Analiza Sezonalitatii Activiatii Turistice In Judetul Constanta

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte atât aspecte teoretice cât și aspecte practice cu privire la variațiile sezoniere înregistrate în domeniul turismului.

Provocarea temei alese a constituit-o încă de la început, pe langă alegerea acestui domeniu atât de complex cum este domeniul turismului, întelegerea conceptului de sezonalitate, determinarea și interpretarea indicilor sezonalității și a coeficieților de concentrare precum și evidențierea unor soluții potrivite pentru atenuarea sezonalității.

Cu precădere în domeniul turismului a fost remarcată o serie de fluctuații sezoniere. Unele dintre aceste fluctuații au caracter continuu deoarece sunt provocate de modificările rapide din domeniul tehnicii, altele au caracter temporar fiind influențate de condiții naturale sau modalități de formare a cererii.

Oscilațiile sezoniere se concretizează printr-o concentrare a sosirilor de turiști în unele perioade ale anului calendaristic.

Cererea turistică este dependentă de condițiile naturale, rigiditatea ofertei dar și de caracterul nestocabil. Datorită acestei dependențe sezonalitatea în turism are o serie de particularități.

Intensificarea oscilațiilor sezoniere are consecințe negative în primul rând asupra dezvoltării turismului cât și asupra altor sectoare din economie cu care turismul se află în relații de intercondiționare.

Având în vedere domeniul turismului, sezonalitatea se reflectă în utilizarea incompletă a bazei tehnico-materiale și a forței de muncă și influențează negativ calitatea serviciilor turistice prestate. Concentrarea în anumite perioade ale anului duce la aglomerarea spațiilor de cazare și alimentație, a unităților de agreement și a mijloacelor de transport în comun precum și a căilor de acces din zonă. Aglomerarea influențează calitatea serviciilor, aceasta fiind mult scăzută în perioadele de concentrare maximă.

Asupra celorlalte ramuri ale economiei sezonalitatea acționează direct prin solicitări suplimentare față de domenii precum transport, agricultură, comerț și indirect prin efectele ocupării periodice și prin limitările angajaților și redirecționarea lor către alte sectoare.

Pentru turist sezonalitatea are implicații de ordin fizic, psihologic și economic. Din cauza concentrării și a aglomerării foarte mari, a timpului mare de așteptare și a oboselii, efectele recreative ale vacanței sunt reduse semnificativ.

Ținând cont de importanța sezonalității în industria turistică, pentru a putea analiza atât din punct de vedere teoretic cât și din punct de vedere practic a fost aleasă ca zonă de studiu județul Constanța.

Fiind necesară identificarea unui spațiu cu personalitate geografică ce este funcțional în principal în domeniul turismului, alegerea județului Constanța este considerată o opțiune potrivită.

Alegerea pentru realizarea unui studiu în turism a unei regiuni cu un caracter turistic pronunțat și cu variații sezoniere concentrate este de prisos a fi argumentată, regiunea constituind în sine un argument al acestui studiu.

Județul Constanța este o regiune de acest fel. Având ieșire la mare, cu un litoral ce se întinde pe o suprafață de 80 de kilometri. Fiind dependent de condițiile de climă, județul Constanța înregistrează o concentrare sezonieră pronunțată în sezonul estival.

Scopul cercetării din cadrul acestei lucrări este determinarea gradului de concentrare a sosirilor de turiști și a indicilor de sezonalitate precum și identificarea unor soluții de atenuare a sezonalității.

În procesul de realizare a lucrării a fost folosită atât literatura de specialitate cât și date statistice esențiale pentru calcularea indicilor și a coeficienților la nivelul regiunii. Lucrarea de față este structurată pe două capitole.

În cadrul primului capitol denumit “Prezentarea turistică a județului Constanța” au fost detaliate în primul subcapitol poziția geografică precum și resursele naturale și antropice ale regiunii respectiv obiectivele turistice ce pot fi vizitate de turiști pe tot parcursul anului calendaristic dar și resursele naturale ce condiționează variațiile sezoniere. În al doilea subcapitol este prezentată baza turistică a regiunii și principalele servicii turistice prestate și anume: servicii de cazare, servicii de alimentație, servicii de agreement și servicii de tratament. În subcapitolul trei sunt prezentați și interpretați principalii indicatori ai circulației turistice.

Capitolul al doilea numit “Studiu de caz” are caracter aplicativ și reprezintă partea practică a lucrării. Pentru a înțelege mai bine cauzele sezonalității și pentru a putea formula câteva modalități de atenuare s-au calculat indici de sezonalitate și coeficienți de concentrare pentru stațiunile Mamaia și Mangalia dar și pentru întregul județ. Pe baza rezultatelor au fost formulate modalități și strategii de marketing în ceea ce privește reducerea oscilațiilor sezoniere.

Lucrarea de față este finalizată cu concluziile trase pe baza rezultatelor analizei și cu câteva propuneri, care puse în practică pot conduce la creșterea numărului de sosiri al turiștilor în extrasezon și la reducerea concentrarii variațiilor sezoniere.

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA TURISTICĂ A JUDEȚULUI CONSTANȚA

Resursele naturale și antropice ale regiunii

Județul Constanța este situat în partea de sud-est a României. La nord se învecinează cu județul Tulcea, la sud este limitat de frontiera de stat cu Bulgaria. La vest Dunărea desparte județul Constanța de județele Călărași, Ialomița și Brăila, iar la est podișul dobrogean este scăldat de spumoasele ape ale Mării Negre.

Pornind de la ipoteza că motivul fundamental pentru atragerea turiștilor spre anumite destinații îl reprezintă dorința de a cunoaște și învăța noi culturi, tradiții și obiceiuri, dorința de distracție dar și cea de relaxare, un teritoriu trebuie să fie amenajat astfel încât să satisfacă aceste dorințe ale turiștilor și să permită desfășurarea unor diferite activități de turism.

În concordanță cu motivul călătoriei, potențialul turistic al unei zone poate fi definit în sens larg ca fiind ansamblul elementelor naturale și antropice care pot fi valorificate printr-o amenajare specifică ce permite vizitarea și primirea călătorilor.

Unii specialiști definesc conținutul potențialului turistic prin intermediul unor noțiuni ca resurse turistice sau atracții turistice. Indiferent de modul în care este definit de către specialiști, conținutul potențialului turistic are un rol fundamental în dinamica și evoluția turistică reprezentând nu doar motivul călătoriei ci și materia primă a turismului.

Condițiile naturale favorabile pentru a se putea practica diferite forme de turism a permis ca în cadrul celor 12 stațiuni de pe litoral să fie construită o puternică bază materială de cazare, alimentație publică, agrement și tratament. În ciuda acestei dezvoltări specificul litoralului caracterizează activitatea turistică printr-o sezonalitate accentuată.

Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o suprafață de aproximativ 80 de kilometri și reprezintă o zonă foarte frecventată de turiști, în principal datorită plajelor cu nisip foarte fin. Acestea sunt orientate spre est și asigură o strălucire a soarelui de circa 12 ore în zilele de vară. Plajele au lățimi ce variază între 400 și 500 de metri în Mamaia și între 50 și 200 de metri în restul stațiunilor.

Clima județului analizat prezintă anumite particularități, prezența Mării Negre fiind factorul decisiv în variația valorilor termice. Pe litoral este înregistrată cea mai blândă climă din România. Temperatura medie anuală este de aproximativ 12 grade Celsius. Verile în general sunt lipsite de caniculă uscată datorită brizei marine. Temperatura medie în lunile de vară este de aproximativ 23 de grade Celsius. În sezonul estival se realizează doar câteva zile tropicale având peste 30 de grade Celsius datorită brizei. Iernile sunt blânde dar cu vânturi puternice și umede, temperatura menținându-se la limita dintre pozitiv și negativ fiind de 0 grade Celsius.

De asemenea, clima litoralului românesc este caracterizată prin primăveri răcoroase și toamne lungi și călduroase. Regimul precipitațiilor are cel mai scăzut nivel din țară, sub 380 de milimetri.

Bioclimatul marin este caracterizat prin stabilitate termică, un număr mare al zilelor senine, prin prezența brizei marine, aerul încărcat cu aerosoli și precipitațiile scăzute.

Factorul principal al resurselor naturale ale litoralului este acțiunea curativă a Mării Negre însoțită de mai multe tipuri de nămol terapeutic și apele minerale mezotermale. Apa Mării Negre este caracterizată prin salinitate ridicată și multitudinea sărurilor minerale pe care le cuprinde și anume: sodiu, iod, magneziu, clor și brom.

Nămolul terapeutic de pe litoral este de două feluri. Nămol sapropelic extras din lacul Techirghiol caracterizat printr-un grad ridicat de concentrare în sare, în componența sa intrând și săruri minerale, îndeosebi clorura de sodiu. Nămolul de turbă ce are calități terapeutice asemănătoare celui sapropelic este extras din Mlaștina Hergheliei situată în nordul orașului Mangalia.

