Analiza Sezonalității Activității Turistice ÎN Regiunea Brașov

Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Program de studii

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător Știinșific

Conf.univ.dr. Scrioșteanu Adriana

Absolvent

Clenci Monica Elena

Craiova, 2016

Universitatea din Craiova

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Program de studii

ANALIZA SEZONALITĂȚII ACTIVITĂȚII TURISTICE ÎN REGIUNEA BRAȘOV

Conducător Știinșific

Conf.univ.dr. Scrioșteanu Adriana

Absolvent

Clenci Monica Elena

Craiova, 2016

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 PREZENTAREA TURISTICĂ A ZONEI BRAȘOV

1.1. Resursele naturale și antropice

1.2. Baza materială specifică turismului în zona Brașov

CAPITOLUL 2 SEZONALITATEA TURISTICĂ ÎN ZONA BRAȘOV

2.1. Sezonalitatea activității turistice

2.2. Efectele sezonalității

2.3. Strategii de atenuare a efectelor sezonalității

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Realizarea unei lucrări cu tematică turistică nu trebuie să se rezume numai la simpla prezentare a principalelor obiective turistice, ci trebuie să ofere soluții la dezvoltarea turistică a unei localități, regiune sau țară, să găsească posibilitățile prin care turismul ca activitate economică poate să revitalizeze o comunitate locală și de ce nu o regiune sau o țară.

În alegerea acestei teme, a contat foarte mult pasiunea pentru tot ceea ce înseamnă turism, pornind de la resursele turistice și terminând cu turismul ca ramură a economiei naționale. Am ales zona Brașov, pentru că o consider extrem de bogat în numeroase obiective turistice naturale care nu sunt încă valorificate și sper ca, într-o bună zi, acest potențial să fie în primul rând protejat și apoi inclus în circuitele turistice.

Scopul acestei lucrări este prezentarea potențialului turistic natural din regiunea Brașov și găsirea unor soluții pentru ocrotirea, protejarea și valorificarea durabilă a acestuia. Lucrarea are, de asemenea, trei obiective principale:

Identificarea, centralizarea și descrierea resurselor turistice din zona Brașov.

Aprecierea gradului de conservare a potențialului turistic și identificarea principalelor probleme legate de agresiunea antropică.

Găsirea unor soluții pentru valorificarea durabilă a potențialului turistic din zona Brașov

Prezenta lucrare reprezintăăă munca mea realizată în strânsă colaborare cu profesorul coordonator. Este o lucrare care abordează o temă modernă și necesară a timpurilor noastre, perioadă în care impactul activităților umane asupra mediului natural a devenit tot mai evident.

Lucrarea respectă normele oficiale de redactare, a fost realizată prin îmbinarea muncii pe teren cu studiul la bibliotecă. Am utilizat surse bibliografice din diferite perioade, chiar din perioada anilor 1950-1960 dar și surse bibliografice mai noi, recente și actuale. În anumite situații, am utilizat și surse de pe internet, dar numai site-uri specializate, acolo unde pot fi analizate informații din surse științifice credibile și verificate. Unul dintre argumentele acestei lucrări a fost precizată mai sus, munca în echipă cu coordonatorul științific, apoi multitudinea surselor de informare, toate vor fi precizate prin note de subsol, la tabele sau prin precizarea surselor imaginilor utilizate în această lucrare. Îmbinarea muncii pe teren cu studiul individual la bibliotecă m-a ajutat să remarc anumite schimbări pozitive sau negative privind turismului din zona orașului Brașov, elemente care vor fi prezentate în această lucrare. Menționez că am utilizat imagini din diverse surse. Citatele sunt marcate corespunzător în text și întotdeauna cu precizarea autorului.

Lucrarea reprezintă o îmbinare între geografie, istorie, turism, marketing. În redactarea acestei lucrări am utilizat mai multe metode de lucru pe care le voi prezenta succint în continuare.

Observația – a fost utilizată pentru a percepe cele mai valoroase aspecte naturale și antropice din zona Brașov, dar și pentru a studia materialele bibliografice, hărțile și imaginile care mi-au fost utile în realizarea lucrării. Prin observație nu m-am rezumt numai la o simplă privire sau observare a unui fenomen ci aceasta s-a constituit într-un proces complex de observare a unor elemente reprezentative, de identificare a punctelor de interes.

Lucrul cu harta – este una dintre metodele indispensabile extrem de utile în lucrul la tema de față. Au fost analizate numeroase hărți ale zonei de studiu.

Problematizarea – implică ridicarea problemelor ivite de-a lungul cercetării, identificarea cauzelor acestora și descoperirea modalităților de rezolvarea a acestor derapaje. Este o metodă de cercetare. Problematizarea a implicat mai multe secvențe: perceperea dificultății, depistarea și definirea ei, sugerarea unor soluții posibile, desprinderea concluziilor din soluția probabilă, efectuarea observațiilor și a experimentelor care verifică soluția probabilă.

Sintetizarea informațiilor – este o metodă foarte importantă, în condițiile în care, există numeroase surse de informare (bibliografie selectivă, hărți de specialitate, internet, imagini) este foarte utilă și necesară în egală măsură.

Comparația – va fi utilizată pentru analiza unor elemente din mai multe surse bibliografice. Este folosită pentru a descoperi anumite inadvertențe dar și pentru a afla mai multe opinii despre un anumit fenomen, despre istoria unui obiectiv turistic sau despre anumite evenimente istorice.

Conservația și dialogul sunt două metode active utilizate pentru obținerea de noi informații din diferite surse, mai ales în cadrul studiului pe teren, pentru identificarea anumitor aspecte de interes.

Caracterizarea este o metodă foarte utilă pentru analiza unor aspecte de țin de un peisaj, o formă de relief, un obiectiv turistic, și se materializează prin analiza analitică, din toate punctele de vedere dar și analiza sistemică care implică o caracterizare sintetizată, bazată pe sinteza informațiilor.

Alte metode utilizate în mod secundar în redactarea prezentei lucrări sunt:

Descrierea: oferă posibilitatea autorului să prezinte direct realitatea geografică, să redea imaginea unor obiecte, fenomene, procese din cadrul natural sau social; este o expunere expresivă, realizată pe baza observației, prezentând aspectele exterioare specifice obiectelor și faptelor geografice (formă, mărime, culoare, relații), în consecință, poate fi considerată o metodă utilizată în geografie ca știință, se recomandă ca descrierea să prezinte comparativ obiectele, procesele, fenomenele, observațiile descrise să fie obținute prin măsurare, să prezinte aspectele și formele cele mai reprezentative specifice unui teritoriu, să explice geneza obiectelor, faptelor, să fie conformă și concisă, să sugereze imagini cât mai apropiate de realitate, să respecte rigorile științei și un limbaj științific.

Explicația: are în vedere dezvăluirea unor date noi pe baza unei argumentații deductive. Se enunță pentru început o definiție, o regulă, un principiu, un fenomen, un termen nou, o situație geografică, după care se analizează exemplele și argumentele (premise, cauze, relații, sensuri, interpretări, aplicații practice); poate fi deductivă (de la necunoscut la cunoscut), inductivă (de la situații particulare la situații generale), analogică (asemănarea a două obiecte);

Deși reprezintă un cumul de metode, acestea nu au fost utilizate haotic, ci fiecare la timpul ei, atunci când a fost necesar. Am pus foarte mult accentul pe imagini și pe verificarea informațiilor din mai multe surse pentru o mai bună veridicitate. Am utilizat baze de date, cărți în format letric și pe suport electronic. Am preferat notele de subsol pentru precizarea surselor, așa cum, de altfel, se precizează și în ghidul de tehnoredactare.

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA TURISTICĂ A ZONEI BRAȘOV

1.1. Resursele naturale și antropice

Resurse naturale

Relieful divers, cu aerul proaspăt de munte, verdele nesfârșit primăvara sau albul pur ce contopește cerul cu pământul iarna, sunetul talăngilor oilor și al cântecelor armonioase ale păsărilor încântă orice trecător care alege să poposească în județul Brașov.

Poate din acest motiv, la care se adaugă și o mare diversitate de obiective turistice, județul Brașov ocupă locul al doilea, după județul Constanța, în ceea ce privește turismul și e considerat cea mai importantă zonă montană frecventată de turiști.

Activitatea turistică de amploare existentă în acest județ este determinată de factori diverși și numeroși: poziționare geografică, bogate resurse naturale, un adevărat patrimoniu istoric și cultural, o infrastructură rutieră și feroviară satisfăcătoare.

Resursele naturale ale zonei geografice Brașov sunt: relieful, fauna, flora, clima, hidrografia.

Regiunea turistică Brașov se află la contactul dintre Carpații Orientali și Meridionali și se caracterizează printr-un potențial turistic complex cu multiple activități turistice și nivelul ridicat al dotărilor. În prezent se remarcă creșterea fluxurilor turistice din marile orașe și din Transilvania. În ultimii ani s-a afirmat puternic agroturismul, mai ales în așezările rurale din cadrul Depresiunii Brașov și din Culoarul Rucăr-Bran dar și turismul montan.

Regiunea este favorizată de concentrarea la Brașov a unui număr mare de artere de comunicație ce vin din Moldova, Carpații Orientali, Ardeal și din sudul țării. Brașovul este principalul centru turistic al regiunii.

