Analiza Riscurilor la Locul de Munca

După estimarea si clasarea riscurilor, la finalizarea analizei este necesara EVALUAREA RISCURILOR, pentru a decide dacă :

NIVELUL DE SECURITATE SI SĂNĂTATE A FOST ATINS

ESTE NECESARA SI SE IMPUNE O REDUCERE A RISCURILOR

DACA O REDUCERE DE RISC DEVINE NECESARĂ, ATUNCI, PRIN EVALUARE, TREBUIE GĂSITE, ALESE SI TRANSPUSE IN PLAN MĂSURILE DE PREVENIRE SI PROTECȚIE NECESARE.

Evaluarea riscurilor pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor consta astfel in:

Alegerea – procedeelor de fabricație

a echipamentelor de muncă

a substanțelor sau preparatelor chimice

Amenajarea sau reamenajarea locurilor de munca si a instalațiilor

Urmare a evaluării riscurilor, masurile / acțiunile de prevenire si protecție, ca si metodele de muncă și producție puse in operă de către angajator, trebuie să garanteze un nivel mai bun de protecție a securității si sănătății lucrătorilor si sa fie integrate in ansamblul activităților organizatiei, la toate nivelurile de organizare.

Evaluarea riscurilor este o activitate complexa si ea debutează cu elaborarea politicii de prevenire a angajatorului, deoarece aceasta este necesară pentru a preciza gradul de integrare a securității si sănătății in structurile unei organizatii și în funcționarea sa

Evaluarea riscurilor trebuie să fie permanentă pentru: a aprecia nivelul și evoluția riscurilor în întreprindere;

a orienta programul de prevenire și, dacă este necesar,

a orienta însăși politica de sănătate și securitate

devine, astfel, o etapa esențială in demersul de integrare a prevenirii acestora in gestiunea întreprinderii, si constituie una din obligațiile de baza ale angajatorilor in materie de securitate si sănătate in munca (Legea 319 / 2006 privind securitatea si sănătatea in munca).

PRINCIPII: Evaluarea riscurilor este un proces de munca ce aparține întreprinderii, in care partenerii sociali au înțeles necesitatea efectuării ei, hotărând prin aceasta sa-si ia in sarcina propria lor securitate si sănătate. In acest sens, evaluarea riscurilor devine o prioritate.

In procesul de evaluare, întreprinderea este autonoma, in sensul ca:

acest proces se desfășoară in baza unor responsabilități si competente interne, chiar daca, pentru dezvoltarea competentelor interne deja existente se apelează la servicii externe;

angajatorul este “stăpân” pe propriile decizii, care sa garanteze tinerea sub control a riscurilor;

se menține o corelație normala a procesului de evaluare cu resursele umane de care dispune întreprinderea, cu procesul tehnologic, cu mijloacele de munca si cu mediul de munca.

Evaluarea riscurilor este un demers colectiv si concertat, deoarece:

Evaluarea riscurilor devine un proces dinamic si continuu, deoarece, in baza ei angajatorul va putea decide alegerea masurilor de prevenire ce fac obiectul planului acțiunilor de prevenire a riscurilor profesionale si de protecție a sănătății si securității lucrătorilor.

Evaluarea nu este un scop in sine

Evaluarea riscurilor nu este un demers efemer

EFECTELE evaluării riscurilor profesionale se regăsesc în:

Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă o analiza corecta si utila – bazată pe un raționament si pe cerințe si nu pe o tehnică complicată.

O abordare utila a evaluării consta in a verifica daca, prin pericolele puse in discuție, măsurile de protecție solicitate sau recomandate, precum si acelea care si-au dovedit eficienta in practica, sunt aplicate conform cu prevederile legale in materie de SSM si, de asemenea, eficiente pentru lucrători si pentru întreprindere.

4. RISCUL REZIDUAL

Procesul iterativ de evaluare a riscurilor profesionale poate fi terminat numai atunci când riscurile au fost reduse de o manieră convenabilă și în momentul în care compararea riscurilor a condus la un rezultat favorabil pentru întreprindere,

Riscul rezidual trebuie adus la un prag acceptabil pentru o întreprindere, având în vedere obligațiile sale legale și propria politică de securitate și sănătate în muncă.

În cazul utilizării unui agent chimic, spre ex. nociv, valoarea limită admisibilă la expunere poate fi admisă, în prima fază, ca un prag acceptabil.

Practica ne demonstrează că în orice sistem socio-tehnic (sistem oameni-mașini) apare întotdeauna un risc rezidual, ca rezultat al imprevizibilității omului.

Dacă nu se fac intervenții de „corecție” pe parcurs, acest tip de risc – riscul rezidual – va crește în măsura în care elementele sistemului ÎMBĂTRANESC, se RUTINEAZĂ.

