Analiza Riscului Economic Financiar Si de Faliment (s.c. Xyz S.r.l.)

CAPITOLUL1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE CRISEM S.R.L.

Organizarea S.C CRISEM S.R.L.

S.C. CRISEM SRL este o societate cu răspundere limitată care a fost constituită în anul 1995 și are ca obiect principal de activitate producția de confecții îmbrăcăminte.

Având în vedere criteriile de clasificare a întreprinderilor după mărimea lor, S.C CRISEM SRL este o întreprindere mică având un număr de 46 angajați.

Întreaga activitate este condusă de un administrator care are și funcția de director executiv, având în subordine următoarele compartimente:

compartimentul de aprovizionare și desfacere;

compartimentul (atelierul) de producție;

compartimentul financiar contabil.

În ceea ce privește compartimentul financiar contabil , acesta are atribuții restrânse ținând cont de faptul că evidența contabilă este organizată și condusă de către cabinetul unui contabil autorizat.

Astfel la societate se întocmesc următoarele documente contabile:

pentru imobilizări corporale :

procese- verbale de recepție și procese verbale de punere în funcțiune

registrul numerelor de inventar

fișa mijlocului fix.

pentru bunuri de natura stocurilor:

note de recepție și constatare de diferențe

bonuri de consum și bonuri de predare- transfer, restituire

fișe de magazie

fișe de evidență a obiectelor de inventar în folosința

listele de inventariere

pentru evidența numerarului din casa se întocmește zilnic registrul de casă

evidența analitică a furnizorilor, clienților, debitorilor, creditorilor.

Evidența analitică a obligațiilor fiscale (impozitul pe profit, TVA de plată, impozitul pe salarii, CAS, pensia suplimentară ,contribuția societății și a salariaților la asigurările de sănătate și la fondul de șomaj, )

La sfârșitul lunii, toate aceste documente sunt predate contabilului autorizat, care conduce evidența financiară, executând următoarele:

jurnalul cumpărărilor;

jurnalul vânzărilor;

jurnalele încasărilor și plăților prin caserie și prin conturile bancare;

statele de salarii;

registrul jurnal general (notele contabile);

cartea mare (fișele conturilor);

balanța de verificare;

– formularele de raportare lunară (declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat, decontul privind TVA, declarație privind obligațiile față de bugetul asigurărilor sociale de stat, declarație privind obligațiile față de bugetul asigurărilor de sănătate ) ;

bilanțul contabil.

Organigrama S.C. CRISEM S.R.L. este următoarea :

Contabilitatea este organizată în conformitate cu prevederile Legii Contabilității nr. 82/1991 și a Regulamentului de aplicare a acesteia.

Indicatorii financiari

În economia contemporană, gestiunea financiară reprezintă o componentă de primă dimensiune în activitatea oricărei întreprinderi. Aceasta nu este o situație întâmplătoare, ci se află în legătură directă cu impactul deosebit pe care gestiunea financiară îl are asupra fundamentării deciziilor tactice și strategice ale firmei/întreprinderii. Acest impact este determinat nu doar pentru performanțele momentane, ci pentru garanția perspectivelor firmei, în condițiile mișcării sale într-un mediu concurențial complex și tensionat.

Sfera deciziilor elaborate în cadrul managementului firmei este relativ extinsă, iar natura acestor decizii este foarte variată. Ținta fundamentală a acestora este, însă, aceeași, vizând alegerea acelui mod de a acționa astfel încât să se atingă scopul propus – maximizarea valorii întreprinderii.

Finalitatea activității la nivelul oricărei firme, se exprimă cu ajutorul indicatorilor economico-financiari, care reprezintă instrumentul operațional fundamental al analizei. Pentru evaluarea stării și a evoluției unei firme, se utilizează o mulțime de indicatori, care sunt la rândul lor comparați, descompuși, grupați, în concordanță cu scopul analizei.

Indicatorii financiari furnizează informații utile analizei financiare pentru formularea unor judecăți privind evoluția performanței economice și financiare, a structurii întreprinderii/firmei.

Societatea comercială CRISEM S.R.L, luând în considerare aspectele prezentate mai sus, își efectuează analiza financiară pe baza următorilor indicatori financiari:

lichiditate globală și parțială – reflectă măsura posibilității ca elementele patrimoniale curente să fie transformate într-un termen scurt în lichidități, în vederea satisfacerii obligațiilor de plată exigibile;

rata profitului net, exprimă nivelul profitului net obținut realizat de agentul economic la 100 u.m. cifră de afaceri;

rata rentabilității financiare exprimă capacitatea capitalurilor proprii ale agentului economic de a produce profit;

productivitatea muncii, reflectă măsura participării fiecărui salariat la realizarea cifrei de afaceri;

perioada de recuperare a creanțelor, indică durata medie a intervalului de timp în care agentul economic își încasează/recuperează creanțele pe care le are asupra terților (debitori și beneficiari);

perioada de rambursare a datoriilor, relevă durata medie a intervalului de timp în care firma își onorează obligațiile pe care le are față de terți;

rotația stocurilor, exprimă numărul de rotații efectuate de stocuri într-o anumită perioadă de gestiune, în condițiile realizării unei anumite cifre de afaceri.

Din bilanțurile contabile ale S.C. CRISEM S.R.L din anii 1999, 2000 și 2001 rezultă următoarele valori ale elementelor implicate în calcularea acestor indicatori:

Tabel 1.2.1

În urma efectuării calculelor, au rezultat următoarelor valori ale principalilor indicatori ai firmei analizate:

Tabel 1.2.2

Din analiza indicatorilor calculați pentru S.C CRISEM S.R.L. reies următoarele:

lichiditatea globală înregistrează o creștere continuă în perioada analizată, dar nu se situează între limitele considerate favorabil (2 – 2,5);

rata profitului net indică o situație bună a firmei, ea crescând în fiecare an din perioada analizată;

rata rentabilității exercițiului este fluctuantă, crește în anul 2000 față de 1999, dar scade în 2001;

perioada de recuperare a creanțelor este scăzută (sub 90 de zile ), influențând pozitiv capacitatea de plată.

