuri minine, deoarece ideea de bază este
deja testată de către clienți, aceasta din urmă vin dor cu anumite îmbunătățiri.

În funcție de gradul de noutate și al soluțiilor utilizate se pot evidenția două categorii
de inovare :
Inovarea incrementală – reprezintă o îmbunătățire adusă unui produs, proces sau
metodă existente, ce este considerată o noutate în raport cu firma analizată, dar nu și pe
ramura industrială, reflectând o anumită valoare adăugată în cadrul îmbunătățirii sale
continue. Rolulacestui tip de inovare este de a extinde utilizarea tehnologiei firmei.
Inovarea radicală se bazează pe invenții, intorucând soluții absolut noi în piață,
nefiind neapărat o cerere a pieței în vederea dezvoltării acesteia. În acest caz, tehnologia nouă
solicită nevoi neexistente până la momentul respectiv.
Se poate întelege despre inovare, că este un concept multidimensional, având efecte
diferite ce se pot materializa și nu sunt interconectate între ele, după cum este desenat în
figura de mai jos (Fig. 1.6.).

17
Fig. 1.6. Modelul multimensional al inovației (Rowley J., Baregheh A., Smabrock S. 2011
from Cooper, 1998)

Germanul Mench, a oferit o clasificare a inovației în ordinea importanței, identificând
trei tipui de inovare, și anume :
 Inovarea de bază – apare pe baza uno invenții importante, marcând începutul
apariției unor noi produse sau procese, necunoasute sau neutilizate până la acel
moment. Necesită cel mai mare grad de investiție, procesul de dezvoltare fiind lung.

 Îmbunătățirea inovării – dezvoltarea la un nivel redus, imbunătățire mică, dar
importantă, ajută la creșterea continuă a îmbunătățirii metodelor de inovare.

 Inovarea falsă – modificarea radicală a produselor sau proceslor ca nu duc la o
schimbare a caracteristicilor solicitate de consumator.
Afuah, e referă la inovare, ca fiind o nouă cunoștință incorporată în dezvoltarea de
prosud, proces, serviciu, reușind o clasificare generică a inovației în funcție de sectorul din care
face parte :
TEHNOLOGIC DE PIAȚĂ ADMINISTRATIV
Produs Produs Strategie
Proces Pret Structură
Serviciu Pret Sistem
Promovare Resurse umane
Tabel 1.2. – Clasificarea generică a inovației (Afuah, 1998)
Inovarea incrementală
Inovarea radicală Produsul
Procesul
Administrativ Tehnologic

18
Factorii de success ai inovării

Conceptul de inovarea apare ca fiind o cauză a tulburărilor și fluctuațiilor pieței,
deoarece, iar factorii principali care pot asigura succesul acesteia sunt:
 Cercetarea – dezvoltarea;
 Achiziția de noi tehnologii, echipamente și software;
 Parteneriate diverse cu alte instituții;
 Dimnesiunea firmei;
 Aparteneța la un grup de firme;
 Finanțarea publică pentru activități innovative;
 Dreptul de proprietate intelectuală;
 Piața geografică;
 Asumarea riscurilor;
 Promovarea active a inovațiilor.

Factorii de risc ai inovării

Sunt:
 Lipsa de capital necesar pentru dezvoltare – cercetare, inovare;
 Concentrarea excesivă a eforturilor de a îmbunătății produsele, procesele, serviciile
deja existente în întreprindere;
 Lipsa generală de finduri;
 Teama conducerii companiei de a se implica în acțiuni care au un anumit grad de risc,
sau lipsa de conștintizare a fptului că o schimbare este absolut necesară;
 Depresiunea economică.

1.1.4. Sursele inovării

Inovațiile provin de la sugestii din exterior, cum ar fi de exemplu clienții.
Sursele inovării sunt nelimitate, atâta timp cât există toarte resursele necesare utilizării
și dezvoltării ideilor.
Peter Ducker, unul dintre cei mai bine cotați consultanți de management, a propus 7
surse ale inovării, clasificându-le în două categori intene și externe :
Surse interne:
 Neprevăzutul – nu există nici o altă sursă care să ofere un succes mai mare, fiind
considerat elementul surpriză al inovării. Deasemenea poate genera în aceași măsură și
insuccesul.

19
 Neconcordanța – reprezintă discrepanța între ceea ce se vrea a fi și ce este în realitate.
Poate fi considerată chiar greșeala care dă tonul inovării, putând fi cheia unei afaceri de
succes. Neconcordanța se poate găsi prin chestionarea clienșilor societății, analizând
punctele de care aceștia nu sunt mulțumiți.

 Necesitatea procesului – este o soluție mai mult orientată către sarcină, presupunând
identificarea punctelor slabe, corectarea acestora sau chiar reproiectarea. Cu alte
cuvinte reprezintă modificări impuse, optimizări, etc.