MASURI DE PREVENIRE SI PROTECtIE

În acțiunea de evaluarea riscurilor, cunoașterea acestora nu constituie o finalitate în sine și transformarea acestei cunoașteri în acțiune, respectiv în modificarea situațiilor de muncă, rămâne câteodată un punct slab în procesul de prevenire.

Reușita trecerii la acțiune presupune:

1. ALEGEREA MĂSURILOR DE PREVENIRE / PROTECȚIE – constituie factorul determinant ce condiționează reușita unui PLAN DE PREVENIRE / PROTECȚIE

A. CRITERIILE CARE STABILESC CALITATEA UNEI MĂSURI DE PREVENIRE / PROTECȚIE sunt :

a) Stabilitatea măsurii: Efectele unei masuri de prevenire pot sa dispară rapid, ca timp.

Ex. Apelarea la consemne este o măsura puțin stabila.

b) Posibilitatea de a integra securitatea: multe masuri de prevenire sunt operații “adăugate” la producție, respectiv ele apar ca neintegrate. In aceasta situație si “mod de gândire” din partea angajatorului si a personalului, riscul de abandon al măsurii devine o realitate.

c) Costul unei masuri de prevenire pentru operator: Trebuie sa analizam daca măsura anvizajată nu antrenează un cost suplimentar pentru operator!

Acest cost se poate materializa prin:

creșterea sarcinii fizice sau nervoase (cost fiziologic);

o anumita jena;

o simpla pierdere de timp;

Un astfel de cost constituie întotdeauna o “incitație“ de a renunța la măsură.

d) A nu deplasa riscul: Anumite masuri de prevenire pot avea efecte indirecte care sa prejudicieze securitatea.

In acest sens, este necesar ca întotdeauna sa se analizeze posibilele repercursiuni ale unei masuri de prevenire – luata local – asupra sistemului in ansamblul sau (post de munca, echipa atelier).

e) Posibilitatea generalizării: Acest criteriu reflecta grija pentru ca o astfel de acțiune de prevenire sa poate fi aplicata la un număr maxim de posturi de munca.

f) Acțiune asupra cauzelor profunde: Accidentul este cel mai adesea rezultatul unei situații de munca care se degradează in timp. In consecință, prevenirea factorilor accidentogeni suprima anumite efecte ale situațiilor periculoase .

g) Termen de aplicare: Trebuie in mod evident sa se acționeze cat mai rapid posibil ca după accident situația sa nu se mai repete. Acest imperativ se materializează prin masuri de prevenire simple, care însa nu trebuie sa dispenseze alte acțiuni mai importante ce vor fi luate pe termen mediu sau lung.

h) Adecvarea măsurilor: Fiecărui „mod de funcționare” sau fiecărei „proceduri de intervenție” li se pot asocia măsuri adecvate de prevenire.

Acest aspect va conduce la evitarea situațiilor in care dificultățile tehnice îi determină pe operatori să recurgă la tehnici și proceduri de intervenție periculoase.

i) Alte criterii: Sunt luate in considerare criterii economice si sociale.

Masurile reținute trebuie sa fie in deplina concordanta cu dispozițiile reglementare in vigoare și cu resursele umane, tehnice, organizaționale și financiare asigurate de către angajator.

B. PRIORITATEA MĂSURILOR DE PREVENIRE / PROTECȚIE

După gradul lor de asigurare a securității si sănătății lucrătorilor, masurile de prevenire / protecție au – in principiu – o anumita prioritate, si anume:

(T) Masuri tehnice : a) Masurile de prevenire intrinseca:

b) Masurile de protecție colectiva

c) Masurile de protecție individuala

(O) Masuri organizatorice: d) Masurile de organizare a muncii

(P) Masuri pentru personal: e) Masurile pentru informarea / formarea personalului.

Aceste informații nu trebuie sa se substituie aplicării corecte a masurilor de prevenire intrinsecă, a masurilor de protecție colectiva sau individuala, precum si a masurilor de prevenire complementara.

Ele sunt masuri de prevenire ce constau in mesaje (teste,cuvinte, semne, semnale, simboluri, diagrame etc.) ce se pot folosi separat sau asociate intre ele, pentru a transmite informațiile dorite / necesare pentru utilizatori.