Analiza mediului concurențial

Pentru înțelegerea mediului extern și a efectelor sale asupra organizațiilor, se va apela la conceptele abordate de teoria sistemică. Firmele vor fi considerate sisteme deschise, în legătură directă cu mediul extern, cu care schimbă resurse prin care prin care devin dependente de acesta. În acest mod, organizațiile apelează la intrări de resurse (materii prime și materiale, resurse financiare, resurse umane, energie, informații) din mediul extern, pe care le transformă în produse sau servicii, pe care apoi le transmit înapoi ca ieșiri, mediului extern .

Mediul extern are atât elemente cu acțiune directă, cât și cu acțiune indirectă . Persoanele juridice și fizice cu interese directe asupra organizației (“stakeholderi”) influențează în mod direct organizația, fiind de asemenea elemente ale acțiunii directe ale mediului extern. Unii dintre “stakeholderi”, cum sunt angajații și acționarii, sunt considerați “stakeholderi interni”, în timp ce alții, cum sunt clienții sau competitorii, sunt considerați “stakeholderi externi” .

Elementele cu acțiune indirectă, cum sunt factorii tehnologici, factorii economici, factorii politici și sociali, afectează climatul în care organizația operează și au potențialul de a deveni elemente de acțiune directă .

Impactul practic al unui element asupra organizației, determină dacă acesta este un “stakeholder” și în acest mod , parte a acțiunii directe a mediului extern asupra organizației . Același element poate avea relații diferite cu diferite organizații. De exemplu, sindicatele pot avea doar un impact minor, indirect asupra unei industrii puternic sindicalizate, așa cum este industria constructoare de mașini. Sindicatele pot astfel să fie stakeholderi pentru unele organizații, însă nu și pentru altele .

Elementele mediului extern cu acțiune directă și indirectă asupra organizațiilor sunt prezentate în figura de mai jos .

Acțiunea directă a mediului extern este realizată prin “stakeholderi”, indivizi sau grupuri de persoane, care sunt afectați în mod direct de activitățile desfășurate de organizație odată cu urmărirea realizării obiectivelor stabilite .

“Stakeholderii” se împart în două categorii :

“Stakeholderi externi” include sindicatele, furnizorii, beneficiarii, competitorii, băncile, grupurile cu interese speciale și agențiile guvernamentale .

“Stakeholderi interni” includ acționarii, personalul de execuție și managerii organizației .

Analiza mediului extern presupune un studiu al principalelor tendințe ale acestuia în scopul stabilirii oportunităților și a pericolelor externe . Din punct de vedere economic, analiza mediului extern firmei presupune cunoașterea nevoilor consumatorilor , a tendinței cererii clienților , precum și a concurenței .

Cunoașterea mediului concurențial necesită investigarea următoarelor probleme :

cota-părți de piață ;

poziția concurențială;

structura concurenței;

contextul concurențial;

avantajul concurențial național și internațional.

Evaluarea poziției concurențiale a firmei în funcție de partea sa de piață, se face cu ajutorul indicatorilor :

Cota-parte de piață absolută a unei firme reprezintă segmentul din cererea totală satisfăcută de aceasta pe piața analizată ;

Cota parte de piață relativă este o expresie a comparației directe a forțelor a două firme, reprezentată prin raportul dintre vânzările firmei analizate și ale principalului său concurent;

Cota parte de piață specifică (servită) reprezintă raportul dintre vânzările firmei pe un anumit segment de piață și vânzările totale pe segmentul respectiv .

Analiza cotei-părți de piață necesită și unele informații adiționale privind activitatea globală a firmei, tipul de clientelă și repartiția cifrei de afaceri după acest criteriu, principalii concurenți și poziția pe piață a produselor concurente .

Evoluția cotei-părți de piață absolută este atât rezultatul dinamismului activității firmei, cât si al satisfacției clienților și se exprimă prin doi indicatori economici: rata de fidelitate și rata de atracție.

Rata de fidelitate reprezintă procentul de consumatori care au cumpărat un anume produs în trecut de la firmă și care continuă să-l cumpere și în perioada actuală.

Rata de atracție corespunde proporției de cumpărători care în perioadele precedente au cumpărat produse de la firme concurente și care le cumpără în prezent de la firmă.

Rata de fidelitate și de atracție permit măsurarea părții de piață, a dinamismului concurențial al firmei și evoluția cifrei de afaceri.

Tabel 1.3.1

Rfidx,i =

Rfid1999/2000 = = 26,76%

Rfid2000/2001 = = 26,63%

Rfid1999/2001 = = 16,47%

Ratrx,i =

Ratr1999/2000 = = 34,51%

Ratr2000/2001 = = 32,53%

Ratr1999/2001 = = 21,23%

Tabel 1.3.2

Evoluția ratei fidelității se datorează faptului că SC CRISEM S.R.L. este o firmă mică în raport cu celelalte firme care compun piața sectorului de confecții. Deși, din punct de vedere al CA evoluția este crescătoare, din punct de vedere economic populația județului a devenit din ce în ce mai săracă, iar puterea de cumpărare a crescut foarte puțin.

Pabsi =

Pabs1999 = = 0.0242

Pabs2000 = = 0,0129

Pabs2001 = = 0,0087

Pabs[t]i = Rfidi · Pabs[t-1]i + Ratri · (1-Pabs[t-1]i

Pabs[2000]i = 0,266 · 0,0242 + 0,325 · (1-0,0242) =

=0,0064372 + 0,325 · 0,9758 =

=0,00644 +0,3171 =0,32357

Pabs[2000]i = 32,35%

Pabs[2001]i = 0,165 · 0,0129 + 0,212 (1 – 0,0129 ) =

= 0,0021285 + 0,212 · 0,9871 =

= 0,0021285 + 0,2092 =0,21132

Pabs[2001]i = 21,13%

Pabs[1999]i = 0,268 · 0,0302 +0,345 · ( 1 – 0,0302 ) =

= 0,0080936 + 0,345 · 0,9698 =

= 0,0080936 + 0,2909 = 0,29903

Pabs[1999]i = 29,90%

Tabel 1.3.3

Cota de piață absolută ocupată de SC CRISEM S.R.L. este în creștere datorită divetă de SC CRISEM S.R.L. este în creștere datorită diversificării produselor, evoluției prețurilor de vânzare în conformitate cu cerințele și posibilitățile populației din județul Caraș – Severin.

