Analiza Rezultatelor Financiare Pe Baza Indicatorilor Din Contul De Profit Şi Pierdere [623719]

1.1 Introducere………………………………………………………………………………………………………………… 2
1.2 Modalități de prezentare a contului de profit și pierdere
1.3 Clasificarea veniturilor și cheltuielilor
Analiza rezultatelor financiare pe baza indicatorilor din contul de profit și pierdere
1.1 Introducere
Prin geneză, contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional
și decizional la problema gestiunii valorilor economice ale unei entități patrimoniale.
Începuturile contabilității sunt greu de delimitat în timp, fiind legate de un anumit
context economico-social.
În antichitate, grecii, perșii și incașii țineau diferite socoteli cu ajutorul unor sfori
înnodate, de diferite culori ce jucau rolul unor veritabile registre de evidența. Pastorii își
numărau turmele gravând linii verticale pe bucăți de lemn iar brutarii din Franța, numărau
pâinea vândută pe datorie.
Odată cu apariția scrisului la sumerieni, aproximativ 3000 ani, î.e.n., scribul scria
pe o placă de argilă umedă, numele părților, obligațiile asumate de către acestea și
obiectele comercializate. Părțile semnau atestând astfel corectitudinea datelor înscrise.
Apariția și utilizarea papirusului va înlesni și mai mult înregistrarea și detalierea
tranzacțiilor comerciale. Aceasta este perioada în care apar primele forme de control a
înscrisurilor contabile. Contabilitatea a fost și este dependentă de dezvoltarea economică.
De aceea de-a lungul timpului contabilitatea parcurge un proces de modernizare
accentuată în Europa, odată cu dezvoltarea bătrânului continent.
Evoluția contabilității este legată de evoluția schimburilor comerciale. De la
simpla însemnare s-a trecut la contabilitatea memoriala, apoi la contabilitatea în partida
simplă și cea în partidă dublă.
Prosperitatea republicilor italiene duc inevitabil și la dezvoltarea contabilității.
Astfel apare contabilitatea în partidă dublă. Apariția și dezvoltarea contabilității în partidă
dublă au fost așadar determinate de necesitatea ordinii în socoteli. Cel mai vechi fragment
de contabilitate care a fost găsit, datează din anul 1211 și reprezintă contabilitatea ținuta
de către bancherii din Florența, care foloseau termenii de „dare” și „avere”, deveniți mai

târziu „debit” și „credit”. Până atunci vorbim de o evidență rudimentară.
Prima lucrare de literatură contabilă a apărut în 1494 și aparține italianului Luca
Paciolo, acesta fiind considerat ”Părintele contabilității”. Lucrarea se intitulează „Summa
de arithmetica, geometria, proporționi et proporționalita”. Paciolo este un adept al
principiului „ubi non est orde, ibi confusio” , adică „unde nu este ordine, domnește
confuzia”, acesta tratează la un nivel superior cunoștințe din domeniul creditului,
finanțelor și contabilității. Prin opera savantului matematician, știința conturilor
dobândește o deosebită însemnătate, iar cunoștințele de contabilitate se răspândesc în
întreaga Europă.
Contabilitatea a evoluat în timp, de la niște sfori înnodate până la niște standarde și
principii bine definite. În prezent, România își coordonează contabilitatea conform
Directivelor Europene, Standardelor Internaționale de Contabilitate cât și Legii
Contabilității 82/1991. Entitățile economice din România sunt obligate sa prezinte,
anual, un ”Raport” al activităților efectuate.
Potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților
Economice Europene, persoanele juridice din România sunt obligate să întocmească
situații financiare anuale.
Persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre
următoarele trei criterii:
– total active: 3.650.000 euro;
– cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;
– număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50
întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
– bilanț;
– cont de profit și pierdere;
– situația modificărilor capitalului propriu;
– situația fluxurilor de trezorerie;
– notele explicative la situațiile financiare anuale.
Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre
criteriile enumerate mai sus, întocmesc situații financiare anuale simplificate care
cuprind:
– bilanț prescurtat,
– cont de profit și pierdere,
– note explicative la situațiile financiare anuale simplificate.
Opțional, ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația
fluxurilor de trezorerie. (REGLEMENTĂRI CONTABILE din 17 noiembrie 2005

conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene,
http://www.ceccarbucuresti.ro/userfiles/directiva%204.pdf , accesat la 01/01/2018).
Conform legislației în vigoare, indiferent dacă persoanele juridice depășesc, sau
nu, două din criteriile enumerate mai sus, toate, au obligația de a depune Bilanțul și
Contul de Profit sau Pierdere, la sfârșitul exercițiului financiar.
Bilanțul este documentul contabil de sinteză, obligatoriu tuturor unităților
patrimoniale, în care sunt prezentate toate elementele de activ, datorii și capital propriu, la
un moment dat. În bilanț elementele de activ și datorii sunt grupate după natură și
lichiditate, respectiv natură și exigibilitate. Acesta reflectă scriptic, o sinteză în expresie
bănească a patrimoniului unei entități.
Dacă bilanțul este documentul contabil care descrie situația patrimonială a unei
societăți la un moment dat, pentru a indica mărimea rezultatului este necesar prezența
altui document care să explice modul de constituire a rezultatului și să permită
desprinderea unor concluzii legate de performanțele activității întreprinderii. Acest
document este Contul de Profit sau Pierdere (CPP) sau cum i se mai spune – Contul de
Rezultate.
Contul de profit și pierdere reflectă fluxurile economice, respectiv veniturile și
cheltuielile cumulate într-o perioadă de timp. În prezentarea contului de profit și pierdere
sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor și veniturilor: unul ia în
considerare natura economică a acestora, celălalt pleacă de la funcțiile sau activitățile
unei întreprinderi (deci de la destinația veniturilor și cheltuielilor). Acesta grupează
fluxurile reale și financiare și pune în evidentă operațiunile realizate de întreprindere în
cursul exercițiului. Contul de profit si pierdere, prin conținutul său, oferă informații
asupra activității industriale, comerciale sau financiare a întreprinderii și despre modul
cum aceasta își gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor și
rezultatelor pe care le generează.
Contul de profit și pierdere este parte integrata a bilanțului contabil al
întreprinderii. Acesta reflecta fluxurile de venituri și cheltuieli de gestiune de la începutul
până la încheierea exercițiului. (Contul de profit și pierdere,
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Contul-de-profit-si-pierdere64.php accesat
la 01/01/2017)
Contul de profit și pierderi cuprinde date cu privire la rezultatele activității
financiare desfășurată de agenții economici, concretizată în profit (beneficii) sau pierderi.
Aceasta raportare oferă o imagine de ansamblu asupra situației patrimoniului în expresie
bănească, da posibilitatea cunoașterii rezultatelor financiare, global și pe elementele sale
componente, a factorilor care au determinat rezultatele. (Conta.ro

http://www.conta.ro/dictionar_online_Contul%20de%20profit%20si%20pierderi.html
accesat la 02/01/2018)
Contul de profit și pierdere oferă tuturor utilizatorilor (acționari, manageri,
creditori, investitori etc.) a acestui document de sinteză, informații necesare pentru
înțelegerea și explicarea profitului sau pierderii înregistrate de o societate.
1.2 Modalități de prezentare a contului de profit și pierdere
Ca expresie a concilierii diferențelor de cultură dintre țările Uniunii Europene,
prevederile Directivei a IV-a s-au materializat în patru modele de prezentare a contului de
profit și pierdere care diferă în funcție de conținutul informațional și forma de prezentare.
Dacă se are în vedere conținutul informațional, există două forme de prezentare:
contul de profit și pierdere cu prezentarea veniturilor și cheltuielilor după natura
lor;
cont de profit și pierdere cu prezentarea după destinație a cheltuielilor de
exploatare.
După forma de prezentare se disting două modele:
sub formă de listă (vertical) ce prezintă formarea din treaptă în treaptă a
rezultatului exercițiului,
sub formă de cont (tablou bilateral) unde, în partea stângă, se prezintă cheltuielile
și profitul, iar , în partea dreaptă, veniturile și pierderile.
Aceste modele sunt recomandate de Directiva a IV-a a Uniunii Europene.
Schema listă (vertical) a contului de profit și pierdere, cu prezentarea veniturilor și
cheltuielilor după natura lor , conformă cu Directiva a IV-a a CEE are conținutul:
1. Mărimea netă a cifrei de afaceri
2. Variația stocurilor de produse finite și lucrări în curs
3. Lucrări efectuate de întreprinderi pentru sine și capitalizate
4. Alte venituri de exploatare
5. a) cheltuieli cu materiile prime și materiale consumabile
b) alte cheltuieli din exploatare
6. Cheltuieli de personal
a) Salarii
b) Cheltuieli sociale, cu menționarea distinctă a celor care acoperă pensiile
7. a) Corectările de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizări
corporale și necorporale
b) Corectările de valoare privind elementele activului circulant

