Analiza Rezultatelor Financiare (s.c. Xyz S.a., Timisoara)
CAPITOLUL 1
PREZENTAREA FIRMEI S.C. “FILTY” S.A.
1.1.Elemente de identificare
1.Denumirea: S.C. “Filty “ S.A. Timișoara
2.Sediu social: Str. Dorobanților, nr. 48, Timișoara
3.Tel/fax: 056/208085
4.Nr. înreg. la O.R.C.: J35/267/4041991
5.Cod fiscal: R18 14805
6.Forma juridică: -persoană juridică română
-societate pe acțiuni
-capital mixt(privat și de stat)
7.Durata de funcționare:nelimitată
1.2.Scurt istoric
La data de 1. X. 1921, din inițiativa unui grup de politicieni , comercianți și meseriași a luat ființă Societatea anonimă FILT Fabrică de încalțăminte de lux cu sediul în Timișoara, str. Mareșal Joffre, nr.13.
Statutul a fost înregistrat la tribunalul Timiș-Torontal, sub numărul 805/1921, iar la 15.XII. 1921 fabrica dobândește personalitate juridică, începând însă să funcționeze din 1. I.1922.
Scopul înființării fabricii a fost:
a)fabricarea de ghete de tot felul și a tuturor produselor ce aparțin acestei industrii
b)comerțul en-gros și en-detail cu aceste mărfuri
c)acvirarea întreprinderilor similare
d)cumpărarea, vânzarea materiilor prime necesare acestei industrii
În vederea îndeplinirii scopului său principal,acela de a produce încălțăminte de lux, ea a fost înzestrată cu utilaj și mașini închiriate de la Uzinele D.V.S.G. și O.V.S.G: din Germania și Austria , pentru care s-au plătit importante sume de bani drept chirie , pâna la naționalizare, când fabrica a trecut în patrimoniul poporului.
Produsele fabricii s-au bucurat în scurtă vreme de o mare reputație, fiind pretutindeni solicitate, fabrica inițiind o activitate susținută de export, încă din primii ani de funcționare, între anii 1923-1933 exportând în țări ca Anglia, Franța, Suedia, Africa de Sud, Egipt, ș.a., căpătând astfel un renume mondial.
În 1924 se trece de la lucrul manual la fabricația cu mașini, cu o producție zilnică de 200 perechi de ghete, în 1927 producția crescând cu 6000 perechi ghete față de 1926, tot în acest an înființându-se unica secție de calapoade din țară , renunțându-se astfel la importul lor.În 1928, cu toata criza economică, producția crește cu 13% față de 1927, ajungându-se la 35.800 perechi ghete.În 1930 se iau măsuri pentru confecționarea de ghete pentru copii, ajungându-se la o producție zilnică mai mare cu 30%, cu aceleași cheltuieli.În 1940 producția ajunge la 35.307 perechi ghete.
În 1934, datorită crizei economice , fabrica este și ea afectată,lipsa materiilor prime determinând fabrica să nu-și poată onora comenzilela timp, și pentru a se salva situația financiară precară în care fabrica ajunsese, se înființează în cadrul ei o societate anonimă de desfacere a produselor , condusă de Gheorghe Schrauder, care preia toate mărfurile existente în depozite contra unui preț de vânzare de 1.000.000 .Această societate anonimă se dizolvă în 1942, deoarece acțiunile se găseau toate în mâna unui singur acționar, Fabrica de încălțăminte FILT S.A.
În 11 iunie 1941 a izbucnit un incendiu , care prin proporția lui a distrus în mare parte fabrica, utilajul și materialele.Cu această ocazie s-a început modernizarea fabricii cu utilaje noi , fără a se mări capacitatea de producție , continuându-se producția în același ritm și sistem.În general, între anii 1927-1944, când funcționarea fabricii are loc în cadrul unei economii capitaliste, se manifestă creșteri și scăderi în producție, datorate crizei economice, celui de-al doilea război mondial, lipsei forței de muncă, a materiilor prime, a legii impozitului pe lux (1933).
Sursele de aprovizionare cu materii prime erau din țară și din import, din SUA, Germania, Franța, Austria, dar ulterior s-au întâmpinat greutăți cu aprovizionarea datorită contigentării importului.Ca și piață de desfacere, FILT S.A. avea puncte de desfacere în toate orașele importante ale țării, dar exporta cea mai mare parte a producției.În 1927 apar primele greutăți în legătura cu exportul , datorită sistemului vamal protecționist, iar în 1931, legăturile cu străinatatea devin și mai dificile, datorită dispozițiilor guvernului , contigentării mărfurilor , ordonanțărilor de devize, creșterii taxelor vamale.
După 23 august 1944, denumirea întreprinderii a continuat să fie FILT –Fabrică de încalțăminte de lux, Timișoara, proprietatea întreprinderii rămânând în continuare a acționarilor , prin intermediul acțiunilor deținute.
În anul 1948, la naționalizare, fabrica trece în proprietatea statului român, schimbându-i-se denumirea în Fabrica de Încălțăminte "Ștefan Plavăț" – Timișoara, obiectul de activitate fiind producția și comercializarea de încălțăminte pentru femei, copii și bărbați din piele și textile.
În acea perioadă întreprinderea era organizată pe secții, și anume:
– secția croit
secția pregătit-cusut
secția ștanță
secția tras-tălpuit
secția finiș
secția încălțăminte copii
atelier calapoade
Producția se executa în mare parte manual, gradul de mecanizare fiind redus , limitându-se la 2 ștanțe, câteva mașini de cusut și câteva prese manuale pentru încățămintea lipită.Cu tot dezinteresul manifestat în această perioadă de conducerea fabricii, dezinteres provocat de schimbările sociale și economice, producția sporește totuși , în afara sortimentelor de bază fabrica producând pe bază de comenzi speciale și bocanci pentru armata sovietică.Activitatea de export se reduce, principalii beneficiari fiind piața internă și URSS.
În 1950 s-a pus la dispoziția fabricii actuala clădire , înregistrăndu-se o creștere a numărului de salariați și a producției, aducându-se noi tehnologii și utilaje în fabrică.În 1952 s-a trecut de la încălțăminte de copii și bărbați numai la încălțăminte de femei.Trebuie precizat că intre anii 1951-1955 toată produția a fost destinată pieței interne.
În 1957 s-a trecut la tehnologia încălțămintei lipite , pentru femei, iar în 1958 s-au introdus benzi rulante în secții.De asemenea , în 1959 s-a creat un atelier de proiectare, care a și creat în același an 420 de modele noi.
În perioada 1960-1964 întreprinderea a fost din nou reutilată, ceea ce a dus la o creștere a producției. Numărul total al salariaților în 1963 a fost de 1139, din care 1045 muncitori, înregistându-se o creștere de 33% față de 1959.Lucrările de investiții s-au concentrat pe modernizarea și construcția de secții productive și construcții anexe, cât și pe instalații de condiționare a aerului din secțiile productive.
Profilarea întreprinderii și utilarea cu mașini noi a dat posibilitatea lărgirii gamei de sortimente și îmbunătațirii condițiilor de muncă și a calității produselor.Astfel au fost create sortimente variate de încălțăminte cu talpă de cauciuc , ca de exemplu încălțăminte cu talpă duroflex în 1961, încălțăminte cu talpă microdur în 1963, încălțăminte cu talpă ultrasil în 1964.
Dezvoltarea secției de proiectare a facut posibilă participarea fabricii la târgurile internaționale de la Tokyo, Bruxelles, New-York, Barcelona, Leipzig, Budapesta, Zurich etc.
În 1973, prin Decretul nr.162/1973 fabrica a fost reorganizată sub denumirea de Întreprinderea de Încălțăminte "MODERN" Timișoara.
În anul 1974 – 1975 întreprinderea continuă să se extindă prin înființarea unui Atelier de cusut – tras în comuna Recaș, în anul următor punându-se în funcțiune Atelierul de matrițerie care a permis cooperarea cu firma ADIDAS pentru fabricarea de încălțăminte sport.
După anul 1983, datorită restrângerii pieței de export pentru produsele ADIDAS și încetării contractului cu firma respectivă, se schimbă structura de producție înregistrându-se o scădere a nivelului acesteia cu efecte negative asupra specializării unității dar cu efecte pozitive în ceea ce privește modernizarea tehnologiilor de fabricație, cunoștiințe despre valorificarea superioară a materiilor prime și calitatea produselor.
În anul 1991 prin H.G nr.1296/1990 intreprinderea se reorganizează ca societate comercială "FILTY" – societate pe acțiuni.
Numărul de înregistrare de la Oficiul registrului Comerțului este J35/267/1991, contul folosit B.C.R. nr.2511.1-12/ROL, capital social 6.306.887 mii lei.
1.3.Obiectul de activitate
Obiectul de activitate constă în:
Producția de încălțăminte în sistem de lohn
Comerțul en-gross și en-detail prin cele 2 magazine de desfacere
Servicii de închiriere a mijloacelor fixe și de transport
Import-export
Alte activități
1.4.Evoluția capitalului social și a acționariatului
Capitalul social inițial a fost de 1.100.000 lei în 1921, el fiind majorat la prima adunare generală a acționarilor din 27. III. 1923 la 5.000.000, împarțit în 10.000 de acțiuni a câte 500lei/bucata, apoi la a patra adunare generală a acționarilor din 28.03.1926 capitalul a fost majorat la 15.000.000 lei, pentru ca în prezent capitalul social să fie de 6.306.875.000 lei.La început capitalul social era împărțit în acțiuni nominale, până în 1924 când acestea se transformă în acțiuni la purtător.
Între 1921-1940 acțiunile au fost deținute de un număr de 23 persoane fizice și 1 persoană juridică, cetățeni români și străini, acțiunile având o circulație restrânsă între primii 16 acționari inițiali.Datorită legilor rasiale și influenței Germaniei în economia românească, proprietatea acțiunilor, respectiv a patrimoniului întreprinderii a suferit modificări importante, în septembrie 1940 și iunie 1941 având loc procesul de arianizare a acțiunilor deținute de acționarii evrei.
Prin urmare, din Statistica Industrială Anuală din 1941, aflată la dosarul Serviciului Regional Al Arhivelor Statului Banat, aflăm că din punct de vedere al naționalității , capitalul social era de origine româna, elvețiană, și germană.Capitalul deținut de cetățeni români era de 64,89% iar capitalul deținut de cetățeni străini era de 35,11%.
Între 1944-1948 ,acțiunile rămân în proprietatea acționarilor, acțiunile transformându-se din nominale în la purtător, capitalul nesuferind modificări importante în structura sa.În 1948, patrimoniul fabricii trece prin naționalizare în proprietatea statului, pentru ca în anul 1991 prin H.G nr.1296/1990 întreprinderea să se reorganizeze , trecându-se din nou la privatizarea ei.
Capitalul social înregistrat conform H.G. 500/1994 era în valoare de 5.047.450.000 lei, el fiind majorat conform H.G. 384/1995 prin includerea unui teren dobândit în proprietate la valoarea de 6.306.875.000 lei, capital social menținut până în prezent.
Conform statutului societății, capitalul social e împărțit astfel:
Total capital social 6.306.875.000
din care:
-aferent statului 2.207.406.000
-aferent altor 4.099.469.000
acționari
Numărul acțiunilor emise este de 252.275 bucăți, cu o valoare nominală de 25.000 lei, din care 65% proprietate a P.A.S. FILTY (adică 163.979 acțiuni) și 35% proprietate F.P.S. (adică 88.296 acțiuni).
1.5.Structura organizatorică
Structura organizatorică a SC Filty SA are următoarea alcătuire:
Director general are în subordine următoarele subdiviziuni structurale: -oficiul juridic; -director tehnic;-director economic ;-director comercial ;
Director tehnic: -birou PPUP; -birou tehnic ; -birou OPM ;
Director economic: -revizor contabil; -birou prețuri; -birou contabilitate; -birou financiar ; -oficiu calcul ;
Director comercial:-birou aprovizionare;-serviciu import-export;-desfacere,marketing;birou firme;
Director tehnic sector încălțăminte 1:-atelier croit;-atelier ștanță;-regrupare fețe;-atelier cusut;-atelier injectat;-atelier pregătire cusut;
sector încălțăminte 2:-atelier tras-tălpuit;-atelier pregătire cusut;-regrupare talpă;-sector mecano-energetic;atelier mecanic;atelier electric;atgetic;atelier mecanic;atelier electric;atelier matrițerie;
Structura organizatorică a S.C. Filty S.A. este prezentată schematic în anexa 2.
