Analiza Rezultatelor Financiare ALE Intreprinderii Si Directii DE Maximizare A Acestora

ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII ȘI DIRECȚII DE MAXIMIZARE A ACESTORA

Lista figurilor

Figura 1.1. Etapele formării profitului net.

Figura 2.1. Dinamica profitului brut în perioada 2011-2014.

Figura 2.2. Dinamica profitului din exploatare în perioada 2011-2014.

Figura 2.3. Dinamica factorilor de influență asupra profitului din exploatare în perioada 2012-2013.

Figura 2.4. Dinamica rezultatului din activitatea neoperațională în perioada 2011-2014.

Figura 2.5. Dinamica profitului înainte de impozitare în perioada 2011-2014.

Figura 2.6. Dinamica factorilor de influență asupra profitului înainte de impozitare în perioada 2012-2013.

Figura 2.7. Dinamica profitului net în perioada 2011-2014.

Figura 2.8. Dinamica rentabilității activelor în perioada 2011-2014.

Figura 2.9. Dinamica rentabilității capitalului propriu în perioada 2011-2014.

Figura 2.10. Dinamica rentabilității vînzărilor în perioada 2011-2014.

Figura 2.11. Dinamica rentabilității față de resursele consumate în perioada 2011-2014.

Figura 3.1. Evoluția profitului brut, profitului înainte de impozitare și a profitului net în perioada anilor 2011-2014.

Figura 3.2. Evoluția rezultatului din exploatare și a rezultatului din activitatea financiară în perioada anilor 2011-2014.

Figura 3.3. Rezervele de maximizare a profitului brut ale Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

Figura 3.4. Evoluția ratelor rentabilității în perioada anilor 2011-2014.

Figura 3.5. Rezervele de maximizare a rentabilității Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

Figura 3.6. Ponderea vînzărilor Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în cadrul „Anadolu Efes”, anii 2012-2013.

Figura 3.7. Cota de piață a celor mai mari producători de bere din lume în anul 2013.

Figura 3.8. Dinamica veniturilor din vînzări în perioada 2011-2013.

Figura 3.9. Dinamica rentabilității veniturilor calculată în baza profitului net în perioada 2011-2013.

Lista tabelelor

Tabelul 2.1.1. Aprecierea dinamicii profitului brut

Tabelul 2.1.2. Calculul influenței factorilor asupra modificării profitului din exploatare în dinamică

Tabelul 2.1.3. Aprecierea în dinamică a mărimii profitului (pierderilor) din activitățile neoperaționale

Tabelul 2.1.4. Calculul influenței factorilor asupra modificării rezultatului din activitatea financiară în dinamică

Tabelul 2.1.5. Analiza structurii profitului înainte de impozitare în dinamică

Tabelul 2.1.6. Analiza formării profitului net

Tabelul 2.2.1. Analiza rentabilității activelor, 2011-2014

Tabelul 2.2.2. Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor

Tabelul 2.2.3. Analiza rentabilității capitalului propriu

Tabelul 2.2.4. Calculul influenței factorilor asupra rentabilității capitalului propriu

Tabelul 2.2.5. Analiza rentabilității vînzărilor

Tabelul 2.2.6. Analiza rentabilității față de resursele consumate

INTRODUCERE

Actualitatea temei. În condițiile economiei de piață problemele ce țin de determinarea rezultatelor financiare realizate de întreprinderi și de analiza acestora, se consideră a fi actuale, deoarece fiecare întreprindere tinde spre obținerea și maximizarea profitului, și nu spre activarea în pierderi. Respectiv, este necesar de a duce o contabilitate strictă și corectă a rezultatelor obținute, pentru a fi posibilă analiza acestora, care va permite stabilirea influenței factorilor asupra profitului sau pierderii, relevarea și mobilizarea rezervelor de sporire a profitului și a rentabilității, existente la întreprindere.

Este de menționat, că măsurarea rezultatelor contabile se bazează pe o comparare între cheltuielile reale efectuate în cursul unei perioade și veniturile reale produse de activitatea sa în aceeași perioadă.