8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri care provin din participații, cu menționarea separată a celor ce provin de
la întreprinderile asociate
10. Venituri ce provin din alte valori mobiliare și din alte creanțe ale activului
imobilizat, cu menționarea separată a celor ce provin de la întreprinderile asociate
11. Alte dobânzi și venituri asimilate, cu menționarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
12. Corectările de valoare privind imobilizările financiare și valorile mobiliare
aparținând activului circulant
13. Dobânzi și cheltuieli asimilate, cu menționarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
14. Impozitul asupra rezultatului care provine din activitățile curente
15. Rezultatul ce provine din activitățile curente, după impozitare
16. Venituri extraordinare
17. Cheltuieli extraordinare
18. Rezultatul extraordinar
19. Impozitul asupra rezultatului extraordinar
20. Alte impozite ce nu figurează la posturile anterioare
21. Rezultatul exercițiului.
Modelul, în formă tabelară, cu gruparea veniturilor și cheltuielilor după natură
se prezintă astfel:
A. CHELTUIELI B. VENITURI
1. Reducerea stocului de produse finite și lucrări în
curs1. Mărimea netă a cifrei de afaceri
2. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele
consumabile2. Creșterea stocurilor de produse finite și lucrări în
curs
b) Alte cheltuieli externe 3. Lucrări efectuate de întreprinderi pentru sine și
capitalizate
3. Cheltuieli cu personalul 4. Alte venituri de exploatare
a) Salarii 5. Venituri care provin din participații, cu
menționarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
b) Cheltuieli sociale,cu menționarea separată a
celor care acoperă pensiile 6. Venituri ce provin din alte valori mobiliare și din
alte creanțe ale activului imobilizat, cu menționarea
separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
4. a) Corectările de valoare privind cheltuielile de
constituire, imobilizări corporale și necorporale7. Alte dobânzi și venituri asimilate, cu menționarea
separată a celor ce provin de la întreprinderile
asociate
b) Corectările de valoare privind elementele
activului circulantREZULTATUL CE PROVINE DIN
ACTIVITĂȚILE CURENTE, DUPĂ

IMPOZITARE (PIERDERE)
5. Alte cheltuieli de exploatare 8. Venituri extraordinare
6. Corectările de valoare privind imobilizările
financiare și valorile mobiliare aparținând activului
circulant
7. Dobânzi și cheltuieli asimilate, cu menționarea
separată a celor ce provin de la întreprinderile
asociate
8. Impozitul asupra rezultatului care provine din
activitățile curente
9. REZULTATUL CE PROVINE DIN
ACTIVITĂȚILE CURENTE, DUPĂ
IMPOZITARE (PROFIT)
10. Cheltuieli extraordinare
11. Impozitul asupra rezultatului extraordinar
12. Alte impozite ce nu figurează la posturile
anterioare
REZULTATUL EXERCIȚIULUI(PROFIT) REZULTATUL EXERCIȚIULUI(PIERDERE)
Schema listă a contului de profit și pierdere după destinația cheltuielilor se
prezintă astfel:
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul de producție aferent afacerilor
3. Profitul-pierdere(1-2)
4. Costul de distribuție
5. Cheltuieli generale de administrație (inclusiv amortizările și provizioanele)
6. Alte venituri de exploatare
7. Venituri financiare
8. Cheltuieli financiare
9. Impozitul asupra profitului curent al exercițiului
10. Profitul (pierderea) netă din activitatea curentă
11. Venituri extraordinare
12. Cheltuieli extraordinare
Sub formă tabelară, structura contului de profit și pierdere după destinația
cheltuielilor este:
A. CHELTUIELI B. VENITURI
1. Costurile de producție ale prestațiilor furnizate
pentru realizarea cifrei de afaceri1. Cifra de afaceri netă
2. Costurile de distribuție 2. Alte venituri de exploatare
3. Cheltuieli generale de administrație 3. Venituri care provin din participații, cu
menționarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
4. Corectările de valoare privind imobilizările 4. Venituri ce provin din alte valori mobiliare și din