CAPITOLUL 2
SITUAȚIA DE ANSAMBLU A S.C. “FILTY” S.A.
În contextul actual, caracterizat prin schimbări foarte rapide, mecanismele economiei de piață impun practicarea unui management eficient la toate nivelurile, iar aceasta nu se poate realiza fără resurse umane, tehnice și financiare competitive, puternic motivate pentru performanță .
Ca pentru toate firmele supuse procesului de privatizare, trecerea la o economie de piață este dificil de realizat în condiții optime și în cazul S.C. Filty S.A.
2.1.Situația principalilor indicatori financiari
Din punct de vedere al structurii financiare a activului și pasivului starea societății analizate se prezintă astfel, în tabelul 2.1.:
Tabelul 2.1.
Gradul de imobilizare al activului total
Putem afirma că firma se află într-o situație mediocră, caracterizată printr-un grad scăzut de lichiditate, chiar dacă rata activelor imobilizate ne arată o îmbunătățire a lichidității pe seama lor, rata activelor circulante ne arată că de fapt, datorită creșterii lor, fără o susținere corespunzătoare într-o creștere a cifrei de afaceri, lichiditatea se înrăutățește .În dinamică, se observă o depreciere continuă a situației, pe perioada analizată anul cel mai bun fiind 1999.
Stabilitatea și autonomia financiară a societății analizate sunt prezentate pe scurt în tabelul 2.2.:
Tabelul 2.2.
Structura pasivului
Din punctul de vedere al ratelor de structură ale pasivului, care reflectă formarea, sursele și termenele de exigibilitate ale resurselor financiare, putem spune că firma se află într-o situație nefavorabilă din punct de vedere al stabilității financiare, dar într-o situație favorabilă din punct de vedere al autonomiei și îndatorării însă, putem afirma că situația se deteriorează permanent.
Solvabilitatea și lichiditatea întreprinderii se prezintă astfel, în tabelul 2.3.:
Tabelul 2.3.
Lichiditatea și solvabilitatea
Solvabilitatea înregistrează valori sub limitele minim admise în 1998 ceea ce reflectă faptul că solvabilitatea firmei este scăzută, ea reușind din ce în ce mai greu să facă față datoriilor cu ajutorul resurselor de care dispune, cu toate că apoi situația se îmbunătățește puțin.
Prin urmare, bonitatea firmei este redusă, indicatorii de lichiditate și solvabilitate indicând faptul că firma se află în pericol de incapacitate de plata, indicatorii de solvabilitate se înrăutățesc în 2000, datorită creșterii datoriilor și în special a creditelor pe termen scurt care s-au mărit de 4 ori față de perioada de bază.
Situația activului net contabil este prezentată în tabelul 2.4.:
Tabelul 2.4.
Activul net contabil
Activul net contabil are o tendință de creștere în dinamică, ceea ce înseamnă că averea acționarilor a crescut, fapt care se datorează faptului că ritmul dinamicii capitalurilor proprii devansează ritmul dinamicii datoriilor.
Raportul net contabil a înregistrat în general o tendință de depreciere pe perioada analizată, ceea ce înseamnă că a avut loc o scădere a gradului de independență financiară a patrimoniului, fapt care s-a datorat în principal creșterii creditelor de trezorerie. În anul 2000 peste jumătate din valoarea activului net este grevată de datorii(55%).
Rentabilitatea economică a firmei este calculată după formula: Pb sau EBE / Active totale nete, fiind prezentată în tabelul 2.5.
Rata rentabilității economice se mai poate calcula și sub alte forme, în funcție de elementul aflat la numitor, care poate fi: active totale nete, capital social, capital permanent..
Tabelul 2.5.
Rentabilitatea economică
După cum se vede din tabelul de mai sus nivelul ratei rentabilității pe perioada analizată are un comportament oscilant atingând valori maxime în 1999, și valori minime în 1998. Capacitatea capitalurilor investite de degaja profit brut este foarte redusă în anii ’98, ’00, ani când rata medie a dobânzii (rata minimă a randamentului din economie) este mult superioară rentabilității pe care o atinge firma. Și în anii ceilalți rata medie a dobânzii este superioară rentabilității economice, dar într-o proporție mai mică decât în anii cu rentabilitate minimă. În ultimul an analizat situația se înrăutățește foarte mult ajungându-se în situația ca la 100 lei capitaluri investite să revină doar aproximativ 4 lei profit brut, o situație critică ținând cont că nivelul minim admis este de 20%, iar rata minimă de randament din economie pe anul 2000 a fost de 32,27%. În concluzie pe ultimul an nivelul indicatorului nu asigură remunerarea capitalurilor investite, și mai mult, firma lucrează mult sub rata minimă de randament din economie.
Rentabilitatea financiară a SC Filty SA este prezentată în tabelul 2.6.:
Tabelul 2.6.
Rentabilitatea financiară
Rata rentabilității financiare are, la fel ca și rata rentabilității economice o evoluție oscilantă, având un an cu valori relativ bune, 1999, și doi ani cu valori foarte slabe, anii 1998, 2000. În anul cel mai bun, anul 1999, la 100 lei capitaluri proprii investite, revine aproximativ 46 lei profit net, valoare care este peste limita minimă de 25, limită care asigură refacerea capitalurilor proprii. Rata rentabilității financiare este aproximativ egală cu rata minimă a dobânzii în anul 1999, în timp ce pe toți ceilalți ani ea este inferioară acesteia. Cea mai mică valoare a ratei rentabilității financiare se înregistrează în anul 1998, an când la 100 lei capital investit se obține doar 2 lei profit net.
2.2. Resursele umane și resursele tehnice
Personalul de care dispune societatea în perioada analizată, precum și dinamica sa comparativ cu productivitatea muncii, este prezentată în tabelul 2.7.:
Tabelul 2.7..
Resursele umane
În ceea ce privește potențialul uman de care întreprinderea dispune, observăm că în mărimi absolute, numărul de personal crește, dar comparabil cu creșterea productivității muncii, creșterea personalului este inferioară, ceea ce este favorabil întreprinderii.
Np recalculat este negativ, ceea ce înseamnă că avem o economie relativă de personal, determinată de fcreșterea productivității muncii într-un ritm superior creșterii numărului de personal. Privitor la utilizarea timpului de lucru, firma lucrează în două schimburi numărul mediu de zile lucrate de un muncitor/an fiind cu 2 zile mai mic față de cel planificat, diferența fiind cauzată de opririle tehnologice neprevăzute (întreruperi de energie electrică , presiune a gazului metan , defecțiuni neprevăzute , etc ).
În ceea ce privește resursele tehnice pe care firma le are la dispoziție, așa cum reiese și din analiza structurii activului, acestea au o pondere relativ scăzută în total activ, ceea ce impune necesitatea achiziționării de noi utilaje, care să fie la nivelul standardelor actuale de calitate.În acest sens, deși lipsa fondurilor face dificil de realizat acest lucru, în 1999, se achiziționează noi utilaje, ceea ce duce la creșterea valorii imobilizărilor, iar în 2000 se dorește înlocuirea celor existente cu unele mai performante.
Acest lucru reiese și din analiza comparativă a bilanțurilor pe cei trei ani analizați. Astfel, situația dotărilor tehnice ale ăntrepriderii este prezentată în tabelul 2.8.:
Tabelul 2.8..
Resursele tehnice
mii lei
Așa cum reiese din tabelul de mai sus, cea mai mare pondere în cadrul resurselor tehnice ale societății o au echipamentele tehnologice, apoi mijloacele de transport și alte mijloace fixe, de natura mobilierului de birou, calculatoarelor și altor echipamente de calcul. Deși față de 1998 creșterile au fost semnificative, totuși dotarea tehnică a societații lasă încă de dorit din punctul de vedere al ritmului progresului tehnic și al uzurii morale ridicate la care acestea sunt supuse.
2.3. Piața de desfacere
Piața de desfacere a SC Filty SA este atât una națională, în orașe caTimișoara, Târgoviște, Pitești, Zalău, Sebiș, Brad, Constanța, Iași, București, Făgăraș, Gheorghieni, Lugoj, Ploiești, Periam, Bistrița, Deca, Cluj și altele, cât și una internațională, firma având relații de afaceri cu firme din Italia, cu care a încheiat contracte de lohn.
În 1998, vânzările pe piața internă au scăzut, și datorită diversității de modele lansate în execuție, au apărut dificultăți în execuția lor. Tot în 1998, firma "Salomon", care era client majoritar,scade cantitatea de produse contractate, determinând probleme cu desfacerea pe piață. Nici situația lohn-ului nu a fost deosebit de rentabilă în 1998, datorită creșterilor spectaculoase de cursuri valutare și neîncasării la timp a creanțelor la export.În această situație, măsurile ce se impuneau au fost de scădere la maxim a producției destinate pieței interne, în vederea evitării unui blocaj financiar.
În 1999, se continuă desfacerea producției în același sistem, situația îmbunătățindu-se însă față de 1998.
În 2000, societatea s-a confruntat cu probleme datorită scăderii raportului euro/dolar, având în vedere că toate contractele au fost semnate în euro , rezultând pierderi din diferențe de curs valutar de 699,5 milioane lei. Penru a exemplifica structura pieței de desfacere, în 2000, din valoarea totală a facturilor, de 7,913,359,152 lei, suma aferentă contractelor încheiate în Italia , cu firme ca Euroflex, Notech, L&R, DGM, a fost de 5,028,304,643 lei adică 63,54% din total, pe când piața românească, deși superioară ca număr de clienți, a absorbit doar produse în valoare de 2,885,054,509 lei.
CAPITOLUL 3
ANALIZA PRINCIPALELOR REZULTATE FINANCIARE ALE
S.C. FILTY S.A.
Rezultatele obținute de o întreprindere reprezintă scopul final al desfășurării unei activități economice, cunoașterea lor prezentând interes atât pentru întreprindere cât și pentru terții cu care acesta intră în relații de afaceri. Pe baza analizei rezultatelor obținute, conducătorii societății iau decizii cu privire la direcția de evoluție a întreprinderii în viitor, iar terții, parteneri de afaceri iau decizii pertinente în legătură cu riscul pe care și-l asumă investind în întreprinderea respectivă.
În funcție de gradul de cuprindere al indicatorilor de rezultate, aceștia se pot departaja în trei categorii, după cum urmează:
Indicatori de rezultate care exprimă volumul activității desfășurate
Indicatori de rezultate care exprimă profitabilitatea activității desfășurate sau a întreprinderii în ansamblul său
Indicatori de rezultate care măsoară potențialul de finanțare al întreprinderii
Analiza rezultatelor firmei se fundamentează în principal pe surse de informații din interioarul firmei, dintre care cele mai importante sunt Contul de profit și pierderi și Tabloul soldurilor intermediare de gestiune.
3.1. Surse de informații privind analiza economică a rezultatelor
3.1.1. Contul de profit și pierderi
Dacă bilanțul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la închiderea exercițiului, atunci Contul de profit și pierderi reflectă, în parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală, fiind un document contabil de sinteză, prevăzut în Legea Contabilitătții și obligatoriu pentru toate unitățile patrimoniale. Acesta are rolul de a înregistra și calcula rezultatul financiar al exercițiului, evidențiind fluxurile de venituri și cheltuieli care au generat traiectoria evoluției întreprinderii.
Din punct de vedere al formei, Contul de profit și pierderi, se poate prezenta diferit în funcție de:
Criteriul reținut pentru clasificarea cheltuielilor și veniturilor
Modul de raportare a veniturilor la cheltuieli
Practica românească, precum și cea franceză, a adoptat clasificarea după natură, în timp ce contabilitatea anglo-saxonă a adoptat gruparea după destinație sau funcții.
Contul de profit și pierderi sintetizează deci fluxurile economice rezultate din activitatea de exploatare, financiară, și excepțională, oferind informații asupra activității de producție, comercială, și financiară a firmei, și cuprinzând:
Cifra de afaceri (CA)
Venituri și cheltuieli grupate după natura lor și ordonate pe cele trei tipuri de activități (exploatare, financiară, excepțională)
Rezultatele (profit sau pierdere ) degajate de cele trei activități
Rezultatul brut al exploatării, impozitul pe profit și rezultatul net
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de întreprindere în cursul exercițiului: consumuri de materii prime (cumpărări+stoc inițial-stoc final), cheltuieli de personal (salarii+cheltuieli sociale), amortizări, provizioane calculate în cursul exercițiului, valoarea contabilă a elementelor de activ cedate, dispărute, distruse, etc.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogățire (legală) a întreprinderii, legate sau nu de activitatea normală și curentă.Partea preponderentă a veniturilor o constituie cifra de afaceri realizată de întreprindere cu terții, în cursul exercitării activității sale normale și curente.Drept urmare, la venituri se cuprind vânzări (facturile clienților), creșteri ale stocurilor de producție în curs, și a stocurilor de produse finite, reluări de provizioane și amortizări, dobânzi (asupra plasamentelor), subvenții repartizate, etc.Diferența între venituri și cheltuieli reprezintă rezultatul (profit sau pierdere) exercițiului.