Varietatea condițiilor naturale și locuirea îndelungată au facilitat individualizarea multor elemente ce permit desfășurarea diverselor activități specifice. Se remarcă concentrarea obiectivelor în areale distincte (alpin, montan, de altitudine medie, depresionar și localități).

Relieful

Prin caracteristicile regionale dar și la nivel local se caracterizează prin complexitatea și concentrarea obiectivelor turistice și impunerea unor peisaje deosebite. În acest sens se deosebesc:

– Ansamblul crestei calcaroase a Pietrei Craiului (peisaj, versanți abrupți, vârfuri, grohotișuri);

– Peisajul culoarul Rucăr-Bran (platouri netede, pășuni, culoare de vale adânci, gălme);

– Culmi și masive de 800-1 200 m, bine împădurite cu văi largi;

– Local sunt chei, praguri cu cascade, vârfuri, vederi panoramice.

Munții sunt împăduriți, doar Vârful Piatra Mare la 1844 m și zona cabanei cu același nume fiind neîmpădurite. Împreună cu Masivul Postăvaru formează munții Bârsei. Ca relief, cele două masive se aseamănă foarte mult, varietatea formelor de relief fiind o atracție în sine. Zonele depresionare largi din jurul Masivului Postăvaru dau un aer impunător acestuia, deși înălțimea sa se apropie doar de 1800 de metri.

Munții Ciucaș oferă în special condiții pentru agroturism, zona fiind propusă pentru a deveni parc natural, deoarece prezintă forme de relief impresionant. Munții Perșani, având altitudini mai mici, au monumente naturale, dar și istorice și culturale. Munții Făgăraș impresionează prin înălțime, în primul rând, deoarece sunt cei mai înalți, aici aflându-se cel mai înalt vârf montan din România, vârful Moldoveanu, având 2544 de metri, dar și Negoiu, cu 2535 de metri. De asemenea, tot aici se mai află încă șase vârfuri cu peste 2500 de metri înălțime, fiind separate prin șei ce coboară sub altitudinea de 2000 de metri. Această aglomerare de creste și povârnișuri au adus Munților Făgăraș suranumele de Alpii Transilvaniei.

În cazul orașului Brașov se remarcă, pe de-o parte, depresiunea omonimă, tectonică, încadrată de mai multe masive și culmi muntoase, are forma unui șeș foarte larg la 550-600 m altitudine. Orașul Brașov se sprijină de Masivul Postăvarul, mai exact de un pinten al acestuia, Tâmpa. Postăvarul face parte din Munții Bârsei, împreună cu Munții Piatra Mare și are o altitudine de 1 799 m, fiind format de conglomerate și calcare . Tâmpa are o altitudine de 955 m fiind un pinten calcaros care se ridică cu peste 400 m deasupra orașului. Pe lângă Tâmpa, orașul Brașov mai este înconjurat de alte înălțimi (Dealul Șprenghi, Dealul Morii, Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Dealul Cetății, Dealul Pe Romuri, Stejărișul). Altitudinea medie a orașului este de 625 m.

Condițiile climatice

Climatul favorizează activitățile turistice diferențiat termic. Caracteristicile moderate termic, bioclimatul excitant-solicitant de munte, lipsa poluării și liniștea caracterizează Poiana Brașov, bazinul Timișului, Moeciu, platourile Branului. Frecvența inversiunilor termice și poluarea din interiorul orașului constituie factori de provoacă stări de inconfort cu consecințe grave asupra unor activități turistice mai ales în cartierele industriale. În general, climatul este răcoros, cu cețuri frecvente și precipitații în toate lunile anului dar mai ales în intervalul mai-august, cu ninsori posibile în intervalul noiembrie-martie circa 35 zile cu un maxim în ianuarie ce asigură existența unui strat gros de zăpadă, valorificat la Poiana Brașov prin practicarea sporturilor de iarnă.

Temperatura medie la Brașov este de 7.6 °C. Vara durează aproximativ 50 de zile pe an ca și iarna. Temperatura obișnuită vara este cuprinsă între 22 °C – 27 °C. iar temperatura obișnuită iarna variază între -10 °C și -2 °C. Umiditatea în aer este în medie de 75%. Media cantitativă a precipitațiilor este de 600-700 mm/ m2. Vântul bate, de obicei, dinspre vest și nord-vest cu viteza cuprinsă între 1.5-3.2 m/s .

Apele

Majoritatea apelor ce izvoresc și traversează județul Brașov se încadrează în bazinul hidrografic Olt, alte cursuri de apă din județ aparțin bazinelor hidrografice Siret, Mureș și Ialomița.

Prin orașul Brașov trec câteva cursuri de apă de mici dimensiuni: Scheiul (râul Graft), Valea Tei, Valea Răcădău, Valea Plopilor, Valea Florilor, Gorganu și Timiș care trece pe lângă Brașov (Dârste). Bazinul hidrografic cel mai extins este cel al Oltului.

Depozitele sedimentare groase favorizează cantonarea unor strate acvifere bogate. La contactul dintre conurile de pietrișuri de pe marginea depresiunii și șesul acesteia apar fie izvoare cu debite mari cu temperaturi reduse vara (7-8 grade Celsius) și cu mineralizare redusă.

Formațiunile vegetale și protecția mediului

Biodiversitatea și mediul înconjurător în județul Brașov reprezintă una dintre principalele atracții pentru turiști și cercetători.

Habitatul natural este situat în principal în zona de munte unde găsim un peisaj încântător cu o flora și o faună care oferă condiții excelente pentru a trăi și a se dezvolta. De asemenea, o suprafață semnificativă este acoperită de arii protejate. Autoritățiile locale și societatea civilă acordă o mare atenție protecției și conservării mediului înconjurător.

Conform împartirii Europei în regiuni biogeografice, jud. Brașov se află în zona continental-alpină. De aceea, habitatele naturale întâlnite în județ sunt caracteristice atât zonei terestre, cât și acvatice și subterane.

Formațiunile vegetale și protecția mediului au un loc aparte în sistemul peisajelor. Ele reflectă relațiile dintre componentele naturale și presiunea antropică exercitată asupra lor. În regiunea Brașov se impun câteva tipuri vegetale – vegetația alpină, pădurile de conifere, mixte, local – pajiștile și plantațiile forestiere.

În apropierea Brașovului se impune vegetația forestieră mai ales păduri mixte de conifere și foioase. Tâmpa este o rezervație naturală de floră și faună, sit de importanță comunitară în care sunt protejate printre altele: ursul brun, papucul doamnei, croitorul alpin și ivorașul cu burta galbenă. La spațiile protejate se adaugă Parcul Național Piatra Craiului (14 795 ha, protejează relieful, aspectele geologice, flora, fauna și peisajul- Peștera Stanciului, Marele Grohotiș, Zidul lui Dumnezeu, Cheile Brusturetului, Dâmbovicioara și Cheile Mari ale Dâmboviței) și rezervațiile de la Prejmer, Hărman și Reci.

Resursele antropice

Principalele obiective turistice antropice din Municipiul Brașov sunt:

Biserica Bartolomeu

Este cel mai vechi monument de arhiectură al orașului Brașov, a cărui construcție a început în anul 1260. Realizată simplu, fără ornamentații, biserica urmează planul unei bazilici romane, de tip cistercian. La acest monument atrag atenția elemente de stil gotic de la ferestre și portaluri, precum și resturile de pictură păstrate într-una dintre capele datând dinaintea Reformei.

Biserica Neagră

Își trage numele de la zidurile afumate în urma unui puternic incendiu din anul 1689. Se pare că a fost construită în sec.XIV, unele mărturii indică anul 1383, pe locul unui edificu mai vechi. Biserica se compune dintr-un cor de mari proporții și trei nave, fiind reprezentativă pentu faza finală a goticului din Transilvania. La exterior are cinci portaluri, contraforturi decorate cu sculpturi. Corul a fost cel mai locit de incendiu de aceea prezintă cele mai numeroase modificări. Deasupra portalului se află o frescă realizată în stil gotic cu influențe renascentistice în care a fost identificată stema lui Matei Corvin și a soției sale Beatrice (1477). Cristelnița datează din anul 1472, fiind opera unui meșter din Sighișoara cu caracteristici pur transilvănene iar grilajul a fost realizat în stilul Renașterii de un meșter fierar. Pe unul dintre stâlpii din fața amvonului se află stema Corvineștilor iar sub ea cea a Brașovului. Foarte valoroasă este colecția de covoare, aduse din Orient din sec.XVII .

Statuia lui Ioan Honterus

Figură de seamă a umanismului transilvănean, este ridicată în fața Bisericii Negre. A trăit între anii 1498-1549, o realizat o descriere a lumii, manuale de geografie și astronomie, o hartă a Transilvaniei (1532), a reorganizat educația (1533), tipografie (1539).

Casa Sfatului

Este o clădire monumentală, menționată pentru prima dată în documente în anul 1420. Inițial a aparținut breslei cojocarilor iar ccu timpul a devenit sediul administrației orașenești. De-a lungul timpului a suferit anumite modificări, mai ales în urma incediului din 1689. S-au introdus elemente de sti baroc iar turnul, înalt de 58 m a fost construit între anii 1525-1528, avea rol de post de observație. În prezent clădirea adăpostește Muzeul Județean (colecții de arheologie, documente istorice, secția de artă a muzeului cu lucrări ale unor artiști de seamă).

