Analiza Sectorului Imm

Capitolul I: Noțiuni teoretice privind IMM- urile.

Definirea conceptului de IMM

Întotdeauna, Întreprinderile Mici și Mijlocii au reprezentat un rol important în ceea ce privește viața economică și socială din cadrul unei țări contribuind la dezvoltarea economică a acesteia.

În ceea ce privește delimitatea Întreprinderilor Mici și Mijlocii în peisajul economic, a rezentat de a lungul timpului un subiect deficil și controversat.Nu există o definiție generală acceptată în plan internațional.

Criteriile care stau la baza diferselor definiții ce au fost date IMM-urile sunt de natură calitativă și cantitativă.

Criteriile calitative au ăn vedereȘ numărul de salariați, capacitatea de producție, volumul producției, cota de piață, capitalul social, cifra de afaceri. Aceste criterii evidențiază limitele sale pe care le au fiecare dintre acestea. Spre exemplu, cifra de afaceri încăduie ca întreprnderile din acceași ramură să fie analizate comparativ, evaluarea capitalului necesită actualizarea datelor iar volumul producției este legat de natuta acivității

În ceea ce privesc criteriile cantitative, acestea oferă o perspectivă de analiză a Întreprinderilor Mici și Mijlocii mai cuprinzătoare incluzândȘ influențele sectorului de activitate, influențele tehnologiei utilizate, influențele modului de integrare în cadrul economic, precum și influențele privind conceptiile organizatorice și manageriale.

Până în luna ianuarie a anului 1996, erau considerate IMM-uri acele întreprinderi care aveau numărul total de angajați sub 500 de peroane.Acestea erau definite pe un singur criteriu-numărul de salariați.Întreprinderile prezentau următoarele subdiviziuni cu numărul fiecăreia de angajați:

microîntreprinderi cu numărul cuprins între 1-9 salariați;

întreprinderile mici prezentau un număr de 10-99 angajați;

întreprinderile mijlocii aveau un număr de salariați între 100-499.

Pe 3 aprilie 1996 are loc propunerea Comisiei Europene referitoare la definirea IMM-urilor (96/280/CE), publicată în Monitoriul Oficial al Comunității Europene din 30 aprilie 1996, potrivit căreia este consideratață o întreprindere mică și mijlocie dacă numărul total al angajatilor acesteia este mai mic de 250 de persoane.

Întreprinderea prezenta următoarele diviziuni fiecare cu criterii diferite:

Întreprinderea mijlocie: numărul de salariați trebuie să fie mai mare 49 și mai mic 250, cifra de afaceri anuală să nu depășească 40 de miliaone de euro iar activul bilanțuilui total nu este mai mare de 27 de milioane de euro.

întreprinderile mici au mai puțin de 50 de angajați, cifra de afaceri anuală până în 7 milioane de euro, activul bilanțului total nu depășește 5 milioane de euro

microîntreprinderile sunt definite ca fiind acelea care au mai pușin de 10 angajați

Această reglementare a avut la bază următoarele criterii cantitativeȘ numărul total de angajați, cifra de afaceri anuală, totalul activului bilanțier și dreptul de proprietate asupra întreprinderii.

Pe data de 6 mai 2003, Comisia Europeană a doptat o nouă recomandare cu privire la definirea IMM-urilor cea intrat în viguare începând cu 1 ianuarie 2005.

Potrivit acesteia,, categoria întreprinderilor Micro, Mici și Mijlocii (IMM) este alcătuită din întreprinderi care angajează mai puțin de 250 de persoane și care au o cifră anuală ce nu depășește 50 de milioane de euro și dețin un bilanț contabil anual ce nu depășește 43 de milioane de euro,,.

Plecând de la această definiție, Uniunea Europeană încadrează în categoria IMM-urilor următoarele întreprinderi:

Microîntreprinderea- angajează un număr mai mic de 10 persoane iar atăt cifra de afaceri cât și bilanțul total nu depășesc 2 milioane de euro;

Întreprinderea mică-angajează mai puțin de 50 de persoane, atât cifra de afaceri cât și bilanțul total nu depășesc 10 milioane de euro;

Întreprinderea mijlocie-numărul salariațiilor este pâna în 250 de persoane, atât cifra de afaceri nu depășește 50 de milioane de euro iar bilanțul total nu trebuie să depășească 43 de milioane de euro.

În realitatea economică se conturează două tipuri de Întreprinderi Mici și Mijlocii: mica întrepindere tradițională reprezentând prima categorie iar a doua categorie este reprezentată de IMM-urile moderene.

Mica întreprindere tradițională se caracterizează prin faptul că nu are de regulă o strategie pe termen lung, de asemenea dispune de o piață de desfacere restrânsă iar în ceea ce privește procesele de realizare a bunurilor, acestea sunt transmise din generație în generație.

IMM- urile moderne se caracterizează prin faptul că utilizează tehnologie de vârf, sunt mereu în căutare de piețe noi și prin intermediul competenței, datorită studiilor de specialitate ale angajațiilor, experiența și aptitudini deosebite ale acestora, urmăresc creșterea eficienței activității lor.

În literatura de specialitate, în general, întreprinderile mici și mijlocii sunt definite în funcție de:

Dimensiunea afacerii-cuprinde: cifra de afaceri, numărul de angajați, capitalul social, profitul. Toate eceste elemente reprezintă indicatorii luați în considerare atunci cănd o întreprndere este încadrată în categoria întreprinderilor mici și mijlocii. De regulă, cel mai utilizat criteriul îl reprezintă numărul de salariați;

unitatea de conducere: Confederația Gerală a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (Confederation General PME) afirmă că IMM reprezintă o întreprindere condusă de o singură persoană.

Legea nr. 346 din iulie 2004 reprezintă principala lege din România care ,,reglementează măsuri destinate creării cadrului favorabil înființării și dezvoltării Întreprinderilor Mici și Mijloci,,.

Conform acestei legi, întreprinderea este ,,orice formă de organizare a unei activități economice și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit, în condiții de concurență, respectivȘ societăți comerciale, societăți cooperative, persoane fizice care desfășoară activități economice în mod independent și asociații familiale autorizate potrivit dispozițiilor legale în vigoare,,.

Întreprinderile Mici și Milocii sunt definite prin următoarele condiții:

Numărul mediu de salariați mai mic de 250;

Realizează o cifră de afaceri anuală de pâna la 50 de milioane lei, echivalent în lei;

dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situații anuale aprobate.

Clasificarea acestora se face în funcție de: numărul mediu anual de salariați, cifra de afaceri anuală sau în funcție de activele totale deținute de acestea, rezulând în cele din urmă următoarele categorii de întreprinderi:

microîntreprinderile: acestea au pâna la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de pâna la 2 milioane euro, echivalent în lei;

întreprinderile mici: au între 10 și 49 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 10 milioane lei, echivalent în lei;

întreprinderile mijlociiȘ au între 50 și 249 de salariați și realizează o cofră de afaceri netă de până la 50 milioane euro, echivalente în lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane euro.