Apele mezotermale sunt situate în zona orașului Mangalia și caracteristicile lor curative derivă din nivelul ridicat de sulf din compoziție și termitatea ridicată.

Alături de resursele naturale, județul Constanța deține și numeroase atracții antropice. Astfel încât în municipiul Constanța pot fi vizitate numeroase obiective.

Cazinoul Constanța reprezintă fără îndoială emblema orașului Constanța și are o vechime de peste 130 ani. Este o clădire impunătoare construită în în stil Art Nouveau. Construit pe țărmul Mării Negre, atrage foarte mulți turiștii dornici de a vedea această impresionantă clădire.

Alte atracții turistice ce pot fi vizitate în Constanța sunt: Delfinariu, Planetarium, Acvariul care este amplasat pe malul mării, chiar în fața cazinoului, Biserica Armenească care poartă hramul, „Sfânta Maria” de asemenea, situată pe malul mării, Satul de vacanță, parcul de distracții Aqua Magic Park, Muzeul Marinei Române, telegondola și altele.

Făcând turul litoralului, iubitorii de istorie pot vizita cele trei cetăți grecești: Histria, Tomis și Callatis. Acestea reprezintă foste așezări grecești, întemeiate de navigatorii greci, care au fost atrași de poziția geografică favorabilă.

Nu poate fi uitată Herghelia Mangalia. Înființată în anul 1928, are ca scop pãstrarea, cât mai fidelã, a caracteristicilor morfo-fiziologice ale calului „Arab”. Herghelia deține un număr de peste 300 de exemplare, cele mai multe fiind rasă Pur Sânge Arab, cea mai veche rasă de cai din lume.

De asemenea, în cadrul mai multor trasee turistice pot fi viziate multe obiective culturale din județul Constanța. Două dintre trasee sunt Constanța-Adamcliși-Ostrov și Mangalia-Adamcliși-Ostrov. În cadrul acestor trasee pot fi vizitate: Monumentul Triumfal și cetatea Tropaeum Traiani, Muzeul Arheologic Adamclisi, Peșterile suspendate de la Dumbrăveni, Mănăstirea Dervent, Cetatea Sacidava-Dunareni, Ansamblul rupestru de la Basarabi și multe altele. Pentru cei interesați de vinuri, nu pot fi uitate podgoriile de la Murfatlar. Un alt traseu turistic este Cernavodă –Capidava-Topalu-Hârsova, aici pot fi vizitate cetățile Capidava și Carsium, muzeul Dinu și Sevasta Vintilă din Topalu.

Iubitorii sporturilor nautice pot practica sporturile dorite în oricare dintre cele 12 stațiuni de pe litoral. Unitățile de agreement organizează concursuri, cursuri de pregătire pentru amatori, dar și plimbări zonale cu diverse ambarcațiuni. Cele mai apreciate activități sunt: tractările cu colacii sau banane gonflabile, plimbări cu hidrobicicleta, ridicări cu parașuta. Cele mai exclusiviste sunt yahting-ul, ski nautic, flyboarding-ul și scufundări.

La fel de importante și recomandate pentru a fi vizitate sunt numeroasele muzee și biserici, dar și numeroasele festivale și spectacole organizate dintre care amintim: Festivalul Callatis și Festivalul de muzică de la Mamaia, acestea fiind cele mai apreciate.

1.2. Baza turistică a regiunii

Datorită dezvoltării intense, turismul este privit, în ziua de azi ca o succesiune de mai multe servicii, exemple în acest sens sunt serviciile de cazare, transport, tratament, servicii de agreement dar și alte servicii complementare. Acestea sunt prestate pentru a satisface necesități obișnuite dar și specific turiștilor interesați.

Astfel serviciile turistice sunt constituite ca un sistem de activități ce acționează în scopul satisfacerii nevoilor turiștilor pe toată perioada deplasării acestora. Fiind astfel conceput, un serviciu turistic trebuie să asigure toate condițiile necesare pentru ca turiștii să-și refacă forța de muncă și să-și petreacă într-un mod cât mai plăcut și instructiv timpul liber.

De asemenea, se consideră că serviciile turistice trebuie concepute astfel încât în urma consumării lor, turiștii să dobândească cunoștințe și informații noi.

Organizatorii de turism urmăresc diversificarea, dezvoltarea și creșterea calității serviciilor. Toate acestea sunt strâns legate de existența unei baze tehnico-materiale cu dotări corespunzătoare dar și de existența unui personal calificat în cadrul structurilor de cazare și alimentație publică, a unităților de agrement și a bazelor de tratament.

O cerință importantă a consumului turistic o reprezintă odihna activă care este o componentă tot mai importantă și prezentă în prestarea serviciului turistic.

Resursele turistice naturale și cele antropice sunt excluse din circuitul turistic atunci când nu există servicii care să le promoveze și să le valorifice. În acest sens categoria serviciilor de bază cuprinde în general transportul și cazarea, alimentația, agrementul, evenimentele cultural-artistice și tratamentul reprezentând motivul fundamental al călătoriei.

Unități de cazare turistică

Serviciul de cazare este etapa ce urmează după prestarea serviciului de transport în cadrul prestației turistice, acesta întrunește atributele unei componente importante cu existență de sine stătătoare. Prestarea serviciului de cazare urmărește asigurarea condițiilor necesare odihnirii călătorului dar și asigurarea confortului pentru ca turistul să fie pe deplin satisfăcut de serviciile prestate.

Din acest punct de vedere cazarea se prezintă ca o prestație complexă ce rezultă din exploatarea echipamentelor de primire și găzduire și este alcătuită dintr-un ansamblu de activități ce îi sunt oferite turistului pe perioada cazării sale.

În cazul unei neconcordanțe între exigențele turiștilor și gradul de confort oferit precum și insuficiența unităților și a locurilor de cazare și dotarea cu echipamente necorespunzătoare influențează negativ calitatea prestației turistice și implicit circulația turistică.

În cadrul unei unități de primire turistică, cazarea reprezintă principala funcție îndeplinită, dar în condițiile diversificării serviciilor turistice, unitatea de primire completează acest serviciu cu o serie de servicii suplimentare cum ar fi: alimentație, servicii de intermediere și informare a turiștilor, servicii cu caracter special, activități de agrement și cultural-artistice.

Importanța serviciilor de cazare constă în faptul că prin atracțiile exercitate de acestea se asigură o mai bună valorificare a resurselor turistice naturale și antropice, a bazei tehnico-materiale, se crează noi locuri de muncă prin creșterea circulației turistice, fapt ce determină realizarea unor coeficienți mai mari de valorificare.

În același timp dotarea corespunzătoare a unităților de cazare și folosirea corectă a spațiilor și elementelor tehnice din dotare și oferirea unei game diversificate de prestații turistice de cea mai înaltă calitate duce la ameliorarea sezonalității turistice.

Evoluția numărului de structuri de primire turistică în județul Constanța

în perioada 2010-2014

Tabel nr. 1.1.

Sursa: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Conform datelor statistice o evoluție în ceea ce privește numărul unităților de primire turistică se înregistrează doar în cazul hostelurilor având o creștere de 87,50%. Numărul hotelurilor în anul 2014 față de anul 2010 a scăzut în proporție de 15,56%. O altă scădere semnificativă are loc în cazul vilelor turistice, numărul acestora reducându-se cu un procent de 46,56%. Numărul unitătilor de cazare din județul Constanța a scăzut în principal din cauza condițiilor proaste și din lipsa investițiilor. Neavând condiții care să respecte standardele legale, cele mai multe au fost declasificate sau chiar închise. În cazul vilelor și al pensiunilor, scăderea se datorează sezonalității. Acestea înregistrează costuri mari în extrasezon când nu sunt utilizate pe care proprietarii nu le pot recupera doar în cele trei luni ale sezonului estival.

Evoluția capacității de cazare în județul Constanța în perioada 2010-2014

Tabel nr. 1.2.

Sursa: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Având în prezent o capacitate totală de cazare de aproximativ 87500 de locuri în anul 2014 față de anul 2010 s-au înregistrat scăderi ale capacității de cazare, cea mai semnificativă fiind în cazul motelurilor de 78,05%, urmată de pensiunile turistice cu un procent de 54,56% și vilele turistice cu 41,34%. Cea mai mică scădere a numărului de locuri de cazare o au hotelurile cu 18,45 %. Capacitatea de cazare se modifică în același sens cu numărul structurilor de cazare. Fiind închise foarte multe structuri de primire turistică, a scăzut si numarul de locuri de cazare. O evoluție pozitivă a capacității de cazare o au hostelurile, acesta crescând cu 66,45%.

