Analiza Riscului De Lichiditate 2016 [630945]

UNIVERSITATEA BABEȘ – BOLYAI
Facultatea de Științe Economice
și Gestiunea Afacerilor
Cluj – Napoca

Lucrare de licență

Coordonator :
Lect.univ.dr. Simona Mu tu

Absolvent: [anonimizat]
2016

2

UNIVERSITATEA BABEȘ – BOLYAI
Facultatea de Științe Economice
și Gestiunea Afacerilor
Cluj – Napoca

Lucrare de licență

Managementul riscului de lichiditate. Studiu de caz
privind băncile cu capital majoritar grecesc din
România

Coordonator :
Lect.univ.dr. Simona Mutu

Absolvent: [anonimizat]

3
2016

4

CONȚINUT

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 7
MOTIVAȚIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 7
CAPITOLUL 1. RISCUL ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ. ANALIZA RISCULUI DE
LICHIDITATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 10
1.1 Riscul în activitatea bancară ………………………….. ………………………….. …………………………. 11
1.2 Analiza riscului de lichiditate ………………………….. ………………………….. ……………………….. 14
1.3 Reglementări privind riscul de lichiditate prevăzute în Acordul Basel III …………………… 18
CAPITOLUL 2. METODE ȘI TEHNICI DE GESTIUNE A RISCULUI DE LICHIDITATE .. 21
2.1 Tehnici folosite pentru managementul riscului de lichiditate ………………………….. …………. 21
2.2 Gestiunea riscului de lichiditate ………………………….. ………………………….. …………………….. 24
2.3 Măsuri ale riscului de lichiditate ………………………….. ………………………….. ……………………. 27
CAPITOLUL 3. MANAGEMENTUL RISCULUI DE LICHIDITATE. STUDIU DE CAZ
PRIVIND BĂNCILE CU CAPITAL MAJORITAR GRECESC DIN ROMÂNIA. ………………. 30
3.1 Revizia literaturii de specialitate ………………………….. ………………………….. ……………………. 30
3.2 Analiza datelor bilanțiere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 31
3.2.1 Evoluția activel or totale ………………………….. ………………………….. …………………………. 32
3.2.2 Evoluția numerarului în total active ………………………….. ………………………….. ………… 33
3.2.3 Evoluția altor active lichide în total active ………………………….. ………………………….. .. 34
3.2.4 Evoluția indicatorului credite/depozite ………………………….. ………………………….. …….. 36
3.3 Calculul poziției de lichiditate pe maturități ………………………….. ………………………….. …… 37
3.4 Analiza indicatorului de lichiditate generală ………………………….. ………………………….. ……. 46
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 49

5

Listă tabele

Tabel 1. Evolu ția activelor totale, pe perioada 2013 – 2014 (mii lei) ………………………….. ………. 32
Tabel 2. Ponderea numerarului în total active (%) ………………………….. ………………………….. ……. 33
Tabel 3 . Ponderea alto r active lichide în total active (%) ………………………….. ……………………….. 35
Tabel 4. Evoluția indicatorului credite/depozite (%) ………………………….. ………………………….. …. 36
Tabel 5. Analiza GAP aferentă anului 2 014, în ceea ce privește Banca Românească …………….. 39
Tabel 6. Analiza GAP aferentă anului 2014, în ceea ce privește Piraerus Bank …………………….. 39
Tabel 7. Analiza GAP aferentă anului 2013, în ceea ce privește Alpha Bank ……………………….. 40
Tabel 8. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma restructurării activului la Banca
Românească ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 41
Tabel 9 . Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma restructurării pasivului ……………………….. 42
Tabel 10 . Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma creșterii activelor și pasivelo r…………….. 42
Tabel 11 . Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma diminuării activelor și pasivelor …………. 43
Tabel 12 . Analiza GAP aferentă anului 20 14, în urma restructurării activului la Piraeus Bank .. 44
Tabel 13. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma restructurării pasivului ……………………… 44
Tabel 14. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma creșterii activelor și pasivelor …………….. 45
Tabel 15. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma diminuării activelor și pasivelor …………. 46
Tabel 16 . Evoluția indicatorului de lichiditate generală ale băncilor ………………………….. ……….. 47

6

Listă grafice

Grafic 1 . Evoluția activelor tot ale, pe perioada 2013 – 2014 ………………………….. ………………….. 33
Grafic 2. Ponderea numerarului în total active ………………………….. ………………………….. …………. 34
Grafic 3. Ponderea altor active lichide în total act ive ………………………….. ………………………….. … 35
Grafic 4 . Evoluția indicatorului credite/depozite ………………………….. ………………………….. ………. 36
Grafic 5 . Evoluția indicatorului de lichiditate generală ………………………….. ………………………….. 47

7

INTRODUCERE

Tema lucrării mele de licență se numește „Managementul riscului de lichiditate. Studiu de
caz privind băncile cu capital majoritar grecesc din România” , și are la bază principalul factor
care ar putea influența în tregul si stem financiar – bancar, fiind vorba despre riscurile bancare
existente în momentul de față, despre gestionarea cât mai eficientă a riscurilor, dar și despre
riscul de lichiditate în cadrul băncilor din România. Eșantionul meu este format din 3 bănci
grece ști, mai exact Alpha Bank, Banca Românească, respectiv Piraeus Bank, iar ca și perioadă ,
este vorba despre anul 2013 și anul 2014. Am ales bănci grecești, pentru a vedea cum evoluează
ele în decursul celor doi ani pe teritoriul României, având în vedere că în ultimii ani au
întâmpinat mari dificultăți în ceea ce privește lichiditatea.
Sfera economică la care se referă tema lucrării mele este domeniul financiar – bancar. Având în
vedere că sistemul bancar este componentă semnificativă a domeniul financiar, orice modificare
a poziției unei bănci poate influența acest domeniu. Așa cum am mai menționat, toate băncile
sunt supuse riscurilor, iar multe bănci pot suferi din cauza deciziilor care sunt luate greșit, sau a
scandalurilor financiare care îi afectează t otodată și pe ei. Plus de asta, putem spune că băncile,
într-o anumită măsură sunt legate între ele, ceea ce înseamnă că falimentarea uneia, poate afecta
întregul sistem financiar. Pentru ca sistemul bancar să funcționeze corect, este important ca ea să
aibă o foarte bună gestionare atât a resurselor, cât și a plasamentelor, iar acest lucru este posibil
doar cu o atenție permanentă a conducerii băncilor, în caz contrar aceasta poate ajunge oricând
la incapacitate de plată, iar după aceea chiar la faliment. În cazul în care în domeniul bancar are
loc falimentarea oricărei bănci, acest lucru poate aduce în urma ei destabilizarea întregului sistem
financiar.
MOTIVAȚIA

Motivul pentru care am al es această temă este bazată pe o simplă curiozitate, o întrebare pe care
mi-am pus -o foarte frecvent, și pe baza căre ia am să realizez această lucrare. În primul rând,
această curiozitate provine mai ales din momentul în care s -a produs marea criză din anul 2008 și

8
a bulversat tot sistemul financiar, foarte multe afaceri ajungând să falimenteze. De atunci și până
acum, sunt încă foarte multe bănci care se confruntă cu acest lucru. Iar legat de încrederea
oamenilor, eu sunt de părere că dacă o bancă întâmpină dificultăți în ceea ce privește datoriile
față de clienții săi, n u doar banca respectivă, ci tot sistemul bancar se va scufunda. Este vorba
despre o influență negativă care se răsfrânge asupra tuturor instituțiilor bancare.
Cauza principală a acestei lucrări este să ajung să pot analiza acele elemente care au legătură
directă cu riscul de lichiditate. Să rămân cu acei pași esențiali care ne duc la un răspuns, la o
ipoteză legată de riscul unui eventual faliment bancar. Toate aceste demersuri trebuie făcute de
către conducerea unei bănci, pentru a preveni orice eveniment negativ. Conducerea trebuie să
știe să gestioneze totul în așa fel încât să se reușească evitarea eventualelor riscuri bancare,
pentru că la un moment dat, ori ce bancă va fi supusă riscului . Totodată, faptul că banca dispune
de lichidități sau nu , sau dacă reușește măcar să își gestioneze plasamentele în așa fel încât să își
poată onora angajamentele, ține de o foarte bună administrare.
Având în vedere că băncile grecești trec printr -o perioadă destul de dificilă de ceva vreme,
scopul principal al acestei l ucrări este să identific în ce măsură este afectată lichiditatea în cazul
celor 3 bănci, respectiv să găsesc principalele motive care conduc la eventualele nereguli.
În ceea ce privește structura lucrării de licență, ea este formată din 3 mari capitole. În primul
capitol este vorba despre riscul în activitatea bancară, respectiv analiza riscului de lichiditate.
Voi începe acest capitol prin a vorbi despre ceea ce reprezintă riscul cu adevărat în sfera
economică, care sunt formele ei, dar și despre consec ințele care se pot concretiza în urma unui
eșec bancar. După acest lucru, mă voi axa strict pe lichiditatea bancară, pe evaluarea riscului de
lichiditate, respectiv pe managementul riscului de lichiditate. În capitolul următor, va fi vorba
despre metode și tehnici de gestiune a riscului de lichiditate, metode pe care le poate folosi
banca pentru a ave a o gestionare câ t mai eficientă, respectiv unele modalități care de asemenea
pot ajuta la îmbunătățirea gestiunii riscului de lichiditate. În cele din urmă, capitolul 3 va conține
studiul de caz propriu -zis, unde voi analiza riscul de lichiditate pentru cele 3 bănci grecești din
România. Ce voi face aici de fapt, este să analizez poz iția în care se află bănci le, în funcție de
gradul de risc pe care îl ocupă, î n ceea ce privește lichiditatea bancară. Mai exact, voi analiza
datele bilanțiere a băncilor, voi calcula necesarul de lichiditate pe benzi de scadență, iar la final,

9
voi analiza indicatorul de lichiditate generală, pentru a determina valoarea acelor activ e lichide
care ar putea acoperi datoriile în cazul în care banca ar fi nevoită să facă acest lucru.

10

Motto:
„O poziț ie importantă înseamnă un risc la fel de important! ”
Anonim
CAPITOLUL 1. RISCUL ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ. ANALIZA
RISCULUI DE LICHIDITATE

Riscul este o probabilitate de pierdere, care poate fi considerată fie ca o pierdere reală de bani ,
fie ca un eșec în atingerea unei anumite obiective. Totuși, dacă ar fi să întrebăm mai mulți autori,
cu siguranță toți ar avea propriile lor definiții în ceea ce privește riscul. Fiecare dintre noi îl
percepem în mod diferit. Dacă ar fi să ne uităm în dicționarul explicativ al limbii române, acesta
este definit ca o posibilitate de a ajunge într-o primejdie, sau de a suporta o pagubă, un pericol
posibil . Unii autori spun că riscul este „ un eveniment posibil, previzibil sau imprevizibil care
generează profituri sau pierderi m ateriale. ” Un a lt autor este de părere că „ Riscul este un însoțitor
permanent al vieții noastre, este un motor al vieții economice, este un motiv de teamă dar și o
formă de provocare.”
Din aceste câteva păreri se poate concluziona faptul că riscul este un fenomen care apare chiar
din clipa în care începem să ne gândim la o viitoare afacere, la o demarare a unui proiect. Totuși ,
asumarea unui risc nu este neapărat un lucru negativ. D acă el este gestionat corect și este evaluat
îndeajuns, as tfel încât în urm a asumării lui noi să ne alegem cu un câștig, putem spune că este un
fenomen chiar pozitiv.
Definiții sunt multe, însă toate ne duc spre aceeași direcție. Riscul este un fenomen care apare
odată cu o nouă idee sau un nou plan. În strânsă legătură cu terme nul de risc, apare și
incertitudinea care vine ca și o nesiguranță a gestionarului, el neștiind evoluția activități lor
viitoare. O delimitare clară între cei doi termeni este menționată în literatura de specialitate
astfel: „Incertitudinea reprezintă faptu l de a nu ști ceea ce urmează a se întâmpla în viitor, iar
riscul, ca modul în care caracterizăm cât de multă incertitudine există”.