financiare și valorile mobiliare aparținând activului
circulantalte creanțe ale activului imobilizat, cu menționarea
separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
5. Dobânzi și cheltuieli asimilate, cu menționarea
separată a celor ce provin de la întreprinderile
asociate5. Alte dobânzi și venituri asimilate, cu menționarea
separată a celor ce provin de la întreprinderile
asociate
6. Impozitul asupra rezultatului care provine din
activitățile curente
REZULTATUL CE PROVINE DIN
ACTIVITĂȚILE CURENTE, DUPĂ
IMPOZITARE (PROFIT)REZULTATUL CE PROVINE DIN
ACTIVITĂȚILE CURENTE, DUPĂ
IMPOZITARE (PIERDERE)
7. Cheltuieli extraordinare 6. Venituri extraordinare
8. Impozitul asupra rezultatului extraordinar
9. Alte impozite care nu figurează la posturile
anterioare
REZULTATUL EXERCIȚIULUI (PROFIT) REZULTATUL EXERCIȚIULUI(PIERDERE)
(Willi Pavaloaia)
Conform OMFP 1802/2014, formatul contului de profit și pierdere întocmit de
către entitățile care își desfășoară activitatea pe teritoriul României, precum și entitățile
de interes public, are o structura de tip listă, unde veniturile și cheltuielile sunt grupate
după natura lor ( activități din exploatare, financiare și extraordinare). Contul de profit și
pierdere se prezintă astfel:
1. Cifra de afaceri netă
2. Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii și indemnizații
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la
pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările
necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depășesc
suma ajustărilor
de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la
entitățile afiliate

10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele
imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor
obținute de la entitățile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca
active circulante
13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit
entităților afiliate
14. Impozitul pe profit
15. Profitul sau pierderea după impozitare
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
17. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
1.3 Clasificarea veniturilor și cheltuielilor
Indiferent de forma de prezentare a Contului de Profit și Pierdere, acesta are la
bază analiza veniturilor și cheltuielilor. Chiar dacă e prezentat sub forma de listă sau
tabel, contabilitatea veniturilor se ține pe categorii de venituri, după natura lor, astfel:
a) venituri din exploatare , care cuprind:
– venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor
prestate;
Aceste veniturile se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele
conditii:
persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile și avantaje semnificative ce
decurg din proprietatea asupra bunurilor;
persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi
făcut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai
deține controlul efectiv asupra lor;
veniturile și, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacție pot fi cuantificate
– venituri din variația stocurilor, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus
(reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și producție
în curs de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției
în curs, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite.
– venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor și cheltuielile
efectuate de unitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale

și necorporale;
– venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea
diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și a alte subvenții (finanțarea
activității de cercetare și alte finanțări) de care beneficiază unitatea;
– alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din recuperare și alte
venituri din exploatare;
b) venituri financiare , care cuprind:
– venituri din imobilizări financiare;
– venituri din investiții financiare pe termen scurt;
– venituri din creanțe imobilizate;
– venituri din investiții financiare cedate;
– venituri din diferențe de curs valutar;
– venituri din dobânzi sunt recunoscute periodic, în mod proporțional, pe măsura
generarii venitului respectiv, pe baza contabilității de angajamente;
– venituri din sconturi obținute;
– alte venituri financiare.
c) venituri extraordinare (de exemplu, daunele pretinse de deținătorii în urma
producerii unor calamitați).
Cheltuielile unității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru consumuri de
stocuri, lucrări executate și servicii prestate de care beneficiază unitatea, cheltuieli cu
personalul, executarea unor obligații legale sau contractuale etc.
Pierderile reprezinta reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu, ca
urmare a desfășurării activității curente a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de
alte tipuri de cheltuieli.
În cadrul cheltuielilor exercițiului se cuprind de asemenea amortizările și
provizioanele constituite.
Ca și în cazul veniturilor , contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli,
după natura lor, astfel:
a) cheltuieli de exploatare , care cuprind:
– cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al
obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute
direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și apei consumate; valoarea animalelor
și pasărilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor; cheltuieli cu lucrările și serviciile
executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime de asigurare; studii și
cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți; comisioane și onorarii; cheltuieli de