CAPITOLUL 2 ANALIZA SITUATIEI FINANCIAR- PATRIMONIALE

2.1.Analiza structurii patrimoniale

Încă din secolul al XIX – lea bancherii comerciali și specialiștii în comercializarea creditelor realizau o structură financiară în scopul comparării beneficiarilor lor. Un raport principal era cel dintre mărimea surselor proprii față de resursele împrumutate. Alături de acest raport se folosește tot mai mult raportul dintre totalul pasivelor și valoarea netă contabilă a capitalului propriu, adică volumul surselor atrase de la diverși creditori pe riscul întreprinderii și sumele investite permanent în întreprinderea respectivă de către proprietarii săi.

Una din concepțiile bilanțului este cea patrimonială potrivit căreia bilanțul este un inventar al averii firmei. Literatura de specialitate dă mai multe interpretări patrimoniului, dar în esență se referă la „ansamblul drepturilor și obligațiilor – ca substanță economică – ale unei societăți comerciale, precum și ale oricărui subiect de drept privat.” Având un activ și un pasiv, patrimoniul este supus tuturor operațiunilor la care participă subiectul căruia îi aparține, îndeplinindu-și obligațiile și exercitându-și drepturile.

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv dinamica acestuia precum și a raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale și a schimbărilor intervenite în situația mijloacelor și a surselor determinate de activitatea desfășurată în cursul exercițiului.

O imagine privind situația financiară a întreprinderii nu este posibilă fără utilizarea unui ansamblu de indicatori și rapoarte de natură economico-financiară.

Calitatea neconvergentă a activelor și a structurii capitalului face necesară utilizarea unui evantai larg de indicatori care stau la baza rapoartelor.

Rapoartele sunt necesare nu numai pentru comparații cu alte întreprinderi ci și pentru gestiunea internă a firmei, pentru orientarea sa atât pe termen scurt cât și pe termen lung.

Rapoartele constituie informații utile acționarilor, pieții financiare, bancare, monetare. Ele exprimă tendințele în evoluția firmei, exprimă starea „sănătății” economico-financiare a firmei, a capacității sale de autofinanțare, a menținerii și dezvoltării sale. Pe baza rapoartelor se creează o imagine asupra poziției sale pe piață, a poziției sale față de furnizorii săi, față de creditorii și acționarii săi.

Rapoartele permit dezvoltarea unor analize pe nivelele managementului financiar însoțite de elaborarea și adoptarea deciziilor cu implicații economico-financiare privind menținerea, întreținerea și dezvoltarea întreprinderii, de conservare a structurii financiare.

Din bilanțurile anilor 1999, 2000 și 2001 ale firmei rezultă următoarele date:

Tabel 2.1.1

– mii lei –

se obțin următoarele rate de structură a activelor:

Tabel 2.1.2

Rata activelor imobilizate – rAI – reprezintă ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent în totalul patrimoniului și măsoară gradul de investire a capitalului în unitate.

În perioada 1999-2001 ponderea imobilizărilor fixe a scăzut în totalul activelor, ca urmare s-a modificat valoarea activului total într-o proporție mai mare decât valoarea imobilizărilor fixe, această rată reducându-se de la 85,18% în 1999 la 54,99% în 2000 și la 47,01% în 2001.

Capacitatea de a rezista în cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnicilor sau a cerințelor pieții a crescut de la un an la altul pentru firma analizată. Acest lucru este evidențiat de scăderea în perioada analizată a activelor corporale, ceea ce se observă în valorile înregistrate de rata activelor corporale – rIC:

rIC 1999 = 85,13%

rIC 2000 = 54,99%

rIC 2001 = 47,01%

Legăturile SC CRISEM S.R.L. și relațiile financiare stabilite cu alte unități este destul de redusă în anul 1999 – rIF = 0,05% – și inexistentă în următorii 2 ani.

Rata activelor circulante – rAC – se află în continuă creștere de la un an la altul:

rAC 1999 = 14,81%

rAC 2000 = 45%

rAC 2001 = 52,88%

Aceasta dovedește creșterea ponderii activelor circulante în totalul activelor, ca urmare a majorării acestora într-o proporție mari mare decât cea a activului total.

Și rata disponibilităților – rDP – se află în creștere ușoară:

rDP 1999 = 1,37%

rDP 2000 = 2,6%

rDP 2001 = 2,61%

ceea ce demonstrează o creștere a disponibilităților bănești ale regiei în patrimoniul total, reflectând o situație favorabilă în termeni de echilibru financiar.

În pasivul bilanțurilor din anii 1999, 2000 și 2001 SC CRISEM S.R.L. înregistrează următoarele valori:

Tabel 2.1.3

mii lei –

În urma calculelor, ratele de structură ale pasivului sunt cele din tabelul următor:

Tabel 2.1.4

Rata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale este în creștere din 1999 până în 2001, ceea ce indică o folosire mai eficientă a acestora în decursul unui exercițiu. Rata de rotație a creanțelor comerciale are o evoluție fluctuantă, dar mai mică decât rotația stocurilor de materiale, ceea ce oferă siguranță în desfășurarea activității. Și rata de rotație a activelor totale este în creștere, indicând o activitate intensă a firmei.

Ratele de rotație ale activelor și pasivelor firmei analizate, în cei trei ani de analiză, – în urma calculelor efectuate – au următoarele valori:

Tabel 2.1.5

Din calculele efectuate se constată că toate ratele respectă condițiile pentru ca SC CRISEM S.R.L. să se afle în echilibru financiar.

2.2. Analiza fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment

Fondul de rulment reprezintă o resursă permanentă de finanțare a activelor circulante, care se degajă ca un excedent al capitalului permanent față de imobilizările în active corporale, necorporale sau / și financiare- ca investiții de termen lung sau alocări permanente de capital ale societății comerciale.

Acestea nu reprezintă un post distinct evidențiat în pasivul bilanțului contabil, ci este o mărime rezultată ca diferență între capitalurile permanente și imobilizările permanente sau între activele circulante și datoriile pe termen scurt.

Gestionarea fondului de rulment presupune luarea în considerare a necesarului de fond de rulment , iar prin diferența dintre cele două mărimi se obține trezoreria netă.

Fondul de rulment propriu (FRP) se calculează ca diferență dintre Cpr și AI.