 Schimbări în structura industriei sau a pieței – datorită faptului că industria și piața
sunt în continuă schimbare, în orice moment pot apărea cereri noi, alte cereri, alte
metode, lucru ce poate ajuta o companie să se dezvolte, dar în același timp pentru alte
companii poate fi un impediment major.

Surse externe:

 Modificări demografice – schimbările cele mai clare, fiind constante, ele fiind definite
de numărul populației, structura de vârstă, ocuparea forței de muncă, educație, venituri.

 Schimbările de percepție – datorită schimbării populației, în timp se schimbă
viziunile, valorile, oferind mai multe oportunități inovatoare .

 Cunoștințe noi – inovarea bazată pe cunoștințe este cea care vinde cel mai bine, desigur
noile cunoștințe sunt din ce în ce mai mult bazate pe tehnologie, oferind tot mai multe
oportunități de inovare.

 Idei excepționale atipice – sunt ideile care se încadrează la un succes de aporximativ
de 1%. Aceste idei excepționale pot duce chiar la generarea de invenții, care la rândul
lor, vor genera noi inovații.
Localizarea sursei Sursele inovării în ordinea descrescătoare a credibiliății
și posibilității de a fi anticipat succesul
Surse interne Neprevăzutul Oportunitatea
Neconcordanța
Necesitatea procesului Nevoia
Schimbări în structura
industriei și a pieței Analiza
Surse externe Modificări dermografice Stilul de viață

20
Schimbările de precepție Greșelile de marketing
Cunoștințele noi Discontinuități
Atipică Ideea execpțională Succes 1%
Tabel 1.3. Sursele inovării (Peter Ducker, 2000)

Dacă pentru toate organizațiile ar fi ușor să investească niște bani în dezvoltare și
cercetare, toate companiile ar face acest pas, fără sa realizeze că defapt, că dificultatea de
inovare nu apare din lipsa de idei sau de bani, ci din fapul că ideile bune ale propriilor angajați
sunt descurajate.
Alte surse de inovare are mai fi :
 Clienții – ei sunt cei care dictează, în principal, direcția în care se îndreaptă
inovarea, prin nevoile expimate și studiate foarte bine de companii, în vederea
respectării dorințelor acestora.

 Furnizorii – după ce își dezvoltă în organizație o cultură inovatoare, și aduc materia
primă la un cu totul alt nivel, indirect forțează organzația – client să vină cu
schimbările necesare produsului, sau veinti pur și simplu cu propuneri de idei noi.

 Concurența – supravegherea atentă a concurenței poate genera surprize, dar și noi
idei de inovare.

 Transferul de tehnologie – este schimbul de informații, cunoștințe, idei sau
tehnologie, între două organizații, cea de a doua implementându-le în cadrul său,
pentru altă zonă sau alt scop.

 Cererea pieței – încadrează multitudinea de inovații cerute pe piață sau inovații
care se vor a fi dezvoltate.

Factorii care influențează inovarea , direct sau indirect, pot fi grupați în două categorii:
 factorii care încurajează activitatea de inovare din întreprindere;
 factorii care frânează activitatea de inovare din întreprindere.

21
Factorii care încurajează activitatea de inovare
Aceștia pot fi evidențiați prin:
 activitatea de introducere a noului este susținută și încurajată de conducerea
întreprinderii. O conducere care nu încurajează introducerea noului poate foarte ușor să
distrugă o întreprindere, altfel bine situată;
 existența în interiorul întreprinderii a unor oameni cu un ridicat potențial știinșific și
tehnic;
 legătură strânsă cu clienții, care pot să sugereze numeroase înnoiri folositoare, atât lor
cât și firmei producătoare;
 fixare și delimitare clară a obiectivelor întreprinderii, care să permită canalizarea
eficientă a eforturilor de dezvoltare;
 existența unor studii de prognoză, atât în domeniul tehnologic, cât și în cel al
marketingului, care să permită întreprinderii să aleagă în mod realist direcțiile de
dezvoltare;
 politică de concentrare a resurselor întreprinderii pe un număr restrâns de proiecte de
inovare, pentru o evoluție rapidă.
 existența în cadrul întreprinderii a unui personal calificat pentru a rezolva toate
problemele ce apar, de la stadiul de cercetare până la transpunerea industrială a
proiectului;
 implicarea serviciului de cercetare în toate fazele noului proiect, de la decizia de
adoptare a acestuia până la realizarea producției de serie;
 comunicare eficientă și o cooperare reală între toate serviciile implicate;
 susținerea permanentă din partea conducerii întreprinderii;
 capacitatea de a accepta idei venite din afara serviciilor direct implicate în luarea
deciziilor de înnoire și în transpunerea în practică a acestora.