11
Așa cum am men ționat mai sus, marea majoritate a autorilor percep riscul ca o întâmplare care în
momentul în care se produc e, poate avea o consecință nefavorabilă asupra agentului economic
sau a instituției financiare. Pornind de la această ipoteză, alții sunt de părere că asumarea unui
risc este cu atât mai profitabilă, având în vedere că pentru riscurile pe care agenții/inst ituțiile și le
asumă, la un mom ent dat vor obține un câștig mai mare. Drept urmare, riscu l asumat este drept
proporțional cu valoarea câștigului.
În concluzie, riscul nu trebuie evitat, pentru că acest lucru va fi oricum imposibil pentru fiecare
dintre no i. În schimb, el trebuie gestionat corect și identificate elementele care ar putea
transforma eventualele posibilități în oportunități.
1.1 Riscul în activitatea bancară

În ceea ce pr ivește sistemul bancar , putem vorbi despre un fenomen care are efecte nega tive.
Astfel, în cazul în care se vorbește de risc bancar, acest a poate însemna diminuări ale profitului
sau chiar pierderi, afectând întreaga funcționalitate a băncilor , știind că imaginea negativă a unei
bănci va genera automat o neîncr edere a clienți lor actuali/a potențialilor clienți noi, în tot
sistemul bancar.
Având în vedere că băncile operează în domeniul financiar, apariția unui risc este cu atât mai
mare. Riscul poate fi generat de o multitudine de operații, în urma căruia el poate afecta un
singu r domeniu, sau poate cuprinde mai multe, generând un lanț de riscuri. Ca și exemplu, în
cazul în care banca se expune la riscul de creditare, automat acest lucru poate conduce la riscul
de lichiditate. În acest caz banca va trebui să iși remedieze urgent p roblema, altfel se va ajunge la
riscul de faliment. Ținând cont de mediul schimbător în care băncile își desfășoară activitățile,
managerii lor trebuie să fie tot timpul pregătiți pentru a se putea confrunta cu numeroasele riscuri
complexe care pot apărea în urma oricărei schimbări, atât din exterior , cât și din interiorul băncii.
Principalele motive pentru ca banca să funcționeze corect este ca ea să aibă o imagine bună pe
piață, să aibă deja o reputație, iar pentru acest lucru are nevoie de un gestionar bun de riscuri,
care să prevină ș i să reușească să rezolve problemele care pot apărea pe parcurs (Druică, 2008) .
Totodată banca are nevoie de o situație financiară bună, de rezultate bune înregistrate în ultimele
perioade. Din păcate sunt multe bănci care se confruntă tocmai cu aceste probleme, nu își pot
gestiona resursele astfel încât să nu fie supuși riscurilor majore. Acest neajuns poate veni cu

12

probleme minore, însă cu trecerea timpului acestea pot pune în dificultate func ționarea băncii
(Diaconescu, 1999) .
Clasificarea riscurilor în funcție de cauza și forma lor:

Managerii băncilor sunt de părere că riscul financiar este cel mai important . Asta datorită
faptului că se întâmplă în multe cazuri ca aceste riscuri să nu fie bine gestionate, iar dato rită
acestui fapt , sunt șanse mari ca banca să întâmpine probleme. Totodată , o bună poziție financiară
îi permite băncii să î și desfăș oare activitățile astfel încât să își atingă toate obiectivele, respectiv
să își onor eze angajamentele față de clien ții săi.
 Riscul de creditare – exprimă probabilitatea încasării efective, la scadență , a fluxului de
venituri anticipat.
 Riscul de lichiditate – exprimă probabilitatea finanțării efective a operaț iilor bancare .
 Riscul de piață – exprimă probabilitatea ca o vari ație a condițiilor de piață să afecteze
negativ profitul bancar .
 Riscul de faliment – exprimă probabilit atea ca fondurile proprii ale băncii să fie
insuficiente pentru a acoperi pierderile r ezultate din activitatea curentă și ca aceste
pierderi să afecteze în mod negativ p lasamentele creditorilor bă ncii.

13

Riscurile de prestare sunt asociate operaț iilor din sf era serviciilor financiare. Urmă toarele tipuri
de riscuri sunt cuprinse aici:
 Riscul strategic – exprimă probabilitatea de a nu alege strategia op timă în condițiile date .
 Riscul tehnologic – este asociat calității ș i structurii ofertei de produse financiare care au
și ele un ciclu de viață propriu și tind să fie înlocuite de produse mai performante.
Alegerea incorectă a momentului scoaterii de pe pi ață a unui produs , sau a momentului
introducerii unuia nou , poate genera pierderi semnificative.
 Riscul produselor noi – exprimă probabilitatea cumulată a producerii mai multor
evenimente adverse, precum: situarea cererii sub nivelul anticipat, depășirea n ivelului
planificat al costurilor specifice .
 Riscul operațional – exprimă probabilitatea ca banca să devină incapabilă să mai asigure
servirea clienților într -un mod rentabil.

Această grupă de riscuri exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă de mediu să afecteze
negativ profilul unei bănci.
 Riscul de fraudă – exprimă probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte
contrare intereselor băncii de către angajații acesteia.
 Riscul economic – exprimă probabilitatea diminuării performanței băncii, ca urmare a
unei evoluții adverse a condițiilor de mediu.
 Riscul concurențial – exprimă probabilitatea reducerii profitului în condițiile modificării
raporturilor de piață în defavoarea băncii.
 Riscul legal – reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextul stabilit de
reglementările legale în vigoare, chiar dacă acestea le creează un dezavantaj competitiv
față de alte instituții financiare concurente.

14
În funcție de expunerea la risc a unei institu ții bancare, riscurile se împart în: (Nițu, 2000)
 Riscuri pure – sunt cele care apar ca urmare a actvității bancare curente. Acestea pot fi
riscuri fizice, riscuri financiare, riscuri de răspundere .
 Riscuri lucrative – generate de operațiuni prin care se încearcă obținerea unui venit
suplimentar.
În funcție de elementele afectate de producerea riscului :
 Riscuri fnanciare , de lic hidități – riscul de credit, riscul titlurilor guv ernamentale, riscul
cursului de sc himb, riscul ratei dobâ nzii, riscul de preț, riscul de lic hiditate, riscuri
tehnice.
 Riscul tranzacțional – în cazul vâ nzărilor, obligațiilor de plată, al contractelor f ăcute cu
monedă străină .
În funcție de reflectarea lor în bilanțul contabil :
 Riscuri referitoare la pozițiile bilanțiere – riscul de lic hiditate, ris cul ratei dobâ nzii, riscu l
de sc himb valutar, riscul de instrumente fnanciare folosite, riscul de portofoliu, riscul
pieței, riscul decontării, riscul pro"tabil ită+ii, riscul indicilor de solv abilitate, riscul
structurii bilanț ului.
 Riscuri în afara bilanțului – contracte la terme n, acreditive, contracte futures, options ,
collars, swaps.
 Alte tipuri de riscuri – riscul de tendinț ă, riscul de strategie, riscul de producție, riscul de
investiție, riscul concurenței.

1.2 Analiza riscului de lichiditate

Lichiditatea bancară se defin ește ca fiind capacitatea unei instituții bancare de a putea efectua în
orice moment plăți solicitate de către clienți. Pentru acest lucru, băncile trebuie să dispună de
lichiditate suficientă, fie în numerar, fie în active pe care le pot schimba ușor și r apid în
lichiditate. Dacă acest lucru nu este posibil, acesta devine o amenințare pentru ei, deoarece în
cazul în care nu se găsește nici o soluție alternativă, banca poate intra în orice moment în
incapacitate de plată, urmată apoi de faliment. O bancă bi ne gestionată își va putea onora toate

15
plățile, chiar dacă acestea sunt multe și costisitoare. Practic, gestionarea riscului de lichiditate
este una dintre cele mai importante activități al unei insituții bancare. (Bolocan & Trenca, 2011)
Banca N ațional ă a României determină riscul de lichiditate ca fiind “abilitatea și capacitatea
unei bănci de a finanța majorările de active și a acoperi obligațiile financiare potrivit scadențelor
acestora, fără a suferi pierderi inacceptabile. Să ne amintim că riscul de lichiditate a jucat un rol
de bază în dinamica crizei financiare, mai ales în prima fază a sa.”
Economistul Edward A. McNelly este d e părere că lichiditatea bancară reprezintă “deținerea
banilor în momentul în care banca are nevoie de aceștia ”. Dănilă ș.a (2002) este de părere că: „În
activitatea bancară, atingerea și menținerea optimului de lichiditate este o adevărată artă a
managementului bancar, a cărei valoare este confirmată de practică, avându -se în vedere
nenumăratele implicații generate de o fl uctuație a nivelului de lichiditate atât asupra
profitabilității instituției, cât și asupra celorlalte riscuri conexe activității financiar – bancare.”
Nicolae Dardac în lucrarea sa numit ă Managementul lichidității bancare, consideră că la baza
definiției lichidității bancare se află principalele funcții ale acesteia.
Principalele funcții care ar putea conduce la apariția riscului de lichiditate sunt următoarele
(Daschievici) :
 situația economiei reale;
 influența mass -media;
 indisciplina financiară a clien ților;
 dependența de piața financiară;
 necorelarea între scadențele depozitelor și a creditelor.
În cazul în care vreo instituție bancară întâmpină probleme majore de lichiditate, adică nu are
lichidități necesare pentru a putea remedia singură problema, aceasta apelează la Banca Centrală .
Datorită faptului că este întotdeauna capabilă să ofere masă monetară, nu poate fi nelichi dă. Este
furnizorul de lichiditate pentu bănci, și are capacitatea de a satisface cererea din sistemul bancar.
Însă, înainte ca instituțiile să fie nevoite să ceară sprijinul Băncii Centrale, fiecare bancă trebuie
să își gestioneze foarte bine sursele și destinațiile lichidității , pentru a ține acest lucru în
echilibru. Aceste două elemente sunt grupate astfel (Daschievici) :

16
Princip alele surse de lichiditate :
 numerar;
 depozi te la banca centrală, respectiv depozite la bănci corespondente;
 portofoliul de bonuri de tezaur, certificate de trezoreri e și alte titluri negociabile;
 împrumuturi de alte bănci / împrumuturi de la banca cent rală.
Principalele destinații ale lichidității :
 rezerva minimă obligat orie la banca centrală (RMO);
 eventualele cereri de împrumut și nevoile de bani lichizi ale clienților;
 acoperitrea eventualelor cereri ale clienților persoane fizice și/sau juridice de retragere de
fonduri.
Este necesar a se implementa reglementări prudențiale în domeniul supravegherii bancare prin
care se impune băncilor asigurarea permanentă a unui nivel corespunzător al capitalului în
funcție de nivelurile riscurilor și asigurarea unui nivel optim al riscului de lichiditate bancară
care să susțină desfășurarea în condiții normale a activității bancare. Înainte de toate, riscul de
lichiditate este determinat în special de acești trei factori (Factori de risc și sursele de lichiditat e):
 situația bilanțului bancar – în cadrul funcției de intermediar financiar, băncile atrag
resurse, prin depozite în specia l și le plasează în primul rând prin credite acordate. Lipsa
de lichiditate apare din necorelarea pe scadențe a operațiunilor activ e și pasive.
Există două motive care ar putea determina această situație. În primul rând, resursele atrase de
bancă sub formă de depozite au scadențe mai mici decât plasamentele băncii sub formă de
credite. Un al doilea motiv, ce determină o astfel de sit uație, îl reprezintă tendința băncii de a -și
crește profitul prin plasamente pe termen lung, mai bine remunerate. De fapt, banca urmărește
să-și plaseze cât mai rentabil resursele atrase.
 încrederea în bancă – încrederea de care beneficiază banca în fața terților, îi permite
acesteia să beneficieze de oportunitățile pieței în cele mai bune condiții, să -și crească
rentabilitatea să -și îmbunătățească lichiditatea și în aceste condiții să -și consolideze în
continuare imaginea. În sens invers, o imagine proas tă antrenează o degradare a situației
financiare a băncii cu consecințe negative asupra imaginii. Evoluția încrederii în bancă

17
depinde de mai mulți factori: zvonuri pe piață, schimbarea conducerii, constatarea de
fraude, falimentul unui debitor.
 situația generală a pieț ei – nu întodeauna criza de lichiditate este determinată de
dificultățile interne al e băncii. Uneori piața este cea care transferă o lipsă de lichiditate
generală la nivelul băncii. O astfel de situație pe piață poate să apară în urma raport ului
dezechilibrat dintre cererea și oferta de monedă sau în urma unei intervenții energice pe
piața a autorității monetare. În general, astfel de crize se rezolvă în câteva ore sau în
câteva zile. În aceste condiții, banca poate să obțină în continuare li chidități, însă la o
dobandă mult mai mare.