Activitatea de exploatare (de bază) face referire la sectoarele industrial, investițional, comercial, și cel al prestării de servicii.
Activitatea financiară face referire la participarea la capitalul altor societăți comerciale și alte acțiuni de plasament pe piața monetară și financiară, activitatea de exploatare și cea financiară formând împreună activitatea curentă a întreprinderii.
Activitatea excepțională generează o seamă de venituri și cheltuieli din operațiuni excepționale ale firmei.
Din punct de vedere contabil și financiar se impun câteva precizări în ceea ce privește veniturile și cheltuielile, și anume:
Vânzarea unui produs finit, facturat, reprezintă din punct de vedere contabil un venit, ce se supune soldării prin contul 121 “Profit și pierderi” și purtător de TVA, chiar dacă încasarea contravalorii lui (creanță comercială) se va face mai târziu sau chiar în exercițiul financiar următor.
Încasarea unei creanțe, constituită în exercițiul anterior, nu va crea un nou venit contabil (se va înregistra încasarea și se va stinge creanța).
Achiziționarea de materii prime de la un furnizor reprezintă o cheltuială pentru întreprindere (în contabilitatea financiară cheltuiala reprezintă un consum de valori în momentul generării sau angajării acesteia și nu în momentul plății acesteia ), chiar dacă plata furnizorului se va face în exercițiul financiar următor.
Plata furnizorului în exercițiul financiar următor va fi doar o stingere (plată) de datorii.
Amortizarea anuală a imobilizărilor se înregistrează la cheltuieli de exploatare, dar nu are nici o incidență asupra trezoreriei (o cheltuială constituită dar neplătită) dacât dacă are loc înlocuirea unei mașini amortizate complet, când se va face efectiv o plată.
Provizioanele constituite pentru acoperirea unor riscuri viitoare ce pot afecta întreprinderea se constituie din cheltuieli având efect asupra diminuării rezultatului exercițiului, dar fără consecințe asupra trezoreriei.Dacă în viitor riscurile au devenit efective, atunci va avea loc o plată.Dacă riscul este total acoperit, provizionul rămâne fără obiect și se va înregistra la venituri, majorând rezultatul exercițiului, dar fără a influența trezoreria.Constituirea de provizioane și utilizarea lor va influența trezoreria sub incidența unor aspecte fiscale de “amânare” a plății impozitului pe profit.
Veniturile din exploatare cuprind:
Cifra de afaceri, însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor și a celor din producția vândută
Producția stocată (din variația de stocuri și soldul de facturi care se referă la producția stocată)
Producția imobilizată
Subvenții de exploatare
Venituri din reluări de provizioane care nu s-au utilizat sau s-au utilizar doar parțial
Alte venituri din exploatare
Cheltuielile din exploatare cuprind:
Costul mărfurilor achiziționate
Cheltuielile ocazionate de aprovizionarea cu materii prime și materiale în cursul perioadei și cele din variația stocurilor materiale
Cheltuieli cu lucrări și servicii prestate de terți
Impozite, taxe și vărsăminte asimilate (fără impozitul pe profit )
Plata salariilor și acoperirea cheltuielilor cu caracter social
Amortizări ale imobilizărilor
Provizioane aferente activelor circulante și asupra riscurilor și cheltuielilor de exploatare
Alte cheltuieli de exploatare
Veniturile și cheltuielile din exploateare determină mărimea rezultatului exploatării (profit sau pierdere ).
Veniturile financiare provin din:
Participarea firmei la capitalul altor societăți
Venituri din plasamente imobilizate
Dobânzi bonificate de bănci pentru disponibilul din cont
Diferențe favorabile de curs valutar
Reluarea provizioanelor financiare constituite și rămase fără obiect
Venituri din cesiune de valori mobiliare de plasament
Cheltuielile financiare includ:
Dobânzi și comisioane plătite băncilor și altor terți
Amortizări și provizioane financiare calculate
Diferențe nefavorabile de curs valutar
Cheltuieli aferente cesiunii de valori mobiliare de plasament
Veniturile și cheltuielile financiare determină mărimea rezultatului financiar (profit sau pierdere ).
Mărimea rezultatului exploatării și a celui financiar determină mărimea rezultatului curent.
Veniturile excepționale provin din:
Operațiuni de gestiune
Amenzi, penalități aplicate terților
Despăgubiri
Degrevări de impozite (reduceri, scutiri )
Operațiuni de capital
Venituri din cesiunea (cedarea ) de active
Subvenții pentru investiții virate la venituri
Reluări asupra provizioanelor (excepționale )
Cheltuielile excepționale provin din:
Operațiuni de gestiune
Amenzi, penalități, despăgubiri plătite terților
Donații acordate
Operațiuni de capital
Valoarea contabilă a activelor furate, distruse, pierdute
Amortizări și provizioane excepționale calculate
Veniturile și cheltuielile excepționale determină mărimea rezultatului excepțional (profit sau pierdere ). Mărimea rezultatului curent și a celui excepțional determină rezultatul brut al exercițiului.Rezultatul brut al exercitțiului poate fi calculat și pe baza veniturilor și cheltuielilor totale, respectiv a rezultatelor pe cele trei activități.
Prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut al exercițiului se obține rezultatul net al exercițiului (profit sau pierdere ). Impozitul pe profit se aplică profitului impozabil care se obține din profitul total din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile fiscal, specificate de lege.
Structura contului de profit și pierderi a S.C. Filty S.A. este prezentată în anexa 3.
3.1.2. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
Un alt instrument care permite determinarea și analiza principalelor rezultate ale firmei, pe diferite trepte ale formării lor, este tabloul soldurilor intermediare de gestiune.
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori valorici privind volumul și rentabilitatea activității întreprinderii și reflectă rezultatele parțiale economico-financiare. Calcularea lor în trepte permite apreciarea modului de gestionare și a rezultatelor activitătii principale ale unei întreprinderi. Sursa principală de informații pentru calcularea soldurilor intermediare de gestiune, în România, este contul de profit și pierderi.Spre deosebire de România, în alte țări, ca Franța de exemplu, pentru întreprinderile mari este obligatorie întocmirea unei anexe la bilanțul contabil, denumită Tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Soldurile prezentate în acest document permit lărgirea gamei indicatorilor de performanță prin folosirea unor solduri apropiate de cele folosite de contabilitatea națională.
Soldurile intermediare de gestiune, sau marjele de acumulare, cum mai sunt ele denumite, pun în evidență etapele de formare a rezultatului exercițiului, adică prezintă contul de profit și pierderi într-o altă formă, mai apropiată de cerințele și obiectivele analizei economico-financiare.
Construcția în cascadă a tabloului soldurilor intermediare de gestiune pornește de la indicatorul de rerezultate cel mai cuprinzător (producția exercițiului+marja comercială ) și se încheie cu indicatorul cel mai sintetic (profitul net al exercițiului ).
Analiza rezultatelor S.C "Filty" S.A este realizată pe baza datelor din conturile de rezultate aferente bilanțurilor firmei pe anii ‘98, ‘99, ‘00. Pe baza acestora am realizat Tabloul soldurilor intermediare de gestiune, instrument de analiză economoco-financiară ce evidențiază rezultatele în funcție de treptele lor de formare. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune este prezentat în anexa 4.
3.2. Indicatori de rezultate care exprimă volumul
3.2.1.Analiza marjei comerciale
Produsele comercializate de o întreprindere au, în mod egal, pe lângă capacitatea de a satisface nevoile consumatorilor, și capacitatea de a degaja marje. Marja comercială este un indicator sintetic, specific activității de comerț desfășurate de o întreprindere, și exprimă în esență câștigul realizat sub formă de adaos comercial aferent vânzărilor de mărfuri. Este un indicator de volum al activității comerciale.
Acest indicator poate fi calculat și analizat atât în mărimi absolute cât și în mărimi relative.
Marja comercială (Mc) în mărimi absolute se stabilește după relația:
Mc=Venituri din vânzarea mărfurilor-Costul mărfurilor vândute
Marja comercială (Mc) poate fi investigată și ca mărime relativă, prin intermediul ratei marjei comerciale (Rmc), aceasta reprezentând adaosul comercial exprimat în raport cu veniturile realizate din vânzarea mărfurilor, și exprimă eficiența activității de comercializare a mărfurilor. Relația de calcul a ratei marjei comerciale este:
Marja comercială
Rmc=
Venituri din vânzarea mărfurilor
Sau
Marja comercială
Rmc=
Costul mărfurilor vândute
3.2.1.1. Analiza nivelului marjei comerciale
Evoluția nivelului marjei comerciale pe parcursul celor 3 ani se prezintă în tabelul 3.1. astfel:
Tabelul 3.1.
Evoluția marjei comerciale
Marja comercială se află într-o perioadă de depreciere începând cu anul 1999 după ce a atins maximul din perioada analizată în anul 1998, fapt datorat reducerii veniturilor din vânzarea mărfurilor într-un ritm mai rapid decât reducerea costurilor cu marfurile vândute, în 1999, situația înrăutățindu-se în 2000, când veniturile scad în continuare iar costurile cresc.. Pe parcursul celor 3 ani eficiența activității de comerț este slabă, veniturile din vânzarea mărfurilor fiind aproape egale cu cheltuielile. Acest fapt rezultă și din mărimea foarte redusă a ratei marjei comerciale. Singurul an când activitatea de comerț a avut o eficiență mai bună este anul 1998, (nu am luat în considerare variația prețurilor). Spre sfârșitul perioadei activitatea de comerț devine ineficientă, veniturile din vânzarea mărfurilor fiind depășite de cheltuieli, iar marja comercială devenind negativă.
3.2.1.2. Analiza dinamicii marjei comerciale
Pentru o mai bună apreciere a dinamicii marjei comerciale vom analiza indicatorii prezentați luând în considerare și influența variației prețurilor asupra acestora (prețuri comparabile reale), situație prezentată în tabelul 3.2.:
Tabelul 3.2.
Dinamica marjei comerciale în prețuri comparabile reale
Grafic, evoluția marjei comerciale poate fi urmărită în figura 3.1.:
Fig 3.1. Evoluția marjei comerciale
După cum se vede și dacă luăm în considerare variația prețurilor marja comercială are aceiași tendință descendentă pe cei 3 ani analizați. Activitatea de comercializare a mărfurilor se depreciază considerabil în ultimii ani, ajungând să devină ineficientă în anul 2000, după ce s-a redus cu 102% față de anul 1998. Cel mai bun an din punct de vedere al activității comerciale este anul 1998, când marja comercială are valoarea maximă 103.077 mii lei, în prețuri comparabile.Ținând cont de efectul inflaționist, această evoluție reflectă reducerea în valori absolute a câștigului din activitatea de comercializare.
3.2.2. Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri (CA) reprezintă unul dintre obiectivele strategice ale întreprinderii, deoarece este criteriul major după care se judecă performanțele întreprinderii în mediul concurențial în care aceasta activează.Este principala formă de venit a întreprinderii și reprezintă volumul total al afacerilor firmei evaluate la prețul pieței. Indicatorul exprimă veniturile obținute din vânzarea producției și a mărfurilor.
CA = Vmf + Pv
unde: – Vmf – Venituri din vânzarea mărfurilor
– Pv – Producția vândută
Cifra de afaceri trebuie în principal să îndeplinească următoarele condiții:
Nivelul său să acopere cheltuielile din exploatare și să permită realizarea de profit
Să dețină o pondere de minimum 85% din veniturile de exploatare, respectiv de cel puțin 75% din veniturile totale ale firmei pentru ca să reflecte o situație normală de realizare a activității
În dinamică trebuie să prezinte o tendință de creștere reală, pentru a asigura creșterea reală a volumului de afaceri al firmei
Să fie realizată corespunzător cu specificul activității pe elementele sale componente de venituri pentru a corespunde obiectului principal de activitate al firmei
În condițiile actuale, când factorii pieței primează ăn sistemul de variabile care explică rezultatele unei întreprinderi, analiza cifrei de afaceri este esențială pentru aprecierea locului întreprinderii ăn sectorul de activitate, a poziției sale pe piață, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activități într-o manieră profitabilă.În funcție de nivelul cifrei de afaceri se poate aprecia dacă întreprinderea este suficient de importantă, dacă partea sa de piață este neglijabilă sau nu, putându-se lua decizii strategice ăn consecință.