FRP1999 = 619.614 – 639.569 = -19.955

FRP2000 = 808.520 – 644.917 = 163.603

FRP2001 = 942.004 – 644.532 = 297.472

Fondul de rulment net (FRN) se calculează ca diferență între capitalul permanent (CP) și activele imobilizate sau ca diferență dintre activele circulante (AC) și datoriile pe termen scurt (DTS).

FRN = CP – AI = AC – DTS

FRN1999 = 111.257 – 131.212 = – 19.955

FRN2000 = 527.665 – 364.062 = 163.603

FRN2001 = 726.719 – 429.247 = 297.472

Fondul de rulment net reprezintă un indicator economic important în analiza echilibrului financiar al firmei.

Analiza fondului de rulment net se realizează în general prin metoda ratelor, cu ajutorul următorilor indicatori:

Rata fondului de rulment net ( rFR).

Se calculează prin raportul dintre fondul de rulment net și cifra de afaceri și se exprimă în zile pe an, indicând “marja de securitate a firmei”. Valoarea duratei de rotație a fondului de rulment net în condiții de echilibru financiar trebuie să fie între 30 și 90 de zile pe an.

rFR =

rFR1999 = = – 7,85 zile/an

rFR2000 = = 36,43 zile/ an

rFR2001 = = 62,99 zile/ an

Rata finanțărilor activelor circulante din fondul de rulment (rfAC) se calculează prin raportul între fondul de rulment net și activele circulante.

rfAC =

rfAC1999 = = – 17,94%

rfAC2000 = = 31,01%

rfAC2001 = = 40,93%

În cadrul firmelor mărimea fondului de rulment trebuie să fie optimă, în sensul că nivelul acestuia variază în general între circa 20% și 45% din activele circulante, în funcție de sectorul de activitate și specificul activităților desfășurate de fiecare firmă.

Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment (rfNFR) din fondul de rulment se calculează ca raport între fondul de rulment net și necesarul de fond de rulment.

rfNFR =

rfNFR1999 = = 65,98%

rfNFR2000 = = 123,34%

rfNFR2001 = = 183,81%

Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment asigură o imagine a derulării ciclului de exploatare. În cazul în care rf NFR > 100%, se consideră că fondul de rulment a finanțat integral necesarul de fond de rulment și o parte din trezoreria netă.

Necesarul de fond de rulment (NFR) se determină doar pe baza părții de jos a bilanțului, folosindu-se relația

NFR = (AC – DB) – (DTS – CBTS)

unde:

AC = active circulante;

DB = disponibilități bănești;

DTS = datorii pe termen scurt;

CBTS = credite bancare pe termen scurt.

NFR 1999 = ( 111.257 – 10.287) – ( 131.212 – 0) = 100.970 – 131.212 = – 30.242

NFR 2000 = ( 527.665 – 30.960) – ( 364.062 – 0) = 496.705 – 364.062 = 132.643

NFR 2001 = ( 726.719 – 135.637) – ( 429.247 – 0) = 591.082 – 429.247 =161.835

Analiza necesarului de fond de rulment se realizează în general prin metoda ratelor. Ratele cel mai des utilizate sunt următoarele:

Rata necesarului de fond de rulment ( rNFR) se calculează ca raport între necesarul de fond de rulment și cifra de afaceri și se exprimă în zile pe an sau în procente conform relațiilor:

rNFR(zile/ an) = ; rNFR% =

rNFR1999 = = -11,89 zile/ an rNFR1999 = = -3,30%

rNFR2000 = = 29,54 zile/ an rNFR2000 = = 8,20%

rNFR2001 = = 34,27 zile/ an rNFR2001 = = 9,52%

După cum se observă, în primul an – 1999 – această rată nu se află în limitele cerute, dar în anii următori situația se redresează, iar rata necesarului de fond de rulment crește, încadrându-se în limitele cerute

Raportul uzual dintre necesarul de fond de rulment și cifra de afaceri se situează în general între 10% și 15 %.

Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment din fondul de rulment ( rf NFR) și semnificația sa pentru firmă a fost deja amintită:

rfNFR =

Rata de finanțare a necesarului de fond de rulment prin trezorerie (rT) este raportul dintre trezorerie și necesarul de fond de rulment :

rT =

Trezoreria este punctul final al bilanțului funcțional, care reflectă lichiditățile efective precum și alte resurse care nu sunt imediat lichide, rămase după acoperirea nevoilor de investiții și de exploatare.

Trezoreria netă se calculează prin folosirea relațiilor :

T = FRN – NFR

T1999 = -19.955 + 30.242 = 10.287

T2000 = 163.603 – 161.835 = 30.960

T2001 = 297.472 –161.835 = 135.637

rT1999 = = -34,02%

rT2000 = = 23,34%

rT2001 = = 83,81%

Tabel 2.2.1

Trezoreia având valori pozitive înseamnă că fondul de rulment net acoperă necesarul de fond de rulment în toată perioada analizată.

Fondul de rulment este mai mare decât nevoia de fond de rulment deci se consideră că situația financiară a S.C.CRISEM S.R.L. este bună.

Corelarea dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezorerie creează premisele realizării unui echilibru financiar și diminuarea riscului de faliment.

2.3. Analiza lichidității și a solvabilității

Problematica lichidității și solvabilității firmei este suficient de complexă, fiind tratată diferit în literatura de specialitate.

Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, aceasta putând fi și un criteriu de grupare a posturilor în bilanț. Este un raport între elementele de activ, în sensul că se poate stabili cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilități bănești și cât pot să devină lichide imediat (de ex., creanțele, stocurile de produse finite etc.).

Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente. Aici intervine comparația dintre elementele de activ și pasiv, respectiv disponibilități și obligații.

Aprecierea lichidității se poate realiza cu ajutorul următorilor indicatori:

lichiditatea patrimonială – Lp – arată gradul în care datoriile pe termen scurt pot fi acoperite din activele circulante; pentru a reflecta un grad de siguranță corespunzător, valoarea lichidității patrimoniale trebuie să se situeze în intervalul .

Lp =

Lp 1999 = situația este riscantă pentru societate, în sensul că S.C CRISEM S.R.L. ar întâmpina greutăți în situația în care ar trebui să achite datoriile pe termen scurt.