Factorii care frânează activitatea de inovare a întreprinderii
Dintre aceștia pot fi evidențiați:
 concentrare excesivă a eforturilor asupra îmbunătățirii produselor și/sau tehnologiilor,
care există deja în întreprindere. Desigur că o ușoară perfecționare a unui bun deja
existent și bine cunoscut este soluția cea mai simplă și cu cele mai multe șanse de
succes, dar politica „pașilor mici” riscă să se piardă.
 recesiunea economică limitează drastic fondurile pe care întreprinderea le poate aloca
dezvoltărilor.
 teama conducerii întreprinderii de a se implica în acțiuni care comportă un anumit grad
de risc. îndepărtarea întreprinderii, în urma procesului de înnoire, de vechiul său
domeniu;
 lipsa de entuziasm a firmelor mari de a se antrena în proiecte care, la prima vedere, nu
par a fi foarte importante pentru firmă

22
 dificultăți de comunicare și de informare, determinate, pe de o parte, de specializarea
excesivă a fiecărui domeniu științific, iar pe de altă parte și de interconexiunile tot mai
puternice dintre ele.

1.2. Performanța în inovare

Omul este factorul cu cel mai mare grad de influență asupra inovării, având
capacitatea de a venii cu idei noi pentru a fi discutate, dezvoltate și aplicate.
Poziția pe care îl ocupă persoana inovatoare, este una cheie pentru viitorul firmei,
astfel aceștia pot juca numeroase roluri precum :
1) Căutătorul de idei – spirit creativ, care prin examinarea resurselor inovatoare (de
exemplu brainstorming), obține și dezvoltă idei noi.
2) Colectorul de idei – adună, evaluează și selectează idei utilizând o varietate mare de
resurse.
3) Cercetașul – caută idei în exteriorul organizației.
4) Strategist – analizează oportunitățiile, riscurile, are viziune asupra scopului inovării pe
viitor.
5) Proiectantul – face previziuni de viitor, implicând o analiză amănunțită asupra
tendințelor viitoare.
6) Dezvoltatorul organizațional – stabilește condițiile și regulile pentru ca inovarea să se
desfășoare cu succes.
7) Dezvoltatorul de inovare – utilizând feeadback-ul de pe piață, crează și dezvoltă
produsul / procesul până la stadiul de prototip.

Capabilitatea individului de a fi inovant se poate evalua după :
 Capacitatea de a comunica vine cu avantajul că fieare participant la inovare trebuie
să înteleagă elementele de noutate;
 Capacitatea de a rezolva probleme reprezintă un proces spontan și intuitiv ce
contribuie la lista cerințelor pe care trebuie să le aibă un om inovat ;
 Capacitatea de a fi parte a unei echipe , inovarea presupunînd contribuția unui
colectiv numeros ;
 Capacitatea de a împărtășii cunoștințe în cadrul unui colectiv format pentru
inovare, unde schimbul de cunoștințe, informații pote genera noi idei instant;
 Capacitatea de a avea o atitudine oprimistă , deoarece fără ea inovarea nici nu ar
mai exista ;
 Experința în domeniu, care ar putea fi una bogată, ce poate reflecta nivelul de
implicare al acestuia, dar și bagajul de cunoștințe cu care vine și contribuie pe tot
parcursul procesului de inovare ;
 Dorința de realizare în domeniu este defat chiar și scopul inovării în sine, și este
factorul care motivează cel mai mult ;

23
 Capacitatea de a avea o viziune fantezistă asupra lucrurilor, care dacă lipsește, la
fel ca la optimism, inovarea nu are loc. Viziunea fanezistă, este o viziune bogată, de
prespectivă și de viitor.
Chiar dacă un individ are idei foarte bune, poate genera unele noi cu foarte mare
ușurință, există șansa ca acesta să nu fie capabil să le transpună în practică, sau și invers, la
fel cum, există indivizi care pot transpune în practică foarte bine, dar nu pot genera acele idei
ce nasc inovarea.
Fără conducerea inovării, este dificil pentru organizațiile moderne să supraviețuiască
pe piața dinamică. Următoarele sunt caracteristicile esențiale ale conducerii inovării :
1. Toleranța la risc
Inovarea este sinonimă cu creativitatea. Și creativitatea implică un mare risc. Un lider
de inovare are o toleranță ridicată la risc și are un talent neobișnuit de a lua în considerare
toate eventualele posibile posibilități de a-și asuma riscuri bine calculate.
2. Expertiza domeniului
Liderii de inovare sunt de obicei necesari în industriile orientate spre tehnologie care
avansează rapid. Ei trebuie să aibă expertiza necesară domeniului pentru a comunica eficient
cu echipa, pentru a transmite o viziune unică, pentru a înțelege riscurile și avantajele inerente
ale unei idei creative și, de asemenea, pentru a-și respecta echipa.
3. Deschiderea
Când membrii echipei vin cu o idee nouă, liderii de inovare sunt receptivi și sunt
complet deschiși să exploreze ideea. Această deschidere spre idei noi, chiar și cele radicale,
contribuie în mod semnificativ la crearea unui climat extrem de inovator în cadrul
organizației.
4. Anxietate scăzută
O persoană care este stresată și se simte îngrijorată de orice lucru mic, nu va reuși
într-un mediu creativ și inovator. Anxietatea este contagioasă, mai ales dacă vine de la un
lider. Liderii inovării sunt de obicei scăpați de anxietate. Acest lucru îi ajută să creeze un
mediu în care oamenii se simt confortabil și mai sigur, mai degrabă decât anxios și amenințat
și pot genera liniștiti idei.
5. Stabilitate emoțională
Un lider al inovării este calculat și are emoțiile sub control. Luptele uriașe de la o
dispoziție emoționată până la depresie și apoi înapoi la înflăcărare nu conduc la un loc de
muncă plin de idei. În mod ideal, un lider de inovare este legat de strarea de spirit de a fi
fericit și pozitiv, așa că va face ceea ce este necesar pentru a menține un mediu stabil similar
la locul de muncă.