Analiza cifrei de afaceri trebuie să se raporteze permanent la poziția strategică a firmei.O întreprindere care dispune de o poziție strategică favorabilă este, de regulă, mai dinamică și mai profitabilă decât alte ăntreprinderi din același sector, pe când o întreprindere fără forță strategică va avea, mai devreme sau mai târziu, rezultate negative sau mediocre.
Nivelul cifrei de afaceri furnizează deci informații importante privind importanța firmei pentru sectorul din care face parte, mărimea întreprinderii și ponderea sa pe piață.
Conceptual, cifra de afaceri poate fi abordată ca: cifră de afaceri totală, cifră de afaceri medie, cifră de afaceri marginală, cifră de afaceri critică.
Cifra de afaceri totală (CA ) reprezintă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate la prețurile pieței (respectiv încasărilor totale ).
Într-o definiție dată de Ordinul Experților Contabili din Franța se apreciază că cifra de afaceri reprezintă valoarea afacerilor realizate de întreprindere cu terții prin exercitarea curentă a activității sale profesionale. În regulamentul privind aplicarea Legii contabilității din România, se precizează că cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor realizate din livrările de bunuri, executarea de lucrări și prestarea de servicii (exclusiv remizele și alte reduceri acordate clienților ).
Cifra de afaceri medie (CA ) reflectă încasarea realizată pe unitatea de produs sau serviciu:
CA
CA=
Q
Unde Q-volumul fizic al vânzărilor
Cifra de afaceri marginală (Camg ) exprimă variația încasărilor unei firme (CA ) generată de creșterea sau scăderea cu o unitate a cantității vândute (Q )
CA
CAmg=
Q
Cifra de afaceri critică sau prag (Caprg ) reprezintă acel nivel al încasărilor la care se asigură acoperirea cheltuielilor, pragul de la care firma începe să aibe profit.
CF
CAprg=
CV/CT
Unde CF-cheltuieli fixe
CV-cheltuieli variabile
CT-cheltuieli totale
3.2.2.1. Analiza nivelului cifrei de afaceri
Evoluția nivelului cifrei de afaceri pe parcursul celor 3 ani se prezintă în tabelul 3.3. :
Tabelul 3.3.
Evoluția cifrei de afaceri
Nivelul cifrei de afaceri este în creștere de la un an la altul pe perioada analizată, atingând în ultimul an nivelul maxim de 57,081,247 mii lei. Indicele de creștere este mai mare decât anul precedent în fiecare an, având valoarea maximă în anul 1999 când s-a înregistrat cea mai mare creștere față de anul anterior, creștere cu 57,35%. Se observă că în ultimii doi ani veniturile din vânzarea mărfurilor au scăzut, în timp ce producția vândută a crescut, crescând și cifra de afaceri. Acest fapt arată o restrângere a activității comerciale și o dezvoltare a activității de producție, activitate de bază a întreprinderii.
Tendința crescătoare a cifrei de afaceri în perioada analizată se înregistrează în condițiile:
Creșterii producției vândute, ceea ce confirmă viabilitatea activității de bază pe piață, cu efect pozitiv asupra cifrei de afaceri.
Reducerii veniturilor din vânzarea mărfurilor, ceea ce confirmă restrângerea activității cu caracter strict comercial, având efect negativ asupra cifrei de afaceri.
3.2.2.2. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
Dinamica cifrei de afaceri trebuie să prezinte o tendință de creștere în prețuri comparabile pentru a asigura o creștere reală (ținând cont de efectul inflaționist) a afacerilor societății.Această dinamică a cifrei de afaceri este prezentată în tabelul 3.4.:
Tabelul 3.4.
Dinamica cifrei de afaceri în prețuri comparabile reale
Pe figura 3.2. vom arăta comparativ variația cifrei de afaceri, atât în prețuri reale cât și fără a considera influența inflației.
Fig. 3.2. Evoluția cifrei de afaceri
Se observă că, și în cazul în care luăm în considerare inflația, cifra de afaceri are o tendință de creștere în anul 1999, când se constată o creștere relativ semnificativă a cifrei de afaceri, arătându-se clar că anul 1999 a fost de departe cel mai bun an din cei trei studiați, pentru că, în 2000 cifra de afaceri are din nou un traseu descendent.Putem concluziona că, în medie cifra de afaceri a scăzut cu 91 % în 2000 față de 1998.
3.2.2.3. Analiza structurii cifrei de afaceri pe tipuri de venituri
Analiza structurii cifrei de afaceri are ca obiectiv identificarea variațiilor înregistrate pe diverse trepte structurale, explicarea acestor variații și a implicațiilor lor asupra rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii. Într-o întreprindere poate fi identificată o varietate de trepte de analiză structurală: tip de activitate, sector de activitate, grupe de produse, produse, referințe, secții, unități și tipuri de unități, categorii de clientelă, și altele.
Structura cifrei de afaceri pe elemente componente oferă informații despre modul de realizare al afacerilor pe tipuri de venituri, în cazul acestei analize, adică pe venituri din desfacerea producției și din comercializarea mărfurilor.Interpretarea structurii se face în funcție de tipul de întreprindere, de producție sau comercială, în cazul de față, întreprinderea fiind de producție ponderea majoritară (adică minimum 85% din cifra de afaceri ) ar trebui să o dețină producția vândută.
Evoluția structurii cifrei de afaceri pe tipuri de venituri este prezentată în tabelul 3.5.:
Tabelul 3.5.
Evoluția structurii cifrei de afaceri pe tipuri de venituri
Fig.3.3. Structura cifrei de afaceri
În cazul nostru producția vândută deține cea mai mare pondere, în medie 98%, din cifra de afaceri, fapt ce confirmă profilul firmei. De asemenea tendința este de creștere a ponderii producției vândute pe întreaga perioadă, deci de creștere a importanței activității de bază față de activitatea strict comercială.
3.2.2.4. Analiza factorială a cifrei de afaceri pe bază de rate explicative
Această modalitate de analiză factorială ajută la evidențierea contribuției pe care o au diferite categorii de resurse la realizarea volumului de activitate. În continuare, vom lua un model de rate explicative bazat pe legătura dintre cifra de afaceri și resursele folosite pentru obținerea ei, precum și gradul de realizare pe piață a producției obținute.
Modelul de analiză factorială luat în calcul este următorul:
Ain CA
CA=Np* *
Np Ain
Unde:
-Np:numărul de personal existent
-Ain:active imobilizate nete
-Ain/Np:gradul de înzestrare tehnică a muncii
-CA/Ain: eficiența utilizării activelor imobilizate nete, sau viteza de rotație a Ain, exprimată prin numărul de rotații
Obiectivele principale ale metodei sunt următoarele:
Determinarea abaterii absolute și relative a cifrei de afaceri față de o bază de comparație, perooada precedentă în cazul nostru
Identificarea factorilor de influență, care potrivit acestui model de analiză sunt relevanți pentru abaterea indicatorului
Determinarea nivelului și a sensului influenței produse de fiecare factor asupra cifrei de afaceri
Stabilirea măsurilor ce se impun a fi luate pentru eliminarea influențelor negative, respectiv menținerea și amplificarea influențelor cu efect benefic pentru firmă
Datele de analiză sunt prezentate în tabelul 3.6.:
Tabelul 3.6.
Abaterea absolută a cifrei de afaceri cuantifică în mărimi absolute creșterea sau scăderea indicatorului de la o perioadă la alta, în cazul în care baza de comparație o reprezintă perioada precedentă.
CA=CAі-Cao -bază fixă
CA=CAі-Cai-1 -bază în lanț
unde i-perioada curentă
0-perioada bază de comparație
Așa cum putem observa din analiza datelor din tabelul de mai sus, CA crește de la o perioadă la alta,în 1999 față de 1998 cu 19,344,811 mii lei, și în 2000 față de 1999 cu 4,003,722, iar față de 1998 cu 23,348,533 mii lei, ceea ce înseamnă că creșterea cifrei de afaceri în 2000 față de 1999 este mai redusă decât creșterea ei față de 1998.În concluzie creșterea cea mai importantă a cifrei de afaceri se realizează în 1999.
Indicele cifrei de afaceri realizează o exprimare sintetică modificărilor absolute care s-au produs în timp asupra indicatorului.
ICA=Cai/CA0 *100 –bază fixă
ICA=Cai/Cai-1 *100 –bază în lanț
În mărimi relative, putem afirma deci că CA a anului 1999 este cu 57.35% mai mare decât cea a anului 1998, iar CA a anului 2000 este cu 69.22% mai mare decât CA din 1998, și cu 7.54% mai mare decât CA din 1999, deci se poate observa clar că din punct de vedere al creșterii ânregistrate la nivelul indicatorului CA, anul cel mai bun este 1999.
Modelul de analiză este următorul:
Np
CA Ain/Np
Ca/Ain
Cuantificarea intensității de acțiune a factorilor de influența asupra cifrei de afaceri se prezintă astfel:
Influența determinată de modificarea numărului de personal
Pentru perioada 1998-1999
CA(Np )=Np1*Ain0/Np0*CA0/Ain0 – Np0*Ain0/Np0*CA0/Ain0= Np* Ain0/Np0*CA0/Ain0=
=1,537,566.73
Pentru perioada 1999-2000
CA(Np )= Np1*Ain0/Np0*CA0/Ain0 – Np0*Ain0/Np0*CA0/Ain0= Np* Ain0/Np0*CA0/Ain0=
=169,306.30
Numărul de personal este un factor direct de influență care determină variația nivelului absolut al cifrei de afaceri în acelasi sens cu modificarea sa, și proporțional cu gradul de înzestrare tehnică a muncii din perioada da bază, și cu viteza de rotație a Ain din perioada de bază. Influența acestui factor este pozitivă în ambele perioade analizate, însă e mai mare între 1998-1999.
Influența determinată de modificarea gradului de înzestrare tehnică a muncii
Pentru perioada 1998-1999
CA(Ain/Np )= Np1*Ain1/Np1*CA0/Ain0 – Np1*Ain0/Np0*CA0/Ain0= Np1* Ain/Np*CA0/Ain0=
= -224,372.426
Pentru perioada 1999-2000
CA(Ain/Np )= Np1*Ain1/Np1*CA0/Ain0 – Np1*Ain0/Np0*CA0/Ain0= Np1* Ain/Np*CA0/Ain0=
= 4,009,942.17
Gradul de înzestrare tehnică a muncii este un factor direct de influență care determină variația nivelului absolut al cifrei de afaceri în acelasi sens cu modificarea sa, și proporțional cu numărul de personal din perioada curentă și cu viteza de rotație a Ain din perioada de bază. Acest factor are o influență negativă asupra cifrei de afaceri în 1998-1999, de -224,372.426, iar în 1999-2000, influența este pozitivă, factorul contribuind la creșterea cifrei de afaceri.
Influența determinată de modificarea eficienței utilizării Ain
Pentru perioada 1998-1999
CA(CA/Ain)= Np1*Ain1/Np1*CA1/Ain1 – Np1*Ain1/Np1*CA0/Ain0= Np1* Ain1/Np1*CA/Ain=
= 18,031,616.70
Pentru perioada 1999-2000
CA(CA/Ain)= Np1*Ain1/Np1*CA1/Ain1 – Np1*Ain1/Np1*CA0/Ain0= Np1* Ain/Np1*CA/Ain=
= -175,526.47
Eficiența utilizării Ain este un factor direct de influență care determină variația nivelului absolut al cifrei de afaceri în acelasi sens cu modificarea sa, și proporțional cu numărul de personal din perioada curentă și cu gradul de înzestrare tehnică a muncii din perioada curentă. Factorul analizat are o influență pozitivă asupra cifrei de afaceri în perioada 1998-1999, de plus 18,031,616.70, și una negativă, de -175,526.47 în perioada 1999-2000.