protocol, reclama și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și
transferări; cheltuieli postale și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele;
cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu
personalul suportate de persoana juridica); alte cheltuieli de exploatare (pierderi din
creanțe și debitori diverși; despăgubiri, amenzi și penalități; donații și alte cheltuieli
similare; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital etc.);
b) cheltuieli financiare , care cuprind: pierderi din creanțe legate de participații:
cheltuieli privind investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar;
dobânzile privind exercițiul financiar în curs; sconturile acordate clienților; pierderi din
creanțe de natura financiară și altele;
c) cheltuieli extraordinare (calamitați și alte evenimente extraordinare). Cheltuielile
cu amortizările și provizioanele, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte
impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.
Potrivit Legii Contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată, în
contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește lunar, cumulat de la începutul anului. În
acest sens, conturile de cheltuieli și conturile de venituri în care se înregistrează, în
funcție de natura lor, veniturile, respectiv cheltuielile, se închid provizoriu, prin rezultatul
exercițiului.
Rezultatul definitiv al exercițiului se stabilește anual și reprezintă soldul final al
contului de profit și pierdere (121).
1.4 Indicatori calculați pe baza Contului de Profit și Pierdere
Contul de profit și pierdere permite, pe de o parte, formularea unei aprecieri
generale asupra performanțelor economico-financiare ale perioadei, iar pe de altă parte,
reprezentând detaliat elementele de venituri și cheltuieli, permite identificarea factorilor
care au influențat evoluția rezultatelor. (Iacovoiu V . pag 167). Acesta ne permite
calcularea a numeroși indicatori economici cum ar fi:
1. Cifra de afaceri netă evidențiază dimensiunea portofoliului de afaceri realizate
de o societate comercială în relație cu diferiți parteneri. Fiind un indicator de volum, cifra
de afaceri netă reflectă atât latura comercială a unei firme producătoare (prin producția
vândută) (Qv), cât și volumul activității desfășurate de o firmă axată pe vânzări (prin

vânzările de mărfuri- V M) și subvențiile din exploatare aferente cifrei de afaceri netă (S E).
CAN = VMf + QV + SE
– VMf reprezintă volumul mărfurilor vândute care se preia din rulajul creditor al contului
707;
– QV reprezintă producția vândută;
– SE reprezintă subvențiile de exploatare care se preiau din rulajul creditor al contului
7411.
Cifra de afaceri netă aferentă vânzărilor poate fi majorată fie printr-un volum
sporit al bunurilor vândute, fie prin creșterea preturilor practicate, fie prin ambele
metode. Capacitatea entității de a schimba unul, sau ambii factori, va depinde de cererea
pentru produsele entității, de poziția firmei în competiția în care s-a angajat precum și de
condițiile oferite întreprinzătorului de mediul economic.
Indicatorul cifra de afaceri netă este determinat explicit în cadrul rubricilor
solicitate pentru prezentarea Contului de Profit și Pierdere.
2. Producția exercițiului (Q E) evidențiază dimensiunea activității comerciale a unei
firme productive atât în relația cu terții (clienții) prin producția vândută și variația
producției stocate (Q S), pe de-o parte, cât și în relația cu sine însăși prin producția de
imobilizări (Qi), pe de o altă parte.
QE = QV + QS + Qi
– Producția vândută (Q V)se calculează din rulajul creditor al conturilor din grupa 70 mai
puțin contul 707
– Variația producției stocate (Qs) cuprinde atât variația stocului de produse finite (S PF) cât
și variația producției în curs de execuție (S PCE) de la sfârșitul și începutul exercițiului
financiar analizat.
QS = ∆ SPCE + ∆ SPF
– Producția stocată este dată de soldul contului 711, dacă are sold creditor se adună iar
dacă are sold debitor se scade;
– Producția de imobilizări cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru obținerea