24
6. Încredere
În schimbarea rapidă a pieței, sarcina vine cu cerința de a explora în mod constant
necunoscutul. Este normal să se simtă nerăbdarea și nevoia de a exploata teritorii noi și
necunoscute. Dar este necesar să explorăm necunoscutul pentru a identifica noi oportunități.
Un lider de inovare are încrederea în capacitatea echipei de a reuși și are convingerea că
rezultatele vor fi probabil pozitive chiar și în fața riscurilor necunoscute.
7. Orientarea spre acțiune
Liderii eficienți în materie de inovare au tendința de a sari în acțiune și de a participa
activ. Ei se simt energizați, ambiționați de acțiune și se bucură de bucuria unei schimbări de
conducere care duce la îmbunătățire și inovare.
8. Anchetă colectivă
Inovațiile nu sunt întotdeauna făcute de geniile singure. Perspectivele creative care
provin din schimbul de idei inteligente și non-judicioase ce pot da naștere unei inovații
continue care propulsează organizația la înălțimi mai mari. Un lider inovator facilitează
procesul de anchetă colaborativă și încurajează dialogul deschis între persoanele implicate în
situație.
9. Joc serios
Acești lideri înțeleg că munca de rutină și modul tradițional de gândire pot deveni
rigide și pot pune oamenii într-o rutină. Inovarea necesită distracție, provocări și reguli
stricte. Liderii inovării încearcă să genereze cunoștințe prin metode netradiționale, cum ar fi
experimentarea, explorarea liberă, improvizația și prototiparea rapidă.
10. Acordarea atenției
Acordarea atenției înseamnă a fi un observator dornic, care privește în profunzime
situația și percepe noi modele și detalii. Capacitatea de a observa lucruri care ar fi trecut
neobservate, va ajuta liderii inovării să facă evaluări exacte și să găsească cea mai bună
soluție pentru o problemă.
Din nefericire, cu toată încurajarea și susținerea unei echipe, unui individ i se pot
bloca preformațele prin :
 Briocrație – numeroasele proceduri necesare pentru aprobarea unei idei, care pot
întărzia procesul de inovare atât de mult încât acesta își poate pierde actualitatea, sau
se poate chiar, să nu fie aprobat;
 Ierahizarea greșită a echipei din care face parte – aici poate intervenii problema
vârstei cu care se confrumtă orice organizație, deoarece generația tânără este cea
generatoare de idei la un volum foarte mare, iar cei mai în vârstă au tendința de a
merge pe ceva mai cunoscut;
 Subiectele de dezbătut alese greșit – pot genera descurajarea echipei, acestea fiind
unul din motivele care conduc la eșec ;

25
 Teama de a se face afirmat – se poate definii prin teama de a nu deranja colegii, șeful,
teama de a nu greșii pentru a nu intervenii rușinea.
1.2.1. Avantajele concurențiale ale inovării

Inovația face parte din puținele segmente ce nu pot fi externalizate dintr-o companie.
În principiu trebuie să provină din interiorul companiei, adesea aducând schimbări pentru a-și
îmbunătății opreațiunile.
Companiile care reuțesc să implementeze inovația în cadrul acestora ca fiind o
practică continuă prin integrarea acesteia în modurile actuale de lucru au șanse mult mai mari
să reușească în viitor, în fața competitivității acerbe.
În mediul concurențial există produse din aceeași categorie, dar de la furnizori diferiți,
care au caracteristicii asemănătoare, ceea ce fac destul de dificilă diferențierea în rândul
clienților.
Capacitatea de inovare este primul avantaj valabil și solid pe care îl deține o
companie, contribuind la descoperirea unei noi sau poate chiar mai bune posibilități de a
concura în piață sau de a se lansa (Porter, 1990).
Menținerea capacității de inovare pe termen lung este o altă modalitate de a
menține avantajul competitiv, dar în același timp contribuie și la stimularea creșterii
productivității.
Dezvoltarea de produse noi oferă posibiltatea unicității tipului de produs pe piață,
determinând pentru o perioadă de timp un avanjat în fața concurenților, dar în același timp
ajută la menținerea cotelor de piață și îmbunătățirea rentabilității.
Inovarea de proces poate face diferența în primul rând dacă ajută la diminuarea
costurilor, dar și prin scurtarea timpului de producție al unui produs, reușind livrarea acestuia
către clienți să se facă mai rapid.
Realizarea de produse cu grad ridicat de complexitate este cel mai simplu avantaj
de folosit, punând în dificultate ceilaltți concurenți.
Abilitatea de a înlocui produsele învechite utilizând tactica scurtării ciclului de
viață pentru a crea un avantaj pentru produsele noi lansate.
Elaborarea unui concept larg de produs oferă posibilitatea de a dezvolta un tip de
produs, cu care clientul deja este familiarizat, creeând ideea de lansare a unor generații
succesive a acestuia.
În acest moment lumea trăiește într-o revoluție industrială amplă, care permite un
viitor doar acelor companii care sunt capabile să genereze idei noi și surse noi de venituri.
Progresele tehnologice rapide și necesitatea unei economii durabile oferă multe oportunități și
provocări.