Așadar, o gestionare corespunzătoare și mai pruden tă a activelor și pasivelor bancare și a riscului
de lichiditate ar împiedica apariția șocurilor apărute la nivel individual și transmise la nivel
agregat bancar (Trenca, 2015) . Banca se poate confrunta cu nevoie de lichiditate pe termen scurt
în cazul nerambursării la timp a creditelor ș i dobânzilor, conform contractului semnat între cele
două părți . În urma nerambursării creditelor de actualii clienți, banca au tomat se va confrunta cu
o altă problemă în cazul în care alți clienți doresc să retragă sume semnificative din depozitele pe
care le dețin la banca respectivă. În acest caz, r iscul de lichiditate se poate manifesta sub două
forme: riscul de lichiditate im ediată , apare atunci când banca nu poate satisface cerințele de
retrageri masive, chiar înainte de scadență, ceea ce determină banca să apeleze la resurse de
împrumut marginale sau de ultimă instanță, cu costuri foarte mari și cu consecințe pe măsură. O
altă formă a riscului de lichiditate este riscul de conversie , care apare în situația în care banca,
deși are resurse pe termene mai scurte, a efectuat pe seama lor plasamente pe termene mai lungi,
pe care nu le poate transforma rapid în lichidități.
În lite ratura de specialitate se pot defini trei categorii de lichiditate bancară (Trenca, 2015) :
 Lichiditatea Băncii Centrale – Nikolaou (2009) definește lichiditatea băncii centrale ca
fiind „capacitatea acesteia de a oferi lichiditate necesară sistemului finan ciar”. Practic,
lichiditatea băncii central e este însuși masa monetară.
 Lichiditatea fondurilor sau a finanțărilor – este definită de Comitetul Basel de
Supraveghere Bancară ca fiind „capa citatea băncilor de a -și îndeplini obligațiile,
relaxarea sau stabil irea pozițiilor”. De asemenea, Fondul Monetar Internațional definește

18
lichiditatea fondurilor ca fiind „capacitatea instituțiilor solvabile de a face plățile
convenite în timp util”.
 Lichiditatea pieței – Nikolaou (2009) definește lichiditatea pieței ca fi ind „capacitatea de
a comercializa un activ pe termen scurt la costuri scăzute și cu un impact scăzut asupra
prețului său”.
Legătura lor complexă și dinamică ne oferă informații cu privire la modul de funcționare a
lichidității în sistemul financiar și ne arată efectele pozitive sau negati ve asupra stabilității
bancare, în funcție de nivelurile riscului de lichiditate (Buschmann, 2014) . Cu alte cuvinte, toate
cele trei tipuri de lichiditate sunt la fel de importante în ceea ce privește sistemul financiar, i ar ce
este și mai important este faptul că fiecare categorie se bazează pe funcționarea celorlalte două
categorii, poziția fiecăreia fiind unică în sistemul financiar.
În concluzie, fiecare instituție bancară are nevoie de un manager capabil să gestioneze totul de
așa manieră încât riscul de lichiditate să fie controlat. Pentru acest lucru managerul trebuie să
extragă informații potrivite din diferite operațiuni ale băncii, și să le analizeze, respectiv
gestione ze corect, atât în condiții normale de piață cât și în condiții de stres.
1.3 Reglementă ri privind riscul de lichiditate prevăzute î n Acordul Basel III

Datorită unei gestionări necorespunzătoare a riscului de lichiditate, instituțiile bancare de pe
piață au urmat un trend descendent, declanșâ nd cr iza financiară din ultimii ani. “Instituțiile
financiare și -au securitizat activele creând portofolii de active toxice cu o evaluare eronată a
riscului, pe care apoi le -au vândut altor instituții financiar e. Au început să apară zvonuri cu
privire la suprae xpunerea băncilor la datorii sub -prime, scăzând nivelul de încredere, baza
oricărui sistem financiar. Băncile au început să își restrângă politicile de creditare. Fondurile
disponibile s -au diminuat. Băncile central e au trebuit să ia măsuri special e pentru a oferi
lichiditatea necesară pieței și a acoperi pierderile instituțiilor care prezentau un risc sitematic” ,
spune Președintele Comisiei de Conformitate ARB , într-un in terviu oferit Pieței Financiare
(Bulata, 2014) . Având în vedere pagubele pe care le -a provocat marea criză , s-a luat hotărârea
introducerii Basel III asupra sistemului bancar la nivel european și românesc. Au fost luate noi
măsuri în ceea ce privește cerințele de lichiditate și efectul de pârghie, respectiv au introdus

19
standarde mult mai ex igente pentru bănci referitoare la adecvarea capitalului. Motivația
introducerii se bazează pe următoarele con siderente (Walter, 2011 ):
 Efectele negative ale crizelor bancare . Literatura economică arată că rezultatul crizelor
bancare se materializează în pierderi ale producției economice egale cu aproximativ 60%
din PIB, în perioada de precriză. ƒ
 Frecvența crizelor bancare . Din 1985, au existat peste 30 de crize bancare în statele
membre ale Comitetului de la Basel, ceea ce corespunde unei probabilități d e 5% ca un
stat membru să se confrunte cu o criză într -un an dat. ƒ
 Beneficiile Basel III depășesc costurile implementării , deoarece un sistem bancar stabil
este piatra de temelie a dezvoltării durabile, cu efecte benefice pe termen lung.
Walter definește noul Acord Basel III având drept obiectiv „consolidarea stabilității sistemului
bancar, prin aplicarea unor standard e exigente menite a îmbunătății capac itatatea acestuia , de a
absorbi ș ocurile din sectorul economic și financiar, precum și de reducere a r iscului de
contagiune dinspre sectoru l financiar spre economia reală. ”
Acordul Basel III se adresează riscului de lichiditate prin determinarea a doi indicatori: rata de
acoperire a lichidității (LCR), pentru a putea face față unei crize de 30 de zile, res pectiv rata de
finanțare netă stabilă (NSFR), care vizează necorelațiile dintre maturitățile pe termen lung,
recomandând băncilor să utilizeze surse de finanțare stabile . (Trenca, 2015) Așadar rata de
acoperire a lichidității pornește de la ipoteza că fiec are instituție bancară trebuie să dețină o
anumită cantitate de active lichide, pentru a putea face față ieșirilor nete de numerar în cazul unei
crize de 30 de zile . Orizontul de 30 de zile este adesea numit perioada de supraviețuire și este
inclus în regl ementările de vigoare , această denumire fiind introdusă de Comitetul E uropean de
Supraveghere Bancară (Trenca, 2015) . În ceea ce privește rata de finanț are netă stabilă, aceasta
diferă prin faptul că această rată ajută la reducerea probabilității unei fali mentări , în cazul în care
piața ar fi din nou supusă unei eventuale crize financiare.
S-a ajuns la concluzia că sistemul bancar din România avea nevoie de implementarea Acordului
Basel III. Principalele motive au fost acelea de a diminua pe cât posibil e ventualele factori
negative ale crizelor financiare . Acest lucru a însemnat o dubl ă sarcină și responsabilitate atât
pentru managerii de risc a băncilor, cât și pentru auditul care „deține un rol cheie în revizuirea

20
independentă și disciplinat ă a eforturil or de administrare ”. Basel III este mai mult decât un
regulament pentru instituțiile financiare într -o lume postcriză și va afecta fundamental
profitabilitatea industriei bancare . Atât activitatea de retail banking, cât și ce a de corporate sunt
afectate de acele prevederi ale Basel III care afectează întreaga bancă, în special cerințele
superioare de capital și lichiditate, spune un profesor universitar , FEAA Iași (Nucu, 2011) .

21

CAPITOLUL 2. METODE ȘI TEHNICI DE GES TIUNE A RISCULUI DE
LICHIDITATE

2.1 Teh nici folosite pentru managementul riscului de lichiditate

Într-o instituție banc ară, de managementul riscului se ocupă în primul râ nd consiliul de
administra ție și, implicit, comitetul de direcție, care reprezintă managementul executiv.
Obiectivul fundame ntal al consiliului de administrație vizează tratarea riscurilor într -o manieră
care să întărească veniturile acț ionarilor, concomitent cu minimiza rea potențialelor daune, având
în vede re în același timp protejarea intereselor clienților și p ersonalului pr opriu. În egală mă sură,
consili ul trebuie să se preocupe de asigurarea unui plan operațional de supraviețuire și refacere î n
cazul producerii unor pagube, indiferent de precauț iile luate. Responsabilitatea pentru
managementul zilnic al riscurilor rămâne î n sarcina echipei executive.
În cadrul managementului lichidității bancare este esențial a se acorda o importanță deosebită
cunoașterii următoarelor elemente (Dănilă ș.a., 2002) :
 cunoașterea structurii maturității fondurilor atrase asigură un nivel superi or calității
prognozelor privind fluxurile nete de fonduri;
 managementul riscului de lichiditate este un proces complex datorită interconexiunilor cu
alte riscuri aferente activității bancare;
 volatilitatea fondurilor atrase este dependentă printre altel e, de structura clienților
institiției, cunoașterea particularităților comportamentale ale acestora;
 diversificarea surselor de fonduri și a maturității acestora poate conduce atât la evitarea
dependenței de anumiți clienți, cât și la diminuarea riscului de pierderi de resurse foarte
importante în termen foarte scurt.
Pentru ca managementul riscului de lichiditate să fie organizată eficient acesta urmărește câteva
pași esențiali. În primul rând , se informează conducerea cu privire la situația lichidității, cu
ajutorul rapoartelo r, cum ar fi situația zilnică a contului curent în lei la BNR și a numerarului
existent în casieriile băncii, a depozitelor atrase de persoane juridice, a evoluției resurselor atrase

22
de clienții necanbari. Imediat ce informația a fos t preluată, urmează gestionarea lichidității, unde
sunt cuprinse încasările și plățile apreciate pe baza prognozelor efectuate. Se urmărește în
permanenț ă structura plăților și a încasărilor, respectiv se realizează simulări ale evoluției
contului curent a l băncii deschis la BNR. Totodată, se încearcă menținerea unui stoc de active
lichide în lei și în valută. Urmărirea dobânzilor oferite de celelalte bănci este un alt pas foarte
important, banca aju stând dobânda proprie când este necesar. Ultimul pas, la f el de important de
care instituția bancară trebuie să țină cont este politica de marketing , pentru a menține și obține
noi depozite de care aceasta are nevoie pentru a -și putea desfășura activitatea.
Managementul activelor și pasivelor
Managementul active lor și pasivelor reprezintã o parte integrantã a procesului de gestiune în
cadrul unei societãți ban care sau instituției financiare (ASE.RO – Analiza eficientă a activelor și
pasivelor bancare) . “Managementul activelor pornește de la premisa că tipul și cu antumul
depozitelor pe care le deține o bancă, precum și volumul altor împrumuturi pe care aceasta le
poate atrage, depinde în cea mai mare măsură de clienții săi. Banca își exercită controlul asupra
alocării depozitelor pe care le primește și stabilește d estinatarii creditelor. Strategia de
management al activelor e constituită de gestiunea prudentă a cre ditelor pe care banca le acordă ”
(Bătrâncea & ș.a., 2010) . Managementul activelor și pasivelor își propune creșterea veniturilor
din plasamente, respectiv scăderea concomite ntă a costurilor surselor atrase, toate astea „în
condițiile menținerii unui risc acceptabi l și respectãrii reglementãrilor în vigoare cu privire la
adecvarea capitalului și lichiditatea bãncii ”.
Dat fiind faptul că tranzacțiile efectuat e influențează semnificativ activele și pasivele unei
instituții bancare, acesta este în prezent una dintre cele mai importante funții de management al
riscurilor. Mai mult decât atât, privatizarea băncilor de stat, creșterea creditului
neguvernamental, cr eșterea competiției, reducerea ratelor dobânzilor în linie cu trendul
descendent al inflației, sunt doar câteva dintre acele elemente care fac ca gestionarea riscurilor
bancare să fie cu atât mai riguroasă , iar evaluarea continuă a performanțelor să primez e.
Organizarea managementul ui activelor și pasivelor bancare :
Entitatea cu cea mai mare responsabilitate în formularea strategiei generale și a supervizării
întregii funcții a managementului activelor și pasivelor o reprezintă Comitetul de Active și