C. PRINCIPIILE GENERALE DE PREVENIRE

Soluțiile posibile analizate se definesc prin aplicarea judicioasă a principiilor generale de prevenire, respectiv:

EVITAREA RISCURILOR;

EVALUAREA RISCURILOR CARE NU POT FI EVITATE;

COMBATEREA RISCURILOR LA SURSĂ;

ADAPTAREA MUNCII LA OM, ÎN SPECIAL ÎN CEEA CE PRIVEȘTE PROIECTAREA LOCURILOR DE MUNCĂ, ALEGEREA ECHIPAMENTULUI TEHNIC ȘI A METODELOR DE MUNCĂ, PENTRU A EVITA ACTIVITĂȚILE MONOTONE ȘI CELE DESFĂȘURATE ÎNTR-O CADENȚĂ PREDERMINATĂ ȘI A REDUCE EFECTELE LOR ASUPRA SĂNĂTĂȚII;

ADAPTAREA LA PROGRESUL TEHNIC;

ÎNLOCUIREA PERICOLELOR PRIN NONPERICOLE SAU PERICOLE MAI MICI;

DEZVOLTAREA UNEI POLITICI DE PREVENIRE CUPRINZĂTOARE ȘI COERENTE, CARE SĂ CUPRINDĂ TEHNOLOGIILE, ORGANIZAREA MUNCII ȘI A CONDIȚIILOR DE MUNCĂ, RELAȚIILE SOCIALE ȘI INFLUENȚA FACTORILOR DE MEDIU;

PRIORITATEA MĂSURILOR DE PROTECȚIE COLECTIVĂ FAȚĂ DE MĂSURILE DE PROTECȚIE INDIVIDUALĂ;

PREVEDEREA DE INSTRUCȚIUNI CORESPUNZĂTOARE PENTRU ANGAJAȚI;

TECTIA

INTEGRATA

Măsura aleasă pentru prevenire și considerată ca cea mai eficace, este acea măsură care permite eliminarea riscului mai curând decât reducerea sa.

2. CINE PROPUNE, DECIDE SI IMPLEMENTEAZA MASURILE DE PREVENIRE SI PROTECTIE?

CEI CARE PROIECTEAZA / CONCEP, prin:

Masuri de prevenire intrinsecă

Masuri de prevenire complementare – protectori

Informații pentru utilizare

UTILIZATORUL, prin:

Organizare metode sigure de munca

supraveghere tehnica corespunzătoare

utilizarea “permiselor de lucru” pentru situațiile de munca cu riscuri ridicate

Furnizarea si folosirea unor mijloace de protecție suplimentara

Folosirea de EIP

Formare personal: Informare, formare, control și verificare, selecție, orientare….

ANGAJATORUL decide implementarea masurilor de prevenire / protectie si verificarea eficientei lor.

I. MASURI MATERIALE DE PREVENIRE

DISPOZITII CE VIZEAZA LOCURILE DE MUNCA

DISPOZIITII CE VIZEAZA ECHIPAMENTELE DE MUNCA UTILIZATE

DISPOZITII CE VIZEAZA PRODUSELE CHIMICE

1. DISPOZIȚII CE VIZEAZA LOCURILE DE MUNCA

(HG.1091/06.08.2006 din M.O. 739/30.08.2006)

“Sunt considerate ca locuri de munca, acelea ce sunt destinate sa cuprindă posturi de lucru situate in clădirile întreprinderilor si/sau unităților, inclusiv in alte locuri din ariile întreprinderilor si/sau unităților, la care lucrătorii au acces in timpul desfășurării activităților prescrise” (art. 4).

DISPOZITIILE VIZEAZA:

ACCESUL LA LOCURILE DE MUNCA,

CIRCULATIA,

SEMNALIZAREA,

AMBIANTA (zgomot, aerație, iluminat),

INSTALATIILE SANITARE,

PREVENIREA INCENDIILOR,

REGULILE DE EVACUARE, ETC.

2. DISPOZII CE VIZEAZA ECHIPAMENTELE DE MUNCA UTILIZATE
(Lg. 319/2006, HG.1146/2006 – MO 815/03.10.2006)

“Angajatorii sunt obligați sa adopte încă din faza de cercetare, proiectare si execuție a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricație, soluții conforme cu prevederile legale in vigoare privind securitatea si sănătatea in munca, prin a căror aplicare sunt eliminate/diminuate, riscurile de accidentare si/sau îmbolnăvire a lucrătorilor” (art. 13, alin. a)

Angajatorii sunt obligați “să asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor” (art. 13, alin. g)

Cerințele minime de securitate si sănătate privind utilizarea echipamentelor de munca fixează condițiile de alegere ale acestora, de punere in conformitate, de utilizare, de întreținere si de verificare a mașinilor si aparatelor.

De asemenea, legislația stabilește obligațiile angajatorului in privința:

informării,

instruirii,

consultării lucrătorilor

însărcinați cu utilizarea, repararea, întreținerea, verificarea echipamentelor de munca.

