Analiza Si Evaluarea Calitatii Mărfurilor

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………1

CAPITOLUL 1: Proprietățile generale ale mărfurilor………………………4

1.1 Importanța cunoașterii proprietăților mărfurilor ………………………………4

1.2 Clasificarea proprietăților mărfurilor…………………………………………5

1.3 Caracteristicile principalelor proprietăți ale mărfurilor …………………….…6

1.3.1 Proprietățile mărfurilor………………………………………………7

CAPITOLUL 2: Analiza si evaluarea calitatii mărfurilor……………… 17

2.1 Metode de cercetare a mărfurilor……………………………………………17

2.2 Tipuri de analize folosite în cercetarea mărfurilor……………………………19

CAPITOLUL 3: Studiul de caz…………………………………………..24

Concluzii ………………………………………………………………….50

Bibliografie…………………………………………………………………52

Anexe…………………………………………………………………..….53

INTRODUCERE

Pentru realizarea lucrării mele de licență, am ales ca temă ,, Tipuri de analize utilizate în cercetarea mărfurilor”, deoarece noi ca și consumatori consider că trebuie să fim informați despre măfuri în general, proprietățile pe care acestea le dețin și metodele de analiză, care le pot diferenția între ele, sau față de concurenți .

Proprietățile sunt însușirile sau atributele unei mărfi, care-i dau o anumită valoare de întrebuințare pentru satisfacerea unei nevoi, prin serviciul adus clienților în consum sau în utilizare. Lucrarea mea este structurată astfel încât să cuprindă atât aspectele teoretice, cât și practice privind proprietățile și metodele de analiză a mărfurilor. În structura lucrării se regăsesc trei capitole, doua cuprinzând partea teoretică a lucrării, iar cel de-al treilea cuprinzând partea practică, respectiv studiul de caz.

În primul capitol al lucrării am ales să vorbesc despre ,,Proprietățile generale ale mărfurilor”, deoarece consider că acest aspect este important pentru noi ca și consumatori. Pentru început am prezentat importanța cunoașterii acestor proprietăți, apoi am continuat cu clasificarea proprietăților după mai multe criterii cum ar fi, relația cu marfa, natura lor, nivelul de relevanță pentru calitatea mărfii și modalitatea de apreciere și măsurare. Apoi am dezvoltat și detaliat principalele proprietăți ale mărfurilor, respectiv proprietățile fizice, proprietățile chimice, proprietățile organoleptice, proprietățile optice, proprietățile psihosenzoriale și proprietățile estetice, toate acestea fiind importante în stabilirea calității și însușirilor mărfurilor, fie ele alimentare sau nealimentare. Satisfacerea cerințelor consumatorilor este posibilă numai printr-o cunoaștere temeinică a structurii mărfurilor, a relațiilor dintre diferitele lor componente, a interacțiunilor dintre marfă și mediu, dintre marfă și om. Toate aceste aspecte se reflectă în proprietățile mărfurilor.

În cel de-al doilea capitol am ales să vorbesc despre ,, Analiza și evaluarea calității mărfurilor” prin prisma proprietăților menționate mai sus. Analiza mărfurilor cuprinde metode de determinare a compoziției, materialelor, de stabilire a caracteristicilor produselor finite și a posibilităților de întrebuințare a produselor finite obținute în diferite industrii, permițând aprecierea calității acestora. Am început prin prezentarea și detalierea metodelor de cercetare a mărfurilor, respectiv metode generale, din care fac parte analiza și sinteza, și metode specifice, care cuprind metodele psihosenzoriale și experimentale. După prezentarea acestor metode, am vorbit despre cele șase tipurile de analize utilizate în cercetarea mărfurilor, și anume: analiza structurală, comparativă, funcțională, sistemică, analiza tehnică a valorii și analiza morfologică. Prin prezentarea acestor analize am vrut să pun în evidență proprietățile și întrebuințările mărfurilor, calitatea acestora care diferă de la produs la produs. Alegerea metodelor și a tipurilor de analiză diferă în funcție de obiectivele cercetării merceologice, de scopul cercetării, de durata și costul analizelor, de posibilitățile reale de executare, de importanța și valoarea rezultatelor care se vor obține.

Cel de-l treilea capitol cuprinde studiul de caz. Aici am ales sa prezint brandul Coca-Cola , deoarece din punctul meu de vedere este cea mai cunoscută bautură racoritoare si ocupa locul 1 in topul preferintelor consumatorilor. Pentru început am ales să prezint câteva informații despre ceea ce este brandul Coca-Cola. În prima parte a studiului de caz am pus accentul pe proprietățile pe care această bautură le deține, și anume, am prezentat proprietățile tehnico-funcționale, care cuprind proprietățile tehnologice, respectiv modul de obtinere a sucului , proprietățile fizice si chimice ale acesteia si proprietatile dietetice, . În cea de-a doua parte a studiului de caz am ales să prezint doua dintre cele șase metode de analiză a mărfurilor. Astfel am început prin prezentarea analizei structurale, respectiv compoziția chimică sucului și am continuat cu analiza comparativă. Aici am ales doua mărci de bauturi racoritoare, concurente pe piata mondiala , respectiv Coca-Cola si Pepsi-Cola. Am prezentat bautură racoritoare Coca-Cola în comparație cu Pepsi-Cola, după diferite criterii cum ar fi: analiza mărcii, poziționarea mărcii, ambalajul, publicitatea, gama de produse, tehnicile de promovare, prețul, iar în final am realizat analiza swot pentru ambele mărci.

.

Capitolul 1: Proprietățile generale ale mărfurilor

Importanța cunoașterii proprietăților mărfurilor

Proprietățile sunt însușirile sau atributele unei mărfi, care îi dau o anumită valoare de întrebuințare pentru satisfacerea unei nevoi, prin serviciul adus clienților în consum sau în utilizare. Pentru început conform DEX: MÁRFĂ, mărfuri, s. f. Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării. ◊ Expr. A-și lăuda marfa = a-și lăuda lucrurile proprii sau meritele personale. ( Rar ) Altă marfă, se spune când este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre altă situație, altă împrejurare. – Din magh. marha ,, vită”. Criteriile de apreciere a mărfurilor sunt diferite, dar există o serie de caracteristici de bază care la ora actuală sunt de mare interes. Astfel produsul trebuie să:

– îndeplinească funcția pentru care a fost creat;

– informeze corect și eficient consumatorul; – fie în echilibru cu mediul înconjurător.

În funcție de cele prezentate mai sus se poate scoate în evidență, că toate conduc la stabilirea calității mărfurilor în funcție de proprietățile acestora. În acest sens, proprietățile sunt însușiri, atribute ale mărfurilor care dau o anumită utilitate în consum, contribuind la satisfacerea unei nevoi.

Importanța cunoașterii proprietăților de către specialiștii care lucrează în sfera comerțului, turismului și serviciilor în general, reiese din necesitatea de a avea un limbaj comun cu furnizorii la negocierea prețului, la stabilirea clauzelor contractuale, precum și pentru menținerea calității produselor în sfera circulației tehnice pe traseul: furnizor – cărăuș – client. Diferența dintre proprietăți si caracteristici este aceea că proprietățile sunt toate însușirile unei mărfi și determină valoarea de întrebuințare, iar caracteristicile sunt cele mai importante proprietăți și determină calitatea produselor. În ceea ce privesc proprietățile mărfurilor acestea sunt determinate în principal de acțiunea a doi factori: materia primă și procesul tehnologic, care hotărăsc structura și compoziția chimică, iar acestea, la rândul lor, stau la baza mărimii proprietăților intriseci. Mărimea proprietăților poate fi dirijată între anumite limite, în funcție de destinație, de către unele operații tehnologice de obținere. Ca și exemplu putem lua operația de etirare respectiv de întindere în stare platică a fibrelor chimice din aceeași materie primă, determină o creștere substanțială a rezistenței la rupere, ca urmare a modificării structurii macromoleculare, în detrimentul caapacității de absorbție a umidității. În marea majoritate a situațiilor, obiectul cercetării mărfurilor este constituit, cu prioritate, de elementele tehnice, deoarece acestea sunt cele ce definesc cel mai bine cantitatea totală a mărfurilor, chiar și în cazul mărfurilor imateriale. Această caracteristică a aspectelor tehnice este evidentă nu doar în literature de specialitate și în material legislativ-normativă, ci și în materialele comerciale uzuale care subliniază prioritar informația tehnică. Specialiștii în domeniul mărfurilor și comerțului în general constituie factori notorii de armonizare a relațiilor om-tehnică printr-o judicioasă activitate de informare și educare a cumpărăturilor și, respective, de colaborare cu producătorii în direcția umanizării maxime a elementelor tehnice care compun o bună parte a ofertei contemporane.

1.2 Clasificarea proprietăților mărfurilor

Dintre criteriile care operează în rândul proprietăților mărfurilor, cele mai importante sunt relația cu marfa, natura, importanța ( pentru calitate ), modalitatea de apreciere și măsurare, modul de exprimare a mărimii caracteristicilor etc.

Gruparea proprietăților dupa principalele criterii se prezintă astfel:

A. după relația cu marfa, se grupează: a) proprietăți intriseci, proprii mărfii, care își au originea în natura materiei prime, cum sunt: masa specifică, structura, compoziția chimică.

b)proprietăți extrinseci, atribuite mărfii, respective considerații (simboluri) , categorii economice ( preț) etc.

B. după natura lor, respective domeniul de cercetare căruia i se asociază, proprietățile sunt:

a) fizice generale ( structura, masa specifică, dimensiunile );

b) fizice speciale ( mecanice, electrice, optice, piretice etc) ;

c) chimice ( compoziția chimică, potențialul active );

d) biologice ( potențialul vital, toleranța biologică-microbiană/bacteriană / fungică)

e) ergonomice ( confortabilitate, silențiozitate, manevrabilitate ) ;

f) ecologice ( potențialul poluant, caracterul autoderagrabil ) ;

g) economice ( caracterul prețului ) .

C. după nivelul de relevanță pentru calitatea mărfii, se deosebesc: a) proprietăți majore ( contribuie cu circa 40-50% la asigurarea calității mărfurilor, iar numărul acestor proprietăți este relative mic ), de exemplu: rezistența la uzură a unui covor, conținutul de substanțe nutritive al produselor alimentare etc ;

b) proprietăți importante ( contribuie cu 30-40% la asigurarea calității mărfurilor), de exemplu: proporția fibrelor natural într-un amestec de fibre textile, capacitatea cilindrică la un autoturism, indicele de refractive la unele produse alimentare etc ;

c) proprietăți minore, ce contribuie într-o mica măsură la stabilirea calității de cca. 60% dint totalul proprietăților ( transparența la materialele ceramic). Desigur, în practică există și situații în care proprietățile menționate aici ca fiind minore dețin o pondere importantă în asigurarea calității, în funcție de specificul produsului.

D. după modalitatea de apreciere și măsurare, se remarcă: a) proprietăți apreciabile prin simțuri ( organoleptice sau senzoriale ) ;

b) proprietăți măsurabile a căror valori se află prin determinări și încercări de laborator folosindu-se aparate specific și metode prescrise în standarde.