23
Pasive (ALCO). În general, ALCO este format din membrii board -ului, conducătorii liniilor de
business, trezorierul, respectiv contabilul șef al băncii. Totuși, apariția unor produse din ce în ce
mai complexe îi dă oportunitatea doar experților în analiza riscu rilor, care au deja competențele
necesare noilor tehnici de analiză, să ia deciziile optime în ceea ce privește riscurile bancare.
Numărul ședințelor depinde în mare parte de performanța băncii, de volatilitatea ei, respectiv de
măsura expuneri acesteia la risc. În funcție de aceste elemente, părțile implicate se pot întâlni
trimestrial sau anual , pentru a lua noi decizii strategice. Cele mai des întâlnite cerințe
informaționale ale ALCO sunt situațiile financiare trecute, prezente și noi, analiza activităț ii
economico -financiare pe baza bilanțului și a contului de profit și pierdere, cum ar fi
profitabilitate a, lichiditate a, adecvarea capitalului, rapoarte privind poziția lichidității băncii,
respectiv rapoarte privind evoluția poziției financiare a băncii față de cea previzionată. Pe lângă
toate acestea, ALCO are în vedere următoarele obiective (Golosoiu) :
 analiza impactului schimbărilor apărute în economie și legislație
 analiza evoluției ratelor dobânzilor
 stabilirea dobânzilor/prețurilor produselor de act iv și pasiv
 monitorizarea riscului de lichiditate și a riscului valutar
 bugetare/planificare strategică
 analiza/aprobarea politicilor managementului activelor și pasivelor și de limitare a
riscurilor
O funcție deosebit de importană a managementul ui activel or și pasivelor o reprezintă planificarea
lichidității, dat fiind faptul că gestionarea fluxurilor de numerar care au loc într -o instituție
bancară este un factor fundamental, deoarece aceasta trebuie să fie tot timpul pregătită să
onoreze solicitările dep onenților în ceea ce pri vește retragerile de numerar, respectiv cererile de
noi credite care pot fi solicitate la un moment dat. Planificarea corectă are ca efect optimizarea
costului resurselor atrase și plasate. În funcție de costurile și posibilitățile de care dispune banca,
managementul lichidității se poate realiza pe două căi diferite:
 managementul pasivelor – reprezintă acoperirea ieșirilor de fonduri prin noi împrumuturi
de la alte bănci, sau prin emisiuni de certificate de depozit, obligațiuni.
 managementul activelor de rezervă – constă în vânzarea unei părți a activelor ușor
lichidabile, în locul atragerii de noi resurse pentru a acoperi retragerile de fonduri. În

24
general toate instituțiile bancare dețin active în formă lichidă , cu toate că acest lucru nu
este profitab ilă, înregistrând chiar costuri date de rata dobânzii mai mică acceptată de
bancă pentru deținerea lor, comparativ cu plasamentele pe termen mai îndelungat.

2.2 Gesti unea riscului de lichiditate

O gestiune bună a riscului nu constă doar în faptul că banca își va derula foarte bine activitatea,
dar își procură și o imagine foarte bună pe piață. Primul pas în gestionarea riscurilor de
lichiditate este cea de cunoaștere, de informare, respectiv de identificare a acestor riscuri . Spun
cunoaștere pentru că nici un manager nu va putea distinge operațiunile care afectează banca, de
cele care o ajută, în cazul în care el nu deține cunoștințe necesare în acest domeniu. Managerul
trebuie să identifice și să analizeze acei factori care îm ping ins tituția bancară spre riscul de
lichiditate . Imediat ce se observă un astfel de factor , aces ta trebuie evaluat și îndepărtat din
activitatea din care face parte , pentru a nu genera un dezastru financiar. Recent, unele bănci au
adoptat soluția de a e limina în totalitate acele game de produse care sunt extrem de riscante.
În vederea limitării riscului de lichiditate precum și a încadrării în nivelurile stabilite, banca este
obligată să -și stabilească pentru fiecare exercițiu financiar (Daschievici) :
 strategia în domeniul managementului lichidității;
 în vederea realizării obiectivelor stabilite prin strategia în domeniul managementului
lichidității, banca este obligată să dispună de proceduri speciale de urmărire și limitare a
riscului de lichidiate, care să respecte cerințele normelor prudențiale;
 banca este obligată să dispună de proceduri administrative și de control intern adecvate
care să permită supravegherea riscului de lichiditate;
 banca este obligată să desemneze unul dintre conducători pent ru asigurarea coordonării
permanente a activității în domeniul managementului lichidității, identitatea acestei
persoane comunicându -se autorității de supraveghere;
 în vederea limitării riscului de lichiditate, banca trebuie să asigure o evidență contabil ă și
extracontabilă corespunzătoare și riguroasă .
 strategia managementului lichidității în momente de criză;

25
În cazul în care se produc totuși eventuale riscuri care conduc la pierderi, ele pot fi acoperite prin
mai multe căi. Prima variant ar fi un program formal de finanțare care este elaborat pe baza
prognozelor privind pierderile anticipate sau prin prelevări pentru fondurile de rezervă pentru
pierderi din creditare. O altă variantă este cea în cazul în care pierderile suferite sunt trecute pe
cheltuieli sau sunt acoperite din capitalul băncii .

Potrivit BNR, supravegherea riscului de lichiditate se realizează:

a) de instituțiile de credit , potrivit prevederilor reglementărilor Băncii Naționale a României
privind cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de
evaluare a adecvării capitalului la riscuri și condițiile de externalizare a activităților
acestora;

b) de Banca Națională a României , pe baza indicatorului de lichiditate raportat de
instituțiile de credit, determ inat în conformitate cu prezentul regulament.

Nerespectarea prevederilor regulament elor atrage aplicarea sancțiunilor și/sau dispunerea
măsurilor prevăzute la art. 226, 227 și 229 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006
privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Instituțiile de credit raportează
Băncii Naționale a României, periodic, situațiile privind indicatorul de lichiditat e și riscul mare
de lichiditate, precum și orice date aferente respectivelor situații.
Gestionarea riscurilor are ca obiectiv: optimizarea riscurilor și performanțelor , respectiv
planificarea dezvoltării și finanțării lor cu consecvență. Ca și scopuri prin cipale, aceasta își
propune (Dedu, 2003) :

 asigurarea perenității instituției, respectiv controlului intern;
 facilitatea prețului deciziei ;
 reechilibrarea portofoliilor de activități .

26
Modalități de perfecționare a gestiunii riscului de lichiditat e

În general, înainte ca orice risc să se manifeste în cadrul unei instituții bancare, cel mai important
pas este ca banca să se asigure din timp și să fie capabil să evite pe cât posibil apariția riscului de
orice natură. Datorită acestui fapt , prudența băncii împotriva riscurilor poate fi efectuată prin:
 managementul bancar – care trebuie să cunoască riscurile din afacerile băncii și să fie
capabil să măsoare, monitorizeze și controleze astfel de riscuri; de asemena trebuie să
aibă stabilite limitele interne al e riscului;
 instituția banca ră – care trebuie să aibă politici clare, precum și procedee de măsurare și
control al riscurilor;
 întocmirea de rapoarte periodice – care trebuie analizate și verificate de controlul intern
al băncii și de cenzorii acestora.
Cu toate că banca se asigură pe cât posibil de acele riscuri care pot amenința instituția cu fiecare
operațiune nouă pe care o execută, aceasta depinde în principal de câteva elemente , care țin de
capacitatea băncii de a se proteja împotriva riscurilor . Aceste elemente sunt prezentate succint
după cum urmează :
 mărimea capitalului;
 calitatea managementului său bancar;
 expertizele sale tehnice;
 experiența personalului în segmentul de piață respectiv.
Totodată, pentru o foarte bună gestionare a riscurilor , mana gerii unei bănci trebuie să acorde o
mare importanț ă acelor operațiuni care au loc foarte des în decursul unei perioade, și care au o
influență semnificativă în ceea ce privește capacitatea acesteia de a face față u nui evetual risc de
lichiditate (Matiș, 2 010). Pe lângă procedurile elementare care țin de responsabilitatea celor de la
conducere, instituția bancară își propune să aibă în vedere și următoarele obiective:
 elaborarea unui cadru con ceptual consistent, în cadrul căruia să se stabilească obiectivele
și să se evalueze performanțele unităților de activitate ;
 stabilirea unor plafoane de finanțare periodice;

27
 evaluarea cuprinzătoare și continuă a surselor existente și potenț iale de riscuri interne ș i
externe;
 asigurarea unei trans parențe, a unui sistem cuprinză tor de informare a conducerii ș i a unui
sistem de monitorizare și raportare, care să prezinte, să analizeze și să comunice
expunerile efective, câștigurile ș i pierderile care trebuie cunoscute ș i stocate pentru
referiri viito are;
 menținerea unui grad adecvat de lichiditate de cǎtre toate bǎncile;
 stabilirea unor responsabilități clare î n domeniul managementului riscurilor ș i a
sistemului de raportare, pentru a evita confuziile, suprapunerea eforturilor sau pierderea
din vedere a unor aspecte importante;

2.3 Măsuri ale riscului de lichiditate

După vorbele lui Crocket, lichiditatea este mai ușor de recunoscut decât de definit, dar sintetizat,
lichiditatea reprezintă acea sumă de bani pe care o instituție bancară o are la dispo ziție, și de care
se poate folosi atunci când are nevoie de ea.
În cazul unei societăți bancare, pentru ca ace asta să funcționeze corect, managerii trebuie mai
întâi să realizeze analize juste, respectiv să poată lua decizii bune în viitor, iar pentru ac est lucru
se calculează o serie de indicatori ai lichidității , în special în vederea gestionării eventualelor
crize de lichiditate și a evitării intrării în incapacitate de plată. În continuare vom identifica
princ ipalii indicatori :
a) Indicatorul de lichidi tate
Indicatorul de lichiditate , este unul dintre indicatorii prevăzuți de normele BNR și se calculează
ca un raport între lichiditatea efectivă (suma activelor bilanțiere pentru fiecare bandă de
scadență și a angajamentelor primare evidențiate în afara b ilanțului ) și lichiditatea necesară (se
determină însumân d pe fiecare bandă de scadență, a obligațiunilor bilanțiere precum și a
angajamentelor date, de data aceasta, marcate în afara bilanțului ).
Norma nr. 1 emisă de Banca Națională a României privind li chiditatea bancară, intrată în vigoare
în iulie 2001, reglementează nivelul minim de lichiditate al unei bănci, nivel minim egal cu 1, iar

28
în cazul identificării unui excedent în oricare din benzile scadente cu excepția ultimei benzi,
acesta se va adăuga l a nivelul lichidității efective, aferent benzii de scadență următoare.