Lp 2000 =

Lp 2001 =

În anii următori, societatea s-a redresat astfel încât valoarea activelor circulante a crescut într-o proporție mai mare decât valoarea datoriilor pe termen scurt, aceasta conducând la un grad de siguranță mai mare .

lichiditate rapidă – LR – se calculează prin deducerea din activele circulante a valorii stocurilor care au un grad mai mare de imobilitate; valoarea optimă se consideră a fi cuprinsă în intervalul :

0,49

1,39

1,57

În anul 1999 se observă că S.C.CRISEM S.R.L. are o lichiditate rapidă sub limitele acceptate, aceasta datorându-se faptului că valoarea stocurilor a fost mai mare. În anul următor, stocurile scad și lichiditatea rapidă a societății crește, dar datorită achitării în mai mare măsură a datoriilor pe termen scurt valoarea lichidității este peste limita superioară a intervalului acceptat. Același lucru se întâmplă și în anul 2001, când lichiditatea rapidă are valoarea de 1,57.

lichiditatea foarte rapidă – LFR – o situație optimă din punct de vedere al lichidității este când această rată este cuprinsă în intervalul :

0.08

0,09

0,32

Din punct de vedere al lichidității foarte rapide S.C. CRISEM S.R.L se află în intervalul optim pentru a avea o situație bună și aceasta datorită disponibilităților de care dispune.

Indicatorii cu ajutorul cărora se analizează solvabilitatea firmei sunt următorii:

solvabilitatea patrimonială – SP – este capacitatea firmei de a acoperi din capitalul social datoriile pe termen mediu și lung:

unde: DTL – datorii bancare pe termen mediu și lung.

Dar, S.C.CRISEM S.R.L. nu are datorii bancare pe termen mediu și lung, ea achitându-și din timp datoriile și, de regulă, neangajând asemenea credite. Drept urmare, solvabilitatea patrimonială este de 100% în perioada analizată.

solvabilitatea parțială – Sp – exprimă capacitatea firmei de a-și onora obligațiile pe termen scurt din creanțe, plasamente și disponibilități. Ea oferă indicii creditorilor pe termen mediu și lung privind probabilitatea de recuperare a creanțelor în cazul falimentului și a lichidării firmei. În condiții normale, solvabilitatea parțială este cuprinsă în intervalul :

0,39

1,03

0,8

Pentru perioada analizată, solvabilitatea parțială a S.C CRISEM S.R.L. se situează aproape de limitele care conferă o siguranță activității desfășurate de ea.

solvabilitate globală – SG – se calculează ca raport între activele circulante (AC), mijloacele fixe (F) și datoriile totale (Datorii Totale), valoarea normală pentru aceasta fiind mai mare decât 1:

5,72

3,22

3,19

S.C. CRISEM S.R.L. are un nivel de solvabilitate globală ridicat în fiecare din anii analizați.

2.4. Analiza echilibrului financiar

Realizarea consecventă a obiectivului major al unei întreprinderi – maximizarea valorii sale patrimoniale (creșterea patrimoniului net, a averii acționarilor) – poate avea loc numai în condițiile unei activități profitabile și de menținere a echilibrului financiar.

Echilibrul financiar, într-o formă simplificată, este definit de egalitatea dintre venituri și cheltuieli.

Într-o determinare financiară, însă, echilibrul financiar exprimă egalitatea dintre sursele financiare și mijloacele economice necesare desfășurării activității de exploatare și comercializare pe termen lung.

Analiza financiară evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar, având ca obiective:

echilibrul financiar pe termen lung, când se compară capitalul permanent cu activele imobilizate (fond de rulment);

echilibrul curent, când se compară activele circulante cu obligațiile pe termen scurt (nevoia de fond de rulment);

echilibrul pe termen scurt, când se compară fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment (trezoreria).

Echilibrul financiar al firmei reprezintă un complex de corelații stabilite între diferitele fluxuri financiare.

Se poate afirma că echilibrul financiar se realizează atunci când firma are un fond de rulment suficient pentru a asigura atât nevoia de fond de rulment cât și un sold de trezorerie pozitiv.

Între activele circulante (AC) – ca lichidități potențiale, obținute prin stocuri, încasarea creanțelor și disponibilități – și exigibilitatea potențială pot apare situațiile următoare:

AC = DTS => FRN = 0 – echilibru financiar fragil;

AC > DTS => FRN > 0 – excedent de lichidități pe termen scurt, comparativ cu exigibilitatea potențială pe termen scurt

AC < DTS = > FRN < 0 – firma are probleme cu realizarea echilibrului financiar.

În cazul S.C.CRISEM S.R.L., situația echilibrului financiar pentru cei trei ani de analiză este următoarea:

Tabel 2.4.1

– mii lei-

în anul 1999, AC < DTS cu 19.955 mii lei, deci regia s-a aflat într-o situație de echilibru financiar fragil;

în anii 2000 și 2001 situația financiară a firmei se redresează, S.C.CRISEM S.R.L. atingând și menținând o stare de echilibru financiar:

AC 2000 > DTS 2000 cu 163.604 mii lei;

AC 2001 > DTS 2001 cu 297.472 mii lei.

Specialiștii consideră că fondul de rulment net (FRN) are o putere de cunoaștere limitată și nu poate reprezenta un criteriu exclusiv de fundamentare a concluziilor privind echilibrul financiar, în analiza firmei fiind necesare considerarea și altor indicatori financiar, printre care:

rata de finanțare a stocurilor – RFS =

unde: FRN – fondul de rulment net;

S – nivelul stocurilor.

-42,34%

731,59%

551,16%

Deși în anul 1999 nivelul stocurilor depășește valoarea fondului de rulment net – și, deci, acesta nu participă la finanțarea stocurilor – în anii următori această stare se remediază, societatea având un fond de rulment destul de mare pentru a finanța stocurile.

rata de autofinanțare a activelor – RAA =

unde: F – valoarea mijloacelor fixe;

AC – valoarea activelor circulante.

= 10,06%

= 25,56%

= 68,70%

În perioada analizată (1999 – 2001) capitalul propriu al S.C.CRISEM S.R.L. finanțează activele într-o proporție crescătoare, de la 10,06% (în 1999) la 68,70% (în 2001).