activelor corporale și necorporale necesare investițiilor proprii. Producția imobilizată se
calculează din rulajul creditor al contului 711.
Din punct de vedere al analizei, indicatorul „producția exercițiului” are un
caracter eterogen ca urmare a bazelor de evaluare diferit utilizate. Astfel, întrucât
producția vândută este evaluată în prețuri de vânzare, iar producția stocată și producția de
imobilizări sunt evaluate în costuri de producție. În consecința și factorii care modifică
starea acestor componente se grupează în:
– volumul fizic;
– structura de producție și de vânzare;
– prețul de vânzare;
– costul de producție.
3. Marja comercială (M C) reprezintă valoarea nou creată în sfera comerțului, de către
societățile de profil, cât și de societățile comerciale care desfășoară activitate de comerț
prin magazinele proprii. Indicatorul se determină ca diferența între veniturile rezultate din
vânzarea mărfurilor (V MF) și cheltuielile privind mărfurile (C MF) adică:
MC = VMF – CMF
4. Marja industrială (M I) reprezintă valoarea nou creată în activitatea de producție
desfășurată de o societate comercială într-o perioadă determinată de timp, respectiv
durata exercițiului financiar. Marja industrială se determină ca diferență între producția
exercițiului (QE) pe de-o parte, și cheltuielile cu materiile prime, materiale, energie (C Mat)
și lucrările executate de terți (L Terți) pe de altă parte, astfel:
MI = QE – [ CMat + LTerți ]
– Cheltuielile cu materialele prime și materialele consumabile (CMat) se calculează din
rulajul debitor al conturilor din grupa 60 mai puțin contul 607;
– Lucrările și serviciile executate de terți (LTerți) se calculează din rulajelor debitoare ale
conturilor din grupele 61 și 62.
5. Valoarea adăugată (V A ) reprezintă valoarea nou creată de o societate comercială în
decursul unei perioade de timp determinate, de obicei durata exercițiului financiar.
Valoarea adăugată se determină prin însumarea marjei comerciale și a marjei industriale:

V A = MC + MI
Valoarea adăugată este cel mai sintetic indicator de rezultate care exprimă volumul
activității unei întreprinderi și spre deosebire de ceilalți indicatori de volum prezentați
mai sus prezintă avantajul de a reflecta doar volumul a ceea ce s-a produs efectiv în
entitate, făcând abstracție de intrările din afară. Importanta analizei valorii adăugate
rezultă din următoarele considerente:
a) valoarea adăugată reprezintă sursa principală de autofinanțare a rezultatului din
exploatare și a rezultatului net al exercițiului;
b) valoarea adăugată reprezintă sursa principală de autofinanțare a activității
agenților economici;
c) valoarea adăugată exprimă gradul de integrare economică a unei societăți
comerciale;
d) valoarea adăugată reprezintă sursa de remunerare a personalului;
e) valoarea adăugată constituie sursa de finanțare a obligațiilor bugetare;
f) valoarea adăugată reprezintă sursa de sporire a rezervelor societății comerciale;
g) valoarea adăugată măsoară contribuția firmei la obținerea produsului intern brut
al unei țări.
Având în vedere însă că baza de pornire la calculul valorii adăugate este producția
exercițiului, se preiau influențele negative generate de evaluarea în mod diferit a
elementelor ce formează acest indicator.
Valoarea adăugată obținută de o entitate se repartizează în general între cele cinci
parți participante astfel:
a) personalul salariat care este retribuit prin salarii și protecția socială aferentă (inclusiv
impozitul pe salarii)
b) statul care percepe impozite și taxe (inclusiv impozitul pe profit)
c) împrumutătorii care percep dobânzi
d) proprietarii și conducătorii entității care au dreptul la o remunerare sperată (dividende,
participări la profit)
e) surse de autofinanțare (profit nerepartizat și amortizări).
Analiza modului de repartizare a valorii adăugate este importantă pentru a pune în
evidentă gradul de participare a fiecărei categorii la generarea valorii adăugate și de
asemenea pentru a aprecia nivelul de retribuire în raport cu efortul depus. Pentru
aprecierea modului de distribuire a valorii adăugate se pot utiliza următoarele
rate/rapoarte:

Personal Cheltuieli cu personalul/Valoarea adăugată
Stat Impozite și taxe/ Valoarea adăugată
Grup și asociați Dividende și repartizări/ Valoarea adăugată
Împrumutători Cheltuieli cu dobânzile/ Valoarea adăugată
Entitate Autofinanțare/ Valoarea adăugată
Agregarea valorii adăugate de la nivel de entitate până la nivelul economiei
naționale formează indicatorul macroeconomic Produsul intern brut.
6. Rezultatul brut din exploatare (RB EXP) reprezintă rezultatul obținut de o societate
comercială din activitatea de exploatare, rezultat neinfluențat de volumul altor venituri
din exploatare respectiv de volumul amortizărilor și provizioanelor. Acest indicator relevă
în formă brută capacitatea activității de exploatare de a genera profit.
Rezultatul brut din exploatare se poate determina prin 2 metode:
a) Pe baza valorii adăugate:
RBEXP = VA+SE – [ It + CP ]
– VA reprezintă valoarea adăugată calculată
– SE reprezintă subvențiile de exploatare care se preiau din rulajul creditor al contului 741
– It reprezintă cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate și se calculează
din rulajul debitor al contului 635
– CP reprezintă cheltuielile cu personalul și protecția socială și se preiau din rulajul
debitor al conturilor din grupa 64.
b) Directă:
RBEXP = –
7. Rezultatul din exploatare (R E) diferă de rezultatul brut al exploatării prin faptul că
ține cont de politica de amortizări și provizioane promovată de entitate, deci este un
rezultat net de amortizări și provizioane. Se calculează prin 2 metode: ≥ 0 rezultă exedent brut din exploatare
< 0 rezulta deficit brut din exploatare
Venituri din exploatare
(numai din grupele 70-74)Cheltuieli din exploatare
(numai din grupele 60-64) ≥ 0 rezultă excedent brut din
exploatare
< 0 rezultă deficit brut din explatare

a) Pe baza rezultatului brut din exploatare:
REXP = [RBEXP + Alte venituri din exploatare + Venituri de exploatare din amortizări și
provizioane] – [Alte cheltuieli de exploatare + Cheltuieli de exploatare din
amortizări și provizioane]
– Alte venituri din exploatare se determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 75
– Venituri de exploatare din amortizări și provizioane se determină din rulajul creditor al
contului 781
– Alte cheltuieli de exploatare se determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 65
– Cheltuieli de exploatare din amortizări și provizioane se determină din rulajul creditor al
conturilor din grupa 68.
b) Ca diferență între veniturile din exploatare (V EXP) și cheltuielile de exploatare (C EXP),
adică:
REXP = VEXP – CEXP
REXP poate fi:
Rezultatul de exploatare evidențiază rentabilitatea economică a unei întreprinderi,
corespunzătoare activității normale, curente a acesteia.
Analiza indicatorilor prezentați care exprimă performanțele activității de
exploatare se poate adânci utilizând procedeele deterministe punând astfel în evidență
cauzele ce au determinat pe de-o parte sporirea/diminuarea veniturilor iar pe de altă parte
sporirea/diminuarea cheltuielilor.
(http://ccisalaj.ro/proj/modul1.pdf accesat 01/06/2018)
Analiza structurală a rezultatului brut al exercițiului după natura cheltuielilor și
veniturilor, se bazează pe structura veniturilor, respectiv a cheltuielilor în funcție de
apartenența lor, la activitatea de exploatare, financiară sau extraordinară. Acestea se
calculează:
1. Venituri din exploatare
2. Cheltuieli din exploatare
3. Rezultatul exploatării (1-2)≥ 0 rezultă profit din activitatea de exploatare
< 0 rezultă pierdere din activitatea de exploatare