Prin urmare, veniturile se analizează ca o creare a bogăției, în timp ce cheltuielile apar ca o consumare de bogăție reală. În consecință, rezultatul financiar obținut permite evaluarea sporirii sau diminuării bogăției, deci, exprimă cîștigul sau pierderea produse de activitatea întreprinderii.

Este important și faptul, că dezvoltarea unei economii de piață necesită sporirea eficienței activității economico-financiare a întreprinderii, respectiv a rezultatelor financiare și a rentabilității, sporirea competitivității mărfurilor și serviciilor.

Un rol important în vederea realizării sarcinii date îi revine analizei activității economico-financiare, cu ajutorul căreia se elaborează strategiile și tacticele de dezvoltare a întreprinderilor, se argumentează planurile și deciziile conducerii, se efectuează controlul îndeplinirii lor, se evaluează rezultatele financiare a întreprinderilor, subdiviziunilor acestora, se determină nivelul rentabilității atins în perioada de gestiune analizată și, prin urmare, se descoperă rezervele de sporire a eficienței activității economico-financiare a întreprinderii.

Scopul tezei de licență este analiza rezultatelor financiare. Prin urmare, obiectivele prezentei teze sunt următoarele:

– studierea bazelor teoretice și practice ale analizei rezultatelor financiare a întreprinderii;

– expunerea conținutului economic al rezultatelor financiare;

– familiarizarea cu funcțiile principale, exercitate de rezultatul financiar al întreprinderii;

– descrierea importanței și necesității rezultatelor financiare pozitive;

– studierea și aplicarea metodelor de analiză a rezultatelor financiare, utilizate în practica mondială, inclusiv în Republica Moldova;

– efectuarea analizei necesare referitoare la determinarea mărimii indicatorilor de profit, studierea acestor indicatori în structură și în dinamică, precum și analiza factorială a lor, folosind datele practice ale ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.;

– prezentarea tuturor propunerilor, menite să contribuie la îmbunătățirea situației economico-financiare a întreprinderii de producție analizate – ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.;

– relevarea direcțiilor de majorare a rezultatelor financiare existente la ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.;

– formularea concluziilor la tema cercetată.

Baza informațională. Drept bază informațională pentru atingerea scopurilor prezentei teze, descrise mai sus, au servit diverse publicații, lucrări științifice și de informare precum și rapoartele financiare ale ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. pentru anii 2011- 2014.

Structura tezei de licență cuprinde introducerea, 3 capitole și încheierea, inclusiv concluzii și propuneri.

În CAPITOLUL I „ASPECTE TEORETICE PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII” se reflectă prezentarea aspectelor teoretice privind rezultatele financiare ale întreprinderii în condițiile economiei de piață. Aici se conține informația privind definirea, conținutul economic, funcțiile rezultatelor financiare. De asemenea este reflectat rolul profitului în activitatea economică a întreprinderii.

CAPITOLUL II „ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE LA ÎNTREPRINDEREA „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A.” se referă la analiza rezultatelor financiare obținute de întreprinderea analizată în anii 2011 – 2014. Aici este efectuată analiza factorială a indicatorilor nominalizați și relevate rezervele interne ale întreprinderii analizate privind sporirea indicatorilor de rezultate.

În CAPITOLUL III „DIRECȚII DE MAXIMIZARE A REZULTATELOR FINANCIARE” sunt reflectate căile de majorare ale profitului și a rentabilității, precum și prezentate propunerile autorului cu privire la mobilizarea rezervelor de sporire a indicatorilor de rezultate și rentabilitate ale ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. pe viitor. De asemenea este expusă poziția pe plan internațional a grupului Anadolu Efes, din care face parte întreprinderea studiată.

În încheiere sunt formulate concluzii pe marginea analizei efectuate cu scopul valorificării rezultatelor financiare la întreprinderea analizată.

Bibliografia conține 17 surse bibliografice care au servit drept bază informațională, iar la baza calculelor efectuate în această lucrare sunt anexele 1-11 care redau rezultatele financiare ale întreprinderii „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

1.1. Considerații teoretice privind rezultatele financiare ale întreprinderii

Principalul obiectiv al întreprinderilor este de a obține rezultate financiare pozitive. În decursul activității este necesară măsurarea rezultatelor activităților desfășurate, prin aprecierea nivelului de dezvoltare a întreprinderii, a modului în care sunt utilizate resursele economice și financiare de care dispune.