Unitățile de alimentație publică

Reprezentând un sector al comerțului, are ca scop transformarea unor materii prime în preparate culinare precum și preparate de cofetărie și patiserie concretizate într-o multitudine de game de produse. Alimentația publică este frecvent asociată activităților de turism.

Alimentația publică este unul dintre serviciile de bază ale prestației turistice fiind valorificată atât ca produs individual cât și asociată serviciilor de cazare. În acest sens îi revine sarcina de a asigura condițiile necesare pentru procurarea hranei de către turiști.

Calitatea de serviciu turistic de bază este conferită de ponderea în structura cheltuielilor din timpul vacanței, de timpul alocat acesteia de către turiști și de funcțiile pe care le îndeplinește. Prin urmare alimentația publică își pune amprenta asupra atractivității produselor turistice și a calității acestora contribuind la dimensionarea și structurarea circulației turistice.

Fiind o componentă primordială în structura ofertei turistice, devine pe zi ce trece un sector cu noi posibilități în principal în ceea ce privește creșterea calității serviciilor. Pentru ca alimentația publică să satisfacă toate cerințele turistului de a-și procura hrană pe perioada în care se află în afara reședinței și implicit să-și îndeplinească funcția principală, trebuie să fie prezentă în toate etapele consumului turistic și anume: puncte de plecare și de sosire a turiștilor, mijloace de transport, unitățile de agreement și locuri de distracție.

O trăsătură esențială a serviciului de alimentație publică o reprezintă necesitatea unei tipologii de unități de alimentație foarte largă care să fie capabilă să îndeplinească o gamă diversificată de cerințe și nevoi. Structura tipologică trebuie să răspundă nevoilor de hrană și divertisment și să poată servi în orice împrejurare turiștii, fapt ce presupune adoptarea continuă la momentul și locul prestației serviciului.

O condiție primordială pentru ca o unitate de alimentație să funcționeze la parametrii normali este servirea deopotrivă a turiștilor autohtoni cât și a celor străini. Din acest punct de vedere este fundamental ca în componența structurii produselor să existe preparate internaționale specific anumitor tări pentru a putea satisface cerințele celor mai pretențioși clienți.

Din punct de vedere al numărului de unități de alimentație din Constanța, se observă o creștere de la aproximativ 950 de unități de alimentație la aproximativ 1500. Modernizarea rețelei de unități de alimentație, dezvoltarea, diversificarea ei, sporirea structurii sortimentale, creșterea nivelului calitativ sunt câteva din atributele care atrag turiști pe litoralul românesc.

Unitățile de agrement și cultural-artistice

Agrementul este un domeniu ce poate fi definit ca fiind un ansamblu de echipamente, mijloace și evenimente oferite de unități, zone turistice sau stațiuni în vederea asigurării turistului sau unor grupe de turiști, o stare de împlinire, de satisfacție lăsând o impresie plăcută.

Serviciile de agrement sunt de o mare importanță în cadrul prestației turistice acestea făcând parte din categoria de bază a serviciilor turistice și se întâlnesc în mare parte în cadrul unităților destinate în special turiștilor. Sunt alcătuite dintr-o gamă largă de activități ce urmăresc realizarea unui element important în cadrul vacanțelor călătorilor și anume odihna activă. Dezvoltarea acestei caracteristici este susținută și încurajată de Organizația Mondială a Turismului care acordă o atenție deosebită timpului liber.

Din punct de vedere economic, agrementul este un mijloc fundamental de personalizare a ofertei, de dezvoltare și diversificare, stimulând în același timp circulația turistică. Este o sursă principală care ajută creșterea eficienței economice și a încasărilor. Datorită dezvoltării intense a devenit motivația principală în alegerea vacanțelor de către turiști.

Din alt punct de vedere agrementul ajută la ameliorarea sezonalității prin amenajarea și dotarea corespunzătoare a zonelor turistice astfel încât turiștii să revină la locul de destinație în afara sezonului estival.

Strategia de dezvoltare a serviciilor de agrement trebuie să țină seama în primul rând de nevoile, motivațiile și aspirațiile turiștilor, iar în al doilea rând de specificul și structura stațiunilor.

Județul Constanța concentrează circa 43% din capacitatea de cazare a țării. Principalul motiv de alegere a acestei zone fiind agrementul, au fost dezvoltate mai multe stațiuni cu diverse posibilitați de agrement din care amintim: Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Mangalia, Costinești. Toate aceste stațiuni oferă condiții cantitative și calitative de petrecere a timpului liber.

Comparație între frecvența sosirilor turiștilor în stațiunile de pe litoral

în perioada 2012-2013

Tabel nr. 1.3.

Sursa: http://blog.viaromania.eu

Potrivit datelor din tabel, cea mai căutată stațiune de pe litoral a fost Saturn care a înregistrat o creștere a solicitărilor turiștilor cu 3,52% în anul 2013 față de anul 2012. Stațiunea Mamaia, cu un procent aproximativ egal cu cel al stațiunii Saturn în 2013, a înregistrat o scădere față de 2012 cu 3,21%. O altă creștere semnificativă în comparație cu celelalte stațiuni o are Neptun-Olimp, cu 2,19% mai mult in 2013 fata de 2012.

Unitățile de tratament

Pe lângă celelalte servicii de bază turistice care sunt de obicei incluse în pachetul turistic se numără și serviciile de tratament balnear fiind frecvent motivul principal pentru care turiștii aleg anumite zone de petrecere a vacanței devenind chiar o formă de turism.

În perioada actuală cererea de servicii de tratament balnear a crescut deoarece oamenii conștientizează că trebuie să-și îngrijească sănătatea și să prevină apariția anumitor boli. Cu un grad ridicat de individualizare a ofertei turistice, tratamentul balnear a devenit un element tot mai important al pieței turistice aducând pe lângă obișnuitele beneficii de sănătate pentru turiști și un plus de calitate pentru prestațiile turistice.

La nivelul economiei este un creator de beneficii, atrage venituri importante, contribuie la creșterea gradului de ocupare a capacității de cazare și creșterea indicatorilor de cuantificare. De asemenea contribuie la ameliorarea sezonalității prin faptul că unitățile de tratament sunt deschise în permanență.

1.3. Indicatorii circulației turistice

Prin complexitatea sa, activitatea turistică necesită existența unui sistem de indicatori prin care poate fi măsurat fenomenul turistic și tot ce acesta implică. Indicatorii turismului se regăsesc într-o paletă foarte largă, cei mai importanți dintre aceștia fiind cei ai circulației turistice.

Cei mai reprezentativi indicatori pentru a caracteriza circulația turistică sunt: numărul turiștilor, durata medie a sejurului, numărul de înnoptări, numărul mediu de turiști, încasările din turism, densitatea circulației turistice.

Numărul de turiști. Acest indicator se obține prin cumularea informațiilor din documentele predate de fiecare unitate de cazare în parte, Institutului Național de Statistică. Poate fi determinat pe zone turistice, tipuri de activități sau unități de primire turistică.

Evoluția numărului de turiști în județul Constanța în perioada 2010-2014

Tabel nr. 1.4.

Sursa: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Potrivit datelor din tabel numărul total de turiștii sosiți în județul Constanța a crescut cu un procent de 10,07%. Numărul turiștilor români care au ales județul Constanța pentru călătorii a crescut cu un procent de 10,27% în anul 2014 față de anul 2010. De asemenea și în cazul turiștilor străini a avut loc o creștere a sosirilor, în aceiași perioadă, cu un procent de 6,69%.

Numărul zile-turist denumit și numărul de înnoptări se determină prin cumularea numărului de zile pe care fiecare turist îl petrece la locul de cazare. Poate fi determinat pe tipuri de structuri de cazare, pe regiuni, pe județe.

Evolutia înnoptărilor turiștilor în județul Constanța

în perioada 2010-2014

Tabel nr. 1.5.

Sursa: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

În ceea ce privește numărul de înnoptări al tuturor turiștilor a crescut în proporție de 14,22%. O creștere mai mare o are numărul de înnoptări al turiștilor străini cu 29,88% față de numărul de înnoptări al turiștilor români care a crescut cu doar 13,27% în anul 2014 față de anul 2010.

Durata medie a sejurului este un indicator ce se calculează prin raportarea numărului de înnoptări la numărul total de turiști.

Evoluția duratei medii a sejurului în județul Constanța în perioada

2012-2014

Tabel nr. 1.6.

Sursa: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Durata medie a sejurului crește din anul 2012 până în anul 2014 cu 1,25% în cazul turiștilor români și cu 27,20% în cazul turiștilor străini, aceștia prelungindu-și călătoriile de la 3,64 zile în 2012 până la 4,63 zile în 2014.

Figura 1.1.