4. Venituri financiare
5. Cheltuieli financiare
6. Rezultatul financiar (4-5)
7. Rezultatul curent al exercițiului (3+6)
8. Venituri extraordinare
9. Cheltuieli extraordinare
10. Rezultatul extraordinar (8-9)
11. Rezultatul brut al exercițiului (7+10)
Analiza structurală a rezultatului brut al exercițiului după destinația cheltuielilor
este cunoscută ca metoda clasificării după funcția cheltuielilor. Informațiile necesare
analizei , sunt preluate din Contul de profit și pierdere și Nota nr 4 – Analiza rezultatului
din Exploatare. Aceste sunt grupate după cum urmează:
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul vânzărilor
3. Rezultatul operațional (1-2)
4. Alte venituri din exploatare
5. Costuri de distribuție
6. Cheltuieli administrative
7. Alte cheltuieli de exploatare
8. Rezultatul exploatării (3+4-5-6-7)
9. Venituri financiare
10. Cheltuieli financiare
11. Rezultatul financiar (9-10)
12. Venituri extraordinare
13. Cheltuieli extraordinare
14. Rezultatul extraordinar (12-13)
15. Rezultatul brut al exercițiului (8+11+14)
(Iacovoiu V . pag 175)
1.5 Indici calculați pe baza datelor din bilanț și contul de profit și
pierdere
Pe lângă toți acești indicatori enumerați mai sus, combinarea datelor din bilanț și
contul de profit și pierdere, ne ajută să calculăm diferiți indici, care prin compararea lor
ne permite să facem unele interdependențe asupra modului de folosire a elementelor

patrimoniale.
Evoluția imobilizărilor corporale și indicatorii rezultatelor economice, prin care se
compară indicele imobilizărilor corporale (sau a utilajelor ) (I IC) cu indicele cifrei
de afaceri (ICA ), indicele producției exercițiului (I PE), indicele veniturilor (I V).
IIC=IC1
IC0∗100
Indicele imobilizărilor corporale (I IC) :
ICA=CA1
CA0∗100
Indicele cifrei de afaceri (I CA ) :
IV=V1
V0∗100
Indicele veniturilor (I V):
IPE=PE1
PE0∗100
Indicele producției exercițiului (I PE):
Se pot întâlni următoarele situații:
a) IIC > ICA sau IPE sau IV , ceea ce înseamnă: diminuarea eficienței utilizării mijloacelor
fixe; creșterea necesarului relativ de imobilizări corporale (pentru a realiza producția din
anul de bază este nevoie de imobilizări corporale suplimentare); reducerea vitezei de
rotație a imobilizărilor corporale. Este o situație negativă, nefavorabilă agentului
economic. Economic, cazul ar putea fi justificat dacă ar fi consecința: punerii în funcțiune
a unei investiții cu pondere ridicată în totalul imobilizărilor corporale și această investiție
se află în probe; creșterii valorii lor ca urmare a unei reevaluări;
b) IIC = ICA, sau IPE sau IV , și care denotă o situație normală limită;
c) IIC < ICA, sau IPE sau IV , și care denotă o situație favorabilă: a crescut eficiența utilizării
imobilizărilor corporale, s-a accelerat viteza de rotație a imobilizărilor corporale.
Interpretările sunt valabile numai dacă indicatorii valorici sunt exprimați în prețuri
constante.
Evoluția activelor circulante în general și în special a stocurilor de materii prime
și rezultatelor economice, în special cifra de afaceri. Dinamica acestor mărimi se
realizează prin compararea indicelui stocurilor de materiale (I S), indicele
consumului de materiale (I cm) și indicele cifrei de afaceri (I CA).

Indice stocurilor de materiale (I S): IS=Sm1
Sm0∗100
Indice consumului de materiale (I cm): Icm=M1
M2∗100
ICA=CA1
CA0∗100
Indicele cifrei de afaceri (I CA):

Istoria contabilităţii

http://www.scritub.com/economie/contabilitate/Contabilitatea-istorie-i-evolu73416.php
Vâlceanu Gh, Robu V , Georgescu N, Analiza economico-financiară , ed. A II a, Editura Economică,
București,
2005, p. 239.