Verificare
Pentru perioada 1998-1999
19,344,811=1,537,566.73+(-224,372.426)+ 18,031,616.70
Pentru perioada 1999-2000
4,003,722=169,306.30+4,009,942.17+(-175,526.47)
Concluzii :
Cifra de afaceri poate fi sporită, conform acestui model de analiză prin:
a)creșterea numărului de salariați, antrenați în producție
Nu se justifică însă o creștere a numărului de salariați fără o creștere a cifrei de afaceri, și mai mult se impune condiția ca ICA> IN p, aceasta fiind calea extensivă de creștere a cifrei de afaceri. În cazul acesta, condiția de mai sus este îndeplinită ăn ambele perioade de analiză.
b)creșterea continuă a gradului de înzestrare tehnică a muncii
Aceasta se poate realiza prin :
-dotarea cu active imobilizate, mijloace fixe, moderne, performante, alinierea la ritmul de innoire existent pe plan mondial pentru a realiza creșterea continuă a calității produselor fabricate
-reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, utilități, manoperă
-reducerea duratei ciclului de fabricație
-reducerea spațiilor productive necesare
Aceste măsuri vor determina creșterea prestigiului firmei prin calitatea produselor sale, a numărului de comenzi onorate și reducerii stocurilor de produse finite.
-sporirea mijloacelor fixe deservite de un salariat
c)creșterea eficienței utilizării activelor imobilizate nete
În acest sens se urmărește:
-utilizarea cât mai completă a timpului de lucru
-reducerea timpilor de prelucrare pe mașini prin utilizarea de mașini performante și materii prime de o calitate mai mare, precum și prin creșterea nivelului de pregătire al personalului și o mai bună organizare a muncii.
3.2.3. Analiza producției exercițiului
Producția exercițiului (Qe) reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor produse de firmă pe o perioadă de un an. Este o expresie a activității globale a firmei. Principalele elemente componente ale sale sunt:
producția vândută (care însumează bunurile și serviciile facturate la preț de vânzare);
producția stocată (a cărei valoare pozitivă indică creșterea stocului final);
producția imobilizată (destinată nevoilor proprii firmei).
Qe = Producția vândută + Producția stocată + Producția imobilizată
Producția stocată (stocaj sau destocaj ) se stabilește astfel:
Qs=Sf-Si
O diferență negativă semnifică o sporire a vânzărilor, respectiv comercializarea unei părți din produsele aflate pe stoc la începutul perioadei. O diferență pozitivă semnifică creșterea stocului final, atenționțând asupra riscului legat de vandabilitatea acestora.
Producția exercițiului este un indicator eterogen din punct de vedere al modului de evaluare a componentelor sale. Astfel, producția vândută este exprimată în preț de vânzare, iar producția imobilizată și cea stocată în cost de producție, având deci loc o supraevaluare atunci când există destocaj și o subevaluare când avem stocaj.
3.2.3.1.Analiza nivelului și dinamicii producției exercițiului
Din punctul de vedere al nivelului producției exercițiului situația pe cei trei ani analizați se prezintă în tabelul 3.7.:
Tabelul 3.7.
Evoluția producției exercițiului
Tendința generală a indicatorului este de creștere de la un an la altul, cel mai mult producția crescând în anul 1999, cu 45% față de anul anterior. Producția stocată are niveluri mai ridicate în anii 1998 și 2000. Producția de imobilizări este 0 pe întreaga perioadă analizată, ceea ce se explică prin obiectul de activitate al întreprinderii.
Creșterea producției vândute, de la un an la altul, are un efect pozitiv asupra indicatorului Qe, pe când reducerea în timp a Qs are un efect negativ.
Din punctul de vedere al dinamicii producția exercițiului se prezintă astfel, în tabelul 3.8:
Tabelul 3.8.
Dinamica producției exercițiului
Grafic, dinamica producției exercițiului se prezintă în figura 3.4. astfel:
Fig. 3.4. Evoluția producției exercițiului
Producția exercițiului în prețuri comparabile are o tendință generală de înrăutățire, creșterea prețurilor neputând fi susținută de o creștere corespunzătoare a producției. Astfel deși producția crește de la an la an, în prețuri reale ea se diminuează. Astfel putem spune că, luând în considerare inflația, societatea analizată produce bunuri de o valoare inferioară în anul 2000 față de anul 1998 (raționament făcut deflatând la prețurile anului 1998), scăderea fiind de aproximativ 25%.
3.2.3.2. Analiza structurii producției exercițiului
Structura producției exercițiului pe elemente componente oferă informații despre modul de valorificare al producției. Pentru o firmă industrială, ponderea majoritară, adică de minim 85% din total, ar trebui să o dețină producția vândută, adică partea destinată clienților. Evoluția producției imobilizate în total arată partea valorificată pentru nevoile proprii ale firmei. Creșterea în pondere a producției stocate arată practic creșterea riscului de nevandabilitate al produselor.
Din punctul de vedere al structurii producției exercițiului, situația pe parcursul celor trei ani analizați se prezintă în tabelul 3.9.:
Tabelul 3.9.
Structura producției exercițiului
Ponderea majoritară este deținută în toți cei patru ani de producția vândută, fapt pozitiv datorită caracterului de firmă industrială a SC Filty SA. Producția stocată este în general în medie 4-5% din producția exercițiului. În anul 1998 stocurile au fost ceva mai mari 11% din Qe, dar în anul următor au revenit la doar 2,51% din Qe. Riscul de nevandabilitate este foarte redus, ponderea producției stocate fiind foarte mică.
Grafic situația se prezintă astfel, în figura 3.5.:
Fig. 3.5. Structura producției exercițiului
3.2.4. Analiza valorii adăugate
Orice întreprindere are ca obiectiv fie producerea și comercializarea unor bunuri și servicii, fie numai comercializarea lor. Indiferent de specificul firmei,valoarea adăugată (VA) exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a factorilor de muncă și capital, peste valoarea materialelor, mărfurilor, apei, energiei și serviciilor cumpărate de întreprindere de la terți. Valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești care asigură remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a întreprinderii: personalul (prin salarii, indemnizații și alte cheltuieli); statul (prin impozite, taxe și vărsăminte asimilate); creditorii (prin dobânzile, comisioanele și alte cheltuieli financiare plătite); acționarii (prin dividendele plătite); întreprinderea (prin autofinanțarea potențială).
Analiza valorii adăugate are importanță în practica economică întrucât:
caracterizează evoluția generală, performanțele sau regresul activității întreprinderii, precum și perspectivele sale
în corelație cu alți indicatori evidențiază modul în care sunt folosiți factorii de producție în dezvoltarea continuă a activității
în cadrul relațiilor financiare cu statul, valoarea adăugată reprezintă baza impozitului
informațiile obținute în cadrul analizei valorii adăugate completează sistemul informațional care stă la baza deciziilor care au ca obiectiv performanța
Valoarea adăugată se poate calcula prin două metode:
metoda substractivă (sintetică ), cunoscută sub denumirea de valoare adăugată creată
Formula de calcul a VA după această metodă este:
VA=Mc+Qe-Ci
Unde Mc- Marja comercială
Qe-Producția exercițiului
Ci- Consumurile intermediare
Consumurile intermediare, respectiv consumurile de la terți cuprind:
materii prime și materiale la preț de achiziție
energia, combustibilul, apa, serviciile terților, etc.
Valoarea adăugată calculată după această metodă, reprezintă o valoarea adăugată netă (VAn) adică valoarea nou creată fără să se țină cont de amortizare, adică de remunerarea imobilizărilor.
Pentru această metodă de calcul a valorii adăugate mai există două relații de calcul, care însă nu sunt frecvent utilizate datorită greutății determinării mărimilor implicate:
VA=Cifra de afaceri-Consumurile intermediare
VA=Cifra de afaceri-(Costul de cumpărare al mărfurilor vândute+Alte consumuri de la terți)
Practic, în aplicarea acestor relații e dificil de identificat acea parte a consumurilor intermediare aferentă producției vândute.
Metoda aditivă (de repartiție ), cunoscută sub denumirea de valoare adăugată repartizată
Această metodă presupune însumarea următoarelor componente:
Salariile și cheltuielile sociale
Impozitele și taxele
Amortizările
Dobânzile
Dividendele
Rezultatul net al exercițiului
Indiferent de metoda de calcul, VA apare ca un element cu semnificații complexe în analiza diverselor aspecte din viața unei întreprinderi: exploatare, politică, strategie, structuri, performanțe. Astfel ea are în primul rând, accepțiunea unui instrument de măsurare plurivalent. Valoarea adăugată permite aprecierea dimensiunii întreprinderii, a taliei sale economice. Dacă cifra de afaceri exprimă capacitatea întreprinderii de a vinde, valoarea adăugată exprimă aportul economic, surplusul de producție creat prin efortul propriu al acesteia. Valoarea adîugată exprimă mai bine decât oricare alt indicator eficacitatea combinării factorilor de producție:munca și capitalul.
3.2.4.1. Analiza nivelului valorii adăugate
Evoluția valorii adăugate și a elementelor componente se prezintă în tabelul 3.10. astfel:
Tabelul 3.10.
Evoluția valorii adăugate (metoda substractivă )
Valoarea adăugată brută înregistrează pe toată perioada o tendință de creștere, anul 1999 fiind cel mai bun an, valoarea adăugată crescând cu 60% față de anul anterior (creștere în prețuri ane anilor respectivi). Această creștere pe parcursul întregii perioade este datorată în principal creșterii producției exercițiului într-un ritm mediu superior creșterii consumului intermediar. Doar în ultimul an al perioadei consumurile au crescut mai mult decât producția, de unde rezultă și o diminuare a indicelui de creștere a VA. Influența marjei comerciale este nesemnificativă, activitatea comercială având o foarte mică influență asupra cifrei de afaceri. Rata valorii adăugate are o tendință de creștere de la an la an, deși pe ultimul an se observă o înrăutățire a acestui indicator.
Anul cel mai bun din punct de vedere al ratei este de asemenea anul 1999, an când valoarea adăugată este 76% din CA, cifră de afaceri care de asemenea crește în anul 1999 cu 57% în prețuri ale anului 1999 și cu 7% în prețuri reale, comparabile.
Valoarea adăugată netă are o pondere constantă de aproximativ 98% din valoarea adăugată, amortizarea reprezentând o mică parte din valoarea adăugată brută (autofinanțarea este redusă). Consumurile intermediare sunt mult mai mici decât producția exercițiului, de unde rezultă și un efect de generare a VA foarte ridicat (din nou anul 1999 fiind pe locul întâi).
3.2.4.2. Analiza dinamicii valorii adăugate
Dinamica valorii adăugate trebuie să prezinte de asemenea o tendință de creștere în prețuri comparabile de la o perioadă la alta, pentru a asigura creșterea reală a bogăției nou create de firmă. În tabelul 3.11. este prezentată dinamica valorii adăugate la SC Filty SA:
Tabelul 3.11.
Dinamica valorii adăugate
Valoarea adăugată în ultimul an a înregistrat o evoluție descendentă, scăzând cu 22% față de anul precedent. In anul 1999 se înregistrează o creștere a valorii adăugate în prețuri comparabile, dar aceasta se anulează datorită înrăutățirii situației în anul 2000, ceea ce explică și valoarea negativă a ritmului mediu de creștere a VA.
Grafic situația se prezintă în figura 3.6. astfel:
Fig. 3.6. Dinamica valorii adăugate
Deci bogăția creată de firmă prin valorificarea resurselor sale peste valoarea consumurilor intermediare de la terți are o evoluție descendentă atunci când se ține cont de efectul inflaționist, cu toate că în prețurile anilor de analiză, tendința valorii adăugate a fost ascendentă.
3.2.4.3. Analiza structurii valorii adăugate
Valoarea adăugată trebuie privită în structură sub forma în care asigură remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a firmei. În ceea ce privește tendința este bine ca ritmul de creștere a elementelor să respecte o anumită succesiune bine determinată:
Dividendele să crească în aproximativ același ritm cu autofinanțarea
Profitul net să crească mai repede decât orice alt element
Remunerarea statului să se reducă în pondere, reflectând o reducere a presiuni fiscale și implicit creșterea surselor de dezvoltare
Dobânzile trebuie să aibăo pondere scăzută, astfel încât gestiunea financiară să nu fie deficitară
Creșterea în structură a cheltuielilor cu personalul reprezintă o creștere a consumului de muncă echivalent valoric
Evoluția structurii valorii adăugate la societatea analizată este prezentată în tabelul 3.12.:
Tabelul 3.12.
Evoluția structurii valorii adăugate
Grafic, evoluția structurii valorii adăugate se prezintă în figura 3.7. astfel:
Fig. 3.7.Evoluția structurii valorii adăugate
Ponderea majoritară în valoarea adăugată o reprezintă remunerarea personalului, ceea ce este nefavorabil pentru întreprindere, fiind urmată de remunerarea firmei prin autofinanțare, ceea ce înseamnă o sporire a capacității firmei de a-și autofinanța dezvoltarea în primii doi ani, pentru ca în 2000 aceasta să scadă în mod drastic.