26
Secolul XXI a redefinit inovația în economia globală, fiind influențată de necesitatea
obținerii avantajului competitiv prin intermediul capitalului uman. Pentru a
Companiile mari consideră trainingul și dezvoltarea drept o strategie vitală în
managementul resurselor umane, deoarece acesta stimulează inovația în rândul angajaților.
Prin formare și dezvoltare nu se îmbunătățește doar performanța locurilor de muncă, ci și
abilitatea de reolvare creativă aproblemelor, contribuind la flexibilitatea angajaților la
adaptarea la schimbare.
Companiile de mâine vor utiliza procese extrem de eficiente din prunct de vedere al
energie și al materialelor care vor fi utilizate în mod regenerabil adoptând astfel un mod de
afaceri durabil.

1.2.2. Procesul de inovare

Procesul de inovare este calea prin care companiile urmăresc un proces de inovare ce
oferă succes în fața competitorilor. În termeni simpli inovarea este calea spre realizarea
oicetivului.
Procesul de inovare definește gestionarea unei idei de la căutarea strategică până la
lansarea pe piață a acestuia urmând o serie de faze, precum:
 Generarea de idei poate apărea din două surse:
 Interne – sursele care provin din cadrul organizației, ideile putând venii
atât de la departamentul de cerecetare și dezvoltare care este motiva de
posibilitățile tehnologice, dar și de la departamentul de producție motivat
de posibiltăți noi de prelucrare, sau chiar de la orice angajat al companiei
care în decursul activității lor au identificat diverse oportunități.
 Externe – sursele externe sunt reprezentate de clienții care fac sugestii și
reclamații, de furnizorii care au identificat modalități noi de utilizare a
materiei prime, sau în unele cazuri de la distribuitorii care sunt printre
primii ce recunosc cerințele clienților în piață. O altă sursă importantă și
deloc de neglizat sunt competitorii care realiează produse ce pot ficopiate
sau chiar îmbunătățite.

 Alegerea ideii permite companiei selectarea ideilor mai puțin promițătoare și
eliminarea acestora, reducând riscul unor investiții inutile. Această etapă este una
destul de fragilă deoarece organizația riscă să nu vadă adevăratul potențial al unei
idei, sau insistă în dezvolatarea unei idei care eșuează ulterior la ajungerea pe piață.

 Dezvoltarea conceptului și testare

27
Ideile care trec de etapa de selecție, trebuie testate înainte de a fi lansate pe
piață. Prin testare se pot identifica noi idei sau chiar erori de proiectare ce pot fi
remediate cu ușurință.

 Analiza de afaceri este dată de rezultatul testării conceptului produsului ce urmează
să fie lansat în piață. Prin intermediul analizei se poate utiliza o evaluare de marketing
care va include:
– descrierea pieței țintă pentru care se realizează produsul,
– prognoza volumului de vânzări,
– Indicația de plasare a produsului,
– Reacțiile probabile ale competitorilor,
– Riscurile date de pierderea vânzărilor,
– Caracteristicile noului produs,
– Stabilirea cotelor de preț,
– Strategia de distribuție,
– Strategia de promovare.
După evaluarea de marketing, urmează analiza financiară pentru a proiecta valoarea
vânzărilor, costurile aproximative de producție, pronderea costurilor fixe, stabilindu-se
astfel profitul probabil.

 Dezvoltarea produsului și testarea este etapa în care se determină dacă, produsul
este tehnic posibil realizabil într-un cost cât mai scăzut ce ermite stabilirea unui preț
realist.
 Testare funcțională – verifică carcateristicile funcționale ale produsului dacă
sunt în limitele impuse.
 Testarea pieței – verificarea posibilei piețe pe care se va lansa produsul.
 Test-marketing este etapa în care un nou produs este pus la dispoziția clienților
potențiali pe piața reală într-o cantitae mică, pentru a testa lansarea în masă.