Profitul reprezintă depășirea veniturilor cîștigate de întreprinzător asupra consumurilor și cheltuielilor suportate de acesta din activitatea de întreprinzător.

Deoarece fundamentul procesului de determinare a profitului îl constituie cheltuielile și veniturile este binevenită studierea acestor noțiuni de bază în mod detaliat.

Inițial, este foarte important să se concretizeze delimitările între noțiunile de “consumuri” și „cheltuieli”, care în condițiile sistemului contabil precedent se considerau sinonime. Însă odată cu trecerea la noul sistem contabil bazat pe standardele internaționale, se modifică conținutul noțiunilor nominalizate, precum și structura, criteriile de clasificare a acestora (Anexa 1).

Astfel, consumurile reprezintă resursele utilizate în scopul fabricării produselor și prestării serviciilor. Acestea sunt nemijlocit legate de procesul de producție, își găsesc întruchipare materială în stocurile producției finite și produselor în curs de execuție, la finele perioadei de gestiune se reflectă în bilanțul contabil și nu se iau în calcul la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii.

Pentru a intra în problemele de detaliu ale cheltuielilor întreprinderii vom defini această noțiune. Conform SNC „Cheltuieli”, cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub formă de ieșiri, reduceri ale valorii activelor sau de creșteri ale datoriilor care contribuie la diminuări ale capitalului propriu/ rezultatului financiar, altele decît cele rezultate din distribuirea acestuia proprietarilor.

Acestea nu sînt legate nemijlocit de procesul de producție și, spre deosebire de consumuri, nu se includ în costul produselor sau al serviciilor; nu se reflectă în raportul privind rezultatele financiare și nu se scad din venituri în procesul de calcul a profitului sau pierderii perioadei de gestiune.

Este necesar de menționat, că, pe lîngă definițiile generale, S.N.C. „Cheltuieli” prevede componența cheltuielilor, modalitățile de determinare și constatare a acestora (Anexa 2).

În acest standard componența cheltuielilor este prezentată pe felurile de activități ale unei întreprinderi aparte și pe evenimente excepționale.

În dependență de direcțiile efectuării, cheltuielile întreprinderii se divizează în trei grupe:

Cheltuieli ale activității operaționale;

Cheltuieli ale altor activități;

Cheltuieli privind impozitul pe venit.

Cheltuielile activității operaționale a întreprinderii include:

Costul vînzărilor reprezintă o parte din consumuri aferente produselor, mărfurilor vîndute sau a serviciilor prestate. În cazul întreprinderilor de producție acesta cuprinde consumurile directe de materiale, consumuri directe privind remunerarea muncii, consumuri indirecte de producție.

Cheltuielile de distribuire includ cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor și prestărilor de servicii și anume: cheltuieli de ambalare, inclusiv valoarea ambalajului și materialelor de ambalaj, salariul muncitorilor ocupați cu ambalarea produselor; cheltuieli de depozitare și de pregătire a mărfurilor pentru vînzare; cheltuieli de transport-expediere a produselor fabricate și a mărfurilor, etc.

Cheltuielile administrative se efectuează pentru deservirea și gestiunea întreprinderii în ansamblu. Ele includ: cheltuieli privind retribuirea muncii salariaților atribuite personalului de conducere și gospodăresc; cheltuieli privind întreținerea, uzura și reparente produselor, mărfurilor vîndute sau a serviciilor prestate. În cazul întreprinderilor de producție acesta cuprinde consumurile directe de materiale, consumuri directe privind remunerarea muncii, consumuri indirecte de producție.

Cheltuielile de distribuire includ cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor și prestărilor de servicii și anume: cheltuieli de ambalare, inclusiv valoarea ambalajului și materialelor de ambalaj, salariul muncitorilor ocupați cu ambalarea produselor; cheltuieli de depozitare și de pregătire a mărfurilor pentru vînzare; cheltuieli de transport-expediere a produselor fabricate și a mărfurilor, etc.