Evolutia duratei medii a sejurului în Constanța în perioada 2012-2014

Densitatea circulației turistice raportează numărul de turiști sosiți într-o anumită zonă și populația rezidentă din zona respectivă. Acest indicator pune în legătură circulația turistică și populația rezidentă a țării sau a unei anumite zone.

Densitatea circulației turistice în județul Constanța

în perioada 2012-2014

Tabel nr. 1.7.

Sursă: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Densitatea circulației turistice în județul Constanța a înregistrat o scădere de 7,30% în anul 2014 față de 2012 din cauza scăderii numărului de turiști din aceiași perioadă și a creșterii populației rezidente.

Figura nr. 1.2.

Densitatea circulației turistice în județul Constanța

în perioada 2012-2014

CAPITOLUL 2

STUDIU DE CAZ

Factorii naturali ce au determinat apariția și dezvoltarea turismului în județul Constanța sunt în cea mai parte parte plaja, apa mării, apele mezotermale și nămolurile terapeutice.

Turiștii ce sosesc pe litoralul românesc al Mării Negre sunt de toate categoriile, de la copii până la adulți, atât români cât și străini. Litoralul românesc este vizitat în principal pentru plajă și apă, dar nu pot fi excluse curele de tratament balnear sau întâlnirile de afaceri. Ca urmare, diversificarea gamei de mijloace pentru practicarea sporturilor nautice reprezintă o metodă principală de modernizare a ofertei turistice de pe litoralul românesc.

O problemă a turismului din Constanța o reprezintă sezonalitatea turistică ce apare din cauza concentrării cereri turistice într-o anumită perioadă a anului și anume în sezonul estival. În această zonă a țării, sezonalitatea se dezvoltă ca urmare a condițiilor de climă, de perioada vacanțelor școlare, de perioada concediilor plătite. În afara sezonului estival cererea turistică este nesemnificativă sau chiar inexistentă.

2.1. Sezonalitatea activității turistice: concept, particularități, cauze, tipuri

Turismul fiind un fenomen sensibil la mutațiile social-economice și exprimat sub forma cererii și a consumului, înregistrează fluctuații frecvente în evoluția sa. Pe lângă aspectele caracteristice ale dispersării în spațiu a fluxurilor turistice, se remarcă frecvent și o repartizare inegală în timp a cererii de servicii.

Această repartizare inegală în timp este echivalentă cu o concentrare pronunțată a sosirilor în anumite zone turistice și în anumite perioade dintr-un an, fapt ce duce la reducerea sau chiar lipsa sosirilor turiștilor în alte perioade.

Oscilațiile sezoniere reprezintă o caracteristică principală a turismului modern ceea ce distinge activitatea turistică de celelalte activități economice prin corelația între volumul cererii și al ofertei pe parcursul unui an calendaristic.

Sezonalitatea accentuată provoacă în economia turismului diverse modificări mult mai puternice decât în alte ramuri economice. Influențează în același timp creșterea prețului serviciilor și diminuarea rentabilității, favorizând în multe cazuri o dezvoltare inegală a zonelor de interes turistic. De asemenea, distribuția inegală a cererii turistice exercită o presiune din ce în ce mai mare asupra turismului pe măsura creșterii circulației turistice.

Sezonalitatea turistică prezintă o serie de particularități datorate dependenței cererii față de caracterul nestocabil, condițiile naturale și rigiditatea ofertei.

În activitatea turistică sezonalitatea se reflectă prin utilizarea incompletă a forței de muncă, a bazei tehnico-materiale, influențând negativ calitatea și costurile serviciilor, rentabilitatea și termenul de recuperare a investițiilor, afectând în același timp și circulația turistică.

În ceea ce privește turiștii, sezonalitatea are implicații de ordin economic, psihologic si fiziologic. Aglomerația din mijloacele de transport sau de pe căile rutiere în cazul călătoriilor cu mijloace proprii, riscul de a nu găsi loc de cazare în concordanță cu cerințele, timpul mare de așteptare, provoacă oboseală fizică pe de o parte, cât și psihică pe de altă parte, reducând efectele recreative ale sejurului. În același timp starea de spirit a turistului este influențată negativ și de prețurile ridicate ale serviciilor oferite ce nu corespund calității acestora.

Asupra celorlalte ramuri economice, sezonalitatea acționează în mod direct prin cereri suplimentare față de activități cum ar fi transporturi, telecomunicații și industria alimentară dar și în mod indirect prin efectele ocupării periodice, redistribuirea angajaților către alte sectoare. Enumerarea acestor particularități ale sezonalități evidențiază necesitatea și importanța atenuării efectelor acesteia.

Analiștii turismului prezintă două categorii de cauze care determină sezonalitatea: naturale și sociale.

Cauze naturale fac referire la condițiile de climă, care în funcție de temperatura aerului și a apei, poziția geografică, succesiunea anotimpurilor, puterea de atrație și varietatea unor valori istorice, culturale dar și de artă, influențează cererea turistică. Astfel litoralul românesc este atractiv în special datorită plajelor și verilor calde și prezintă o cerere sezonieră.

Cauzele sociale ale sezonalității își au originea în bazinul cererii turistice și se referă la perioadele vacanțelor școlare, sărbătorilor tradiționale, concediilor plătite, desfășurarea anumitor evenimente.

Cauzele naturale în comparație cu cele sociale reprezintă variabile independente de acțiunea oamenilor, cele sociale putând fi influențate astfel încât să se atenueze curba sezonalității de turism.

Rolul fundamental al condițiilor naturale în manifestarea caracterului sezonier susține apariția mai multor variații în raport cu momentul de maxim al ofertei naturale. Pentru zonele geografice care au o climă temperată, zonă în care se regăsește și România, au fost identificate mai multe tipuri principale de variații sezoniere.

Activitatea turistică ce se manifestă într-un singur sezon este reprezentată de localitățile sau zonele în care cererea turistică este concentrată într-o anumită perioadă fiind o consecință a faptului că oferta realizează un optim al calității numai o dată pe an și pe o perioadă limitată. Specifică acestui tip de sezonalitate este zona litoralului, unde cererea turistică este concentrată în perioada mai-septembrie, maximul fiind înregistrat în perioada 15 iulie-15 august.

Un alt tip de sezonalitate este cel în care activitatea turistică este manifestată în două sezoane cu un nivel al cererii apropiat fiind diferite motivele deplasărilor și durata acestora. Stațiunile montane sunt cele care îndeplinesc activități turistice bisezoniere. Acestea sunt căutate iarna pentru zăpadă și practicarea sporturilor de iarnă, iar vara pentru drumeții, odihnă, alpinism. Cererea maximă înregistrată este în perioada decembrie – martie pentru sezonul de iarnă și mai-septembrie pentru sezonul de vară. Specific zonelor montane este faptul că nici în perioada de extrasezon (octombrie-noiembrie) cererea nu scade la zero. Un alt aspect important este dat de amplificarea intensității cererilor în sezonul de iarnă, ca urmare a dezvoltări deosebite a schiului și a sporturile adiacente.

De asemenea există zone cu activitate turistică permanentă cu oscilații nesemnificative de la o lună la alta. În acest tip sunt incluse:

centrele urbane, unde circulația turistică nu are o concentrare semnificativă într-o anumită perioadă, datorită diversității activităților. Chiar și în centrele urbane există o activitate mai intensă datorită manifestărilor științifice, sportive sau culturale ce se organizează doar în anumite perioade.

stațiunile balneo-cilmaterice, fac parte din această categorie deoarece desfășurarea tratamentelor are loc relativ uniform pe întreaga perioadă a anului. În acest caz se înregistrează o concentrare mai mare în sezonul cald datorită comodităților oferite de temperaturile plăcute.

Analizând cele trei tipuri de variații sezoniere pot fi stabilite trei etape de-a lungul unui an calendaristic și anume:

perioada de sezon plin caracterizată printr-o intensitate maximă a activității turistice,

perioadele de început și sfârșit de sezon, ce sunt caracterizate printr-o activitate mai puțin intensă, atunci când volumul cererii crește sau descrește gradual. Aceste perioade mai sunt denumite perioade de pre și postsezon.

perioada de extrasezon este marcată prin reducerea substanțială sau chiar încetarea activității turistice.

Fiind reflectat caracterul ciclic al activității turistice, aceste etape evidențiază modul de eșalonare a cererilor și permite organizatorilor de turism să-și dozeze eforturile pentru a satisface corespunzător cererea turistică.

Suprapunerea curbelor de sezonalitate din țară arată o mare concentrare în sezonul de vară pentru majoritatea formelor de turism, circa 65% din sosirile de turiști, care sunt înregistrate în lunile iunie-septembrie. Oscilațiile sezoniere sunt înregistrate în toate țările turistice și manifestă o tendință de creștere în volum și intensitate constituind astfel un fenomen constant al circulației turistice.