1.2 Caracteristicile IMM-urilor și rolul acestora în economie

Întreprinderile Mici și Mijlocii reflectă dimensiunea lor redusă dar și consecințele în planul conceperii și operaționalizării unei activității încoporate prin intermediul unor caracteristici definitorii precum:

Suprapunerea frecventă a rolurilor de antreprenor, proprietar și manager;

Orientarea spre producția descentralizată a pieței locale;

Exercitarea de intreprenoriat participativ;

Apelarea frecventă la strategii de cooperare cu alte firme;

Fundamentarea activitățiilor pe rolul central al antreprenorului;

Implicarea în procese de subcontractare de produse și servicii;

Realizarea de produse și servicii pentru cerere diferențiată;

Flexibilitate pronunțată-îndeosebi la firmele mici.

Flexibilitatea constă în capacitatea întreprinderilor de a sesiza oportunițățiile pe care le oferă piața și de a se adapta rapid la schimbările cererii. Aceasta poate fi pusă în evidență prin modalități diferite. Una dintre măsuri constă în măsurarea flexibilității prin intermediul variației vănzărilor din cadrul întreprinderii în funcție de dimensiunea sa dar și de evoluția vânzărilor din ramura sa de activitate

Centralizarea deciziei la nivelul proprietarului-manager este una dintre cele mai importante caracteristici ale IMM-urilor, determinând personalizarea unei întreprinderi. Relațiile ce leagă managerul unei mari întreprinderi sau de ale unei societăți multinaționale de întreprinderea sa nu sunt de aceeași natură cu relațiile ce se creează între proprietarul-manager ale unei mici întreprinderi și aceasta din urmă. În cazul întreprinderii mici, aptitudinile, atitudinile, caracterul, comportamentul și competențele întreprinzătorului au o influență mult mai clară, chiar decisivă, în ceea ce privește strategia unei întreprinderii.

În ceea ce privește suprapunerea frecventă a rolurilor de întreprinzător, proprietar și manager aceasta re referă la faptul că uneori în cadrul IMM-urilor întreprinzătorul este de fapt atât propritar cât si persoana care conduce activitatea întreprinderii

În cazul realizării de poduse și servicii pentru o cere diferențiată datorită dimensiunii și potentialului relativ limitate, IMM-urile nu pot realiza o gamă extensă de produse și servicii, fiind astfel obligate sa-și concentreze activitatea asupra producereii unor bunuri sau servici de același fel.

Privind orientarea spre producția descantralizată și piețele locale , IMM-urile acționează la nivel local, datărită informațiilor detaliate pe care le dețin cu privire la piețele locale, comparativ cu firmele mari din interiorul sau din afara localității.

,,IMM-urile au afecte benefice pentru sistemul economic, prin rolurile pe care le îndeplinesc:

IMM-urile sunt importante creatoare de locuri de muncă, prin aceasta ele contribuind la stabilitatea socială a zonei respective;

Accentul pus pe inovație, atât în privința tehnologiilor, cât și a managementului, reprezință o altă trăsătură importanță a IMM-urilor;

IMM-urile sporesc caracterul concurențial al unor piețe, ele înseși fiind surse de concurență determinând astfel o mai bună satisfacere a nevoilor consumatorilor;

IMM-urile contribuie la formarea ofertei de bunuri și servici și , în acest fel, la formarea PIB, la creșterea exporturilor și a investițiilor naționale;

Acest sector este principala sursă de formare a clasei mijloci, având un rol importand în asigurarea stabilității socio-politice a unei țări. Acest lucrueste posibil datorită faptului că distribuția puterii economice prin sistemul firmelor mici și mijlocii, conduce la o repartiție favorabilă a puterii în societate;

Faptul că IMM-urile sunt administrate direct de către proprietar face ca sistemul de luare a deciziilor să fie foarte simplu și să depindă de talentul și de capacitățiile intelectuale manageriale ale acestora. De aceea, IMM-urile prezintă o mare flexibilitate și rezistență în perioadele de recesiune, datorită capacității de adaptare la modificările pieței;

Asigură potențialul de dezvoltare al viitoarelor mari întreprinderi, grație proceselor de creștere și dezvoltare la care iau parte;

IMM-urile se pot integra relativ ușor într-o rețea economică regională, ceea ce contribuie la dezvoltarea regiunii respective și la reducerea șomajului;

Dimensionarea lor redusă contribuie la diminuarea practicilor birocratice și la evitarea depersonalizării relațiilor umane, datorită scurtării circuitului documentelor și al informațiilor în firmă. De aceea, IMM-urile asigură o calitate superioară a ocupării, din punct de vedere al performanțelor și satisfacției în muncă. Relațiile în aceste firme sunt mai puțin formalizate și există o mai strânsă legătură între eforturile individuale și obiectivele întreprinderii’’.

1.3 Factorii de influență ale activității IMM-urilor

Specialiștii în domeniu au indentificat într-o primă abordare 6 factori principali ce au un impact major asupra Întreprinderilor Mici și Mijlocii, influențându-le evoluția dar și supravețuirea acestora. Dintre acești factori fac parte:

Evoluția ramurii economice implicate;

Vârsta firmei;

Ritmul de creștere al firmei;

Dimensiunea firmei;

Existența unor firme mari concurente;

Opțiunile strategice ale întreprinzătorului.

Opțiunile strategice ale întreprinzătorului referitoare la ramura în care își înființează frima, produsele și serviciile oferite etc, reprezință factorul care are cel mai mare impact asupra evoluției și supravețuirii unei firme.

De asemenea, există și alte clasificări în ceea ce privesc factorii ce influențează activitatea și dezvoltarea antreprenoriatului. Astfel, autorul Sasu Constantin identifică două categorii de factoriȘ microeconomici sau interni și macroeconomici sau factorii externi.

Din categoria factorilor externi fac parte:

Evoluția generală a economiei. Economia fiecărei țări oșcilează între o perioadă de creștere sau de declin. În fazele de creștere are loc dezvoltarea afacerii iar în perioada de recesiune acestea sunt grav afactate, datorită faptului că au o clientelă instabilă, posibilități mai reduse de finanțare, un managemer mai puțin pregăttit;

Rata dobânzii. Dacă aceasta este scăzută, imprumuturile pentru întreprinzător se va face în condiții avantajoase, dacă aceasta are o valoare ridicată în urma împrumutui financioar făcut frima devine vulnerabilă;

Accesul la capital. Existența programelor de finanțare privind IMM-urlor sunt menite să ajute la dezvoltarea acestora. Cu toate acestea, unele IMM-uri au probleme în ceea ce privește accesul acetora privind capitalul, mai ales în faza inițială, băncile preferând să acorde împrumuturi firmelor mari și stabile;

Reglementările legislative.