Cheltuielile administrative se efectuează pentru deservirea și gestiunea întreprinderii în ansamblu. Ele includ: cheltuieli privind retribuirea muncii salariaților atribuite personalului de conducere și gospodăresc; cheltuieli privind întreținerea, uzura și reparația mijloacelor fixe cu destinație administrativă; amortizarea activelor nemateriale cu destinație generală a întreprinderii; uzura și reparația obiectelor de mică valoare și scurtă durată; plata pentru chiria curentă a mijloacelor fixe, activelor nemateriale și obiectelor de inventar; cheltuielile de deplasare, de reprezentare, de caritate și sponsorizare, de întreținere a subdiviziunilor de producție și de deservire, etc.

Alte cheltuieli din activitatea operațională sunt acele cheltuieli care nu pot fi raportate nici la cheltuieli comerciale nici la cheltuieli generale și administrative. Aici se referă: plata dobînzilor filialelor; plata dobînzilor aferente creditelor bancare și împrumuturilor primite pe termen scurt și pe termen lung, cu excepția cazurilor de capitalizare a acestora; vînzarea activelor curente cu excepția produselor finite, mărfurilor și serviciilor prestate; amenzile, penalitățile, despăgubirile, etc.

Vorbind despre cheltuielile altor activități, putem menționa că acestea cuprind:

cheltuielile cu activele imobilizate, care reprezintă cheltuielile aferente ieșirii, cu excepția lipsurilor și deteriorărilor constatate la inventariere;

cheltuielile financiare, care includ cheltuielile/ pierderile rezultate din operațiunile financiare ale entității;

cheltuielile excepționale, condiționate de evenimente atipice, care nu se manifestă permanent sau cu regularitate. Acestea cuprind: pierderile provocate de calamitățile naturale, pierderile rezultate din perturbări politice, pierderile ocazionate de modificarea legislației Republicii Moldova.

Însă, este nevoie de menționat, că și problema veniturilor se consideră a fi una din cele mai discutabile probleme în cadrul științei economice.

Conform prevederilor S.N.C. „Venituri” (Anexa 3), venitul reprezintă creșterea beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creșteri ale capitalului propriu, cu excepția creșterilor legate de contribuțiile proprietarilor.

Nivelul veniturilor este influențat de:

volumul fizic al vînzărilor depinde de capacitatea pieței, segmentul de piață a întreprinderii, la fel sunt și factorii interni care limitează cantitatea vîndută cum ar fi: capacitatea de producție a întreprinderii, existența surselor financiare pentru finanțarea procesului de producție;

prețul produselor presupune analiza elasticității cererii la modificarea prețului. Sporirea veniturilor întreprinderii se poate realiza atît prin mărirea, cît și reducerea prețului.

sortimentul produselor presupune determinarea produselor ce asigură venituri maxime.

În dependență de sursele de intrare, veniturile se subdivizează în trei grupe:

venituri din vînzări, care reprezintă încasările din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor, operațiile de barter, contractele de construcție;

alte venituri din activitatea operațională includ sumele primite din ieșirea altor active curente, arenda curentă, amenzi, penalități, despăgubiri, recuperarea daunelor materiale rezultate din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente;

venituri din alte activități reprezintă veniturile condiționate de desfășurarea altor activități.

Sub aspect financiar-contabil, rezultatul exercițiului financiar reprezintă diferența dintre venituri și cheltuieli, care poate fi:

– Profit, cînd veniturile sunt mai mari decît cheltuielile.

– Pierdere, cînd cheltuielile sunt mai mari decît veniturile.

Evaluarea rezultatelor financiare ne ajută să identificăm punctele slabe și punctele tari ale activității unei întreprinderi, precum și modul de îndeplinire a obiectivelor financiare prestabilite. Pentru acest lucru, sunt folosite informațiile cuprinse, în principal, în bilanțurile contabile, raportul de profit și pierdere, raportul privind fluxul mijloacelor bănești și diferitele bugete de activitate, acestea fiind analizate cu ajutorul unor instrumente și metode specifice.