 Comercializarea este etapa finală prin care se realizează comercializarea la scară
largă a noului produs.

După parcurgerea integrală a etapelor prezentate mai sus, procesul de inovare tot nu
este complet, el continuă ulterior.

O parte importantă în contiunarea procesului de inovare o are comportamentul
clientului față de noul produs atunci când ia decizia de a-l achiziționa. Există un proces
secvențial format din cinci etape care contribuie individual la decizia cumpărătorului de a
achiziționa produsul:
 Conștientizarea;
 Cunoașterea;
 Evaluarea;
 Testarea;
 Asimilarea.

28
Pe lângă aceste cinci etape, la decizie mai contribuie încă doi factori decisivi și cei
mai importanți în luarea deciziei:
 Caracteristicile produsului – pot afecta rapiditatea cu care potențialii clienți asimilează
noul produs. Aceste caracteristici sunt numeroase, dar cele mai importante ar fi:
– Beneficiile suplimentare ale produsului față de alternativele existente în piață;
– Gradul de satisfacție oferit nevoilor clienților;
– Ușurința cu care sunt înțelese produsele noi;
– Posibilitatea de testare a produsului.
 Caracteristicile individului – sunt foarte iportante și greu de prevăzut, dar pot depinde
în principal de viteza de asimilare a acestuia.
După achiziționarea produsului, procesul de inovare se continuă prin primirea de
sugestii și reclamații din partea clienților, astfel determinînd alte numeroase posibilități de
inovare.
2. Analiza capabilității de inovare

„Capacitatea de inovare” a unei firme poate fi înțeleasă ca potențialul de a inova
(Saunila și Ukko, 2012) sau mai precis „capacitatea de a transforma continuu cunoștințele și
ideile în noi produse, procese și sisteme în beneficiul firmei și al părților interesate ale
acesteia ” (Lerro, Linzalone și Schiuma, 2009, p. 11).
Factorul critic de succes, intr-o dezvoltare sustenabilă, al unei companii îl reprezintă
abilitatea de inovare. Aceasta fiind forța ce conduce o companie către performanță și o pune
într-o poziție bună din punct de vedere competitiv.
Toate firmele, datorită simplului fapt că dețin angajați, au un potențial de inovare
permanent, pentru că aceștia reprezintă o sursă infintă de creativitate și inovare, ce iau naștere
din ideile utile ce se transformă în soluții ce pot crea un avantaj competitiv.
Managementul poate crea obstacole în privința inovării, compania neavand cunoscute
care sunt elementele deficitare, sau poate chiar ea se complace cu o ablitate limitata de
inovare.
Potențialul de inovare din cardul unei organizații nu este suficient, ci este nevoie și de
alte elemente, cum ar fi : capacitate de a inova, prin formularea unei soluții a unei nevoi
declarate, urmată de creare unei strategii de inovare, ce se bazează pe o cultură
organizațională favorbailă, favorizând finalizarea proiectelor rin dobândirea de cunoștințe
necesare proceselor de inovare ulterioare, făcând societatea să depindă în permanență de a
inova.

29

Fig.3.1. – Elementele procesului de inovare

O companie are nevoie să determine care este valoarea produsului / serviciului pentru
client, prin menținerea unui grad de satisfacție al clienților ridicat, prin loialitatea clienților și
prin atragerea constantă de noi clienți,

Fig. 3.2. – realizarea unui nou proces de inovare prin înlocuirea măsurilor actuale
Lipsa cercetărilor și a implicării în dezvoltarea inovării din cardul unei companii
poate fi unul din motivele vânzărilor slabe, ba chiar poate afecta prezentarea produsului/
serviciului oferit.
Capacitatea de inovare este împărțită de către Lawson si Samson (2012), în șapte
elemente, și anume : viziune, competență, inteligență, cretivitate, managemntul ideilor,
structuri organizaționale, cultură și climă a managementului tehnologiei.
Capacitatea de inovare este o condiție esențială pentru gestionarea eficientă a ideilor
și gestionarea inovațiilor, precum și pentru implementarea inovațiilor perturbatoare . Procesul
de inovare poate fi lent și greoi atunci când capacitatea unei companii de a inova este redusă.
Totuși, același proces poate fi extrem de eficient dacă compania este extrem de inovatoare.

Pentru atingerea obiectivelor inovatoare, este necesar ca organizația să dezvolte condiții-
cadru potrivite inovării. Proiectele de inovare au mai multscuuces atunci când sunt NEVOIE
SOLUȚIE
STRATEGIE
FINALIZARE
PROIECT
CUNOȘTINȚE
NOI
Indetificarea
problemeiStabilirea
pașilor
procesuluiEvaluarea și
dezvoltarea
procesului de
inovareEvaluarea și
dezvoltarea
proiectuluiSetarea unor
indicatori
pentru analiza
inovăriiImplementarea noilor
măsuri de inovare

30
implementate strategii eficientebazate pe punctele forte, dar si datorită asigurării unui mediu
care susține activ dezvoltare de idei noi.