CAPITOLUL 3 ANALIZA RISCULUI ECONOMIC

Riscul economic reprezintă incapacitatea firmei de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost la variațiile mediului, reflectând volatilitatea rezultatului economic la condițiile de exploatare. Rezultatele firmei în funcție de natura activității sunt influențate de o seamă de evenimente economico – sociale cum sunt: creșterea salariilor, creșterea prețurilor, accentuarea concurenței etc. Riscul nu depinde doar de factorii generali menționați, ci și de structura costurilor și de măsura de variație a lor față de volumul de activitate . Evaluarea riscului se poate realiza și prin analiza cost – volum – profit, cunoscută sub denumirea de prag de rentabilitate. Pragul de rentabilitate măsoară flexibilitatea întreprinderii în raport cu condițiile de exploatare.

Analiza riscului economic prin pragul de rentabilitate

Pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare, iar rezultatul este nul. În termeni de risc spunem că începând de la acest punct întreprinderea începe să devină rentabilă. Cu cât nivelul activității este mai îndepărtat de acest punct cu atât riscul este mai redus, iar activitatea întreprinderii mai profitabilă.

Dacă pornim de la ipoteza că agentul economic nu poate influența nici prețurile cu care cumpără factorii de producție și nici prețurile bunurilor pe care le produce și le vinde, atunci singura variabilă asupra căreia poate să acționeze, pentru ca veniturile sale să atingă și să depășească cheltuielile, rămâne nivelul producției.

Pragul de rentabilitate separă domeniul în care realizările, prin veniturile obținute conduc la beneficii , de domeniul în care se înregistrează pierderi.

Elementele de intrare, determină cheltuielile variabile ale producției (dependente de volumul producției). Elementele de proces (mașini, clădiri, alte cheltuieli generale, independente de volumul producției) determină cheltuielile fixe de producție.

Determinarea pragului de rentabilitate se poate face în unități fizice sau valorice, pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate.

Calculul pragului de rentabilitate în unități fizice este operațional la firmele monoproductive, iar calculul pragului de rentabilitate în unități valorice se poate face atât pentru firme monoproductive cât și pentru cele care produc și comercializează o gamă variată de produse.

Pragul de rentabilitate (CAcr – cifra de afaceri critică la atingerea pragului de profitabilitate) se determină valoric cu relația:

CAcr = ; rcv = ; gi =

Folosind datele calculate pe baza bilanțului:

Tabel 3.1

și datele din tabelul următor:

Tabel 3.2

Obținem:

1999

rcv= rcv= rcv = rcv= rcv=

rcv= rcv=

gq1 = gq2 = gq3 = gq4 =

gq5 = gq6 = gq7 =

2000

rcv= rcv= rcv = rcv=

rcv= rcv= rcv=

gq1 = gq2 = gq3 = gq4 =

gq5 = gq6 = gq7 =

2001

rcv= rcv= rcv = rcv=

rcv= rcv = rcv=

gq1 = gq2 = gq3 = gq4 =

gq5 = gq6 = gq7 =

Tabel 3.3.

CAcr 1999 = mii lei

CA 1999 =915.628 mii lei

CAcr 2000 = mii lei

CA 2000 = 1.616.728 mii lei

CAcr 2001 = mii lei

CA 2001 = 1.699.896 mii lei

În perioada analizată, firma își atinge și depășește CAcr în mărimi din ce în ce mai mari. Aceasta denotă o activitate productivă creatoare de valoare și un management eficient.

Momentul critic calendaristic ( în zile) al atingerii pragului de rentabilitate se determină cu relația:

Momentcritic = · 365

Moment critic1999 =

Momentcritic2000 =

Momentcritic2001=

Pragul de rentabilitate este variabil în timp, principalii factori de influență fiind următorii:

modificarea costurilor unitare variabile, prin modificarea prețurilor la resursele de intrare, acțiuni de promovare a produselor, modificarea structurii producției;

variația cheltuielilor convențional constante;

variația prețurilor produselor.

Evaluarea riscului economic de exploatare se face prin “ indicatorul de poziție” (IP) comparativ cu pragul de rentabilitate, în mărimi absolute sau relative.

Indicatorul de poziție exprimat în mărimi absolute se numește “indicator de flexibilitate absolută” și se determină cu următoarea relație:

IP1= CArealizat – CAcr

Flexibilitatea absolută exprimă capacitatea firmei de a-și varia producția și a se adapta la cererile pieței, flexibilitate care sporește cu creșterea în mărime a indicatorului de flexibilitate absolută.

IP1 = 915.628 – 551.607 = 364.021

IP1 = 1.616.728 – 175.986 = 1.440.742

IP1 = 1.699.896 – 877.668 = 822.228

Indicatorul de poziție exprimat în mărimi relative se numește “indicator de volatilitate” și se determină cu următoarea relație:

IP2 =

IP2 =

IP2 = 39,75%

IP2 =

IP2 = 89,11%

IP2=

IP2= 48,37%

Tabel 3.4

Efectul de pârghie de exploatare

Creșterea relativă a rezultatelor exploatării datorat creșterii relative a producției se numește coeficient de elasticitate a rezultatului exploatării și se determină cu relația:

KElast =

Rmchvar = 1- – valoare folosită în calculul CAcr

Rmchvar1999 = 0,153

Rmchvar2000 = 0,368

Rmchvar2001 = 0,293

KElast1999 =

KElast2000 =

KElast2001 =

Tabel 3.5

1999-2000 – Coeficientul de elasticitate scade – riscul de exploatare este diminuat; firma se apropie de pragul de rentabilitate (și chiar îl depășește ).

CAPITOLUL 4 ANALIZA RISCULUI FINANCIAR

Riscul financiar determină variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a modificării structurii financiare a întreprinderii.

Recurgerea la împrumuturi este cauzată de lipsa resurselor proprii și oportunitatea realizării unei investiții. Capitalul existent (propriu + împrumutat) face posibilă realizarea investiției care va genera rezultate suplimentare.

O societate comercială care apelează la împrumuturi trebuie să suporte din rezultate și cheltuielile financiare aferente. Tocmai din această cauză, îndatorarea, prin mărimea și costul ei determină modificarea rezultatelor, deci modifică riscul financiar.

Decizia de a investi generează riscul activității economice (prin creșterea costurilor fixe), iar decizia de finanțare generează riscul financiar.