Casa Hirscher

Este o clădire ridicată la mijlocul secolului XVI. Construcția alungită, cu numeroase arcade, fusese destinată încă de la început activității comerciale. Renovată, azi adăpostește cunoscutul restaurant Cerbul carpatin.

Vechile fortificații

Deși primele mențiuni despre Cetatea Brașovului sunt nesigure, este cunoscut că Iancu de Hunedoara a autorizat pe brașoveni să dărâme o cetate de Muntele Tâmpa (Brassovia) și să utilizeze piatra pentru întărirea zidurilor de apărare ale orașului. Cetatea Brassovia prezintă numai resturi, a dăinuit până în anul 1455.

Turnul Alb (pe Dealul Warthe) are o formă circulară și a fost construit în anul 1494. Pe același deal, în locul La Romuri, a fost ridicat Turnul Negru, ambele reprezentând două elemente importante în apărarea orașului. Coborând de la Turnul Negru, la locul numit După ziduri, sunt resturi din vechile fortificații și Bastionul Poarta.

Bastionul Țesătorilor a fost construit în sec.XVI, este o construcție masivă, cu trei niveluri și este bastionul cel mai bine păstrat. Din partea stângă a bastionului, se observă resturi din vechiul zid, cu o grosime de 2 m și pe alocuri cu 10 m înălțime. Se mai pot vedea Bastioanele Funarilor și Postăvarilor.

Poarta Ecaterina

Construită în anul 1559, este încununată de un turn conic central și de alte patru turnulețe la colțuri. Pe fronstispiciul său se mai poate vedea stema veche a orașului Brașov.

Cetățuia

Situată pe dealul cu același nume care se ridică chiar în centrul orașului, a fost construită în sec.XVI. După 1625, pe deal, în locul unui bastion mai vechi, s-au ridicat puternice ziduri cu metereze și bastioane.

Biserica Sf,Nicolae din Schei

Tradiția menționează existența unei cruci pe acest loc din anul 1292. Este prima biserica românească din Brașov, menționată într-o bulă papală din data de 15 decembrie 1399. Activitatea din Schei este des menționată începând cu anul 1477. Se pare că construcția unei biserici de piatră a început în anul 1495 atribuită lui Neagoe Basarab. Biserica a prmit perioadic ajutoare din partea domnilor munteni și moldoveni. În sec.XVIII i se construiește un pridvor spațios și o absidă fiind apoi zugrăvită.

Școala

Construcția ar fi început în 1495 iar școala cea nou din anul 1597. În perioada 1760-1761, localul a fost refăcut în stil baroc. I s-a adăugat un etaj. În prezent clădirea este compusă din tindă, două camere spațioase și un pridvor. Școala din Schei ocupă un loc foarte important în istoria culturii românești.

În afara obiectivelor turistice din municipiul Brașov, cele mai reprezentative resurse turistice antropice de pe teritoriul județului Brașov sunt:

Cristian: punct arheologic, biserica fortificată (sec.XIII), cetate țărănească (sec.XVI);

Râșnov: castrul roman Cumidava, cetatea țărănească (sec,XIV-XVII);

Săcele: muzeu etnografic și istoric, case veche de la finele sec.XIX;

Ghimbav: biserică fortificată (sec.XIII-XV), case vechi;

Codlea: ruinele unei cetăți (sec.XIII), biserică fortificată cu elemente gotice (sec.XIII);

Hărman: cetatea țărănească cu ziduri groase și bastioane, bazilică romanică (sec.XIII);

Prejmer: cetate din anul 1427 cu ziduri groase și turnuri, biserică din sec.XIII

Bran: castelul Bran (1377-1378), stil renscentist, muzeu etnografic, veche vamă.

Se adaugă stațiunile Poiana Brașov (1030 m, un înalt grad de dotare turistică, 13 km de orașul Brașov, amenajări de nivel internațional pentru cazare, recreere și sport- infrastructură pentru sporturi de iarnă). Predeal (1 033 m altitudine, stațiune climaterică, poteci marcate, pârtii de schi, Mănăstirea Predeal – sec.XIX, monumentul Mihai Săulescu- 1930, O.Han și Monumentul Eroilor din Gara Predeal).

1.2. Baza materială specifică turismului în regiunea Brașov

Unitățile de cazare din județul Brașov

Pentru analiza unităților de cazare ale județului Brașov au fost utilizate date preluate prin intermediul Institutului Național de Statistică, pentru regiunea Brașov. Datele vor fi inserate în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 1.1. Unități de cazare din cadrul județului Brașov (2013-2015)

Sursa:Prelucrare date după Institutul Național de Statistică, accesat la 23 februarie 2016

Conform datelor din tabelul 1.1. referitoare la unitățile de cazare din cadrul județului Brașov din perioada 2015-2016, se observă o creștere în cadrul hotelurilor, hostelurilor,vilelor turistice, cabanelor turistice, căsuțelor turistice, pensiunilor turistice și agroturistice. Obervăm că hanurile și motelurile au înregistrat o scădere în anul 2014 ajungînd la un număr de 8 unități, iar în 2015 numarul acestora a crescut la 9. În anul 2013 exista un singur sat de vacanță, în 2014 numărul satelor a crescut la 2, iar in 2015 acesta a revenit la 1. Numărul bungalourilor, campingurilor și popasurilor, taberelor de elevi si preșcolari a rămas constant pe parcursul celor 3 ani analizați.

Conform Autorității Naționale pentru turism, în județul Brașov, unitățile de cazare sunt numeroase, gradul de confort fiind mediu, dominând unitățile de 3 stele și 3 margarete. Voi exemplifica în tabelul următor:

Tabel nr. 1.2 Gradul de confort al unităților de cazare din Regiunea Brașov

Sursa: Prelucrare date dupa Autoritatea națională pentru turism, accesat la 28 februarie 2016

Analizând tabelul 1.2. se observă că cele mai multe unități de cazare au gradul de confort de 3 stele și 3 margarete, numărul acestora fiind de 456 respectiv 256, urmate de cele de 2 stele și 2 margarete, cu un număr de 178 și 81. Cele mai puține unități de cazare sunt cele de 5 stele și 5 margarete, numărul acestora fiind de 7 respectiv 8.

Unitățile de alimentație din județul Brașov

Turiștii care sosesc în regiunea Brașov, beneficiază de o gamă largă de unități de servire a mesei de la unități mari (restaurante specializate) la unități mici (cofetării sau patiserii). Unitățile de servire a mesei se află localizate fie în incinta unităților de cazare sau în clădiri separate funcționând independent de acestea.

Tabel nr. 1.3. Unități de alimentație din cadrul județului Brașov

Sursa: Prelucrare date după Autoritatea națională pentru turism, accesat la 28 februarie 2016

Analizând tabelul 1.3., în regiunea Brașov, gradul de confort al unităților de alimentație este mediu. Predomină unitățile de 3 stele, cu un număr de 279, urmate de cele de 2 stele, cu un număr de 188. Cele mai puține unități de alimentație sunt cele de 5 stele, numărul acestora fiind de 13.

Servicii de agrement

Județul Brașov este unul dintre județele bine echipate din punct de vedere turistic, iar paleta de activități specifice agrementului este deosebit de diversificată. Astfel, în cele ce urmează, se vor prezenta numai câteva dintre posibilitățile de petrecere a timpului liber.

Aventura Park- Brașov

Implică o gamă diversă de activități de la tiroliene cu diferite grade de dificultate la plimbări cu mijloace motorizate sau tras cu arcul, pușca de paintball.

Centrul de Echitație- Poiana Brașov

Oferă turiștilor cursuri de inițiere în echitație, plimbări călare, plimbări în manej, primbări cu trăsura, plimbări cu căruța, plimbări cu sania.

Complexul de Agrement Paradisul Acvatic

Complexul are o suprafața de 6,5 ha cu 3 piscine interioare, 2 piscine interior-exterior, 2 piscine exterioare, 1 300 sezlonguri, locuri de joacă și piscine speciale pentru copii. Relaxare și distracție în apă: tobogane, dușuri rustice, gheizer, hidromasaj, duș cervical și cascadă de apă, jacuzzi, aqua-gym. Bazine interioare de înot și relaxare, sala fitness. Diferite tipuri de saune.

Escape Rooms Brașov

Implică două locații unde turiștii pot alege între tabără de supraviețuire și ascunzătoarea lui Dracula. Este un test de supraviețuire din care trebuie să evadezi.

Paintball

Paintball înseamnă adrenalină, distracție și accesibilitate, este un sport adresat tuturor celor care doresc senzații extreme și nu numai. Toate acestea se pot regăsi și într-un team building sau individual, împreuna cu prietenii.

Patinoarul Olimpic

Inaugurat în anul 2010, are 1 600 locuri pe scaune, vestiare, sală de protocol, sală de conferințe, cabinet medical, bufet și baruri, este deschis zilnic și are centru de închirieri patine.

Plimbarea cu ATV-ul, tururi aeriene cu avionul și zborul cu parapanta sunt numai câteva dintre alte posibilități de petrecere a timpului liber. Acestea se fac împreună cu un instructor specializat.

Pârtii de schi:

În Poiana Brașov sunt 9 pârtii de schi, care au grade diferite de dificultate și instalații pe cablu: două telecabine, o telegondolă, două telescaune și cinci instalații de teleschi.