Remunerarea creditorilor, prezintă în ultimul an o tendință de descreștere, care compensează într-o mică măsură proasta gestiune a resurselor financiare care reiese din scăderea foarte mare a autofinanțării.
Remunerarea investitorilor prin dividende crește de la 0% în 1998, la 5% în 1999, pentru ca apoi să scadă din nou, evidențiind un serios deficit în ceea ce privește remunerarea surselor proprii, nefiind asociată cu o creștere a autofinanțării, explicabilă prin politica de dezvoltare și expansiune promovată de firmă.
Statul deține cea mai mică pondere din valoarea adăugată, dși ea este într-o ușoară creștere. Ponderea scăzută se datorează facilităților fiscale de care firma a beneficiat.
3.3. Indicatori de rezultate care exprimă profitabilitatea
3.3.1. Analiza rezultatului brut din exploatare
Rezultatul brut din exploatare este primul sold intermediar de gestiune cu semnificație în termeni de rentabilitate, fiind un rezultat care exprimă profitabilitatea activității de exploatare și indicând contribuția exploatării la formarea rezultatelor. Acest indicator evidențiază performanțele economice ale firmei pe plan industrial și comercial. Mărimea sa este independentă de sistemul de amortizare adoptat, de politica financiară și cea fiscală.
Se poate afirma că acest indicator are deci două destinații majore:
Retribuirea capitalului investit (propriu sau împrumutat )
Retribuirea statului prin impozite indirecte (impozitul pe profit )
Valoarea adăugată, prezentată în subcapitolul anterior, reprezintă suma remunerării factorului muncă, capital și a statului, pe când rezultatul brut al exploatării,reprezintă de fapt contribuția capitalului la crearea bogăției firmei.
Specific acestui indicator este faptul că el nu cuprinde decât venituri și cheltuieli care corespund unor încasări, respectiv plăți. El exclude deci amortizările și provizioanele, precum și veniturile din provizioane. De aceea, RBE reprezintă de fapt fluxul de încasări și plăți generat de exploatare. În accepțiunea sa de flux monetar generat de exploatare, RBE poate fi calculat astfel:
RBE=Venituri monetare-Cheltuieli monetare
Veniturile monetare, adică veniturile ce se concretizează în intrări de numerar, imediat sau la termen, sunt formate din:
Vânzările de mărfuri
Producția exercițiului
Subvenții pentru exploatare
În aceeși abordare, cheltuielile monetare sunt cheltuieli care generează ieșiri de numerar, imediat sau la termen:
Costul de achiziție al mărfurilor vândute
Toate consumurile exercițiului provenind de la terți
Cheltuielile cu personalul
Impozite, taxe, vărsăminte asimilate
Ca orice rezultat, și RBE se poate găsi într-o dublă ipostază:
Excedent brut din exploatare (EBE ), atunci când indicatorul are un nivel pozitiv
Deficit brut din exploatare (DBE ), atunci când avem un nivel negativ al indicatorului
Indicatorul poate fi calculat prin două metode:
Metoda substractivă, conform căreia RBE este:
RBE=VA+Venituri din subvenții-Salarii-Impozite și taxe
Metoda adițională, care are următoarea formulă de calcul:
RBE=Rezultatul exploatării+Amortizări+Alte ch. din exploatare-Venituri din provizioane-Alte venituri din exploatare
În această accepțiune de surplus monetar al activității de exploatare sau de cash-flow din exploatare, RBE constituie baza de calcul a capacității de autofinanțare și de determinare a fluxurilor de trezorerie.
3.3.1.1. Analiza nivelului și dinamicii RBE
Rezultatul brut al exploatării, sau EBE măsoară acumularea brută din activitatea de exploatare, exprimând potențialul de autofinanțare a investițiilor pentru exploatare. În calculul EBE se consideră că amortizarea este doar o cheltuială calculată și nu plătită, nefiind dedusă, prin aceasta indicatorul fiind mai cuprinzător decât rezultatul brut al exploatării. Evoluția EBE la societatea analizată se prezintă în tabelul 3.13.:
Tabelul 3.13.
Evoluția EBE (metoda substractivă)
Nivelul indicatorului analizat are o comportare oscilantă de-a lungul celor trei ani analizați. Valoarea maximă este atinsă în anul 1999, an când se înregistrează și creșterea cea mai importantă față de anul anterior (o creștere de 3,06 ori a capacității brute de finanțare a investițiilor din exploatare). Această creștere se realizează pe baza sporirii VA cu 60%, având un efect pozitiv asupra EBE și sporirii cu un procent inferior a Chp și It, sporire cu efect negativ. Eficiența activității crește de asemenea în anul 1999, an când EBE deține în VA ponderea cea mai ridicată. Pentru ceilalți ani societatea înregistrează o diminuare a EBE, cel mai prost an fiind 2000, când EBE scade cu 80%.
Dinamica EBE trebuie să prezinte o tendință de creștere în prețuri comparabile de la o perioadă la alta, pentru a asigura o creștere reală a potențialului brut de autofinanțare a investiților din exploatare. Pentru SC Filty SA, dinamica EBE este prezentată în tabelul 3.14.:
Tabelul 3.14.
Dinamica excedentului brut din exploatare
Grafic, evoluția EBE în prețuri curente, precum și sub influența inflației este prezentată în figura 3.8:
Fig. 3.8. Evoluția EBE
Așa cum se poate observa, și în dinamică, în prețuri comparabile, reale, EBE prezintă același comportament, crescând doar în anul 1999 cu 110% față de anul anterior, și scăzând în 2000. Per ansamblu activității în anul 2000 se înregistrează un EBE cu 70% mai mic decât în anul 1998.
3.3.1.2. Analiza structurii EBE
Structura excedentului brut din exploatare evidențiază componența pe elemente de autofinanțare. În structură, este preferabil să crească ponderea rezultatului brut al exploatării, printr-o dinamică mai accentuată a acestuia față de amortizare.
Din punctul de vedere al structurii , în cazul EBE avem evidențiată componența pe elemente de autofinanțare în tabelul 3.15.:
Tabelul 3.15.
Structura EBE
Se observă că ponderea cea mai mare o deține în EBE rezultatul din exploatare, pondere care se află în creștere de la an la an. Pe ultimii doi ani se constată că crește și ponderea amortizării, de la 9% în 1998, la 36,82% în 2000. Creșterea ponderii rezultatului din exploatare semnifică sporirea eficienței activității de exploatare. De asemenea o influență notabilă o au în ultimii doi ani alte variațiuni din exploatare, variațiuni care arată că în ultimii ani o contribuție importantă la formarea rezultatului brut al exploatării au avut-o veniturile din exploatare, altele decât cele cuprinse în EBE.
Grafic situația se prezintă în figura 3.9. astfel:
Fig. 3.9. Structura EBE
3.3.2. Analiza rezultatului exploatării
Rezultatul exploatării (RE ), relizează o exprimare mai sintetică a performanțelor activității de exploatare a întreprinderii deoarece rezultă prin deducerea ansamblului cheltuielilor din exploatare din ansamblul veniturilor exploatării.
Rezultatul exploatării nu este influențat de politica financiară promovată de întreprindere sau de politicw fiscală a statului, în schimb acest rezultat poate lua valori diferite de la o întreprindere la alta în funcție de politica de amortizare și de constituire a provizioanelor, promovată de acestea.
Pentru calculul indicatorului se pot utiliza două metode, și anume:
RE=RBE+Venituri din provizioane+Alte venituri exploatare-Amortizări, provizioane-Alte cheltuieli din exploatare
Sau
RE=Venituri din exploatare totale-Cheltuieli din exploatare totale
Prima metodă de calcul a indicatorului de profitabilitate are ca bază de pornire RBE și evidențiază diferența dintre cele două rezultate, determinată de veniturile și cheltuielile care nu au caracter monetar.
3.3.2.1. Analiza nivelului și dinamicii rezultatului exploatării
Evoluția nivelului RE se prezintă astfel în tabelul 3.16.:
Tabelul 3.16.
Evoluția nivelului RE
După cum se vede nivelul RE înregistrează cea mai mare valoare în anul 1999, an în care se înregistrează și cea mai mare creștere față de perioada precedentă. Acest nivel maxim înregistrat în anul 1999 se datorează în principal creșterii veniturilor cu un procent superior creșterii cheltuielilor, și mărimii acestei creșteri în termeni nominali. În anul 1999 veniturile cresc cu 45%, în timp ce cheltuielile cresc doar cu 28%. Și în 2000 veniturile cresc, dar spre deosebire de anul 1999, cheltuielile cresc mai puternic decât veniturile. Per ansamblu, în termeni nominali, RE înregistrează o creștere față de anul precedent doar în anul 1999, cu 235%. Ponderea RE în rezultatul brut nu am calculat-o datorită faptului că societatea înregistrează un rezultat financiar negativ, iar în acest caz pierderea financiară este acoperită de profitul din exploatare. Rentabilitatea economică înregistrează valoarea maximă în anul 1999, când avem RE maxim, la o cifră de afaceri care înregistrează, de asemenea cea mai mare creștere față de anul precedent.
În dinamică RE se prezintă în tabelul 3.17. astfel:
Tabelul 3.17.
Dinamica rezultatului exploatării
Situația în prețuri comparabile de la o perioadă la alta se prezintă diferit față de situația precedentă. În acest caz societatea se confruntă cu o creștere reală doar în anul 1999, cu 130% față de anul anterior, în timp ce pe ceilalți ani societatea înregistrează o scădere a potențialului brut de câștig din activitatea de exploatare, mai ales în ultimul an RE scăzând cu 67% și înregistrându-se cel mai mic nivel al RE în prețuri comparabile. Grafic situația se poate reprezenta astfel, în figura 3.10.:
Fig. 3.10. Evoluția rezultatului exploatării
3.3.2.2. Analiza factorială a rezultatului exploatării
Rezultatul exploatării poate fi analizat cu ajutorul analizei factoriale prin intermediul mai multor modele de analiză, dintre care îl voi alege pe următorul:
RE=Np*CA/NP*RE/CA
Unde: Np-numărul de personal
CA-cifra de afaceri
CA/Np-productivitatea medie anuală a muncii cu bază de calcul în CA
RE/CA-profitabilitatea comercială
Analizând în dinamică evoluția rezultatului exploatării (profit ), se poate determina abaterea absolută a nivelului acestuia după relația:
RE=Np1*CA1/Np1*RE1/CA1-Np0*CA0/Np0*RE0/CA0
Modelul de analiză factorială este următorul:
Np
RE CA/Np
RE/CA
Datele pe baza cărora se va efectua analiza factorială sunt prezentate în tabelul 3.18.:
Tabelul 3.18.
Abaterea absolută a indicatorului pentru cele două intervale, 1998-1999 și 1999-2000 este:
RE=RE1-RE0=7,237,155 pentru primul interval
RE=RE1-RE0=-8,213,613 pentru al doilea interval
Influența determinată de modificarea numărului de personal
Pentru perioada 1998-1999
RE= Np1*CA0/Np0*RE0/CA0-Np0*CA0/Np0*RE0/CA0= 140,120.09
Pentru perioada 1999-2000
RE= Np1*CA0/Np0*RE0/CA0-Np0*CA0/Np0*RE0/CA0=32,890.76
Modificarea numărului de personal este un factor direct de influență, care determină modificarea rezultatului din exploatare în același sens și proprțional cu productivitatea muncii și profitabilitatea comercială din perioada de bază.
În ambele perioade de analiză, factorul are o influență pozitivă, determinând creșterea indicatorului de rezultate, cu 140,120.09 mii lei în prima perioadă și cu 32,980.76 mii lei în a doua perioadă.
Influența determinată de modificarea productivității muncii
Pentru perioada 1998-1999
RE= Np1*CA1/Np1*RE0/CA0-Np1*CA0/Np0*RE0/CA0= 1,622,793.05
Pentru perioada 1999-2000
RE= Np1*CA1/Np1*RE0/CA0-Np1*CA0/Np0*RE0/CA0=744,903.43
Modificarea productivității muncii este de asemenea un factor direct de influență, care determină modificarea rezultatului din exploatare în același sens și proprțional cu numărul de personal din perioada curentă și profitabilitatea comercială din perioada de bază.
În ambele perioade de analiză, factorul are o influență pozitivă,creșterea productivității muncii determinând creșterea indicatorului de rezultate cu 1,622,793.05 mii lei, respectiv 744,903.43 mii lei.