3. DISPOZITII CE VIZEAZA PRODUSELE CHIMICE
( HG.1218/2006, M.O. 845/2006

Prevenirea riscurilor chimice este fondata pe:

limitarea utilizării produselor periculoase

punerea in aplicare a masurilor de prevenire colective

limitarea numărului lucrătorilor expuși

urmărirea medicala organizata a lucrătorilor expuși

Angajatorul este obligat:

sa pună in aplicare / funcțiune mijloacele eficace de aspirație a vaporilor, gazelor, prafurilor etc. si sa urmărească întreținerea si verificarea stării lor de funcționare.

sa instituie un control al valorii limita de expunere prevăzuta de reglementările in vigoare.

sa stabilească, pentru fiecare post de munca expus la risc, o NOTA prin care informează lucrătorii despre riscurile la care pot fi expuși si despre dispozițiile stabilite pentru a le evita (inclusiv semnalizarea de siguranță)

sa asigure supravegherea adecvata a stării de sănătate a lucrătorilor, in aceste cazuri.

II. MASURI DE PREVENIRE PENTRU PERSONAL

Se pot cumula sub aceasta rubrica dispozitiile privind ansamblul personalului lucrator dar si masurile specifice anumitor categorii de lucrători

1. Masuri aplicabile tuturor salariaților:

Dreptul la informare:

Angajatorul are obligația de a organiza informarea lucrătorilor asupra riscurilor si masurilor de prevenire luate.

Modalitatea de aplicare a acestor obligații trebuie sa tina cont de specificul si talia întreprinderii si de riscurile constatate.

Dispozițiile reglementare prevăd si precizează conținutul informațiilor privind :

utilizarea echipamentelor de muncă (HG 1146/2006),

instrucțiuni privind produsele manipulate si manipularea manuala (HG 1218/2006, HG1048/2006, HG 1051/2006)

Dreptul la formare:

In completarea formarii de securitate si sănătate in munca pentru lucrători, la angajare si/sau la schimbarea postului de munca sau a tehnicilor de lucru, formare ce trebuie repetata periodic (Lg.319/2006, sectiunea 5, 6,7, normele de aplicare a legii 319/2006), angajatorul trebuie sa asigure o formare specifica la postul de munca.

Obligațiile fiecărui lucrător de a-si lua in sarcina propria sănătate si securitate.

In cadrul instrucțiunilor date de către angajator prin regulamentul de ordine interioara, prin fisa postului sau/si chiar prin contractul de munca, fiecare lucrător trebuie sa-si ia in grija, in funcție de formare si capacitate / competenta, propria sa sănătate si securitate, precum si a celorlalte persoane cu care este in legătura de lucru.

Instrucțiunile date de către angajator trebuie sa precizeze, in special in cazul in care natura riscurilor le justifica, condițiile de utilizare a echipamentelor individuale de protecție, a substanțelor periculoase.
Aceste condiții trebuie adaptate la natura sarcinilor ce trebuie îndeplinite.
Obligațiile lucrătorului nu afectează principiul responsabilității angajatorului

Supravegherea medicala a lucrătorilor

Toți lucrătorii trebuie sa facă obiectul unui examen medical la angajare (care sa asigure ca, medical, ei sunt apți pentru postul de munca respectiv)

Acest examen trebuie refăcut periodic in funcție de condițiile de munca si natura muncii prestate.

Anumite posturi sunt supuse unor supravegheri medicale speciale .

Obligația de a asigura funcționarea si finanțarea supravegherii medicale revine angajatorului.

2. Masuri specifice pentru unele categorii de salariați

Lucrători tineri ( masuri particulare, masuri de adaptare la postul de munca)

Lucrători temporari (formare speciala de securitate si sănătate in munca, munci interzise)

Lucrători expuși la riscuri specifice, pentru care regulamentul prevede o urmărire medicala speciala, controale biologice periodice, formari specifice

III. MĂSURI DE PREVENIRE PRIN ORGANIZAREA MUNCII

Angajatorul are obligația ca, in completarea masurilor tehnice stabilite, sa integreze prevenirea in organizarea muncii, prin:

organizarea muncii pentru echipele ce lucrează succesiv

limitarea numărului de lucrători expuși la produse chimice periculoase

organizarea activităților de mentenanța, pentru a evita riscurile dorso-lombare

IV. MASURI DECISE DE AUTORITATILE COMPETENTE IN MATERIE DE SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA

(Ex. Procesele verbale de inspectie) .

FISE: TABLOU DE BORD CU
MASURILE DE PREVENIRE / PROTECTIE ALESE

Unitatea: ……………………………..

Sarcina de muncă …………………..