În stațiunea Predeal sunt peste 50 de kilometri de pârtii. Pârtia Clăbucet este dotată cu telescaun, pârtiile Clabucet Sosire 1 și 2, Clăbucet Plecare și Pârâul Rece sunt dotate cu teleschi, iar Clăbucet Școală este dotat cu baby-schi.

În localitatea Bran există trei pârtii de schi.

CAPITOLUL 2

SEZONALITATEA TURISTICĂ

2.1. Sezonalitatea activității turistice

Sezonalitatea se poate defini ca o variație a activității turistice, asociate sezoanelor anului, care se repetă în aceeași formă de la an la an. Sezonalitatea poate fi de două feluri : sezonalitate naturală care e asociată climatului și factorilor legați de acesta și sezonalitate instituțională care este asociată planificării vacanțelor școlare și a concediilor.

Dacă turismul este văzut drept un fenomen ce se poate exprima ca cerere și consum, putem spune că, de-a lungul evoluției sale, a consemnat o serie de oscilații. Unele dintre fluctuațiile înregistrate au caracter continuu datorat dinamicii factorilor de tendință sau modificărilor frecvente din domeniul tehnicii. Alte oscilații au caracter alternativ, acestea ținând de condițiile naturale sau de anumite situații.

Fluctuațiile despre care vorbeam pot fi de durată sau repetabile, unele previzibile, altele nu, unele profunde, altele de suprafață, iar manifestarea lor ține de repartiția inegală a turiștilor, ca număr vorbind, în timp și spațiu. De aici rezultă și un necasar de servicii diferit.

Oscilațiile sezoniere sunt caracterizate printr-o mare concentrare a fluxului de turiști în funcție de diverse perioade ale anului, de obicei vara și iarna, în celelalte perioade observându-se o diminuare însemnată sau chiar o stopare a venirii turiștilor.
Fenomenul sezonalității în turism prezintă o serie de note caracteristice față de celelalte ramuri ale economiei, în care se face, de asemenea, simțit, datorită dependenței mari a cererii față de condițiile naturale, a rigidității ofertei și a caracterului nestocabil al serviciilor.

Posibilitățile de atenuare a efectelor sezonalității sunt relativ limitate, presupunând eforturi foarte mari din partea organizatorilor. Din aceste cauze se impune găsirea unor metode de atenuare a sezonalității, de stimulare a calătoriilor în scop turistic pe durata întregului an, reducerea concentrării în anumite perioade și prelungirea sezonului turistic.
Cunoașterea cauzelor sezonalității este foarte importantă, deoarece duce la înțelegerea procesului în sine și poate dezvolta căi de atenuare a fenomenului.

Studiile realizate de cercetători privind sezonalitatea au scos la iveală faptul că la baza acestui fenomen stau mai mulți factori istorico-sociali și culturali. Pe lângă dorința de relaxare într-un anumit climat și un anumit timp, disponibilitatea de timp liber a fiecăruia, factorii mai sus amintiți contribuie clar la dezvoltarea turismului.

Pentru o perioadă lungă de timp, oscilațiile sezoniere au fost socotite drept o categorie care ținea strict de fluctuațiile conjuncturale.

Trebuie să se facă diferența între factorii ce duc la schimbările de volum și de cerere turistică la perioade regulate, alternative, fiindcă aceste modificări ritmice, dar și cele libere sunt foarte diferite.

Înainte de toate, se știe că schimbările de conjunctură, în ceea ce privește dezvoltarea economică a unei zone geografice, sunt unele pe termen mijlociu sau pe termen lung. În schimb, fluctuațiile sezoniere se produc pe termen scurt și din motive diverse, nelimitându-se la dezvoltarea pe plan economic. Ritmul de producer a acestora este mult sigur, mai précis, decât al variațiilor conjuncturale, care au și ele o anumită influență.

Oscilațiile sezoniere și caracteristicile acestora se pot sesiza doar în contextual unui sezon bine definit și doar într-o anumită perioadă a anului calendaristic.

În ceea ce privește variațiile sezoniere din cadrul turismului, putem spune că acestea se definesc drept modificări în consumul populației, ele fiind produse de cererea turistică variabilă și de intensitatea acesteia.

În aceste condiții, toate serviciile turistice sunt, într-un fel sau altul, afetctate de variațiile sezoniere și supuse în același timp acestora.

Variațiile sezoniere din domeniul turismului sunt de două feluri: unele artificiale și altele naturale. Cele artificiale au cauze economico-organizatorice precum: structura anului școlar și universitar, aici având în vedere, bineînțeles, vacanțele, deoarece turismul gen excursii culturale și proiecte educaționale ies din sfera sezonieră, regimul concediilor în funcție de domeniu – cu flux continuu sau nu – sau în funcție de perioade impuse de anumite ramuri industriale și de durată, anumite obiceiuri ale unor companii, în special din domeniul privat, de a-și premia salariații prin miniconcedii în perioada unor sărbători legale sau prin creșterea duratei concediilor.

Din a doua categorie a variațiilor sezoniere, adică cea în care se regăsesc cele care au cauze naturale, putem aminti: așezarea geografică a unei țări sau a unei regiuni a acesteia, relieful acesteia, condițiile climatice și succesiunea anotimpurilor, dar și resursele antropice precum: varietatea obiectivelor turistice – culturale, istorice, de artă -, diverse manifestări tradiționale – obiceiuri prilejuite de diverse sărbători, Paște, Crăciun etc., festivaluri, târguri.

Rezultă că permanentizarea activității turistice și diminuarea sezonalității se poate realiza în principal, prin amplificarea serviciilor turistice care să echilibreze scăderea atractivității factorilor naturali, în extrasezon și a disponibilitătii de timp liber.

Se poate afirma că, în manifestarea caracterului sezonier al cererii turistice, un rol determinant revine cauzelor naturale, ele favorizând mai multe tipuri de fluctuații.

România, ca așezare geografică, se află în zona de climă temperată, aceasta favorizând trei tipuri de variații sezoniere:

Cele care se concentrează într-un singur sezon, oferind maximum de cerință doar o dată pe an și având o durată limitată. Acest tip de sezonalitate este specific litoralului țării noastre, unde cererea se accentuează în intervalul mai-septembrie, cu un maxim în perioada 15 iulie – 15 august, în celelalte luni ale anului cererile fiind sporadice.

Cele care se concentrează în două sezoane au durate de timp diferite. Acest tip de sezonalitate este specific stațiunilor montane, iarna pentru practicarea sporturilor albe și zăpadă, în perioada decembrie – martie, vara pentru drumeții, alpinism, drumeții, în perioada mai – septembie. În celelalte perioade, activitatea turistică nu se reduce la zero.

Cele care se manifestă aproape uniform pe parcursul întregului an. Acest tip de fluctuații se observă în special în stațiunile balneo – climaterice, unde circulația turistică este continuă, ca urmare avarietății activităților (congrese, târguri , expoziții, excursii, călătorii în tranzit). Și aici activitatea turistică are perioadeîn care se manjfestă mai intens, în cazul stațiunilor balneo – climaterice în lunile mai – octombrie, iar în cazul locațiilor urbane, lunile aprilie – mai și septembrie – octombrie.

Fiecare zonă are propria curbă de sezonalitate, la aceasta contribuind atât resursele naturale, cât și cele antropice.

Orice curbă de variație sezonieră are trei etape:

▪ vârful de sezon este caracterizat prin intensitatea maximă a solicitărilor pentru serviciile turistice;
▪ începutul și sfârșitul sezonului sunt caracterizate printr-o intensitate mai mica a cererii, cu tendință de creștere sau descreștere după caz ;

▪ extrasezonul este caracterizat reducerea sau chiar încetarea cererilor pentru serviciile turistice.

Dacă se compară rezultatele obținute din turism în țara noastră, se observă o concentrare puternică a cererii turistice în sezonul cald, pentru toate formele de turism, circa 55 % din sosirile turiștilor străini se localizează în intervalul iunie – septembrie, iar în aceeași perioadă se petrec peste 60% din plecările turiștilor români în străinătate.

În cazul Municipiului Brașov, situația se va fi analizată pentru intervalul de timp 2013-2015.

Tabel nr. 2.1. Evoluția numărului de sosiri turistice în unitățile de cazare din zona Brașov, pentru perioada 2013-2015, pe luni

Sursa: tempo-online

Fig. 2.1. Evoluția numărului de de sosiri turistice în unitățile de cazare din zona Brașov, pentru perioada 2013-2015, pe luni

Sursa:tempo-online, INSSE

Din analiza datelor preluate prin intermediul Institutului Național de Statistică se observă în primul rând o creștere exponențială a numărului de sosiri turistice din anul 2013 și până în anul 2015. Se observă totuși o sezonalitate turistică determinată de un vârf de sosiri turistice pentru lunile de vară, cu o creștere cantitativă a sosirilor începând cu luna iunie și continuând cu iulie pentru ca vârful să fie atins în luna august în fiecare din cei trei ani analizați. Treptat, după luna august valorile scad spre sezonul de iarnă care prezintă un număr mai mare de turiști decât lunile de primăvară. Pentru o situație și mai clară a sezonalității turistice în cazul zonei turistice Brașov se va realiza și o analiză a numărului de înnoptări pentru anii 2013, 2014, 2015, pe luni.