Cei mai importanți factori interni sunt:

Competența antreprenorială. O cauza a eșecului în cele mai multe firme mici este reprezentată incompetența întreprinzătorului de a-și administra afacerea;

Atitudinea. Aceasta trebuie sa fie una corespunzătoare pentru ca întreprinzătorul să aibe succes(acesta presupune multă muncă, dar și sacrificii);

Factorul uman. Acesta deține un rol important în succesul unei afaceri. Există numeroase probleme în ceea ce privește acest factor, cum ar fi: lipsa de loialitate, absenteismul, calitatea mucii prestatate, nerespectarea instrucșiunilor. Cauza principală a acestor probeme o reprezintă ignorarea personalului propriu, dar totodată și lipsa de motivare a factorului uman pot duce la întâmpinarea acestor probleme.

Pe lângă acești factori nu trebuie ignorată și influența altor factori, precum: factorii economici (cursul de schimb al monedei naționale, inflația, puterea de cumpărare a populației); factorii socio-culturali (cultura economică a populației, nivelul de pregătire al forței de muncă); factorii politici (stabilitatea economică, politicile economice ale statului, strategia economică națională, corupția administrației publice); factorii tehnologici (sistemul național de inovare, cheltuielile guvernamentale pentru creare).

Așadar, există o multitudine de factori ce pot influența dezvoltarea IMM-urilor în mod decisiv, spre exemplu:

Cadrul economic: gradul de intervenție a statului în economie, restricții de intrare pe piață, liberalizarea prețurilor, politica de subvenții;

Cadrul legislativ: stabilitatea cadrului legislativ, natura și nivelul facilitățiilor oferite investitorilor, protecția dreptului de proprietate intelectuală;

Disponibilitatea și accesibilitatea resurselor: mărimea, disponibilitatea și calitatea forței de muncă, accesul la materii prime și libera lor alocare, accesul la credite avantajoase;

Infrastructura: nivelul de dezvoltare al comunicațiilor,disponibilitatea serviciilor de transport, utilități,servicii financiare etc,nivelul de dezvoltare al sectorului bancar și financiar;

Piața fiscală și monetară: facilități fiscală pentru IMM-uri, nivelul impozitelor și taxelor, stabilitatea monedei naționale;

Piața internă: mărimea pieței potențialul de dezvoltare, puterea de cumpărare a populației, gradul de dezvoltare și accesibilitatea sistemelor de distribuție.

Capitolul II

2.1 IMM- urile din Germania în contextul crizei economice actuale.

În Germania, la fel ca celelalte țări, Întreprinderile Mici și Mijlocii au fost afectate într-un mod decisiv de criza economică.

În urma unui studiu realizat de Commerzbank, în anul 2009, 57% dintre acestea au înregistrat o reducere a afacerilor iar în anul 2010 numai 21% au întâmpinat anumite dificultăți.

În ceea ce urmează este prezentată o evoluție a IMM-urilor în urma studiului realizat la nivel macroeconomic dar și situația întreprinderilor cu o cifră de afaceri peste 100 milioane euro.

Figura 2.1-Situația economică a IMM-urilor între anii 2009-2011 la nivel macroeconomic

Sursa: Studiu privind IMM-urile în criză. Schimbări către progres, realizat de Commerzbank, 2011.

Figura 2.1 prezintă evoluția sectorului IMM la nivelul macroeconomic în cadrul Germaniei în perioada 2009-2011.

În perioada analizată, respectiv 2009-2011, se constată că de la an la altul problemele cu care s-au confruntat IMM-urile au tendința de a se diminua. Astfel, dacă în 2009, 57% din IMM-uri prezentau o situație economică nefavorabilă până în 2011, procentul acestora a scăzut la 4% din totalul IMM-urilor. De asemenea, se poate observa o îmbunătățire a situației IMM-urilor, astfel încât dacă acestea aveau un procent de 20% în 2009, acestea au ajuns în anul 2011 să înregistreze o situație favorabilă de 60%. În ceea privește situația neschimătoare a sectorului IMM, aceasta osciliază de la an la an, având în 2009 o valoare de 22% , urmând apoi să crească ajungând la 40% iar în 2011 are loc o scadere de 24%.

În urma acestui studiu se poate observa că IMM-urile au avut o perioadă dificilă în anul 2009 ca urmare a crizei economice , dar în cele din urma această situație s-a ameliorat.

Figura2.2 -Situația economică a IMM-urilor cu o cifră de afaceri peste 100 milioane de euro

Sursa: Studiu privind IMM-urile în criză. Schimbări către progres, relizat de Commerzbank, 2011.

Conform figurii anterioare, IMM-urile a căror cifră de afaceri depășește 100 milioane de euro pe an au fost mai puternic afectate de criză, astfel dacă în anul 2009 66% dintre IMM-uri au raportat o situație înrăutățită a afacerilor, până în 2011 procentul acestora a scăzut la 5%.

Totodată se poate observa că în anul 2011 sectorul IMM a înregistrat o situație îmbunătățită de 71% comparativ cu anul 2009 acesta fiind de 17%. În ceea ce privește situația neschimătoare a acestora, aceasta a crescut atât în anul 2011 ( 20%) cât și în 2010 (39%) comparativ cu anul 2009 înregistând un procent scăzut de 15%.

,,Criza economică nu au afectat însă toate întreprinderile de pe teriotoriul Germaniei. Zonele industriale precum Renania de Vest-Vestfalia, Baden-Wurttemberg, Hamburg au înregistrat în 2009 o deteriorare mai acută decât în celelalte landuri. În aceste trei regiuni, peste 60% dintre IMM-uri au raportat o situație economică precară. IMM- urile din Bavaria, Renania-Palatinat și Saarland au fost, de asemenea în 2009 mai afectate decât landurile din centrul și estul Germaniei. În landurile din estul Germaniei, efectele negative ale crizei au ajuns ceva mai târziu, în 2010,,.

Odată ce criza s-a simțit în toate sectoarele economiei, au crescut numărul persoanelor care au apelat la servicii de consiliere pentru deschiderea unei afaceri.

În domeniul meșteșugurilor, industriei și al comerțului au avut loc cele mai multe ședinte de consiliere (circa 110 de ședințe în 2008).

În Germania persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 64 de ani au tendința să își înființeaze sau sunt deținătorii unor întreprinderi. Astfel, statul german ocupă penultimul loc din grupul celeo 18 țări cele mai puternic industrializate.

În urma unor statistici realizate de Institutul de Cercetare pentru IMM-uri cu sediul la Boon, IMM-urile nou-înființate a crescut în anul 2010 față de anul 2009 cu un procent de 3%, însemnând 410.00 de întreprinderi. Totodată, în acceași perioadă de analiză numărul IMM-urilor care au ieșit de pe piață a scăzut cu aproximativ 3,6%, adică circa 397 de întreprinderi.