1.3 Caracteristicile principalelor proprietăți ale mărfurilor

Proprietățile și caracteristicile mărfurilor sunt elementele calitative definitorii ale ofertei de mărfuri, structurându-se și dimensionându-se prin raportare la cerințele calitative, care sunt elemente constitutive ale cererii de mărfuri.

Proprietățile și caracteristicile sunt identice în esența lor, diferențierile fiind impuse de nivelul relevanței în evidențierea calității mărfii. Cu alte cuvinte, caracteristicile se selectează din rândul proprietăților, urmărind satisfacerea următoarelor cerințe:

– să definească cu suficientă exactitate însușiri ale mărfii;

– să fie cuantificabile sau măsurabile; – să fie consacrate terminologic. Mărfurile posedă mai multe proprietăți ( caracteristici) natural, care le fac utile oamenilor. Aceste proprietăți sunt puse în evidență prin operațiunile de proiectare, prin procesul tehnologic, prin operațiunile de comercializare și în consumul propriu zis al produsului. Proprietățile produsului pot fi principale și secundare:

-proprietățile principale (de baza) , care derivă din structura materiei prime, din procesul tehnologic si care determină de fapt domeniul și condițiile de utilizare, diferențierea produselor și a prețului lor; Printre principalele proprietăți ale mărfurilor se numără: proprietățile tehnico funcționale ( tehnologice, fizice, chimice, mecanice, optice etc), proprietăți de durabilitate, proprietăți estetice, proprietăți psihosenzoriale etc.

– proprietățile secundare care ajută la precizarea mărimii indicilor de calitate și a proprietăților principale, deci implicit la definirea calitătii produselor. De exemplu, la sticla, transparenta este o proprietate principal, dare a devine proprietate secundara atunci cand se apreciaza la obiectele de uz casnic de menaj, in comparative cu sticla optica.

In consumul efectiv al produsului se apeleaza doar la anumite proprietati si anume la acelea care corespund cel mai bine destinatiei produsului.

Cele mai importante proprietăți cu caracter general, care sunt valabile la mai multe grupe de mărfuri alimentare sau nealimentare, sunt:

1.3.1 Proprietăți ale mărfurilor

Proprietatile marfurilor sunt insusiri ale acestora care le confera o anumita utilitate. De aceea, cunoasterea utilitatii unui produs sau serviciu impune identificarea proprietatilor care, in final conduc la satisfacerea trebuintei pentru care a fost realizata marfa respectiva.

A) Proprietatile fizice ale marfurilor

Principalele proprietăți ale mărfurilor pot fi clasificate astfel:

a) proprietăți fizice

b) proprietăți optice

c) proprietăți termice

d) proprietăți mecanice

e) proprietăți electrice

a) Proprietăți fizice structurale Structura mărfurilor are implicați mai ales asupra proprietăților fizico-mecanice, care se răsfrâng apoi în comportamentul produsului la utilizator. Structura ne interesează sub aspectul stării de agregare, structurii microscopice și structurii macroscopice. Starea de agregare caracterizează mărfurile cu formă de existență materială, de aceea deosebim mărfuri gazoase, lichide sau solide.

Structura microscopică poate fi cristalină , amorfă , intermediară;

Structura macroscopică este o proprietate ce influențează în mod direct proprietățile fizice, mecanice, dar și estetica produsului

Masa reprezintă raportul între forța care se exercită asupra unui corp și accelerația pe care acesta o capătă sub acțiunea forței respective.

În funcție de natura produselor, sunt definite următoarele proprietăți derivate:

– masa propriu zisă, care se determină prin cântarire și se exprimă în grame; – masa pe unitate de lungime, care se calculează la produse în funcție de natura lor ( textile )

-masa pe unitate de volum ( kg/ m³ – pentru produsele din lemn, etc.);

-masa comercială – utilizată în comerț în cazul produselor higroscopice.

Densitatea ( masa specifică) este o mărime fizică folosită pentru descrierea materialelor. Densitatea absoluta corespunde produselor cu masa omogenă, iar pentru cele cu masă neomogena se determină densitatea relativa . Aceasta reprezintă raportul dintre două densități și este o mărime adimensională

Densitatea se folosește adesea pentru stabilirea autenticității unor categorii de produse.

Determinarea densității se poate realiza cu intrumente diferite, în funcție de natura produselor:

– aerometrul ( densimetrul) se folosește pentru produse lichide;

– picnometrulse folosește pentru produse lichide și solide. Higroscopicitatea reprezintă proprietatea unor mărfuri prin care marfa respectivă face schimb de vapori cu mediul.

Higroscopicitatea se referă la produsele organice, care în anumite condiții pot ceda sau primi vapori de apă. Structura moleculară, temperatura și umiditatea mediului sunt factori de care depinde viteza de cedare primire. Procesele asociate higroscopicității mărfurilor sunt cele menționate in figura 2.1.

Adsorția reprezintă fenomenul de sorbție care are loc în straturile superficiale ale mărfurilor.

Absorbția este fenomenul de sorbție care are loc în întreaga masă a mărfurilor.

Desorbția reprezintă procesul prin care o marfă transmite mediului o parte din umiditatea sa.

Chemosorbția presupune interacțiunea chimică a vaporilor de apă cu produsul.

Noțiunea de sorbție se substituie adeseori cu cea de higroscopicitate, care se definește prin capacitatea unui corp de a primii apa sau vaporii de apă. Această proprietate poate fi privită ca avantajoasă daca ne referim la produsele textile din bumbac folosite pentru confecționarea lenjeriei, sau poate fi considerată defect, ca de exemplu la sare, zahăr, ciment.

Umiditatea este proprietatea care exprimă conținutul total de apă al unui produs, fiind efectul firesc al higroscopicității. Exprimarea umidității produselor se face în valori absolute și relative. Ea influențează masa comercială a mărfurilor, condițiile de păstrare, determinările de laborator, conductibilitatea electrică si termică etc.

Permeabilitatea este proprietatea unor mărfuri de a lăsa să treacă prin ele apa, vaporii și gazele.

Inversul permeabilității este impermeabilitatea, specifică anumitor tipuri de țesătură ( de exemplu în cazul halatelor de protecție, prelatelor, materialelor de ambalare etc.)

Porozitatea este proprietatea care exprimă raportul dintre volumul unui produs și volumul porilor din masa produsului respectiv. Valoarea porozității se exprimă procentual și este o proprietate definitorie pentru produsele de panificație, pentru materialele de construcție, hârtie, confecții textile și încălțăminte. Proprietatea inversă porozității este compactitatea.

B) Proprietățile chimice ale mărfurilor Proprietățile chimice ale mărfurilor exprimă compoziția și structura chimică. Stabilitatea față de agenții chimici, solubilitatea, conținutul de substanță uscată. Studierea acestor proprietăți este necesară pentru aprecierea calității mărfurilor, pentru menținerea lor în sfera circulației, pentru stabilirea condițiilor optime de păstrare etc.

Compoziția chimică reprezintă proprietatea de bază a mărfurilor care împreună cu structura, determină în cea mai mare parte mărimea celorlalte proprietăți care stabilesc nivelul calitativ la un moment dat.Studierea compoziției chimice a mărfurilor presupune cunoașterea proporțiilor principalelor categorii de substanțe: substanțe de bază, substanțe secundare, impurități și corpuri străine. Proporțiile acestor substanțe determină destinația produsului, modul de comparare față de anumiți factori ce acționează în timpul utilizării sau păstrării etc. Orice produs este alcătuit din componente de bază și componente secundare. Proporțiile acestor componente determină destinația mărfii, modul de comportare fată de acțiunea diverșilor factori.

În aceste condiții este evidentă importanța pe care o are stabilirea cu precizie a compoziției chimice pentru toate categoriile de mărfuri, dar în special în cazul produselor alimentare, textile, chimice, cosmetice, adică în cazul acestor mărfuri care pot afecta sănătatea consumatorilor. Stabilirea la acțiunea agenților chimici exprimă proprietatea mărfuilor de a rezista la contactul cu diferite substanțe în timpul utilizării ( acizi minerali și organici, baze, săruri, oxigenul din aer etc.).

C) Proprietăți organoleptice ale mărfurilor

Proprietățile organoleptice ale mărfurilor se referă la aspect de ordin subiectiv-emoțional, a căror apreciere se realizează cu ajutorul simțurilor umane.Proprietățile organoleptice ale mărfurilor au implicații majore asupra comportamentului consumatorilor, ele putând stimula achiziționarea unor produse. Deckert și Neumann au stabilit că ponderea proprietăților organoleptice în aprecierea calității produselor alimentare variază între 50 și 90%, fiind urmate de proprietățile fizico-chimice, între 20 și 50%, iar caracteristicile ambalajului pot deține între 10 și 20%. Sensibilitatea organismului uman cunoaște o dinamică deosebită datorită organelor de simț.

Proprietăți olfactive

În practică există adesea situații în care mirosul unui produs influențează decizia de cumpărare a acestuia. Este cazul majorității produselor alimentare, dar afirmația este valabilă și pentru unele produse chimice, iar la produsele de parfumerie și alte produse cosmetice putem spune chiar că mirosul are un rol hotărâtor în achiziționarea acestora.Stimulii olfactivi sunt molecule ale substanțelor volatile, de regulă de natură organică, senzațiile percepute prin simțul mirosului datorându-se grupărilor osrafore( cetonice, acloolice, eterice, nitro, amino etc. ).

Clasificarea mirosurilor este sugerată de prisma lui Henning care are în cele 6 colțuri tipurile: floral ( parfumat ), putred, fructe, aromatic, ars și rășinos ( fig 3.1).

Sensibilitatea olfactivă are o mare acuitate. Dacă se raportează la concentrația moleculară, mirosul este mai sensibil decât gustul de circa 10.000 de ori. Capacitatea diferențierii mirosurilor de către om nu este aceași pentru toți, fiind dependentă de experiența anterioară și de asocierile care se fac.

Proprietăți gustative

Gustul este o formă a sensibilității chimice, care servește la aprecierea și selecția produselor alimentare

Proprietățile gustative servesc la aprecierea și identificarea produselor alimentare, contribuind în mare măsură și la crearea unor condiții psihofiziologice favorabile ingerării acestor produse.

Produsele se impart în sapide, cele care au gust și insipide, cele care nu au gust. Gusturile se impart în senzații de bază: sărat, acru, dulce și amar, provocate de substanțele pure ( așezate îm cele patru colțuri ale tetraedrului gusturilor al lui Henning) .( fig. 3.2)

Factorii care influențează sensibilitatea gustativă sunt:

-concentrația soluției; – temperature soluției stimulatoare;

– factorii de ordin psihofiziologic;

– contrastul succesiv și simultan al stimulilor intensifică sensibilitatea gustativă.

c) Aroma

Aroma este o proprietate complexă, gustative-olfactivă, a mărfurilor alimentare. Aceasta reprezintă o senzație generate de însușirile unor substanțe de natură chimică rezultate din amestecul unor substanțe naturale ori sintetice, care stimulează simultan atât simțul olfactiv, cât și cel gustative. Cunoașterea aromei are mare importanță pentru activitățile din domeniul alimentației publice, în gastronomie etc.

d) Proprietăți tactile

Proprietățile tactile, specific pentru unele mărfuri, sunt apreciate prin intermediul sensibilității tactile. Sensibilitatea tactilă a pielii este datorată terminațiilor nervoase libere și reprezintă o cale importantă de obținere a informațiilor privind unele caracteristici de calitate ale mărfurilor. Exprimarea sensibilității tactile se face prin intermediul indicilor noționali primari, secundari sau populari. Informațiile obținute asupra unor caracteristici de calitate prin intermediul sensibilității tactile sunt cuprinse într-o arie mult diversificată. Astfel, caracteristicile mecanice sunt apreciate prin noțiuni ca: fermitate, coezivitate ( fragil) , gumozitate ( lipicios), caracteristicile geometrice sunt appreciate prin parametrii care se referă la forma și mărimea particulelor, la tușeu (neted, aspru ) , sau la alte caracteristici care exprimă conținutul de apă din produs ( uscat, umed, apos) sau conținutul de grăsime ( uleios, unsuror).