Fig. 3.3. – Gestionarea inovației
In Fig.3.3. este reprezentat modul în care se face prcesul de inovare și cum este
gestionat, pentru creșterea capacității de inovare. Mediul reprezintă elementul principal și
central fiind strans legate de toate celelate elemente. Mediul are în componență factorii de
risc, comunicare și climatul. Organizația este formată din strategie și valori. Managementul
este bazat pe resurse, structura și leadreship, iar angajații și proiectele se bazează pe stimulări
si echipe.
Dezvoltarea unei capacitații de inovare necesita imprementarea unor procese de
inovare.
Scopul principal al unei organizații este să se dezvolte, sa devină mai flexibilă și mai agilă,
iar ac est lucru nu o poate face decât prin inovație.
Dezvoltarea capacităților de inovare in cadrul unei orgnaziații se bazează, în
principiu, pe șapte pași și elemente cheie:
1) Principiile leadershipului – ajută la dezvoltarea obiectivelor cheie, și creează o serie
de resurse.
2) Dezvoltarea obiectivelor cheie – prin stabilirea obiectivelor pe un termen mediu și
lung, se pot introduce pe piață produse/ servicii mai bune, într-un timp mai scurt,
organizația se transformă în una competitivă, compania poate face față provocărilor ce
vor venii într-un timp mult mai scurt, organizația va avea o imagine de companie
puternică.
MEDIUL
ORGANIZAȚIA
MANAGEMENTUL
ANGAJAȚIII /
PROIECTELE

31
3) Identificarea domeniilor cheie – cele trei domenii cheie ale unei organizații sunt:
compania în sine, produsele / serviciile, infrastructura și suportul oferit pentru
inovare. De exemplu, organizația ca fiind domeniu cheie, este reprezentată de
conducere, de angajați, structurii organizaționale, recrutarea, cultura orgnaizațională,
libajul companiei, modul de lucru cu exteriorul, spiritul organizațional. Produsele/
serviciile pot fi considerate un domeniu cheie, prin intermediul dezvoltării de produse
sau de exemplu prin achiziții comerciale. Infrastuctura și suportul oferit pentru
inovare sunt reprezentate de modul în care se dezvoltă conexiunea cu zonele cheie.
4) Crearea grupului de resurse necesare finalizării proiectului – acest pas este reprezentat
de indetificarea și formarea unui grup de persoane care să contribuie la inovare
5) Analizarea angajaților care dețin fucnții executive și a managerilor, pentru a indetifica
persoanele dedicate inovării din ccadrul companiei, pentru a identifica persoanele care
pot fi un impediment.
6) Dezvoltarea capabilităților – prin acordarea unei atenții speciale inițiativelor și
eforturilor care funcționează cel mai bine, identificând un echilibru între acțiunile ce
pot fi inițiate și împinse de către echipa de bază, precum și autonom, de către
companie. Observarea se va concentra pe progres și rezultate.
7) Dezvoltarea unui spirit de inovare puternic în organizație – prin implementarea unei
culturi organizaționale bazată pe inovație, care să fie “flamândă” constant, să fie
pricepută și capabilă.

Odată cu introducerea inovației, companiile trebuie să ia decizii cu privire la soluțiile
ce aparțin diferitelor grupuri de inovare în conformitate cu clasificarea propusă. Analiza
propusă, conceptul de inovație și evaluarea soluțiilor este complex și dificil. Pe lângă
beneficiile care sunt de așteptate ca rezultat al inovării, procesele de inovare, sunt modul
decisiv de a distinge inovațiile între ele. Complexitatea proceselor de inovare constă din două
principalele etape distincte ale proceselor de inovare. Prima fază se numește Front-End
(Cooper 2001), și este caracterizată prin neliniaritatea sarcinilor efectuate. Front-End se
bazează pe colectarea ideilor lor dezvoltare, analiză și evaluare. Acest lucru ar trebui să se
termine cu o alegere de soluții, care va fi dezvoltat în etapele ulterioare ale procesului. La
rândul său, dintre aceste soluții ar trebui ales una careîn cele din urmă vor fi implementate.
Pașii care compun faza Front-End sunt repetați de mai multe ori. La fel de des, sunt necesare
recidive la stadiile anterioare. Un astfel de model rezultă dintr-o analiză paralelă a mai multor
soluții care se află în cercul de interese. Această instabilitate este asociată și are un număr
mare de incertitudini care însoțesc soluțiile propuse. Echipa de evaluare trebuie să
facă o alegere la un nivel ridicat de incertitudine și risc, care rezultă din lipsa de informații,
deoarece procesul de inovare este unic, iar efectele lor sunt slab previzibile. Cea de a doua
fază, este prezentată sub formă de scenă-poartă (Cooper 2001), necesită implementarea unor
etape suplimentare în procesul de inovație într-o serie aranjată. Cuprinde etape ale:
dezvoltării unei soluții, care ia forma de proiectare, implementare și comercializare. Aici
timpul de execuție este important. Cu cât se vor finaliza mai repede toate etapele de la Etapa-
Poartă, cu atât mai curând vor fi beneficiile inovația va fi prezentă. Datorită unicității
procesului de inovare, diferențele în sarcini ar trebui să fie așteptată, comparativ cu sarcinile