Rezultatul indicator ului poate lua trei forme:
 mai mare decât 1 – este vorba de un excedent de lichiditate ;
 egal cu 1 – instituția are un grad de lichiditate stabil ;
 mai mic decât 1 – instituția se confruntă cu insuficiență de lichiditate .

b) Riscul mare de lichiditate
BNR definește această rata ca fiind “r iscul de lichiditate față de o persoană sau față de un grup de
clienți aflați în legătură, a cărei valoare reprezintă cel puțin 10% din valoarea datoriilor, altele
decât împrumuturile, și a angajamentelor de creditare date de instituția de credit evidențiate în
afara bilanțului” (BNR – Act legislativ (Supravegherea indicatorului de lichiditate)) . Luând în
considerare operațiunile în e chivalent lei, se calculează după următoarea formulă:

c) Lichiditatea curentă
Este una dintre cele mai importante rate financiare ale unei companii și r eflectă posibilitatea
elementelor patrimoniale de active de a se transforma pe termen scurt și cu che ltuieli minime în
lichidități pentru a satisface obligațiile de plăți exigi bile (Trenca & Mutu, 2012) . Cu câ t valoarea
sa este mai mare, cu atâ t compania are o capacitate mai mare de a -și plăti datoriile cure nte fără să
apeleze la res urse pe termen lung sa u la noi î mprumuturi. Cel mai indicat este ca aceasta să fie
calculată lunar, pentru a putea controla posibilele riscuri care pot apărea odată cu schimbarea
activelor curente și a pasivelor curente . Se calculează după formula:

29

d) Indicatorul de lichiditat e imediată
Este acel indicator care măsoară capacitatea firmei, la un moment dat, de a-și acoperi datoriile pe
termen scurt (depozite atrase pe termen scurt, împrumuturi pe termen scurt) cu ajutorul
disponibilităților băneș ti proprii (numerar, disponibil cont curent, depozite pe termen scurt) pe
care le are la dispozitie. Este indicat ca această valoare să fie mai mare de cât 1.

e) Raportul total de credite / total de depozite

Acest indicator reflectă proporția din resurseleatrase de la deponenți care es te împrumutată altor
clienți. În cazul să se disting două posibile rezultate:
 raport subunitar – banca are o lichiditate stocată, deci se bazează pe propriile resurse în
acordarea creditelor
 raport supraunitar – banca se bazează pe un regim de management al pasivelor, adică își
asigură o bună parte din resurse pentru acordarea creditelor prin operațiuni de împrumut .

Pentru o cât mai bună gestionare a riscului de lichiditate, managerii fiecărei instituții bancare va
trebui să urmărească în permanent aceșt i indicatori, pentru a avea tot timpul control asupra lor și
pentru a-și spori gradul de siguranță (Nițu, 2000) .

30

CAPITOLUL 3. MANAGEMENTUL RISCULUI DE LICHIDITATE.
STUDIU DE CAZ PRIVIND BĂNCILE CU CAPITAL MAJORITAR
GRECESC DIN ROMÂNIA.

3.1 Revizia liter aturii de specialitate

În timpul crizei fin anciare mondiale, multe bănci s -au luptat pentru a menține lichiditatea
adecvată. Pentru a susține sistemul financiar, au fost solicitate niveluri fără precedent
de sprijin de lichidităț i de la băncile centrale (Černohorský et al., 2010). Chiar ș i cu un astfel de
sprijin extensiv, o mul țime de bănci au eșuat. (BIS, 2009; Teplý, 2011). Criza a arătat importanța
măsurării și gestionării riscului de lichiditate adecvat .
Scopul acestei lucrări este, prin urmare, de a identifica factorii determinanți ai lichidității
băncilor comerciale din Româ nia.
În trecut, practici mai bune pentru măsurile privind riscul de lichiditate s -au axat pe utilizarea
indicatorilor de lichiditate.
Rapoartele de studii utilizate anterior, includ active lichide raportate la active totale (e.g.
Bourke, 1989; Molyneux and Thornton, 1992; Barth et al., 2003; Demirgüç -Kunt et al., 2003),
active lichide raportate la depozite (Shen et al., 2001), respectiv active lichide raportate la
finanața rea cliențilori și finanță rile pe termen scurt . Cu cât raportul de lichiditate a băncii este
mai mare, cu atât scad șansele vulnerabilității la eș ec. În plus, unele studii utilizează
împrumuturile raportate la active total e (e.g. Demirgüç -Kunt and Huizinga, 1999 ; Athanasoglou
et al., 2006), credit e nete pentru clienți și finanță ri pe termen scurt (e.g. Pasiouras and
Kosmidou, 2007; Kosmidou, 2008; Naceur and Kandil, 2009) pentru a evalua riscul de
lichiditate al băncii. Cu cât valoarea acestor raporturi sunt mai mari, cu atât crește ș i riscul de
lichiditate cu care banca se va confrunta pe viitor.
Putem observa faptul că efectul riscului de lichiditate asupra profitabilităț ii bancare este mixt .
Unele studii au constatat efectul pozitiv al riscului de lichiditate, cum ar fi – Molyneux și

31
Thornton (1992), Barth et al. (2003 ), iar altele efectul negativ – Demirgüç -Kunt și Huizinga
(1999 ), Kosmidou ( 2005 ), și Kosmidou ( 2008 ).
În plus, studiile anterioare , realizate de Demirgüç -Kunt and Huizinga (1999), Shen et al. (2001),
Demirgüç -Kunt et al. (2003), respectiv Naceur and Kandil (2009) , au constatat faptul că băncile
cu lichiditate ridicată au marjele nete din dobânzi mai mici.
Cu toate acestea, există și alte modalități care pot fi utilizate, pentru a evalua riscul de lichiditate
bancară, pe lângă raporturile tradiționale . Ele pot fi împărțite în măsuri cantitative și calitative .
În ceea ce priveș te măsurare a cantitativă , Basel Committee on Banking Supervision (2000), a
propus metoda încadrării pe benzi de maturitate pentru măsurarea riscului de lichiditate.
Saunders și Cornett (2006) au menț ionat faptul că băncile pot utiliza analiza intrărilor și ieșirilor
de lichiditate, indicele de lichiditate, deficitul de finanțare și cerința de finanțare, precum și
planificare a lichidităților, pentru a măsura expunerea lor de lichiditate.
În plus, Matz și Neu (2007), au exprimat faptul că băncile pot aplica analiza bilanțului de
lichiditate, poziția de capital în numerar și o abordare asimetrică a analizei pozițiilor bilanțier e
pe maturit ăți pentru a evalua riscul de lichiditate. Mai mult decât atât, autorii au menț ionat faptul
că evaluarea calitativă a riscului de lichiditate este cel puțin la fel de importantă ca și o măsurare
cantitativă bazată pe modele. Ei oferă o serie d e măsuri privind riscul de lichiditate calitative în
afara măsuri lor cantitative.
3.2 Analiza datelor bilanțiere

Scopul acestui studiu de caz este aceea de a analiza principalii factori care stau la baza calculării
riscului de lichiditate. Voi analiza dat ele a 3 bănci cu capital majoritar grecesc din România, mai
exact Alpha Bank, Ban ca Românească, resp ectiv Piraeus Bank în decursul aniilor 2013 și 2014.
După cum se știe, orice activitate bancară este supusă riscului, însă stă în capacitatea ei dacă
acest risc se manifestă, sau se reușește evitarea ei. Pentru a reuși această performanță, banca are
nevoie de un manager al riscurilor, care să poată gestiona toate activitățile bancare în așa fel
încât să asigure o corelare între atingerea unor obiective și ris cul pe care acesta îl poartă în urma
lui. Orice activitate care conduce la profit în prezent, poate veni cu o serie de riscuri, iar unul

32
dintre cele mai puternice este riscul de lichiditate, care nerez olvată la timp, conduce banca la
incapacitate de plată , ca mai apoi să ajungă la faliment.
Pentru a putea evalua cât mai ușor riscul de lichiditate în general, trebuie să parcurgem anumite
trepte, să căutăm informații ca mai apoi să le analizăm și să găsim rezolvări în cazul în care ceea
ce am aflat ne cere acest lucru. Informațiile de care avem nevoie pentru a duce la bun sfârșit
analiza riscului de lichiditate, le găsim în situațiile financiare. Pe baza acestor situații financiare
culegem datele necesare analizei noastre. Bineînțeles, principalele elemente de care avem nevoie
în această analiză sunt activele, plasamentele care se transformă ușor în lichidități.
În ceea ce urmează, voi prezenta evoluția activelor totale în cazul celor trei bănci analizate ,
pentru perioada 2013 – 2014 .

3.2.1 Evol uția activelor totale

Tabel 1. Evoluția activelor totale, pe perioada 2013 – 2014 (mii lei)
2013 2014
Alpha B ank 16.272. 483 16.969. 349
Piraeus Bank 9.108. 182 8.990. 876
Banca R omânească 7.237. 669 6.773. 637

Sursă : Rapoartele anuale ale băncilor

Putem vedea în urma comparației dintre cei doi ani analizați faptul că există modificări în ceea ce
privește valoarea activului total, însă nu sunt modificări semnificative care să afecteze în vreun
fel băncile . În ceea ce privește Ban ca Românească , în anul 2014 are loc o ușoară creștere a
valorii activului față de anul anterior, această valoare crescând cu 696,866 lei, având evoluția cea
mai mare dintre cele trei bănci analizate. În cazul celorlalte două, valorile scad în anul 2014 faț ă
de cel precedent, mai exact cu 117. 306 lei în cazul Piraeus Bank, respectiv cu 464.032 lei la
Alpha Bank.
Pentru a evidenția mai bine aceste mici scăder i, respectiv creșteri de active am realizat un grafic
pe care se observă clar că nu există schimbări m ajore la nici una dintre cele trei bănci.

33

16,272,48316,969,349
9,108,182 8,990,876
7,237,669 6,773,637
6,000,0008,000,00010,000,00012,000,00014,000,00016,000,00018,000,000
2013 2014Alpha Bank
Piraeus Bank
Banca
Românească

Grafic 1. Evoluția activelor totale, pe perioada 2013 – 2014

3.2.2 Evoluția numera rului în total active

Este necesar ca fiecare bancă să își gestioneze corect active le lichide în așa fel încât să nu se
ajungă la insolvență la prima problemă pe care aceasta o în tâmpină, dar nici la un exces de active
lichide , care demonstrează faptul că banca nu își investește eficient resur sele. Pentru a știi exact
volumul activelor l ichide de care beneficiează cele trei bănci pe care le analizez, voi pune
accentul în primul rând pe ponderea numerarului în total active. În urma informațiilor găsite, am
ajuns la următoarea concluzie:
Tabel 2. Ponderea numerarului în total active (%)
2013 2014
Alpha Bank 9.58 12.87
Piraeus Bank 11.04 12
Banca R omânească 18.66 12.9
Sursă : Rapoartele anuale ale băncilor

34

9.58 12.8711.04 1218.66
12.9
0102030405060708090100
2013 2014Alpha Bank
Piraeus Bank
Banca
RomâneascăDupă cum se poate observa în tabel , cea mai mare pondere a numerarului în total active o
constituie Banca Românească , fiind de 18,66% în anul 2013, urmând apoi să scadă destul de
semnificativ în anul următor la 12,9%. Această scădere ar putea afecta banca pe viitor, dacă nu
se reușește o creștere a numerarului, deoarece poate conduce la atragerea altor res urse
suplimentare , care bineînțeles vin cu costuri mult mai mari. În ceea ce privește Piraeus Bank,
valorile sunt extrem de apropiate în decursul celor doi ani, crescând cu doar 0,96% în anul 2014
față de anul anterior. Nici în cazul Alpha Bank nu putem s pune că sunt schimbări majore la
ponderea numerarului în total active, acesta înregistrând valoarea de 9,58% în anul 2013,
crescând apoi cu aproape 3% în anul următor.

