Analiza Si Diagnosticul Economico Financiar (s.c. Xyz S.a., Bucuresti)
Capitolul 1.
Diagnosticul economico-financiar al întreprinderii. Conținut și utilitate
1.1. Aspecte introductive
1.1.1. Concept
Întreprinderea economică este o verigă de bază a ansamblului economiei naționale și mondiale. Întreprinderea mijlocește fluxuri materiale (materii prime, produse intermediare, produse finite), fluxuri financiare și umane. Scopul oricărei întreprinderi, indiferent de modul de organizare, fie societate comercială ori regie autonomă, este acela de maximizare a rezultatelor respectiv o utilizare cât mai eficientă a factorilor de producție și dezvoltarea și diversificarea activităților sale.
Pentru realizarea obiectivelor sale, de maximizare a profitului, în cazul oricărei întreprinderi sau agent economic, trebuie acționat în două direcții principale. Prima dintre acestea presupunea creșterea fluxurilor atrase și mijlocite de către întreprindere, aceasta fiind premisa majorării încasărilor, deci a veniturilor, darea în folosință a noi capacități de fabricație, diversificarea producției, pătrunderea pe noi piețe de desfacere, atragerea a cât mai multor resurse necesare investițiilor, fie prin majorarea capitalului propriu fie prin îndatorare, toate acestea vizând în principal latura extensivă a întreprinderii. O altă direcție în care este necesar a se acționa este aceea a reducerii eforturilor de fabricație, materializate în costuri. Acționarea pe aceste direcții, fiind de altfel singurele în vederea maximizării rezultatelor, are ca efect creșterea gradului de complexitate al organizării și al relațiilor ce definesc întreprinderea. Astfel, se poate spune că întreprinderea este un organism social care, asemeni celor vii necesită un tratament oarecum similar.
Utilizarea termenului diagnostic, preluat din teoria și practica medicală, este binevenită deoarece, din punct de vedere semantic, poate semnifica și în domeniul economic o activitate și o disciplină desfășurată după principii asemănătoare. Și în domeniul analizei economico-financiare, asemeni domeniului medical, diagnosticul vizează reperarea simptomelor, a disfuncționalităților, identificarea cauzelor acestor disfuncționalități și elaborarea unor soluții de ameliorare sau chiar îmbunătățire a stărilor subiectului.
Diagnosticul vizează, în principal, conturarea problematicii cu care se confruntă societatea și cauzele care le-au generat.
În teoria și practica economică (în domeniul analizei economico-financiare) se utilizează sintagma analiză tip diagnostic sau, simplificat, analiză diagnostic.
1.1.2. Utilitate
Diagnosticarea activității unei întreprinderi este necesară atât atunci când rezultatele acesteia nu sunt satisfăcătoare și trebuiesc găsite căile de îmbunătățire a lor, cât și atunci când, deși performanțele sunt apreciate, se dorește perfecționarea lor.
Analiza tip diagnostic este necesară pentru studierea situației prezente a întreprinderii și pentru oferirea de soluții viabile pentru gestiunea viitoare. Printr-o astfel de analiză se stabilesc rezultatele întreprinderii, dacă acestea sunt satisfăcătoare sau nu, se verifică și identifică relațiile de cauzalitate, factorii care le generează, se descoperă legile și principiile formării și desfășurării lor. Pe baza acestora se formulează decizii privind activitatea și strategia viitoare.
Se poate vorbi de analiză diagnostic nu numai la nivel microeocnomic, ci și la nivel macroeconomic. Și economiile naționale, în ansamblul lor, pot fi diagnosticate, se pot diagnostica atât performanțele economice cât și bonitatea și solvabilitatea unui stat, decurgând esențial din starea economiei proprii. Aceasta poate fi cerută, spre exemplu, atunci când un stat, prin autoritățile sale împuternicite , dorește lansarea unui împrumut obligatar pe piețele financiar-monetare internaționale.
Câmpul cel mai larg de activitate al analizei diagnostic rămâne, evident, microeconomia. În acest sector, fiind mult mai diversificat și mai dinamic, cererea pentru astfel de activități este mult mai mare dar și mai exigentă. Volumul foarte mare al cererii pentru astfel de analize de tip diagnostic este determinat de existența unui număr foarte mare de agenți economici, priviți ca subiecți ai cercetării. Exigența ce privește rezultatele acestei activități decurge din nevoia crescândă de informații, aceasta fiind premisa menținerii într-o activitate eficientă în condițiile manifestării tot mai intensă a concurenței în competiția specifică domeniului economic.
1.1.3. Cine realizează analiza diagnostic a întreprinderii ?
Diagnosticarea activității întreprinderii se poate efectua de către firme specializate în consultanță (firme de consulting), de către conducerea întreprinderii respective sau prin intermediul unui compartiment specializat, de analiză economico-financiară, din cadrul serviciului financiar.
Indiferent de cine este desfășurată, analiza diagnostic presupune trecerea prin anumite etape comune:
stabilirea obiectivelor și a problemelor supus diagnosticului;
colectarea informațiilor și a întreg materialului necesar;
finalizarea acțiunii printr-un raport ce trebuie să conțină: analiza propriu-zisă a întreprinderii respective însoțită de recomandări corespunzătoare.
În condițiile actuale în care se află marea majoritate a întreprinderilor românești este recomandat ca pentru obținerea unor rezultate riguroase și eficiente în urma unui proces de analiză diagnostic să se apeleze la profesioniști, la foarte buni cunoscători atât ai problemelor de analiză economico-financiară cât și la oameni cu concepții noi, novatoare, capabili să organizeze soluții transformatoare. Întreprinderile românești, în special cele provenite din reorganizarea juridică a fostelor unități socialiste, se confruntă, în principal, cu un management defectuos, plin de creanțe. Este recomandat ca pentru aceste întreprinderi să se apeleze la serviciile unor firme specializate de consultanță, deoarece întreprinderile în caauză nu dispun de personal competent pentru o astfel de acțiune și nici nu au experiența necesară.
Pentru a oferi informațiile necesare unei astfel de întreprinderi, care se confruntă cu dificultăți atât în interior (organizare birocratică, supradimensionarea capacităților de producție, grad de uzură avansat) cât și a contextului extern (pierderea unor piețe de desfacere și de aprovizionare tradiționale, condiții macroeconomice nefavorabile, inflație, rată înaltă a șomajului), este necesar ca diagnosticul să vizeze întreg spectrul de probleme de care se lovește întreprinderea.
Din aceste motive am optat în elaborarea lucrării mele de diplomă pentru tema “Analiza și diagnosticul economico-financiar al întreprinderii” cu intenția de a surprinde în ansamblu fenomenul și problematica ce afectează întreprinderile românești. Limitarea la a analiza doar o anumită problemă cum ar putea fi partea financiară sau privind numai cifra de afaceri sau valoarea adăugată, am considerat-o lipsită de relevanță. Se știe din teoria sistemelor că un fenomen sau sistem cu cât este descompus pentru analiză în subsisteme mai mici crește precizia observațiilor dar scade relevanța. Întreprinderea, fiind un sistem definit printr-o conducere unică, în principal, de soluții relevante pentru a-și defini o strategie coerentă. Soluțiile izolate ce vizează doar îmbunătățirea unor anumiți indicatori, cifră de afaceri, reducerea anumitor cheltuieli etc., care nu sunt corelate vor avea rezultate doar temporar, nu vor putea fi niște soluții viabile.
1.2. Conținutul diagnosticului economico-financiar
Diagnosticul, denumit în literatura de specialitate și analiză-diagnostic, reprezintă un moment de efort intelectual intens care pune în valoare capacitatea consultantului de a evalua potențialul de schimbare al beneficiarului și de a prefigura și alege soluții fezabile. Diagnosticul asigură o viziune globală asupra organizației în mediul său economico-social și este cu atât mai util în întreprinderile noastre aflate în plină restructurare ca agenți economici autonomi, în vederea integrării într-o economie de piață liberă.
Diagnosticul economico-financiar se realizează pe baza unei analize diagnostic retrospective. Diagnosticul financiar detectează eventuale stări de dezechilibru financiar, în scopul identificării și cauzelor care le-a generat și al stabilirii măsurilor de redresare.
Diagnosticul economico-financiar presupune o analiză vastă asupra potențialului întreprinderii. Analiza întreprinderii presupune consultarea unui volum considerabil de informații. Trebuiesc testați o serie de indicatori, ca de exemplu:
indicatori ai rezultatelor;
indicatori ai potențialului tehnico-economic;
indicatori ai potențialului financiar-patrimonial;
indicatori ai eficienței utilizării resurselor.
Analiza diagnostic se sprijină pe o serie de metode ale analizei calitative și cantitative. Pe lângă aceste metode se vor utiliza o serie de tehnici și instrumente împrumutate din alte științe. Se au în vedere metode și tehnici ca:
diviziunea și descompunerea rezultatelor;
comparația;
stabilirea sistemului factorial-cauzal;
modelarea fenomenului analizat;
comensurarea influențelor cu utilizarea diferitelor procedee adecvate;
interpretarea;
evaluarea generală a funcțiilor sistemului, etc.
Analiza economico-financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanță economico-financiară a întreprinderii. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale întreprinderii, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare, într-un mediu concurențial. De asemenea, analiza economico-financiară face obiectul preocupărilor externe ale partenerilor economici și financiar-bancari, pentru fundamentarea unor posibile acțiuni de cooperare cu respectiva întrepridere. Atât analiza pe plan intern, cât și cea externă au ca obiectiv determinarea rentabilității și a riscului și, în final, a valorii reale a întreprinderii. Sursa principală de date pentru analiza economico-financiară o constituie documentele contabile.
1.2.1. Obiectivele diagnosticului economico-financiar al întreprinderii
Obiectivele analizei diagnostic a întreprinderii atinse în prezenta lucrare de diplomă sunt următoarele:
Diagnosticul rezultatelor: al cifrei de afaceri, valorii adăugate și al profitului.
Diagnosticul potențialului tehnic și uman.
Diagnosticul potențialului financiar.
Diagnosticul riscului economic și financiar.
Pentru concretizarea lucrării am ales pentru diagnosticare o întreprindere din domeniul industriei electrotehnice. Acest domeniu este unul dintre cele mai importante din cadrul întregului spectru al industriei românești. Din acest motiv am optat pentru întreprinderea S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București.
întreprinderea S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București va fi subiectul diagnosticat în cuprinsul acestei lucrări. Tema fiind vastă și complexă, iar întreprinderea mai sus menționată fiind cel mai important agent economic autohton în domeniu, am convingerea că acest studiu va reuși să îmbine și să găsească teren de aplicare și exemplificare pentru o foarte importantă parte din cunoștințele acumulate, în calitate de student, în Universitatea Româno-Americannă din București.
1.2.2. Scurtă prezentare a S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București
Întreprinderea ELECTROAPARATAJ a luat ființă în luna nnoiembrie 1949, prin comasarea întreprinderilor ELECTROAPARATAJ – Andre Prott și Industria Electrică Românească.
A avut dezvoltări succesive pe actualul amplasament în perioada 1952-1976.
Denumirea actuală este S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. consființită în baza legii 31/90. S-a constituit prin preluarea integrală a patrimoniului vechii întreprinderi, conform HG 1327/21.12.1990. Sediul este situat în Bd. Pierre de Coubertin nr.3-5, sector 2, București.
Domeniul de activitate este concentrat în următoarele puncte:
cercetare, proiectare, producerea de aparataj electric de joasă tensiune, electrotehnic și/sau electronic, aparataj electrocasnic, bunuri de larg consum, metalo-casnice, diverse alte pr metalo-casnice, diverse alte produse;
comercializarea produselor prin rețea proprie sau rețele specializate;
activități de prestări servicii și service în domeniu;
efectuarea de operațiuni de comerț exterior și cooperare internațională;
realizarea de produse, subansamble și piese din colaborare;
efectuarea de operațiuni și/sau activități de import-export;
comercializarea en-gross și en-detail de orice fel de produse agro-alimentare și nealimentare în incinta unității și în exteriorul acesteia;
acticități de alimentație publică (cantină);
comercializarea de materii prime, materiale, piese de schimb și produse industriale;
exercitarea și efectuarea de orice fel de operațiuni și/sau activități juridice, economice, financiare, comerciale și de altă natură;
activități de reprezentanță generală, mandat și intermediere.
În anul 1995, capitalul social al S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București era de 32.779.586.000 lei. Capitalul păropriu este de 38.749.167.000 lei.
La sfârșitul anului 1996, capitalul propriu era situat în jurul sumei de 43 mld.lei.
Până în anul 1990 S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București a fabricat în exclusivitate aparataj electric de comutație de joasă tensiune, produse destinate utilizărilor industriale și îndreptate către investiții sau întreținerea în stare de funcționare corespunzătoare (prin reparații și modernizări) a unităților cu profil de fabricație în sfera bunurilor de capital.
Din anul 1991, când au început să se manifeste noile realități specifice economiei românești, cererea pentru gama produselor industriale a scăzut drastic, intrând în declin (în anul 1991 s-au vândut numai 57% unități fizice de aparate electrice de joasă tensiune – a.e.j.t. – de comutație față de realizările anului 1989).
În această situație agentul economic s-a adaptat condițiilor economiei de piață, dezvoltând noi game de fabricație:
aparataj electrocasnic (cafetiere filtru și Expresso, prăjitor de pâine, uscător de păr, aparate de încălzit, aeroterme, radiatoare, aspiratoare de praf, roboți de bucătărie);
corpuri de iluminat (becuri cu incandescență, tuburi fluorescente, lămpi cu halogen);
piese de schimb și accesorii auto;
diverse (reprezentând bunuri de consum relativ simple, cu termene de asimilare scurte).
Aceste game noi au început să câștige, an de an, importanță ca pondere în structura cifrei de afaceri.
În ce privește activitatea și rezultatele economico-financiare, S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București s-a situat, în intervalul 1989-1996, la nivele superioare mediei pe economie.
Deși dinamica ascendentă a indicatorilor atestă relansarea, insuficiența resurselor proprii îi limitează agentului economic posibilitățile de modernizare, restructurare și chiar de menținere a capacităților de fabricație prin reutilări.
În prezenta lucrare de diplomă s-au efectuat analize diagnostic ale principalelor sectoare de activitate cât și pe grupe de produse, a fost analizată piața agentului economic, s-au propus acțiuni și lucrări pentru activitatea viitoare, analizându-se aspectele tehnico-economice și financiare, rezultate în urma acestei acțiuni.
Analiza din punct de vedere al profilului tipologic al fabricației relevă faptul că S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București prezintă un nivel mediu de tehnicitate al producției, o complexitate în general ridicată a produselor, un nomenclator larg și un grad ridicat de asimilare a produselor noi.
În schema de organizare se identifică următoarele module funcționale:
în sfera producției:
prelucrări de mase plastice;
prelucrări mecanice;
turnătorie;
montaje, inclusiv tehnologii conexe în domeniul vopsitoriei și acoperirile galvanice.
în domeniul sectoarelor auxiliare:
cercetare-dezvoltare;
întreținere și reparații.
Din analiza diverselor module funcționale rezultă faptul că toate categoriile de activități se desfășoară fără pierderi, rezultatele activităților fiind diferențiate.
Sectorul cercetare-dezvoltare
Rezultatele favorabile ale S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București se datoresc, în bună parte, activității proprii de cercetare, care a reușit să proiecteze, omologheze și să introducă în fabricație între 80-100 de produse noi anual, fapt ce a determinat compensarea, într-o bună parte, a scăderii cererii în domeniul profilului tradițional (aparataj electric de comutație de joasă tensiune).
În perioada 1990-1996 nu s-a apelat la colaborări externe, dezvoltarea având la bază exclusiv efortul compartimentelor de cercetare proprii.
Activitatea de cercetare-dezvoltare se face în mod curent de directorul de cercetare-dezvoltare și șefii secțiilor de cercetare-proiectare. Săptămânal se analizează stadiul de realizare a sarcinilor de către managerul tehnic, analiză la care participă toți factorii responsabili direct implicați, inclusiv directorul de producție. Lunar, stadiul derulării programului de asimilare produse noi este analizat sub îndrumarea managerului general. Elaborarea programului de asimilare, reactualizarea și completarea acestuia se bazează pe legăturile cu compartimentul marketing. Pentru stabilirea coerenței relației marketing/cercetare-dezvoltare, au loc săptămânal analize ale responsabilităților din cele două domenii de activitate, sub coordonarea managerului general în care se analizează: măsuri pentru stimularea vânzărilor, cauzele care generează vânzările slabe pentru anumite produse, corelarea dinamică a programului curent de asimilări cu evoluția pieței, poziția produselor vis-à-vis de concurență, oportunitatea introducerii de noi poziții, etc. cheltuielile muncii anuale antrenate de cercetare-dezvoltare și punere în fabricație se situează în medie la cca.8,5% din costuri, adică 7% din venituri.
Punctele tari și punctele slabe ale S.C. ELECTROAPARATAJ S.A.
Dintre punctele forte la nivel global se relevă:
situarea nivelului profitului la nivelul mondial de performanță, ținând seama de specificul activității;
dezvoltarea vânzărilor de produse pe segmente de piață externă până la cca.20% din totalul cifrei de afaceri;
investirea unor sume importante în cercetare-dezvoltare, cu rezultate în menținerea competitivității la intern și la extern;
un nivel de calitate-fiabilitate a produselor și un nivel tehnologic superior majorității producătorilor români, cu profil de fabricație similar sau apropiat;
o gamă de produse cu structuri variate și bine adaptată posibilităților tehnologice;
stabilirea și stabilitatea cooperărilor externe precum și tendința multiplicării acestora;
conducerea competentă a procesului de inovare și introducere în fabricație a produselor noi;
accesul la cvasitotalitatea tehnologiilor necesare asigurării nivelului impus de calitate.
Dintre punctele slabe se menționează:
dificultăți în a face față concurenței firmelor cu profil similar externe, atât pe piața externă și pe piața internă;
un nivel de calitate-fiabilitate al produselor inferior producătorilor externi;
un nivel tehnologic al fabricației inferior performanțelor mondiale de referință;
un grad foarte avansat de uzură a echhipamentelor tehnologice, ceea ce presupune un efort investițional intens, având ca efect absorbirea în întregime a profitului net pentru o perioadă lungă de timp;
rate ale rentabilității economice și financiare relativ reduse ținând seama de nivelul general al inflației;
scăderea ușoară a ponderii muncii cu calificare normală în detrimentul celei cu calificare redusă și o necesitate a îmbunătățirii (întineririi) ponderii personalului cu pregătire tehnică superioară.
Subliniind atributul enunțat inițial, de reală viabilitate imediată și pe termen mediu, se recomandă eforturi în ameliorarea punctelor slabe, mai ales prin restructurări la nivelul diferitelor compartimente, prin eforturi proprii ale firmei.
Capitolul 2.
Diagnosticul rezultatelor ca ieșiri
din sistemul întreprinderii
Întreprinderea este un sistem ce concentrează o complexitate de operațiuni economice și financiare. Întreprinderea apare, pe de o parte, atât în postura de furnizor cât și în cea de cumpărător. Întreprinderea este atât debitor cât și creditor. Datorită importanței, a volumului și a interesului manifestat de participanții la aceste relații, printre care se află și întreprinderea în cauză, identificarea și consemnarea acestor fluxuri, precum și coordonarea și dimensionarea lor face apel la instrumentele analizei economico-financiare. De dimensiunile, structura și orientarea acestor fluxuri depinde scopul ființării întreprinderii ca sistem.
Astfel, prin rezultate – ca ieșiri din sistemul întreprinderii, se înțeleg: dimensiunea și structura cifrei de afaceri, care cuprinde valoarea vânzărilor; valoarea adăugată ce consemnează aportul efectiv al întreprinderii respective; marja comercială – în cazul activităților cu profil comercial; profitul – atât ca sursă de dezvoltare a sistemului întreprinderii cât și ca scop al existenței întreprinderii.
Acest capitol va cuprinde diagnosticarea principelilor indicatori ai întreprinderii: cifra de afaceri, valooarea adăugată, profitul.
2.1. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri
Cifra de afaceri reprezintă suma tuturor veniturilor încasate din operațiuni comerciale efectuate de un agent economic într-o perioadă de timp determinată. Cifra de afaceri este considerat indicatorul fundamental al activității agentului economic, fiind prezent în toate sistemele de indicatori folosiți în diagnosticarea și evaluarea economică a întreprinderii. Cifra de afaceri este necesară pentru a se putea estima locul întreprinderii pe piață în cadrul sectorului său de activitate, poziția sa pe piață, capacitatea de a lansa și dezvolta activități profitabile.
Cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor aferente bunurilor livrate, lucrărilor executate, serviciilor prestate precum și altor venituri din exploatare, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților. Din punct de vedere contabil, în cadrul veniturilor din exploatare se cuprind: veniturile din vânzarea de produse, prestări de servicii, mărfuri, venituri din producția stocată, venituri din producția de imobilizări, venituri din subvenții de exploatare și alte venituri din exploatare.
Diagnosticul cifrei de afaceri are în vedere următoarele teme:
Analiza structurii și dinamicii cifrei de afaceri pe total și pe principalele categorii de produse.
Analiza cifrei de afaceri pe piețe și pe clienți.
Analiza factorială a cifrei de afaceri.
Reflectarea cifrei de afaceri în performanțele de bază economico-financiare ale întreprinderii.
Dimensiunea cifrei de afaceri este influențată de doi factori principali:
de volumul și structura cererii;
de capacitatea de ofertă a întreprinderii.
În cele ce urmează vom analiza cifra de afaceri, atât teoretic cât și practic, exemplificând pe cazul S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București.
Pentru S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București piața internă prezintă particularități distincte pentru diferitele game de fabricație.
Aparatajul electric de comutație de joasă tensiune
Este destinat cu prioritate utilizărilor industriale. Pentru unele produse din această gamă de fabricație S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București deține practic poziția de monopol al fabricației interne. Singurul concurent potențial (și acesta numai în ce privește un sector restrâns, al contactoarelor până la 40A) este S.C. CONTACTOARE BUZĂU S.A., dar care, din cauza dificultăților prin care trece, poate cu greu să se adapteze noilor condiții impuse de stadiul de tranziție al economiei românești.
În această situație S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București se confruntă cu două probleme:
evoluția naturală a cererii în domeniul bunurilor de capital, începând cu 1992-1993;
prezența din ce în ce mai evidentă a ofertei străine.
Oferta firmelor străine și acțiunea susținută a acestora de promovare a propriilor produse pe piața românească, au reușit cucerirea a circa 15-20% din piață.
S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București deține totuși o poziție solidă susținută, în principal, de o ofertă convenabilă din punct de vedere al prețului (30-40% din prețurile produselor similare de proveniență externă).
Anul 1997 a reprezentat, în general, o creștere a cererii față de de 1996 (cu 10% la contactoare până la 100A, 12% la contactoare peste 100A, 4% la întreruptoare automate de 500A, 8% la întreruptore automate de 800A). În anul 1998 s-a înregistrat în continuare o ușoară creștere. Începând cu acest an, 1998, a devenit tot mai evident declinul anumitor tipuri de produse din această categorie, fapt ce a condus la suspendarea producerii acestora în anul 1999, ceea ce justifică scăderea desfacerilor (în prețuri 1997). Astfel, în 1999 declinul tot mai evident al unor astfel de produse a condus la întreruperea fabricației anumitor repere.