În contextul crizei economice, IMM-urile sunt cele care contribuit atât în 2009 cât și în 2010 la susținerea dar și la dezvoltarea pieței muncii. De asemenea, acestea au contribuit într-o mare parte la crearea unor noi locuri de muncă în comparație cu marile întreprinderi.

2.2 Evoluția IMM-urilor franceze

Denumirea obișnuită a IMM-urilor în Franța este este de ,,Petite Moyenne Entreprise”(P.M.E).

Întreprinderile Mici și Mijlocii sunt societăți ale căror număr de salariați este între și 250 de persoane și a cărei cifră de afaceri este mai mică de 50 de milioane de euro pe an. Acesre criterii se aplică în Franța și poate să difere substanțial între țări. Ele sunt prezente în Decretul nr 2008-1354 din 18 decembrie 2008, privind criterile pentru determinarea categoriei de apartenență a unei societăți în scopul analizei statistice și economice.

Economia Franței, precum și a altor țări din Uniunea Europeană, include un număr semnificativ de IMM-uri, acestea reprezentând împreună 59% din valoarea adăugată și 63% din ocuparea forței de muncă.

Între 2008 și 2013, valoarea adăugată generată de IMM-uri a crescut înregistrând un procent de 29%, iar în ceeea ce privește ocuparea forței de muncă, aceasta a înregistrat o creștere mai puternică de 34%.

Cele mai multe IMM-uri sunt active în servicii având un procantaj de 45%, urmând apoi comerțul cu ridicata și cu amănuntul înregistrând un procentaj de 26% iar construcțiile 19%.

Printre dificultățiile cu care se confruntă IMM-urile franceze se enumeră: ,,lansarea activitățiilor de simplă imitație, înregistrarea deținută în contabilitate,cunoașterea insuficientă a pieței, cadrul juridic/legal inadecvat, susșinerea staului în ccea ce privește dezvoltarea lor,,

În ceea ce privește disponibilitatea de personal calificat, se pare că IMM-urile prezintă unele probleme în atragerea și menținerea persoanelor talentate, mai ales din cauza costurilor ridicate a forței de muncă.

Datorită acestui fapt, Guvernul a adoptat Creditul pentru competitivitate și crearea locurilor de muncă (CICE), fiind una dintre deciziile politice principale. Creditul are ca scop reducerea taxei de muncă pentru a compensa costurile salariale mai mari din Franța în comparație cu țările concurențe.

În ceea ce privește activitatea IMM-urilor franceze pe principalele sectoare de activitate repartizate în funcție de cifra de afaceri poate fi evidențiată în figura 2.3.

Figura 2.3 Activitatea la nivelul principalelor sectoare economice ale IMM-urilor franceze în funcție de cifra de afaceri

Sursa: BFIFRANCE,Rapport sur l`evolution des PME, 2012-2014

Conform figurii anterioare, în domeniul Comerțului sunt înregistrate cele mai bune procentaje privind cifra de afaceri a IMM-urilor, aceasta având în anul 2011 o pondere de 48,4% , urmând apoi ca în perioada 2012-2013 să rămând la aceeași valoare de 47,6% .

Totodată și în IMM-urile din domeniul Industriei se înregistrază ponderi semnificative în perioada analizată, de circa 18% -19% din totalul cifrei de afaceri. Construcțiile au în perioda 2011-2013 procente înregistrate între 11-12% iar domeniul cu cele mai mici valori sunt in sectorul Trasportului, ponderile în perioada analizată fiind în jur de 4%.

În ceea ce privesc investițiile făcute în pricipalele sectoare de activitate în perioada 2011-2013, se poate observa din Figura 2.4 că procentul cel mai mare al acestora este înregistrat în anul 2011 fiind de 22.2 % înregistrat în domeniul Industriei,urmând apoi să scadă în anul 2013 ajungând la 18.8%. în perioada analizată, respectiv 2011-2013, investițiile înregistrate în domeniul Comerțului cuprind ponderi cuprinse între 19%-21%. În ceea ce privesc investițiile din sectorul Construcțiilor, acestea indică ponderi în jur de 10%. Ponderiile cele mai mici ale investițiilor sunt înregistrate în sectorul Transportului, ponderea acestora fiind de 8.8% în anul 2011, urmând o scădere în următorii doi ani, ponderea investițiilor fiind de 7.8%(E BINE CUM AM PUS NR-CIRCA-APROX unde era 8.8% am pus cca 8%)

Figura 2.4 -Evoluția IMM-urilor pe principalele sectoare de activitate privind investițiile

Sursa:BPIFRANCE, Rapport sur l`evolution des PME, 2012-2014.

Confruntându-se cu criza economică și financiară dar și cu efectele sale asupra finanțării IMM-urilor, puterile publice au recurs la o varietate de instrumente pentru a veni în sporijinul lor. Utilizarea garanțiilor guvernamentale au rămas măsura cea mai comună privind asigurarea împrumuturilor bancare pentru IMM-uri.

O altă măsură de sprijin oferit IMM-urilor franceze este cel oferit de Banca de Investiții Publice (Bpifrance). Obiectivul general al Bpifrance este acela de o oferi IMM-urilor un ,,one-stop”, serviciu de finanțare locală ce cuprinde un portolofiu larg de instrumente și sfaturi de finanțare.

Bfifrance asigură: sprijin pentru inovare și finanțare privind transferul de tehnologie, proiecte bazate pe tehnologie cu perspective reale de marketing, garanții de finațare acordate de bănci, credite, participarea la capital.

Bugetul este de 42 de miliarde de euro pentru perioada 2012-2016.

2.3 IMM-urile romănești în contextul crizei economice actuale.

Întreprinderile Mici și Mijlocii se caracterizează prin faptul că acestea contribuie substanțial la realizarea produsului intern brut cât și la crearea locurilor de muncă, stimulând astfel concurența.

Ele au reprezentat întotdeauna un rol deosebit în viața economică dar și în cea socială în cadrul fiecărei țări, aflându-se la baza dezvoltării economiei a fiecărei țări.

De la începutul crizei economice în România un număr mare de firme și-au suspendat activitatea s-au au fost radiate.

,,El a fost cel mai afectat segment și de la el se așteptă și semnalul revirismentului economic, fiind considerat în orice țară cu o economie dezvoltată un sector strategic al economiei naționale respective”.

Impactul crizei economice mondiale s-a resimțit și in cadrul țării noastre puternic, în ansamblul său. Economia a înregistrat o încetinire substanțială în ceea ce privește creșterea sa, rezultând astfel efecte negative asupra populației României cât și a întreprinderilor vizând locurile de muncă dar și volumul vânzărilor.