Indicatorii de exprimare a rezultatelor financiare prezintă anumite avantaje și funcții, cum ar fi:

formă simplă de exprimare, care dau posibilitatea de a identifica și mări comenzile și contractele;

permit realizarea de corelații cu alți indicatori ai activității economice;

oferă posibilitatea calculului randamentului folosirii factorilor de producție;

permit formularea de indicatori comparabili cu indicatorii internaționali, care facilitează compararea nivelului dezvoltării economice în diferite state.

Din cadrul indicatorilor de exprimare a rezultatelor financiare ale întreprinderii fac parte:

Volumul vînzărilor – exprimă valoarea producției fizice realizate în decursul unei perioade. Se calculează conform formulei:

Volumul vînzărilor = Qv ×Pv – TVA, (1.1.)

unde,

Qv – reprezintă volumul producției vîndută,

Pv – prețul de vînzare unitar,

TVA – taxa de valoare adăugată.

Acest indicator ne permite să facem aprecieri cu privire la locul întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziției sale pe piață, a aptitudinii acesteia de a lansa și dezvolta diferite activități profitabile. Creșterea indicatorului, în raport cu media pe ramură sau cu nivelul concurenților, semnifică o poziție forte a întreprinderii pe piața produselor și serviciilor.

Profitul brut (PB), reprezintă rezultatul obținut în urma vînzării producției, prestării serviciilor și executării lucrărilor. Se calculează ca diferența dintre veniturile din vînzări și costul vînzărilor.

Profit brut = Venituri din vînzări – Costul vînzărilor (1.2.)

Creșterea veniturilor din vînzări într-un ritm superior creșterii costului reprezintă principala condiție de asigurare a eficianței activității de producție.

Rezultatul activității operaționale (Rop)

Rop = PB + alte venituri operaționale – cheltuieli comerciale – cheltuieli generale și

administrative – alte cheltuieli operaționale (1.3.)

Depășirea cheltuielilor generate de activitatea de producție și comercializare a bunurilor și serviciilor și celor de gestiune, în ansamblu a întrepinderii de către veniturile încasate din activitatea operațională semnifică obținerea de profit, care constituie principalul garant al unui viitor prosper al întreprinderii.

Rezultatul activității investiționale (Rinv) se calculează ca diferența dintre veniturile investiționale și cheltuielile investiționale. Rezultatul pozitiv – profit ori negativ – pierderi generat de activitatea investițională permite să facem aprecieri asupra competenței echipei manageriale de a estima și plasa capitaluri pe termen lung, de gestionare a acestora.

Rinv = venituri din activitatea de investiții – cheltuieli din activitatea de investiții (1.4.)

Rezultatul activității financiare (Rfin) se determină ca diferența dintre veniturile și cheltuielile legate de modificarea capitalului propriu și celui împrumutat.

Rfin= venituri din activitatea financiară – cheltuieli din activitatea financiară (1.5.)

Rezultatul activității economico-financiare = Rop ± Rinv ± Rfin (1.6.)

Rezultatul excepțional se calculează ca diferența dintre veniturile excepționale și pierderile ce apar în legătură cu apariția unor evenimente nefavorabile întreprinderii. Obținerea profitului este posibilă în cazul în care echipa managerială a putut să protejeze întreprinderea față de eventualele riscuri ce pot apărea.

Rezultatul excepțional = venituri excepționale – cheltuieli excepționale (1.7.)

Rezultatul perioadei de gestiune pînă la impozitare se obține prin însumarea rezultatelor ce provin din cele patru activități ale întreprinderii: operațională, investițională, financiară și excepțională.

Rezultatul perioadei de gestiune pînă la impozitare = rezultatul activității economico-

financiare + rezultat exceptional (1.8.)

Dacă în urma calculului rezultă o mărime mai mare decît zero, este vorba de profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare; dacă rezultatul este negativ, este vorba de pierdere.