D) Proprietățile optice

a) Culoarea este o proprietate optică importantă a mărfurilor, pentru că are implicații deosebite asupra altor caracteristici de calitate ( estetice, organoleptice). Culoarea poate fi definite din punct de vedere fizic, psiho-fizic și psiho-senzorial. Este cea mai importantă proprietate optică a numeroase grupe de produse ( textile, încălțăminte, mobile, ceramic, mărfuri alimentare, etc.) Importanța culorii rezultă din faptul că ea poate fi uneori unicul criteriu de apreciere a calității mărfurilor, poate stimula cererea de mărfuri, poate determina diversificarea sortimentului mărfurilor. Există cca. 30.000 de nuanțe, dar ochiul omenesc nu poate distinge decât până la 9 nuanțe/culori.

Culoarea poate aduce în psihicul omului bucurie sau tristețe, liniște sau agitație, poate dezvolta inteligența, creativitate, imaginația, poate aduce randament în muncă, sau poate înlătura oboseala și crea o bună dispoziție.Culorile influenențează și munca oamenilor. Astfel, scade randamentul când în mediul ambiant predomină culorile cenușii sau negre, care dau o stare apăsătoare.

Culorile au si unele efecte fiziologice și psihologice, pe care le voi prezenta în tabelul următor:

Din punct de vedere psihosenzorial, culoarea poate fi caracterizată prin luminozitate, tonalitate și saturație. Luminozitatea este un factor necromantic și se referă direct la intensitatea sursei luminoase, folosindu-se uneori și termenul de ,,strălucire”. Totuși luminozitatea și strălucirea nu sunt sinonime, termenul de strălucire fiind întrebuințat pentru obiectele opace sau care reflectă lumina. Tonalitatea este caracteristica culorii care se referă la sursa perceptive calitativ și este indicată cu termenii de roșu, verde, galben, albastru.

Saturația este caracteristica culorii care se raportează la o scară de senzații, reperezenând grade crescânde de culoare, placând de la alb. Cu cât culoarea este mai mult amestecată cu alb, cu atât este mai saturate.

b)Transparența este însușirea unui corp de a fi străbătut de către radiațiile

luminoase. Un produs este cu atât mai transparent cu cât absoarbe și reflectă mai puțin lumina.

Inversul transparenței este opacitatea, iar proprietățile intermediare sunt transluciditatea și opalescența. Transluciditatea este proprietatea unui corp de a permite trecerea luminii, dar de a împiedica vederea clară prin el a unui obiect în urma difuzării luminii care vine de la acel obiect.Opalescența este proprietatea de difuzare a luminii în unele medii tulburi ( de exemplu apa cu puțin lapte) în urma fenomenului de împrăștiere a luminii.

c ) Luciul este proprietatea optică a mărfurilor de a reflect alumina incidentă cu difuziune cât mai redusă. Luciul depinde de aspectul suprafașei, de uniformitatea acesteia, lumina putând fi reflectată uniform sau difuz.

E ) Proprietăți psihosenzoriale

Au o importanță deosebită pentru mărfurile alimentare deoarece determină alegerea și dezvoltă apetitul pentru o anumită marfă. În ceea ce privesc mărfurile nealimentare, proprietățile psihosenzoriale sunt componente principale ale aspectului estetic, care uneori este hotărâtor la alegerea destinației unor mărfuri.

a) Aspectul se referă la starea suprafeței: netedă, lucioasă, aspră;

b) Gustul poate fi dulce, sărat, acru,sau amar și a cărei intensitate este condiționat de concentrația substanțelor sau a mediului ambient, de gradul de mărunțire al alimentului, de deprinderea degustătorilor, etc.

c) Mirosul este factor hotărâtor privind decizia de cumpărare a produselor alimentare. Mirosul poate declanșa secreția glandelor digestive. În cazul unor amestecuri, se poate sesiza fie mirosul substanței cu instensitate mai mare, fie mirosuri noi rezultate din amestecul mai multor substanțe existente în produs.Dacă produsul nu are miros se folosește termenul de inodor. d) Consistența este o caracteristică importantă pentru unele produse alimentare, ca de exemplu: la pâine, uleiuri. Măsurarea acestei proprietăți este importantă pentru depistarea purității produselor alimentare și a calității lor.

F. Proprietățile estetice Proprietățile estetice sunt însușiri ale mărfurilor care exprimă gradul lor de perfecțiune la un moment dat, cumulând cerințele spirituale ale individului și ale societății față de ele. Aceste proprietăți se exprimă prin intermediul unor categorii estetice precum: formă, linie, ornament, culoare, simetrie, stil, armonie etc.

Liniile sunt categorii estetice simple, dar pentru unele mărfuri sunt esențiale: la vestimentație, la mobilă, la automobile etc. Linia generează forma obiectului și conferă stilul produsului. Forma unui produs este în stânsă legătură cu structura produsului, cu durabilitatea și cu uzura morală a produselor.

Designul este de fapt îmbinarea funcțiilor utilitare și artistice, un raport între forma constructivă și cea artistică, o îmbinare între util și frumos.

CAPITOLUL 2: Analiza si evaluarea calitatii marfurilor

2.1 Metode de cercetare a mărfurilor

Analiza mărfurilor cuprinde metode de determinare a compoziției, materialelor, de stabilire a caracteristicilor produselor finite și a posibilităților de întrebuințare a produselor finite obținute îndiferite industrii, permițând aprecierea calității acestora. Pentru caracterizarea cât mai completă a calității unui produs, pot fi aplicate mai multe metode de analiză, a căror alegere ține seamă de următoarele criterii: precizia urmărită, cantitatea de produs avut la dispoziție pentru analiză, timpul necesar efectuării unei analize, viteza, costul și ușurința efectuării analizei. Precizia metodelor de analiză trebuie să fie suficientă pentru obținerea unor rezultate corecte și reproductibile.

Studiul mărfurilor se face prin intermediul mai multor metode, având la bază concepția, potrivit căreia, produsele sunt considerate ca un sistem de structuri și funcții care participă în proporții diferite la stabilirea niveului calitativ, la un moment dat.

Principiile de bază ale merceologiei de cercetare a calității produselor sunt: – stabilirea concordanței dintre produs și necesitate, realizat în condiții de eficiență economică la beneficiar și producător;

– integrarea rezultatelor parțiale într-un sistem logic, științific, în vederea constituirii întregului, si anume a calității produsului;

– completarea reciprocă a metodelor pentru obținerea rezultatului final și cât mai exact al calității produsului ( determinări de laborator și organoleptice). Se utilizează următoarele metode de cercetare a mărfurilor:

– metode generale: analiza și sinteza; – metode specifice: psihosenzoriale și experimentale.

Analiza presupune descompunerea unui sistem, produs sau concept în elemente componente în vederea studierii separate și treptate a acestora. Se realizează mental sau material ( analize chimice și fizice ) în urma cărora se stabilește după caz, compoziția, structura, modul de alcătuire, etc. La ora actuală s-a trecut de la cercetarea analitică la cea modernă ( analiza în picături sau micoanaliza, analiza instantanee ) care compensează dezavantajele primei, cum ar fi: durata determinărilor și caracterul rezultatelor, în schimb reclamă tehnică foarte costisitoare.

Sinteza reprezintă o metodă generală prin care se reunesc elementele obținute dintr-o descompunere anterioară. Principiul sintezei este opus principiului analizei, deoarece are ca scop reconstituirea unui sistem, obiect, produs, concept, etc. Are utilitate larga pentru merceologia industrială în zona așa numitelor produse sintetice: produse chimice, medicamente, materiale plastice, cauciuc, fibre textile sintetice, etc.

Metodele psihosenzoriale și metodele experimentale se pot utiliza singure sau amândoua, completându-se reciproc, constituind baza și izvorul cunoașterii stiințifice, numită și ,, treapta senzorială a cunoașterii”. Metodele psihosenzoriale, numite și organoleptice, care sunt bazate pe utilizarea simțurilor, care sunt prelucrate la nivelul sistemului nervos, sunt cele care oferă primele informații cu privire la culoare, mărime, aspect exterior, gust, grad de prospețime sau degradare etc. Metodele psihosenzoriale au o largă aplicabilitate in cunoașterea mărfurilor, iar pentru unele mărfuri sunt hotărâtoare în aprecierea calității. Aceste metode sunt rapide și economice. Domeniile cum sunt producția și comerțul cu bunuri alimentare și industriale sunt dependente în cea mai mare măsură de metodele senzoriale. Metodele psihosenzoriale s-au dezvoltat și perfecționat mult în ultima perioadă de timp, tinzând spre constituirea unei discipline de sine stătătoare, numită ,,senzorică” . Metodele experimentale numite si metode de laborator,se bazează pe observație, raționament, analogie, sinteză și analiză. Ele sunt obiective, dar pentru aceasta trebuie să reproducă condițiile reale de exploatare a produsului. Metodele experimentale se folosesc pentru cercetarea calității produselor prin testări, analize, măsurători, simulări, care tind să reproducă cât mai precis condițiile reale care se vor găsi în timpul utilizării efective. Interpretând datele obținute în urma analizei, se evaluează cu o anumită aproximație comportarea produsului în exploatare.

Metodele experimentale, datorită preciziei, a obiectivității ridicate, sunt standardizate într-o măsură mult mai mare față de cele psihosenzoriale. Pentru a se obține rezultate cât mai bune din privința nivelului calitativ al mărfurilor este necesar, de multe ori să se coreleze rezultatele obținute prin două tipuri de metode: psihosenzoriale și experimentale. Modalitățile de cercetare în știința mărfurilor se referă la formele de raționament în abordarea obiectului cercetat, cum ar fi:

• Inducția care presupune orientarea raționamentului de la particular către general, de la fapte spre concepte ( aplicată la cercetarea proprietățile mărfurilor);

• Deducția care presupune orientarea raționamentului de la general spre particular, de la abstract către concret ( aplicată la sistematica și cercetarea calității);

• Comparația care presupune evidențierea asemănărilor și deosebirilor dintre doua elemente abstracte sau concrete ( aplicată în cercetarea comparativă a calității);

• Abstractizarea este modul prin care se separă proprietățile comune de proprietățile ce diferă;

• Generalizarea este cea care permite extinderea unei proprietăți de la o mulțime de obiecte dată la o clasă ale cărei obiecte satisfac aceasta proprietate;

• Clasificareea constă în gruparea unor elemente pe clase după anumite criterii.

În literatura de specialitate comparația, abstractizarea, generalizarea și clasificarea sunt considerate ca fiind operații logice cu obiecte.