Grafic 2. Ponderea numerarului în total active

Pentru ca aceste valori să fie mult mai clare, am realizat grafic ul de sus, unde se observă mai
bine ponderea numerarului în total active, respectiv variațiile în cei doi ani analizați. Așa cum am
mai menționat , pentru primele două bănci fluctuațiile sunt aproape nesesizabile, în timp ce
pentru Banca Românească se observă scăderea valorii numerarului cu aproape 6%.

3.2.3 Evoluția altor active lichide în total active

După cum am mai spus , este necesar ca banca să dețină o proporție de numerar în cazul în care le
este solicitată urgent acest lucru , însă o proporție prea mare poate conduce la pierderi mari,
datorită faptului că nu au nici un beneficiu în urma lor. Din această cauză , banca hotărăște să

35

89.5386.21
83.91 85.47
78.7784.4
0102030405060708090100
2013 2014Alpha Bank
Piraeus Bank
Banca
Româneascădețină cât mai multe active care sunt ușor lichidabile, însă aduc și un venit suplimentar. Aceste
active lichide se pot transforma ușor în bani și se poate recurge la ajutorul lor în cazu l unui
eveniment nefavorabil care ar putea afecta banca în cel mai rău mod.
În continuare voi analiza ponderea pe care o au aceste active lichide în total active.
Tabel 3. Ponderea altor active lichide în total active (%)

Sursă : Rapoartele anuale ale băncilor

Așa cum era de așteptat, se observă cum act ivele lichide ocupă un procent foarte mare în totalul
activelor, cea mai mare valoare înregistrându -se în anul 2013 la Alpha Bank, câ nd aceasta este
de aproape 90% , urmând apoi să scadă la 86,21% în anul următor. Aceste fluctuații se observă
mult mai bine în graficul de mai jos, unde putem compara valorile celor trei bănci în decursul
celor doi ani an alizați, 2013, respectiv 2014.

Grafic 3. Ponderea altor active lichide în total active

2013 2014
Alpha Bank 89.53 86.21
Piraeus Bank 83.91 85.47
Banca R omânească 78.77 84.4

36

82.16
70.6381.1784.89
80.7384.25
60657075808590
2013 2014Alpha Bank
Piraeus Bank
Banca
româneascăAșa cum am mai menționat, cea mai mare pondere în total active o înregistrează Alpha Bank în
anul 2013, fiind urmată de o ev oluție descrescătoare, însă în ceea ce privește Piraeus Bank și
Banca Românească , ele au o evoluție crescătoare pe parcursul anului 2014. Astfel , Piraeus Bank
crește cu o valoare nu foarte semnificativă, dar ajunge la 85,47%, de la 83,91% , cât a înregistra t
în anul precedent. Cu un procent puțin mai mare și Banca Românească reușește să își crească
valoarea cu aproape 6% , ajungând la 84,4% în anul 2014.

3.2.4 Evoluția indicatorului credite/depozite

Tabel 4. Evoluția indica torului credite/depozite (%)

Sursă : Rapoartele anuale ale băncilor

La fel ca și pentru celelalte elemente, am realizat un grafic pentru ca evoluția să fie cât mai clară.
Se ob servă cum această evoluție este cea mai sesizabilă în cazul Alpha Bank, unde valoarea
indicatorului credite/depozite scade cu aproape 12% în anul 2014 față de cel precedent. Acestă
scădere bruscă se datorează faptului că s -au redus creditel e acordate și totodată au crescut
depozitele atrase de la clienți.
Grafic 4. Evoluția indicatorului credite/depozite

2013 2014
Alpha bank 82.16 70.63
Piraeus Bank 81.17 84.89
Banca R omânească 80.73 84.25

37

Așa cum în ponderea altor active lichide în total active , cele două bănci au avut valori
crescătoare, și aici observăm cum Piraeus Bank, resp ectiv Banca Românească reușesc s ă
înregistreze creșteri în decursul celor doi ani. Piraeus Bank reușește să își crească valoarea cu
3,72% în anul 2014 față de anul 2013. O valoare apropiată se înregistrează și la Banca
Românească, mai exact observăm o e voluție crescătoare cu 3,52% faț ă de anul anterior, iar acest
lucru se datorează evoluț iei descrescătoare a depozitelor atrase de la bănci.

3.3 Calculul poziției de lichiditate pe maturități

Obiectivul acestei analize c onstă în evidențierea decalajului dintre plasamentele și resursele cu
scadență reziduală în anumite intervale de timp, dar și identificarea din timp a problemelor
potențiale ce se pot ivi în lichiditatea unei instituții financiar -bancare (Trenca și Mutu, 2 012).
Pentru a aplica analiza GAP în băncile din România, și pentru obținerea unor rezultate optime,
este necesară luarea în considerare a următoarelor caracteristici: (Dănila ș.a., 2002)
 Analiza de tip GAP este necesar a se efectua atât la nivel global ( lei și valută în
echivalent lei), cât și separat pentru lei și valute ( în cadrul valutelor este necesară
efectuarea separată pentru valute dominante în bilanț precum EUR și USD) .
 Primele intervale de maturitate, din punct de vedere al lichidității, sunt extrem de
importante, fiind necesară menținerea cel puțin a două benzi de scadență în intervalul de
până la 1 lună ( o bandă cu maturitate de până la 7 zile și o bandă cu maturitatea cuprinsă
între 8 zile și o lună) .
 Benzile de maturitate superioară ( de peste un an) ar trebui compactate, nefiind elocvente
pentru riscul de lichiditate manifestat în special pe termen foarte scurt; structura
plasamentelor pe termen mediu și lung , în momentul de față, nu necesită o defalcare
specială în mai multe benzi de m aturitate, în condițiile în care resursele cu maturitatea de
peste 1 an își fac slab simțită prezența .

38
 Este necesară impunerea unor culoare de variație a indicilor GAP pentru gestionarea în
condiții optime a lichidității, culoare dependente de caracterist icile bilanțiere proprii
fiecărei bănci .
 Trebuie tratate diferențiat benzile de scadență, din punct de vedere al nivelului variației
admis indicilor GAP, luând în considerare importanța deosebită ce trebuie acordată
intervalelor de maturitate de până la 3 luni ( pentru intervalul de maturitate de până la 3
luni, nivelul minim al indicelui GAP este de -15%) .

Modul în care băncile ajung să își calculeze indicele GAP se face pe baza următorilor indici:
GAP -ul de lichiditate: se determină ca diferență între t otalul activelor și totalul pasivelor, pe
fiecare bandă de scadență .

GAP = Active scadente – Pasive scadente

Vom avea o situație favoriabilă în cazul în care această valoare este pozitivă, ceea ce înseamnă
că banca dispune de lichiditatea necesară pe res pectiva bandă de scadență; t otuși , în cazul în care
această valoare este negativă, avem de -a face cu deficit de lichiditate pentru acel interval de
matu ritate, iar acest lucru înseamnă că bancă trebuie să găsească o soluție pentru a -și putea plăti
obligați ile la timp.
GAP -ul cumulat : se calculează ca suma GAP -urilor pe do uă benzi de maturitate diferite:

GAP cumulat = GAP + GAP cumulat

Indicele GAP: se determină după următoarea formulă:

39
În continuare voi calcula indicii GAP pentru cele trei bănc i în parte, anali zând valorile aferente
anului 2014 pe diferite perioade de ma turități , astfel încât să fie cât mai ușor de evidențiat
posibilele probleme pe care băncile le pot întâmpina pe viitor .

Tabel 5. Analiza GAP aferentă a nului 2014, în ceea ce privește Banca Românească

Sursă: Calcule proprii , pe baza rapoartelor anuale ale bănci i

În urma calculelo r efectuate, am ajuns la conclu zia că Banca Românească înregistrează valori
negative pe aproape toată perioada de maturitate (în afara scadenței de peste 5 ani), însă primele
două benzi de scadență, intervalul de până la o lună, respect iv intervalul cuprins între 1 lună – 3
luni, sunt cele care evidențieză faptul că banca se află într -o situație deloc favorabilă. Acest lucru
se datoarează faptului că aceasta nu are destule plasamente scadente, suficiente pentru a putea
acoperii resursele atrase și scadente. Acest lucru nu ar fi o problemă pe o perioadă lungă de timp,
având în vedere că banca ar putea ajunge la un echilibru, însă reprezintă un pericol pe termen
scurt; există posibilitatea să nu î și poată onora eventualele plăți ale clienți lor.

Tabel 6. Analiza GAP aferentă anului 2014, în ceea ce privește Piraerus Bank
până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani peste 5 ani TOTAL
Total active 4,060,721 2,660,921 404,503 1,269,028 26,081 8,421,254
Total pas ive 4,311,514 2,250,835 1,391,628 34,279 973 7,989,229
GAP de lichiditate -250,793 410,086 -987,125 1,234,740 25,108 
GAP cumulat -250,793 159,293 -827,832 406,908 432,016 
Indice GAP -2.98% 1.89% -9.83% 4.83% 5.13%  până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani peste 5 ani TOTAL
Total active 1,061,163 256,362 392,310 1,936,887 3,126,915 6,773,637
Total pasive 2,522,562 1,213,911 1,977,567 100,552 316,612 6,131,204
GAP de lichiditate -1,461,399 -957,549 -1,585,257 1,836,335 2,810,303 
GAP cumulat -1,461,399 -2,418,948 -4,004,205 -2,167,870 642,433 
Indice GAP -21.57% -35.71% -59.11% -32.01% 9.48% 

40
Sursă: Calcule proprii , pe baza rapoartelor anuale ale băncii

În ceea ce privește Piraeus Bank, valorile obținute sunt destul de interesante. Se înregistrează o
valoare negativă doar pe primul interval de maturitate, (intervalul de până la o lună), cu o valoare
de -2,98%, urmând ca pe c ea de -a doua bandă, aceasta să ajungă la o valoare pozitivă de 1,89%.
Pe această bandă, plasamentele scadente depășesc resursele atrase, însă cu o sumă destul de
mică, de doar 410.086 mii lei. Cea mai mică valoare se constată în intervalul 3 – 12 luni, o
valoare de -9,83%, ceea ce însea mnă că pe aceasă bandă de matur itate se înregistrează cea mai
mare discrepanță între plasamentele scadente, respectiv resursele atrase și scadente. Motivul este
scăderea semni ficativă a activelor, care scad cu 2.256.418 mii l ei față de intervalul de maturitate
înregistrat în perioada precedentă.

Tabel 7. Analiza GAP aferentă anului 2013, în ceea ce privește Alpha Bank
până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani TOTAL
Total active 6,004,331 2,42 8,950 16,291 156,149 8,605,721
Total pasive 3,755,836 – – – 3,755,836
GAP de lichiditate 2,248,495 2,428,950 16,291 156,149 
GAP cumulat 2,248,495 4,677,445 4,693,736 4,849,885 
Indice GAP 26.13% 54.35% 54.54% 56.36% 

Sursă: Calcule proprii , pe ba za rapoartelor anuale ale băncii

Analizând valorile indicelui GAP pentru Alpha Bank, se poat e observa faptul că pasivele sunt
scadente imediat, în primul interval de maturitate , ceea ce explică indicele care este pozitiv pe
fiecare bandă de scadență . De a semenea, aceasta înregistrează o creștere semnificativă în
intervalul cuprins între 1 lună – 3 luni, ajungând de la valo area de 26,13%, cât a înregistrat în
primul interval de maturitate, la 54,35%. Creșterea valorii se păstrează și în intervalele
următoar e, însă diferențele sunt doar de 0,19%, respectiv 1,82%.

În urma rezultatelor ne favorabile în ceea ce privește cele două bănci, Banca Românească,
respectiv Piraeus Bank, ele trebuie să a tragă resurse suplimentare, și să plaseze resursele
suplimentare atr ase în active lichide, în ambele cazuri să aibă o scadență de cel puțin 3 luni.