Tabel nr.2.2. Evoluția numărului de înnoptări turistice în unitățile de cazare din Brașov, pentru perioada 2013-2015, pe luni

Sursa: tempo-online, INSSE

Fig. 2.2. Evoluția numărului de înnoptări turistice în unitățile de cazare din Brașov, pentru perioada 2013-2015, pe luni

Sursa: tempo-online INSSE

Graficul sezonalității turistice pe luni în privința înnoptărilor relevă o situație similară cu cea a sosirilor turistice. Se observă un vârf foarte evident în luna august cu peste 250 000 de înnoptări pentru anul 2015. Cele mai puține înnoptări sunt înregistrate în perioada februarie-martie-aprilie dar mai există și perioda octombrie-noiembrie, deci perioadele de extrasezon prezintă o slabă mișcare turistică.

O foarte interesantă analiză se poate face privind sezonalitatea turistică pe baza sosirilor în cadrul unităților de cazare pe luni. O astfel de situație este prezentată în tabelul de mai jos, astfel:

Tabel nr.2.3. Număr de sosiri turistice în hoteluri, pe luni, pentru anul 2015 în zona turistică Brașov

Sursa: Tempo-online, INSSE

Fig. 2.3. Număr de sosiri turistice în hoteluri, pe luni, pentru anul 2015 în zona turistică Brașov

Sursa: Tempo-online, INSSE

În foarte mare măsură, și evoluția sosirilor în cadrul hotelurilor este practic identică cu cea a înnoptărilor și a sosirilor la nivel general. Se observă un vârf accentuat în luna august care se pare că este luna cea mai aglomerată din punct e vedere turistic cu aproape 70 000 sosiri și un minim în martie-aprilie în jur de 40 000 de sosiri.

Tabel nr.2.4. Sosiri turistice în hoteluri, pe tipuri de turiști, pe luni, pentru anul 2015, pentru zona turistică Brașov

Sursa: Tempo-online, INSSE

Fig. 2.4. Sosiri turistice în hoteluri, pe tipuri de turiști, pe luni, pentru anul 2015, pentru zona turistică Brașov

Sursa: Tempo-online, INSSE

Dacă în cazul turiștilor români, sezonalitatea este mai evidentă, cu un vârf în luna august și un aport mai mare de turiști pentru lunile de iarnă generat de fluxul turistic specific sărbătorilor de iarnă. Iar pentru extrasezon este foarte evident un recul al sosirilor turistice în hoteluri dar și în restul unităților de cazare.

Pentru atragerea turiștilor străini sunt necesare în primul rând renovarea obiectivelor turistice, crearea unor programe turistice specifice, îmbunătățirea calității serviciilor de turistice de cazare, alimentație și agrement.

Pentru o și mai bună imagine a sezonalității turistice în cadrul hotelurilor este interesant de văzut și numărul de înnoptări în cadrul hotelurilor pentru a realiza o comparație cu numărul sosirilor.

Tabel nr.2.5. Numărul de înnoptări turistice în cadrul hotelurilor din zona turistică Brașov, pe luni, pentru anul 2015

Sursa: Tempo-online, INSSE

Fig. 2.5. Numărul de înnoptări turistice în cadrul hotelurilor din zona turistică Brașov, pe luni, pentru anul 2015

Sursa: Tempo-online, INSSE

Situația înnoptărilor în cadrul hotelurilor este aproape identică cu situația generală a sosirilor, adică un vârf pentru luna august, un vârf foarte ascuțit, și un alt vârf secundar este cel specific sezonului rece, perioada decembrie-ianuarie-februarie. O cădere semnificativă este cea din martie-aprilie după care se observă un trend ascendent ce durează până în luna august și apoi o nouă scădere, mai lentă până în luna noiembrie.

Analiza situației sosirilor și a înnoptărilor în hoteluri este destul de evidentă pentru că acestea concentrează 85-90% din totalul fluxurilor turistice.

Este interesant de văzut dacă numărul de înnoptări pe tipuri de turiști va menține același tipar care apare în acest moment în toate graficele.

Tabel nr.2.6. Numărul de înnoptări turistice în cadrul hotelurilor din zona turistică Brașov, pe luni, pe tipuri de turiști, pentru anul 2015

Sursa: Tempo-online, INSSE

Fig. 2.6. Numărul de înnoptări turistice în cadrul hotelurilor din zona turistică Brașov, pe luni, pe tipuri de turiști, pentru anul 2015

Sursa: Tempo-online, INSSE

În cazul înnoptărilor în cadrul unităților hoteliere din zona turistică Brașov, se observă un vârf ascuțit de sezon pentru luna august, dar în acest caz sezonalitatea dintre sezonului de vară și cel de iarnă este ceva mai echilibrat. Astfel, dacă în luna august se va înregistra aproape 120 000 înnoptări iar în sezonul rece se înregistrează aproape 110 000 înnoptări.

În cazul turiștilor străini, sezonalitatea este mult mai puțin evidentă, dar față de sosiri unde vârful s-a înregistrat în luna august de data aceasta este înregistrat în luna iunie cu aproape 40 000 înnoptări. Cea mai slabă înnoptare în cazul turiștilor străini a fost înregistrată în luna noiembrie.

Pentru o imagine relevantă asupra sezonalității turistice în zona Brașovului este foarte interesant de văzut pentru luna august 2015, luna cu cel mai mare flux turistic din zona turistică Brașov, sosiri în alte unități de cazare în afara celor hoteliere.

Tabel nr.2.7. Sosiri turistice în Brașov, pentru luna august 2015, pe tipuri de unități de cazare în afara celor hoteliere

Sursa: Tempo-online

Fig. 2.7 Sosiri turistice în Brașov, pentru luna august 2015, pe tipuri de unități de cazare în afara celor hoteliere

Sursa: tempo-online, INSSE

Pensiunile agroturistice și cele turistice sunt unitățile de cazare cele mai preferate, cu excepția celor hoteliere, cu valori cuprinse 16 000-18 000 de sosiri.

Mai important este de văzut care au fost sosirile turistilor străini pentru luna august 2015, pe unități de cazare, altele decât cele hoteliere.

Tabel nr.2.8. Sosiri turistice ale turiștilor străini în Brașov, pentru luna august 2015, pe tipuri de unități de cazare în afara celor hoteliere

Sursa: tempo-online, INSSE

Turiștii străini au preferat pentru cazarea turistică în luna de vârf de sezon- august 2015, cu excepția unităților hoteliere, pensiunile turistice și hostelurile.

Cifrele sunt modeste și este nevoie de o strategie bine pusă la punct pentru atragerea turiștilor străini nu numai în sezon, ci, mai ales, în extrasezon, cu toate că diferența dintre sosirile și înnoptările din sezonul turistic și cele din extrasezon nu sunt atât de mari în cazul turiștilor străini care sosesc aici prin intermediul programelor turistice, prin intermedierea agențiilor de turism, de aceea sezonalitatea turistică în cazul turiștilor străini nu este atât de mare, existând totuși un vârf în sezonul de vară.

Fig. 2.8. Sosiri turistice ale turiștilor străini în Brașov, pentru luna august 2015, pe tipuri de unități de cazare în afara celor hoteliere

Sursa: tempo-online, INSSE

2.2. Efectele sezonalității

Sezonalitatea se poate defini ca o variație a activității turistice, asociate sezoanelor anului, care se repetă în aceeași formă de la an la an.

Sezonalitatea poate fi de două feluri: sezonalitate naturală care e asociată climatului și factorilor legați de acesta și sezonalitate instituțională care este asociată planificării vacanțelor școlare și a concediilor.

Turismul este privit ca fenomen și evidențiat sub forma cererii și consumului, înregistrând în evoluția sa, o serie de variații. Unele au caracter alternativ,datorat unor condiții naturale și a unor situații conjuncturale, altele au caracter continuu fiind provocat de schimbări rapide în domeniul tehnicii. Aceste fluctuații, care pot fi de durată sau repetabile sunt mai greu sau mai ușor previzibile, superficiale și se evidențiază prin repartizarea inegală în timp și spațiu a necesarului de servicii și a numărului de turiști.

Oscilațiile sezoniere sunt caracterizate printr-o mare concentrare a numărului de turiști în anumite perioade ale anului, iar în celelalte perioade se remarcă o reducere semnificativă a sosirilor de turiști.

Față de alte domenii ale economiei, sezonalitatea în turism prezintă o serie de particularități făcându-se simțită, datorită dependenței mari a cererii față de condițiile naturale, a rigidității ofertei și a caracterului nestocabil al serviciilor.

Posibilitățile de atenuare a efectelor sezonalității sunt relativ limitate, presupunând eforturi foarte mari din partea organizatorilor. Din aceste cauze se impune găsirea unor metode de atenuare a sezonalității, de stimulare a calătoriilor în scop turistic pe durata întregului an și de prelungirea sezonului turistic.

Dezvoltarea oscilațiilor sezoniere și manifestarea lor repetată, are efecte atât asupra ramurilor economiei care se află în asociere cu activitatea de turism, cât și asupra dezvoltării turismului.