2.2 Tipuri de analize folosite în cercetarea mărfurilor

a) Analiza structurală

Prin această analiză se studiază structura produsului. Această analiză este asociată și cu analiza compoziției, deoarece permite identificarea naturii materiilor prime și, uneori, se fac aprecieri asupra calității în funcție de ponderea diferitelor părți structurale ( identificarea naturii fibrelor dintr-un produs textil sau a proporțiilor de proteine, glucide, lipide și a altor substanțe din produsele alimentare).

De exemplu, la produsele alimentare se urmărește compoziția lor chimică. La mărfurile textile, prin analiza structurii fibrelor la microscop, putem constata tipul de lână din produsul textil ( merinos, țigaie, țurcană). Analiza structurală se completează adeseori cu analiza comparativă.

Acest tip de analiză are și o importanță economică, deoarece natura și ponderile materiilor prime influențează nu numai calitatea, ci și costul care se repercutează asupra prețului de vânzare și acesta influențează gradul de acceptare al produsului în consum.

b) Analiza funcțională

Se aplică în special produselor cu un grad înalt de tehnicitate și permite determinarea caracteristicilor tehnico-funcționale. Această analiză necesită laboratoare special dotate, instalații de testări, de simulări, precum și personal calificat.

Importanța acestei analize crește din ce în ce mai mult, datorită extinderii grupei de mărfuri de folosință îndelungată, la care proprietățile tehnico-funcționale au o pondere însemnată față de celelalte grupe de proprietăți.

c) Analiza comparativă

Această analiză se referă la structurile, funcțiile, eficiența economico-socială a produsului, toate aceste aspecte privite în relație cu un tip sau cu un grup de produse.

Prin analiză comparativă se face și ierarhizarea valorilor de întrebuințare, printr-o gradarea a calității. De exemplu, la produsele ceramice de uz casnic, un serviciu de cesti de cafea din porțelan, cu același model, cu aceeași capacitate, poate să se comercializeze în patru calități, datorită unor caracteristici de calitate diferite. Analiza comparativă se folosește mult atunci când se compară produsele indigene, cu produse din import, dar cu utilități similare. Astfel se pot stabili anumite raporturi care ne permit să apreciem valoarea de întrebuințare a unor produse, ca parte a unui grup de valori pe piața internă sau externă. Analiza comparativă se utilizează foarte des în relațiile comerciale, cu toate că nu oferă întotdeauna concluziile cele mai bune, datorită faptului că nu există criterii unice de apreciere a calității, iar numarul proprietăților variază între limite largi, ceea ce îngreunează ierarhizarea corectă a produselor și serviciilor în funcție de nivelul calității. Prin utilizarea indicatorului sintetic al calității și eficienței economice, analiza comparativă capătă o mai mare obiectivitate și precizie în ordonarea corectă a produselor și serviciilor în funcție de raportul calitate-preț.

Pentru ca analiza să-și atungă scopul, este necesară stabilirea riguroasă a criteriilor de comparație. Acestea trebuie să fie acceptate de comerț, de utilizatori, să permită aprecierea corectă a relațiilor dintre produse.

d) Analiza tehnică a valorii Această metodă a început să fie folosită în țara noastră în anul 1971. Se folosește atât în sectorul comercial, cât și în sectorul industrial. Are ca obiectiv stabilirea unor corelații raționale între elementele valorii de întrebuințare și calitate, raportate la gradul de satisfacere a necesităților și costul valorii de întrebuințare.

Analiza tehnică a valorii este desprinsă din tehnica de management. Între analiza valorii și analiza tehnică a valorii există raporturi de interdependență. Astfel, marfa poate fi descompusă în elemente ale valorii de întrebuințare totale, până la individualizarea proprietăților. Proprietățile se pot apoi ierarhiza după importanță, sau după nivelul lor calitativ. Deoarece marfa este necesară tocmai datorită proprietăților ei, cu cât acestea vor fi mai multe și de calitatea dorită, cu atât marfa va avea o valoare mai mare. Analiza valorii relevă faptul că 80 din costuri se stabilesc în faza de concept, de definire a conceptului. Îmbunătățirea calității în faza de execuție reprezintă doar 20% din costuri. Din acest motiv, analiza tehnică a valorii este concentrată în faza de concept a produsului, atunci când se stabilesc valori de întrebuințare ale acestuia, în concordanță cu eforturile economice pentru satisfacerea necesităților la un preț cât mai optim. Urmărește pe fiecare produs/serviciu stabilirea unor corelații raționale între aportul părților, subansamblelor sau a funcțiilor ( proprietăți, caracteristici) la utilitate ( valoarea de întrebuințare a întregului) raporatate la: costul și gradul de satisfacere al nevoii. Scopul analize constă în reducerea costurilor inutile și o creștere a calității produselor prin optimizarea funcțiilor.

e) Analiza morfologică Se bazează pe analiza tehnică a valorii. Această metodă presupune cunoașterea principalelor proprietăți ale produselor, precum și nivelul de performanță al acestora. Datele respective se trec într-un tabel morfologic pe baza căruia se analizeză și se combină caracteristicile ( funcțiile) produsului, pentru ca apoi să se constate în ce măsură sunt satisfacute cererile consumatorilor, ce caracteristici trebuie îmbunătățite sau adăugate pentru obținerea unor produse noi, competitive, ce tehnologii trebuie aplicate pentru obținerea unor produse solicitate de beneficiari.

Analiza morfologică pusă la punct de Zwicky presupune realizarea urmatorului demers:

– descompunerea produsului în funcție de cele mai importante dimensiuni ale acestuia;

– pentru fiecare dimensiune se caută toate soluțiile posibile;

– se procedează la combinare a soluțiilor identificate, cu scopul de a găsi idei noi de produse. De exemplu, un produs poate fi descompus în patru dimensiuni: A, B, C și D. Fiecărei dimeniuni îi sunt specificate anumite soluții: pentru dimensiunea A, există soluțiile A1, A2, A3, etc.; pentru dimensiunile B, există soluțiile B1, B2, B3, ETC. Din combinarea soluțiilor fiecărei dimensiuni, pot rezulta noi idei, precum: A3B1C2D3. Deci, analiza morfologică poate ca prin observații anterioare și posterioare utilizării produsului, să conducă la o noua proiectare, la o realizare tehnologică superioară, la o înbunătățire a calității produsului.

f) Analiza sistemică Se referă la produs – necesitate – cost – eficiență economică. Aceasta înseamnă că nici un produs nu se obține dacă nu este necesar, respectiv daca nu satisface anumite cerințe. Dar calitatea produsului trebuie să ducă la obținerea unui cost cât mai optim, atât pentru producător, cât și pentru consumator. În esență, proprietățile principale ale mărfurilor ( care reprezintă de fapt valorile de întrebuințare ale acestora), trebuie raportate la costul produselor și la necesitățile de consum. Analiza sistemică este cea mai corespunzătoare dintre toate tipurile de analiză a mărfurilor. Pentru realizarea unui raport cât mai optim între cele patru elemente arătate, este necesar să se cunoască piața foarte bine, deci să existe o politică de marrketing bine gândită, urmărită prin tehnici de management. Spre deosebire de analiza tehnică a valorii care este importantă în special în producție, analiza sistematică este mai folositoare atunci când urmărim utilitatea și consumul produsului, eficiența exonomică și socială a acestuia.

În concluzie, metodele și tipurile de analize pe care merceologia le aplică la cercetarea mărfurilor, sunt foarte variate. Alegerea metodelor și a tipurilor de analiză diferă în funcție de obiectivele cercetării merceologice, de scopul cercetării, de durata și costul analizelor, de posibilitățile reale de executare, de importanța și

valoarea rezultatelor care se vor obține.

Capitolul 3. Studiul de caz

Coca-Cola

Coca-Cola este o băutură răcoritoare, carbogazoasă, produsă de The Coca-Cola Company, cu sediul în Atlanta, Georgia. În prezent, Coca-Cola este cea mai consumată băutură răcoritoare din lume. Este denumită simplu, Coke (o marcă a The Coca-Cola Company în Statele Unite ale Americii din 27 martie, 1944) sau (în Europa și America) cola sau pop. Coca-Cola a fost inventată la sfârșitul secolului al XIX-lea de John Pemberton, un farmacist din Atlanta. Inițial a fost brevetată ca medicament. Mai târziu, licența a fost cumpărată de omul de afaceri, Asa Griggs Candler. Tacticile de marketing folosite de acesta au condus produsul spre dominarea pieței băuturilor răcoritoare în secolul al XX-lea.

Aroma distinctivă de "cola" se obține în principal din amestecul de zahăr, ulei de portocală, ulei de lămâie și vanilie, restul ingredientelor având doar contribuții minore.

Compania produce concentrat, care este apoi vândut la diverși îmbuteliatori de Coca-Cola licențiați, din întreaga lume. Îmbuteliatorii, care dețin contracte teritoriale exclusive cu societatea, fabrică produsul finit în cutii și sticle, din concentrat în combinație cu apă filtrată și îndulcitori. Îmbuteliatorii apoi vând, distribuie și comercializează Coca Cola în cutii și sticle în magazinele de vânzare cu amănuntul și prin mașinile automate de vânzare. Coca-Cola Company vinde de asemenea concentrat pentru vânzări la dozator, către marile restaurante și distribuitorii de servicii alimentare.

Coca-Cola a fost vândută în sticle, pentru prima dată pe 12 martie 1894. Cutiile de Coke au apărut pentru prima dată în 1955. Prima îmbuteliere de Coca-Cola a avut loc în Vicksburg, Mississippi, la Biedenharn Candy Company în 1891. Proprietarul acesteia era Joseph A. Biedenharn. Sticlele originale au fost sticlele Biedenharn, foarte diferite de modelul „hobble-skirt” de mai târziu, care este acum atât de familiar.

Din anul 1989, a început să fie promovată și în România.

Încep prin a prezenta o parte dintre proprietățile sucului , deoarece este important pentru noi, ca și consumatori, să cunoaștem proprietățile produselor pe care le consumăm. Mărfurile, respectiv produsele alimentare posedă mai multe proprietăți naturale, care le fac utile oamenilor. Principalele proprietăți ale sucului sunt:

Proprietăți tehnico-funcționale ( tehnologice, fizice, chimice, optice): Proprietățile tehnologice se referă la procesul de fabricare al sucului.

Proprietetile tehnologice

Descrierea procesului tehnologic de obtinere a sucului COCA-COLA :

Procesul tehnologic reprezintă acea parte a procesului de productie în care au loc transformările materiei prime în produs finit.Transformările sunt directe, de natura calitativă și cantitativă. Transformarea cantitativă și calitativă presupune schimbarea fomei, dimensiunilor și a calitații suprafețelor prelucrate a materiei prime de mijloacele de muncă acționate de forța de muncă.

Coca-Cola este o băutură răcoritoare americană obținută din frunze de coca decocainizate. Numele provine de la două din ingrediente: frunzele de coca și boabele de cola. Aroma specială de "cola" provine in principal din amestecul de zahăr, ulei de portocală, ulei de lămaie și vanilie.