41
Pentru acest lucru, voi adop ta o serie de strategii, pe baza cărora voi îmbunătății aceste necorelări
ale scadențelor resurselor, comparativ cu cele ale plasamentelor. Voi folo si 4 strategii pentru
ambele bănci, ele constând în următoarele:

 Restructurarea activului
 Restructurarea pasivului
 Creșterea activelor și pasivelor
 Diminuarea activelor și pasivelor

În continuare voi aplica aceste strategii pe rezultatele obținute de Ban ca Românească.

 Strategii – Banca Românească
Prim a strategie constă în restructurarea activ ului, ceea ce înseamnă că voi transforma activ ul cu
scadența de peste 5 ani, cu scadența de până la 1 lună. Mai exact voi face în așa fel încât să
îmbunăt ățesc prim ele intervale d e timp, iar p entru acest lucru voi folosi suma de 2.500.000 mii
lei. Rezul tatele obținute sunt prezentate în tabelul care urmează:

Tabel 8. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma restructurării activului la Banca
Românească
până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani peste 5 ani TOTAL
Total active 3,561,163 256,362 392,310 1,936,887 626,915 6,773,637
Total pasive 2,522,562 1,213,911 1,977,567 100,552 316,612 6,131,204
GAP de lichiditate 1,038,601 -957,549 -1,585,257 1,836,335 310,303 
GAP cumulat 1,038,601 81,052 -1,504,205 332,130 642,433 
Indice GAP 15.33% 1.19% -22.21% 4.90% 9.48% 
Sursă: Calcule proprii

În urma acestor restructurări ale activului, se poate observa schimbarea pe care a produs -o nu
doar pentru primele două intervale de scadență, dar a reușit să îmbunătățească indicele GAP pe
toată perioada. Astfel , în primul interval de timp s -a ajuns de la un indice de -21,57%, la 15,33%,
iar în cea de -a doua, mai exact pentru intervalul de maturi tate de 1 – 3 luni, de la valoarea

42
negativă de -35,71%, la un indice pozitiv de 1,19%. În ceea ce privește următoarele două
intervale de timp, este vizibil că și acolo s -au produs îmbunătățiri, înregistrând de asemenea o
valoare pozitivă pentru intervalul 1 – 5 ani, ajungând de la -32,01% la 4,9% . Banca poate recurge
la această strategie, însă va imp lica costuri suplimentare , dat fiind faptul că ar trebui să vândă
active (ex. titluri de stat) și să utilizeze contravaloarea lor printr -un plasament pe termen scurt.

În cazul în care banca vrea să recurgă la altă strategie decât restructurarea activul, poate opta
pentru restructurarea pasivului . La fel ca și în cazul anterior, voi transforma resurse în valoare
de 2.5 00.000 mii lei cu scadență rămasă de până la 1 lună, în pasive scadente de peste 5 ani .
Rezultatele sunt vizibile în tabelul 9 :

Tabel 9. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma restructurării pasivului
până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani peste 5 ani TOTAL
Total active 1,061,163 256,362 392,310 1,936,887 3,126,915 6,773,637
Total pasive 22,562 1,213,911 1,977,567 100,552 2,816,612 6,131,204
GAP de lichiditate 1,038,601 -957,549 -1,585,257 1,836,335 310,303 
GAP cumulat 1,038,601 81,052 -1,504,205 332,130 642,433 
Indice GAP 15.33% 1.19% -22.21% 4.90% 9.48% 
Sursă: Calcule proprii

Restructurare a pasivului reușește de asemenea să îmbunătățească indicele GAP, prin urmare, la
fel ca ș i în cazul anterior aceasta a reușit să ia valori pozitive, ajungând la 15,33% pentru
intervalul de maturitate de până la 1 lună, respectiv de la -35.71 la 1,19% pentru intervalul 1 – 3
luni. În ceea ce privește succesul acestei strategii, este direct proporțional cu costurile
suplimentare asumate de instituție în atragerea res urselor la un termen superior.
Următoarea strategie , creșterea activelor și pasivelor , constă în atragerea unor resurse de
finanțare în valoare de 2 .500.000 mii lei, cu scadența de peste 5 ani și plasarea lor pe o scadență
de până la o lună. În urma restr ucturării, a m obținut următoarele rezultate:

Tabel 10. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma creșterii activelor și pasivelor

43
până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani peste 5 ani TOTAL
Total active 3,561,163 256,362 392,310 1,936,887 3,126,915 9,273,637
Total pasive 2,522,562 1,213,911 1,977,567 100,552 2,816,612 8,631,204
GAP de lichiditate 1,038,601 -957,549 -1,585,257 1,836,335 2,810,303 
GAP cumulat 1,038,601 81,052 -1,504,205 332,130 642,433 
Indice GAP 15.3 3% 1.19% -22.21% 4.90% 9.48% 
Sursă: Calcule proprii

Se remarcă îmbunătățirea indicelui GAP pentru maturitatea de până la 1 lună, de la -21,57% la
15,33%, ca urmare a atragerii unor resurse cu scaden ța de peste 5 ani și plasarea acestei resurse
suplimen tare pe termen de până la 1 lună . Având în vedere faptul că atragerea de noi resurse
necesită un timp mai îndelungat, rezultatele acestei strategii se vor vedea doar pe parcurs.

Ultima strategie pentru care banca poate opta este diminuarea activelor și a pasivelor , iar
strategia constă în reducerea cu 2.500.000 mii lei atât a plasament elor cu scadență rămasă peste 5
ani, cât și resurselor cu scadență sub o lună. În urma calculelor am obținut următoarele rezultate:
Tabel 11. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma diminuării activelor și pasivelor
până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani peste 5 ani TOTAL
Total active 1,061,163 256,362 392,310 1,936,887 626,915 4,273,637
Total pasive 22,562 1,213,911 1,977,567 100,552 316,612 3,631,204
GAP de lichiditate 1,038,601 -957,549 -1,585,257 1,836,335 310,303 
GAP cumulat 1,038,601 81,052 -1,504,205 332,130 642,433 
Indice GAP 15.33% 1.19% -22.21% 4.90% 9.48% 
Sursă: Calcule proprii

Această strategie constă în faptul că banca va vinde plasamente pe termen lung, cu maturitate
peste 5 ani, și rambursează resursele la scadență, cu maturitatea până la o lună, prin
contravaloarea pe care le -a obținut în urma vânzării plasamentelor. Aceste schimbări au
îmbun ătățit necorelările, însă presup un la fel ca celelalte, costuri.
În concluzie, banca poate folosi oricare dintre aceste strategii, însă ele presupun costuri
suplimentare. Cu toate acestea, ea trebuie să fie pregătită, pentru că în orice moment poate fi

44
forțată să facă față retragerilor neașteptate ale creditorilor ei. În continuare , aceeași metode vor fi
folosi te și pentru Piraeus Bank :.

 Strategii – Piraeus Bank

Prima strategie, la fel ca și în cazul anterior, va fi restructurarea activului . Acesta presupune
transformar ea unor plasamente în valoare de 1.000.000 lei, cu scadență rămasă între 1 – 5 ani, în
active scadente de până la 1 lună . În urma calculelor am obținut următoarele rezultate:
Tabel 12. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma rest ructurării activului la Piraeus Bank
până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani peste 5 ani TOTAL
Total active 5,060,721 2,660,921 404,503 269,028 26,081 8,421,254
Total pasive 4,311,514 2,250,835 1,391,628 34,279 973 7,989,229
GAP de lichiditate 749,207 410,086 -987,125 234,740 25,108 
GAP cumulat 749,207 1,159,293 172,168 406,908 432,016 
Indice GAP 8.90% 13.77% 2.04% 4.83% 5.13% 
Sursă: Calcule proprii

În urma acestei restructurări se observă și aici o îmbunătățire a indicelui GAP, înreg istrând valori
pozitive pe toate scadențele de maturitate. Înaintea restructurării activului, primul interval de
maturitate (scadență de până la o lună), avea o valoare negativă , mai exact înregistra -2,98%,
reușind acum să crească la valoarea pozitivă de 8,9%. În ceea ce pr ivește intervalul de maturitate
de 1 – 3 luni , valoarea era pozitivă și înaintea transformării plasamentelor. O altă creștere se
constată de asemenea în intervalul de scadență de 3 – 12 luni, unde valoarea s-a majorat la
2,04%, înregistr ând -9,83% înaintrea restructurării.

Cea de -a doua strategie, presupune restructurarea pasivului . Banca va transforma resurse în
valoare de 1.000.000 lei cu scadență rămasă de până la 1 lună, în pasive scadente între 1 – 5 ani .
Modificările sunt următoar ele:
Tabel 13. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma restructurării pasivului
până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani peste 5 ani TOTAL
Total active 4,060,721 2,660,921 404,503 1,269,028 26,081 8,421,254

45
Total pasive 3,311,514 2,250,835 1,391,628 1,034,279 973 7,989,229
GAP de lichiditate 749,207 410,086 -987,125 234,749 25,108 
GAP cumulat 749,207 1,159,293 172,168 406,917 432,025 
Indice GAP 8.90% 13.77% 2.04% 4.83% 5.13% 
Sursă: Calcule proprii
Această strat egie de asemenea a reușit să aducă valori pozitive indicilor GAP, aceștia
înregistrând valori pozitive pe toate perioadele de maturitate. Astfel , pentru prima bandă de
scadenă s-a ajuns de la valoarea negativă de -2,98%, la un indice pozitiv de 8,9%.

În ceea ce privește strategia creșterii activului și pasivului , banca atrage noi resurse cu scadența
rămasă între 1 – 5 ani în valoare de 1.000.000 și le plasează pe scadentă de până la o lună . În
urma restructurării, am obținut următoarele rezultate:

Tabel 14. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma creșterii activelor și pasivelor
până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani peste 5 ani TOTAL
Total active 5,060,721 2,660,921 404,503 1,269,028 26,081 9,421,254
Total pasive 4,311,514 2,250,835 1,391,628 1,034,279 973 8,989,229
GAP de lichiditate 749,207 410,086 -987,125 234,749 25,108 
GAP cumulat 749,207 1,159,293 172,168 406,917 432,025 
Indice GAP 8.90% 13.77% 2.04% 4.83% 5.13% 
Sursă: Calcule proprii

Creșterea active lor și a pasivelor a adus de asemenea o îmbunătățire în cadrul indicelui GAP.
Este și asta o strategie care poate ajuta ca valorile negative să se transforme în valori pozitive,
însă acest fapt necesită costuri mari, respectiv un timp mai îndelungat în cee a ce privește punerea
ei în aplicare , deoarece atragerile de resurse au o scadență mai îndelungată în comparație cu
plasament ele efectuate pe seama acestora.

Ultima strategie presupune diminuarea activului și pasivului , iar aceasta constă în reducerea cu
1.000.000 lei atât a plasament elor cu scadență cuprinsă între intervalele de 1 – 5 ani , cât și a
resurselor cu scadență de până la 1 lună.