Profitul se supune impozitării, rezultînd profitul net, cel care rămîne la dispoziția întreprinderii și reprezintă principala sursă de creștere economică, dar și motivația obiectivă a proprietarilor de a-l reinvesti în organizarea producției de noi bunuri și servicii cu scopul de maximizare în timp.

Profit net = rezultatul perioadei de gestiune pînă la impozitare – cheltuielile privind

impozitul pe venit. (1.9.)

Studiind totalitatea indicatorilor de exprimare a rezultatelor financiare ale întreprinderii putem evidenția etapele formarii profitului sau pierderii nete (vezi figura 1.1.).

Figura 1.1. Etapele formării profitului net.

Sursa: elaborat de autor, în baza indicatorilor de exprimare a rezultatelor financiare

Conform figurii 1.1. constatăm o strînsă legatură dintre procesul formării profitului net cu structura veniturilor și cheltuielilor aferente activităților desfășurate de întreprindere. Din acest motiv am considerat o necesitate delimitarea clară a tuturor veniturilor încasate și a cheltuielilor suportate la nivelul unei întreprinderi.

Analiza finaciară constituie un aspect fundamental în cadrul activității economice a întreprinderii astfel încît aceasta oferă posibilitatea cunoașterii obiective a situației financiare a întreprinderii precum și a factorilor de influență ce au determinat anumite modificari. Deasemenea, analiza financiară reprezintă un interes considerabil întrucît permite conștientizarea trecutului și prezentului, cu scopul stabilirii viitoarelor sarcini și obiective de dezvoltare a întreprinderii într-un mediu concurențial.

1.2. Profitul – obiectiv major în activitatea întreprinderii

În condițiile actuale consumatorul așteaptă de la activitățile economice noi utilități, noi bunuri materiale și servicii. La rîndul său, producătorul organizează activitatea economică în vederea obținerii unui anumit cîștig. Acesta decurge dintr-o permanentă comparație a ceea ce el consumă în procesul de producție cu ceea ce obține din vînzări, din compararea efectelor producției cu eforturile necesare pentru producerea ei. Eforturile făcute de întreprindere se concentrează în consumuri de producție curente, adică costuri și în noi dotări tehnice pe baza investițiilor.

În general, fiecare întreprindere, fie cu profil comercial, fie cu profil productiv, obține în urma desfășurării activității sale comerciale sau productive rezultate financiare. Acestea, de regulă, se exprimă, prin profit sau prin pierdere.

Rezultatul financiar al activității întreprinderii se caracterizează prin suma profitului sau pierderilor și a nivelului rentabilității obținute. Profitul reprezintă depășirea veniturilor cîștigate de întreprindere asupra consumurilor și cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător. Cantitativ, profitul și respectiv pierderea se determină astfel:

Profitul/pierderea = Venituri – Consumuri și cheltuieli (1.10.)

Cu cît este mai mare valoarea vaniturilor cu atît va fi mai ridicată mărimea profitului, și invers, creșterea valorilor consumurilor și/sau cheltuielilor duce la diminuarea mărimii profitului.

În practica contabilă și analitică autohtonă sunt utilizate următoarele noțiuni ale profitului:

Profit brut sau pierderea globală reprezintă profitul/pierderea obținut din vînzarea produselor, mărfurilor și serviciilor prestate și se determină ca diferența dintre veniturile din vînzări și costul vînzărilor.

Profitul și respectiv pierderea din activitatea operațională reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de întreprindere din activitatea de bază.

Profitul/ pierderea din activitatea de investiții este diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de întreprindere din operațiunile ce țin de mișcarea activelor pe termen lung.

Profitul sau pierderea din activitatea financiară reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile aferente operațiunilor legate de modificările în mărimea și structura capitalului propriu și mijloacelor împrumutate.

Profitul și respectiv pierderea din activitatea economico-financiară este rezultatul financiar obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din activitățile operațională, de investiții și financiară.

Profitul/ pierderea excepțional este diferența dintre veniturile și cheltuielile apărute ca rezultat al evenimentelor și operațiunilor excepționale neprevăzute.