Riscul financiar față de riscul de exploatare ia în considerare și influența structurii capitalului, respectiv gradul de îndatorare al agentului economic.

Spunem că agentul economic este supus riscului financiar deoarece nu orice act investițional este generator de eficiență financiară. Eficiența financiară este generată atunci când, în cazul apelării la credite, rata rentabilității economice este superioară ratei dobânzii capitalului împrumutat.

Riscul financiar se poate analiza cu ajutorul principalilor indicatori de analiză financiară a firmei.

Analiza riscului financiar prin modalitatea similară analizei riscului de exploatare

Analiza riscului financiar impune considerarea cheltuielilor financiare cu dobânzile (Dob) considerate cheltuieli fixe. Pragul de profitabilitate se calculează cu următoarea relație:

CAcr =

În mod similar cu analiza riscului de exploatare, evaluarea riscului financiar se realizează cu ajutorul indicatorilor:

-indicatorul de flexibilitate absolut față de pragul de rentabilitate și indicatorulde volatilitate;

-coeficientul de elasticitate.

Analiza riscului financiar prin determinarea riscului îndatorării

Riscul îndatorării este cunoscut sub denumirea de levier financiar și exprimă incidența îndatorării firmei asupra rentabilității capitalului propriu

S.C.CRISEM S.R.L. nu are credite bancare pe termen mediu și lung (CBTL) deci dobânda (D) este zero.

Cunoaștem rentabilitatea economică a activului total: Re = · 100

Tabel 4.1

Re1999= ·100 = 17,39%

Re2000 = ·100 = 41,56%

Re2001 = ·100 = 30,79%

RExer = Re

Rf = Re

Tabel 4.2

Tabel 4.3

Rata rentabilității financiare a capitalului propriu este egală cu rata de rentabilitate economică.

În această situație, structura capitalului nu influențează rata rentabilității financiare a capitalului propriu, situația marcând stabilitatea structurii financiare.

CAPITOLUL 5 ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

Imposibilitatea firmei de a-și onora obligațiile scadente conduce la probabilitatea de insolvabilitate a sa și astfel la riscul de faliment.

Riscul de faliment este legat de starea de dificultate a firmei considerată ca fiind o situație permanentă de criză financiară.

Riscul de faliment al firmei este analizat sub următoarele aspecte esențiale privind procesul decizional:

analiza riscului de faliment prin metoda ratelor;

analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor;

analiza riscului de faliment pe baza bilanțului funcțional.

Tabel 5.1

– mii lei –

Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor

In analiza riscului de faliment se utilizează ratele de lichiditate și de solvabilitate.

Ratele de lichiditate și de solvabilitate:

Lichiditate patrimonială :

LP =

LP1999= = 0,85

LP2000 = = 1,45

LP2001 = = 1,69

Lichiditate rapidă:

LR =

LR1999 = = 0,49

LR2000 = = 1,39

LR2001 = = 1,57

În anul 1999 se observă că S.C. CRISEM SRL are o lichiditate rapidă sub limitele acceptate, aceasta datorându-se faptului că valoarea stocurilor a fost mai mare. În anul următor, stocurile scad și lichiditatea rapidă a societății crește, dar datorită achitării în mai mare măsură a datoriilor pe termen scurt valoarea lichidității este peste limita superioară a intervalului acceptat. Același lucru se întâmplă și în anul 2001, când lichiditatea rapidă are valoarea de 1,57.

Lichiditate foarte rapidă:

LFR =

LFR1999 = = 0,08

LFR2000 = = 0,08

LFR2001 = = 0,31

Din punct de vedere al lichidității foarte rapide S.C. CRISEM S.R.L. se află în intervalul optim pentru a avea o situație bună și aceasta datorită disponibilităților de care dispune.

Solvabilitatea patrimonială:

SP = · 100

SP1999 =100%

SP2000 =100%

SP2001 =100%

Dar S.C.CRISEM S.R.L. nu are datorii bancare pe termen mediu și lung, ea achitându-și din timp datoriile și, de regulă, neangajând asemenea credite. Drept urmare, solvabilitatea patrimonială este de 100% în perioada analizată.

În analiza riscului de faliment prin metoda ratelor se recurge și la următorii indicatori adiționali:

Rata de îndatorare pe termen scurt:

rITS = ·100

rITS1999 = = = 365,7%

rITS2000 = = = 120,6%

rITS2001 = = 575,2%

Rata cheltuielilor financiare:

rCF =

sau

rCF =

rCF1999 = = 0%

rCF2000 == 0%

rCF2001= = 0,05%

Din calculele efectuate se constată că toate ratele respectă condițiile pentru ca S.C. CRISEM S.R.L. să se afle în echilibru financiar.

Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor

Metoda scorurilor vizează constituirea de modele pentru previzionarea riscului de faliment al firmei. Metoda scorurilor se bazează pe tehnicile statistice ale analizei discriminante a caracteristicilor financiare cu ajutorul ratelor. Aplicarea ei presupune obținerea pentru firmă a unui scor “Y” ca funcție liniară a unui ansamblu de rate, prin care se diferențează firmele sănătoase de cele în dificultate.

Y = k1· x1+ k2· x2 + k3· x3 +….kn· xn

unde:

k – coeficientul de pondere al ratelor

x – ratele implicate în analiză

Metodele scorurilor cele mai des utilizate în analiza riscului de faliment sunt:

Modelul Conan & Holder

Modelul Altman

Modelul Băncii Centrale din Franța

Modelul Conan & Holder

Pentru firmele comerciale modelul propus se fundamentează pe funcția scor:

Y = 0,0136 · x2 + 0,0197 · x3 + 0,0341 · x6 + 0,0185 · x7 – 0,0158 · x8 – 0,0122

unde:

x2 = ; x3 = ; x6 = ; x7 = ; x8 =

x2 = = 0,10 x2 = = 0,22 x2 = = 0,69

x3 == 0,08 x3 = = 0,43

x3= = 0,49

x6 = = 0,10 x6 = = 0,22 x6 = = 0,69

x7 == 0,17 x7 = = 0,41 x7 = = 0,31

x8 = = – 0,03 x8= = 0,08 x8= = 0,09

Y1999 = 0,0136 · 0,10 + 0,0197 · 0,08 + 0,0341 · 0,10 + 0,0185 · 0,07 – 0,0158 · (-0,03) – 0,0122

Y1999 = 0,0013 + 0,0015 + 0,0034 + 0,0031 +0,0005 – 0,0122

Y1999 = 0,0023

Y2000 = 0,0136 · 0,22 + 0,0197 · 0,43 + 0,0341 · 0,22 + 0,0185 · 0,41 – 0,0158 · 0,08 – 0,0122

Y2000 = 0,0030 + 0,0084 + 0,0075 + 0,0076 − 0,0012 – 0,0122

Y2000 = 0,0401

Y2001 = 0,0136 · 0,68 + 0,0197 · 0,48 + 0,0341 · 0,68 + 0,0185 · 0,31 – 0,0158 · 0,09 – 0,0122

Y2001 = 0,0093 + 0,0095 + 0,0235 + 0,0057 – 0,0014 – 0,0122

Y2001 = 0,0344

Scorul privind riscul de faliment al firmelor comerciale este dat în tabelul următor:

Tabel 5.2.

Folosind modelul Conan & Holder se obține valoarea scorului Y cuprinsă în intervalul ceea ce înseamnă că firma se înscrie în zona cu risc mediu de faliment.

Modelul Altman

Modelul Altman este cel mai des folosit în țările dezvoltate pentru aprecierea societăților comerciale care activează în economiile de piață. După profesorul Altman declinul unei societăți comerciale avansează în cinci faze:

apariția semnelor de declin care însă sunt desconsiderate ( descreșterea pofitabilității, descreșterea cifrei de afaceri, creșterea datoriilor, descreșterea lichidităților);

existența semnalelor clare pentru care însă nu se iau măsuri, în speranța că acestea vor dispare fără nici o intervenție;

acțiune puternică a factorilor de declin cu agravări serioase a situației financiare;

colapsul, imposibilitatea echipei manageriale de a asigura măsuri corective;

intervenția, fie prin măsuri de redresare, fie prin declararea falimentului.

Modelul funcției scor este:

Y = 3,3 · x1 + 1,4 · x2 + 1,2 · x3 + 0,9 · x4 + 0,6 · x5

x1= ; x2 = ; x3 = ; x4 = ; x5 =

x1 = = 0,17 x1 = = 0,41 x1= = 0,31

x2 = 0 x2= 0 x2= 0

x3 = – 0,16 x3 = = 0,14 x3= = 0,22

x4 = = 1,22 x4 = = 1,38 x4= = 1,24

x5 = = 0,58 x5 = = 0,72 x5= = 2,19

Y1999 = 3,3 · 0,17 + 1,4 · 0 + 1,2 · (-0,16) + 0,9 · 1,22 + 0,6 · 0,58

Y1999 = 0,561 + 0 – 0,192 + 1,098 + 0,348

Y1999 = 1,81

Y2000 = 3,3 · 0,42 + 1,4 · 0 + 1,2 · 0,14 + 0,9 · 1,38 + 0,6 · 0,72

Y2000 = 1,386 + 0 + 0,168 + 1,242 + 0,432

Y2000 = 3,23

Y 2001 = 3,3 · 0,31 + 1,4 · 0 + 1,2 · 0,22 + 0,9 · 1,24 + 0,6 · 2,19

Y2001 = 1,023 + 0 + 0,264 + 1,116 + 1,314

Y2001 = 3,72

Interpretarea rezultatului funcției scor este următoarea:

Tabel 5.3

CAPITOLUL 6. CONCLUZII

După 1989 industria de confecții a cunoscut o dezvoltare puternică în municipiul Reșița. Una din firmele nou înființate este S.C. CRISEM S.R.L. care face fașă concurenței din sectorul confecții îmbrăcăminte, datorită prețurilor fabricate și a producției diversificate.

Din analiza efectuată asupra situației financiar-patrimoniale reiese faptul că societatea comercială se află în stare de echilibru financiar, toate ratele de structură ale pasivului și activului încadrându-se în intervale favorabile.

Fondul de rulment privit în ansamblu are o evoluție crescătoare pe întreaga perioadă analizată, ceea ce permite firmei să-și acopere întreaga finanțare a activelor circulante, dispunând chiar și de un fond de rulment. Acest lucru determină existența unei trezorerii pozitive.

Dispunând de o trezorerie pozitivă, S.C. CRIMEN S.R.L. își poate finanța necesarul de fond de rulment în proporție de 23,34% în anul 2000 și de 83,81% în anul 2001.

Din punct de vedere al lichidității firma analizată ar putea întâmpina greutăți în situația în care ar trebui să achite datoriile pe termen scurt într-o perioadă relativ mică. În anul 1999 lichiditatea patrimonială este de 0,85 – valoare ce nu se înscrie în limitele optime.

În anii următori lichiditatea se îmbunătățește prin scăderea stocurilor astfel că în anul 2001 lichiditatea rapidă este de 1,57 – o valoare optimă.

S.C. CRISEM S.R.L. are un nivel al solvabilității globale ridicat pe întreaga perioadă analizată.

Din analiza riscului rezultă date care conduc la concluzia că firma supusă analizei nu prezintă risc economic.

Cifra de afaceri în continuă creștere depășește valoarea cifrei de afaceri critică în fiecare an.

În anul 2001, cifra de afaceri critică este de 877.668 mii lei cu mult sub cifra de afaceri realizată de 16.998.963 mii lei.

Folosind metoda scorurilor pentru a analiza riscul de faliment se observă că firma se înscrie în zona cu risc mediu de faliment.

Pe baza modelului Conan Holder, scorul se înscrie în intervalul -0,3 ; 0,2, având următoarele valori: 1999 – 0,0023 ; 2000 – 0,0401; 2001 – 0,0344.

În urma analizei efectuate, rezultă că firma desfășoară o activitate profitabilă având o situație stabilă pe piața economică cărășană.

ANEXE

ACTIVUL BILANȚIER

– mii lei –

PASIVUL ÎNAINTEA REPARTIZĂRII

– mii lei –

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

– mii lei –

Fig. 2. Eficiența utilizării resurselor umane

Nevoia de fond de rulment

Fig. 5. Legătura FRN, NFRN, T

BIBLIOGRAFIE