TEHNOLOGIA DE FABRICARE

Pregatirea materiei prime reprezintă primul pas în prepararea băuturilor .Înainte ca fructele să fie procesate acestea trebuie sa fie sortate, cântărite, spălate etc. Procesul continua prin curățarea fructelor, stoarcerea și filtrarea lor.Alte operatii care au loc asupra materiei prime sunt: prepararea prin fierbere, adaugarea siropului de zahăr, adăugarea aditivilor și a celorlalte ingrediente; urmeaza să se amestece, să se agite, se răcesc apoi se impregnează cu dioxid de carbon , iar in cele din urmă se depozitează. Aceste transformări , termice și mecanice se efectuează în vase speciale din inox.

Băuturile răcoritoare se prepară după diverse rețete, folosind una sau mai multe din materiile prime.

Este foarte important ca apa să fie dezaerată și dedurizată pentru a asigura o conservare mai bună a băuturii.

Sticlele cu băuturi răcoritoare,se depozitează introduse în navete din material plastic sau polietilenă, se paletizează în stive, pe loturi, în depozite curate, răcoroase, ferite de razele solare sau îngheț cu temperaturi de 2-10˚C.

Aditivii folosiți de Coca Cola pentru prepararea băuturii răcoritoare sunt admiși de lege și sunt următorii:

-Antioxidanți: ajută la păstrarea alimentelor prin protejare împotriva oxidării

-Acidifianți: substanțe care cresc aciditatea unui produs alimentar

-Stabilizatori: substanțe care fac posibilă menținerea proprietăților fizico-chimice ale alimentelor.

Aromatizanți se împart în trei categorii :

 Substanțe aromate naturale (se obțin prin procese fizice din materii prime de origine animal sau vegetală)

 Substanțe identic natural(componentele sunt obținute prin sinteză dar sunt identice cu cele naturale)

 Substanțe artificiale(obținute prin sinteză, sunt diferite de cele naturale prin structură și compoziție)

Proprietățile fizico-chimice

Pentru pãstrarea consistenței produselor alimentare se folosesc emulgatorii, stabilizatorii,agenții de îngroșare sau umectanții. Aditivii aparținând acestor categorii menționate influențeazã pozitiv pãstrarea consistenței și texturii produsului alimentar în care sunt încorporați. Pentru îmbunãtãțirea sau pãstrarea valorii nutritive a unui produs alimentar se pot utiliza vitamine ,sãruri minerale; În vederea extinderii termenului de valabilitate se utilizeazã antioxidanți și substanțe care au rolul de a intensifica acțiunea substanțelor antioxidante; În scopul îmbunãtațirii caracteristicilor senzoriale ale produselor alimentare se folosesc aditivi aparținând aromatizanților ,coloranților; Pentru mãrirea conservabilitãții produselor alimentare și a stabilitãții acestora se utilizeazã substanțe conservante.

Proprietăți dietetice

Chiar daca multe dintre ele sunt declarate a fi produse naturale, majoritatea bauturilor racoritoare au in componenta lor si aditivi chimici. Cel mai des folosit este acidul citric (E 330) sau sarea de lamaie precum si inlocuitorii de zahar ca aspartanul.

O sticla de suc carbogazos contine aproximativ:

– 10 lingurite de zahar,

– 250 de calorii (50 cal/100 ml) fiind plina de coloranti,

-sulfite (saruri ale acidului sulfuros)

-indulcitori artificial

În ceea ce privește capitolul doi al lucrării, am vorbit despre Metodele de cercetare a mărfurilor și Tipurile de analiză utilizate în cercetarea mărfurilor.

Astfel, încep prin a prezenta și exemplifica pe produsul ales, principalele metode de cercetare a mărfurilor, și anume:

– metode organoleptice ( psihosenzoriale)

– metode experimentale ( de laborator).

I .Metoda organoleptica

Proprietățile organoleptice ale sucului sunt date de:culoarea,miros,gust și aroma sucului.

Mirosul: este caracteristic fiecărui tip de suc,plăcut, fără mirosuri străine.

Culoarea : neagr ă

Gustul și aroma sucului : gust proaspat de lamaie verde.

În general sucul este dulce, aromat în funcție de tipul fructului din care provine.

Aroma fructului materie primă trebuie să fie percepută imediat și trebuie să corespundă cu ceea ce este trecut pe ambalaj. Dacă se percepe o altă aromă înseamnă că sucul prezintă defecte de fabricație.

II. Metoda experimentala Aceasta se bazează pe observație, analogie, analiză și sinteză. Ele sunt obiective, dar pentru aceasta trebuie să reproducă condițiile reale de exploatare a produsului. În continuare, am să va prezint 2 tipuri de analize folosite în cercetarea sucului Coca-Cola.

1.Analiza structurală- aceasta urmarește compoziția chimică a sucului .La fabricarea bãuturii rãcoritoare carbogazoase de tip COCA-COLA se folosesc aditivi care aparțin unor clase diferite dupã cum urmeazã:

Dioxidul de carbon(CO2) este un gaz natural care se gãsește în mod normal în atmosferã ,dar rezultã și din metabolismul uman și diverse fermentații care au loc în produsele alimentare și bãuturi. Este utilizat în bãuturile carbonatate pentru efectul effervescent pe care îl imprimã, la ambalarea produselor în atmosferã și modificatã și la obținerea cremelor.

Caramelul este un colorant alimentar ce se obtine prin tratarea termica a carbohidratilor in prezenta acizilor, bazelor sau a sarurilor. Culoarea sa variaza de la galben sters la maro inchis.

E 150 este cel mai folosit colorant la nivel mondial (cele 4 tipuri) si poate fi gasit in aproape toate tipurile de alimente si bauturi.

Acidul fosforic se găsește în mod natural în multe fructe și legume. La scară industrială este produs din minereu de fosfat. In industria alimentară se utilizează ca regulator de aciditate. Crește permeabilitatea sării în cărnuri și este antioxidant. Se folosește în multe produse, în special Coca-Cola, Pepsi, produse din carne și brânzeturi.

Aspartamul este singurul dintre îndulcitori pe care organismul uman îl poate descompune. La36ºC metanolul se transformã în aldehidã formicã și acid formic. Gradul de dulce al aspartamului este corelat invers cu concentrația de zahãr. Astfel, la o concentrație de 3%zahãr aspartamul este de 215 ori mai dulce decât zaharoza ,dar la o concentrație de 10% a zaharozei este de numai 133 ori mai dulce decât zaharoza. Doza zilnicã recomandatã este de50mg/kilogram corp.

Informatii nutritionale pentru 100ml: din cantitatea zilnica estimata, bazata pe o dieta de2000kcal:

-valoare energetica: 62kcal

-proteine 0g

-glucide 10,6g din care zaharuri 10,6g

-lipide 0g din care: acizi grasi saturati og, fibre 0g, sodiu 0g.

Fiecare portie de 250ml contine:105kcal(5%)Zaharuri 27g(29%)Lipide 0g(0%)Acizi grasi saturati 0g(0%)Sodiu 0g(0%)

2.Analiza comparativă Pentru realizarea analizei comparative, am ales să compar două mărci foarte cunoscute pe piață de către toți consumatorii.

Astfel am ales mărcile Coca-Cola si Pepsi-Cola .

În cele ce urmează, compar cele doua mărci Coca-Cola si Pepsi Cola dupa

mai multe criterii și anume:

– analiza mărcii

– poziționarea mărcii

– ambalajul

– publicitatea

– publicul țintă

– tehnici de promovare

– gama de produse

– prețul

– concurenții

– analiza SWOT

Coca Cola

1.Analiza marcii

Cea mai mare companie producatoare de băuturi răcoritoare din lume este The Coca Cola Company; este cel mai mare producator,distribuitor si comercializant de bauturi ne-alcolice si siropuri . Este una dintre cele mai mari corporații din SUA și este cunoscută in special datorită produsului ei cel mai renumit, Coca Cola, inventat in anul 1886 de John Stith Pemberton.

Pe piața româneasca The Coca Cola Company este prezentă prin intermediul Coca Cola România, care este reprezentantul companiei americane The Coca Cola Company și care deține mărcile și produce concentratele. Al doilea reprezentant al firmei este Coca Cola HBC România, care produce, distribuie și vinde produsele.

Compania deține în România, fabrici în București, Ploiești, Iași, Timișoara și Vatra Dornei .

În portofoliul Coca-Cola România se regăsesc băuturile răcoritoare Coca-Cola, Sprite, Fanta, sucurile Cappy, ceaiurile Nestea, băutura energizantă Burn și apa minerală Dorna.

Produsul care a dat cel mai cunoscut gust s-a nascut in Atlanta, Georgia, la data de 8 mai 1886. Dr. John Styth Pemberton, un farmacist local, a produs conform legendei siropul pentru Coca-Cola intr-un vas de arama pe un trepied, in curtea din spatele casei sale. A dus un borcan cu noul produs la farmacia “Jacob’s” de pe aceeasi strada, unde a fost testat, declarat “excelent” si pus in vanzare cu cinci centi paharul. In mod intentionat (sau in mod accidental, nu se cunoaste exact), noului sirop i-a fost adaugata apa carbonatata pentru a produce o bautura care a devenit dintr-o data “ Delicioasa si Racoritoare”, o tema ce continua sa se auda astazi oriunde se savureaza Coca-Cola.

Considerand ca “cei doi C vor arata bine in reclame” Frank Robinson, partenerul si contabilul doctorului Pemberton, a sugerat numele si a scris cu acest scris unic marca inregistrata .

Primul slogan "Setea nu tine cont de anotimp" face ca Coca-Cola sa treaca de la a fi perceputa ca o bautura de vara, la o bautura perfecta indiferent de sezon.

Misiunea companiei este de a darui oamenilor un gust răcoritor, de a se menține pe primul loc pe tipul de piață în care activează. Cei de la Coca-Cola pun accentul pe calitate și pe satisfacerea nevoilor clienților într-un mod cât mai eficient.

2.Pozitionarea marcii

Coca-Cola este una dintre cele mai cunoscute mărci din lume. Însă puțină lume conștientizeză că, de fapt, Coca-Cola nu este o companie, ci o constelație de companii mai mici sau mai mari care promovează, produc și distribuie băutura răcoritoare. Coca-Cola este o franciză și nu de ieri, de azi, ci de peste un secol, iar acest mod de organizare a fost esențial pentru popularizarea mărcii.

Cand vorbim de Coca Cola, vorbim de mult mai mult decat o bautura racoritoare, un produs. Coca Cola este un brand, un simbol cunoscut in toata lumea. Sticla si sigla Coca-Cola sunt cele mai recunoscute simboluri comerciale din intreaga lume.

In 2011, compania a fost desemnata cel mai valoros brand din lume.

Compania Coca Cola a inceput sa se dezvolte puternic inca din anii '20, ajungand in prezent sa se vanda in peste 200 de tari. Ideea celor de la Coca-Coca a fost una foarte simpla, dar care s-a bucurat de un succes enorm, creearea unui moment racoritor in schimbul unei mici sume de bani, de sute de milioane de ori pe zi, chiar de miliarde de ori pe zi.

In decursul a mai bine de un secol de existenta, Coca-Cola ramane un simbol al bauturilor racoritoare de calitate si poate cel mai bun exemplu al unei povesti de marca, ce se bucura de un imens succes.