32
planificate. Aceasta, la rândul său, forțează luarea continuă a deciziilor. Faza de etapă-Poartă
ar trebui să fie implementată pentru o opțiune aleasă pentru un proiect de inovare. Etapele
incluse în domeniul său de aplicare sunt costisitoare și ar trebui completate cât mai curând
posibil. Aceasta exclude mențiunea executarea paralelă a mai multor opțiuni de inovare în
etapele Stage-Gate.

Procesele de inovare în comparație cu procesele activităților comerciale curente se
disting prin mai multe caracteristici importante. Ele determină faptul că elaborarea planurilor
de implementare și evaluare beneficiile preconizate sunt asociate cu luarea deciziilor în
funcție de numărul de variabile:

 Unicitatea. Procesele de inovare nu sunt repetabile. Fiecare este un proiect separat, în
care sunt diferite sarcini de îndeplinit. Diferite seturi de resurse sunt de asemenea
utilizate, acestea necesită implicarea diferitelor grupuri de implementatori și au timpi
de realizare diferiți.
 Incertitudine și risc. Inovațiile care afectează aplicarea de noi soluții, niciodată
utilizate în companie și în activitățile sale comerciale, datorită originalității sale, este
legată de incertitudinea succes. Lipsa tiparelor, cunoștințele incomplete și lipsa de
experiență nu permit o garantează că inovația implementată va oferi beneficii
asumate. Planuri pregătite pentru procesele de inovare sunt asociate la rândul lor cu
un grad ridicat de risc pentru implementarea activități planificate și apariția unor
evenimente neprevăzute. În asemenea condiții, este necesar să ia în permanență
decizii în situații de perturbare în timpul implementării inovației.

33

Bibliografie

1. Innovation and Entrepreneurship – Practice and Principles, Harper, 1985, Peter F.
Drucker ;
2. Responding To Structural Industry Changes: A Technological Evolution Perspective.
Oxford University Press, Usa, Vol.6, 1998, Allan N. Afuah
3. Departament for Business Innovation & Skills – The UK InnovationSurvey 2015
main Report, July 2016
4. https://www.innovationexcellence.com/blog/2010/07/30/peter-drucker-on-innovation/
accesat la 12.01.2018
5. http://www.ericshaver.com/the-many-definitions-of-innovation/ accesat la 12.01.2018
6. http://store.ectap.ro/articole/655_ro.pdf
7. http://sgg.gov.ro/docs/File/UPP/doc/rapoarte-finale-bm/etapa-
II/Cercetare_RO_Romania%20RD&I%20Functional%20Review%20-
%20Final%20Report-RO.pdf
8. http://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV-1-2-2009/03.pdf
9. http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.323.6486&rep=rep1&type=
pdf
10. http://ksyong93.blogspot.com/2012/12/process-of-invention-innovation.html
11. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S221201731200117X
12. https://www.forbes.com/sites/forbescoachescouncil/2017/05/08/why-innovation-is-
crucial-to-your-organizations-long-term-success/
13. http://www.innovoris.com/innovation_the-role-of-innovation.html
14. https://www.lead-innovation.com/english-blog/roles-of-an-innovation-manager
15. file:///C:/Users/acris/Downloads/9783834929532-c1.pdf
16. https://www.inc.com/gordon-tredgold/4-reasons-why-you-need-to-focus-on-
innovation.html
17. http://www.amcreativityassoc.org/Resources/Documents/Cohen-
TOP+10+Reasons+Why+We+Need+INNOVATION.pdf

34
18. https://innosabi.com/2018/06/28/definition-innovation/
19. https://www.billomat.com/lexikon/i/innovation/
20. http://www.game-changer.net/2012/09/05/what-is-the-purpose-of-
innovation/#.XDxyk1wzZPY
21. https://iveybusinessjournal.com/publication/using-purpose-to-drive-innovation/
22. https://www.zhaw.ch/storage/sml/institute-zentren/zhcm/masterarbeit-stephan-
schilles.pdf
23. http://www.icpe.ro/performeri/Procesul_de_Inovare_Firma_Inovativa.pdf
24. http://webbut.unitbv.ro/Carti%20on-line/Management/Popescu_Management.pdf
25. An Analysis of Innovation Classification and Typology: A Literature Review
(2014IBIMA.pdf)
26. https://www.macmillanihe.com/resources/CW%20resources%20(by%20Author)/G/G
offin-Innovation-Management-2e/About-this-book/sample.pdf
27.