Influența determinată de modificarea profitabilității comerciale
Pentru perioada 1998-1999
RE= Np1*CA1/Np1*RE1/CA1-Np1*CA1/Np1*RE0/CA0= 5,474,241.86
Pentru perioada 1999-2000
RE= Np1*CA1/Np1*RE1/CA1-Np1*CA1/Np1*RE0/CA0= -8,991,407.19
Modificarea profitabilității comerciale este și ea un factor direct de influență, care determină modificarea rezultatului din exploatare în același sens și proprțional cu numărul de personal și productivitatea muncii din perioada curentă.
În prima perioadă analizată, factorul are o influență pozitivă asupra indicatorului analizat, dterminând creșterea sa cu 5,474,241.86 mii lei pe când în cea de-a doua situație, factorul de influență determină scăderea indicatorului cu 8,991,407.19 mii lei.
Verificare
Pentru perioada 1998-1999
7,237,155 =140,120.09+1,622,793.05+ 5,474,241.86
Pentru perioada 1999-2000
-8,213,613=32,890.76+ 744,903.43 +(-8,991,407.19)
Concluzii:
Sporirea rezultatului exploatării poate fi realizată prin:
creșterea numărului de salariați antrenați în producție, cu condiția ca productivitatea muncii să crească într-un ritm superior creșterii numărului de personal
creșterea productivității muncii, prin creșterea gradului de înzestrare tehnică a muncii, sporirea ponderii mijloacelor fixe active, sporirea randamentului mijloacelor fixe active
creșterea profitabilității comerciale, singurul factor de influență responsabil de deteriorarea rezultatului exploatării de la o perioadă la alta, respectiv creșterea veniturilor în detrimentul cheltuielilor, creșterea volumului fizic al producției, creșterea volumului vânzărilor, modificarea structurii producției prin creșterea ponderii produselor care au un nivel al profitabilității comerciale mai mare, creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora
3.3.2. Analiza rezultatului financiar
Rezultatul financiar (Rf) se formează ca diferență între nivelul total al veniturilor financiare și nivelul total al cheltuielilor financiare.
Modul de formare al rezultatului financiar este absolut diferit de modul de formare al rezultatului din exploatare, deoarece în cazul rezultatului din exploatare există o condiționare între nivelul total al veniturilor din exploatare și nivelul total al cheltuielilor din exploatare, necesare derulării acestei activități. În cazul rezultatului financiar, veniturile și cheltuielile care stau la baza formării lui sunt constituite total independent, funcție de cele două principale caracteristici ale activității financiare:
politica de finanțare promovată de către întreprindere
activitatea de investiții financiare derulată
Metoda de calcul a indicatorului este următoarea:
Rf=Venituri financiare (Vf) –Cheltuieli financiare (Chf)
La SC Filty SA, având în vedere că societatea lucrează în regim de lohn, ponderea veniturilor și cheltuielilor din diferențe de curs valutar este destul de însemnată în totalul acestora. Nivelul și dinamica rezultatului financiar este prezentata în tabelul 3.19. :
Tabelul 3.19.
Evoluția rezultatului financiar
Ața cum se poate observa, în toți cei trei ani analizați rezultatul financiar este pierdere, datorită faptului că din activitatea de export rezultă pierderi datorate diferențelor de curs valutar și nivelului ridicat al dobânzilor plătite pentru creditele pe termen scurt contractate de societate, comparativ cu dobânzile primite pentru soldul disponibilitîților din cont.
Structura veniturilor și cheltuielor financiare se păstreză relativ nemodificată de la un an la altul, cea mai mare pondere în structura cheltuielilor având-o dobânzile, urmate de diferențele de curs valutar, iar în structura veniturilor ponerea majoritară o dețin veniturile din diferențe de curs valutar,
urmate de veniturile din dobânzi. Acestă structură poate fi urmărită în figura 3.12 și figura 3.13.:
Fig. 3.12. Structura veniturilor financiare
Fig. 3.13. Structura cheltuielilor financiare
În concluzie, asupra rezultatului financiar nu intervine activitatea de investiții financiare a întreprinderii, aceaste neavând investiții de acest gen, având influență doar politica de finanțare promovată de aceasta.
3.3.3. Rezultatul net al exercițiului
Rezultatul net (Rn) este cel mai sintetic rezultat și reprezintă în mărimi absolute, măsura rentabilității financiare a capitalului propriu subscris de acționari. Acesta urmează să se distribuie sub formă de dividende în raport cu numărul acțiunilor deținute, sau să se reinvestească în firmă.
Rezultatul net al exercițiului, concretizat în profit sau pierdere, caracterizează toate laturile activității economice (de producție, distribuție, prestări servicii), financiare și excepționale ale întreprinderii. Mărimea acestui indicator este direct influențată de strategia de aprovizionare (forma de aprovizionare,ritmicitatea aprovizionărilor, structura lor), și vânzare, de asigurarea și eficiența folosirii resurselor materiale și umane, de politica financiară.
Profitul net se obține prin deducerea impozitului pe profit, datorat statului, din profitul brut, deci este influențat de politica fiscală a statului, fiind deci un rezultat cu mai puțină relevanță din punctul de vedere al performanței activității agentulșui economic, dar foarte important pentru autoritatea fiscală.
Rezultatul net se poate calcula după două metode:
metoda substractivă caz în care formul de calcul este:
Rn=Rezultatul brut al exercițiului-Impozit pe profit
metoda aditivă, în funcție de destinația pe elemente componente ale repartiției:
Rn=Profit reinvestit+Dividende+Remunerarea personalului+Acoperiri de pierderi
3.3.3.1. Analiza nivelului și dinamicii rezultatului net al exercițiului
La SC Filty SA, situația rezultatului net alexercițiului este prezentată în tabelul 3.20.:
Tabelul 3.20.
Evoluția rezultatului net al exercițiului (metoda substractivă )
Se observă că nivelul maxim al Pn este atins în anul 1999, an în care avem un Rb maxim, în creștere față de anul precedent cu 1784%. Anul 2000 este un an în care Rb cade spectaculos, apropiindu-se de nivelul la care a fost în anul 1998. Această cădere din anul 2000 este datorată în special creșterii cheltuielilor într-un ritm superior veniturilor. În cea ce privește impozitul pe profit acesta variază în același sens cu Rb dar per ansamblul perioadei într-o proporție mai redusă decât Rb.
În dinamică, luând în considerare inflația, Rn ar trebui să prezinte o tendință de creștere în prețuri comparabile de la o perioadă la alta, pentru a aigura creșterea reală, ținând cont de efectul inflaționist, a câștigului net aferent întregii activități a firmei. Situația se prezintă astfel în tabelul 3.21.:
Tabelul 3.21.
Dinamica rezultatului net al exercițiului
Doar în anul 1999 avem o creștere reală a Rn, în ceilalți ani Pn înregistrând o diminuare accentuată. Se observă că, dacă luăm în considerare influența inflației anul cel mai bun din punct de vedere al Rn este anul 1999, an în care valoarea acestui rezultat este 2,467,786.05 mii lei. Grafic situația arată astfel, în figura 3.14.
Fig. 3.14. Evoluția rezultatului net al exploatării
3.3.3.2. Analiza structurii rezultatului net al exercițiului
Maximizarea profitului constituie premisa realizării obiectivului strategic de perspectivă al oricărei firme, sporirea valorii patrimoniale. Identificarea posibilităților de creștere a profitului necesită o investigare aprofundată a acestuia în dinamică, față de obiectivele stabilite, în raport cu realizările firmelor concurente și cu rezultatele medii pe ramură.
Analiza structurală a rezultatului exercițiului are două obiective:
măsurarea incidenței fiecărui rezultat intermediar asupra rezultatului net
prezentarea configurației rezultatului exploatării
Scopul rezultatului net este de a remunera în principal:
acționarii prin dividende
firma prin investiții (prin profitul reinvestit aferent autofinanțării )
să remunereze suplimentar personalul firmei (salariații prin participare la profit, managementul prin cota de participare)
să acopere eventualele pierderi din perioada precedentă
Structura rezulttului net al exercițiului se analizează pe elementele destinației repartiției în scopul remunerării. Ca principiu este de preferat ca ponderea majoritară în destinație să fie ocupată de dividende și profitul reinvestit, poziția uneia față de cealaltă depinzând de politica de investiții a firmei.
Evoluția structurii rezultatului net al exercițiului pe perioada analizată la SC Filty SA este prezentată în tabelul 3.22.:
Tabelul 3.22.
Evoluția structurii rezultatului net al exercițiului
În structura profitului net, ponderea majoritară o dețin celelalte destinații, adică rezervele constituite, care în 1998 sunt 100% iar în 1999 sunt 65%, prezentând deci o tendință de scădere, ele fiind de 5% în 2000.
Urmează ca mărime a ponderii dividendele, care deși sunt 0% în 1998, au o tendință de creștere, ajungând la 66% în 2000, ceea ce denotă o revigorare a remunerării acționarilor.
Profitul reinvestit este 0% în 1998 și 1999, ceea ce reflectă deficiențele politicii de investiții ale firmei, care nu găsește resurse suficiente pentru autofinanțare, chia dacă în 2000 există o cotă de 28% de profit reinvestit.
Firma nu a avut nevioe să-și acopere eventualele pierderi.
În concluzie, firma are o politică de repartizare a profitului orientată spre remunerarea acționarilor și nu spre investiții, ceea ce , pe termen lung va duce la scăderea averii acționarilor.
Grafic, structura rezultatului net al exercițiului este prezentată în figura 3.15.:
Fig. 3.15. Evoluția structurii rezultatului net al exercițiului
3.4. Indicatori de rezultate care exprimă potențialul de finanțare
Având în vedere că între forma economică de existență a resurselor finaciare disponibile pentru proprietare și materializarea lor sub formă de lichidități pot exista decalaje în timp, putem spune că existădouă categorii de resurse financiare:
potențial disponobile
efectiv disponibile
Din cadrul primei categorii de resurse financiare fac parte capacitatea de autofinanțare (CAF), autofinanțarea (AF), iar din cea de-a doua categorie face parte cash-flow-ul (CF).
3.4.1.Analiza capacității de autofinanțare și a autofinanțării
Capacitatea de autofinanțare (CAF) este un surplus monetar global rezultat din confruntarea veniturilor care generează încasări cu cheltuielile care generează plăți din întreaga activitate a firmei, în decursul unui exercițiu financiar. Reprezinta lichiditățile potențiale generate de întreaga activitate pe perioada exercițiului, care ramân la dispoziția firmei si care pot fi folosite pentru autofinanțare.
Capacitatea de autofinanțare pote fi calculată prin două metode:
metoda diferențială (substractivă ), care arată modalitatea de constituire
CAF=Rezultatul brut al exploatării+Alte venituri din exploatare-Alte cheltuieli din exploatare+
Venituri financiare recalculate (fără prvizioane)-Cheltuieli financiare recalculate (fără provizioane)+Venituri excepționale recalculate (fără provizioane, subvenții pentru investiții, active cedate)-Cheltuieli excepționale recalculate (fără provizioane, subvenții pentru investiții, active cedate)
-Impozit pe profit
metoda analitică (aditivă) care arată compoziția pe elemente a indicatorului
CAF = Rn + Amortizări și provizioane totale – Venituri totale din provizioane+ Valoarea contabilă netă a activelor cedate – Venituri din vânzarea activelor
– Subvenții pt. Investiții virate în rezultatul exercițiului
În cazul nostru avem doar amortizări și provizioane, întreprinderea neefectuând nici o cedare de active în perioada studiată.
Capacitatea de autofinanțare stă la baza unor opțiuni strategice adoptate de proprietari, cum ar fi:
orientarea resurselor financiare cu precădere spre retribuirea acționarilor sub formă de dividende, astfel încât încrederea lor în investiția făcută să crescă
menținerea în întreprindere a majorității resurselor financiare pentru a servi la dezvoltatrea afacerii, adică la creșterea valorii de piață a acțiunilor deținute de acționari
Autofinanțarea neta (AF) are un caracter mai sintetic și constă în lichiditățile care sunt efectiv folosite pentru finanțarea prin mijloace proprii a activității după retribuirea tuturor categoriilor de participanți la activitatea întreprinderii. Se obține prin eliminarea din capacitatea de autofinanțare al dividendelor și acelor repartizări din profit care au alți destinatari decât întreprinderea. Autofinanțarea are ca scop principal finanțarea investițiilor de orice natură (menținere, înlocuire,creștere). Creșterea valorii autofinanțării are drept consecință consolidarea structurii financiare a firmei.