Principalii concurenți externi pe piața românească sunt reprezentați de firmele:
ABB, care și-a anunțat intenția înființării unei societăți cu profil de producție în domeniul aparatajului de joasă tensiune;
Siemens, care manifestă în mod similar intenția de a constitui o unitate de producție pentru contactoare mici;
Grupul Schneider, care a preluat comanda de retehnologizare la Midia.
Produse electrocasnice
Pentru această gamă se înregistrează o sporire continuă a cererii de la un an la altul pe piața internă, populația obișnuindu-se treptat cu utilitatea acestei categorii de produse. Această grupă cuprinde un nomenclator foarte variat de produse. Din gama completă ce cuprinde aproximativ 60 de sortimente, S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București produce 40. În această categorie se include: roboți de bucătărie, mașini electrice de tocat, râșnițe electrice de cafea, storcătoare de fructe, cafetiere, cuptoare electrice, aprinzătoare aragaz, minimixere, prăjitoare de pâine, încărcător universal de acumulatori, uscătoare de păr, aspiratoare de praf, aeroterme, convector-radiator, ventilator, radiator și piese de schimb.
Această grupă este structurată pe 3 subgrupe principale:
aparataj electrocasnic;
aparate de încălzit;
piese de schimb.
În cursul perioadei 1997-1999 gama a fost extinsă de la 28 de produse (în 1995) la 40 (în 1997), dintr-un total de 60 de sortimente. Astfel, urmărind strategia de extindere a gamei de produse, s-a ajuns în anul 1999 la un volum de aproximativ 300.000 unități fizice.
Concurența în acest domeniu este reprezentată de: Electroargeș (pentru: uscător de păr, mixer, râșniță de cafea, aspirator); Electromureș (pentru: cafetieră, convector, radiator, fier de călcat); Electrotel Alexandria (pentru: aerotermă, convector, radiator); Mecanică Cugir (pentru: încălzitor apă, cafetieră); Electrometal Timișoara (pentru cafetieră); Electrobobinaj (pentru cafetieră); Electrocontact Botoșani (pentru convector).
Concurența străină este reprezentată de firme de mare prestigiu, cum ar fi: Moulinex; Tefal; Kenwood; Braun; Philips; Zass; De Longhi.
S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București se situează vis-à-vis de firmele producătoare autohtone în poziție de leader în ceea ce privește nivelul tehnic, calitatea, aspectul și capacitatea de producție. Față de firmele externe oferta S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București este mai modestă, în special datorită aspectului, finisării și prezentării. Produsele sale sunt competitive datorită raportului calitate-preț.
Prin mutațiile profunde apărute după 1990 și mai evident după 1991, piața internațională pentru S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. s-a modificat structural. În 1995 exportul de aparate electrice de joasă tensiune era la un nivel de cca.23% din cel al anului 1989. Relațiile comerciale cu țările foste membre ale CAER au scăzut la un volum nesemnificativ. La această situație s-au adăugat dispariția unor relații cu Iraq, Libia, Iran, etc., fie din motive de conjunctură internațională, fie că astfel de relații aveau un sistem de credite guvernamentale care după 1990 nu s-au mai practicat.
În aceste condiții S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. s-a îndreptat către țările vest-europene, care însă nu solicitau aparate electrice de joasă tensiune, ci cu totul alte categorii de produse. Trebuie menționat că principala motivație a dezvoltării unor game de produse a constituit-o necesitatea de a dispune de o ofertă viabilă în condiția concurenței de pe piața vest-europeană.
Aparataj pentru instalații
Constituie pentru S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. o gamă relativ nouă și în plină ascensiune. Acest sector deține o pondere din ce în ce mai mare în cifra de afaceri cu tendință de stabilizare.
În categoria aparatajului pentru instalații se include următoarele subgrupe: aparataj sub tencuială: fise, cuple, triplu-ștechere; întreruptoare de cordon și cap de cordon; prelungitoare cu prize și fise injectate; prelungitoare cu prize multiple; derulatoare; siguranțe și monopolari; cutii de distribuție cu monopolari; sonerii.
Concurența internă este reprezentată de: I.A.E.I. Titu, INSTA Electric Focșani, ELECTROCONTACT Botoșani, ELECTROMUREȘ Tg.Mureș, IPROEB Bistrița.
Firmele străine sunt prezente doar episodic și cu cantități nesemnificative pe piața românească.
Domeniul aparatajului pentru instalații, cu o cerere dependentă de volumul construcțiilor civile și industriale, este de așteptat să câștige teren în contextul relansării industriei românești și al sporirii efortului de finalizare a construcțiilor civile în curs de terminare precum și începerea unor construcții noi.
Cea mai mare parte a acestui sector este destinat exportului. În anul 1995 s-au exportat peste 1.200.000 unități fizice combinate. În contextul relansării economice se estimează, pentru segmentele pe care este prezent S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București, posibilitatea desfacerii la intern a unui volum anual de 3.000.000 unități fizice combinate.
Oferta S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București prezintă câteva avantaje față de concurență: o calitate superioară, o diversitate mai mare a gamei – aproape completă, o capacitate de producție ce poate asigura livrarea de până la 3.000.000 unități fizice anual, cu un preț în general mai atractiv față de cel al concurenței.
Corpuri de iluminat
Începutul producției de corpuri de iluminat datează din 1994. Acest sectopr de producție, care reprezintă deja 9,2% din cifra de afaceri înregistrează o creștere constantă, aflându-se într-o etapă de dezvoltare și diversificare. În anul 1995 din această gamă au fost livrate 31,3 la intern. În 1996 ponderea celor livrate la intern a crescut la 45,3% din total, iar în 1997 la peste 60%.
Începând cu 19994, anul în care a început să fie lansată în fabricație această gamă, diversificarea ei a continuat, ajungând ca în anul 1997 să cuprindă următoarele subgrupe:
corpuri de iluminat cu bec incandescent: corpuri de iluminat, accesorii;
corpuri de iluminat cu bec fluorescent: corpuri de iluminat, tuburi fluorescente, dulii, ștartere, balasturi;
corpuri de iluminat cu halogen: spoturi incastrabile fixe, spoturi aparente, accesorii.
Concurența în domeniu este reprezentată în principal de: ELBA Timișoara, CIFES București, ROMLUX Târgoviște, ELMAFLUX Buzău, FAIER PRODEX SRL, MONDIMEX (importator), ABC SRL (reprezentanța PHILIPS).
Piața românească este în dezvoltare pentru această categorie de produse, mai ales pentru corpurile de iluminat cu halogen (care este o noutate pentru România) și unele tipuri de lămpi cu tuburi fluorescente (ex: cele cu dispersor).
S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București, prun diversificarea gamei și printr-o strategie de promovare poate desface pe piața românească aproximativ 600.000 de corpuri de iluminat combinate anual (cu incadescență, halogen, cu tuburi fluorescente). În prezent desfacerea fiind sub 500.000 de astfel de corpuri de iluminat.
Oferta S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. se prezintă la un nivel calitativ bun și cu un preț, de regulă, inferior produselor similare autohtone.
Piese și accesorii auto
Pentru peisele de schimb și accesoriile auto S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București este dependentă de evoluția producției și desfacerii autoturismelor românești DACIA, OLTENA și ARO.
Acest sector de produse, cu toate că în anii 1993-1995 nu i se întrezărea o perspectivă apropiată prea sigură, datorită declinului desfacerilor de autoturisme românești – înjumătățirea desfacerilor la DACIA și OLCIT – începând cu 1995 evoluția desfacerilor aferente acestei grupe a înregistrat, în termeni reali, o creștere într-un ritm mai mare decât celelalte grupe de produse.
În această grupă distingem următoarele subgrupe:
piese de schimb DACIA;
piese de schimb OLCIT/OLTENA;
piese de schimb pentru alte mărci (ARO, LADA, SKODA, TRABANT, LĂSTUN);
accesorii auto.
În această categorie există produse pentru care S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București este unic producător: motoventilatoare încălzire, cutie distribuție, grup motoventilator răcire, grup de climatizare, tablou climatizare, aerotoare, etc.). Pentru această categorie de produse volumul desfacerii este în proporție de 90% determinat de volumul producției de autoturisme, cota de 10% cu destinație piese de schimb, fiind nesemnificativă. Necesitatea imperioasă de a menține DACIA în condiții de concurențialitate – mai ales în ce privește prețul de livrare – atât pe piața internă cât și la export – a determinat și o politică specială de preț. Prctic, prețurile se stabilesc prin negociere directă cu AUTOTURISME DACIA, eforturile comune fiind spre minimizarea acestora. În acest sens interesul subfurnizorilor este comun, o explozie a prețului autoturismelor determinând o scădere drastică în sfera producerii și comercializării de subproduse, accesorii, etc.
O altă categorie o reprezintă piesele de schimb destinate vânzării ca atare (capace DELCO, platine, rotoare distribuitor, sisteme de garnituri, etc.). Pentru această subgrupă există concurență: ELECTROPRECIZIA Săcele, I.A.M.E. Sf.Gheorghe, FARTEX Brașov, MASE PLASTICE Orăștie, etc.
Începând cu anii 1994-1995 au apărut o serie de producători particulari precum și o ofertă din import. În general oferta S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București este mai convenabilă.
Domeniul pieselor de schimb auto se estimează a dispune de o piață cu un potențial atractiv în ceea ce privește desfacerea, cu atât mai mult cu cât S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București a adoptat o politică activă de a asimila elemente care se găsesc cu dificultate (capace DELCO pentru LADA și SKODA, platine pentru TRABANT, etc.).
Pe termen mediu, ponderea cea mai mare în desfacerea acestei categorii de produse o va constitui acea grupă de produse destinată construcției autoturismului. În acest sens s-au angajat contracte ce privesc asimilarea în fabricație a unor piese ce intră în construcția noilor modele ale autoturismelor DACIA (inclusiv pentru DACIA NOVA) și DAEWOO.
Diverse
Produsele din această grupă sunt, în general, simple și se constituie într-o ofertă a S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București pentru ceea ce lipsește la un moment dat pe piață. Flexibilitatea tehnologică de care dispune S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București, structura integrată de la cercetare-proiectare la desfacere permite agentului economic să apară primul pe piață, element ce se constituie într-un avantaj evident.
Pentru asemenea produse, simple dar necesare, va exista întotdeauna o piață de desfacere, dar nu de un volum prea mare. Acest sector va reprezenta o alternativă, de regulă pe termen scurt.
În această grupă se include următoarele categorii: articole sport și camping, jucării, transformatoare de sudură, cărucioare cu folosință diversă, articole de mobilier, bunuri de uz casnic.
2.1.1. Analiza structurii și dinamicii cifrei de afaceri pe total și pe principalele categorii de produse
În această etapă scopul analizei cifrei de afaceri este de a stabili principalele surse de venituri ale societății, care a fost evoluția lor în ultimii ani (se are în vedere intervalul 1992-1999), cât de stabile sunt, care este tendința acestor surse în viitorul apropiat.
S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București a fost și continuă să fie unul dintre cei mai mari producători naționali în domeniul aparatajului de joasă tensiune. În efortul său de adaptare la economia de piață, acest producător a fost nevoit să-și diversifice oferta de produse. Orientarea în proporție de peste 90% din profitul de fabricație către produse industriale (a.e.j.t.) a fost corectată în ultimii 7 ani în favoarea produselor la larg consum. Astfel, ponderea produselor cu destinație industrială în totalul cifrei de afaceri a scăzut de la 91,8% în 1992 la 59,8% în 1999.
Evoluția cifrei de afaceri pentru intervalul 1990-1997
– în prețuri curente –
Produsele cu destinație industrială, constituite din aparate electrice de comutație de joasă tensiune, manifestă o tendință de scădere atât ca pondere în volumul cifrei de afaceri cât și ca valoare absolută, dacă se exclude influența inflației. Piața acestor produse este în continuu declin. Pentru aceasta S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București continuă eforturile pentru a se reprofila, pentru a ataca noi piețe și sectoare de piață mai dinamice și mai rentabile.
Structura cifrei de afaceri pentru intervalul 1995-1997 în prețuri curente
-mil.lei-
După cum se observă producția vândută este structurată pe două mari capitole: produse industriale și bunuri de larg consum. Ambele grupe de produse sunt, la rândul lor, divizate pe alte numeroase și variate categorii de produse. Aceste categorii sunt constituite în funcție de destinația pe care o au la desfacere. Cele industriale sunt achiziționate de întreprinderi sau alți agenți economici care le oferă o destinație în scop productiv. Cele din categoria bunuri de larg consum urmează consumul populației.
În cursul anilor rata inflației a fost situată peste 50%, ceea ce face lipsită de relevanță cumpărarea valorilor absolute ale cifrei de afaceri fără a fi corectate cu indicii prețurilor aferenți produselor în cauză.
Structura cifrei de afaceri pentru intervalul 1997-1999
în prețuri ale anului 1999
-mil.lei-
Dinamica cifrei de afaceri pentru intervalul 1995-1997
-mil.lei-
Din datele prezentate mai sus se observă că anul 1998 a reprezentat, atât pe ansamblu cât și pe fiecare categorie de produse în parte, în termeni reali, o creștere substanțială a cifrei de afaceri, a desfacerilor. În schimb, anul 1997 a reprezentat un declin al desfacerilor.
Față de anul 1997, în anul 1998 cifra de afaceri a înregistrat o creștere în prețuri ale anului 1999 peste 11 mld.lei.
Produse industriale
Această grupă de produse a înregistrat o ușoară creștere în cursul anului 1998 față de anul 1997. Exprimată în prețuri ale anului de referință 1999, această creștere a fost situată în jurul sumei de 1,561 mls.lei, reprezentând o creștere procentuală de 3,39%. Deși demnă de luat în seamă, această creștere a fost sub nivelul general de creștere al cifrei de afaceri (15,55%), ceea ce a determinat continuarea tendinței de diminuare a ponderii acestui sector în formarea cifrei de afaceri. Această creștere s-a datorat introducerii în fabricație a unor noi produse cu o cerere mai mare. Pe de altă parte, a continuat vânzarea din stocuri mai vechi a unor a.e.j.t. aflate în declin și s-a obținut prelungirea unor contracte de vânzare a unor astfel de produse. În anul 1999 desfacerea a.e.j.t. a scăzut cu cca. 6 mld.lei. aceasta s-a datorat atât diminuării stocurilor anterioare de a.e.j.t. cât și ca urmare a scăderii drastice a cererii pentru unele dintre aceste produse, ceea ce a determinat suspendarea fabricării acestora.
Produse electrocasnice
În cadrul acestei grupe de produse, în cursul anului 1998 comparativ cu 1997, s-a înregistrat cel mai ridicat ritm de creștere (38,9) antrenând cu sine creșterea în mod semnificativ a întregii cifre de afaceri. Creșterea s-a datorat în principal diversificării gamelor de produse și caurmare a inițierii unei campanii de promovare, chiar dacă aceasta nu a fost prea reușită. În schimb, în anul 1999 desfacerile la această categorie de produse au scăzut puternic. Această scădere s-a datorat ca urmare a asumării riscului producerii pe stoc. La sfârșitul anului 1999 stocurile aferente acestor produse erau de peste 2 mld.lei. diminuarea desfacerilor la această categorie de produse a survenit în cursul ultimului trimestru al anului 1999. Cauzele au fost determinate de lipsa de lichiditate a unor clienți-parteneri. Se speră ca în cursul celui de-al 2-lea trimestru al anului 1998 să se lichideze suprastocurile acestor produse.
Aparataj pentru instalații
Acest sector al cifrei de afaceri a înregistrat, în cursul anului 1998, o creștere ca urmare a sporirii desfacerilor la export cât și ca urmare a creșterii și la intern. În anul 1999 reducerea desfacerilor a fost determinată de menținerea, de către BNR, a unui curs valutar neavantajos. Ponderea exportului în această grupă de produse este de peste 80%.
Corpuri de iluminat
Creșterea din anul 1998 și 1999 a fost determinată de diversificarea gamelor de produse. Și această grupă de produse este destinată, în cea mai mare parte, exportului (peste 60%). În anul 1999, exporturile au avut de suferit de pe urma menținerii artificiale a cursului valutar.
Piese de schimb și accesorii auto
Creșterea a fost determinată de revirimentul producției de autoturisme DACIA.
Diverse
Creșterea a fost determinată de diversificarea gamei de produse.
Stagnarea precum și scăderea desfacerilor la produsele din grupele aparataj pentru instalații și corpuri de iluminat au fost determinate de diminuarea exporturilor, ca urmare a menținerii, în cursul anului 1999, a unui curs valutar nefavorabil. Cea mai mare parte a acestor produse sunt destinate exportului.
Se observă modificări importante în structura cifrei de afaceri a întreprinderii, dar nu de natură a modifica ierarhia. Produsele cu destinație industrială continuă să dețină supremația cu toate că volumul absolut al acestei categorii este sub 30% din cel al anului 1992.
Pentru o mai bună punere în evidență a modificărilor structurale, vom calcula câțiva coeficienți și indici matematici, în măsură a reliefa mutațiile structurale petrecute.
Pentru măsurarea gradului de diversificare a activității pe diverse categorii de produse și a evoluției acestuia, putem folosi următorul indice: indicele Herfindhal. Valoarea acestui indice tinde spre 1 atunci când întreprinderea vinde un număr cât mai redus de categorii, acesta având implicit o pondere mai mare în totalul cifrei de afaceri; indicele va tinde spre 0 atunci când întreprinderea are o vânzare formată dintr-un sortiment cât mai diversificat și în proporții cât mai echilibrate.
– H1997 = 0,43
– H1998 = 0,36
– H1999 = 0,33
Din calcularea acestui indice rezultă că tendința este de diversificare a structurii cifrei de afaceri.
2.1.2. Analiza cifrei de afaceri pe piețe și pe clienți
Vom avea în vedere următoarea sectorizare a pieței și clientelei:
Din punct de vedere al poziției geografice:
export;
intern.
Din punct de vedere al duratei:
clienți tradiționali;
clienți în curs de stabilizare a afacerilor (1 an – 5 ani);
clienți noi (sub 1 an).
Din punct de vedere al volumului contractelor.
2.1.2.1. Analiza cifrei de afaceri pe piețe geografice
În acest paragraf vom analiza volumul și ponderea exporturilor în totalul cifrei de afaceri.
– mil.lei / mii $ –
Ponderea cea mai mare în totalul exporturilor S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București o dețin produsele din gama aparatajului pentru instalații și a corpurilor de iluminat. O altă grupă de produse ce formează exportul întreprinderii, fiind în continuă creștere, dar care nu deține încă o pondere foarte mare, o constituie produsele diverse. Aceasta este constituită din diverse produse din mase plastice, accesorii utilizate în activitățile turistice, accesorii de mobilier din plastic și altele.
2.1.2.2. Analiza cifrei de afaceri pe clienți
O primă grupare a clientelei se poate face în funcție de durata și continuitatea relațiilor de afaceri în decursul timpului. Pentru aceasta vom diviza clientela pe 3 grupe:
clienți tradiționali (cu relații de afaceri de peste 5 ani);
clienți în curs de stabilizare a afacerilor (cu relații de afaceri cuprinse între 1 – 5 ani);
clienți noi (antrenați în cursul ultimului an).
În prima categorie se include clienții S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București care contractează producția tradițională din cadrul grupelor: a.e.j.t. și piese și accesorii auto. În această grupă putem enumera, printre cei mai importanți clienți, următorii:
AUTOMOBILE DACIA, pentru piese auto;
Unitățile RENEL, pentru a.e.j.t.;
ELECTROCONTACT Botoșani, pentru a.e.j.t.;
METROREX, pentru a.e.j.t., aparataj pentru instalații, corpuri de iluminat, etc.
marea majoritate a producătorilor din ramură pe verticală pentru a.e.j.t.
În cea de-a doua categorie este inclusă clientela dobândită pe piața externă, ca urmare a reorientării exporturilor către partenerii occidentali, prin desființarea pieței CAER. Tot în această categorie sunt incluse o serie de firme particulare ce comercializează aparate electrocasnice, corpuri de iluminat, produse diverse și piese de schimb auto. În această grupă a clientelei putem include și câteva firme de construcții ce achiziționează aparataj pentru instalații sub tencuială.
În ultima categorie a clientelei, cei cu care s-a început derularea primelor contracte din cursul anului 1999, sunt incluse firmele ce comercializează produse din grupa diverse.
Ponderea în cifra de afaceri a cliențelei astfel grupată este următoarea:
Clientela S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București este în general stabilă, puțini fiind partenerii care au renunțat la colaborare. Au fost pierduți o serie de clienți tradiționali în domeniul comercializării produselor a.e.j.t. ca urmare a declinului acestei grupe de produse.
O altă grupare a clientelei se poate face în funcție de valoarea contractelor. Din acest punct de vedere S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București nu se află într-o situație riscantă, deoarece dispune de un număr relativ mare de clienți și de putere medie,a stfel, în cazul sistării colaborării cu unii dintre clienți, oscilația cifrei de afaceri nu va fi prea mare. Mai riscantă este situația desfacerii produselor la export, unde dependența de un număr relativ mic de clienți este mai evidentă. Situația desfacerilor prezintă un grad de siguranță mai mare la intern.
Numărul total al partenerilor ce contractează direct producția este de aproximativ 200, valoarea medie a unui contract fiind de aproximativ 400 mil.lei.
Principalii clienți, în funcție de valoarea contractelor, sunt:
Automobile Dacia cu aproximativ 80% din produsele din gama piese auto;
unitățile RENEL cu un total al contractelor ce depășește suma de 2 mld.lei;
partenerii din ramură pe veticală ce sunt în număr redus și contractează producția de a.e.j.t. la o valoare de peste 11 mld.lei;
partenerii externi cu o medie de 350.000-400.000 $.
În rest, marea majoritate a clientelei a încheiat contracte în valoare medie de câteva sute de milioane de lei.
Ponderea clientelei astfel grupată în cadrul cifrei de afaceri este următoarea:
10% din numărul total al clienților reprezintă 60% din CA;
40% din numărul total al clienților reprezintă 25% din CA;
50% din numărul total al clienților reprezintă 15% din CA.