Diferite dificuți (birocrația dar și numeroase bariere administrative privind desfășurarea activității IMM-urilor, ajutoare de stat insuficiente și acces dificil la acestea, măsuri insuficiente de susținere a IMM-urilor în perioada crizei, excesul de controale ale administrației publice locale și centrale asupra IMM-urilor, scăderea drastică a cererii de produse și servicii la nivel național și internațional reflectată în reducerea exporturilor și vânzărilor pe piața internă, variații mari ale cursului valutar și inflație, creșteri foarte mari ale prețurilor la materii prime, energie și alimente) le-a provocat societățiilor comerciale dificultăți precum: întârzieri de plată din partea clienților, diminuare cifrei de afaceri din cauza scăderii cererii în ceea ce privec produsele și serviciile lor.

Consilul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), confederație patronală reprezentativă a IMM- urilor la nivel național a realizat un studiu utilizând un eșantion alcătuit din 1.723 de IMM- uri între anii 2008-2011 din care a rezultat următoarele: între acești ani aproape o jumătate din IMM- urile investigate (49,71%) și-au restrâns volumul de activitate. Totodată 42,99% dintre acestea funcționează la aceiași paramentri iar 7,30% dintre acestea au avut o evoluție ascendență (întreprinzătorii a căror firme au falimentat nu au putut fi abordați datorită faptului că fie aceștia și-au închis companiile sau nu au dorit să furnizeze informații).

În urma studiului realizat se poate observa și o anumită evoluție a IMM- urilor pe domeniul lor de activitate, prezentată în tabelul următor:

Tabel 2.1-Dinamamica activității IMM-urilor investigate în perioada octombrie 2008- martie 2011 în funcție de ramurile de activitate.

Sursa: Cartea IMM- urilor, 2011, CNIPMMR+

În urma datelor din tabelului de mai sus se poate constata că IMM-urile care și-au redus activitatea înregistrează ponderile cea mai mari în domeniul Construcțiilor (59,72%) și în cel al Comerțului (47,13%), urmând apoi sectoare precum Industria și Serviciile ce dețin ponderi în jur de 41% iar Transportul și Turismul indică ponderi de circa 35%.

Ponderea cea mai mare a IMM-urilor care funcționează la aceiași parametrii este detinuță de sectorul Transportului (51,18%), urmând apoi Turismul (48,08%), Industria și Serviciile dețin ponderi de circa 40%, Comerțul (42,89%) iar ponderea cea mai mică este de 31,94% înregistrată în domeniul Construcțiilor.

IMM-urile care și-au amplificat activitatea indică cea mai mare pondere în domeniul Industriei (19,34%) ,iar cea mai mică este de 8,33% înregistrată în sectorul Construcțiilor restul domeniilor prezintă ponderi de circa 9% ( Comerț și Transport) respectiv 16%-17% ( Turism și Servicii).

În ceea ce privesc problemele percepute de întreprinzărori printre acestea se pot enumera: efectele negative ale climatului economic, reducerea costurilor, asigurarea resurselor financiare, instabilitatea legislației.

CNIPMMR a realizat în anul 2012 un sondaj cu privire la dificultățiile majore ale IMM-urilor printer care se enumeră:

Scăderea cererii interne;

Birocrația ;

Fiscalitatea;

Inflația ;

Corupția;

Angajarea, pregătirea și menținerea personalului;

Concurenșa produselor din import;

Accesul dificil la credite;

Costurile ridicate ale creditelor;

Instabilitatea relativă a monedei naționale.

Fiscalitatea ridicată, birocrația împovărătoare dar și dificultățile întâmpinate în obținerea finanțării, controalele excesive reprezintă obstacolele majore întâmpinate de IMM-urile românești în activitatea lor atât înainte cât și după declanșarea crizei economice actuale.

În ceea ce privesc principalele măsuri pe care managementul unui IMM ar trebui să țină cont pentru a face față crizei și pentru a-și putea păstra afacerea se enumeră: reducerea costurilor atât cât se poate, eliminarea cheltuielilor care nu sunt absolult necesare, creșterea productivității muncii prin intermediul forței de muncă cât mai eficientă, consolidarea portofolului în ceea ce privesc clienții profitabili și care au o stabilitatea financiară.

În domeniul sprijinirii IMM-urilor dar și a mediului de afaceri, Guvernul încearcă pe cât posibil să le ofere anumite ajutoare: au fost simplificate procedurile în ceea ce privește accesarea fondurilor europene, de asemenea cota de prefinanțare a fost majorată de la 15% la 20% și de la 20% la 30%.

Capitolul III:Analiza IMM-urilor în România

3.1 Statistici demografice privind constituirea și funcționarea IMM-urilor din Romania.

Analiza demografică a întreprinderilor, realizată in acest capitol se caracterizează prin oferirea de informații cu privire la intesitatea inițiativelor antreprenoriale si crearea de startup-uri.

Datele statistice referitoare la demografia afacerilor prezentate și analizate urmăresc procesul înființării de noi întreprinderi, procesul de ieșire de pe piață, înmatriculări, suspendări, dizolvări și radieri din Registrul Comerțului, într-o perioadă de timp sau de-a lungul unor ani oferind o bună indicație cu privire la demografia întreprinderilor.

Evoluția demografică a IMM-urilor a fost influențată de o serie de factori negativi, datorîndu-se în principal instaurării crizei economice, influențând negativ crearea unor startup-uri și inițiativele antreprenoriale.

În Tabelul 3.1 se observă dinamica schimbarilor întreprinderilor in ceea ce privește înmatriculările, suspendările, radierile, dizolvările ce au avut loc pe parcursul anilor 2008-2013 și în perioada 1 ianuarie -31 decembrie2014, datorându-se in principal prezenței crizei economice.

Tabelul 3.1-Evoluții comparative in perioada 2008-2014

Sursa: Oficiul Național al Registrului Comerțului+

De la 144.239 de fime înmatriculate înregistrate în anul 2008, acestea au scăzut la 111.832 în 2009,numărul acestora redresându-se ușor în anul 2011 și 2012 (132.069, respectiv 125.603 înmatriculări). În anul 2013 are loc 124.816 de înmatriculări situându-se un nivel similar de față de anul 2012. Numărul redus al înmatriculărilor în primele 10 luni ale anului 2014 este de 88.103 ceea ce evidențiază că inițiativele antreprenoriale din Romania au scăzut semnificativ conform statisticilor ONRC.

Anul 2008 înregistrează cele mai puține suspendări de activitate (12.019) comparativ cu restul perioadei analizate. Anul 2009 și 2010 înregistrează un număr mare de suspendări (134.441, respectiv 66.428). urmând apoi o ușoară scădere a acestora în intervalul 2011-2013 dar și în primele 10 luni ale anului 2014.

Numărul firmelor radiate au înregistrat în anul 2008 cea mai mică valoare (17.676) comparativ cu restul perioadei analizate, urmând ca în 2009 să crească pâna la 43.716. în anul 2010 se observă faptul că numărul de radieri înregistrat în această perioadă a fost cel mai mare (186.144). numărul de radieri din cadrul anului 2012 este la un nivel similar cu anul 2011 (71.746, respectiv 73.244) iar în primele 10 luni ale anului 2014 s-a înregistrato creștere de 63.798 radieri.