3.4.1.1.Analiza nivelului și dinamicii CAF și AF
Dinamica CAF și implicit a AF trebuie să prezinte o tendință de creștere în prețuri comparabile de la o perioadă la alta pentru a asigura creșterea reală a potențialului de a investi pe baza efortului propriu al firmei. La SC Filty SA situația se prezină în tabelul 3.23. astfel:
Tabelul 3.23.
Nivelul CAF și AF
Nivelul CAf și a AF sunt conform așteptărilor, foarte bune în 1999, an când profitul net este cel mai mare. De asemenea în 1999 avem și cea mai mare autofinanțare din amortizări și provizioane. În anul 1999 societatea a repartizat cum era de așteptat cele mai mari dividende, în timp ce în anul 1998 când profitul este minim avem dividende 0. În anul 2000 raportul dividende – CAf este aproximativ egal cu cel din 1999, deși profitul net din 2000 este mult mai mic, societatea neluând în considerare faptul că CAF pe anul 2000 este mult mai mică decât în anul 1999.
În dinamică situația se prezintă astfel în tabelul 3.24.:
Tabelul 3.24.
Dinamica CAF și AF
În prețuri reale cea mai mare CAF se regăsește în anul 1999 aceasta fiind diminuată substanțial față de valoarea nominală din cauza inflației. O creștere reală a puterii de a investi pe baza efortului propriu firmei apare doar în anul 1999, an când avem o creștere de 964%, în termeni reali. În ultimul an CAF a scăzut drastic, ajungând la un nivel de 411,076 mii lei .
Variația AF este asemănătoare, cu toate că din cauza capacității de finanțare foarte mici societatea nu distribuie dividende pe anul 1998, iar pe anul 2000 proporția acestora în CAF este puțin mai redusă decât în anul 1999. Grafic evoluția capacității de autofinanțare și a autofinanțării se prezintă astfel în figura 3.16.:
Fig. 3.16. Evoluția capacității de autofinanțare și a autofinanțării
3.4.2. Analiza cash-flow-ului
Rezultatul contabil nu caracterizează potențialul de lichidități al întreprinderii, deoarece el înglobează atât veniturile și cheltuielile monetare cât și pe cele calculate. Resursele financiare rezultate excedentar în urma derulării în mod eficient a activităților lucrative devin efectiv disponibile pentru întreprindere abia în momentul în care au acoperire sub formă de lichidități. Doar resursele financiare lichide pot fi distribuite efectiv diverselor categorii de participanți la activitatea firmei.
Fluxul net de monedă degajat din activitatea întreprinderii este generic cunoscut sub denumirea de cash-flow, sau surplus sau flux de monetar.
Având în vedere modul de formare al fluxurilor de numerar în cadrul întreprinderii considerăm că se poate vorbi de trei tipuri de cash-flow:
cash-flow din exploatare
cash-flow operațional
cash-flow total
Cash-flow-ul din exploatare(CFE) evidențiază doar acele fluxuri de numerar care sunt degajate de activitatea de exploatare a întreprinderii. El mai este cunoscut și sub denumirea de excedent de trezorerie al exploatării. Formul de calcul a CFE este următoarea:
CFE=RBE±NFR
Unde NFR- variația necesarului de fond de rulment
Cash-flow-ul operațional (CFO) măsoară fluxurile de numerar generate ansamblul activităților generate de ansamblul activităților derulate în întreprindere pe parcursul unui exercițiu financiar.
Activitatea operațională a întreprinderii include atât operațiunile curente cât și operațiunile excepționale care au loc pe parcursul unui exercițiu financiar. Aceasta face ca fluxul de numerar degajat strict de activitatea de exploatare să difere de fluxul de numerar degajat de activitatea operațională. Formula de calcul a CFO este:
CFO=Rn+Amortizări±NFR
Cash-flow-ul total (CFT) măsoară ansamblul fluxurilor de numerar degajate la nivel de întreprindere. Ansamblul de fluxuri vizează atât activitatea operațională cât și activitățile extraoperaționale (investiți, procurarea resurselor financiare din surse proprii sau împrumutate, etc. ).
Cash-flow-ul total degajat pe parcursul unui exercițiu financiar are deci trei principale componente:
cash-flow-ul din activitatea operațională
cash-flow-ul din activitatea investițională
cash-flow-ul din activitatea financiară
Situația cash-flow-ului total la nivelul SC Filty SA se prezintă în tabelul 3.25. astfel:
Tabelul 3.25.
Situația cash-flow-ului
Așa cum se poate observa din tabelul de mai sus, cash-flow-ul total este negativ în 1998 și 2000, firma confruntându-se cu lipsa numerarului. Nivelul cash-flow-ului operațional este de asemenea negativ în anii mai sus menționați, fiind însă depășit ca nivel de cash-flow-ul investițional, care are ponderea majoritară în CFT, și care datorită investițiilor efectuate are valoarea negativă cea mai mare. Singurul an cu o valoare pozitivă a cash-flow-ului total este 1999, investițiile făcute fiind acoperite de cash-flow-ul operațional.
CAPITOLUL 4
CONCLUZII, PROPUNERI, SUGESTII
4.1.CONCLUZII GENERALE PRIVIND INDICATORII ANALIZAȚI
Sintetizând rezultatele financiare pe cei trei ani analizați putem să facem câteva aprecieri generale în cea ce privește evoluția firmei de-a lungul perioadei analizate, activitate finalizată cu următoarele rezultate financiare, prezentate în tabelul 4.1., după cum urmează:
Tabelul 4.1.
Aprecierea generală a rezultatelor financiare ale SC Filty SA
Per ansamblul celor trei ani analizați, din punctul de vedere al rezultatelor financiare S.C "Filty" S.A are o evoluție oscilantă, cu creșteri spectaculoase (anul 1999), dar și cu căderi la fel de impresionante ( anul 2000).
Deși veniturile totale ale firmei sunt în creștere pe ansamblul celor 3 ani ( CA crește în permanență), din cauza inflației acestea nu reușesc în cazul deflatării să-și păstreze tendința de îmbunătățire, ci din potrivă, se înrăutățesc. Excepție face anul 1999, când creșterea este reală și se produce mai ales datorită creșterii veniturilor din exploatare într-o proporție mult superioară cheltuielilor. Această proporție se inversează în anul următor, de unde și prăbușirea rezultatelor la nivelul anului 2000.
Diferența foarte mare dintre rezultatele anului 1998 și anului 1999 provine atât din creșterea cifrei de afaceri aproape cu 60%, cât și din cauza raportului venituri – cheltuieli, raport care este mult mai bun în anul 1999.
Un alt element care duce la aceste rezultate este producția stocată, o valoare minimă în anul 1999, anul cel mai bun. În anul 2000 situația se înrăutățește ponderea producției stocate crescând foarte mult (se dublează față de anul anterior).
Firma are și o politică de dividende proastă la nivelul ultimului an, căderea față de anul 1999, neexplicând de ce firma continuă să dea dividende în proporție de 35% din capacitatea de autofinanțare și așa foarte redusă ( în anul 1999, anul cel mai bun, dividendele au reprezentat doar 30% din CAF !!). situația se explică doar dacă luăm în considerare faptul că aceste sume de bani sunt virate la F.P.S, respectiv unui S.I.F, iar o altă parte din ele se folosește pentru plata unui credit pe care l-a contractat în momentul privatizării (privatizare prin MEBO).
Fluctuația bruscă a rezultatului net al exercițiului din 1999 față de 1998 poate fi explicată într-o oarecare măsură și prin schimbarea cotei impozitului pe profit de la 38% în 1998 la 25% în 1999, ceea ce duce la o relaxare a presiunii fiscale a statului.
Prin urmare putem sintetiza următoarele puncte slabe și puncte forte:
PUNCTE FORTE
Pentru veniturile firmei
-firma se află într-o perioadă de redresare, deoarece cifra de afaceri a prezentat (în valori nominale ) o tendință de creștere permanentă pe parcursul întregii perioade
-creșterea veniturilor pe total
Principalele realizări
-creșterea valorii realea tuturor indicatorilor de rezultate de volum, mai puțin valoarea adăugată, în perioada 1998-1999
-reducerea riscului de nevandabilitate prin diminuarea ponderii producției stocate în structura producției exercițiului
-creșterea bogăției reale în aceeși perioadă (1998-1999), adică a valorii adăugate create de firmă, rezultată din utilizarea resurselor peste valoarea consumurilor intermediare de la terți
De natura rezultatelor
-creșterea măsurii absolute a rentabilității exploatării (RE în 1999 față de 1998) și a ponderii acestuia în EBE pe toți cei trei ani analizați
-creșterea măsurii absolute a rentabilității brute a capitalurilor investite (rezultatul brut al exercițiului în 1999 față de 1998)
-creșterea măsurii absolute a rentabilității nete a capitalurilor proprii (rezultatul net al exercițiului în 1999 față de 1998)
De natura acumulărilor pentru autofinanțare
-creșterea capacității de autofinanțare și a autofinanțării atât în valori nominale cât și deflatate în perioada 1998-1999
PUNCTE SLABE
Nerealizările firmei
-reducerea în valori reale și nominale a activității comerciale și a marjei comerciale aferente
remunerearea deficitară pe baza valorii adăugate a participantilor la realizarea activității firmei, excepție făcând personalul care acaparează aproape toată valoarea adăugată a firmei
2. De natura rezultatelor
– politică deficitară de repartizare a dividendelor
-nivel destul de ridicat al cheltuielilor nedeductibile, ca urmare în principal e publicității și reclamei fără contract scris, prin urmare crește baza de impozitare
-presiunea fiscală a statului, firma nebeneficiind de nici o scutire la impozitare
-pierderile rezultate din contractele de lohn încheiate, ca urmare a fluctuațiilor nefavorabile de curs valutar
4.2. PROPUNERI ȘI SUGESTII
Rezultatul exploatării pote fi îmbunătațit prin creșterea veniturilor și scăderea cheltuielilor de exploatare, lucru care poate fi realizat prin:
creșterea cifrei de afaceri, prin lărgirea pieței de desfacere interne la nivelul celei externe
creșterea producției exercițiului, prin folosirea la maxim a capacităților existente, în prezent folosite în proporție de 90%, precum și mărirea capacităților de producție
scăderea cheltuielilor salariale, care au o pondere covârșitoare în valoarea adăugată, prin renunțarea la excedentul de personal, datorită faptului că avem o economie relativă de personal datorată creșterii productivității muncii sau prin renegocieri salariale cu sindicatul
schimbarea regimului de amortizare, din liniar în amortizare accelerată sau degresivă
Rezultatul financiar poate fi transformat în profit prin:
reducerea cheltuielilor cu dobânzile, prin renegocierea termenilor contractuali a creditelor pe termen scurt
specularea cursurilor valutare, astfel încât să se evite pierderile din diferențe de curs valutar, aferente contractelor de lohn
Rezultatul net al exercițiului mai poate fi influențat și de:
scăderea nivelului cheltuielilor nedeductibile fiscal, care au fost de 729,833,028 mii lei în 1998, 131,795,136 mii lei în 1999, respectiv 155,499,235 mii lei în 2000. În structura lor, preponderente au fost depășirile la protocol, reclamă, publicitate, amenziloe precum publicitatea și reclama efectuată fără contract scris
ANEXE
Anexa 1 Bilanțul contabil al S.C. „Filty” S.A. Timișoara
– mii lei –
Anexa 2 ORGANIGRAMA S.C. FILTY S.A.
Anexa 3 Contul de profit și pierdere al S.C. Filty S.A Timișoara
– Mii lei-
Anexa 4 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune al S.C.Filty S.A.
– Mii lei-
BIBLIOGRAFIE
Băileșteanu Gh. , Diagnostic, risc și eficiență în afaceri, Ed. Mirton Timișoara 1998
Dalotă D., Dalotă S., Analiza și evaluarea firmei, Ed. Crez Universitar, Timișoara 2000
Ișvănescu A., Ghid practic de analiză econ.-financiară, Ed. Tribuna econ., București 1999
Mihai I., Buglea A.,Ștefea P.,Analiza financiară a întreprinderii, Timișoara 1999
Mihai I..,Ștefea P., Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timișoara 1999
Niculescu M., Diagnostic global strategic, Ed. Economică București 1997
Ouatu C., Analiză economică, Ed. Fundației Chemona, Iași 1995
Stark L.E., Pantea M. , Analiza situației financiare a firmei, Ed. Economică București 2001
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Rezultatelor Financiare (s.c. Xyz S.a., Timisoara) (ID: 133209)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.