Efectele asupra activității turistice, survin pe de o parte din utilizarea parțială a forței de muncă și a bazei materiale, influențând calitatea serviciilor turistice și costurile, amortizarea investițiilor, rentabilitatea, iar pe de altă parte, sezonalitatea se reflectă în nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor. Intensificarea cererii pentru turism în anumite intervale ale anului, duce la suprasolicitarea serviciilor intermediare și a spațiilor de cazare, determinând calitatea mai slabă a prestațiilor, creșterea gradului de nervozitate între cumpărători și prestatori, nemulțumirea turiștilor, în timp ce în perioada de extrasezon capacitățile de cazare rămân nefolosite, cerând totuși cheltuieli de întreținere.

Asupra turistului, concentrarea sezonieră are efecte atât de ordin psihologic, cat și de ordin economic. Acesta devine stresat din cauza aglomerațiilor rutiere, în cazul folosirii propriului autoturism, din mijloacele de transport în comun, riscului negăsirii unui spațiu de cazare care să-i satisfacă preferințele, acest lucru ducând la diminuarea efectelor recreative ale vacanței. O influență mare o au și prețurile serviciilor oferite, care de regulă sunt ridicate pe perioada sezonului, concordanța dintre nivelul acestora și calitatea serviciilor nefiind mereu în balanță.

Celelalte ramuri ale economiei sunt influențate de sezonalitatea activității turistice fie direct, prin solicitări suplimentare față de domenii precum: industria alimentară, agricultură, transprturi, comerț, fie indirect, prin efectele ocupării periodice și limitate a unui numar mare de angajați.

Transporturile, care se pot adapta prin suplimentarea numărului mijloacelor, sunt totuși cele mai afectate, deoarece în perioadele de vârf, capacitățile de transport sunt supraîncărcate pe direcția destinațiilor de petrecere a vacanțe și subîncărcate în restul destinațiilor, determinând, pe ansamblu, un redus coeficient de utilizare și deteriorarea echipamentelor.

Asupra forței de muncă are efecte de dezechilibru în alte ramuri, datorate creșterii numărului angajaților în turism pe perioada sezonului și de asemenea, ocuparea temporară influențează negativ psihicul angajaților și nivelul de pregătire profesională al acestora, cu efecte asupra calității serviciilor și eficienței muncii.

Cele prezentate atestă multitudinea și profunzimea implicațiilor sezonalității turistice și reacțiile în lanț pe care le dezvoltă, argumentând necesitatea atenuării ei.

2.3. Strategii de atenuare a efectelor sezonalitații

Diminuarea sezonalității constă în prelungirea sezonului, reducerea intensității cererii din perioadele de vârf, reducerea parțială sau totală a extrasezonului și creșterea cererilor de turisti în această perioadă. Aceste oscilații se pot realiza prin acționarea atât asupra ofertei, cât și asupra cererii, încercându-se atragerea segmentelor de populație care pot călători și în afara sezonului, cum sunt : participanții la congrese, tinerii cu vîrste cuprinse între 18-30 de ani fără familie și pensionarii.

Problemele legate de diminuarea implicațiilor provocate de concentrarea sezonieră a activității turistice în anumite perioade ale anului și respectiv, ale prelungirii sezonului sunt tot atât de vechi ca și turismul însuși.

Fenomenul de concentrare a activității turistice și necesitatea atenuării curbei sezonalității în turism nu s-au manifestat însă niciodată atât de acut ca în zilele noastre. La aceasta contribuie, pe de-o parte, creșterea considerabilă a numărului de turiști care călătoresc în perioadele sezonului plin, iar pe de altă parte, eforturile prestatorilor, care sunt menite să ducă la prelungirea sezonului.

Prin amenajări suplimentare care să valorifice varietatea potențialului turistic, se poate încerca atragerea și captarea a noi zone în circuitul turistic. Prin diversificarea serviciilor de agrement, se pot realiza diverse activități turistice care să țină locul lipsei unor condiții naturale propice, sporind elementele atractive ale stațiunilor în extrasezon. Diferențierea tarifelor pe sezoane sau acordarea unor facilități favorizează prelungirea perioadelor de maximă intensitate prin atragerea anumitor categorii de turiști, cum ar fi persoanele cu venituri limitate, care călătoresc pentru cunoașterea de noi locuri și care au ca scop de vacanță odihna.

O mare importanță o au și acțiunile de promovare și publicitate, pentru că aduc la cunoștința publicului consumator ofertele din perioada de extrasezon și stimulează în general nevoia de turism.

S-au constatat rezultate favorabile prin folosirea următoarelor metode :

– generalizarea vacanțelor luate fracționat, o parte vara și o parte iarna, înmulțirea vacanțelor de scurtă durată, planificarea vacanțelor angajaților pe perioada întregului an;

– organizarea și desfășurarea manifestărilor științifice, cultural – artistice, expoziționale, în perioada de extrasezon.

Deoarece durata sezonului turistic într-o zonă sau stațiune, este determinată, în primul rând de condițiile climaterice și meteorologice, instrumentele de politică comercială amintite au menirea să compenseze diminuarea atractivității factorilor naturali cu un set de elemente suplimentare de cointeresare a turismului potențial, în vederea valorificării mai depline a patrimoniului turistic, prin menținerea cererii de servicii turistice la un volum și nivel rezonabile pentru prestatori, pe o perioadă de timp cât mai lungă posibil raportat la un an.

O cale importantă pentru creșterea eficienței economice a activității turistice în zona montană o constituie mărirea perioadei de sezon, astfel ca aceasta să depășească granița celor 2 sezoane.

Prin mărirea perioadei de sezon referirea se face la lunile mai (prima jumătate), septembrie (a doua jumătate) și octombrie, luni în care coeficientul de ocupare a spațiilor de cazare este scăzut. Se cere îndreptarea acțiunilor promoționale asupra acelor colectivități care nu pot suporta soarele din lunile iulie și august și cărora le sunt necesare temperaturi moderate, ideale pentru aceste persoane fiind lunile mai, septembrie și octombrie.

Necesitatea pregătirii sezonului este determinată în primul rând de considerentele economice impuse de tarife – cheltuieli ceea ce înseamnă cheltuieli mereu crescânde pe de-o parte și pe de altă parte, limitările impuse de formarea tarifelor de concurență din ce în ce mai mare a ofertei ce se manifestă pe plan internațional.

În perioada de extrasezon nu se poate vorbi de zăpadă, în schimb se pot valorifica în condiții optime obiectivele turistice culturale, posibilitățile de tratament balnear, resursele naturale. Aceste lucruri de pot materializa printr-o politică comercială adecvată, de diferențiere a tarifelor, dând posibilitatea tuturor categoriilor de oamenii sa beneficieze de odihnă și tratament în condiții asemănătoare celor din timpul sezonului estival. Diferențierea tarifelor nu trebuie să presupună condiții inferioare de cazare și masă, ci lipsa condițiilor naturale trebuie compensată de îmbunătățirea confortului, a sejurului în general.

De asemenea, dacă i se oferă turistului piscine acoperite, cu apă încălzită și cu lămpi speciale generatoare de raze ultraviolete și infraroșii, valuri artificiale, săli pentru proiecții cinematografice, spectacole de teatru sau revistă, cluburi bine dotate și organizate, săli de gimnastică, programe distractive și alte asemenea atracții, atunci tratamentul nu va mai rămâne singurul motiv al unei vacanțe la munte, în extrasezon.

Gradul de atractivitate al zonei montane Brașov, în extrasezon, poate fi mărit, având în vedere două aspecte principale:

– formele moderne și diversificate de tratament balnear printr-o valorificare cât mai completă a condițiilor și factorilor naturali specifici zonei montane;

– sporirea gamei acțiunilor recreative, capabile să satisfacă gusturile și preferințele unor categorii variate de turiști.

Paralel cu obiectivele majore urmărite de unitățile de turism (creșterea volumului activității turistice), diversificarea serviciilor turistice trebuie concepută în așa fel încât, în funcție de condițiile naturale și de posibilitățile concrete ale ariei teritoriale, să răspundă la următoarele necesități:

– gama serviciilor oferite să satisfacă gusturile și preferințele pentru activitățile recreative ale celor mai diverse categorii de clientelă turistică, de la turismul de masă până la manifestările individualizate ale cerințelor;

– gama serviciilor oferite să fie cât mai în măsură să cointereseze, prin diversitatea și atractivitatea ei, pe fiecare turist, în vederea prelungirii sejurului și a revenirii în viitor la aceeași destinație turistică;

– să ofere posibilitatea petrecerii agreabile a timpului liber la orice oră din zi;

– să permită substituirea facilă, în funcție de împrejurări a unei oferte de serviciu cu alta, la fel de atractivă, capabilă să satisfacă preferințele turistului consumator.

În contextul actual, când țările cu tradiție în turism promovează activități de agrement inedite, se impune și la noi reorganizarea și diversificarea acestor activități, îmbogățirea infrastructurii de agrement, găsirea și promovarea unor forme specifice țării noastre, valorificarea tradițiilor și creației populare, astfel încât să suscite interesul turiștilor potențiali, determinându-i să aleagă din varietatea de oferte zona Brașovului.

În conceperea și organizarea acestei activități este necesar să se țină cont de:

– cunoașterea temeinică a motivațiilor și opțiunilor turiștilor ;

– cadrul natural care determină profilul activităților din zona turistică respectivă;

– urmărirea sistematică a dezvoltării și diversificării activităților de agrement, ținând seama de dotările stațiunilor similare din străinătate.