2.1.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri
Analiza factorială pentru cifra de afaceri totală
CA0 = 53.583.900.000 lei
CA1 = 77.779.000.000 lei
CA = CA1 – CA0 =
77.779.000.000 lei – 53.583.900.000 lei = 24.195.100.000 lei
1. Influența volumului producției vândute:
qv1 * p0 – qv0 * p0 =
49.630.300.000 lei – 53.583.900.000 lei = – 3.953.600.000 lei
1.1. Influența volumului producției fabricate:
qf1 * V0 * p0 – qf0 * V0 * p0 =
52.161.400.000 lei – 53.583.900.000 lei = – 1.422.500.000 lei
1.1.1. Influența numărului mediu de salariați:
N1 * W0 * V0 – N0 * W0 * V0 =
49.660.950.850 lei – 53.583.900.000 lei = – 3.922.949.150 lei
1.1.2. Influența productivității muncii:
N1 * Wr1 * V0 – N1 * W0 * V0 =
52.161.400.000 lei – 49.660.950.850 lei = 2.500.449.150 lei
1.1.2.1. Influența gradului de înzestrare tehnică:
N1(Mf1/N1)(Mf’0/Mf0)(Qf0/Mf’0)V0-N1(Mf0/N0)(Mf’0/Mf0)(Qf0/Mf’0)V0
51.068.216.660 lei – 49.660.950.850 lei = 1.407.265.810 lei
1.1.2.2. Influența ponderii mijloacelor fixe productive:
N1(Mf1/N1)(Mf’1/Mf1)(Qf0/Mf’0)V0 – N1(Mf1/N1)(Mf’0/Mf0)(Qf0/Mf’0)V0 =
53.703.674.770 lei – 51.068.216.660 lei = 2.635.458.110 lei
1.1.2.3. Influența randamentului mijloacelor fixe productive:
N1(Mf1/N1)(Mf’1/Mf1)(Qf1/Mf’1)V0 – N1(Mf1/N1)(Mf’1/Mf1)(Qf0/Mf’0)V0 =
52.161.400.000 lei – 53.703.674.770 lei = – 1.542.274.770 lei
1.2. Influența gradului de valorificare al producției fabricate:
qf1 * V1 * p0 – qf1 * V0 * p0 =
49.630.300.000 lei – 52.161.400.000 lei = – 2.531.100.000 lei
2. Influența prețurilor de vânzare:
qv1 * p1 – qv1 * p0 =
77.779.000.000 lei – 49.630.300.000 lei = 28.148.700.000 lei
Creșterea cifrei de afaceri înregistrată în anul 1999 comparativ cu anul 1998 se datorează în totalitate inflației. Volumul real al producției comercializate a înregistrat un recul față de anul 1998. Variația volumului producției vândute a avut o influență negativă de aproximativ 4 mld.lei. prin exprimarea cifrei de afaceri la nivelul prețurilor unui an de referință permite identificarea unei scăderi, în termeni reali a cifrei de afaceri. Această scădere se datorează, în principal, reducerii cererii pentru o serie de produse din gama a.e.j.t. Aceasta a determinat întreprinderea să continue procesul de disponibilizare a personalului afectat acestui sector al producției. Volumul limitat al capacității de finanțare pentru investiții a fost alt factor ce a îngreunat procesul de reorientare al producției întreprinderii către bunurile de larg consum. Alt factor esențial este acela al scăderii drastice a puterii de cumpărare a populației pentru ultima lună a anului 1999, fapt ce a afectat desfacerile pentru produsele electrocasnice. Aceasta a avut ca efect creșterea stocurilor de produse nevândute, în special pentru electrocasnice. Gradul de valorificare scăzut al producției obținute se datorează unei politici de marketing încă defectuoasă.
Pentru relansarea cifrei de afaceri pe o curbă ascendentă se recomandă, ca urmare a concluziilor desprinse din diagnosticarea cifrei de afaceri, următoarele:
atragerea unor resurse suplimentare pentru investiții pe termen mediu și mai cu seamă pe termen lung în sectorul producerii bunurilor de larg consum;
practicarea unei politici financiare mai eficientă pentru a se evita intrarea în blocaj financiar, ca urmare a creșterii alarmante a produselor finite și nevândute;
ridicarea nivelului de calitate al produselor fabricate;
aplicarea unei politici de marketing mult mai eficiente.
1. Analiza factorială pentru cifra de afaceri aferentă produselor industriale
CA = CA1 – CA0 =
41.534.000.000 lei – 30.810.700.000 lei = 10.723.300.000 lei
1. Influența volumului producției vândute:
qv1 * p0 – qv0 * p0 =
26.865.500.000 lei – 30.810.700.000 lei = – 3.945.200.000 lei
1.1. Influența volumului producției fabricate:
qf1 * V0 * p0 – qf0 * V0 * p0 =
27.653.840.440 lei – 30.810.700.000 lei = – 3.156.859.560 lei
1.2. Influența gradului de valorificare al producției fabricate:
qf1 * V1 * p0 – qf1 * V0 * p0 =
26.865.500.000 lei – 27.653.840.440 lei = – 788.340.440 lei
2. Influența prețurilor de vânzare:
qv1 * p1 – qv1 * p0 =
41.534.000.000 lei – 26.865.500.000 lei = 14.668.500.000 lei
Volumul real al vânzărilor a înregistrat o scădere evidentă. Este sectorul de produse cel mai afectat, având cea mai mare contribuție la scăderea cifrei de afaceri.
Scăderea desfacerilor la aceste produse este datorată, în cea mai mare parte, scăderii producției fabricate ca urmare a planului general de restructurare a întreprinderii.
Se recomandă o mai bună sondare a cererii pentru a veni în întâmpinare cu produse care sunt cu adevărat solicitate pe piața a.e.j.t.
Alt factor ce a influențat negativ cifra de afaceri este gradul scăzut de valorificare al producției fabricate.
2. Analiza factorială pentru cifra de afaceri aferentă bunurilor de larg consum
CA = CA1 – CA0 =
36.245.000.000 lei – 22.773.200.000 lei = 13.471.800.000 lei
1. Influența volumului producției vândute:
qv1 * p0 – qv0 * p0 =
22.712.700.000 lei – 22.773.200.000 lei = – 60.500.000 lei
1.1. Influența volumului producției fabricate:
qf1 * V0 * p0 – qf0 * V0 * p0 =
24.434.568.430 lei – 22.773.200.000 lei = 1.661.368.430 lei
1.2. Influența gradului de valorificare al producției fabricate:
qf1 * V1 * p0 – qf1 * V0 * p0 =
22.712.700.000 lei – 24.434.568.430 lei = – 1.600.868.430 lei
2. Influența prețurilor de vânzare:
qv1 * p1 – qv1 * p0 =
36.245.000.000 lei – 22.712.700.000 lei = 13.532.300.000 lei
În termeni reali cifra de afaceri a înregistrat o ușoară scădere. Scăderea gradului de valorificare a producției a fost determinată și de creșterea producției oferite vânzării din partea întreprinderii. Creșterea prețurilor de vânzare, ca urmare a inflației, a influențat, în sensul creșterii, cifra de afaceri. A crescut volumul producției fabricate, fapt ce a influențat creșterea cifrei de afaceri pentru acele categorii de produse pentru care cererea era superioară ofertei.
2.1. Analiza factorială pentru cifra de afaceri aferentă produselor electrocasnice:
CA = CA1 – CA0 =
9.722.400.000 lei – 6.751.600.000 lei = 2.970.800.000 lei
1. Influența volumului producției vândute:
qv1 * p0 – qv0 * p0 =
5.946.400.000 lei – 6.751.600.000 lei = – 805.200.000 lei
1.1. Influența volumului producției fabricate:
qf1 * V0 * p0 – qf0 * V0 * p0 =
8.398.077.069 lei – 6.751.600.000 lei = 1.646.477.069 lei
1.2. Influența gradului de valorificare al producției fabricate:
qf1 * V1 * p0 – qf1 * V0 * p0 =
5.946.400.000 lei – 8.399.592.542 lei = – 2.451.677.069 lei
2. Influența prețurilor de vânzare:
qv1 * p1 – qv1 * p0 =
9.722.400.000 lei – 5.946.400.000 lei = 3.776.000.000 lei
Problema principală a scăderii dramatice a vânzărilor la această grupă de produse este determinată în principal de gradul redus de valorificare al producției obținute. Nevalorificarea rapidă a producției obținute determină imobilizarea și blocarea resurselor financiare.
Creșterea cifrei de afaceri se datorează în totalitate creșterii prețurilor ca urmare a inflației din cursul anului 1999.
Creșterea producției fabricate a avut o influență favorabilă asupra creșterii cifrei de afaceri dar a influențat negativ, printr-o creștere exagerată, volumul producției finite stocate.
În această categorie de produse se includ: roboți de bucătărie, aparate de încălzit, piese de schimb. Aparatele de încălzit au o desfacere sezonieră, fiind influențele de durata sezonului rece.
Se recomandă pătrunderea pe noi piețe de desfacere inclusiv la export, S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București încearcă să pătrundă pe piața externă cu această categorie de produse. Volumul exporturilor din această grupă de produse este încă redus, de câteva sute de mii de dolari.
Principala deficiență a produselor din această grupă o constituie finisajul care este inferior celor similare din import.
2.2. Analiza factorială pentru cifra de afaceri aferentă aparatajului pentru instalații:
CA = CA1 – CA0 =
7.466.800.000 lei – 4.983.300.000 lei = 2.483.500.000 lei
1. Influența volumului producției vândute:
qv1 * p0 – qv0 * p0 =
4.632.000.000 lei – 4.983.300.000 lei = – 351.300.000 lei
1.1. Influența volumului producției fabricate:
qf1 * V0 * p0 – qf0 * V0 * p0 =
4.433.697.322 lei – 4.983.300.000 lei = – 549.602.678 lei
1.2. Influența gradului de valorificare al producției fabricate:
qf1 * V1 * p0 – qf1 * V0 * p0 =
4.632.000.000 lei – 4.433.697.322 lei = 198.302.678 lei
2. Influența prețurilor de vânzare:
qv1 * p1 – qv1 * p0 =
7.466.800.000 lei – 4.632.000.000 lei = 2.834.800.000 lei
Pentru această categorie de produse, creșterea cifrei de afaceri s-a datorat în totalitate inflației. S-a reușit îmbunătățirea gradului de valorificare a producției obținute. Această categorie de produse prezintă cel mai ridicat grad de înnoine și de asimilare al produselor.
Creșterea stocurilor de produse finite nevândute s-a datorat creșterii ofertei și a menținerii gradului de valorificare a producției încă la un nivel scăzut. Creșterea gradului de valorificare a avut o influență pozitivă asupra diminuării stocurilor de produse finite nevândute.
Cea mai mare parte din procesele din această categorie este destinată exportului.
2.3. Analiza factorială pentru cifra de afaceri aferentă corpurilor pentru iluminat:
CA = CA1 – CA0 =
7.155.700.000 lei – 4.286.700.000 lei = 2.869.000.000 lei
1. Influența volumului producției vândute:
qv1 * p0 – qv0 * p0 =
4.357.900.000 lei – 4.286.700.000 lei = 71.200.000 lei
1.1. Influența volumului producției fabricate:
qf1 * V0 * p0 – qf0 * V0 * p0 =
4.172.872.943 lei – 4.286.700.000 lei = – 113.827.057 lei
1.2. Influența gradului de valorificare al producției fabricate:
qf1 * V1 * p0 – qf1 * V0 * p0 =
4.357.900.000 lei – 4.172.872.943 lei = 185.027.057 lei
2. Influența prețurilor de vânzare:
qv1 * p1 – qv1 * p0 =
7.155.700.000 lei – 4.357.900.000 lei = 2.797.800.000 lei
Creșterea cifrei de afaceri aferentă acestei categorii de produse s-a datorat în cea mai mare parte creșterii prețurilor ca urmare a inflației.
O influență pozitivă, în sensul creșterii cifrei de afaceri, a avut-o și creșterea producției vândute. Acest factor a influențat creșterea cifrei de afaceri cu 71,2 milioane lei.
Stocurile de produse finite nevândute a scăzut.
S-a reușit creșterea gradului de valorificare al producției obținute.
Cea mai mare parte din produsele acestei categorii este destinată exportului. Această grupă de produse prezintă un grad de înnoire foarte avansat. Principalele game de produse sunt: corpuri de iluminat cu bec incandescent, corpuri de iluminat cu tub fluorescent, corpuri de iluminat cu halogen.
2.4. Analiza factorială pentru cifra de afaceri aferentă pieselor auto:
CA = CA1 – CA0 =
6.377.900.000 lei – 3.911.600.000 lei = 2.466.300.000 lei
1. Influența volumului producției vândute:
qv1 * p0 – qv0 * p0 =
4.182.200.000 lei – 3.911.600.000 lei = 270.600.000 lei
1.1. Influența volumului producției fabricate:
qf1 * V0 * p0 – qf0 * V0 * p0 =
3.964.135.207 lei – 3.911.600.000 lei = 52.535.207 lei
1.2. Influența gradului de valorificare al producției fabricate:
qf1 * V1 * p0 – qf1 * V0 * p0 =
4.182.200.000 lei – 3.964.135.207 lei = 218.064.793 lei
2. Influența prețurilor de vânzare:
qv1 * p1 – qv1 * p0 =
6.377.900.000 lei – 4.182.200.000 lei = 2.195.700.000 lei
Creșterea cifrei de afaceri s-a datorat în cea mai mare parte creșterii prețului ca urmare a inflației cu peste 2 mld.lei.
A crescut gradul de valorificare al producției fabricate la 88,77%. Aceasta a influențat pozitiv creșterea cifrei de afaceri cu 218 mil.lei.
Creșterea producției fabricate a influențat creșterea cifrei de afaceri cu 52,5 milioane lei. Creșterea producției fabricate precum și a gradului de valorificare al acesteia s-a datorat creșterii producției de autoturisme DACIA. Creșterea vânzărilor la această categorie de produse este limitată de evoluția producției autoturismelor DACIA. Se recomandă căutarea unor noi parteneri. În acest sens au început tratativele cu concernul sud-corean DAEWOO. Partea sud-coreană prezintă serioase obiecții asupra nivelului calității produselor fabricate la S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București. Pentru aceasta se impune ridicarea nivelului de calitate al produselor pentru a nu pierde acest potențial partener. În condițiile în care s-ar obține acest contract cu firma ADEWOO se poate spera ca la nivelul anului 2001 producția vândută din această categorie să crească la un nivel de 3 ori mai mare decât cel prezent.
2.5. Analiza factorială pentru cifra de afaceri aferentă produselor diverse:
CA = CA1 – CA0 =
5.522.300.000 lei – 2.839.900.000 lei = 2.682.400.000 lei
1. Influența volumului producției vândute:
qv1 * p0 – qv0 * p0 =
3.676.600.000 lei – 2.839.900.000 lei = 836.700.000 lei
1.1. Influența volumului producției fabricate:
qf1 * V0 * p0 – qf0 * V0 * p0 =
3.494.730.490 lei – 2.839.900.000 lei = 654.830.049 lei
1.2. Influența gradului de valorificare al producției fabricate:
qf1 * V1 * p0 – qf1 * V0 * p0 =
3.676.600.000 lei – 3.494.730.490 lei = 181.869.951 lei
2. Influența prețurilor de vânzare:
qv1 * p1 – qv1 * p0 =
5.522.300.000 lei – 3.676.600.000 lei = 1.845.700.000 lei
Creșterea cifrei de afaceri pentru această categorie de produse a fost influențată de mai mulți factori în anumite măsuri.
Creșterea producției vândute a influențat creșterea cifrei de afaceri cu peste 0,8 mld.lei. aceasta s-a putut obține ca urmare a pătrunderii pe o piață foarte dinamică.
Creșterea producției fabricate a influențat de asemenea creșterea cifrei de afaceri cu peste 0,6 mld.lei.
S-a reușit îmbunătățirea gradului de valorificare al producției fabricate de la 84,19% la 88,87%. Aceasta a influențat pozitiv creșterea cifrei de afaceri cu peste 181,8 milioane lei.
2.5. Analiza reflectării cifrei de afaceri în performanțele de bază economico-financiare ale întreprinderii:
Cifra de afaceri, ca valoare, se reflectă în următorii indicatori ai performanței economico-financiare a întreprinderii:
a) Profitul din exploatare la 1 leu cifră de afaceri
pr = PRe / CA
unde pr = profitul din exploatare la 1 leu CA
1996 pr0 = PRe0/CA0 = 5.289.917.000 lei / 53.583.852.000 lei = 0,0987
1997 pr1 = PRe1/CA1 = 8.615.952.000 lei / 77.779.009.000 lei = 0,1107
Pentru anul 1999 se constată o creștere a profitului la 1 leu cifră de afaceri. Deci, creșterea cifrei de afaceri a antrenat creșterea profitului într-un ritm mult mai ridicat. Se constată un nivel confortabil al profitului la 1 leu cifră de afaceri, nivel ce corespunde unei rate de 10-11% din cifra de afaceri. Este un nivel comparabil cu cel înregistrat în această ramură pe plan mondial.
b) Valoarea adăugată la 1 leu cifră de afaceri:
va = VAe / CA
unde va = valoarea adăugată la 1 leu CA
1998 va0 = VA0/CA0 = 28.986.400.000 lei / 53.583.852.000 lei = 0,5410
1999 va1 = VA1/CA1 = 42.038.900.000 lei / 77.779.009.000 lei = 0,5405
Se observă că pentru ambii ani a existat un grad ridicat de integrare a producției, nivelul valorii adăugate în cifra de afaceri fiind ridicat. Față de anul 1998 ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri a scăzut nesemnificativ.
Pentru mai multă relevanță propun raportarea valorii adăugate la totalul veniturilor din exploatare, deoarece cifra de afaceri apare mult diminuată ca urmare a existenței unui stoc foarte mare de produse finite nevândute.
va0 = VA0/VE0 = 28.986.400.000 lei / 65.277.821.000 lei = 0,444
va1 = VA1/VE1 = 42.038.900.000 lei / 97.100.071.000 lei = 0,433
unde VE = venituri din exploatare
Și în acest caz se observă o reducere a valorii adăugate la 1 leu venituri din exploatare.
Pentru a determina cauzele care au stat la baza reducerii valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri sau 1 leu venituri din exploatare, vom defalca proveniența valorii adăugate pe principalele surse de formare.
a) Cheltuielile cu personalul la 1 leu cifră de afaceri:
chs = Chs/CA0 =
unde chs = cheltuielile cu personalul la 1 leu CA
Chs = cheltuielile totale cu personalul
1998 chs0 = Chs0/CA0 = 20.531.300.000 lei / 53.583.852.000 lei = 0,3832
1999 chs1 = Chs1/CA0 = 30.240.900.000 lei / 77.779.009.000 lei = 0,3888
Se observă o ușoară creștere a cheltuielilor cu salariile raportate la cifra de afaceri.
b) Cheltuielile cu amortismentele la 1 leu cifră de afaceri:
cam = Cam/CA =
unde cam = cheltuielile cu amortismentele la 1 leu CA
Cam = cheltuielile totale cu amortismentele
1998 cam0 = Cam0/CA0 = 2.936.500.000 lei / 53.583.852.000 lei =0,0548
1999 cam1 = Cam1/CA0 = 2.964.400.000 lei / 77.779.009.000 lei =0,0381
Cheltuielile cu amortismentele la 1 leu CA au scăzut considerabil, mai mult ca urmare a creșterii cifrei de afaceri, dar și ca urmare a procedurilor contabile de remunerare a factorului capital, neadecvate perioadelor inflaționiste.
c) Activele totale la 1 leu cifră de afaceri:
at = AT/CA
unde at = activul total la 1 leu CA
AT = activul total
1998 at0 = AT0/CA0 = 48.289.256.000 lei / 53.583.852.000 lei = 0,9012
1999 at1 = AT1/CA0 = 55.067.809.000 lei / 77.779.009.000 lei = 0,7080
Se observă o mai bună utilizare a activului total, acesta reușind pentru anul 1999 a genera o cifră de afaceri superioară prin scăderea activului total la 1 leu cifră de afaceri.
Scăderea activului la 1 leu cifră de afaceri a rezultat atât ca urmare a creșterii cifrei de afaceri într-un ritm mai rapid decât activul cât și reducerii activului, în special activului imobilizat corporal prin scoaterea din funcțiune și casarea unui volum important de utilaje aflate într-o fază avansată de uzură fizică.
d) Rotația activelor circulante:
Rac = CA/AC
unde Rac = rotația activelor circulante
AC = activele circulante
1998 Rac = CA/AC = 53.583.852.000 lei / 17.449.993.000 lei = 3,071
1999 Rac = CA/AC = 77.779.009.000 lei / 25.674.604.000 lei = 3,029
Pentru anul 1999 scăderea vitezei de rotație a activelor circulante s-a datorat creșterii cu mult peste media anilor anteriori.
e) Eficiența capitalului propriu:
cp = CA / CP
unde cp = viteza de rotație a capitalului propriu
CP = capitalul propriu
1998 cp = CA/CP = 53.583.852.000 lei / 38.749.167.000 lei = 1,3828
1999 cp = CA/CP = 77.779.009.000 lei / 46.095.359.000 lei = 1,6874
Eficiența utilizării capitalului propriu a crescut, aceasta poate rezulta și din calcularea rentabilității financiare.
2.2. Analiza diagnostic a valorii adăugate
Valoarea adăugată reprezintă unul dintre cei mai semnificativi indicatori ai dimensiunii activității întreprinderii. Valoarea adăugată, prin definiție, dimensionează aportul întreprinderii în procesul de producție și distribuție al bunurilor, iar prin însumare contribuie la formarea PIB. Spre deosebire de cifra de afaceri, care cumulează în expresia valorică toate cifrele de afaceri din amonte, valoarea adăugată relevă exact aportul întreprinderii. În analiza diagnostic a întreprinderii, indicatorul valorii adăugate prezintă interes atât pentru dimensionarea nivelului activității cât și din interes fiscal (taxa pe valoarea adăugată).
Valoarea adăugată se carculează ca diferență dintre producția obținută (producția globală a exercițiului, mai puțin subvențiile pentru exploatare) și consumurile intermediare (totalul consumurilor de bunuri și servicii furnizate de terți). În cazul revânzării de mărfuri, la producția obținută se adaugă și marja comercială.
Valoarea adăugată (VA) exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție (forță de muncă și capital), peste valoarea bunurilor și serviciilor provenind de la terți, în cadrul activității curente a întreprinderii.
În fapt, valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești din care se va face remunerarea participanților direcți sau indirecți la activitatea economică a întreprinderii:
remunerarea muncii prin salarii, indemnizații, premii, cheltuieli sociale;
remunerarea statului prin impozite, taxe și vărsăminte asimilate, subvențiile pentru exploatare fiind excluse;
remunerarea creditelor prin dobânzi și comisioane plătite;
remunerarea capitalurilor proprii prin dividende plătite acționarilor.
Întreprinderea, în calitate de participant direct la viața economică, va fi remunerată prin capacitatea de autofinanțare.
Valoarea adăugată se calculează ca diferență între producția exercițiului majorată cu marja comercială și diminuată cu serviciile furnizate de terți pentru această producție.
Valoarea adăugată se poate calcula cu formula:
VA = Producția exercițiului + Marja comercială – Consumurile externe
Valoarea adăugată este un indicator important și prin faptul că reprezintă baza de calcul pentru principalul impozit indirect (taxa pe valoarea adăugată), iar prin agregarea ei la nivel macroeconomic se obține Produsul Intern Brut.
Curent utilizată în practica financiară, marja de acumulare (VA) este interesantă pentru următoarele motive:
– este un indicator:
la nivel microeconomic, mai sintetic decât cifra de afaceri sau producția;
care măsoară gradul de integrare, prin raportul:
Valoarea adăugată / Cifra de afaceri fără taxe
de structură al funcției de producție care poate fi exprimat prin rapoartele:
Cheltuieli de personal / Valoarea adăugată sau
Amortizări / Valoarea adăugată
– permite aprecierea eficienței întreprinderii, pentru o activitate dată, în funcție de mijloacele materiale utilizate;
– repartiția sa furnizează informații importante în legătură cu raportul:
Remunerarea participanților / Drepturi avute
– evoluția sa în timp evidențiază îmbogoțirea întreprinderii.
2.2.1. Analiza dinamicii și structurii valorii adăugate
Valoarea adăugată este structurată pe următoarele componente:
cheltuieli de personal;
amortismente;
alte cheltuieli (impozite și taxe);
rezultatul din exploatare.