Numărul dizolvărilor înregistrate în anul 2008 și 2010 au cele mai mici valori (3.762, respectiv 7.508) comparativ cu anul 2009 ăn care a avut loc cel mai mare număr de dizolvări (30.105). în anul 2012 numărul acestora este aproape dublu (22.500)în comparație cu anul 2011 (11.660). anul 2013 se situează la un nivel similar față de anul 2012, numărul dizolvărilor fiind în 2013 de 23.208.

În ceea ce privește evoluția înmatriculărilor pe domenile de activitate, aceasta se poate vedea în Figura 3.1.

În urma figurii 3.1 se pot constata următoarele evoluții:

Comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehicurilor și motocicletelor” este una dintre activitațile preferate de antreprenori pentru începerea unei afaceri. Acesta inregistrază o scădere în anul 2013 de 35.785 față de numarul total al înmatriculărilor din anul 2012, acesta fiind de 36.658.

Printre alegerile făcute in deschiderea unei afaceri se enumară și Agricultura, sivicultură și pescuit. Acest domeniu înregistrează un număr de 20.729 firme înmatriculate în anul 2012, urmând ca în aceeași perioadă a anului 2013 această activitate să crească până la 21.697 firme înmatriculate.

Activități profesionale, științifice și tehnice ocupă de asemenea un loc important în alegerea întreprinzătorilor , înregistrând o creștere de 11.792 în 2013 față de anul precedent valoarea înmatriculărilor fiind de 11.076.

În ceea ce privesc Constucțiile, acestea înregistrază o scădere a înmatrciculărilor de 8.425 în anul 2013 față de anul 2012 , numărul acestora fiind de 9.086 înmatriculări.

Industria prelucrătoar prezintă o scadere a numărului de înmatriculări în anul 2013 (6.617 înmatriculări) față de anul 2012, numărul înmatriculărilor fiind de 7.734 ;

Activități de servicii administrative și activități de servicii suport înregistrază o creștere de 6.740 a firmelor înmatriculate în anul 2013 față de 6.499 de înmatriculări ce au avut loc în aceeași perioadă a anului 2012;

Transportul și dipozitarea înregistrează o scădere a numărului de înmatriculări în anul 2013 față de anul 2012 (6.349, respectiv 6.499)

Hoteluri și restaurante . în anul 2013 are loc o creșstere a numărului de firme înmatriculate în acest sector de activitate (5.938) față de 5.520 de înregistrări ce au avut loc în anul 2012.

Pe locul 9 al preferințelor antreprenorilor se află Informații și Comunicații, ce înregistrează o creștere de 5.552 în perioada anului 2013 față 5.413 de înmatriculări ce au avut loc în anul 2012;

Alte activități de servicii. Acest domeniu în anul 2013se înregistrează o crește de 4.672 comparativ cu 4.585 de înmatriculări din anul 2012;

Activități de spectacole culturale și recreatice .în 2013 are loc o scădere de 1.948 a numărului de înmatriculări față de 2012, numărul acestora fiind de 2.106;

În domeniul Învățământului , perioada anului 2013 se caracterizează printr-o creștere a acestei activități (1.942 înmatriculări) comparativ de aceeași perioadă a anului 2012 , numarul de înmatriculări în acest sector fiind de 1.832;

În sectorul Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze,apă caldă și aer condiționat, se poate constata că interesul antreprenorilor în 2013 a scăzut la un număr de la 967 la 1488 de înmatrricilări înregistrate în anul 2012

Domeniul Tranzacțiilor imobiliare” în anul 2013 numărul înregistrărilor acestui domeniu este unul mare (1.716 ) comparativ cu 2012 având 1.471 înmatriculări

Sănatatea si asistență socială prezintă o creștere în 2013 față de 2012 (1.277, respectiv 1.146);

Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare. Numărul înmatriculărilor din anul 2013 este unul mai mic față de anul 2012 (669, respectiv 815)

Industia extractivă evidențiază în anul 2013 un număr de 149 de înmatriculări , un număr comparativ mai mare față de 2012 fiind de 113;

Administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul politic atât în 2013 cât si in 2012 au loc 11 înmatriculări in acest domeniu;

Domeniul Activități ale gospodăriilor private în calitate de angajator de personal casnic; activități ale gospodăriilor private de producere de bunuri și servicii destinate consumului propriu înregistrază un numar de înmatriculări mic , atât în 2013 cât și în 2012 ( 4, respectiv 6).

Figura 3.1- Evoluția înmatriculărilor pe domeniii de activitate în perioada 01.01.2013 – 31.12.2013 comparativ cu aceeași perioadă a anului 2012.

Sursa: Oficiul National al Registrului Comerțului

Valorile înregistrate ale înmatriculărilor pe județe la data de 31 octombrie 2014 conform Oficiului Național al Regitrului Comerțului sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabel 3.2 Totalul înmatriculărilor pe județela data 31 octombrie 2014

Sursa :Oficiul Național al Registului Comerțului

Conform tabelului de mai sus, cele mai multe înmatriculări au avut loc în București (15.629 firme înmatriculate). Un număr mare de firme înmatriculate s-a înregistrat și în județe precum: Cluj (5.048 înmatriculări), Timiș (3.935 înmatriculări), Ilfov (3.513 înmatriculări), Bihor (3.278), Constanța și Iași având același număr de înmatriculări, respectiv 3.221 firme înmatriculate.

Un număr redus de înmatriculări s-a înregistrat în județe precum: Giurgiu, Ialomița, Covasna și Tulcea.

Figura 3.2- Evoluți înmatriculări în perioada 01.01.2014 – 31.10.2014 pe județe

Sursa:Oficiul Național al Registrului Comerțului

În ceea ce privește situația înmatriculărilor României în funcție de nivelul regiunilor de dezvoltare este redată în Tabelul 3.3

Sursa: Oficiul Național al Registrului Comerțului

Cel mai mare număr de firme înmatriculate este înregistrat în Regiunea București-Ilfov, aceasta având un număr de 23.170. Această regiune este caracterzată printr-un nivel de superioritate în ceea ce privește dezvoltarea economică în comparație cu celelalte regiuni, oferă totodată și cel mai atractiv mediu pentru înițierea unei afaceri. Acestă regiune a ocupat de-a lungul timpului primul loc. După numărul înmatriculărilor ce au avut loc în anul 2013 urmează Regiunea Nord-Vest cu un număr de 20.608 de firme înmatriculate.

La polul opus se situează Regiunea Vest (11.999 înmatriculări) fiind urmată de Regiunea Sud- Vest Oltenia (11.703 înmatriculări).