Este deja un fapt cunoscut că, în perioada de extrasezon, hotelurile de la Brașov sunt ocupate mai ales de oamenii de afaceri, care participă la diferite târguri, expoziții sau congrese.

Zona montană Brașov este preferată de oamenii de afaceri în perioada de extrasezon deoarece aici pot avea liniștea necesară pentru buna desfășurare a activităților lor. În ultimii ani, agenții economici care activează în turism au realizat importanța turismului de afaceri și au început să ofere logistica necesară desfășurării întâlnirilor de acest gen. La fel și unitățile de cazare, care au început să modernizeze și să adapteze spațiile pentru a oferi condiții cât mai bune și, de asemenea, majoritatea celor construite de curând au început să aibă încorporate și săli de conferințe dotate modern și încăpătoare, astfel încât să atragă cât mai mulți oameni de afaceri.

Segmentul clientelei de afaceri regrupează toate sejururile în interes de serviciu, inclusiv participarea la târguri, expoziții, reuniuni, voiaje – recompensă, mese de afaceri.

Se mai pot organiza târguri și saloane-expoziții, lansări de produse în holurile hotelurilor sau în săli de spectacole, iar aceste acțiuni conduc la atragerea unui număr mare de clienți – vizitatori, precum și a unui număr de organizatori, care devin toți clienții hotelurilor.

Potențialul turistic al României este foarte valoros, dar performanțele de punere a acestuia în valoare sunt reduse, comparativ cu alte țări din Centrul și Estul Europei. Deși turismul este considerat o ramură economică cu avantaj concurențial considerabil, România se află în prezent printre țările cu nivel scăzut în ceea ce privește turismul intensiv în regiune și la nivel global.

Prin turism, țara noastră își poate valorifica potențialul natural cum sunt zonele de munte, litoralul, precum și resursele naturale care altfel ar rămâne neutilizate, cum sunt apele geotermale, apele minerale, peșteri, chei, versanți muntoși, ostroave și bineînțeles potențialul antropic (monumente istorice, de artă, cultură, arhitectură, castele, festivaluri, serbări și târguri, manifestări sportive, centre urbane, centre comerciale, sate turistice, etc).

România este totuși foarte afectată de sezonalitate în ciuda eforturilor care se fac în acest sens, de atenuare a fenomenului. Turismul românesc are ca punct de atracție majoră litoralul, care nu se mai află demult în topul preferințelor turiștilor străini, care în trecut aduceau un aport considerabil la încasările din turism.

Sezonalitatea accentuată a litoralului este datorată în primul rând condițiilor climatice neprielnice practicării turismului de litoral din extrasezon, fapt pentru care, datorită potențialului de care dispune țara noastră, ar fi firesc ca atenția turiștilor să fie îndreptată spre zonele de munte, care beneficiază de două sezoane de vârf, sau spre centrele urbane și stațiuni balneo – climaterice, care sunt practicabile tot timpul anului.

Totuși, turismul montan nu este foarte bine organizat în România, una din cauze fiind îndreptarea preponderentă a investițiilor spre litoral, iar cea mai importantă este aceea că nu beneficiem de un potențial montan foarte ridicat, precum cel al altor țări cu tradiție în această formă de turism.

Un alt factor foarte important al sezonalității turistice din România, este baza de cazare, în mare majoritate învechită, motiv pentru care în extrasezon nu prea se poate vorbi de atragerea turiștilor, pentru că, dacă nu beneficiază de un cadru natural propice, ar trebui să se compenseze printr-o calitate crescută a serviciilor turistice. Ori, luând cazul stațiunilor de pe litoral, pe timpul iernii nu funcționează majoritatea serviciilor de alimentație, transport, iar de agrement, nici nu se pune problema. Și atunci este evident că nu se poate vorbi în mod real de o prelungire a sezonului estival.

În România capacitatea de cazare este totuși semnificativă, comparativ cu alte țări cu realizări remarcabile în domeniul turismului, cum ar fi Cehia, Croația, Polonia, Ungaria, cuprinzând 280.000 de locuri de cazare, reprezentate de hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, popasuri turistice, vile, sate de vacanțe, cămine, campinguri, căsuțe, tabere de vacanță, care asigură odihna turiștilor pe o anumită perioadă de timp, în baza tarifelor determinate. Practicarea unui turism de masă însă, a făcut să predomine unitățile de cazare de categorii inferioare.

Vorbind concret despre atractivitatea pe care o poate exercita România asupra turiștilor, atât români cât și străini, cea mai importantă caracteristică rămâne frumusețea patrimoniului natural astfel, obiectivele turistice se împart în:

– Lista patrimoniului mondial UNESCO în România:

Biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea

Ansamblul bisericilor de lemn din Maramureș;

Mănăstirea Horezu;

Situri săsești cu biserici fortificate din Transilvania;

Fortărețe dacice din munții Orăștiei;

Centrul istoric Sighișoara;

Rezervația biosferei Delta Dunării.

– Stațiunile montane din Brașov și Valea Prahovei.

– Pensiunile agro-turistice.

Zonele montane se caracterizează printr-o sezonalitate moderată, deoarece beneficiază de două sezoane, adică perioada de mai – septembrie pentru sezonul cald și respectiv decembrie – martie pentru sezonul rece. Nici în perioada de extrasezon nu poate fi vorba de o cerere turistică redusă la zero.

România nu se poate lăuda cu un potențial turistic montan foarte ridicat, comparativ cu țări europene precum Elveția sau Franța, având din această cauză și o cerere slabă de sporturi de iarnă; dispune de doar 64 de instalații de transport prin cablu și în ceea ce privește distribuția spațială și caracteristicile (lungime, capacitate orară), acestea sunt departe de nevoile turiștilor și cerințele unei exploatări adecvate a cadrului natural. .

Cele mai cunoscute stațiuni din zona montană sunt Poiana Brașov, Predeal, Sinaia, Bran, Azuga, Bâlea, Vatra Dornei, Stâna de Vale, cele mai frecventate de turiști fiind cele de pe Valea Prahovei, care sunt mai bine întreținute și amenajate. Acest lucru datorită pârtiilor de care dispun și condițiilor propice pentru sporturile de iarnă, motiv pentru care investițiile organizatorilor de turism sunt canalizate spre această zonă.

În medie, 4,5 % din înnoptările din România sunt în stațiunile montane și dintre acestea 13,9% sunt ale turiștilor străini, în special din Israel, Germania și Marea Britanie . Românii reprezintă 86,1% din turiștii sosiți în stațiunile montane și aproape 86,8% din numărul înnoptărilor.

Pentru atenuarea sezonalității la nivelul zonelor montane sunt necesare investiții majore în infrastructură, cazare și mijloacele de agrement. Trebuie să se țină cont de faptul că pe timpul iernii, atracția majoră o constituie schiul, deci trebuie să se pună accent pe sporturile de iarnă și organizarea în mai bune condiții a pârtiilor de schi.

Cu toate acestea, sezonul de iarnă nu poate fi prelungit decât în condițiile în care există zăpadă, principalul factor. Există și pe Valea Prahovei câteva tunuri de zăpadă, dar nu pot fi folosite decât sub zero grade.

O altă atracție exercitată de zonele montane este cea a tradițiilor și obiceiurilor de iarnă care s-au păstrat cel mai bine în satele de munte, motiv pentru care s-au și făcut tot felul de demersuri prin care să fie atrași turiștii prin turismul rural, aceasta fiind șansa reală de a prelungi sezonul la munte.

Pe timpul verii se pot face drumeții, fiind trasee turistice foarte bine marcate.

Zonele cu stațiuni balneo – climaterice au avantajul de a nu fi afectate decât într-o măsură foarte mică de fenomenul sezonalitatății. Aceasta deoarece în stațiunile de acest gen de pe litoral și cele din zona montană, un exemplu fiind Băile Herculane, se pot efectua tratamente tot timpul anului, nu există o problemă în acest sens. Cu toate acestea, se înregistrează o scădere a preferințelor turiștilor în lunile ianuarie, februarie și decembrie.

Pentru înregistrarea unor rezultate bune pe tot timpul anului, turismul balnear trebuie aliniat modelului stațiunilor balneare moderne din Europa, pentru creșterea competitivității acestor zone, activitățile turistice trebuie orientate spre:

– investiții în infrastructura de acces;

– investiții în infrastructura de cazare;

– dezvoltarea de activități de agrement;

– modernizarea echipamentelor medicale;

– promovarea potențialului natural pentru vindecarea multor boli;

– promovarea produselor de sănătate,nu a celor sociale;

– oferirea de produse turistice balneare în combinație cu alte tipuri de produse turistice (culturale, ecologice, rurale ).

Centrele urbane se mențin constante în ceea ce privește numărul de vizitatori, suferind de o rată foarte scăzută și chiar inexistentă de sezonalitate.

În ultima vreme, se pune foarte mult accent pe turismul de afaceri, aceasta fiind singura componentă a industriei ospitalității din România care se evidențiază obiectiv, fiind eficientă și în ascensiune. Edificatoare sunt veniturile hotelurilor din mediul urban, unde ponderea turismului de afaceri în totalul încasărilor se situează între 65 – 85%.