3.Ambalajul

Pana la jumatatea deceniului al saselea, lumea Coca-Cola era definită de sticla contur, de sase uncii si jumatate sau de paharele in forma de clopot pentru dozatoare. Odata ce consumatorii au inceput sa ceara varietate, compania a raspuns cu ambalaje noi, tehnologie noua si produse noi.

In 1955, Compania a introdus sticlele de 10,12 si 26 uncii (8 uncii=aprox. 240ml) de format adecvat consumului unei familii, sticle care au avut un success imediat. Cutiile de metal, realizate pentru prima oara pentru fortele armate de peste ocean, s-au gasit pe piata din 1960. Apoi dupa ani de cercetari in domeniul sticlelor de plastic pentru bauturi racoritoare, Compania a introdus in anul 1977 ambalajele PET la dimensiunea de doi litri.

Culoarea roșie este foarte importantă în promovarea mărcii, fiind o culoare extremă și intens emoțională. Această culoare evocă agresivitate, pasiune, forță, vitalitate, dragoste, pericol,avertizare, impulsivitate, acțiune, aventură. De asemenea, această culoare are menirea de a atrage atenția potențialilor cupărători. Culoarea roșie face papilele gustative să devină mai sensibile,stimulează pofta , transformând mai ușor reacțiile în reflexe condiționate.

4.Publicitatea

De 130 de ani, compania Coca-Cola crede în publicitate, iar această atitudine a plasat-o în topul preferințelor consumatorilor. Brandul a reușit să inspire viața oamenilor, care au aderat la valorile mărcii, iar campaniile de publicitate au jucat întotdeuna un rol important, fiind inovatoare și reușind să creeze o legătură specială cu consumatorii.

Coca – Cola atinge viețile a milioane de oameni în fiecare zi, devenind o parte specială a activităților cotidiene. Totodată, brandul este și va rămâne un exemplu pozitiv în publicitate, iar în rândul consumatorilor poate fi considerat un simbol al distracției și tinereții, mixul brandului cu muzica și culoarea trasformând Coca-Cola într-un love brand.

Produsul care a dat lumii gustul cel mai cunoscut s-a născut în Atlanta, la 8 mai 1886. În acea perioadă, nu existau afișe, spoturi radio sau TV pentru a face reclamă noului produs. Astfel, pentru a informa consumatorii cu privire la apariția noii băuturi răcoritoare, John Pemberton, creatorul Coca – Cola, împreună cu contabilul său, Frank Robinson, au decis să distribuie cupoane gratuite locuitorilor din Atlanta. În schimbul acestora, consumatorii primeau gratis un pahar de Coca-Cola.

Într-o perioadă în care publicitatea se baza doar pe portrete grafice, agenția William Cheever D’Arcy a creat în 1906 o campanie al cărui impact grafic se bazează pe ilustrarea unei săgeți curbate, indicând logo-ul. Aceasta soluție grafică este folosită de Coca-Cola de peste un deceniu.

Pentru încurajarea consumului băuturii răcoritoare pe tot parcursul anului 1931, agentia D’Arcy îl alege pe Haddon Sundblom pentru a contura o imagine a lui Moș Crăciun. Astfel, în decembrie 1931, Sundblom conturează legendarul personaj, folosind drept inspirație un vecin vesel cu fața roșie, veșnic înconjurat de copii, pe care l-a îmbrăcat în culorile tradiționale Coca-Cola, roșu și alb.

Primul spot TV Coca-Cola a rulat în anul 1950. Mijloacele erau încă în fază experimentală, doar câteva orașe beneficiind de stații TV în Statele Unite ale Americii. Pentru a face față provocărilor impuse de noile canale media, în 1956, Coca-Cola înlocuiește agenția D’Arcy cu McCann-Erickson, care creează două campanii TV, The Sign of Good Taste și Be Really Refreshed în care se folosesc toate mijloacele disponibile acestui mediu: animații, stop cadru și vedete.

În 1993, publicitatea Coca-Cola putea fi rezumată prin doar două cuvinte: „Întotdeauna Coca-Cola”. Cel mai celebru dintre ele este „Aurora Boreală”, în care binecunoscutul urs polar savurează o Coca-Cola.  
De-a lungul timpului, interpreți celebri ca The Supremes, Ray Charles, Aretha Franklin, Jan and Dean, Roy Orbison și The Coasters au interpretat fiecare în stilul său jingle-urile reclamelor. 

În 2009, a fost lansată campania globală Coca-Cola „Deschide și savurează fericirea” care îndeamnă consumatorii să caute momente de fericire în imediata lor apropiere, în viața de zi cu zi și să se bucure de ele împreună cu cei din jur. Noua platformă, ne demonstrează că, deși trăim o viață modernă, stresantă și plină de provocări, există multe momente de fericire pe care putem să ni le creăm și pe care le putem împărtași cu cei din jur. Coca-Cola este antidotul pentru grijile cotidiene ale vieții moderne.
In anul 2011, Coca-Cola a lansat o nouă campanie globală, care le oferă tinerilor acces complet în lumea muzicii. Brandul energizează universul adolescenților, îmbinând pasiunea acestora pentru muzică cu talentul creativ al unora dintre muzicienii de top ai lumii. Până la urmă formula Fericirii = Coca – Cola + Muzică. Fabrica de fericire

Între 3 iunie și 14 iulie 2011 în toate fast food-urile MCDonalds la orice meniu mediu sau maxi cu excepția Happy Meal consumatorul primea un pahar de colecție Coca Cola. În fiecare săptămână culoarea paharului era diferită. În total au fost 5 culori (5săptămâni de promoție): galben,verde, albastru, mov, roz, gri (negru).

Anul acesta ,Coca-Cola sustine campionatul national de fotbal, este partener official Uefa Euro 2016, sub fiecare capac de Coca-Cola exista un cod promotional , cu care poti castiga bilete la Uefa Euro 2016 si mii de alte premii.

În timpul celor 130 de ani, Coca – Cola a reușit să aducă consumatorii mai aproape unii de ceilalți, atât la ocazii speciale, cât și la evenimente speciale. A reușit să transmită emoții, energie, experiențe muzicale, nonconformism, distracție în rândul tinerilor, indiferent de sex, rasă sau culoarea pielii.

În România, ca în toate țările în care își desfășoară activitatea, Coca-Cola deține și funcționează pe baza unui sistem propriu, incluzând toate verigile necesare producerii și distribuției produselor către consumatori. Aici, Sistemul este format din Coca-Cola România (filială a The Coca-Cola Company, proprietarul mărcilor înregistrate) și partenerul său, Coca-Cola Hellenic (CCH) România, care îmbuteliază și distribuie produsele Coca-Cola sub licența The Coca-Cola Company în România).

Promovarea on-line a ajutat foarte mult imaginea Coca-Cola, îmbunătățind-o și sporind încrederea consumatorilor în aceasta, deși compania nu s-a axat în mod special pe acest tip de promovare. Acordarea unei atenții sporite mediului on-line înseamnă pentru Coca-Cola creșterea notorietății și îmbunătățirea imaginii la costuri mult mai scăzute și într-un timp mult mai scurt decât permite mediul offline.

5.Publicul tinta

Piața țintă reprezintă un segment de piață selectat, asupra căruia firma își concentrează eforturile și acțiunile de marketing. Produsele Coca-Cola se adreseaza unui segment amplu, întregii populații, exceptând copiii foarte mici. Din perspectiva pieței produsului, pentru aceste produse se practică un marketing global deoarece amprenta culturală nu contează ca la alt tip de produse.

6.Tehnici de promovare

Ca parte a unei strategii globale, Coca-Cola a adoptat in mai 2004 noua imagine a marcii in Romania; prin solutii grafice cu impact rational, emotional si estetic, aspectul etichetei si elementele de identitate vizuala au fost aliniate la standardele contemporane pentru a intari relatia produsului cu consumatorii sai. Noua identitate grafica a fost comunicata printr-o ampla campanie legata de produs, bazata pe trei componente: cea rationala, componenta emotionala, precum si o abordare speciala pentru tineri, prin care acestia au descoperit in Coca-Cola simbolurile dinamice ale stilului lor de viata.

Compania Coca-Cola opteaza pentru strategia „pull”, actionand asupra orientarii preferintelor consumatorilor catre marca, ceea ce inseamna investitii insemnate in publicitate. Vom folosi urmatoarea structura a mixului promotional:

Promovarea vanzarilor presupune utilizarea unui ansamblu divers de instrumente specifice, majoritatea pe termen scurt, destinate sa stimuleze achizitionarea mai rapida sau intr-un volum mai mare a produselor Coca-Cola. Un obiectiv de marketing pe termen scurt este cresterea frecventei de cumparare si cresterea volumului vanzarilor a bauturilor racoritoare.

Pe termen lung, publicitatea incearca sa educe si sa intretina atitudinea consumatorului cu privire la marca Coca-Cola prin comunicarea valorilor acesteia; in schimb, promotiile se desfasoara pe perioade scurte si pot doar sa influenteze comportamentul imediat (si nu atitudinea). Asa cum sunt si numite – promotiile de vanzari – sunt actiuni pe termen limitat, menite sa incurajeze vanzarile. Obiectivul de marketing pe termen lung este crearea imaginii Companiei. In cadrul acestuia, Compania Coca-Cola isi propune sa fie perceputa ca o bautura racoritoare a intregii familii, mai ales a tinerilor, cu o gama larga de produse de o calitate deosebita.

In ceea ce priveste noua tema Coca –Cola – „Viata are gust” – aceasta nu schimba cu nimic proprietatile marcii, ci aduce o noua filosofie. Viata de zi cu zi e plina de intamplari de care ne amintim intotdeauna cu placere. Este vorba de acele intamplari care te fac sa simti ca traiesti, sa te bucuri, care iti schimba intr-o clipa starea de spirit.

7.Gama de produse

Coke Classic

Acest produs a fost introdus în 1886 de către un farmacist și a fost vândut la o scară mică. Nua fost o băutură carbogazoasă, la momentul lansării, dar dezvoltarea sa ulterioara ca bauturaacidulata a dus la perceptia acesteia in rindul oamenilor ca o bautura racoritoare

2.Vanilla Coke

Gust fin de vanilie a fost adaugat in bautura Coke Classic, pentru a-i da o senzație reconfortantă.Lansarea acestui produs a avut loc in 2002. Milioane de oameni au fost curiosi delansarea acestuinou produs. Totusi, Vanilla Coke nu a fost considerat un mare succes precum Coke Clasic.

3.Diet Coke / Coca Cola Light

Diet Coke a fost lansat în 1982, anul in care goana dupa dieta si a produselor fitness areprezentat o majora preocupare in randul populatiei. În doar un an de la introducerea acestui tipde bautura racoritoare, aceasta a devenit bautura cu cota cea mai mare de vanzari în America. Diet Coke a fost si ramane una dintre băuturile ideale pentru fitness si sanatatea oamenilor. Arome suplimentare au fost adăugate la portofoliul de Coke Diet, fapt ce a dus la atragerea unuidivers numar de consumatori

4.Coca-Cola Zero

Datorita unei combinatii deosebite de arome, gustul lui Coca-Cola Zero este foarte aproapede cel al Coca-Cola Clasic. Coca-Cola Zero ofera, asadar, gust adevarat dar fara zahar.