Structura valorii adăugate pentru intervalul 1995-1997
– mil.lei –
Aproape toate componentele valorii adăugate au înregistrat o creștere semnificativă în mărime absolută, dar care se datorează, în cea mai mare parte, creșterii prețurilor ca urmare a inflației.
Cheltuielile cu personalul au înregistrat o creștere a ponderii în totalul valorii adăugate, această componentă fiind de departe cea mai importantă cu un nivel de cca.70% din total.
Aportul factorului de producție capital este cu mult mai mică decât al muncii, situându-se la mai puțin de jumătate față de acesta. Aportul capitalului la formarea valorii adăugate este compus din cheltuielile pentru amortismente și rezultatul din exploatare. Diminuarea ponderii cheltuielilor cu amortismentul decurge din faptul că întreprinderea ELECTROAPARATAJ S.A. București a operat la reducerea în mare măsură a unor capacități de producție necesare în fabricația de a.e.j.t. Investițiile în domeniul fabricației produselor din categoria bunurilor de larg consum nu au putut compensa scăderea datorată diminuării capacității aferente produselor industriale (a.e.j.t.).
Impozitele și taxele (pentru terenuri) au o pondere aproape neglijabilă. Aceasta se datorează faptului că S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București nu dispune de terenuri foarte mari.
Creșterea cea mai accentuată a fost înregistrată de rezultatul din exploatare, urmat de cheltuielile cu personalul. Amortismentele au înregistrat o creștere nesemnificativă, iar cheltuielile aferente impozitelor și taxelor au scăzut.
Avându-se în vedere că prețurile produselor realizate de S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București au crescut în anul 1999 cu 56,72% față de anul 1998 se poate constata că numai rezultatul din exploatare a înregistrat o creștere superioară acestui indice, în rest, toate celelalte componente ale valorii adăugate nu au devansat acest indice. Creșterea valorii adăugate este artificială, obținută ca urmare a inflației.
Dinamica valorii adăugate pentru intervalul 1996-1997
Pentru cheltuielile cu personalul trebuie avut în vedere că în cursul anilor 1999 numărul mediu al salariaților a scăzut față de anul 1998 de la 4.207 la 3.899. Numărul actual al salariaților reprezintă 92,68% din cel al anului 1998. Rezultă că, pentru fiecare salariat în parte, cheltuielile de personal au crescut în medie cu 1,4729 / 0,9268, adică cu 1,5893.
Semnificativ este faptul că rezultatul din exploatare (profitul de exploatare) a înregistrat cea mai ridicată rată de creștere, situată peste rata de creștere a prețurilor produselor fabricate.
2.2.2. Analiza factorială a valorii adăugate – mil.lei –
VA = VA1 – VA0 =
42.038.900.000 lei – 28.986.400.000 lei = 13.052.500.000 lei
1. Influența valorii producției exercițiului:
(Qe1 – Qe0) * 0 =
44.177.800.000 lei – 28.986.400.000 lei = 15.191.400.000 lei
1.1. Influența modificării fondului total de timp de muncă:
(T1 – T0) * wh0 * 0 =
26.957.000.000 lei – 28.986.400.000 lei = – 2.029.400.000 lei
1.1.1. Influența numărului mediu de salariați:
(N1 – N0) * t0 * wh0 * 0 =
26.838.200.000 lei – 28.986.400.000 lei = – 2.148.200.000 lei
1.1.2. Influența numărului mediu de ore / salariat:
N1 * (t1 – t0) * wh0 * 0 =
26.957.000.000 lei – 26.838.200.000 lei = 118.800.000 lei
1.2. Influența producției medii orare:
T1 * (wh1 – wh0) * 0 =
44.177.800.000 lei – 26.957.000.000 lei = 17.220.800.000 lei
2. Influența valorii adăugate medii la 1 leu producție a exercițiului:
Qe1 * (1 – 0) =
42.038.900.000 lei – 44.177.800.000 lei = – 2.138.900.000 lei
Valoarea adăugată, considerată ca fiind produsul dintre valoarea producției exercițiului și valoarea adăugată medie la 1 leu producție a exercițiului în totalitate. Variația valorii medii adăugate la 1 leu producție a exercițiului a influențat negativ.
Valoarea producției exercițiului a crescut ca urmare a creșterii eficienței muncii, a creșterii producției medii orare, această creștere compensând în totalitate reducerea de personal ce a fost operată în anul 1999. Creșterea producției medii orare pe muncitor a fost obținută prin abandonarea unor tehnologii costisitoare prin înlocuirea cu alte linii tehnologice mult mai performante. Aceasta a permis disponibilizarea personalului ca urmare a continuării procesului de restructurare a întreprinderii.
Valoarea adăugată, în cazul S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București are o pondere ridicată în valoarea producției, ceea ce denotă un grad ridicat de integrare al producției. Acest lucru prezintă atât avantaje ct și dezavantaje. Avantajele decurg din posibilitatea valorificării superioare a materiei prime, ceea ce va permite remunerarea superioară a tuturor factorilor de producție participanți. Aceasta asigură dependența față de cât mai puțini furnizori, ceea ce pentru economia românească în acest moment este bine, scoțând întreprinderea mult în afara zonei blocajului financiar. Aceasta determină un ciclu de fabricație mai lung, astfel explicându-se și volumul relativ ridicat al stocurilor de producție în curs. Dezavantajele unui asemenea nivel de integrare decurg din creșterea riscurilor ce le presupune ponderea ridicată a cheltuielilor fixe (a celor cu salariile) aceasta apropiind mult nivelul prag al cifrei de afaceri de nivelul desfacerilor. Stocurile de producție în curs depășesc cu mult nivelul profitului anual, aceasta pereclitând mult situația activului net, însăși patrimoniul întreprinderii. Dar totuși, ca urmare a aplicării unor principii manageriale adecvate întreprinderea ELECTROAPARATAJ S.A. București dispune de un grad de flexibilitate al producției ce o poate pune la adăpost de eventuale perturbații apărute în cererea de pe piață a produselor fabricate.
2.3. Analiza diagnostic a profitului întreprinderii
întreprinderea concentrează o complexitate de operațiuni economice și financiare, care se reflectă în documentele contabile de sinteză sub forma fluxurilor și a stocurilor. Fluxurile au o influență imediată asupra rezultatului exercițiului, în timp ce stocurile reprezintă un impact, temporar sau de durată, asupra echilibrului financiar, a nevoii de finanțare a operațiunilor de gestiune și în final asupra solvabilității întreprinderii. Drept urmare, analiza rezultatelor întreprinderii se va realiza pe baza contului de profit și pierdere (contul de rezultate).
Contul de profit și pierdere regrupează, pe o perioadă de gestiune dată, ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri (ca sursă de îmbogoțire) și cheltuieli (ca sursă de sărăcire).
În cadrul contului de profit și pierdere se disting două categorii de fluxuri: fluxuri de venituri încasabile sau cheltuieli plătibile și fluxuri calculate. Prima categorie majorează sau diminuează rezultatul net și trezoreria, iar fluxurile din a doua categorie nu au o influență decât asupra rezultatului, fără a afecta trezoreria întreprinderii decât sub incidența unor aspecte fiscale (amortizări și provizioane calculate, diminuarea sau anularea provizioanelor, valoarea net contabilă a elementelor de activ cedate, distruse sau dispărute, venituri nete din cesiuni, etc.).
Conținutul informațional al contului de profit și pierdere permite evidențierea unor indicatori privind activitatea întreprinderii, sub aspectul volumului și al rentabilității acesteia.
2.3.1. Analiza indicatorilor absoluți și relativi ai profitului
Aportul factorilor de producție la desfășurarea activității firmei (întreprinderii) este motivată de remunerarea corespunzătoare. Profitul este sursa care remunerează factorul capital.
2.3.1.1. Indicatori exprimați în mărimi absolute
Profitul, în concordanță cu structura veniturilor și cheltuielilor din contul de profit și pierderi în analiza rentabilității întreprinderii se operează cu următorii indicatori exprimați în mărimi absolute: rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul excepțional, rezultatul exercițiului înaintea impozitării, profitul impozabil și rezultatul net al exercițiului.
Cea mia importantă componentă a profitului exercițiului, care are și cea mai mare pondere, este constituită din activitatea de exploatare. Această activitate, la întreprinderi, delimitată conform Legii nr.82/1991 a contabilității, constituie principala sursă de remunerare a factorilor de producție participanți.
Rezultatul exploatării (profitul din exploatare – PE):
PE = VE + ChE
PE1997 = VE1997 – ChE1997 =
= 42.802.383.000 lei – 37.754.671.000 lei = 5.047.712.000 lei
PE1998 = VE1998 – ChE1998 =
= 65.018.770.000 lei – 59.728.853.000 lei = 5.289.917.000 lei
PE1999 = VE1999 – ChE1999 =
= 97.102.071.000 lei – 88.484.119.000 lei = 8.615.952.000 lei
În continuare vom calcula profitul mediu din exploatare la 1 leu venituri din exploatare aferent fiecărui exercițiu financiar analizat (pe):
pe1997 = 0,1179
pe1998 = 0,0814
pe1999 = 0,0887
În anul 1997 s-a înregistrat cel mai mare nivel al profitului din exploatare la 1 leu venituri din exploatare. Acest indicator a înregistrat o scădere importantă în anul 1998 urmând ca în anul 1999 să înregistreze o ușoară revenire. Această denotă că față de anul 1997 în anii următori (1998 și 1999) întreprinderea a fost nevoită a practica o marjă a costurilor de producție inferioară. Această scădere a profitului la 1 leu venituri din exploatare se datorează intrării în declin a celei mai importante părți a produselor comercializate, mă refer aici la aparatajul electric de comutație de joasă tensiune, a căror comercializare afectează din ce în ce mai mult nivelul general al rentabilității întreprinderii. Reorientarea spre alte categorii de produse cu un grad de rentabilitate mai ridicat este limitat de capacitatea de finanțare a investițiilor pe termen lung. Cea mai mare parte a mașinilor și utilajelor sunt concepute pentru un asemenea profil de fabricație. Întreprinderea face eforturi considerabile în privința reorientării întregii capacități de producție. Acest proces de retehnologizare se va finaliza peste câțiva ani, întreprinderea dispunând de un plan de investiții pe termen lung, dar insuficiența resurselor proprii îi impune eșalonarea acestui plan pe o perioadă cât mai lungă. Pe de altă parte sunt și probleme de ordin social referitoare la un nivel ridicat al disponibilizărilor de personal afectat în mare parte pentru producerea de a.e.j.t.
Rezultatul financiar (profitul din activitatea financiară – PF):
PF = VF – ChF
PF1997 = VF1997 – ChF1997 =
= 490.909.000 lei – 297.632.000 lei = 193.277.000 lei
PF1998 = VF1998 – ChF1998 =
= 1.735.017.000 lei – 275.733.000 lei = 1.459.284.000 lei
PF1999 = VF1999 – ChF1999 =
= 1.025.976.000 lei – 527.679.000 lei = 498.297.000 lei
Și această activitate a întreprinderii s-a încheiat cu un rezultat pozitiv în toți anii.
Veniturile financiare provin în cea mai mare parte a lor din diferențele de curs valutar ce au survenit în cursul exercițiilor financiare respective.
O parte importantă a producției obținute este destinată exportului precum și o mare parte a materiilor prime și a semifabricatelor necesare procesului tehnologic sunt asigurate din import. Ca urmare a derulării acestor operațiuni de import-export în condițiile unei evidente instabilități monetare este inevitabil rezultatul unor venituri, respectiv cheltuieli, din diferențele de curs valutar, care pot fi favorabile sau nefavorabile.
În cadrul cheltuielilor financiare o pondere mai mică dar nu neînsemnată o au cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor contractate. Aceste cheltuieli au însumat, în cursul anului 1999, un total de peste 320 mil.lei. Veniturile aferente dobânzilor pentru depozitele bancare ale întreprinderii sunt mai mici, pentru anul 1999 ele fiind de aproximativ 123 mil.lei.
Rezultatul curent (profitul din activitatea curentă – PC):
PC = PE + PF
PC1997 = PE1997 + PF1997 =
= 5.047.712.000 lei + 193.277.000 lei = 5.240.989.000 lei
PC1998 = PE1998 + PF1998 =
= 5.289.917.000 lei + 1.459.284.000 lei = 6.749.201.000 lei
PC1999 = PE1999 + PF1999 =
= 8.615.952.000 lei + 498.297.000 lei = 9.114.249.000 lei
Rezultatul excepțional (profitul din activitatea
excepțională – Pex):
Pex = Vex – Chex
Pex1997 = Vex1997 – Chex1997 =
= 27.079. 000 lei – 5.740.000 lei = 21.339.000 lei
Pex1998 = Vex1998 – Chex1998 =
= 84.877.000 lei – 156.608.000 lei = – 71.731. 000 lei
Pex1999 = Vex1999 – Chex1999 =
= 69.664.000 lei – 533.946.000 lei = – 464.282.000 lei
Rezultatul excepțional a fost, de regulă, negativ, mai puțin anul 1997 în care s-a obținut un profit de peste 21 mil.lei din această activitate. Pentru anul 1999 cheltuielile excepționale au devansat cu mai mult decât alți ani veniturile determinând o pierdere.
Rezultatul exercițiului (profitul brut – Pb):
Pb = Vt – Cht
Pb1997 = Vt1997 – Cht1997 =
= 43.320.371.000 lei – 38.058.043.000 lei = 5.262.328.000 lei
Pb1998 = Vt1998 – Cht1998 =
= 66.838.661.000 lei – 60.161.191.000 lei = 6.677.470.000 lei
Pb1999 = Vt1999 – Cht1999 =
= 98.195.711.000 lei – 89.545.744.000 lei = 8.649.967.000 lei
Impozitul pe profit (Ip)
Ip1997 = 1.662.289.000 lei
Ip1998 = 2.556.936.000 lei
Ip1999 = 3.286.987.000 lei
Rezultatul net (profitul net – Pn):
Pn = Pb – Ip
Pn1997 = Pb1997 – Ip1997 =
= 5.262.328.000 lei – 1.662.289.000 lei = 3.600.039.000 lei
Pn1998 = Pb1998 – Ip1998 =
= 6.677.470.000 lei – 2.556.936.000 lei = 4.120.534.000 lei
Pn1999 = Pb1999 – Ip1999 =
= 8.649.967.000 lei – 3.286.987.000 lei = 5.362.980.000 lei
2.3.1.2. Indicatori exprimați în mărimi relative
Pentru ca rezultatele să fie cât mai cuprinzătoare și pentru o informare cât mai relevantă a partenerilor din mediul economico-financiar (bănci, alți parteneri financiari, organe fiscale, parteneri de afaceri, etc.) utilizarea sistemului de exprimare a rezultatelor sub forma ratelor se dovedește a fi foarte important. Interpretarea ratelor în procesul conducerii nu trebuie să fie rigidă, să nu se facă izolat, ci în contextul infrastructural al ei. Prin intermediul ratelor se examinează stări și echilibre ale unei dezvoltări, se supraveghează parametrii de funcționare a sistemului.
Pentru diagnosticarea profitului atât static cât și dinamic se utilizează sistemul de rate ce va fi prezentat în continuare.
1. Rata rentabilității comerciale (rata rentabilității față de cifra de afaceri):
Rc = (P / CA) * 100
P = profitul aferent cifrei de afaceri (nu profitul exercițiului, corectat cu raportul dintre cifra de afaceri și veniturile totale).
Rc1997 = (P1998 / CA1997) * 100 = 12,15%
Rc1998 = (P1998 / CA1998) * 100 = 9,99%
Rc1999 = (P1999 / CA1999) * 100 = 8,81%
Se observă o scădere a profitului aferent cifrei de afaceri, deci a rentabilității comerciale. Nivelul actual este încă superior concurenței. Acest nivel este superior celui înregistrat de firmele cu profil similar pe plan mondial. Întreprinderea ELECTROAPARATAJ S.A. București își poate permite creșterea cifrei de afaceri chiar cu prețul scăderii rentabilității comerciale, dar nu sub un nivel considerat de 5-6%. Aceasta se poate realiza prin introducerea unor utilaje mult mai performante, prin creșterea rotației activelor circulante. Pe de altă parte se impun utilizarea unor practici moderne și mult mai eficiente decât cele utilizate în prezent în domeniul marketingului, al prezentării și promovării propriilor produse, în speță participarea la cât mai multe târguri internaționale. Aceste activități au început a se intensifica în cursul anului 1999.
2. Rata rentabilității față de resursele consumate (rata rentabilității față de costurile complete):
Rrc = (P / Cht) * 100
Rrc1997 = (P1997 / Cht1997) * 100 = 13,83%
Rrc1998 = (P1998 / Cht1998) * 100 = 11,10%
Rrc1999 = (P1999 / Cht1999) * 100 = 9,66%
3. Rata rentabilității economice:
Re = (P / At) * 100
At = activul total
Re1997 = (P19977/ At1997) * 100 = 13,66%
Re1998 = (P1998 8 At1998) * 100 = 13,83%
Re1999 = (P1999 /9At1999) * 100 = 15,71%
Se observă o creșterede la un an la altul a profitului raportat la activul total, ceea ce denotă o tot mai eficientă utilizare a activului total. Aceasta s-a datorat introducerii unor utilaje mai performante cu randamente superioare, dar și ca urmare a scoaterii din uz a unor mijloace fixe ce nu-și mai dovedeau eficiența cerută.
4. Rata rentabilității financiare:
4.1. Rata rentabilității financiare a capitalului permanent:
Rf = (P / Cper) * 100
Rf1997 = (P1997 / Cper1997) * 100 = 15,14%
Rf1998 = (P1998 / Cper1998) * 100 = 16,26%
Rf1999 = (P1999 / Cper1999) * 100 = 18,20%
4.2. Rata rentabilității financiare a capitalului propriu:
Rf = (P / CP) * 100
Rf1997 = (P1997 / CP1997) * 100 = 10,45%
Rf1998 = (P1998 / CP1998) * 100 = 10,63%
Rf1999 = (P1999 / CP1999) * 100 = 11,41%
Se remarcă o creștere susținută a rentabilității financiare a capitalurilor proprii.
2.3.2. Analiza dinamică și structurală a profitului
Mărimea profitului reflectă gradul de rentabilitate al întreprinderii. Profitul, ca indicator absolut al rentabilității constituie atât premisă cât și consecință a unei întreprinderi. Rentabilitatea, într-o definire sintetică, reprezintă capacitatea întreprinderii de a realiza profit, necesar atât reproducției cât și dezvoltării și remunerării capitalurilor. Integrată în sistemul de relevare a potențialului economico-financiar al firmei, rentabilitatea reprezintă o informație indispensabilă băncilor, creditorilor, unor parteneri de afaceri. De aceea este abordată ca un modul semnificativ în analiza financiară. Maximizarea profitului constituie un obiectiv strategic al oricărei întreprinderi. Prin aceasta se urmărește sporirea valorii patrimoniale, asigurarea remunerării capitalului, creșterea capacității concurențiale.
Pentru analiza dinamică și structurală a profitului întreprinderii vom opera cu datele prezentate în următorul tabel, date extrase din contul de profit și pierdere întosmit anual de serviciul de contabilitate.
În cadrul acestei etape a analizei, obiectivul este constituit de stabilirea ritmului de variație al profitului și aprecierea lui pe baza luării în considerație a componentelor structurale.
Aspecte semnificative ale dinamicii și structurii se obțin prin sistemul de rapoarte și corelații dintre entitățile componente ale profitului (rezultatul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul excepțional: profitul net, impozitul pe profit) și profitul în totalitatea sa (profitul brut), atât pentru valorile corespunzătoare aceluiași exercițiu financiar cât și în ce privește evoluția sa.
Pentru compararea în timp a indicatorilor în valori absolute vom utiliza pentru corecție (când va fi cazul) indicele prețurilor aferent anilor respectivi.
Pentru analiza dinamică și structurală a profitului S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București am cules următoarele date din documentele contabile de sinteză necesare.
Structura profitului pentru intervalul 1995-1997
-mil.lei-
Ponderea cea mai mare la formarea profitului, cum este specific agenților economici din zona nonfinanciară, o constituie activitatea de exploatare. Ponderea veniturilor ca și a cheltuielilor precum și rezultatului din exploatare depășesc în permanență 90% din totalul activității.
Întreprinderile românești au activitate foarte slabă pe piața financiară, ceea ce are ca efect limitarea veniturilor și cheltuielilor financiare la cele legate de dobânzile aferente diverselor împrumuturi contractate precum și diferențelor de curs valutar ca urmare a desfășurării unor operațiuni de comerț exterior.
Creșterea profitului precum și a veniturilor și cheltuielilor aferente activității se datorează în cea mai mare parte inflației, a creșterii prețurilor produselor comercializate. Se așteaptă modificarea legii impozitului pe profit, în ceea ce privește scutirea de plată a impozitului aferent profitului reinvestit.
În ce privește activitatea financiară se urmărește ca aceasta să ia o amploare mai mare pe măsura intensificării procesului investițional al întreprinderii. Se recomandă ca în viitorul apropiat, întreprinderea ELECTROAPARATAJ S.A. București să dețină în portofoliul propriu de titluri de valoare acțiuni la principalii furnizori, să participe la capitalul social al unor societăți de profil ce vor ființa pe acele piețe care, în alte condiții, îi sunt inaccesibile. În acest fel se va amplifica activitatea financiară urmând ca întreprinderea să încaseze venituri nu numai ca urmare a activității de exploatare dar și ca dividende sau ca urmare a lichidării pe piața financiară a unor plasamente în astfel de hârtii de valoare. Amplificarea operațiunilor financiare va avea un efect pozitiv asupra dezvoltării patrimoniale a întreprinderii permițându-i să acționeze mult mai difuz în acest domeniu, nu numai în raporturi directe furnizori-clienți dar și intervenind cu decizii oportune în consiliile de administrație unde dispune de o majoritate confortabilă ca urmare a deținerii unui portofoliu considerabil de acțiuni. Dacă este o întreprindere cu profil industrial nu înseamnă că nu poate interveni în diverse operațiuni speculative din care poate obține profit.
Veniturile și cheltuielile excepționale pot lua și ele o amploare mai mare ca urmare a introducerii unei legislații mai severe în ce privește disciplina economică, o legislație mai drastică menită să sancționeze acei agenți economici care nu-și achită la timp datoriile comerciale. În acest sens S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București se poate mândri cu faptul că nu a fost angrenată prea mult în spirala blocajului financiar. Cu toate acestea nu este exclus să apară blocaje temporare care să nu-i permită onorarea unor datorii scadente ceea ce va antrena plata unor importante penalizări. Alte surse de cheltuieli excepționale pot apare pe fundalul intensificării luptei asociaților de protecție a consumatorilor ce pot pretinde eventuale despăgubiri în cazul în care a achiziționat produse cu un nivel calitativ inferior. În acest sens se intensifică eforturile de ridicare a standardului de calitate al produselor destinate construcției autoturismelor DACIA, a aparatajului pentru instalații, a electrocasnicelor etc. Nefuncționarea corespunzătoare a unor accesorii sau piese din componența autoturismelor în care intră produsele realizate de întreprinderea ELECTROAPARATAJ S.A. București poate avea ca efect grave accidente. Aceasta poate antrena intentarea unor procese păguboase întreprinderii ce vor afecta atât în mod imediat bugetul întreprinderii cât și imaginea acesteia pe termen lung. Același lucru se poate întâmpla și în cazul aparatajului pentru instalații utilizat în construcții.