Proporțiile tot mai mari ale concentrării cererii turistice în anumite perioade și manifestarea acesteia, atât la nivel național cât și la nivel internațional a favorizat apariția unor fenomene turistice specifice. Astfel din cauza sezonalității, apare suprasolicitarea rețelelor feroviare, maritime, aeriene și rutiere în perioada de maximă intensitate a circulației turistice.

Insuficiența numărului de locuri de cazare este un alt fenomen ce apare ca urmare a concentrării turistice într-o anumită perioadă. Ca urmare a insuficienței locurilor de cazare, apare și necesitatea de a crea noi posibilități de cazare într-un timp foarte scurt.

Alte fenomene apărute în urma creșterii concentrării turistice în anumite zone și perioade sunt: tensiunea în creștere între solicitanții serviciilor și unitățile prestatoare, insuficiența serviciilor publice care nu corespund nivelului și intensității solicitărilor în perioadele de maximă concentrare, dar și invazia vacanțierilor în regiunile și zonele turistice noi.

Acesta situație manifestă o tendință de agravare într-un ritm rapid și duce la necesitatea analizării neajunsurilor ce derivă din această concentrare din ce în ce mai accentuată.

În literatura de specialitate a fost acordată o mare atenție asupra distribuției inegale și a frecvenței cererilor de servicii turistice și se urmărește găsirea de soluții și evitarea influenței negative a acesteia.

Înainte de a încerca să se dea o soluție pentru atenuarea oscilațiilor sezoniere, în industria turistică este necesar să se cerceteze și să se descopere cauzele care le generează, fapt ce permite o mai bună recunoaștere a caracterului specific al acestor variații.

Gradul de atractiviate a unor stațiuni și sezonalitatea activităților acestor stațiuni sunt influențate de o serie de factori rezultați din analizele oscilațiilor hoteliere. A fost indentificată o serie de factori care pot provoca schimbări sezoniere în turism. Aceștia sunt:

necesitățile de recrere aflate în continuă creștere, sub toate aspectele lor cunoscute.

resursele și valorile naturale care fac referire la diversitatea, calitatea și volumul ofertei turistice

veniturile populației care cuprind nivelul veniturilor individuale pe categorii de populație, structura consumului în funcție de venituri, timpul necesar pentru a crea resurse bănești suficiente destinate consumului turistic.

durata și structura timpului liber pentru recrere

oferta turistică scăzută

factori subiectivi

Esența problematicii sezonalității turistice este preocuparea organizatorilor și prestatorilor de servicii turistice de a rezolva contradicția dintre oferta turistică secundară rigidă și cererea elastică.

Oferta turistică nu este condiționată de factorii de timp, deoarece prestarea serviciilor și utilizarea bazei tehnico- matriale pot fi realizate pe parcursul întregului an. Cererea turistică este condiționată de posibilitățile de susținere a necesitaților turistice, de influența factorilor naturali, de gradul de urgență al cererii.

Evoluțiile economice-organizatorice care pot fi transpuse în practică urmăresc o etalare liniară a vacanțelor având scopul atenuării oscilațiilor sezoniere.

2.2. Analiza sezonalității la nivelul regiunii

Așa cum piața turistică este vazută ca parte constitutivă a pieței în general și cererea poate fi privită ca un segment al cererii globale. Răspunde acelorași determinări, dar se distinge prin faptul că dorința este îndreptată către un produs turistic, o vacanță.

Produsul turistic este compus din atracția turistică propriu-zisă, din serviciile prin care aceasta se valorifică. Datorită acestei structuri complexe a produsului turistic, în literatura de specialitate consumul turistic se suprapune cu consumul de servicii turistice.

Având în vedere cele două categorii ale pieței, situația se prezintă în felul următor: consumul turistic are o sferă de cuprindere mai mare decât cererea, deoarece și în domeniul turismului se poate vorbi de autoconsum când concediile sau vacanțele sunt petrecute în reședințele secundare sau în vizite la prieteni sau la rude, așa cum există și consumuri subvenționate într-o proporție mai mare sau mai mică, finanțate din fondurile pentru protecția socială (vacanțe pentru elevi, studenți, pensionari etc.) În comparație cu oferta, consumul turistic are o sferă mai restrânsă și este echivalent cu producția, se produce ceea ce se consumă, produsele turistice au caracter intangibil și nu pot fi stocate în vederea unor vânzări și consumuri ulterioare.

Astfel consumul reprezintă rezultatul interacțiunii dintre ofertă și cerere și are caracteristicile unui indicator agregat, iar exprimarea în termeni monetari accentuează faptul că volumul său depinde de nivelul veniturilor consumatorilor și prețurile produselor turistice.

În turism raportul cerere-ofertă se află într-un permanent dezechilibru. Cererea turistică nu este determinată numai de forțele pieței ci și de ofertă și destinația produselor turistice.

Deoarece reprezintă trăsătura dominantă a activității turistice, sezonalitatea trebuie luată în considerare în procesul de creare a produselor turistice, precum și în politicile de marketing.

Concentrarea activității turistice se manifestă din ce în ce mai intens și această creștere a concentrării se datorează evoluției semnificative a numărului de turiști ce călătoresc în perioadele de maximă intensitate ale sezonului și a eforturilor neroditoare, ale prestatorilor de a atrage turiștii și în alte perioade ale anului.

Pentru a cunoaște și a înțelege implicațiile sezonalității în domeniul turismului, este necesară cunoașterea și determinarea frecvenței solicitărilor de servicii pe parcursul unui an calendaristic și a oscilațiilor volumului și intensității fluxurilor de turiști în diferite stațiuni și zone de interes turistic.

Deoarece durata unui sezon turistic este influențată în principal de condițiile climaterice și de cele meteorologice, instrumentele și mijloacele utilizate în industria turistică, au scopul de compensa reducerea atractivității factorilor naturali cu elemente suplimentare care atrag turiștii, în vederea valorificării patrimoniului turistic la un nivel rezonabil pentru prestatorii de servicii turistice, pe o perioadă cât mai mare de timp în decursul unui an calendaristic.

Analiza sezonalității are ca scop măsurarea variației sezoniere și a intensificarii cauzelor sezonalității. Sezonalitatea circulației turistice este evidențiată mai riguros de indicii de sezonalitate. Din acest punct de vedere sunt calculați indici de sezonalitate lunari. Aceștia vor indica punctele de minim și de maxim ale intensității circulației turistice, precum și perioadele de creștere și de scădere ale acesteia.

Metodele folosite pentru calculul coeficienților de sezonalitate sunt diverse, dar mai des se recurge la metoda de calcul ce are ca bază media aritmetică. Potrivit acestei metode indicii de sezonalitate s-au calculat folosind relația Rezultatul acestor indici calculați este important a fi cât mai apropiat de 100, deoarece indică o atenuare a sezonalității. În caz contrar, depărtarea rezultatului de 100 arată o accentuare a sezonalității în anumite perioade.

În vederea caracterizării sezonalității în județul Constanța, a fost luat în considerare numărul sosirilor turiștilor pe luni ale anului în perioada 2012-2014. Au fost alese ca puncte de referință stațiunile Mamaia și Mangalia.

Indicii de sezonalitate au fost calculați prin aplicarea metodei mediilor aritmetice, calculându-se în primul rând o medie aritmetică lunară () acoperind perioada celor 3 ani. Pe baza mediilor lunare a fost calculată o medie lunară generală ().

Indicii de sezonalitate ce caracterizează gradul de abatere al fiecărei luni în raport cu media lunară pentru întreaga perioadă de 3 ani au fost calculați prin raportarea mediei aferente fiecărei luni la media lunară generală.

Ca modalitate de verificare a exacității datelor, suma indicilor de sezonalitate trebuie să fie egală cu produsul dintre numărul de subperioade (12) și 100.

În urma calculelor au fost centralizare datele referitoare la indicii de sezonalitate pentru stațiunea Mamaia, în perioada 2012-2014.

Sursa: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Pe baza datelor din tabel se observă o mare diferență între minimul intensității cererilor turistice, aceste fiind înregistrat în luna ianuarie cu un grad de abatere de 22,09%, față de media lunară generală și maximul intensității cererilor turistice care are un grad de abatere de 320,38% înregistrat în luna august, de aproximativ 14 ori mai mare față de minimul din luna ianuarie.

În urma analizei indiciilor de sezonalitate pentru stațiunea Mamaia, se poate spune că numărul sosirilor de turiști înregistrează o evoluție sezonieră. Astfel încât începând cu luna ianuarie are loc o ușoară creștere a gradului mediu de abatere până în luna aprilie de la 12,09% ajungând la 44,60%, însă numărul de triști se află sub media lunară generală. Urmează o perioadă de creștere semnificativă care include 5 luni, doar luna mai având un număr de turiști sosiți sub medie. Maximul este atins în luna august 320,38%, nu la distanță foarte mare de luna iulie, care are un procent de 297,71%. Din luna august începe scăderea, în septembrie, numărul de turiști sosiți ajungând să fie aproximativ egal cu media lunară generală. Următoarele luni având numărul de turiști sosiți sub media lunară generală.