Brandul Coca Cola este unul foarte cunoscut la nivel mondial și foarte dezvoltat din toate punctele de vedere. Nu cred că este cineva care nu a auzit și care nu a încercat gustul răcoritor al acestei băuturi extraordinare. Foarte puține produse se pot lăuda cu asemenea perfomanțe în zilele noastre. Așa cum am observat în decursul istoriei, acest brand a trecut prin foarte multe etape și, cu puțin noroc dar și cu ideile strălucite aunor oameni inteligenți, a ajuns să fie poate cel mai cunoscut și consumat produs la nivel mondial.

8.Pretul

O doză de Coca-Cola, cea mai vândută băutură răcoritoare din România, s-a scumpit cu 74% față de anul 2005, însă acum, datorită reducerii TVA la alimente, prețul unei doze s-a redus până la nivelul de 1,74 lei. Anual, în România se vând peste 300 milioane de litri de Coca-Cola, însă anul trecut celebra băutură răcoritoare a avut volume mai mici, ceea ce a tras în jos volumele totale ale îmbuteliatorului Coca-Cola HBC România. Evoluția vânzărilor de Coca-Cola poate fi considerată un indicator pentru mersul industriei băuturilor răcoritoare dat fiind faptul că este cea mai vândută băutură din România.

Evoluția prețului mediu al unei doze de Coca-Cola (lei)

9.Concurentii

„Pe la începutul secolului, COCA-COLA a devenit o stea datorită succesului său. În1902, cu un buget de 120.000 de dolari pentru publicitate, devenise cel mai cunoscut produs din America iar în 1907, 825 din cele 994 de ținuturi din fostele state confederate renunțaseră la alcool. „Cea mai bună băutură de temperanță din țară”, sustineau panourile publicitare.

Imitatorii răsăreau peste tot în țară (numai în 1916, 153 de impostori au fost condamnați de tribunal, printre care și Fig-Cola, Cold-Cola, Cay-Ola, Koca-Nola).În anii douazeci însă COCA-COLA nu mai avea nici un concurrent . Se știe că cel mai mare concurent al firmei Cola-Cola din toate timpurile este compania Pepsi Cola. Rivalitatea dintre cele două este una legendară. Aceste branduri se luptă pentru supremație și scot la fiecare pas câte un nou “As din mâneca”.Totuși fiind prima în această afacere profitabilă, în momentul înființării Pepsi, Coca-Cola vindea deja un milion degaloane pe an, ea fiind liderul pe piață la nivel mondial.

10. Analiza SWOT

Puncte tari

– cel mai cunoscut brand din lume

– Coca Cola este mai valoroasa acum decat niciodata

– raspandita pe glob

– sistemul de calitate de la coca cola

Puncte slabe

-scaderi regionale ale vanzarilor

-preocuparea pentru sanatate

– uneori promovarea nu a fost foarte clara

– structura manageriala descentralizata

Oportunitati

Notorietatea brandului

Oportunitatile de extindere pe pietele noi

Parteneriate cu alte companii puternice

Extinderea portofoliului de produse

Coca cola este partener in foarte multe evenimente

Dezvoltarea de programe educationale

Amenintari

Concurenta puternica a companiei Pepsi

Competitor substituenti

Competitia pentru pret

Nevoia de management anticipative

Vechimea

Economia regionala

Legislatia legata de sanatate

Pepsi Cola

1. Analiza mărcii

PepsiCo Inc. este o companie relativ “tanara”, fiind fondata in 1965, drumul urmat a facut sa devina unul dintre cei mai mari producatori de bauturi racoritoare din lume.Cu marci care au aproape 100 de ani, PepsiCo Inc. a devenit o companie a mileniuluiIII. Meritul companiei este acela ca, odata patrunsa intr-o anumita zona, a “zguduit” piata“alimentelor de mana a III-a”, lucru valabil nu numai in cazul bauturilor racoritoare, dar si in cel al restaurantelor si fast-food-urilor. Marcile si talentul staff-ului au fost armele care au adus succesul companiei. Cea mai veche parte a colosului PepsiCo Inc. format la ora actuala din mai multe companii ce au fuzionat, a fost descoperita in anul 1890.

Povestea Pepsi Cola incepe cu o farmacie in New Bern, Carolina de Nord, si un farmacist numit Caleb Bradham. Scopul lui Bradham a fost sa creeze o bautura carbogazoasa care sa fie atat delicioasa, cat si sanatoasa, sa ajute la digestie si sa ofere mai multa energie. Ca multe alte farmacii in 1896, cea a lui Bradham oferea si bauturi carbogazoase create de el, cu care isi servea clientii. Cea mai populara bautura a lui a fost cea numita “Bautura lui Brad", facuta din apa minerala, zahar, vanilie, uleiuri rare, pepsin si nuci de cola.

In 1898, Caleb Bradham a cumparat, cu intelepciune, numele de marca “Pepsi Cola" pentru 100 USD de la un competitor din Newark, New Jersey. Noua marca a fost inregistrata pe 16 iunie 1903. Vecinul lui Bradham, un artist, a creat designul pentru primul logo Pepsi si astfel 97 de vizualuri s-au dezvoltat pentru prima campanie publicitara. Logoul Pepsi-Cola a fost inregistrat in 1906 si a fost folosit de atunci in numeroase versiuni.

Caleb Bradham, nu numai ca a dezvoltat si realizat formula unei bauturi racoritoare de succes,ci a si formulat teoretic, pentru ca apoi sa puna in practica, o serie de elemente de marketing, ce s-au dovedit a fi o veritabila coloana vertebrala a unei companii de succes. De la acest inceput redus ca amploare, Pepsi – Cola a urmat un traseu plin de sicanele unei competitii acerbe, devenind in zilele noastre, o adevarata “senzatie” internationala.

Strategia companiei Pepsi-Cola a fost, si inca este, aceea de diversificare a portofoliului de produse, erezumandu-se insa numai la bauturi racoritoare, ci penetrand orice ramura care poate sa o ajute sa detina suprematia pe plan mondial in aceasta industrie.Aceasta este ratiunea care face ca Pepsi sa aiba ramuri in industria de snack food, cel mai mare producator de snack chips fiind o parte a companiei PepsiCo.

2. Poziționarea mărcii

Brandul Pepsi este prezent pe piata din Romania din 1966, jucand un rol principal in segmentul bauturilor carbonizate. Sistemul de franciza curent pentru Pepsi a inceput in 1991, cu implicarea Quadrant Amroq Beverages (QAB), ca imbuteliator, care produce si distribuie bauturile sub licenta PepsiCo, impreuna cu produsele proprii.

Compania Pepsi – Cola a intrat in peste 190 de tari si acopera ceva mai putin de un sfert din industria mondiala de bauturi racoritoare.Campaniile publicitare de succes,ambalajul convenient, impreuna cu noile produse si puterea marcilor i-au adus pe cei de la Pepsi, in postura de lideri in lanturile de super-magazine si vanzarile en-gross.

3.Ambalajul

Pepsi a investit milioane de dolari pentru ca ambalajele sa fie mereu „fresh” in ochii consumatorilor, la fel ca produsele pe care le vand.Daca ambalajul din sticla nu a cunoscut modificari dramatice de-a lungul timpului, in schimb dozele au fost veritabile suporturi ale creatiei publicitare. Menirea acestor schimbari a fost fie de a marca anumite evenimente, de a sustine o cauza sau alta ori pur si simplu a fost facute de dragul schimbarii.

Pana in anul 1994 Pepsi se gasea doar in sticla returnabila de 0,25l pentru ca apoi, odata cu cerinta piatei sa se imbutelieze si in pet de plastic de 0.5l si in sticla de 1l. S-a ajuns astazi ca acest produs sa se imbutelieze in urmatoarele ambalaje: sticla 0,25l returnabila, sticla 0,33l nereturnabila, can 0,33l, pet 0,5l, 1l, 2l, 2,5 l .

Sigla este reprezentata de bulina roșie-alb-albastră; aceasta este recunoscuta intr-o clipa, oricine stiind ca apartine celor de la Pepsi.

4.Publicitatea

In 1940 brandul a facut istorie cand primul jingle de publicitate a fost difuzat la nivel national. Jingle-ul era “Nickel Nickel", o reclama pentru Pepsi Cola care se referea la pretul Pepsi. Cantecul “Nickel Nickel" a devenit un hit si a fost inregistrat in 55 de limbi.

De-a lungul timpului, Pepsi s-a bucurat de sprijinul unor cântăreți ca Lionel Richie și Tina Turner și actori precum Michael J. Fox.

În România, Pepsi a fost prima dată introdusă în 1966 și continuă să aibă o vizibilitate a brandului extrem de puternică (“Când spui Pepsi, toată lumea înțelege despre ce vorbești”), relevanta (“Orice ai face, bea Pepsi”) și stimata (“Pepsi își merită poziția de lider pe piață”).

Puțini oameni știu ca Pepsi are o lungă istorie de promovare a brandurilor proprii cu ajutorul celebrităților, ceea ce compania a făcut, cu succes, chiar din 1922. După imaginile rock ale lui Pink, Beyonce și Britney în “Gladiatorul Pepsi”, căpitanul de fotbal a naționalei Angliei, David Beckham a intrat în arenă într-o reclamă all-star,în această versiune, Beckham conduce linia de artiști, gladiatori fotbaliști precum Roberto Carlos, Ronaldinho, Diego de Cuhna, Torres, Totti, Raul, Ricardo și Van der Vaart.

În 2005 Pepsi Football s-a evidențiat cu o nouă reclamă, “Surf”, avându-i în centru pe David Beckham, Thierry Henry, Roberto Carlos, Raul Gonzales, Ronaldinho, Fernando Torres și Rafael Van Der Vaart. În 2006, Pepsi a venit cu o nouă reclamă TV – “Pepsifest”, cu aceeași echipă de fotbal ca în “Gladiatorii”, dar i-au mai adăugat pe Crespo, Huth, Lampard și Nesta.

Celebra Christina Aguilera a devenit, de asemenea, imaginea Pepsi Music în 2006. Gustul Spiritului Tânăr este comunicat prin intermediul tuturor inițiativelor și activităților Pepsi, introducând ideea de tinerețe, creativitate, modernitate, descoperire și putere, toate fiind întâlnite în propoziția “Dare for More” (Îndrăznește mai mult).

În 1976 Pepsi a lansat o îndrăzneață și foarte bine gândită campanie numită: « The Pepsi Challenge ». în printurile acestei campanii erau aleși niște oamenii care erau rugați să facă un blând test între cele două băuturi: Pepsi și Cola. Reluat de mai multe ori acest test a dovedit că oamenii care au fost testați au preferat gustul Pepsi pentru că era mai dulce decât tradiționalul Cola. Campania a avut un mare efect asupra vânzărilor companiei Pepsi astfel încât în anii ’80 se făcea din ce în ce mai mult un transfer de consumatori de la Coca-Cola la Pepsi.

Anul acesta ,Pepsi sustine campionatul national de fotbal, este partener official Uefa Euro 2016, sub fiecare capac de Pepsi exista un cod promotional , cu care poti castiga bilete la Uefa Euro 2016 si mii de alte premii.

5.Publicul țintă

Pepsi si-a propus sa devina brandul tinerilor neliniștiții, a generatiei “la modă” in majoritatea reclamelor vedem tineri rebeli .