46
Tabel 15. Analiza GAP aferentă anului 2014, în urma diminuării activelor și pasivelor
până la 1 lună 1 – 3 luni 3 – 12 luni 1 – 5 ani peste 5 ani TOTAL
Total active 4,060,721 2,660,921 404,503 269,028 26,081 7,421,254
Total pasive 3,311,514 2,250,835 1,391,628 34,279 973 6,989,229
GAP de lichiditate 749,207 410,086 -987,125 234,740 25,108 
GAP cumulat 749,207 1,159,293 172,168 406,908 432,016 
Indice GAP 8.90% 13.77% 2.04% 4.83% 5.13% 
Sursă: Calcule proprii

Pot fi constatate a ceeași îmbunătățiri și în ceea ce privește această strategie , prin urma rea
vânzării plasamentelor scadente înt re intervalul 1 – 5 ani, și rambursării resurselor la scadență , cu
maturitatea până la o lună, valorile tuturor benzilor de maturitate au ajuns la valori pozitive.
În concluzie, la fel ca și în cazul băncii anterior analizate, și Piraeus Bank poate opta p entru una
dintre strategii, în cazul în care înregistrează valori negative în ceea ce privește indicele GAP,
însă trebuie avute în vedere cos turile ridicate ale acestora . Pentru a nu se ajunge aici, banca are
nevoie de un bun manager de risc, care să reușe ască să gestioneze cât mai eficient plasamentele,
respectiv resursele. Cu cât se va î ncerca asigurare a unei lichidități mai mari, cu atât costurile vor
crește ș i implicit profitabilitatea se va reduce. În mod similar, creșterea profitabilității neținâ ndu-
se cont de asigurarea lichidității corespunzătoare, nu poate conduce la obț inerea unui succes
perpetuu. (Dănilă & L.C., 2002)

3.4 Analiza indicatorului de lichiditate generală
Lichiditatea generală este acel indicator care se utilizează ce l mai des, fiin d și cel mai important ,
datorită stabilității bancare, măsurând acele active lichide care se pot transforma ușor în
lichidități, pentru a acoperi datoriile băncii. Aceasta se calculează ca un raport î ntre active
curente și datorii pe termen scurt. Este bin e ca această lichiditate generală să se calculeze lunar,
pentru a putea controla cât mai bine posibilele riscuri care pot apărea odată cu schimbarea
activelor curente, respectiv pasivelor curente . Cel mai indicat este ca rezultatul acesteia să
depășească v aloarea de 1. În următorul tabel voi prezenta valorile pe care le -am obținut prin
calculul indicatorului de lichidit ate general ă pentru cele 3 bănci:

47

Tabel 16. Evoluția indicatorului de lichiditate generală ale băncilor
2013 2014
Alpha Bank 0.35 0.42
Piraeus Bank 0.20 0.19
Banca Românească 0.40 0.36
Sursă: Calcule proprii , pe baza rapoartelor anuale ale băncilor

După cum se poate observa, nici o bancă nu reușește să ajungă la pragul de 1, însă fluctuațiile
valorilor pe cei doi ani analizați se văd cel mai bine pe graficul 5:

Grafic 5. Evoluția indicatorului de lichiditate generală

Cea mai apro piată valoare de aceasta se înregistrează la Alpha Bank în anul 2014, adică de
0,42%, crescân d față de anul precedent cu 7%. După părerea mea, e ste o valoare chiar
importantă, care poate ajunge la limita de 1 , dacă banca reușește să se menț ină pe această pantă
ascendentă. Pe cealaltă parte, cu cele mai mici procente se află Piraeus Bank, ale cărei valoare de
lichiditate generală scade în anul 2014 cu 1%, o valorea chiar nesemnificativă pot spune, însă pe

48
termen lung poate fii o problemă dacă nu se reușește majorarea ei. Cu aceeași problemă se
confruntă și Banca Românească, mai exact se observă o scădere de 4% în ceea ce privește anul
2014, această valoare ajungând la 0,36%.

49
CONCLUZI I

În urma realizării acestei lucrări, am ținut să evidențiez în primul rând sensul sintagmei de risc
bancar. Riscul bancar este cunoscut ca un fenomen negativ, iar a pariția acestuia de cele mai
multe ori conduce la pierderi semnificative. Apariț ia unui singur risc, nerezolvat la timp , poate
conduce la declanșarea unui lanț de riscuri care pune instituția bancară într -o situație foarte
dificilă. Principala categorie de riscuri pe care banca ar trebui să o gestioneze cel mai atent este
categoria riscurilor financiare din care face parte și riscul de lichiditate bancară. Acesta pornește
de la capacitatea unei instituții de a putea onora la timp plățile solicitate de către clienți , atât în
ceea ce privește eventualele cereri de credite, cât și restituirea depozitelor clienților băncii.
Pentru acest lucru, aceasta are nevoie de o gestionare foarte bună a lichidităților atât în numerar
cât și în active care se pot transforma ușor în lichidități. În cazul în care apar dificultăți și
datoriile față de clienți nu pot fi onorate, banca poate ajunge la așa numita incapacitate de plată.
Tocmai pentru ca acest lucru să nu se întâmple, s-a luat hotărârea introducerii Basel III asupra
sistemului bancar. În urma acestui acord, au fost introduse standarde mult mai exigente în ceea
ce privește adecvarea capitalului. O gestionare foarte bună constă în managerii care sunt capabili
să facă față fluxurilor mari de numerar și care știu cum să c ontroleze toate procedurile în așa fel
încât banca să nu se expună riscului lichidității.

Acest aspect am încercat să analizez și eu în cadrul acestei lucrări de licență. Mai exact, aceasta a
avut ca problematică analiza riscului de lichiditate privind b ăncile cu capital majoritar grecesc
din România. Studiul de caz s-a făcut pe baza situațiilor financiare a următoarelor bănci: Alpha
Bank, Banca Românească, Piraeus Bank. În prima parte aferent studiului aplicativ m -au
preocupat în primul rând analizele datelor bilanțiere. Astfel, cu ajutorul valorilor date , am reușit
să parcurg primul pas, acela de a evidenția principalele elemente care au de -a face cu riscul de
lichiditate. Am analizat evoluția activelor, mai precis ponderea numerar ului în total active , a altor
active lichide în total active , pentru a vedea cum au evoluat acestea în decursul celor doi ani
analizați. Toate cele trei bănci au rezultat ponderi bune, Alpha Bank reușind chiar să își majoreze
numerarul în cel de -al doilea an. Banca Românească es te cea a cărei pondere a scăzut în decursul

50
anului, și totodată ș i-a mărit creditele aco rdate, respectiv a scăzut depozitele atrase de la clienți ,
ceea ce conduce din nou la o diminuare a lichidității.
În continuare am calculat indicii GAP, pentru a anali za decalajul dintre plasamentele și resursele
cu scadență reziduală în anumite intervale de timp. În urma analizei pe maturități am constatat
faptul că două din cele trei bănci, mai exact Banca Românească, respectiv Piraeus Bank se află
într-o situație nef avorabilă datorită indicilor negativi ale celor două benzi de scadență pe care
băncile îl înregistreză , datorită faptului că resursele atrase și scadente în cele două intervale
depășesc plasamentele scadente. În urma acestei situații , banca poate întâmpina probleme în
cazul în care le este solicitată o sumă de bani. În același timp, în cazul lui Al pha Bank pasivele
sunt scadente imediat, în primul interval de maturitate, ceea ce generează indici pozitivi pe
fiecare bandă de scadentă , indicii depășind chiar 50% pe cel de -al doilea interval de timp.
În ultima parte a lucrării, am calculat indicatorul de lichiditate generală, fiind cel mai important
indicator datorită faptului că acesta măsoară activele lichide care se transformă ușor în
lichiditate. În urma a cestei analize, am ajuns la concluzia că nici o bancă din cele trei nu dispun e
de active lichide suficiente, iar acestea sunt supuse riscurilor în cazul în care nu are loc o atentă
gestionare a resurselor și a plasamentelor. Acest deficit ar putea fi dimin uat în cazul în care
banca ar a cumula mai multe active lichide , sau dacă ar emite titluri care să le aducă venit.
În concluzie, toate cele trei bănci încă întâmpină dificultăți în ceea ce privește lichiditatea, însă
cu o gestionare mai bună a acestor lichi dități , ar putea trece peste un eventual risc fără a ajunge
la incapacitate de plată. Bine -nțeles acest lucru necesită timp, organizare foarte bună și nu în
ultimul rând costuri mai mari . Dintre toate cele trei bănci, în urma rezultatelor, Alpha Bank este
cea care ar putea face față riscului de lichidtate cel mai ușor .

51

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. Cât de important este riscul de lichiditate in pietele financiare. (2011). Wall -Street .
2. Analiza eficientă a activelor și pasivelor bancare. (n.d.). Retrieved from
www.ase.ro/upcpr/profesori/168/stadiul%20cunoasterii.doc
3. Bătrâncea, & ș.a. (2010). Analiza financiară în bănci. Cluj – Napoca: Editura Risoprint.
4. BNR – Act legislativ (Supravegherea indicatorului de lichiditate) . (n.d.). Retrieved from :
http://www.bnr.ro/ap age.aspx?pid=404&actId=324817
5. Bolocan D., & Trenca I. (2011). Performanță și risc în bănci. Cluj-Napoca: Casa Cărții de
știință.
6. Bulata, D. (2014). Guvernanța corporativă și criza financiară. Piața financiară , 58.
7. Buschmann, H. (2014).
8. Cociug, V. (2008). Gestiunea riscurilor bancare . Editura A.S.E.M.
9. Costea, C. (2011). RISCUL DE LICHIDITATE SI IMPACTUL ACESTUIA ASUPRA
INFORMATIILOR PREZENTATE IN SITUATIILE FINANCIARE ANUALE ALE
INSTITUTIILOR DE CREDIT.
10. Dănilă ș.a. (2002). Managementul lichidității bancare. București: Editura Econimica.
11. Dardac, N. (2002). Management bancar. București: Editura Economica.
12. Daschievici, N. (n.d.). Suport de curs – Managementul riscului de lichiditate . Retrieved
from http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/30.pdf
13. Dedu , V. (2003). Gestiune și audit bancar. Editura Economica București.
14. Diaconescu, M. (1999). Bănci, sisteme de plăți, riscuri. București: Editura Economica.
15. Druică, E. (2008). Economia riscului. Retrieved from Unibuc.ro:
http://www.unibuc.ro/prof/druica_e_n/ docs/res/2011aprEconomia_riscului_ –
_suport_de_curs.pdf
16. Enicov, I. (2001). Orientări în managementul riscurilor bancare. Chișinău: Editura
A.S.E.M.

52
17. Factori de risc și sursele de lichiditate. (n.d.). Retrieved fr om Biblioteca Digitală Virtuală :
http://biblio teca-digitala -online.blogspot.com/2013/02/factorii -de-risc-si-sursele -de.html
18. Gavri, T., & Iosof, S. (2013). Gestiunea riscului. Retrieved from
http://www.editurauniversitara.ro/media/pdf/512c575f0aae4Gestiunea_riscului_ -_p._1 –
34.pdf
19. Golosoiu, L. (n.d.). MANAGEMENTUL ACTIVELOR ȘI PASIVELOR BANCARE.
Retrieved from http://www.ligiagolosoiu.ro/content/curs13.pdf
20. Matiș, E. (2010). Management bancar. Cluj – Napoca: Casa Cărții de Știință.
21. Mocan, G. (2009). Management bancar : SEPA – o nouă provocare. Cluj-Napoca:
Argonaut.
22. Moinescu, B. (2009). Strategii și instrumente de administrare a riscurilor bancare.
București: Editura A.S.E.
23. Nedelcu, M. (2014). IMPACTUL BASEL III ÎN PERFORMANTA SISTEMULUI
BANCAR ROMANESC.
24. Nițu, I. (2000). Managementul riscului bancar. Editur a Expert București.
25. Nucu, A. E. (2011). Store.ectap. Retrieved from Provocările Basel III pentru sistemul
bancar românesc: http://store.ectap.ro/articole/669_ro.pdf
26. Rădulescu, M. (2009). Managementul performanțelor și riscurilor bancare în contextul
crizel or bancare și configurării sistemelor bancare actuale. Editura Sitech.
27. Roxin, L. (1997). Gestiunea riscurilor bancare. București: Editura Didactică și
Pedagogică.
28. Spulbăr, M. (2010). Management bancar. Craiova: Sitech .
29. Toderici, L. (2008). Sisteme informa tice bancare, oportunități și riscuri . Cluj – Napoca.
30. Treapăt, L. (2011). Managementul și asigurarea riscurilor bancare în România. București:
Editura Economică.
31. Trenca, & Mutu. (2012).
32. Trenca I., & Corovei E . (2015). Stabilitatea bancară europeană. Cluj – Napoca: Casa
Cărții de Știință.
33. Vâlceanu, G., & Robu, V. (2005). Analiza Economico -bancară. București: Editura
Economică.

53

54

ANEXE

Anexa 1. Situație financiară Alpha Bank :

55

Anexa 2. Situație financiară Banca Românească:

56

Anexa 3. Situație financiar ă Piraeus Bank