2.3.3. Analiza diagnostic a rezultatului exploatării
Rezultatul din exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile și a celor calculate) din veniturile exploatării (încasabile și a celor calculate).
Rezultatul exploatării este diferența dintre veniturile din exploatare și cheltuielile din exploatare.
Structura venitului din exploatare aferent principalelor categorii de produse pentru intervalul 1997-1999
-mil.lei-
Se observă tendința de scădere a ponderii veniturilor din domeniul tradițional, acela al produselor cu destinație industrială (a.e.j.t.) în favoarea bunurilor destinate consumului direct al populației.
Structura profitului aferent principalelor categorii de produse
pentru intervalul 1997-1999
-mil.lei-
Se observă cum scade, de la an la an, rentabilitatea produselor cu destinație industrială, făcându-le tot mai puțin eficiente. Categoriile care contribuie cel mai mult la formarea profitului total sunt cele care au gradul de înnoire cel mai ridicat, fiind vorba de produsele electrocasnice și produsele din categoria diverse.
Structura profitului mediu la 1000 lei venituri din exploatare aferent principalelor categorii de produse pentru intervalul 1998-1999
-mil.lei-
Structura profitului și a venitului din exploatare recalculat pe baza structurii anului 1999 aferent principalelor categorii de produse
-mil.lei-
Analiza factorială a profitului din exploatare
PE = P1 – P0 =
8.616.000.000 lei – 5.289.900.000 lei = 3.326.100.000 lei
1. Influența modificării veniturilor din exploatare:
(V1 – V0) * pre0 =
(97.100.100.000 lei – 65.018.800.000 lei) * 0,08136 = 2.610.100.000 lei
1.1. Influența modificării volumului producției fabricate:
(V’ – V0) * pre0 =
(61.959.000.000 lei – 65.018.800.000 lei) * 0,08136 = – 248.900.000 lei
Scăderea volumului producției obținute, ca urmare a diminuării cererii pentru anumite tipuri de produse (în special cele cu destinație industrială – aparataj electric de comutație de joasă tensiune), a avut o influență negativă asupra profitului de 248,9 milioane lei.
1.2. Influența modificării prețurilor producției fabricate:
(V1 – V’) * pre0 =
(97.100.100.000 lei – 61.959.000.000 lei) * 0,08136 = 2.859.000.000 lei
Creșterea profitului față de nivelul anului anterior (1996) este determinată în totalitate de creșterea prețurilor de desfacere ca urmare a menținerii în economie a unei inflații galopante. Creșterea prețurilor a influențat profitul cu 2,859 miliarde lei.
2. Influența modificării profitului la 1 leu venituri din exploatare:
V1 * (pre1 – pre0) =
97.100.100.000 lei * (0,087645 – 0,08136) = 716.000.000 lei
Creșterea profitului la 1 leu venituri din exploatare s-a datorat atât modificării favorabile a structurii producției fabricate, în sensul promovării acelor produse ce s-au dovedit mai rentabile, cu un profit mediu la 1 leu venituri aferente, dar și cu o cerere mult mai mare și mai sigură. Creșterea profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare a antrenat o majorare a profitului din exploatare de 716 milioane lei.
2.1. Influența modificării structurii veniturilor din exploatare:
V1 * (pre’ -pre0) =
97.100.100.000 lei * (0,087645 – 0,08136) = 610.400.000 lei
Modificarea structurii de fabricație a întreprinderii prin creșterea ponderii acelor produse ce înregistrează cel mai ridicat nivel al profitului mediu la 1 leu venituri aferente în dauna acelor produse ce înregistrează niveluri scăzute ale profitului aferent a influențat pozitiv nivelul general al profitului cu 610,4 milioane lei.
2.2. Influența modificării profitului la 1 leu venituri din exploatare pe principalele categorii de produse:
V1 * (pre1 – pre’) =
97.100.100.000 lei * (0,088733 – 0,087645) = 105.600.000 lei
Creșterea profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare a determinat creșterea profitului aferent cu 105,6 milioane lei. Această creștere a profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare s-a datorat ca urmare a lansării pe piață de către întreprinderea în cauză a unor produse solicitate mai mult, a înnoirii permanente și constante a ofertei ca urmare a cercetărilor proprii în acest domeniu. Totodată au fost reduse și cheltuielile medii la 1 leu venituri din exploatare.
Capitolul 3.
Analiza diagnostic a potențialului
tehnic și uman
3.1. Analiza diagnostic a potențialului tehnic
În cadrul analizei potențialului tehnic vom studia indicatorii principali ai potențialului tehnic precum și eficiența utilizării acestui potențial. În analiza funcționării sistemului întreprindere este necesară studierea potențialului tehnic ca o componentă angrenată și subordonată obiectivului de asigurare a viabilității agentului economic, a profitabilității activității acestuia, a menținerii și creșterii performanțelor economico-financiare.
Prin modul de organizare și funcționare, prin coexistența diferitelor sectoare de activitate, S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București se prezintă ca un agent economic cu un grad mare de integrare, cuprinzând un complex de activități de la cercetare-dezvoltare până la comercializarea produselor pe piața internă și la export.
Analiza din punctul de vedere al profilului tipologic al fabricației relevă faptul că S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București prezintă următorul profil tipologic al fabricației:
Din categoria produselor cu destinație industrială (aparataj electric de comutație de joasă tensiune) S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București produce următoarele tipuri:
1. Întrerupătoare automte:
miniatură (monopolari, bipolari, tripolari, tetrapolari);
în carcasă izolată (25A … 800A);
în execuție deschisă (1.000A … 4.000A);
aplicații cu întrerupătoare automate.
2. Contactoare (inclusiv dispozitive auxiliare):
seria RG (6A … 400A);
seria RGN (6A … 100A);
seria AR (6A … 630A);
aplicații cu contactoare (contactoare cu relee, dispozitive de pornire motoare stea-triunghi, etc.).
3. Produse destinate tracțiunii (CCF, urbană).
4. Produse electronice (module statice, detectoare de proximitate, etc).
5. Alte produse industriale.
3.1.1. Analiza diagnostic a capacității de producție
După cum s-a arătat, tehnologiile de fabricație practicate, dotările de aplicare a acestora, organizarea fluxului tehnologic pe module specializate tehnologic asigură fabricației o mare flexibilitate. Practic nu există dotări specifice execuției unei game restrânse de produse, cu excepția unor standuri de probe a.e.j.t. Această mare flexibilitate, în conexiune cu un mare potențial de cercetare, proiectare, pregătire, fabricație a unor game de produse noi, diferite față de cele tradiționale, răspunzând astfel prompt cerințelor de piață. Ca urmare, începând din anul 1991, în nomenclatorul clasic al agentului economic au apărut grupe noi de produse (electrocasnice, corpuri de iluminat, aparataj pentru instalații, diverse). Datorită scăderii cererii de a.e.j.t. capacitățile de producție din fiecare modul de fabricație afectate producției acestor aparate, au fost reorientate spre fabricația noilor grupe asimilate.
O evaluare exactă a capacităților de producție nu se poate efectua separat pentru fiecare grupă de produse deoarece, datorită flexibilității tehnologice, agentul economic poate mări ponderea uneia sau alteia din grupe, funcție de cererea existentă pe piață la un moment dat, cu aceleași dotări de bază, adaptările specifice fiind nesemnificative.
Prin măsuri de rentabilizare a actualelor capacități de fabricație și prin reutilările și modernizările propuse în studiu, se pot asigura condițiile realizării producției fizice prognozate, conform studiilor de piață pentru etapele următoare.
Pentru anul 1997 utilizarea capacității de producție a fost la un nivel de 81%. Pentru anul 1998 gradul de utilizare al capacității de producție a crescut la 84% în condițiile unui puternic proces investițional și de înlocuire a unor importante utilaje uzate. În anul 1999 gradul de utilizare al capacității de producție a înregistrat o ușoară scădere, ajungând la 83,5%. Această scădere se datorează diminuării volumului comenzilor ca urmare a scăderii puterii de cumpărare a consumatorilor și ca urmare a intrării într-un declin tot mai accentuat a unor produse din categoria celor cu destinație industrială. Pe de altă parte s-a operat la înlocuirea și modernizarea unor utilaje dar într-o măsură mai mică decât cea în care s-au dezafectat o parte dintre acestea.
După cum s-a sintetizat din analiza anterioară a potențialului tehnic, principala problemă a întreprinderii este gradul foarte avansat de învechire (peste 15 ani) și de uzură (peste 50%) al utilajelor. Capacitatea de finanțare a programelor de investiție fiind limitată, nu va permite o înnlocuire prea apropiată a întregului volum de utilaje. Valoarea investițiilor va fi mai mică decât cea a utilajelor care vor fi dezafectate. Aceasta va avea ca efect reducerea capacității de producție.
Datorită flexibilității producției este mai dificil a se estima gradul de utilizare al capacității de producție pe principale categorii de producție. Nivelul de utilizare al capacității de producție poate fi estimat pe modulele de fabricație:
Utilizarea modulului de mase plastice a crescut ca urmare a creșterii comenzilor pentru produsele diverse din mase plastice. În acest modul s-au efectuat investiții importante.
Modulul prelucrări mecanice a înregistrat un grad de utilizare relativ constant.
Un grad de utilizare cu un nivel ridicat a înregistrat modulul montaje, peste 95%.
Modulul de întreținere și reparații a înregistrat o creștere a gradului de utilizare ca urmare a avansării gradului de uzură al majorităților utilajelor, aceastea necesitând reparații tot mai dese.
Pe ansamblul întreprinderii se speră a se ajunge la un grad de utilizare al capacității de producție estimat la 85-87%. Acest nivel este considerat optim, ținând cont și de faptul că S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București intenționează să pătrundă mai puternic pe piața produselor sezoniere (aparate de încălzit, accesorii turistice, etc.) ce îănregistrează o cerere oscilantă, impunându-se o ușoară supradimensionare a capacității de producție pentru a face față perioadelor de vârf.
3.1.1.1. Analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe
a) Venituri din exploatare la 1.000 lei mijloace fixe
Vom calcula acest indicator pe baza veniturilor din exploatare pentru a include veniturile din vânzarea mărfutilor, activitate ce se desfășoară prin cantina proprie, fiind considerată și aceasta ca un activ imobilizat, deci face parte din totalul mijloacelor fixe.
Acest indicator s-a îmbunătățit de la an la an. Acestea demonstrează creșterea randamentelor mijloacelor fixe.
b) Veniturile din producția obținută destinată livrării la 1.000 lei mijloace fixe direct productive
Vom calcula același indicator pentru mijloacele fixe direct productive și veniturile din producția obținută (mai puțin veniturile din vânzarea mărfurilor).
Evoluția acestui indicator remarcată printr-o creștere susținută și intensă demonstrează eficiența investițiilor operate până în prezent. Prin continuarea procesului investițional se poate ajunge la o dublare a valorii acestui indicator.
c) Valoarea adăugată la 1.000 lei mijloace fixe
Prin calcularea acestui indicatorse remarcă același lucr, anume creșterea randamentelor mijloacelor fixe. Prin înlocuirea unor mijloace fixe uzate cu altele mult mai performante, prin îmbunătățirea tehnologiilor și prin aplicarea unui management industrial superior anilor anteriori s-au obținut rezultate superioare. În comparație cu producătorii similari autohtoni ai acestui indicator, S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București se situează peste medie, în comparație cu producătorii externi acest indicator este puțin mai redus. Trebuie remarcat faptul că acest indicator este perturbat de evoluția inflaționistă a prețurilor, ceea ce face ca numitorul să apară puțin subevaluat, prin aceasta conferindu-i o creștere artificială. Prin continuarea procesului investițional se preconizează dublarea sau chiar triplarea nivelului actual al acestui indicator.
d) Cifra de afaceri aferentă activității la 1.000 lei mijloace fixe
Tendința de creștere se manifestă și în cazul acestui indicator, demonstrând creșterea de la un an la altul a rentabilității mijloacelor fixe.
e) Profitul brut din exploatare la 1.000 lei mijloace fixe
Acest indicator reliefează nu numai creșterea productivității utilajelor dar și ca urmare a reducerii cheltuielilor, a diminuării consumurilor productive specifice, a reducerii cheltuielilor de manoperă aferente, etc.
3.1.3. Analiza diagnostic a activelor circulante
3.1.3.1. Analiza activității de aprovizionare
În cadrul S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București funcționează Direcția Aprovizionare. Aceasta are următoarea structură organizatorică:
În principal ELECTROAPARATAJ practică aprovizionarea programată care se adaptează cel mai bine spăcificului de fabricație al agentului economic, în condițiile uneo producții relativ uniforme și constante. Deși mai puțin utilizată se practică și aprovizionarea dinamică mai ales pentru comenzile întâmplătoare, suplimentare și tipice față de planul anual de producție sau pentru produsele sezoniere.
Cele două forme de aprovizionare se derulează pe baza concordanței între aprovizionare și planificarea producției, serviciul de programare și urmărire a producției deținând informațiile de detaliu asupra mărimii comenzilor și duratei de derulare a acestora în corelare cu contractele încheiate și comenzile existente.
În politica de aprovizionare, un element important îl constituie relația cu principalii furnizori și care are la bază:
obiectul relației reprezentat prin:
relații precontractuale realizate prin intermediul ofertei, negocierii și pregătirii comenzii ferme;
relații contractuale, care au ca instrument contractul și activitățile legate de derularea acesteia (facturare, transport, recepăție, decontare);
relații postcontractuale, specifice perioadei postgaranție.
profilul furnizorului determină atitudini diferențiale ale S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București în funcție de specificul de producție al partenerului, seriozitatea și bonitatea acestuia, tradiționalitatea relației, etc.
frecvența relațiilor care pot fi catalogate ca: permanente, periodice sau ocazionale.
Cu furnizorii de energie și combustibili se practică, pentru energia electrică, plata în avans 50% restul de 50% fiind achitați până cel târziu pe data de 5 a lunii următoare, iar obligațiile către RADET, RGAB și ROMGAZ se achită până cel târziu la 10 ale lunii următoare consumului.
Ca organizare internă, integrarea depozitelor în mod optim în fluxul tehnologic și modernizarea transportului intern a impus o abordare sistemică a activității societății comerciale din punctul de vedere al fluxurilor tehnologice în strânsă corelare cu fluxul general.
Pentru îmbunătățirea activităților în organizarea depozitării s-au avut în vedere:
asigurarea unui flux rațional al circulației în interiorul depozitelor precum și între depozite, compartimentele beneficiare și sectorul de transport intern;
aplicarea principiului “primul intrat – primul ieșit”;
urmărirea permanentă a respectării sensului tehnic al depozitării prin care se realizează primirea, conservar4ea și livrarea materialelor ca și a sistemului economic legat de definirea stocurilor pentru consumul productiv pe o perioadă de timp determinată.
Transportul intern din cadrul S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București este reprezentat de sistemul mixt: pendular, respectiv inelar multiplu, în funcție de gradul de integrare a diferitelor compartimente de producție primară și montaj în fluxul general al agentului economic.
Transportul intern respectă aplicarea a trei principii de bază:
principiul coordonator, în raport de care întreg fluxul de materiale se defalcă după un program de bază, funcție de cerințele procesului tehnologic;
principiul flexibilității și adaptabilității care permite ca fluxul de materiale organizat conform principiului coordonator să fie adaptat rapid și economic la condițiile neprevăzute inițial;
principiul coordonării, conform căruia în programul coordonator să poată fi integrate modificările ce se impun, ținându-se seama simultan de elementele specifice principiului flexibilității și adaptabilității.
O preocupare permanentă a S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București o constituie optimizarea stocurilor de materii prime, materiale, piese de schimb, subansamble, combustibili, produse finite; existența stocurilor este determinată de raportul dintre caracterul relativ continuu și ritmic al procesului de producție și faptul că aprovizionarea se realizează la anumite momente, la anumite intervale de timp, de la furnizori diferiți.
Urmărirea, controlul nivelului și mișcările stocurilor de resurse materiale are la bază două metode principale:
metoda “max-min” care urmărește situația și mișcarea stocurilor pentru fiecare resursă; nu se face deosebire între sorto-tipo, dimensiunile și nici o ierarhizare a importanței acestora în conducerea eficientă a producției la un moment dat;
metoda ABC care evidențiază ponderea pe care o are valoarea stocului fiecărui element față de valoarea totală a stocurilor conform diagramei clasice.
Aplicarea constantă a acestor metode a condus la o situație favorabilă în ceea ce privește stocurile de materii prime și materiale. După cum se constată stocurile cele mai importante asigură acoperirea producției la nivelul a 20 de zile.
Stocurile fără mișcare au la bază reacția unor beneficiari tradiționali (schimbarea structurii de dotare a autoturismelor Dacia – pentru motoare, modificarea unor prevederi internaționale privind informația cuprinsă pe ambalaje, etc.).
Un obiectiv important pe care-I are în vedere activitatea de aprovizionare din cadrul S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București îl constituie alinierea materiilor prime, materialelor, reperelor, subansamblelor aprovizionate la nivelul exigențelor calitative impuse de documentațiile de proiectare. În acest scop se urmăresc:
selecționarea furnizorilor pe baza capabilității acestora de satisfacere a cerinețelor impuse în documentele de aprovizionare; pentru furnizori este întocmită o istorie a livrărilor și o evidență a respingerilor sau refuzurilor;
funcție de importanța indicilor de calitate a mărfii livrate asupra producției proprii se dimensionează frecvența controalelor la furnizor;
documentele de aprovizionare conțin date și elemente conform exigențelor standardului ISO 9001;
toate intrările sunt certificate calitativ de compartimentul CTC recepție înainte de a fi introduse în fluxul de fabricație;
înregistrările de calitate cu ocazia recepțiilor succesive sunt utilizate pentru reevaluarea periodică a furnizorilor.
Pe baza unor astfel de evaluări s-a ajuns la selectarea unei structuri stabile de furnizori interni dar și la apelarea la importuri a căror valoare ajunge la peste 30% din încasările din export.
3.1.3.2. Analiza structurii și a eficienței utilizării activelor circulante
Pentru anul 1997 avem următoarea structură a activelor circulante:
Ponderea ce mai mare în structura activelor circulante o dețin: clienții și producția în curs. Stocurile de materii prime și materiale au o pondere cam mare.
Pentru anul 1998 avem următoarea structură a activelor circulante:
În cursul anului 1998 față de anul 1997 a crescut ponderea producției în curs de fabricație în totalul activului circulant. S-a diminuat ponderea creanțelor de încasat. Disponibilul la bancă nu a înregistrat o modificare semnificativă ca pondere în activul circulant. S-au diminuat foarte mult produsele finite și nevândute încă. Aceasta ca urmare a menținerii încă în stadiul de producție în curs a acelor cantități pentru care nu s-au obținut deja comenzi. Aceasta ascunde o ofertă mai mare decât cererea.
Pentru anul 1999 avem următoarea structură a activelor circulante:
Ponderea producției neterminate este în continuă creștere, atingând cote alarmante. S-a diminuat, cam într-o proporție similară, disponibilul de la bancă, fapt ce poate atrage întreprinderea în spirala blocajului financiar. Blocajul cel mai mare este cauzat de produsele cu destinație industrială și de produsele electrocasnice, a căror cerere a fost diminuată de scăderea puterii de cumpărare a populației ca urmare a majorărilor de prețuri din luna decembrie. În cursul primului trimestru al anului 1998 situația s-a ameliorat, stocurile de producție încă neterminată diminuându-se considerabil. Pentru a evita aceste perturbații este recomandabil ca ELECTROAPARATAJ să-și realizeze o rețea proprie de magazine pentru lărgirea posibilităților de desfacere a producției. Se recomandă pătrunderea mai hotărâtă pe piețele externe (Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia).
a) Ponderea activelor circulante în totalul activelor
Se observă o creștere a ponderii activelor circulante în totalul activelor, aceasta ca urmare a creșterii randamentelor utilajelor și a relansării întreprinderii.
b) Viteza de rotație a activelor circulante în cifra de afaceri
Viteza de rotație a activelor circulante în cifra de afaceri este la nivel mediu, ceea ce corespunde unei perioade de 120 zile pentru un ciclu complet. Acest indicator manifestă o evoluție constantă.
c) Viteza de rotație a activelor circulante față de veniturile din exploatare:
Acest indicator este la nivelul mediu al întreprinderilor similare. Acesta corespunde unui ciclu complet de 96 de zile pentru 1999, de 68 de zile pentru 1998 și 93 de zile pentru 1997.
Este de preferat ca durata ciclului de fabricație să scadă și chiar să ajungă la 75 de zile.
3.2. Analiza activității de cercetare-dezvoltare
Rezultatele favorabile ale S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București se datoresc în bună parte activității proprii de cercetare-dezvoltare care a reușit să proiecteze, omologhezeși să introducă în fabricație 80-100 de produse noi pe an în perioada 1992-1999, fapt ce a determinat compensarea într-o bună măsură scăderea cererii în domeniul profilului tradițional (aparataj electric de comutație de joasă tensiune).
În perioada 1992-1999 nu s-a apelat la colaborări externe, dezvoltarea având la bază efortul compartimentelor de cercetare-dezvoltare proprii.
Contribuția modulului de cercetare-dezvoltare, ca efect al introducerii în fabricație a unui număr de produse noi, s-a concretizat în creșterea cifrei de afaceri.
Organizatoric, activitatea de cercetare-dezvoltare este structurată pe trei secții: de cercetare-proiectare, un atelier SDV-uri și atelierul de prototipuri. Secțiile de cercetare-proiectare sunt organizate după principiul gamelor de produse în care există specializarea cea mai importantă. Activitatea de proiectare se bazează, în proporție de 20%, pe proiectare asistată, în această zonă de activitate fiind instalată o rețea formată din 14 computere de performanță medie și perifericele (plottere și imprimante).
Creșterea performanței în domeniul proiectării are în vedere extinderea proiectării de la nivelul CAD la nivelul CAD-CAM.
Activitatea conexă cercetării-dezvoltării este cea a pregătirii fabricației care cuprinde autoutilarea și sculăria precum și o secție de proiectări tehnologice cu preocupări prioritare în modernizarea și optimizarea produselor din fabricația curentă.
Activitatea de cercetare-dezvoltare are la bază un program de asimilări anual, analizat și aprobat de Comitetul Director. Anual rezultatele sunt analizate la nivelul Consiliului de Administrație.
Urmărirea acestui program se face în mod curent de directorul de cercetare-dezvoltare, șefii secțiilor de cercetare-proiectare; săptămânal se analizează stadiul de realizare a sarcinilor de către managerul tehnic, analiză la care participă toți factorii responsabili direct implicați, inclusiv directorul de producție. Lunar, stadiul derulării programului de asimilare de produse noi este analizat sub îndrumarea managerului general.
Elaborarea programului de asimilare, reactualizarea și completarea acestuia se bazează pe legăturile cu compartimentul de marketing. Pentru stabilirea coerenței relației marketing/cercetare-dezvoltare au loc săptămânal analize ale responsabililor din cele două domenii de activitate, sub coordonarea managerului general în care se analizează: măsuri pentru stimularea vânzărilor care generează vânzările slabe pentru anumite produse, corelarea dinamică a programului curent de asimilări cu evoluția pieței, poziția produselor vis-à-vis de concurență, oportunitatea introducerii de noi poziții, etc.