3.3 Performanțele economice ale IMM-urilor din România

Conform Raportului Post Privatizare ,,IMM- urile contribuie cu mai mult de 58% la volumul total al cifrei de afaceri din economia non-financiară. Potrivit datelor de bilanț ale întreprinderilor cu activitate în sectoarele economice non-financiare, la 31 decembrie 2011 valoarea cifrei de afaceri realizată de Imm-uri a fost de 589.256 miliarde de lei, iar cea atribuită întreprinderilor mari a fost de 426.456 miliarde de lei”

În ceea ce pivește distribuția cifrei de afaceri între clasele de mărime ale IMM-urilor, se poate observa că acestea dețin ponderi apropiate, microîntreprinderile înregistrând un raport mai mic față de întreprinderile de dimensiune mai mare. Caracteristica aceasta a IMM-urilor românești este prezentă de mai mulți ani, dar în anul 2011, clasa întreprinderilor mici s-a caracterizat prin creșterea ponderii sale în cifra de afaceri totală.

Figura 3.3- Cifra de afaceri în IMM-uri pe cele 3 clase de mărime în anul 2011

Sursa: Date de bilanț întreprinderi la 31.12.2011, ONRC; Statistici INS, ianuarie 2013; Prelucrări și calcule FPP.

Potrivit Figurii 3.3 microîntrprinderile contribuie cu un procent de 30,8% la volumul total al cifrei de afaceri înregistrate de IMM-uri , întreprinderile mici cu un procent de 34,2%, iar întreprinderile mijlocii cu 34,9%.

Figura 3.4-Cifra de afaceri a IMM- urilor din industrie

Sursa:Prelucrare proprie conform datelor din Raportul Fundației Post-Privatizare, Ediția 2013.

În ceea ce privește cifra de afaceri a IMM-urilor din sectorul industriei în Figura 3.4 sunt prezentatate o pare din ramurile acestia. Potrivit figurii de mai jos cea mai mare valoare a cifrei de afaceri o reprezintă industria alimentară (19,10%) iar industria construcților metalice și a produselor din metal exclusiv mașini și utilaje este următoarea ramură deținând o pondere de 13% din totalul cifrei de afaceri a acestui sector. IMM-urile din industria de Fabricare a produselor din cauciuc și mase plastice deține o pondere de 10,40% iar 6,40% din tolatul cifrei de afaceri din cadrul acestei ramuri este reprezentată de IMM-urile din Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei. Cu o pondere de 5,30% IMM-urile din cadrul ramurei industriei de Fabricare a altor produse din minerale nemetalice iar la o mică distanță de aceasta cu un procentaj de 5.20% se află IMM-urile din Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte.

Ponderea cea mai mică este prezentă în domenii precum: Fabricare de autovehicule de transport rutier, a remorcilor și a semiremorcilor deține o pondere de 3%; Industria de pielărie, marocinărie și încălțăminte contribuie cu 2,8% la relizarea cifrei de afaceri din IMM-urile industriale; Fabricarea echipamentelor electronice deține numai 2,8% din cifra de afaceri totală.

În figura 3.5 este prezentată ponderea cifrei de afaceri din cadrul sectoarelor economice.

Conform acestei figuri, cea mai mare valoare a cifrei de afaceri este realizată de Comerțul cu ridicata și cu amănuntul (47%), dar și domenii precum: Industria prelucrătoare, în care se regăsește un procent semnificativ de 16,40% din cifra de afaceri iar procentul de 9,70% din tolatul acesteia este reprezentat de IMM-urile din domeniul Construcțiilor.

Valorile mici ale cifrei de afaceri sunt prezente în următoatele sectoare: Distribuția apei, salubritate și gestionarea deșeurilor (2%) și în domeniul Hoteluri și restaurante (1,40%).

Figura 3.5-Ponderea cifrei de afaceri pe sectoare economice

Sursa: Date de bilanț întreprinderi la 31.12.2011, ONRC; Statistici INS, ianuarie 2013; Prelucrări și calcule FPP.

Valoarea totala a profitului net al întreprinderilor mici și mijlocii înregistrată, în anul 2011, a fost de 29,240 miliarde lei, conforrm raporului Post-Privatizare iar în figura de mai jos se poate urmări nivelul profitului net pe cele trei clase de mărime.

Figura 3.6-Ponderea profitului net în IMM-uri pe clase de mărime

Sursa: Date de bilanț întreprinderi la 31.12.2011, ONRC, Statistici INS, ianuarie 2013; Prelucrări și calcule FPP.

În ceea ce privește profitul net, înregistrat de IMM-uri la nivelul anului 2011, se constată că rezultatele sunt distribuite astfel: microîntreprinderile dețin 41,40% din profitul net pe total IMM, întreprinderile mici dețin o pondere de 31,60% iar întreprinderile mijlocii realizează o pondere de 27% din totalul profitului net.

Distribuția profitului în principalele sectoare de activitate este prezentată în figura de mai jos.

Figura 3.7 -Distribuția profitului în principalele sectoare de activitate

Sursa: Date de bilanț întreprinderi la 31.12.2010, ONRC, Statistici INS, ianuarie 2013; Prelucrări și calcule FPP

Cea mai mare valoare a profitului se realizeză în sectorul Serviciilor , deținând o pondere de 31,6 %. Procente semnificative se înregistrază și în domeniul Comerțului, relizănd un procentaj de 27,3% din profitul total al IMM-urilor, dar și în domeniul Construcțiilor, reușind să genereze o valoare din profitului IMM-urilor de 14,4% . Domeniul Indsutriei deține o pondere mai mică în realizarea profitului, respectiv 7.3% din totalul acestuia.

Eficiența economică în cadrul IMM-urilor se poate formula prin intermediul mai multor indicatori economici de performanță, printre care cel mai reprezentativ este productiviatea muncii, putând fi definită ca raportul dintre cifra de afaceri și numărul de angajați.

Nivelul și indicele de creștere a acesteia depind de o serie de factori de influență, cum ar fi: numărul și nivelul de clasificare a personalului, nivelul tehnologic din cadrul proceselor de producție dar și celor organizatorice din cadrul firmelor.

3.8 Productibitatea muncii în anul 2011

Sursa Prelucrare proprie din Raportul Fundației Post- Privatizare privind sectorul IMM din România, Ediția 2013

Comerțul indică cea mai mare valoare productivității muncii (404.264 de lei), IMM-urile din Agricultură înregistrază o valoare a productivității de 258.163,3 lei iar în domeniul Industriei niveul productivității este de 185.216 lei.

Evoluțiile din cadrul ultimilor ani privind numărul de salariați ale IMM românești au fost provocate în primul rând de efectele crizei economice. Totodată, reducerea numărului de salariați a avut loc în același timp cu scăderea cifrei de afaceri, rezultând în cele din urmă scăderea performanțelor IMM-urilor în anii 2009-1010, iar în 2011 are loc o ușoară îmbunătățire.