Încasările medii pe zi /turist provenite de la participanții la călătoriile de afaceri sunt, de regulă, mai ridicate decât media încasărilor realizate din turismul de masă, cea mai mare parte din cheltuieli fiind suportate din bugetul firmelor, instituțiilor, sponsorizărilor, ai căror reprezentanți participă la această formă de turism.

Turismul de afaceri nu este condiționat de o anumită sezonalitate determinată, majoritatea manifestărilor sunt plasate în perioadele sezoniere nespecifice turismului de masă, contribuind astfel la creșterea gradului de utilizare a bazei materiale.

CONCLUZII

În mediul concurențial de astăzi, dezvoltarea turismului trebuie să ajute la crearea unui mediu favorabil acestui sector; turismul este o „întreprindere pluridisciplinară” care are nevoie de o strategie îndrăzneață, proprie sectorului, stabilită cu concursul responsabililor la nivel operațional, care să ofere o viziune, un model capabil să orienteze producția și comercializarea produselor turistice.

Experiența internațională a dovedit că țările care nu au o politică turistică și nu depun eforturi pentru dezvoltarea turismului își pierd cu timpul poziția de pe piața internațională, în favoarea concurenței internaționale, iar soluțiile miraculoase ulterioare în materie de politică turistică, necesare recuceririi pieței, sunt greu de găsit.

Luând în considerare avantajele turismului ca mobilizator al forței de muncă, cea mai importantă contribuție pe care statul o poate aduce pentru încurajarea creșterii numărului de locuri de muncă în turism este cea de a crea un mediu favorabil dezvoltării sectorului turistic pe piețele pe care acesta poate opera efectiv, cu o puternică focalizare de liberalizare, de reglementare și pe posibilitatea industriei turismului de a investi și inova.

În România turismul:

• este unul din sectoarele economice cu valențe reale de dezvoltare pe termen lung;

• este un mijloc de creare și îmbunătățire a imaginii României în străinătate;

• este o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului;

• este o piața sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din sectoarele puternic restructurate;

• este un mijloc de asigurare temporară a locurilor de muncă și a veniturilor populației;

• este un mijloc de dezvoltare economică și socială atât prin veniturile create, cât și prin schimburile interumane, culturale, pe care acesta le realizează;

• este o modalitate unică de valorificare a potențialului natural bogat și variat al țării, care nu poate fi exportat în stare brută, dar poate constitui o sursă importantă de export prin valorificarea sa la fața locului;

• este un sector economic pluridisciplinar care antrenează în sistemul de intrări – ieșiri un evantai larg de alte activități economice, culturale, sociale și sportive;

• este un mijloc de dezvoltare rurală prin extinderea ariei ofertei specifice, crearea de venituri și locuri de muncă în mediul rural, altele decât cele de bază;

• este un mijloc de păstrare și valorificare a potențialului istoric, cultural, folcloric al țării în condițiile respectării și promovării principiilor de dezvoltare durabilă.

Turismul poate deveni una din industriile de export puternice ale României, care poate concura efectiv cu a altor țări. Aspectele negative (privitoare la standardele produsului turistic în ansamblul său și ale serviciilor turistice) sunt rezultatul unei perioade de circa 15 ani de investiții slabe sau inexistente în turism și al schimbărilor legate de tranziția la o economie de piață.

Având în vedere toate acestea, am ales lucrarea „Sezonalitatea activității turistice” , pentru că Brașovul, și nu numai, este afectat de acest fenomen, datorat în primul rând climei temperat-continentale. Am considerat că acest fenomen trebuie analizat și chiar dacă nu se poate vorbi despre combaterea lui, trebuie încercată ameliorarea lui și atragerea turiștilor prin diferite metode.

Dacă până în prezent, diversificarea, dezvoltarea și modernizarea ofertei turistice și a serviciilor din cadrul unei localități cu potențial turistic se realiza prin evidențierea produselor unicat sau de mare valoare turistică, treptat se trece la valorificarea turistică și punerea în valoarea a potențialului turistic latent și la practicarea unor tipuri și forme de relief. În cazul localității Brașov, diversificarea ofertei turistice înseamnă alt tip de turism în afara celui clasic și consacrat deja, al sporturilor de iarnă. Este vorba despre obiceiurile de iarnă la români, vânătoare, tradiții folclorice, latinitate, etc.

Dezvoltarea și modernizarea ofertei turistice sunt conexe și depind atât de efortul internațional, de nevoia de adaptare la nivelul exigențelor actuale în turismul intern și internațional, cu o creștere a solicitării pentru servicii superioare calitativ, dar și de structura și calitatea bazei existente.

În prezent pentru Brașov se observă sporirea atracției turistice prin originalitate și măsuri discrete de fidelizare a clientelei. În acest sens, sunt absolut necesare o serie de măsuri și acțiuni care să vizeze:

1. Creșterea capacităților de cazare în Brașov pentru turismul de afaceri și cel de reuniuni și congrese și chiar pentru cel de schi, în perioadele de vârf de sezon există reale probleme de a găsi cazare;

2. Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii stațiunii, care nu mai corespund, ca nivel al dotărilor și serviciilor exigențelor din turismul internațional;

3. Dezvoltarea și modernizarea stațiilor destinate agrementului în Brașov (cluburi, piscine, săli polivalente, terenuri sportive, tipuri de pârtii, patinoare, transport pe cablu, închirieri echipament sportiv);

4. Orientarea investițiilor și pentru construirea unor hoteluri mici, familiale, iar în structura noilor hoteluri, în general, să existe și spații de cazare pentru familii cu copii etc.;

5. Modernizarea mijloacelor de ntransport turistice și diversificarea serviciilor oferite în timpul călătoriei.

6. Aplicarea principiilor de planificare turistică durabilă și cu integrare care să contureze strategii clare și concrete de dezvoltare, cu aplicarea instrumentelor de dezbatere publică;

7. Dezvoltarea parteneriatului dintre sectorul public și privat.

Valorificarea resurselor turistice se poate realiza prin diferite programe, excursii, circuite sau alte acțiuni turistice. Astfel localitatea Poiana Brașov, ca stațiune turistică climaterică și pentru sporturi de iarnă, își poate alcătui un set de programe turistice care se pot derula la scara națională, regională și locală.

De asemenea se pot realiza programe turistice pentru turismul intern, care să valorifice mai ales obiective turistice mai puțin cunoscute, iar prin acest lucru valoarea acestora va crește treptat dar și programe turistice destinate turismului internațional prin care să fie puse în valoare punctele tari ale orașului Brașov, mă refer aici la sporturi de iarnă, practic tot ceea ce însemnă agrement turistic, inclusiv plimbări cu mijloace motorizate care vor pune în valoarea potecile turistice, anumite trasee de anduranță dar și peisajele deosebite. Dintre programele turistice care pot fi realizate având ca bază resursele turistice disponibile în Brașov pot fi menționate:

– Istoria la piciorul pârtiei, luptele din Primul Război Mondial;

– Munții Regelui;

– Viticultură în inima muntelui;

– Misterele Brașovului.

Pe lângă realizarea unor astfel de programe turistice care să pună în valoare obiectivele turistice ale localității se mai adăugă și alte cerințe pentru o valorificare corespunzătoare a potențialului turistic:

– Modernizarea infrastructurii generale și a celei turistice: ca pârghie principală în facilitarea accesului către principalele puncte de interes turistic; se impune modernizarea transporturilor și a dotărilor tehnico- edilitare;

– Lărgirea gamei de oferte turistice pentru reducerea sezonalității turistice, acest lucru se poate realiza prin dezvoltarea unor servicii turistice complementare;

– Practicarea unor tarife diferențiale la începutul și la finalul sezonului turistic;

– Dezvoltarea strategiei atracției multiple pentru alte tipuri de turism, în afara celui pentru sporturi de iarnă, deja consacrat în zona Brașov este vorba despre turism de afaceri, turism de reuniuni, festivaluri periodice sau ocazionale, manifestări specifice anotimpurilor sau unor evenimente istorice; acest lucru va duce în timp la diversificarea activităților turistice;

– Realizarea unor centre de animație organizate de profesioniști în domeniu;

– Valorificarea cursului superior al râului Olt în cadrul turismului intern și apoi internațional;

– Lansarea în turismul internațional, pentru sporturi de iarnă printr-o promovare externă eficientă a stațiunii a potențialului turistic în acest sens.

– Revigorarea turismului cultural-itinerant, oarecum trecut în plan secund în Brașov.

Bibliografie

Banaru, Șt. A. – Brașov: Monografie, Editura Sport-Turism, București, 1981;

Băltărețu Andreea Mihaela – Economia Turismului, Editura Prouniversitaria, București, 2012;

Cândea Melinda Elisabeta – Potențialul turistic al Romaniei, Editura Universitară, București, 2007;

Cocean Pompei; Dezsi Ștefan – Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2009;

Gheorghilaș Aurel – Geografia turismului, Editura Universitară, București, 2014;

Iancu Mihai; Mihai Elena; Panaite Ludmila – Județul Brașov, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, București, 1971;

Mazilu Mirela – Turism și dezvoltare durabilă, Editura Universitaria, Craiova, 2011;

Minciu Rodica; Popescu Adela Ec.; Pădurean Mihaela; Hornoiu Remus – Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2007;

Nedelea Alexandru – Piața turistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003;

Țigu Gabriela – Turismul montan, Editura Uranus, București, 2001;