Cheltuielile medii anuale antrenate de activitatea de cercetare-dezvoltare și punere în fabricație se situează în medie la cca.8,5% din total costuri, adică 7% din cifra de afaceri (aproximativ 5,9 mld.lei la nivelul anului 1999).
3.3. Analiza diagnostic a potențialului uman
3.3.1. Analiza calitativ-structurală a resurselor umane
Structura resurselor umane este echilibrată, cu o tendință pozitivă de creștere a ponderii personalului cu pregătire tehnică superioară și o relativă stabilitate a ponderii muncii calificate. În ultimii ani nemaifăcându-se angajări se manifestă o ușoară tendință de îmbătrânire din punctul de vedere al vârstei medii; concentrarea numerică în grupa de vârstă 30-40 de ani se consideră a se constitui însă într-un element favorabil.
Politica de personal are în vedere organizarea periodică de cursuri de specializare și ridicarea calificării, activitate ce se derulează pe baza unor programe anuale care cuprind practic toate categoriile de salariați. Se au în vedere toate nivelele ierarhice, de la muncitor până la managementul de vârf.
Pentru corelarea resurselor umane disponibile cu necesitățile reale de producție, corelare ce conduce încă la necesitatea diminuării numerice a personalului, se apelează prioritar la pensionările la limită de vârstă, încurajarea către transfer a unor categorii de salariați a căror volum depășește necesitățile vis-à-vis de noua structură de fabricație; disponibilizări ca urmare a restrângerii de activitate s-au luat în considerație ca măsură extremă și nu reprezintă un procent semnificativ din scăderea cu cca.46% a numărului salariaților în 1999 față de 1992.
Politica de personal este dusă la îndeplinire de Serviciul Învățământ Salarizare care are atribuții precise în domeniul recrutării, utilizării forței de muncă, selecționării și încadrării, perfecționării și promovării. O activitate importantă o reprezintă cea legată de învățământ, atribuțiile în acest domeniu cuprinzând preocupări de la îndrumarea practicii în producție a elevilor și studenților până la organizarea specializării și calificării tuturor categoriilor de salariați.
3.3.1.1. Evoluția numărului salariaților
S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București face parte din categoria agenților economici mari nu numai ca urmare a volumului cifrei de afaceri, al veniturilor din exploatare, al patrimoniului sau al profitului, dar și ca urmare al numărului de salariați care cu toate că a înregistrat o scădere continuă, o situează printre cele mai mari întreprinderi atât din București cât și din țară.
Reducerea personalului din ultima perioadă, marcată de eforturi susținute de reorganizare și chiar de reprofilare, a fost importantă, permițând reducerea cheltuielilor aferente. Numărul actual al personalului a avut loc, în principal, pe căi naturale: pensionări, transferuri și alte ieșiri. Se observă o menținere a ponderii personalului muncitor în jurul a 87% din totalul angajaților. Menținerea ponderii constante a personalului afectat în activitățile administrative (TESA) s-a datorat nu inhibării dezvoltării și reorganizării acestui sector și ca urmare a creșterii eficienței ca urmare a informatizării. Prin reorganizarea și înființarea de noi compartimente în sfera administrativă (serviciul marketing, controlul calității, etc.) s-a putut opera la transferuri în cadrul întreprinderii a personalului disponibilizat din alte sectoare către cele în afirmare. În țările dezvoltate ponderea personalului productiv este mai mică.
3.3.1.2. Analiza personalului după structura nivelului de prăgătire profesională
Tendința generală este de reducere continuă a numărului de angajați. Numărul acestora va continua să scadă dau nu sub limita de 3.000-3.500 de angajați.
Stabilitatea cea mai mare s-a manifestat în cadrul personalului care a urmat cursuri de calificare și practică la locul de muncă. Numărul acestora a scăzut în ritmul cel mai mic, fapt ce a condus la creșterea ponderii acestora în totalul personalului salariat al întreprinderii ELECTROAPARATAJ S.A. București.
Se observă o preferință a întreprinderii pentru personalului cu pregătire medie, aceste categorii prezentând o stabilitate sau chiar o îmbunătățire a ponderii. Această tendință are la bază două cauze distincte. Prima se referă la faptul că specificul și profilul de fabricație al întreprinderii nu necesită o pregătire prea avansată, în mare parte, fiind preferat personalul cu un grad de calificare medie. Nu se solicită un grad de calificare prea înalt, cel mediu fiind suficient. O altă cauză pentru care se preferă personalul cu un nivel mediu de calificare este acela că această categorie profesională poate fi remunerată la un nivel mai redus ceea ce avantajează societatea prin scutirea de plată a unor cheltuieli salariale exagerate.
S-a diminuat foarte mult numărul personalului cu pregătire la nivel de școală profesională. Ceea ce va avea efecte negative asupra bunei desfășurări a activității întreprinderii o constituie scăderea dramatică a economiștilor cu studii superioare. Această categorie de personal s-a diminuat ca urmare a transferurilor cauzate de nivelul scăzut al salarizării, mai mic decât media.
Diminuarea personalului cu studii economice superioare se va repercuta asupra unei politici de marketing defectuoase și deficitare. Raportul personal cu studii superioare față de personal fără studii superioare nu s-a modificat semnificativ
În strategia pe termen scurt și mediu nu se are în vedere îmbunătățirea indicilor de salarizare. Acest obiectiv va fi avut în vedere în momentul încheierii primei faze a retehnologizării și reprofilării în proporție de peste 50-60% a producției.
În schimb trebuie acționat mai imperativ în vederea implementării unor strategii de marketing la nivelul firmelor externe. Aceasta presupune ca o pondere importantă din personalul întreprinderii să deservească activitatea de promovare a produselor proprii, de sondare a pieței, de publicitate și reclamă, de atragerea de noi parteneri și clienți viabili, stabili și puternici.
Acționarea în această direcție ar permite majorarea semnificativă a desfacerii produselor electrocasnice, care ar putea să devină profilul de bază al întreprinderii. Este de așteptat ca S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București să se implice mai puternic pe piața furnizorilor de sabansamble și piese de schimb pentru autoturisme.
Acest sector al desfacerilor are avantajul că asigură întreprinderii cele mai mari contracte și cele mai sigure, încheiate pe perioade cât mai lungi, al căror ciclu de fabricație poate fi finanțat în întregime din creditele bancare.
În acest sens este important ca întreprinderea ELECTROAPARATAJ S.A. București să nu piardă contractele de furnizor cu potențialii investitori în domeniul industriei autoturismelor (DAEWOO, HUNDAY).
3.3.1.3. Analiza personalului după structura grupelor de vârstă
Analizând informațiile din tabelele de mai jos se constată o îmbătrânire a personalului și anume o concentrare a acestuia în grupa de vârstă 31-40 de ani. Acesta este defapt un lucru pozitiv, această grupă de vârstă fiind cea mai recomandată.
Spre deosebire de categoriile mai tinere (cele sub 31 de ani) această grupă este cea mai bine instruită, având cel puțin 5-10 ani de experiență în domeniu. Pe de altă parte nu este încă o grupă de vârstă bătrână. Este, din punctul de vedere al managementului resurselor umane, grupa de vârstă optimă a fi încadrată în muncă. Personalul din această grupă de vârstă este indicat a fi orientat atât în posturi de executanți cât și în funcții de conducere. Ținând cont de dinamismul ce a marcat societatea românească în ultimii 7 ani se poate considera că angajații cu vârstă peste 35 de ani nu mai reprezintă avangarda, aceștia fiind, nu de puține ori, asimilați celor cu mentalități conservatoare.
În creștere, nu numai ca pondere, dar și ca număr absolut, este și grupa de vârstă 41-50 de ani. Aceasta este o grupă de vârstă care nu dă un randament foarte bun în funcții de execuție dar nici în funcții de conducere nu este prea indicată, mai ales pentru activitățile noi (marketing, lansarea produselor în fabricație, etc.) deoarece manifestă un conservatorism exagerat, fapt ce poate duce la blocarea unor proiecte ambițioase. Această grupă de vârstă se manifestă ca un obstacol în calea reformelor radicale, făcând tot ce este posibil pentru menținerea și chiar promovarea la locul de muncă, cel mai adesea uzând de experiența vieții și mai puțin de virtuțile profesionale. În principal, această grupă de vârstă nu este prea bine instruită, în schimb este și cea mai costisitoare în privința remunerării deoarece cumulează diverse sporuri de vechime, etc.
Repartizarea pe grupe de vârstă a personalului în intervalul 1990-1999
Nu este însă un semn bun faptul că s-a diminuat drastic ponderea personalului sub 31 de ani, cel sub 21 de ani fiind inexistent începând cu 1996. Este un semn al unui management al resurselor umane defectuos în această privință prin suprimarea locurilor de muncă pentru proaspeții absolvenți ai învățământului superior. Aceasta se va repercuta în insuficiența unui personal calificat pentru elaborarea și concretizarea unei politici de marketing eficiente.
3.3.2. Analiza diagnostic a productivității muncii
W = W1 – W0 =
8.647,7 lei – 8.238,2 = 409,5 lei
1. Influența veniturilor din exploatare:
Ve1 / H0 – Ve0 / H0 =
7.850,5 lei – 8.238,2 = – 387,7 lei
2. Influența timpului total de muncă:
Ve1 / H1 – Ve1 / H0 =
8.647,7 – 7.850,5 lei = 797,2 lei
2.1. Influența numărului de salariați:
Ve1 / (Ns1 * Nh0) – Ve1 / (Ns0 * Nh0) =
8.470,7 lei – 7.850,5 lei = 620,2 lei
2.2. Influența numărului mediu de ore lucrate de un salariat:
Ve1 / (Ns1 * Nh1) – Ve1 / (Ns1 * Nh0) =
8.647,7 lei – 8.470,7 lei = 177,0 lei
3.3.3. Analiza cheltuielilor salariale
Cheltuielile aferente personalului dețin o pondere de cca. 30-35% din totalul cheltuielilor de exploatare. Este un nivel ridicat față de alți agenți economici din sfera producției. Aceasta se datorează atât ponderii scăzute a cheltuielilor cu amortizarea capitalului fix cât și ca urmare a gradului de integrare foarte ridicat. Din cadrul cheltuielilor cu personalul un interes deosebit îl prezintă cheltuielile salariale. Pentru anii 1997, 1998 și 1999 acestea au următoarele valori:
Iar evoluția numărului mediu al salariaților pentru anii 1997, 1998 și 1999 este:
Pe baza acestor date putem calcula salariul mediu lunar aferent fiecărui an:
Nivelul salariului mediu este mai mare decât media pe economie dar nu este încurajant și nici stimulativ. Este un nivel acceptabil pentru un personal cu un nivel mediu de pregătire. De remarcat este ritmul de creștere al acestuia. Astfel, în anul 1996, salariul mediu a crescut cu 65% față de cel al anului 1997, acest ritm fiind superior inflației și având ca scop să se stimuleze și să se mențină personalul cu un nivel mai ridicat de calificare. Pentru anul 1999 ritmul de creștere al salariului mediu a fost de 62%, inferior ratei inflației ce a depășit 63%. Majorarea într-un ritm mai mare al salariului mediu pe întreprindere nu este un obiectiv pe termen scurt sau mediu al S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București.
Față de nivelul veniturilor din exploatare cheltuielile cu personalul la 1.000 lei venituri din exploatare sunt următoarele:
– nivelul cheltuielilor cu personalul este următorul:
– nivelul veniturilor din exploatare este următorul:
– nivelul cheltuielilor cu personalul la 1.000 lei venituri din exploatare este următorul:
În anul 1998 cheltuielile medii cu personalul la 1.000 lei venituri din exploatare au crescut de la 292,47 lei la 315,78 lei, urmând o ușoară scădere pentru anul 1999, acestea ajungând la 311,44 lei. Creșterea cea mai mare a fost înregistrată în anul 1996, creștere ce a influențat nivelul profitului la 1.000 lei venituri din exploatare în sensul diminuării.
Capitolul 4.
Analiza diagnostic
a potențialului financiar
4.1. Analiza diagnostic a ratelor de structură ale patrimoniului
Pentru a obține informații edificatoare în ce privește situația financiară a întreprinderii ELECTROAPARATAJ S.A. București vom utiliza metoda ratelor de structură patrimonială. Această metodă constituie un instrument operațional și eficient al analizei financiare. Ratele de structură se stabilesc ca raport între un post (sau grupă de posturi) din activ sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferitele componente de activ, respectiv de pasiv.
4.1.1. Analiza ratelor de structură ale activului
În cadrul acestui paragraf vom avea în vedere următoarele rate: rata imobilizărilor, rata stocurilor, rata creanțelor, rata disponibilităților.
a) Rata activelor imobilizate (RAi)
Această rată se calculează ca un raport dintre activele imobilizate și totalul bilanțului (total activ). Această rată reflectă ponderea elementelor patrimoniale ce servesc întreprinderea în mod permanent.
RAi = (Active imobilizate / Activ total) * 100
Pentru calcularea acestei rate pentru cazul întreprinderii ELECTROAPARATAJ avem următoarele date:
– activul imobilizat:
Ai1997 = 27.630.813.000 lei
Ai1998 = 30.838.074.000 lei
Ai1999 = 29.389.963.000 lei
– activul total:
At1997 = 38.536.341.000 lei
At1998 = 48.289.256.000 lei
At1999 = 55.067.809.000 lei
Pe baza datelor de mai sus putem calcula rata activelor imobilizate (RAi):
RAi1997 = (Ai1997 / At1997) * 100 =
(27.630.813.000 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 71,7%
RAi1998 = (Ai1998 / At1998) * 100 =
(30.838.074.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 63,9%
RAi1999 = (Ai1999 / At1999) * 100 =
(29.389.963.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 53,4%
Scăderea acestui indicator are loc pe fundalul planului general al întreprinderii de reprofilare, de reorientare a ofertei sale către alte sectoare ale pieței. Pe de altă parte acest indicator relevă faptul că ritmul investițiilor în mijloace fixe este mai mic decât cel al uzării și respectiv amortizării celui existent sau achiziționat anterior. Efortul investițional pe care îl cere planul de retehnologizare este foarte mare și nu poate fi îndeplinit doar în câteva exerciții financiare. De aceea vom asista în continuare la deprecierea mijloacelor fixe, având drept consecință scăderea ponderii acestora în totalul activului. Scăderea ponderii activelor imobilizate conferă întreprinderii o mare flexibilitate, prin creșterea gradului de lichiditate.
Punctele slabe desprinse din studierea acestui indicator sunt: un nivel foarte avansat de uzură al mijloacelor fixe, cele mai multe dintre acestea având valoare contabilă nulă (datorită depășirii duratelor normale de folosință) și innsuficiența surselor de finanțare pe termen lung.
Punctele tari desprinse din analizarea acestui indicator se referă la poziția importantă pe care o are ELECTROAPARATAJ în acest sector de activitate conferită, pe de o parte, de valoarea ridicată a patrimoniului, concretizată în proporție de peste 50% în mijloace fixe, în comparație cu alte întreprinderi cu profil similar.
Rata imobilizărilor corporale (Ric)
Pentru urmărirea în continuare, dar mai detaliată, a dinamicii și ponderii activelor imobilizate vom calcula rata imobilizărilor corporale.
Ric = (Imobilizări corporale / Activ total) x 100
Pentru calcularea acestei rate, pentru cazul întreprinderii ELECTROAPARATAJ, avem următoarele date:
– imobilizările corporale:
Ic1997 = 27.628.060.000 lei
Ic1998 = 30.830.862.000 lei
Ic1999 = 29.342.566.000 lei
Pe baza datelor de mai sus putem calcula rata imobilizărilor corporale (Ric):
Ric1997 = (Ic1997 / At1997) * 100 =
(27.628.060.000 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 71,69%
Ric1998 = (Ic1998 / At1998) * 100 =
(30.830.862.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 63,85%
Ric1999 = (Ic1999 / At1999) * 100 =
(29.342.566.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 53,28%
Valorile acestui indicator sunt foarte apropiate de cele ale primului ca urmare a preponderenței imobilizărilor corporale în totalul imobilizărilor, imobilizările necorporale fiind nule în toți anii.
Scăderea ponderii activelor imobilizate, în speță a imobilizărilor corporale, poate fi apreciată ca un fapt pozitiv, concurând la creșterea flexibilității întreprinderii, asigurându-i o capacitate sporită de rezistență și adaptare la schimbările bruște ale tehnicii sau a cererii pe piață.
Rata imobilizărilor financiare (Rif)
Pentru întregirea imaginii privind structura activului imobilizat vom calcula rata imobilizărilor financiare, indicator ce exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care întreprinderea le-a stabilit cu alți parteneri.
Formula de calcul a ratei imobilizărilor financiare (Rif) este următoarea:
Rif = (Imobilizări financiare / Activ total) x 100
Pentru calcularea acestui indicator avem nevoie de următoarele informații suplimentare celor de mai sus :
– imobilizări financiare:
If1997 = 2.753. 000 lei
If1998 = 7.212.000 lei
If1999 = 47.397.000 lei
Pe baza datelor de mai sus putem calcula rata imobilizărilor financiare (Rif):
Rif1997 = (If1997 / At1997) * 100 =
(2.753. 000 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 0,007%
Rif1998 = (If1998 / At1998) * 100 =
(7.212.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 0,015%
Rif1999 = (If1999 / At1999) * 100 =
(47.397.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 0,086%
Dimensiunea imobilizărilor financiare este strâns legată de mărimea politicii de investiții financiare a întreprinderii. Pentru orizontul de timp mediu (2-3 ani) ELECTROAPARATAJ S.A. nu va susține o politică de investiții financiare, ca urmare a insuficienței resurselor proprii pentru o astfel de investiție.
b) Rata activelor circulante (RAc)
Prin această rată se calculează ponderea activelor circulante în totalul bilanțului. Formula de calcul a ratei activelor circulante (RAc) este următoarea:
RAc = (Active circulante / Activ total) * 100
Pentru calcularea acestei rate avem nevoie de următoarele date suplimentare celor de mai sus:
– activele circulante:
Ac1997 = 10.892.351.000 lei
Ac1998 = 17.449.993.000 lei
Ac1999 = 25.674.604.000 lei
RAc1997 = (Ac1997 / At1997) * 100 =
(10.892.351.000 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 28,27%
RAc1998 = (Ac1998 / At1998) * 100 =
(17.449.993.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 36,14%
RAc1999 = (Ac1999 / At1999) * 100 =
(25.674.604.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 46,62%
Se observă creșterea ponderii acestora în totalul activului. Aceasta se datorează atât scăderii valorii contabile (ca urmare a învechirii mijloacelor fixe) a activelor imobilizate dar și ca urmare a sporirii absolute a activelor circulante.
Rata stocurilor (Rs)
Pentru întregirea imaginii privind dinamica și structura acestui element de activ vom adânci analiza sa prin calcularea unor rate suplimentare: rata stocurilor, rata creanțelor și rata disponibilităților.
Formula de calcul a ratei stocurilor (Rs) este următoarea:
Rs = (Stocuri / Activ total) x 100
Pentru calcularea acestei rate avem nevoie de următoarele informații suplimentare:
– stocuri:
S1997 = 5.739.238. 000 lei
S1998 = 9.499.080.000 lei
S1999 = 17.073.584.000 lei
Pe baza datelor de mai sus putem calcula rata stocurilor (Rs):
Rs1997 = (S1997 / At1997) * 100 =
(5.739.238. 000 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 14,89%
Rs1998 = (S1998 / At1998) * 100 =
(9.499.080.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 19,67%
Rs1999 = (S1999 / At1999) * 100 =
(17.073.584.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 31,00%
Ponderea stocurilor în totalul bilanțului depinde de sectorul de activitate (producție sau servicii) în care se situează întreprinderea, de durata ciclului de exploatare și de influența factorilor conjuncturali, legați de evoluția pieței respective. Acest element de activ a înregistrat o creștere importantă de la un an la altul. Pentru a obține informații mai relevante vom analiza această rată pe fiecare element component al stocurilor: stocuri de materii prime, materiale și obiecte de inventar; producție în curs; producție finită și mărfuri.
Rata stocurilor de materii prime (Rmp)
Pentru calcularea acestui indicator avem nevoie de următoarele informații:
– stocuri de materii prime, materiale și obiecte de inventar:
Smp1997 = 1.894.302.000 lei
Smp1998 = 3.652.034.000 lei
Smp1999 = 5.772.956.000 lei
Pe baza datelor de mai sus se calculează rata stocurilor de materii prime Rmp
Rmp1997 = (Smp1997 / At1997) * 100 =
(1.894.302.000 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 4,92%
Rmp1998 = (Smp1998 / At1998) * 100 =
(3.652.034.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 7,56%
Rmp1999 = (Smp1999 / At1999) * 100 =
(5.772.956.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 10,48%
Stocurile în creștere de materii prime, materiale și obiecte de inventar se datorează schimbării profilului de fabricație. Pentru produsele din gama electrocasnice predomină importurile de subansamble. Aprovizionarea cu aceste subansamble se face discontinuu și în cantități foarte mari (peste 200-300.000$), aceasta obligând întreprinderea la a depozita stocuri supraponderale în comparație cu alte sectoare de producție. Creșterea producției la acest sortiment de fabricație (electrocasnice) a determinat creșterea ponderii stocurilor destinate acestei game în totalul stocurilor, antrenând cu aceasta o tendință de creștere a acestui element de activ. Alte cauze care au determinat creșterea stocurilor de materii prime și materiale sunt legate de situații conjuncturale, cum ar fi: neritmicitatea derulării aprovizionării de către furnizori, constituirea unor stocuri de siguranță mai mari, etc. ponderea prea mare a acestor stocuri afectează lichiditatea întreprinderii prin mobilizarea nejustificată a câtorva miliarde de lei.
Rata producției finite și a mărfurilor (Rpf)
Acest indicator raportează valoarea producției finite și nevândute și mărfurile achiziționate spre revânzare la totalul activului.
Pentru calcularea acestui indicator avem nevoie de următoarele informații suplimentare celor de mai sus:
– producția finită nevândută și stocul de mărfuri:
Pf1997 = 1.318.770.000 lei
Pf1998 = 922.188.000 lei
Pf1999 = 1.332.059.000 lei
Rpf1997 = (Pf1997 / At1997) * 100 =
(1.318.770.000 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 3,41%
Rpf1998 = (Pf1998 / At1998) * 100 =
(922.188.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 1,91%
Rpf1999 = (Pf1999 / At1999) * 100 =
(1.332.059.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 2,42%
Ponderea acestui post de activ înregistrează o evoluție oscilantă cu tendință de ușoară diminuare, fapt considerat pozitiv. Existența acestui stoc este datorată de pe o parte de inexistența temporară a unei cereri pentru produsele respective, întreprinderea permițându-și să-și mențină astfel un stoc. Pe de altă parte acest stoc este alimentat de rulajul mărfurilor cumpărate spre revânzare directă, aici fiind vorba de cantina unității a cărei gestiune este inclusă în cea a întreprinderii. Nivelul stocurilor de produse finite este inferior față de media pe economie.
4.1.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului
Analizarea ratelor de structură ale pasivului au ca obiectiv punerea în evidență a unor aspecte vizând stabilitatea și autonomia financiară a întreprinderii. În acest paragraf vom calcula următoarele rate: rata stabilității financiare, rata autonnomiei financiare și rata de îndatorare.