În urma acestei analize putem concluziona că stațiunea Mamaia se încadrează în tipul de activitate turistică manifestată într-un singur sezon, cu perioada maximă în lunile iulie-august.

Un alt punct de referință ales a fost stațiunea Mangalia. Analiza activității turistice la nivelul acesteia se face pe baza tabelului următor.

Indicii de sezonalitate în stațiunea Mangalia în perioada 2012-2014

Tabel nr. 2.2.

Sursa: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Conform datelor statistice, media lunară generală a stațiunii este de 18948,11 mii turiști sosiți. Minimul este înregistrat în luna ianuarie, dar cu un grad de abatere de la media lunară generală de 1,56%.

Maximul numărului de sosiri a fost înregistrat în luna august, fiind de circa 340 de ori mai mare decât numărul de sosiri din luna ianuarie.

Fiind evidențiată de asemenea o evoluție sezonieră, se observă o perioadă de 5 luni de zile cu un număr de sosiri al turiștilor situat mult sub media lunară generală, gradul de abatere de la medie fiind cuprins între 1,56% în luna ianuarie și 14,88% în luna mai. Acesta perioadă este urmată de trei luni în care sosirile de turiști se află peste medie și în creștere de la 128,58% în iunie la 444,67% în iulie, atingând maximul în august cu 529,60%. Spre sfârșitul anului se ajunge iar la indici de sezonalitate foarte scăzuți, începând cu luna septembrie unde este înregistrată o abatere de 53,04%, sub medie dar acceptabilă în comparație cu 2,42% înregistrată în decembrie.

Pe baza indicilor de sezonalitate calculați în tabelele 2.1. și 2.2. a fost posibilă reprezentarea grafică a curbei sezonalității pentru cele două stațiuni analizate pentru perioada 2012-2014.

Curba sezonalității este o prelucrare grafică ce ajută la identificarea și interpretarea într-un mod mai facil a punctelor de minim și de maxim a sosirilor turișilor în regiune.

Figura nr. 2.1.

Curba sezonalității stațiunilor Mamaia și Mangalia

în perioada 2012-2014

Comparând cele două stațiuni, acestea se aseamănă deoarece ambele se încadrează în activitatea turistică manifestată într-un singur sezon, acesta fiind limitat ca durată, valoarea maximă este atinsă în luna august atât pentru stațiunea Mamaia cât și pentru stațiunea Mangalia.

În stațiunea Mangalia se observă o variație sezonieră caracterizată printr-o perioadă de sezon plin de trei luni luni, această variație se accentuează din cauza sosirilor de turiști într-un număr foarte mic în primele cinci luni ale anului, situație prezentă și în ultimele patru luni.

De asemenea sezonalitatea este influențată de motivațiile călătoriei, stațiunea mangalia fiind căutată în principal pentru soare, plajă și apă, neavând pusă la punct o strategie de atragere a turiștilor și în afara sezonului estival.

Față de Mangalia, stațiunea Mamaia nu are un grad foarte ridicat de sezonalitate, aceasta fiind caracterizată printr-o creștere ușoară și continuă începând cu luna ianuarie, până în luna august și o descreștere, de asemenea, ușoară începând cu luna septembrie până în decembrie. Datorită acestei creșteri și descreșteri reușește să prelungească sezonul dar și momentele de presezon și postsezon. Sosirile de turiști din extrasezon se datorează eforturilor prestatorilor de a diversifica și promova unele servicii de agrement și tratament care nu depind de condițiile climaterice și care au scopul de a atrage turiștii și în afara sezonului estival.

Pentru a aprecia concentrarea sezonalității se folosesc mai mulți indicatori precum: diferența Hirschman, coeficientul de concentrare Struck, coeficientul de concentrare Corado Gini,

Pentru caracterizarea intensității și tendinței sezonalității s-a aplicat coeficientul de concentrare Struck (). Acesta este de fapt o formă corectată a coeficientului Gini și se calculează folosind relația: =

unde este ponderea fiecarei luni in totalul annual, iar n reprezinta numarul elementelor, respectiv 12.

Acest coeficient poate lua valori în intervalul [0; 1] având valoare minimă posibilă 0. Are avantajul de a fi ușor interpretat deoarece este independent de numărul de categorii considerate. Valoarea 0 a coeficientului reprezintă o distribuție uniformă în timp ce valoarea 1 este atinsă când concentrarea este maximă.

Pentru a determina gradul de concentrare a activității turistice la nivelul stațiunii Mamaia, în perioada 2012-2014 au fost efectuate calcule pe baza coeficientului de concentrare Gini-Struck, datele rezultate au fost centralizate în tabelul 2.3.

Coeficienții de concentrare ai stațiunii Mamaia în perioada 2012-2014

Tabel nr. 2.3.

Sursa: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Pe baza calculelor obținute se evidențiază o distribuție lunară a sosirilor de turiști relativ uniformă, de 0,30836 în anul 2012. În anul 2013 se înregistrează o creștere a gradului de concentrare, acesta ajungând la 0,31805. De asemenea, o creștere a fost înregistrată și în anul 2014 față de anul 2013 dar mai ușoară, ajungând la 0,31827. Observăm că tendința înregistrează o ușoară creștere a sezonalității putând fi observată prin diferența dintre gradul de concentrare de la nivelul anului 2012 și de la nivelul anului 2014.

Pentru stațiunea Mangalia rezultatele calculelor coeficienților de concentrare sunt prezentate în tabelul 2.4.

Coeficienții de concentrare ai stațiunii Mangalia în perioada 2012-2014

Tabel nr. 2.4.

Sursa: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Având în vedere rezultatele obținute, în stațiunea Mangalia se înregistrează o distribuție lunară concentrată a numărului de turiști sosiți. În 2013 cu un grad de concentrare de 0,52714, se înregistrează o scădere față de anul 2012 care are un grad de concentrare de 0,54059. Este evidențiată o creștere în 2014 față de 2013, gradul de concentrare ajungând la 0,537575. Chiar dacă a fost înregistrată o creștere, este un semn bun pentru stațiune deoarece nu a fost depășit nivelul de concentrare din anul 2012.

Prin comparație, cele două stațiuni se aseamănă deoarece a fost evidențiată o tendință de creștere a sezonalității la nivelul amândurora. Din punct de vedere al gradului de concentrare stațiunea Mamaia este situată mai bine decât Mangalia având un grad de concentrare mediu la nivelul perioadei de trei ani de 31,48% și evidențiază o distribuție lunară relativ uniformă. Mangalia prezintă o distribuție concentrată a numărului de turiști sosiți pe parcursul celor trei ani având un grad de concentrare mediu de 53,51%.

Pentru a reduce sezonalitatea, atât Mamaia cât și Mangalia trebuie să reducă gradul de concentrare a distribuției lunare cât mai aproape de 0, aceasta fiind și valoarea minimă ce indică o distribuție uniformă a numărului de turiști sosiți.

Ținând seama de caracteristicile asemănătoare ale stațiunilor Mamaia și Mangalia care se regăsesc la nivelul întregului județ și implicit a întregului litoral românesc. Caracteristicile ce aseamănă stațiunile de pe litoralul românesc fac referire în primul rând la factorii naturali cum ar fi: apa mării, plaja, factorii naturali de cură balneară (nămol sapropelic, ape sulfuroase, bicarbonate, calcice, sodice) și în al doilea rând se referă la infrastructură de acces insuficient dezvoltată precum și la infrastructură unităților de cazare, de tratament și de agrement ce nu este exploatată la maximum în perioada de extrasezon. Ținând cont de aceste caracteristici, poate fi formulată ipoteza că întregul litoral se încadrează în activitatea turistică manifestată într-un singur sezon.

Pentru a demonstra veridicitatea ipotezei formulate anterior au fost calculați indicii de sezonalitate la nivelul întregului județ.

Indicii de sezonalitate ai județului Constanța în perioada 2012-2014

Tabel nr 2.5.