Publicul tinta care intra sub incidenta influentei marcii Pepsi este reprezentat in procent majoritar de tineri cu varste intre 15 si 25 ani. Perioada analizata a fost exploatata din plin din acest punct de vedere, determinand gradul de informare si implicit de achizitionare a acestui produs in randul tinerilor. O a doua categorie este reprezentata de femei tinere, pana in 30 de ani, care doresc recunoastere sociala si obtinerea unei forme fizice optime. De asemenea Pepsi este destinat si persoanelor tinere de sex masculin care sunt preocupate de mentinerea formei fizice (Pepsi Light) . Din punct de vedere al caracteristicilor economice, produsul este destinat persoanelor cu un venit atat mic, cat si mare. Prin urmare, practic oricine poate sa achizitioneze acest produs.

6.Tehnici de promovare

Reclamele celor de la Pepsi, au subliniat pe diferite planuri secundare insasi consumatorii produsului. Mai degraba decat sa se orienteze catre fiecare piata, Pepsi si-a focalizat campaniile publicitare pe mediul demografic. Pepsi a prevazut si manipulat “atractia in masa” a tinerei generatii catre bauturile racoritoare si in 1961 a “divulgat” lumii un slogan care s-a dovedit un elixir al succesului la vremea respectiva: “Now, It’s Pepsi, for Those Who Think Young” (“Acum, este Pepsi pentru cei care gandesc tinereste”).Succesul campaniei a fost atat de mare incat cresterea vanzarilor companiei le-a depasit pe cele ale principalului contra-candidat, Coca-Cola.

Pepsi utilizeaza in mod inteligent muzica, forma traditionala de rebeliune a tinerilor, ca o componenta cheie a strategiei sale. Pepsi utilizeaza staruri ale muzicii pop ca Michael Jackson sau Lionel Richie.

Pepsi a facut istorie cu reclamele sale; utina lume stie faptul ca Pepsi este inventatoarea promovarii prin celebritati, lucru pe care il face incepand din 1922.

7.Gama de produse

1 . Pepsi cola regular

A fost primul produs cu care Pepsi a patruns pe piata romaneasca.

2. Pepsi cola twist

Specific acestui produs este gustul unic ale lamaiei in amestec cu cola de unde si sloganul de lansare al acestui produs: " Pepsi Twist – gustul pepsi cu un strop de lamaie". Lansarea sa pe piata in anul 2001 a dus compania in situatia neplacuta de a nu face fata cererii pietei nici din punctul de vedere al productiei si nici al distributiei.

3 . Pepsi cola max

Lansat in anul 1996 cu sloganul "Live life to the Max" Pepsi Max este produs special ce nu contine zahar. Piata tinta a acestui produs sunt tinerii activi intre 15-30 ani.

4 . Pepsi cola light

A fost lansat in anul 2000 cu sloganul "Mai putin de o calorie". Ca si Pepsi Max acest produs nu contine zahar. Ceea ce il deosebeste fundamental de Pepsi Max este si continutul slab de calorii: mai putin de o calorie/ 100ml. Piata tinta a acestui produs este reprezentata de femei cu varsta intre 17-35 ani.

De-a lungul timpului au existat mai multe variante de Pepsi, insa nu toate au avut success. Dintre acestea putem aminti Crystal Pepsi, Pepsi Samba, Pepsi Blue, Pepsi Gold, Pepsi Holidaz Spice, Pepsi Jazz, Pepsi X (vândut în Finlanda și

Brazilia), Pepsi Next (vândut în Japonia și Coreea de Sud) și Pepsi Ice Cucumber (vândut în Japonia începând cu data de 12 iunie 2007)

8.Prețul

În timpul Marii Crize Economice, Pepsi a dobândit

popularitate după introducerea sitclei de 10 uncii (aproximativ 283,49grame).

Vândută inițial cu 10 cenți, vânzările erau scăzute, dar când prețul a fost

redus la doar 5 cenți, vânzările au crescut vertiginos. Cu sticle de 12 uncii

(aprox. 340,20 grame) în loc de 6 uncii (aprox. 170,10 grame) cât aveau sticlele

Coca Cola, Pepsi a schimbat diferența de preț, având și un spot publicitar

radiofonic încurajând compararea prețurilor.

Pretul unei doze de pepsi este in prezent de 1,60 lei.

9.Concurenții

Este de notorietate competitia acerba dintre Coca-Cola si Pepsi pentru suprematie pe piata bauturilor fara alcool. Coca-Cola a fost inventata in 1887, Pepsi, cinci ani mai tarziu. La acea data, ambele produse erau vandute ca remediu pentru problemele gastrice in farmacii. In 1906 este introdusa legea privind alimentele „sanatoase”, favorabila Pepsi, in conditiile in care Coca-Cola era cofeinizata. Cu toate acestea, Pepsi nu a reusit sa-si egaleze rivala, in pofida mijloacelor de marketing folosite, precum vanzarea in sticle mai mari, dar mai ieftine, pentru a-si atrage clienti. Dar Coca reuseste sa-si pastreze suprematia pe piata, in timp ce Pepsi se va afla in doua randuri in prag de faliment. Compania este salvata insa de noul sau ambalaj – sticla de 400 ml pentru numai cinci centi, pret net inferior celui practicat pentru alte bauturi fara alcool.

10. Analiza SWOT

Puncte tari

– Reputatie remarcabila

– Pozitie puternica pe piata

– Portofoliu puternic de produse

– Buget mare pentru publicitate

– Economii de scala

– Utilizarea de apa filtrata, in loc de apa de izvor duce la cresterea marjelor de profit pentru apa imbuteliata

Puncte slabe

– Probleme de sanatate: grasimi si zaharuri din bauturile Pepsi

– Sistem de distributie slab

– Scaderea puterii financiare in ultimii ani

Oportunitati

– Sporirea populatiei

– Achizitii si aliante noi

– Cresterea consumului de apa imbuteliata

– Cresterea puterii de cumparare pe pietele emergente

Amenintari

– Recesiunea

– Impactul sticlelor PET asupra mediului

– Concurentul sau principal: Coca Cola

– Cresterea pretului carburantilor si a produselor de baza

CONCLUZII

Am ales să vorbesc despre acestă temă, deoarece consider eu că este important să cunoaștem atât proprietățile mărfurilor cât si metodele de analiză ale acestora, astfel putând să facem o analiză comparativă între doua sau mai multe produse din aceași categorie, dar care au calități și proprietăți diferite. Pe de altă parte, am considerat important acest subiect, respectiv această temă, deoarece ca și consumatori trebuie să fim mereu la curent cu toate aspectele legate de bunurile sau produsele pe care le consumăm. Din prezentarea tuturor proprietăților reiese importanța acestora pentru noi ca și consumatori, înștințarea noastră asupra calităților, întrebuințărilor mărfurilor și a produselor pe care le folosim destul de des, sau chiar zilnic. Totodată, consider că este destul de important să fim la curent cu toate aceste proprietăți deoarece calitatea unui produs se apreciează prin nivelul atins de proprietățile sale, iar proprietățile reprezintă, fiecare dintre ele, multiplele fațete ale calității. De aceea, una dintre căile de acces la cunoașterea calității unui produs sau serviciu constă în identificarea proprietăților care, in final condus la satisfacerea trebuinței pentru care a fost realizată marfa respectivă. Putem concluziona că diferența dintre proprietăți si caracteristici este aceea că proprietățile sunt toate însușirile unei mărfi și determină valoarea de întrebuințare, iar caracteristicile sunt cele mai importante proprietăți și determină calitatea produselor.

De astfel, și cunoașterea metodelor de cercetare și a tipurilor de analiză utilizate în cercetarea mărfurilor are o mare importanță deoarece prin cunoașterea acestora putem diferenția marfa noastră de cea a concurenței, și de a cunoaște mai bine produsul care ne interesează. Astfel, bauturile racoritoare Coca-Cola si Pepsi-Cola sunt cunoscute de majoritatea consumatorilor din intreaga lume. Coca-Cola este bautura preferată în rândul consumatorilor maturi pe cand Pepsi-Cola este bautura celor tineri.

Pentru prmovarea produselor, atât Coca-Cola cât și Pepsi au pus accentul pe publicitatea TV, care în momentul de față are cel mai mare succes, fiind la îndemâna tuturor și atrăgând atenția mai mult decât celelalte forme de publicitate. De asemenea acest tip de publicitate prezintă și cel mai mare cost . La Coca-Cola , putem observă că accentul se pune pe concursuri promoționale, pe campanii promoționale, gen turnee de promovare, , totul pentru a se diferenția nu numai produsele, ci și campaniile de promovare. Acest gen de promovare, prin campanii este la fel de dezvoltat și la marca Pepsi-Cola ; aceasta optand pentru o promovare prin intermediul vedetelor .

Fiind analizate toate aceste elemente de comparație între cele două mărci, pot afirma că eu personal optez pentru Coca-Cola, deoarece intotdeauna am consumat aceasta bautura racoritoare, pot spune ca am ajuns “dependenta” de ea si nu as schimba-o niciodata cu Pepsi.

Consumatorilor le plac noutățile și le caută în mod activ la raft în momentul când merg la cumpărături,iar pentru ca reteta Coca-Cola este aceasi de peste un secol , compania schimba frecvent ambalajul. In perioada aceasta ambalajul fiind “despre fotbal”.

Coca-Cola este cea mai populara si cea mai bine vanduta bautura racoritoare din istorie. Brandul Coca-Cola este cel mai cunoscut brand din lume.

Bibliografie

• Anca Atanase, Fundamentele științei mărfurilor, București, Editura Economică, 2001;

• Baron, Т., ș.a., Calitate și fiabilitate, Editura Tehnică, București, 1998;

• Băetoniu, P., Ionașcu, I., Stanciu, I., Bazele merceologiei, A.S.E., 1985;

• Cătoiu, I,; (coordonator).; „Cercetări de marketing”, Editura Uranus, București, 2002, pag. 225-226;

• DEX: Dicționarul Explicativ al Limbii Romîne – Academia Română, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009;

• Diaconescu, I., Merceologia produselor alimentare, Editura Eficient, 1998;

• Dinu, V.; Negrea, M.; ”Bazele Merceologiei” , Editura ASE, București, 2001, pag 75;

• Georgeta Burtică, Adina Negrea, ” Bazele merceologiei-manual de studiu individua”, Timișoara, 2006;

• Ion Schileru, Fundamentele științei mărfurilor, Editura Economică, 2001;

• Ion Stanciu, Bazele Știintei Mărfurilor, Editura Renaissance, 2003;

• Lucia Veștemean, Ioana Veștemean, Bazele merceologiei, 2002;

• Pamfilie, R., Dimensiunea estetică a mărfurilor, în Fundamentele științei mărfurilor, Editura Eficient, 1999;

• Stanciu, I., Olaru, М., Bazele merceologiei, Editura Uranus, București, 1999;

• Teodor Mihai Negrea, Fundamentele stiintei marfurilor, Bucuresti, Editura ASE, 2007;

SITE-uri:

www.coca-cola.ro

www.scribd.ro

www.zf.ro

www.pepsi.com

www.e-scoala.ro

www.wikipedia.ro

www.business24.ro

www.pepsico.ro

Anexe

PROCES TEHNOLOGIC DE OBTINERE A BAUTURII RACORITOARE COCA COLA