Rata stabilității financiare (Rsf)
Această rată reflectă ponderea capitalurilor permanente față de totalul surselor patrimoniale de finanțare, total pasiv. Capitalurile permanente include toate capitalurile proprii și sursele împrumutate cu o scadență mai îndepărtată de 1 an.
Formula de calcul este următoarea:
Rsf = (Capital permanent / Pasiv total) * 100
Pentru calcularea acestei rate avem nevoie de următoarele informații:
– capitalul propriu (CP):
CP1997 = 34.476.960.000 lei
CP1998 = 38.750.679.000 lei
CP1999 = 46.995.359.000 lei
– datorii cu scadență mai mare de 1 an – datorii financiare (DF):
DF1997 = 139.541.000 lei
DF1998 = 2.110.567.000 lei
DF1999 = 497.381.000 lei
– capitaluri permanente (Cperm):
Cperm1997 = CP1997 + DF1997 = 34.616.501.000 lei
Cperm1998 = CP1998 + DF1998 = 40.861.246.000 lei
Cperm1999 = CP1999 + DF1999 = 47.492.740.000 lei
– pasiv total (Pt):
Pt1997 = 38.536.341.000 lei
Pt1998 = 48.289.256.000 lei
Pt1999 = 55.067.809.000 lei
Rsf1997 = (Cperm1997 / At1997) * 100 =
(34.616.501.800 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 89,83%
Rsf1998= (Cperm1998 / At1998) * 100 =
(40.861.246.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 84,62%
Rsf1999 = (Cperm1999 / At1999) * 100 =
(47.492.740.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 86,24%
Din calculele efectuate rezultă un grad ridicat al stabilității financiare. Evoluția acestei rate oscilează sinuos în jurul nivelului de 86%. Acest nivel foarte ridicat se datorează unei îndatorări foarte scăzute, doar pentru anul 1997 datoriile financiare depășind câteva miliarde. Se poate aprecia ca un fapt pozitiv nivelul ridicat al stabilității financiare, întreprinderea dispunând în cea mai mare parte de resurse durabile. Ponderea datoriilor comerciale sau a creditelor bancare pe termen scurt sunt foarte mult diminuate, întreprinderea apelând la sursele proprii.
Rata autonomiei financiare globale (RAfg)
Această rată reflectă ponderea capitalului propriu în totalul pasivului. Formula de calcul a acestei rate este următoarea:
RAfg = (Capital propriu / Pasiv total) * 100
Vom calcula acest indicator pentru anii 1997, 1998 și 1999:
RAfg1997 = (CP1997 / Pt1997) * 100 =
(34.476.960.000 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 89,47%
RAfg1998 = (CP1998 / Pt1998) * 100 =
(38.750.679.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 80,25%
RAfg1999 = (CP1999 / Pt1999) * 100 =
(46.995.359.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 85,34%
Ponderea capitalului propriu este foarte ridicată, întreprinderea având, practic, asigurată autonomia financiară. Acest nivel este cu mult peste cel acceptat de 33%. Aceasta poate fi apreciată ca o latură pozitivă, în ce privește gradul de îndatorare foarte scăzut, dar pe de altă parte, este pusă în evidneță absența creditelor bancare.
Rata autonomiei financiare la termen (RAft)
Această rată este mai semnificativă decât precedenta deoarece permite aprecierea mai precisă a structurii capitalului permanent. Formula de calcul este următoarea:
RAft = (Capital propriu / Capital permanent) * 100
Calculul acestei rate îl vom efectua pentru anii 1995, 1996 și 1997.
RAft1997 = (CP1997 / Cperm1997) * 100 =
(34.476.960.000 lei / 34.616.501.000 lei) * 100 = 99,60%
RAft1998 = (CP1998 / Cperm1998) * 100 =
(38.750.679.000 lei / 40.861.246.000 lei) * 100 = 94,83%
RAft1999 = (CP1999 / Cperm1999) * 100 =
(46.995.359.000 lei / 47.492.740.000 lei) * 100 = 98,95%
Nivelul acestei rate este cu mult superior celui minim acceptat de 50%. Acest indicator reflectă ponderea covârșitoare a capitalurilor proprii în totalul capitalului permanent.
ELECTROAPARATAJ dispune de avantajul că își poate permite contractarea unor importante credite pe termen lung, acestea reflectându-i autonomia financiară. Plecând de la nivelul acestei rate și știind că specialiștii acceptă un nivel minim de 50% se poate spune că ELECTROAPARATAJ își poate permite să contracteze credite pe termen mediu și lung de maxim 46 mld.lei. Nivelul maxim al îndatorării (inclusiv datoriile pe termen scurt) poate atinge un volum maxim de 93 mld.lei.
Rata de îndatorare globală (Rîg)
Acest indicator reflectă ponderea datoriilor totale în întreg patrimoniul întreprinderii. Cu cât acest indicator înregistrează valori mai îndepărtate de 1 sau de 100%, cu atât crește autonomia financiară. Acest indicator este complementar ratei autonomiei financiare globale. Se calculează cu formula:
Rîg = (Datorii totale / Pasiv total) * 100
Pentru calcularea acestui indicator avem nevoie de următoarele date suplimentare:
– datorii totale (DT):
DT1997 = 4.004.133.000 lei
DT1998 = 9.331.764.000 lei
DT1999 = 8.072.450.000 lei
Rîg1997 = (DT1997 / Pt1997) * 100 =
(4.004.133.000 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 10,39%
Rîg1998 = (DT1998 / Pt1998) * 100 =
(9.331.764.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 19,32%
Rîg1999 = (DT1999 / Pt1999) * 100 =
(8.072.450.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 14,66%
Se observă un nivel foarte redus al datoriilor totale. Acest indicator nu este suficient de relevant pentru că raportează datoriile în integritatea sa. De aceea, în cele ce urmează vom calcula ratele îndatorării aferente componentelor principale ce alcătuiesc datoriile totale.
Rata de îndatorare la termen (Rît)
Această rată se calculează pe baza următoarelor formule:
Rît = (Datorii pe termen mediu și lung / Pasiv total) * 100 (1)
Rît = (Datorii pe termen mediu și lung / Capital permanent) * 100 (2)
Rît = (Datorii pe termen mediu și lung / Capital propriu) * 100 (3)
Vom opta doar pentru primele două formule, acestea fiind suficiente:
(1)
Rît197 = (DF1997 / Pt1997) * 100 =
(139.541.000 lei / 38.536.341.000 lei) * 100 = 0,36%
Rît1998 = (DF1998 / Pt1998) * 100 =
(2.210.567.000 lei / 48.289.256.000 lei) * 100 = 4,37%
Rît1999 = (DF1999 / Pt1999) * 100 =
(497.381.000 lei / 55.067.809.000 lei) * 100 = 0,90%
Nivelul îndatorării pe termen lung este sub un procent, putând fi acoperit chiar cu o parte nesemnificativă din contul de disponibil.
(2)
Rît1997 = (DF1997 / Cperm1997) * 100 =
(139.541.000 lei / 34.616.501.000 lei) * 100 = 0,40%
Rît1998 = (DF1998 / Cperm 1998) * 100 =
(2.210.567.000 lei / 40.861.246.000 lei) * 100 = 5,17%
Rît1999 = (DF1999 / Cperm 1999) * 100 =
(497.381.000 lei / 47.492.740.000 lei) * 100 = 1,05%
Este evident că întreprinderea dispune de posibilități foarte mari de îndatorare. Se observă că în anul 1998 s-a atins nivelul record al îndatorării.
4.2. Analiza diagnostic a echilibrului financiar
Unul dintre obiectivele analizei vizează să evidențieze modalitățile de realizare a echilibrului financiar. Realizarea echilibrului financiar depinde de îndeplinirea unui sistem de corelații prin care se stabilesc anumite proporționalități între diferitele fluxuri financiare. Echilibrul financiar constituie o premisă dar și o consecință a desfășurării normale a activității întreprinderii. Ca premisă, trebuie avute în vedere corelațiile obiective dintre necesitățile de resurse și posibilitățile de finanțare a acestora. Consecința îndeplinirii echilibrului financiar se concretizează în solvabilitatea și lichiditatea corespunzătoare a întreprinderii.
4.2.1. Analiza corelației fond de rulment – nevoia de fond de rulment – trezoreria netă
Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent destinată și pentru finanțarea activității curente de exploatare. Fondul de rulment este o componentă strategică a patrimoniului întreprinderii asigurând legătura dintre sursele de finanțare cu grad de exigibilitate scăzut și alocările cu grad de lichiditate ridicat. Această poziție a fondului de rulment îi conferă un rol primordial în realizarea echilibrului financiar, de dimensiunea și eficiența utilizării acestuia depinzând solvabilitatea și lichiditatea întreprinderii. Fondul de rulment este asimilat ca element de pasiv.
Fondul de rulment (FR) se calculează cu ajutorul formulei următoare:
Fond de rulment = Capitaluri permanente – Alocări permanente
Pentru calcularea acestui indicator avem nevoie de următoarele informații:
– capitalul permanent (Cperm):
Cperm1997 = 34.616.501.000 lei
Cperm1998 = 40.861.246.000 lei
Cperm1999 = 47.942.740.000 lei
– alocări permanente (imobilizări nete sau active imobilizate Ai):
Ai1997 = 27.630.813.000 lei
Ai1998 = 30.838.074.000 lei
Ai1999 = 29.389.963.000 lei
FR1997 = Cperm1997 – Ai1997 =
34.616.501.000 lei – 27.630.813.000 lei = 6.985.688.000 lei
FR1998 = Cperm1998 – Ai1998 =
40.861.246.000 lei – 30.838.074.000 lei = 10.023.172.000 lei
FR1999 = Cperm1999 – Ai1999 =
47.942.740.000 lei – 29.389.963.000 lei = 18.102.777.000 lei
În decursul celor 3 ani a avut loc o importantă creștere a dimensiunii fondului de rulment, atât în mărime absolută cât și ca pondere în totalul patrimoniului.
Pentru diagnosticarea premiselor îndeplinirii stării de echilibru financiar vom calcula, în continuare, alți indicatori, la fel de importanți, cum sunt: nevoia de fond de rulment și trezoreria netă.
Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezintă activele circulante care trebuiesc finanțate din fondul de rulment. Nevoia de fond de rulment se calculează ca diferență dintre necesitățile de finanțare ale ciclului de exploatare, fiind asimilat ca un element de activ.
Nevoia de fond de rulment (NFR) se calculează cu ajutorul formulei următoare:
Nevoia de fond de rulment = Alocări ciclice – Surse ciclice
Pentru calcularea acestui indicator avem nevoie de următoarele informații:
– alocări ciclice (se include stocurile și creanțele, mai puțin disponibilitățile Acicl):
Acicl1997 = 9.077.849.000 lei
Acicl1998 = 14.568.893.000 lei
Acicl1999 = 22.794.592.000 lei
– surse ciclice (Sc):
Sc1997 = 3.864.592.000 lei
Sc1998 = 7.221.197.000 lei
Sc1999 = 7.575.069.000 lei
NFR1997 = Acicl1997 – Sc1997 =
9.077.849.000 lei – 3.864.592.000 lei = 5.213.257.000 lei
NFR1998 = Acicl1998 – Sc1998 =
14.568.893.000 lei – 7.221.197.000 lei = 7.347.696.000 lei
NFR1999 = Acicl1999 – Sc1999 =
22.794.592.000 lei – 7.575.069.000 lei = 15.221.109.000 lei
Nevoia de fond de rulment a înregistrat valori pozitive în toți cei trei ani luați pentru analiză. Aceasta semnifică existența unui surplus de nevoi temporare (ciclice) posibile de mobilizat. Valoarea pozitivă și în creștere a acestui indicator poate semnifica atât rezultatul unei dezvoltări a activității care solicită surse tot mai importante pentru finanțarea ciclului de exploatare, cât și ca urmare a apariției unei decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare. În ce privește prima cauză, aceasta se întemeiază deoarece întreprinderea se află în plin proces de relansare, de retehnologizare, de creștere a randamentului mijloacelor fixe, deci de creștere a alocărilor ciclice și implicit a nevoii de fond de rulment.
Pentru lămurirea celei de-a doua cauze potențiale, cu implicații negative, vom analiza atât evoluția creanțelor cât și pe cea a datoriilor de exploatare. În paragraful anterior al acestui capitol creanțele și obligațiile au fost analizate ca elemente de activ și respectiv ca sursă de finanțare (elemente de pasiv). Întrucât ele reprezintă principalele elemente pe baza cărora se formează fluxurile financiare bănești (de intrare și ieșire) în sistemul echilibrului financiar, ele trebuiesc analizate și din punct de vedere al sumei și al duratei de încasare și de plată.
Durata de imobilizare a creanțelor (Di)
Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:
Di = (soldul mediu al creanțelor / venituri din exploatare) x 360 zile
Pentru calcularea acestui indicator avem nevoie de următoarele informații:
– creanțe comerciale:
Cr1997 = 3.338.611.000 lei
Cr1998 = 5.069.813.000 lei
Cr1999 = 5.722.594.000 lei
– venituri din exploatare:
VE1997 = 42.802.383.000 lei
VE1998 = 65.018.770.000 lei
VE1999 = 97.100.071.000 lei
Di1997 = (Cr1997 / VE1997) * 360 zile =
(3.338.611.000 lei / 42.802.383.000 lei) * 360 zile = 28,08%
Di1998 = (Cr1998 / VE1998) * 360 zile =
(5.069.813.000 lei / 65.018.770.000 lei) * 360 zile = 28,07%
Di1999 = (Cr1999 / VE1999) * 360 zile =
(5.722.594.000 lei / 97.100.071.000 lei) * 360 zile = 21,22%
Se observă o ușoară reducere în 1998 față de 1997 și o reducere importantă în 1999 față de anii anteriori la 21,22 zile. Pentru întregirea imaginii privind corelația creanțe obligații și a reflectării decalajului negativ apărut între durata de încasare a creanțelor și cea de plată a datoriilor vom calcula, în cele ce urmează, durata medie de plată a datoriilor de exploatare.
Durata de folosire a datoriilor de exploatare (Df)
Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:
Df = (soldul mediu al datoriilor de exploatare / cheltuieli pentru exploatare) x 360 zile
Pentru calcularea acestui indicator avem nevoie de următoarele informații:
– datorii de exploatare (Dexpl):
Dexpl1997 = 3.864.592.000 lei
Dexpl1998 = 7.221.197.000 lei
Dexpl1999 = 7.575.069.000 lei
– cheltuieli din exploatare:
CE1997 = 37.754.671.000 lei
CE1998 = 59.728.853.000 lei
CE1999 = 88.484.119.000 lei
Df1997 = (Dexpl1997 / CE1997) * 360 zile =
(3.864.592.000 lei / 37.754.671.000) * 360 zile = 36,85%
Df1998 = (Dexpl1998 / CE1998) * 360 zile =
(7.221.197.000 lei / 59.728.853.000) * 360 zile = 43,52%
Df1999 = (Dexpl1999 / CE1999) * 360 zile =
(7.575.069.000 lei / 88.484.119.000 lei) * 360 zile = 30,82%
Pentru anul 1999 a apărut un evident decalaj între durata medie de plată a datoriilor și creanțelor, fapt ce a condus la creșterea nevoii de fond de rulment.
Trezoreria netă (TN) este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități eficiente. Trezoreria netă reprezintă surplusul de fond de rulment peste nevoia de fond de rulment.
Acest indicator se calculează cu formula:
Trezoreria netă = Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment
Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități eficiente. Pentru a reflecta acest aspect vom calcula trezoreria netă pentru cei trei ani luați pentru analiză: 1997, 1998 și 1999.
TN1997 = FR1997 – NFR1997 =
6.985.688.000 lei – 5.213.257.000 lei = 1.772.431.000 lei
TN1998 = FR1998 – NFR1998 =
10.023.172.000 lei – 7.347.696.000 lei = 2.675.476.000 lei
TN1999 = FR1999 – NFR1999 =
18.102.777.000 lei – 15.221.109.000 lei = 2.881.668.000 lei
Echilibrul financiar este asigurat prin menținerea unei trezorerii nete pozitive. Valoarea pozitivă a trezoreriei nete demonstrează succesul întreprinderii în viața economică și posibilitatea plasării rentabile a acestor disponibilități pentru întărirea ei pe piață.
4.2.2. Analiza solvabilității, lichidității și a capacității de plată a întreprinderii
Lichiditatea reprezintă proprietatea unui activ de a se transforma în bani cu un cost al transformării cât mai mic. Solvabilitatea se concretizează în posibilitatea întreprinderii de a face față tuturor obligațiilor sale, exprimate în bani. Solvabilitatea vizează echilibrul financiar al întreprinderii pe o perioadă mai lungă de timp, pe când lichiditatea se referă la o perioadă mai apropiată de timp, pe termen scurt. Capacitatea de plată a întreprinderii exprimă situația mijloacelor bănești disponibile la un moment dat sau pe o perioadă de timp foarte scurtă (cel mult 15-30 de zile), în raport cu obligațiile de piață exigibile în același interval de timp.
Solvabilitatea generală (Sgen)
Această rată evidențiază raportul dintre totalul activelor circulante și datoriile curente. Formula de calcul este următoarea:
Sgen = Active circulante / Datorii curente
Pentru calcularea acestei rate avem nevoie de următoarele informații:
– active circulante (Ac):
Ac1997 = 10.892.351.000 lei
Ac1998 = 17.449.993.000 lei
Ac1999 = 25.674.604.000 lei
– datorii curente (Dc):
Dc1997 = 3.864.592.000 lei
Dc1998 = 7.221.197.000 lei
Dc1999 = 7.575.069.000 lei
Sgen1997 = Ac1997 / Dc1997 =
10.892.351.000 lei / 3.864.592.000 lei = 2,82
Sgen1998 = Ac1998 / Dc1998 =
17.449.993.000 lei / 7.221.197.000 lei = 2,42
Sgen1999 = Ac1999 / Dc1999 =
25.674.604.000 lei / 7.575.069.000 lei = 3,39
Nivelul solvabilității generale este cu mult mai mare decât cel minim admis. Întreprinderea dispune de o solvabilitate generală confortabilă, punând-o la adăpost de o situație falimentară.
Solvabilitatea imediată (Si)
Acest indicator evidențiază raportul dintre activele circulante (mai puțin stocurile) cu un grad de lichiditate mai ridicat și obligațiile (datoriile comerciale și obligațiile către stat și alte persoane fizice sau juridice, mai puțin cele bancare). Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:
Si = (Active circulante – Stocuri) / Obligații
Nivelul minim acceptat poate varia între 0,65-1,00. Pentru calcularea acestui indicator avem nevoie de următoarele informații suplimentare celor de mai sus:
– stocuri (s):
s1997 = 5.739.238.000 lei
s1998 = 9.449.080.000 lei
s1999 = 17.073.584.000 lei
– obligații (o):
o1997 = 3.716.268.000 lei
o1998 = 7.004.028.000 lei
o1999 = 7.542.450.000 lei
Si1997 = (Ac1997 – s1997) / o1997 =
(10.892.351.000 lei – 5.739.238.000 lei) / 3.716.268.000 lei = 1,39
Si1998 = (Ac1998 – s1998) / o1998 =
(17.449.993.000 lei – 9.449.080.000 lei) / 7.004.028.000 lei = 1,14
Si1999 = (Ac1999 – s1999) / o1999 =
(25.674.604.000 lei – 17.073.584.000 lei) / 7.542.450.000 lei = 1,14
În toți cei trei ani acest indicator a înregistrat valori superioare nivelului minim acceptabil, ceea ce îi garantează și din acest punct de vedere solvabilitatea.
Solvabilitatea globală (Sg)
Acest indicator se calculează ca raport dintre activul total și datoriile totale. Pentru calcularea sa se utilizează următoarea formulă:
Sg = Activ total / Datorii totale
Nivelul acestui indicator este absolut necesar a fi supraunitar. Pentru calcularea acestui indicator avem nevoie de următoarele informații:
– active totale (At):
At1997 = 38.536.341.000 lei
At1998 = 48.289.256.000 lei
At1999 = 55.067.809.000 lei
– datorii totale (DT):
DT1997 = 4.004.133.000 lei
DT1998 = 9.331.764.000 lei
DT1999 = 8.072.450.000 lei
Sg1997 = At1997 / DT1997 =
38.536.341.000 lei / 4.004.133.000 lei = 9,62
Sg1998 = At1998 / DT1998 =
48.289.256.000 lei / 9.331.764.000 lei = 5,17
Sg1999 = At1999 / DT1999 =
55.067.809.000 lei / 8.072.450.000 lei = 6,82
Rezultatele acestui indicator sunt cu mult peste nivelul minim acceptabil, demonstrând încă o dată solvabilitatea de care dispune întreprinderea ELECTROAPARATAJ.
În literatura de specialitate se mai operează și cu indicatorul trezoreria la vedere. Acest indicator se calculează cu formula:
Tv = Disponibilități bănești / Exigibilități pe termen scurt
Tv1997 = 2.878.426.000 lei / 7.216.436.100 lei = 0,399
Întreprinderea ELECTROAPARATAJ S.A. deține o poziție solidă și idn punctul de vedere al lichidității și capacității de plată imediate.
Capitolul 5.
Probleme de bază ale analizei
riscului economic și financiar
Riscul reprezintă variabilitatea rezultatului sub influența factorilor de mediu. Diagnosticul riscului urmărește măsurarea variabilității rezultatelor întreprinderii la modificarea poziției întreprinderii (a cifrei de afaceri și a structurii cheltuielilor ei fixe și variabile), la modificarea structurii capitalurilor (proprii și împrumutate) și a variabilității solvabilității întreprinderii, a capacității acesteia de a-și onora, la scadență, obligațiile asumate față de terți. În literatura economică noțiunea de risc este asimilată altor noțiuni, cel mai adesea cu cea de flexibilitate. Flexibilitatea vizează capacitatea întreprinderii de a reacționa oportun la schimbările de mediu. Riscul este în strânsă corelație cu rentabilitatea. Astfel, pentru a obține o rentabilitate mai ridicată cel mai adesea întreprinderile își asumă un risc sporit. Echilibrul financiar este respectat dacă nivelul rentabilității compensează riscul asumat. În concordanță cu componentele ce-l formează, riscul poate fi structurat astfel:
Riscul (economic) de exploatare;
Riscul financiar;
Riscul de faliment.
5.1. Analiza riscului economic
Riscul de exploatare vizează dificultățile întreprinderii de a se adapta la timp și cu cel mai scăzut cost la variațiile mediului. Riscul depinde atât de factori generali: preț de vânzare, cost, cifră de afaceri cât și de structura costurilor, respectiv comportamentul lor față de volumul de activitate.
În teoria economică este abordată analiza pragului de rentabilitate, ca modalitate operațională și eficientă de evaluare a riscului. Pragul de rentabilitate, denumit și cifra de afaceri critică, este punctul la care cifra de acoperă cheltuielile de exploatare, rezultatul fiind nul. Peste acest nivel prag al cifrei de afaceri se poate vorbi de rentabilitate, sub acesta întreprinderea înregistrând pierderi.
Pragul de rentabilitate (punctul critic) reprezintă nivelul de activitate (cifra de afaceri) care absoarbe în totalitate cheltuielile de exploatare. Pragul de rentabilitate evidențiază nivelul minim de activitate la care trebuie să se situeze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Riscul economic (de exploatare) va fi cu atât mai mic cu cât nivelul activității va fi mai ridicat față de punctul critic.