Sursa: Prelucrat pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică

Din punct de vedere al datelor centralizate în tabel se confirmă ipoteză conform căreia întregul județ se încadrează în activitatea turistică manifestată într-un singur sezon. Minimul sosirilor de turiști se înregistrează în luna ianuarie cu un grad de abatere de la media lunară generală de 13,33%. Maximul numărului de turiști sosiți se înregistrează în luna august și este de aproximativ 31 de ori mai mare decât numărul de sosiri înregistrat în ianuarie. Sezonul plin se desfășoară pe parcursul a trei luni și se află în continuă creștere începând cu iunie cu un grad de abatere de la media lunara generală de 153,77%, continuând cu iulie cu un procent de 350,37%, creșterea încetând în august unde este atins maximul de 417,24%. Distinct sunt evidențiate perioadele de presezon și de postsezon care nu sunt încadrate nici în sezon nici în extrasezon. Aceste perioade corespund lunilor mai și octombrie fiecare având un grad de abatere de la medie de 53,18% în mai, respectiv 89,35% în octombrie. Restul lunilor din an corespund perioadei de extrasezon, și nu depășesc un grad de abatere de aproximativ 30%.

La fel ca în cazul stațiunilor Mamaia și Mangalia, se urmărește atenuarea sezonalității activității turistice prin prelungirea sezonului și diversificarea gamei de servicii turistice care să conducă la creșterea numărului de turiști sosiți și în perioada de extrasezon.

Organizatorii de vacanțe încearcă reducerea sezonalității prin următoarele mijloace: diversificarea gamei de servicii turistice, practicarea unor prețuri și tarife diferențiate și acordarea unor facilități în funcție de etapele sezonului și amplificarea eforturilor de promovare a serviciilor pe care le prestează.

2.3. Modalități de atenuare a sezonalității

Influențele negative ale sezonalității impun căutarea unor soluții pentru atenuarea intensității vârfurilor cererii sezoniere și asigurarea unei activității turistice eșalonate cât mai rațional în tot cursul anului.

În turism raportul dintre cerere și ofertă se află într-un dezechilibru continuu. Posibilitățile de a răspunde oscilațiilor cererii turistice prin adaptarea ofertei sunt limitate datorită caracteristicii ofertei de a fi relativ inflexibilă.

În vederea atenuării efectelor negative ale sezonalității a fost constatată existența unor modalități principale care să atenueze pe cât posibil aceste efecte.

Pentru a putea recupera cheltuielile și pentru a atrage cât mai mulți turiști pe malul Mării Negre, soluția optimă este extinderea sezonului estival. Având în vedere posibilitățile oferite de resursele naturale de săruri, nămol, aerosoli de mare și prin crearea unor baze de agrement modern și a unor spații noi de încălzire, poate fi lărgită baza de tratament, fapt ce ar putea duce la creșterea cererilor de servicii turistice pe țărmul Mării Negre.

De asemenea prin crearea de spații sub forma unor săli polivalente, piscine acoperite și încălzite, săli de gimnastică medicală sau de sport ar fi atrasă și populația din localitățile apropiate care să-și petreacă sfârșitul de săptămână acolo chiar și în afara sezonului estival, contribuind astfel la reducerea sezonalității.

Ținând seama de faptul că în perioada de extrasezon nu putem vorbi despre apă și plajă, prestatorii de servicii și organizatorii de turism din regiune ar trebui să crească gradul de valorificare a posibilităților de tratament balnear.

O altă propunere pentru scăderea sezonalității este sporirea gradului de atractivitate a obiectivelor turistice din județ. Sporirea gradului de atractivitate poate fi realizat printr-o fructificare cât mai completă a factorilor naturali specifici zonei (ape minerale și nămoluri) și în perioada de extrasezon dar și printr-o exploatare mai intensă a resurselor turistice antropice.

Tratamentul balnear este considerat una din cele mai importante modalități de creștere a solicitărilor serviciilor turistice în perioada de extrasezon. De asemenea, este considerat o formă superioară de fructificare a factorilor naturali. Astfel se poate vorbi despre apa mării, nămolul sapropelic, ape sulfuroase, sodice, bicarbonate, calcice și mezotermale care atribuie litoralului românesc prețioase calități terapeutice și de tratament.

Ținând cont că tendința mondială este de a înlocui tratamentele medicale cu proceduri medico-naturiste, prestatorii de servicii turistice de pe litoral ar trebui să aibă în vedere înființarea mai multor baze de tratament care să poată funcționa pe tot parcursul unui an calendaristic.

O condiție esențială care contribuie la reușita eforturilor de a menține un nivel acceptabil al cererii turistice pe tot parcursul unui an calendaristic și care influențează deci și prelungirea sezonului turistic este ca turistul să găsească întotdeauna posibilități adecvate de petrecere agreabile a timpului său liber.

În anumite împrejurări diversificarea ofertei de servicii pentru distracție și agrement este mai importantă în perioadele de extrasezon și de pre și postsezon decât în sezonul de vârf.

Sporirea gradului de atractivitate presupune și diversificarea ofertei de agrement în zonele cu resurse turistice cum ar fi zonele cetăților Histria, Tomis și Callatis. Diversificarea ofertei de agrement poate fi făcută prin organizarea de excursii cu ghizi turistici, construcții de cabane, înființarea de restaurante în apropiere. Întreg patrimonial cultural contribuie într-o măsură semnificativă la atragerea clientelei ce trebuie menținută și dezvoltată în continuare.

O altă propunere de ramificare a ofertei turistice este organizarea de expoziții, congrese sau târguri în stațiunile de pe malul mării în perioada de extrasezon. Aceste manifestări atrag un număr important de clienți care percep sejurul ca o formă de a fi motivați și favorizați.

Este de preferat ca aceste manifestări să fie organizate în holurile hotelurilor sau în apropierea acestora pentru a atrage organizatorii și participanții la târguri care să devină clienți ai hotelurilor.

Pentru dezvoltarea turismului trebuie urmărit ca serviciile prestate să fie calitativ superioare. Personalul din cadrul hotelurilor, unităților de agrement și de tratament trebuie să fie calificat și să îndeplinească funcțiile necesare locului de muncă. În acest fel vor putea fi oferite servicii turistice de calitate. Prin prestarea unor servicii de calitate are loc fidelizarea clienților care vor fi impulsionați să aleagă destinația și în afara sezonului plin.

În dezvoltarea turismului sunt implicați atât prestatorii de servicii și organizatorii de turism cât și instituțiile publice astfel încât Consiliul Județean Constanța a propus construirea unui sat turistic specific dobrogean care să asigure necesarul de hrană și petrecere a timpului liber prin amenajarea unei baze de agrement. Din punct de vedere cultural este prevăzută introducerea în circuite turistice a mai multor obiective istorice și culturale.

Pe lângă toate aceste modalități de atragere a turiștilor în afara sezonului estival, ar trebui să se pună accent și pe turismul cultural, județul Constanța deținând multe obiective turistice ce ar putea trezi interesul consumatorilor.

Se poate recurge la promovarea turistică mai intensă a două dintre multele trasee turistice și anume: Constanța-Adamcliși-Ostrov și Mangalia-Adamcliși-Ostrov. Obiectivele turistice regăsite în zona Ostrov-Adamcliși include monumente, peșteri, muzee, mănăstiri, cetăți și așezări străvechi. Aceste trasee sunt destinate turiștilor interesați în a trăi o experiență culturală. Promovarea acestor obiective este importantă deoarece trăirea unei experiențe culturale este o tendință aflată în creștere atât la nivel național cât și la nivel internațional. Obiective ce ar trebui promovate și care ar aduce un plus cererii turistice din extrasezon sunt: Muzeul Arheologic Adamcliși, Peșterile suspendate de la Dumbrăveni, Mănăstirea Dervent, Ansamblul rupestru de la Basarabi, Cetatea Sacidava-Dunăreni, Monumentul triumfal Tropaeum Traiani. De asemenea, este avută în vedere restaurarea și promovarea cetății Capidava.

Pentru a stimula circulația turistică ar trebui modernizate și dezvoltate căile de acces care să permită turiștilor să ajungă mai repede pe litoral. Un aspect important în dezvoltarea infrastructurii existente și de care ar trebui să se țină cont se referă la posibilitatea de supraveghere a copiilor. Unele locuri de distracție interzic prezența copiilor, fapt ce descurajează turiștii să aleagă aceste stațiuni pentru petrecerea vacanței.

Pentru ca litoralul românesc să fie mai competitiv pe piața turistică internațională și să se ridice la standarde care ar putea atrage turiștii și în perioadele de extrasezon, o soluție optimă ar putea fi finalizarea proiectului “stațiunea Europa” care presupune unirea tuturor stațiunilor de pe țărmul Mării Negre într-o stațiune care să se întindă pe tot litoralul românesc. Prin aceste măsuri luate, de sporire a gradului de activitate, extindere a sezonului estival cât mai mult, diversificarea serviciilor, crearea de circuite turistice la nivelul întregului județ, se urmărește atenuarea sezonalității și atragerea unui număr cât mai mare de turiști în perioadele de extrasezon.

În vederea atenuării consecințelor negative ale unei concentrări sezoniere pronunțate, trebuie elaborate strategii de marketing adecvate particularităților pieței turistice.