Dar, totodată, profitabilitatea reprezintă un alt indicator de performanță prin care se poate evalua eficiența întreprinderilor, măsurând contribuția personalului la realizarea performanțelor economice dar și financiare.

În figura de mai jos se poate observa profitabilitatea în cadrul celor trei clase de mărimi.

3.9 Profitabilitatea IMM-urilor în anul 2011 pe cele trei clase de mărimi

Sursa Prelucrare proprie din Raportul Fundației Post- Privatizare privind sectorul IMM din România, Ediția 2013

În cadrul profitabilității privind cele trei clase de mărime rezultă următoarele aspecte: microîntreprinderile au cea mai favorabilă situație, indicând cea mai mare valoare a profitabilității per angajat, respectiv 127% , întreprinderile mici au o cotă de profitabilitate de 90% per salariat în comparație cu întreprinderile mijlocii, având o valoare a profitabilității de 83%.

În ceea ce privește analiza profitabilității în principalele sectoare de activitate este evidențiată în figura 3.10

3.10 Profitabilitatea IMM-urilor în anul 2011 în cadrul principalelor sectoarelor de activitate

Sursa Prelucrare proprie din Raportul Fundației Post- Privatizare privind sectorul IMM din România, Ediția 2013

În urma figurii se constată ca valoarea cea mai mare a profitabilității este înregistrată în domeniul Agriculturii, respectiv de 25.219,5 lei/salariat; în sectorul Construcțiilor valoarea acesteia este de 13.104 lei/salariat. Sectorul Serviciilor a înregistrat o valore a profitabilității de 12.191 lei/salariat, în sectorul Comerț se înregisrează o valoare de 11.660 lei/salariat iar IMM-urile din Industrie au cele mai slabe performanțe având o valoare de 8.410 lei/salariat.

3.3 Rolul și importanța IMM-urilor în crearea locurilor de muncă

IMM-urile se fac remarcate nu numai datorită ponderei lor mare la nivel global,ci și prin importanța acestora ce o au la furnizarea unor locuri de muncă ducând astfel la bunăstarea comunităților locale dar și regionale.

Evoluția comparativă privind indicii de creștere a numărului mediu al salariaților în IMM sau.

,,Analiza comparativă a indicilor de creștere pentru numărul mediu de salariați în IMM-uri și a numărului de întreprinderi active, pe o secvență de cinci ani consecutivi (2007-2011)- înainte și după instalarea crizei economice- pune în evidență tendințe de variație similare pentru cei doi indicatori, cu diferențe de amplitudine mai pronunțate în cazul numărului de salariați.

Evoluția personalului angajat urmărește îndeaproape pe cea a numărului de firme. Astfel, după trendul pozitiv cunoscut în intervalul 2007-2008 care a atins valorile maxime la ambii indicatori în anul 2008, înrăutățirea condițiilor în mediul economic și regimul fiscal introdus au determinat diminuarea dramatică a personalului angajat, concomitent cu scăderea numărului de IMM-uri.

Rezultatele din 2011, raportate la anul de referință 2008, indică pierderea a 13% din numărul locurilor de muncă în IMM-uri.

Aceasta înseamnă că în decursul a trei ani, sub impactul crizei economice generalizate, mai mult de 372.000 de locuitori de muncă create de IMM-uri au fost desființate.”

Analiza dinamicii numărului de angajați din România în decursul anilor 2008-2013 este evidențiată în figura 3.11.

Figura 3.11 Dinamica numărului de angajați în perioada 2008-2013

Sursa:Baza de statistice pentru Raportul annual al IMM-urilor europene 2013/2014

În anul 2008, numărul angajațiilor a fost unul semnificativ,(2.904.965) dar datorită impactului crizei economice,începând cu anul 2009 și 2010 , au fost desființate numărul locurilor de angajați, urmând apoi ca între anii 2011-2013 să fie posibilă o ușoră creștere a locurilor de muncă, dar cu toate acestea, numărul acestora din 2013 este mai mic față de cel din anul 2008.

În ceea ce privește evoluția forței de muncă pe clase de mărime ale IMM-urilor în 2008 și 2013, sițuația se prezintă în următoarelor procente astlel:

Figura 3.12 Distribuția numărului de salariați în IMM-uri în anul 2008

Sursa:Baza de date statistice pentru Raporul anual al IMM-urilor 2013/2014

Figura 3.13 Distribuția nuărului de salariați în IMM-uri în anul 2013

Sursa: Date de baze statistice pentru Raporul annual al IMM- urilor 20013/2014

Figurile 3.12 și 3.13 prezință distribuția numărului de salariați în cadrul IMM-urilor românești la nivelul anului 2008, respectiv la nivelul anului 2013 de unde se poate observa că microîntreprinderilor dețin o podere mai mare față de celelalte două clase: în anul 2008 deținînd o pondere de 35,37% comparative cu anul 2013 ponderea fiind de 34,37%.

Schimbările ce au avut loc în structura personalului din cadrul IMM-urilor românești în perioada analizată sunt evidențiate în cadrul clasei de mărime mijlocii, aceasta diminuându-și ponderea numărului de angajați de la 35,37% în 2008 la 31,31% în anul 2013. De asemenea de poate observa o bună evoluție a forței de muncă în același interval a clasei de mărime mici, înregistrând o creștere de la 31,23% în 2008 la 34,31% în 2013.

În ceea ce privește analiza distribuției numărului de angajați în principalele domenii de activitate este evidențiată în figura de mai jos.

Figura 3.14 Distribuția IMM- urilor pe sectoare economice

Sursa: Baza de date statistice pentru raportul anual al IMM-urilor europene 2013/2014

Comerțul are cea mai mare pondere în totalul forței de muncă de 28,3% . La mică distanță de acesta se situează IMM-urile din Industria prelucrătoare ce au de o pondere de 28,2% a angajaților iar Construcțiile au o pondere de 12,2% în numărul total de angajați în IMM.

Cele mai mici valori se înregistrează în următoarele domenii: Hoteluri și Restaurante (5,07%) dar și în Activitățile profesionale științifice și tehnice dețin o pondere a numărului de angajați de 6,6%.

În ceea ce privește locul României la aportul locurilor de muncă și a statelor membre UE poate fi evidențiată în figura 3.15 .

Figura 3.15 Aportul IMM-urilor a statelor membre UE la locurile de muncă

Sursa: Baza de date statistice pentru Raportul anual al IMM-urilor europene 2013/2014

În urma Figuri 3.12 se poate constata că România ocupă locul opt la nivelul UE,după numărul angajațiilor,având un aport la forța de muncă de 3% comparativ cu Germania (18,82%), Italia (12,96%), Marea Britanie (10,80%), Franța (10,79%) și Spania (8,59%) acestea reprezintând primele cinci locuri la crearea locurilor de muncă în IMM-uri.