Pentru determinarea pragului de rentabilitate există un model de analiză prin cheltuielile variabile în raport cu cifra de afaceri.
Analiza pragului de rentabilitate pornește de la proporționalitatea unor cheltuieli în raport cu cifra de afaceri. Se determină astfel o marjă asupra cheltuielilor variabile ce se dorește a fi superioară cheltuielilor fixe.
Reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate
u.m.
CA
P0 Cv
PR
Cf
0
q0 q
Determinarea pragului de rentabilitate se face, după caz, în unități fizice, valorice sau în număr de zile pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate a întreprinderii.
Pragul de rentabilitate, exprimat în unități fizice, este opozabil la firmele monoproductive. La cele care produc și comercializează o producție variată, grupată pe mai multe game și sortimente, pe produse cu destinație industrială și bunuri de larg consum, care și acestea la rândul lor sunt grupate pe alte subcategorii, cum este cazul S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București, utilizarea acestui model devine imposibilă.
Pentru întreprinderile care produc și comercializează o gamă variată de produse, pragul de rentabilitate al cifrei de afaceri se stabilește după relațiile:
CAPR = Chf / (1- NV) (1)
unde: CAPR – nivelul prag al cifrei de afaceri
Chf – cheltuielile fixe ale întreprinderii
NV – nivelul mediu al cheltuielilor variabile
raportat la cifra de afaceri
sau:
CAPR = Chf / Rmjv (2)
unde: Rmjv – rata medie a marjei cheltuielilor
variabile
Cheltuielile variabile sunt direct proporționale cu nivelul producției și include: materiile prime, materialele directe, salariile personalului direct productiv.
Cheltuielile fixe sunt independente de nivelul activității. În cadrul acestora se include: cheltuielile generale ale întreprinderii, o parte din cheltuielile comune ale secției și din cheltuielile de desfacere, etc.
Riscul de exploatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, același nivel al cheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit de o cifră de afaceri mai mare.
Pentru determinarea pragului de rentabilitate al întreprinderii ELECTROAPARATAJ S.A. București avem nevoie de următoarele informații:
– cheltuieli fixe (Chf):
Chf1997 = 7.431.154.000 lei
Chf1998 = 12.976.707.000 lei
Chf1999 = 14.886.243.000 lei
– proporția cheltuielilor variabile în cifra de afaceri (Nv):
Nv1997 = 0,708
Nv1998 = 0,719
Nv1999 = 0,721
– cifra de afaceri (CA):
CA1997 = 33.208.632.000 lei
CA1998 = 53.583.852.000 lei
CA1999 = 77.779.009.000 lei
Pe baza datelor de mai sus și aplicând formula (1) putem calcula nivelul prag al cifrei de afaceri:
CAPR1997 = Chf1997 / (1 – Nv1997) =
7.431.154.000 lei / (1 – 0,708) = 25.449.157.000 lei
CAPR1998 = Chf1998 / (1 – Nv1998) =
12.976.707.000 lei / (1 – 0,719) = 46.180.452.000 lei
CAPR1999 = Chf1999 / (1 – Nv1999) =
14.886.243.000 lei / (1 – 0,721) = 53.355.710.000 lei
Pentru evaluarea riscului de exploatare față de pragul de rentabilitate vom folosi un indicator special, cunoscut ca “indicator de poziție”. Acest indicator se poate exprima fie în mărimi absolute (fiind mai puțin relevant), fie relativ:
= CA – CAPR
sau:
’ = (CA – CAPR) / CAPR
Pentru anul 1995 întreprinderea ELECTROAPARATAJ S.A. București a avut următoarea poziție a cifrei de afaceri față de punctul critic:
1997 = CA1997 – CAPR1997 =
33.208.632.000 lei – 25.449.157.000 lei = 7.759.475.000 lei
și:
’1997 = (CA1997 – CAPR1997) / CAPR1997 =
(33.208.632.000 lei – 25.449.157.000 lei) / 25.449.157.000 lei = 30,49%
Cifra de afaceri este cu peste 20% mai mare decât nivelul prag al rentabilității, ceea ce îi conferă o situație confortabilă.
Pentru anul 1998 întreprinderea ELECTROAPARATAJ a avut următoarea poziție a cifrei de afaceri față de punctul critic:
1998 = CA1998 – CAPR1998 =
53.583.852.000 lei – 46.180.452.000 lei = 7.403.400.000 lei
și:
’1998 = (CA1998 – CAPR1998) / CAPR1998 =
(53.583.852.000 lei – 46.180.452.000 lei) / 46.180.452.000 lei = 16,03%
Întreprinderea se găsește într-o situație relativ stabilă.
Pentru anul 1999 întreprinderea ELECTROAPARATAJ a avut următoarea poziție a cifrei de afaceri față de punctul critic:
1999 = CA1999 – CAPR1999 =
77.779.009.000 lei – 53.355.710.000 lei = 24.423.299.000 lei
și:
’1999 = (CA1999 – CAPR1999) / CAPR1999 =
(77.779.009.000 lei – 53.355.710.000 lei) / 53.355.710.000 lei = 45,77%
Cifra de afaceri este cu peste 20% mai mare decât nivelul prag al rentabilității, ceea ce îi conferă o situație confortabilă.
5.2. Analiza riscului financiar
Structura financiară a firmei influențează riscul întreprinderii. Capitalul întreprinderii este format din capitaluri proprii și împrumutate. Cele împrumutate presupun cheltuieli financiare de tipul dobânzilor. Putem vorbi deci de riscul financiar. Analiza riscului financiar se poate face după o metodologie similară la riscul de exploatare. Pentru aceasta se impune a se lua în calcul cheltuielile financiare, formate din dobânzi, ce vor fi asimilate cheltuielilor fixe. În acest caz nivelul prag al cifrei de afaceri se calculează cu formula:
CAPRf = (Chf + Dob) / (1 – Nv) =
unde:
CAPRf – nivelul prag al cifrei de afaceri
Chf – cheltuielile fixe ale întreprinderii
Dob – cheltuielile financiare cu dobânzile
Nv – nivelul mediu al cheltuielilor variabile
raportat la cifra de afaceri
Cheltuielile cu dobânzile sunt următoarele:
Dob1997 = 161.355.000 lei
Dob1998 = 178.900.000 lei
Dob1999 = 320.285.000 lei
Pe baza formulei de calcul și a datelor de mai sus putem calcula nivelul prag al cifrei de afaceri al întreprinderii ELECTROAPARATAJ:
CAPRf1997 = (Chf1997 + Dob1997) / (1 – Nv1997) =
7.431.154.000 lei / (1 – 0,708) = 26.001.743.000 lei
CAPRf1998 = (Chf1998 + Dob1998) / (1 – Nv1998) =
13.155.607.000 lei / (1 – 0,719) = 46.817.107.000 lei
CAPRf1999 = (Chf1999 + Dob1999) / (1 – Nv1999) =
15.206.528.000 lei / (1 – 0,721) = 54.503.685.000 lei
Ca urmare a unui volum nesemnificativ al cheltuielilor financiare cu dobânzile, față de volumul normal al activității întreprinderii, nivelul prag al cifrei de afaceri nu a crescut prea mult, ca urmare nici riscul financiar nu este modificat semnificativ față de cel economic. În schimb, prin compararea ratei dobânzii aferente creditelor bancare contractate cu rata rentabilității economice, se poate spune că aceste împrumuturi sunt împovărătoare, afectând rezultatele întreprinderii. Dar, ținând cont de contextul inflaționist specific perioadei de tranziție, acest nivel ridicat al dobânzilor de 70-80% este împovărător doar pentru primul an, urmărind ca pentru ceilalți ani, ca urmare a inflației să devină niște sume sombolice. Astfel, apelarea la credite bancare în condiții de inflație ridicată și implicit un nivel al dobânzilor pe măsură afectează puternic în primul an rezultatele întreprinderii, urmând a se compensa pe ceilalți ani.
5.3. Analiza riscului de faliment
Diagnosticul riscului de faliment constă în evaluarea capacității întreprinderii de a face față angajamentelor asumate față de terți, deci în evaluarea solvabilității întreprinderii. Din complexitatea de aspecte privind riscul de faliment, apreciem ca fiind esențiale pentru procesul decizional următoarele: analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanțului patrimonial și analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor. Problema solvabilității, a fondului de rulment și analiza bilanțului patrimonial a fost abordată, în limita spațiului unei lucrări de diplomă, în capitolul precedent. În paragraful acestui capitol vom analiza riscul de faliment prin metoda scorurilor.
Mai mulțui cercetători și organisme financiare au fost preocupate de elaborarea unei metode de predicție a riscului de faliment, pornind de la o grupare de rate strâns corelate cu starea de sănătate sau cu cea de slăbiciune a întreprinderilor. Procedeul folosit este thnica statistică de analiză discriminantă a caracteristicilor financiare (calculate cu ajutorul ratelor) ale întreprinderilor cu funcționare normală și a celor cu dificultăți de gestiune economică și financiară. Se caută apoi cea mai bună combinație liniară a ratelor, care să diferențieze întreprinderile sănătoase de întreprinderile falimentare. Această combinație conduce la determinarea unui indicator, numit scor, care dă o bună aproximare a riscului de faliment pentru o întreprindere dată. Scorul apare ca o funcție liniară de mai multe variabile (rate) caracterizate de coeficienții medii, determinați prin metoda celor mai mici pătrate, în urma observațiilor asupra întreprinderilor respective și grupate de la început în normale și anormale. Astfel au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt:
modelul Altman:
Z = 3,3X1 + 1,0X2 + 0,6X3 + 1,4X4 + 1,2X5
unde:
X1 = rezultatul curent înaintea impozitării / Activ total
X2 = cifra de afaceri / Activ total
X3 = capitalizarea bursieră / Împrumuturi
X4 = profitul reinvestit / Activ total
X5 = activ circulant / Activ total
modelul Canon, Holder, Loeb și Pastier:
Z = 16X1 + 22X2 – 87X3 – 10X4 + 24X5
unde:
X1 = rata lichidității parțiale
X2 = rata stabilității financiare
X3 = rata cheltuielilor financiare
X4 = ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată
X5 = ponderea excedentului brut de exploatare în valoarea adăugată
funcția scor stabilită de Centrala Bilanțurilor a Băncii Franței:
Z = -1,255X1 + 2,003X2 – 0,827X3 + 5,221X4 – 0,689X5 –
– 1,164X6 + 0,706X7 + 1,408X8
unde:
X1 = rata cheltuielilor financiare
X2 = rata de acoperire a capitalului reinvestit
X3 = rata capacităților de rambursare a datoriilor
X4 = rata marjei brute de exploatare
X5 = durata medie a creditului – Furnizori
X6 = rata de creștere a valorii adăugate
X7 = rata medie a creditului – Clienți
X8 = rata investițiilor fizice
Pentru cazul întreprinderii ELECTROAPARATAJ vom aplica modelul al II-lea (modelul Canon, Holder, Loeb și Pastier)
– rata lichidității parțiale:
X1 = (Creanțe + Disponibil) / Datorii pe termen scurt =
8.601.020.000 lei / 7.575.069.000 lei = 1,1354
– rata stabilității financiare:
X2 = Capitaluri permanente / Pasiv total =
47.492.776.000 lei / 55.067.809.000 lei = 0,8624
– rata cheltuielilor financiare:
X3 = Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri =
527.679.000 lei / 77.799.099.000 lei = 0,0068
– rata de remunerare a personalului:
X4 = Cheltuieli cu personalul / Valoarea adăugată =
30.240.903.000 lei / 42.038.900.000 lei = 0,7194
– ponderea EBE în VA:
X5 = Excedentul brut din exploatare / Valoarea adăugată =
11.580.400.000 lei / 42.038.900.000 lei = 0,2755
Z = 16X1 + 22X2 – 87X3 – 10X4 + 24X5 = 46,6192
În baza rezultatelor statistice u un asemenea scor probabilitatea falimentului este sub 10%.
Conform modelului BCG (Boston Consulting Group) S.C. ELECTROAPARATAJ S.A. București se situează în cadranul din stânga jos, care corespunde următoarei situații: rentabilitate medie, investiții scăzute, surplus de lichidități). Întreprinderile situate în acest cadran activează într-un domeniu care nu mai este în plin dinamism, dar deține o poziție puternică, ceea ce-i permite realizarea unei rentabilități acceptabile.
Capitolul 6.
Elemente ale strategiei îmbunătățirii unor performanțe de bază ale societății
Atingerea obiectivelor urmărire de către întreprindere în cadrul mediului este condiționată de formularea corectă a strategiei. Strategia marchează perioade definitorii în viața acesteia, care o plasează într-o poziție avantajoasă față de perioada anterioară atât în raport cu propria poziție cât și cu cea a concurenței.
Fundamentarea strategiei întreprinderii are drept punct de plecare analiza potențialului de care dispune aceasta și a componentelor de mediu față de care conduita sa reprezintă condiția succesului în afaceri. În acest context, elaborarea strategiilor impune luarea în considerare, în mod simultan, a următorilor factori:
întreprinderea însăși, ale cărei resurse și poziții deja obținute indică evoluții certe, invalidând alte orientări posibile;
concurența, ale cărei poziții permit, prin comparare, evidențierea atuurilor și factorilor de reușită;
piața, căreia trebuie să I se aprecieze tendința de evoluție;
lanțul tehnologic și logistic propriu fiecărei prestații;
politica de credite promovată de bănci și organismele financiare;
resursele umane posibil de utilizat.
Urmărind cu atenție implicațiile fiecărui factor asupra procesului de formulare a obiectivelor și strategiilor remarcăm legătura care apare între întreprindere, pe de o parte, și fiecare factor, pe de altă parte. Această legătură sugerează existența a tot atâtea planuri în care sunt plasate obiectivele și strategiile specifice, al căror ansamblu conturează tabloul strategiilor întreprinderii. O sincronizare cât mai adecvată a întreprinderii cu mediul se realizează prin adoptarea unei conduite specifice, în raport cu fiecare componentă a acestuia. Luând în considerare factorii enumerați anterior, strategiile întreprinderii se prezintă astfel:
Având în vedere prima componentă a strategiei întreprinderii și cea mai importantă, anume piața, ELECTROAPARATAJ va formula o strategie distinctă pentru fiecare piață pe care acționează. Astfel, pentru produsele destinate consumatorilor industriali (a.e.j.t.), având în continuare ponderea cea mai mare în cifra de afaceri (peste 50%), se are în vedere reducerea activității. Aceasta ca urmare a scăderii cererii pentru astfel de produse. Nu se urmărește însă desființarea acestei producții, ci diminuarea ei până la obținerea unei rentabilități adecvate. Pentru produsele din categoria electrocasnice se urmărește diversificarea activității. Întreprinderea dispune de un important nucleu de cercetare-dezvoltare-implementare ale cărui rezultate sunt valorificate din plin lansarea anual a peste 20 de noi produse. Este vorba aici de diverse aparate de bucătărie, aparate de încălzit și, complementar, piese de schimb. Obiectivul întreprinderii este de a diversifica produsele din fiecare gamă, pentru a fi atractive pentru cât mai multe sectoare de piață. Pentru celelalte produse din categoria bunurilor de consum se urmărește diversificarea și extinderea. Excepție pentru produsele din categoria pieselor de schimb și accesoriilor auto pentru care se urmărește o specializare, desfacerea fiind garantată de încheierea unor contracte pe durate lungi și de mare volum.
Față de concurență, de ceilalți producători din ramură, trebuie făcută o doferențiere în strategia întreprinderii, în funcție de proveniența acestora. Astfel, pentru producătorii interni, ce nu reprezintă niște concurenți comparabili cu ELECTROAPARATAJ, nu se impune o strategie concurențială agresivă, aceștia neavând, de cele mai multe ori, o politică coerentă, fiind în criză financiară și managerială. Față de producătorii interni ELECTROAPARATAJ produce și mai ieftin și de calitate mai bună, astfel, produsele sale fiind cu mult mai competitive. Dificultățile apar în concurența cu producătorii externi. Față de aceștia produsele ELECTROAPARATAJ sunt mult mai ieftine, dar cu un nivel calitativ și al finisajului inferior. Creșterea nivelului calității produselor este dependent de derularea proiectelor de investiții în domeniu, program ce nu se va finaliza mai devreme de 3-5 ani. În această perioadă întreprinderea poate aborda o strategie ușor ofensivă pentru dobândirea unei clientele stabile.
Strategia privind lanțul tehnologic și de distribuție care asigură diminuarea riscurilor, prin reducerea ponderii cheltuielilor fixe în total cheltuieli, este aceea de specializare funcțională.
Politica financiară a întreprinderii a fost puternic afectată de situația de tranziție a economiei naționale, materializată prin nivel ridicat al inflației, fapt ce a făcut împovărătoare apelarea la credite pe termen mediu sau lung pentru investiții. Pe viitor, pentru finalizarea cât mai rapidă a proiectelor de investiții, este imperios necesar a se apela la o finanțare banvcară tot mai susținută. Ponderea creditelor bancare, ca și întregul nivel al îndatorării, sunt foarte scăzute în pasivul întreprinderii. ELECTROAPARATAJ își poate permite o îndatorare, fără probleme, până la un plafon de 40-50 mld.lei, respectiv 8-9 mil.$.
Din punct de vedere tehnic, perspectivele nu mai sunt favorabile operării numai într-un sector îngust al industriei electrotehnice. Întreprinderea ELECTROAPARATAJ ar putea pătrunde și în sectorul industriei electronice, acesta fiind în plină ascensiune. În această situație se impune mărirea capitalului, fie prin emisiune, fie prin asocierea cu alt producător de profil, pentru depășirea barierelor de intrare în sector.
Una dintre principalele probleme ale întreprinderii ELECTROAPARATAJ este aceea a lipsei lichidităților și anume a lipsei unor surse de finanțare pe termen mediu și lung. Soluțiile de rezolvare a acestor probleme pot fi grupate astfel:
apelarea la surse financiare externe prin: credite bancare, leasing, factoring, împrumut obligatar, etc.;
apelarea la surse proprii, atât prin asimilarea profitului, în cea mai mare parte (între 75-100%), pentru investiții, cât și la emisiunea de noi acțiuni, prin aport de capital la potențiali investitori.
În ceea ce privește pregătirea forței de muncă se impune o strategie diferențiată. Astfel, pentru personalul cu un nivel de calificare superioară se va apela la specialiști pregătiți în instituții specializate. Pentru locurile de muncă ce necesită un personal cu nivel mediu de calificare, dar specializat pentru anumite operațiuni specifice întreprinderii, se va apela la cei calificați la locul de muncă și pregătiți în unități proprii. Optimizarea acestei strategii va avea ca efect reducerea personalului cu un nivel de calificare prea ridicat ce nu-și poate folosi eficient potențialul de pregătire, fiind totodată și foarte costisitor în privința remunerării. Urmărind evovoluția structurii calificării personalului se observă creșterea ponderii angajaților pregătiți în întreprindere, nemaioperându-se angajări importante, din afară, în ultimii 7 ani. Prin această strategie de personal, întreprinderea a reușit menținerea cheltuielilor cu personalul în limite neîmpovărătoare și, totodată, o utilizare eficientă a potențialului uman.
Strategia de îmbunătățire a performanțelor întreprinderii mai cuprinde și alte elemente. Se urmărește posibilitatea ieșirii din sector precum și costurile acestei ieșiri. Acționarea pe alte piețe, implicit operarea în alt sector de activitate, presupune dificultăți majore pentru început. ELECTROAPARATAJ a început încă din 1991pătrunderea pe alte piețe, având ca premisă părăsirea sectorului tradițional al produselor cu destinație industrială. De succesul reprofilării depinde însăși viabilitatea întreprinderii.
Întreprinderea ELECTROAPARATAJ trebuie să desfășoare o campanie publicitară mai puternică susținută de o creștere corespunzătoare a calității produselor fabricate, chiar în detrimentul prețului. În momentul actual întreprinderea ELECTROAPARATAJ nu optimizează corespunzător raportul preț-calitate. Produsele sale sunt mult prea ieftine dar deficitare în ceea ce privește finisajul și nivelul tehnologic. Pe de altă parte publicitatea este la un nivel aproape inexistent.
Întreprinderea ELECTROAPARATAJ își poate permite chiar dublarea prețurilor produselor sale, de cele mai multe ori, sub 30% din cele similare ale producătorilor externi, fapt ce ar putea asigura competitivitatea lor, cu toate că sunt deficitare, în mică măsură, la capitolul finisaj și la unele dotări de ultimă oră. Strategia viitoare a întreprinderii va avea în vedere o campanie publicitară mai susținută.
În privința distribuției se poate întocmi un studiu pentru oportunitatea și eficiența deschiderii unor centre proprii de desfacere a produselor sale (electrocasnice).
Bibliografie
V.Lefter, A.Manolescu Managementul resurselor umane – Editura Didactică și Pedagogică București, 1995.
Asociația Consultanților în Management din România Management consulting – traducere îngrijită, adnotată și comentată de dr.George Pleșoianu – Editura AMCOR, 1992.
N. Antoniu Finanțele întrepriderii – Litografia ASE București, 1993.
T. Baron, E. Biji, P.Wagner, D. Porojan, M. Korka, Al.Isaic-Maniu, L.Tövissi, Statistică teoretică și economică – Editura Didactică și Pedagogică București, 1996.
P. Bran Finanțele întrepriderii – Editura Economică, 1997
P. Bran Relațiile financiar-bancare ale societății comerciale – ghid practic, Editura Tribuna Economică, 1994, Colecția "Ghid profesional".
N.Dardac, T.Moșteanu, G.Vintilă Metodologii de diagnosticare financiar-bancară a întreprinderilor – Buletin Economic legislativ nr.9/1996, Editura ribuna Economică.
N.Feleagă, I.Ionașcu Contabilitate financiară vol.1-4 – editura Economică, 1993.
C.Florescu Marketing – Editura Marketer, București, 1992.
Al.Gheorghiu, D.Mărculescu, A.Ișfănescu Analiza activității economice a întreprinderii industriale – Editura Didactică și Pedagogică București, 1996.
D.Mărgulescu, Al.Gheorghiu, M.Cristea, A.Ișfănescu Analiza economico-financiatră a întreprinderii – metode și tehnici, Editura Tribuna Economică – 1994, Colecția "Metode, tehnici și instrumente".
D.Mărgulescu, M.Niculescu, V.Robu Diagnostic economic-financiar – concepte, metode, tehnici – editura Romcart, București, 1994.
M.Niculescu Diagnosticul Global Strategic – Editura Economică, 1997.
Șt.E.Pecican Econometrie – Editura ALL, Colecția Oeconomica, București, 1994.
I.Purcaru, Fl.Berbec, D.Sorin Matematici financiare & decizii în afaceri – Editura Economică, 1996.
M.Ristea Noul sistem contabil din România – Editura Cartimpex, București, 1994.
I.Stancu Gestiunea financiară a agenților economici – Editura Economică, 1994.
I. Stancu Finanțe – Editura Economică, 1996.
C.Stănescu, A.Ișfănescu, A.Băicuși Analiza economico-financiară cu aplicații în societățile comerciale industriale, de construcții și de transporturi – Editura Economică, 1996.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Si Diagnosticul Economico Financiar (s.c. Xyz S.a., Bucuresti) (ID: 130259)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.