Scopul acestor strategii este creșterea încasărilor în perioada din afara sezonului estival. Ținând seama de unitățile de cazare se urmărește creșterea gradului de cazare al unităților din cadrul tuturor stațiunilor de pe litoral dar și al unităților de cazare aflate în apropierea altor obiective turistice din județ.

Strategiile de marketing folosite în industria turismului sunt strategiile de sezonalitate al căror scop este echilibrarea cererii cu oferta turistică.

Sincronmarketingul este o strategie specifică turismului și presupune practicarea unor tarife și prețuri flexibile care să elimine variația și dimensionarea cererii.

Este recomandat ca în perioada de sezon să fie folosită o strategie de marketing iar în extrasezon o strategie de stimulare a cererii. Aplicând această strategie se recurge la practicarea unor tarife foarte mari concomitent cu reducerea promovării în perioada de sezon și reducerea tarifelor în același timp cu intensificarea eforturilor de promovare în perioadele de presezon și de postsezon.

Specialiștii turismului recomandă prestatorilor și organizatorilor de turism utilizarea unor strategii de creștere a cererii turistice în extrasezon și anume: strategii de extindere a pieței, strategii de reducere a costurilor și strategii de penetrare a pieței.

Strategia reducerii costurilor presupune folosirea unui personal sezonier și închiderea unităților în perioada în care nu există cerere sau menținerea unui număr redus de angajați permanenți dar care să permită continuarea activității chiar și în cazul obținerii unor venituri mai scăzute.

Strategia de penetrare a pieței presupune atragerea unor turiști potențiali: persoane cu concedii de odihnă în extrasezon, persoane cu venituri modeste, participanți la anumite târguri, congrese și expoziții. Aceste persoane pot fi atrase pe litoral în timpul sezonului rece prin oferirea unor facilități de preț sau de organizare a evenimentelor. Pentru realizarea acestui obiectiv strategic este necesară crearea unor programe speciale de marketing care vizează aceste segmente de clientele.

Strategia de extindere a pieței implică abordarea unor noi segmente de piață. Specialiștii consideră că o zonă potrivită pentru promovarea litoralului românesc o reprezintă țările nordice deoarece populația din acea regiune caută zone cu climă mai caldă pentru petrecerea vacanțelor.

CONCLUZII

Localizat în partea de sud-est a țării, cu ieșire la Marea Neagră, județul Constanța are legături cu toate orașele importante din țară, accesul pe litoral fiind relativ ușor pentru turiști. Pot fi luate măsuri pentru dezvoltarea și modernizarea căilor de transport pentru ca turiștii să ajungă mai ușor în regiune. Principalele măsuri ar fi modernizarea aeroportului precum și modernizarea căilor rutiere și feroviare de acces.

Prin calcularea indicilor și a coeficienților, s-a demonstrat că județul Constanța se încadrează în activitatea turistică manifestată într-un singur sezon.

Zona Constanța este una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale țării și reprezintă principala bază turistică a României. Economia județului Constanța este diversificată și are activitate în toate domeniile. Prin ieșirea la Marea Neagră a fost posibilă dezvoltarea turismului în regiune având o bază turistică foarte bine dezvoltată dar incomplet folosită din cauza existenței variațiilor sezoniere. Concentrează aproximativ 43% din capacitatea de cazare existentă la nivelul întregii țări.

Zona de litoral are cea mai mare valorificare turistică. Solurile sunt specifice numai acestei zone datorită așezării geografice. Apele mineralizate atrag mii de turiști pentru tratament, dar cea mai mare atracție o reprezintă apa și plaja.

Clima are un caracter secetos și în Constanța sunt înregistrate cele mai mari temperaturi din țară fapt ce conduce la o mai bună valorificare a litoralului în timpul verii. De asemenea, are și o influență negativă deoarece solicitările turiștilor se concentrează în sezonul cald iar în sezonul rece are loc o reducere semnificativă a cererii, poate chiar inexistența acesteia în anumite stațiuni.

Accentul este pus pe mediul acvatic, acesta cere variate posibilități penru a practica sporturile nautice. Ținând seama de durata sejurului, programul de plajă și multitudinea de preferințe ale turiștilor este recomandată o dotare cât mai completă si de cailtate a unităților de agrement care să permită practicarea acestor sporturi.

Resursele antropice sunt variate, numeroase și valoroase. Acestea duc la o dezvoltare a turismului cultural, adică la o fructificare a potențialului turistic al zonei. Obiectivele turistice ce pot fi vizitate se referă la așezări străvechi, diferite muzee, monumente, peșteri care sunt incluse în mai multe trasee turistice din județ.

Din punct de vedere al traseelor turistice acestea au un potențial turistic ridicat care dacă este bine exploatat poate contribui semnificativ la atenuarea sezonalității. O măsură în acest caz este diversificarea traseelor astfel încât să acopere tot teritoriul județului și amenajarea corespunzătoare a acestora pentru a atrage turiștii.

Pentru reducerea oscilațiilor sezoniere este importantă dezvoltarea serviciilor de cazare și creșterea confortului din unitățile de cazare pentru a atrage turiști și în perioada de extrasezon. În același timp este importantă dezvoltarea și modernizarea bazelor de tratament. Efectuarea de proceduri și tratamente medico-naturiste este un motiv pentru a alege stațiunile de pe litoral și în perioada de extrasezon. Este esențială modernizarea acestor baze de tratament cu atât mai mult cu cât acest motiv este tot mai frecvent un motiv principal al alegerii destinațiilor de vacanță. Pentru a crește gradul de satisfacție al clientelei turistice trebuie modernizate și unitățile de alimentație și agreement.

Creșterea circulației turistice evidențiază o creștere a competitivității litoralului pe plan internațional. În același timp dacă mărirea numărului de turiști sosiți este înregistrat doar vara, are o influență negativă asupra bazei turistice care în sezonul estival este excesiv utilizată și în perioada de extrasezon este incomplet folosită.

Prin măsurile economico-organizatorice adoptate, prestatorii de servicii turistice și organizatorii de turism urmăresc atenuarea sezonalității. Aceasta se face prin diversificarea gamei de servicii turistice, promovarea intensă și practicarea unor prețuri scăzute în perioadele de presezon și postsezon și creșterea gradului de atractivitate a obiectivele turistice. Ca o altă metodă de reducere a sezonalității este recomandată organizarea de târguri, congrese și expoziții care să atragă atât consumatori turistici români cât și străini.

Asigurarea unei game diversificate de servicii ce are menirea să atragă turiștii pentru a-și petrece timpul liber chiar și în zilele ploioase când nu este posibil să stea la plajă, atrage o amplificare a solicitărilor turistice din extrasezon.

Specialiștii consideră că strategiile de marketing de atenuare a sezonalității au determinat modificarea comportamentului turiștilor și au condus la practicarea turismului în două sezoane pe an: vara și iarna. La modificarea comportamentului a contribuit și îmbunătățirea situației financiare a populației.

Sezonalitatea este un fenomen des întalnit în majoritatea țarilor care au potențial turistic dar care nu au o bază tehnico-materială dezvoltată care să ajute la atenuarea sezonalității. Sunt folosite din ce în ce mai multe mijloace pentru atenuarea oscilațiilor sezoniere deoarece organizatorii de turism au început să conștientizeze gravitatea acestui fenomen. La nivel mondial și mai ales în țările cu tradiție în turism au început să-și facă efectul aceste strategii de reducere a sezonalității

S-a constatat o scădere a concentrării vacanțelor în lunile iulie și august ca urmare a mijloacelor și strategiilor de atenuare a sezonalității, în țările dezvoltate. Cu toate astea nu poate fi luată în calcul posibilitatea eliminării complete a sezonalității deoarece motivele sezonalității din turism sunt legate de nevoile psihologice și biologice ale individului.

Bibliografie

Băloi C., Managementul operațiunilor de turism, Note de curs, 2014

Criveanu I., Economia serviciilor, Note de curs, 2014

Glăvan V., Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management-Turism EDEN, București 2005

Minciu R., Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2006

Neacșu N., Economia turismului – Lucrări practice. Statistici. Reglementări, Editura Uranus, București, 2005

Nedelea A., Piata turistica, Editura Pedagogica si Didactica, Bucuresti, 2003

Pîrvu R., Turism international, Note de curs, 2015

Snak O., Baron P., Neacșu N., Economia turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2003

Scrioșteanu A., Economia Turismului, Note de curs, 2014

Voineagu V., Colibaba D., Grădinaru G., Statistică. Noțiuni fundamentale și aplicații, Editura ASE, București, 2002

www.blog.viaromania.eu

www.ecomareaneagra.wordpress.com

www.agerpres.ro

www.insse.ro

www.stiucum.com

www.tourist-informator.info/ro/

www.turismulresponsabil.ro/