Profitul sau pierderea pînă la impozitare este profitul/pierderea obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din toate tipurile de activități și rezultatul excepțional. Profitul/pierderea pînă la impozitare este numit profit/pierdere contabil.

Profitul net/ pierderea netă este profitul sau pierderea care rămîne la dispoziția întreprinderii după calcularea cheltuielilor sau economiilor privind impozitul pe venit și se determină ca diferența dintre profitul/pierderea pînă la impozitare și cheltuielile sau economiile privind impozitul pe venit.

În știința economică cea mai mare atenție a fost acordată profitului.

Profitul fiind unul din veniturile fundamentale nu are nici pînă în prezent o definire unanim acceptată. În sensul larg al cuvîntului, profitul constituie un cîștig oarecare, un rezultat al activității economice și se formează din diferența dintre veniturile și cheltuielile unei întreprinderi. În condițiile economiei de piață profitul este condiția principală a desfășurării oricărei activități de natură economică.

Deci, termenul de profit a fost și a rămas ambiguu și contraversat. Deseori s-a recurs la apropierea acestei noțiuni de cea de beneficiu, în intenția de a se da profitului doar sensul său pozitiv. Dar relația dintre profit și beneficiu rămîne destul de generală și chiar confuză. Astfel, unii autori consideră că cele două noțiuni sunt sinonime, alții sunt de părere că beneficiul și profitul diferă prin sfera de cuprindere.

Etimologic, profitul își are originea latină, provenind de la verbul „proficere” care înseamnă a progresa, el dobîndind, treptat, semnificația de a da profit.

Profitul constituie rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activități productive; este principalul indicator calitativ care exprimă eficiența activității productive.

În țările cu economie de piață termenul folosit curent pentru beneficiu este profit. Cu toate acestea, în multe țări se utilizează termenul de beneficiu, cum este, de exemplu, în Franța – benefice sau în Italia – beneficio.

Pe parcursul evoluției au fost diferite concepții referitoare la profit.

Cantillon și Colbert fiind mai mercanteliști s-au ocupat de analiza profitului și a izvorului său. Ei vedeau izvorul profitului în sfera circulației. Conform concepției lor, mărfurile se vînd la prețuri, care cuprind două elemente diverse: valoarea reală și profitul de înstrăinare, realizat din vînzarea mărfurilor. Ei consideră că nu orice circulație este izvorul profitului comercial, ci doar circulația dintre state, comerțul exterior, deoarece numai el sporește cantitatea de metal prețios din țara respectivă.

Prin urmare, profitul este rezultatul activității de comerț exterior.

Economiștii fiziocrați Turgot și Quesnay au negat orice bază pentru existența profitului comercial și au tins să demonstreze că profitul se obține doar din activitățile productive agricole, acesta fiind un dar al naturii.

Clasicul Adam Smith susține că profitul este un produs al muncii neplătite, un venit ce revine capitalului. El numește profit ceea ce este produs net. Un mare merit a lui Adam Smith în analiza profitului este și faptul de a fi respins părerea, că profitul este drept salariu cuvenit capitalistului. El a arătat că salariul și profitul sunt categorii economice generate de legi diferite, că mărimea profitului nu depinde de cantitatea de muncă cheltuită de capitalist, ci de mărimea capitalului acestuia. În schimb, beneficiul întreprinzătorului, adică partea din profit care rămîne după scăderea dobînzii este prezentat ca fiind o recompensă pentru riscul întreprinzătorului capitalist.

Economistul David Ricardo a apreciat, că izvorul profitului reprezintă o parte din munca muncitorului care este însușită de capitalist. El arată pentru prima dată distincția dintre salariu și profit.

În lucrarea „Despre principiile economiei politice și impunerii”, capitolul VI „Despre profit” Ricardo scrie următoarele „profiturile vor fi înalte sau scăzute în proporție în care salariile vor fi scăzute sau înalte. În plus, proporția în care salariile cresc vor scădea profiturile”.

Felner, Marshall au definit profitul ca recompensa întreprinzătorului pentru calitățile sale de organizator și de inventator, pentru riscul și incertitudinile la care se expune, pentru funcțiile sociale pe care și le asumă.

În ultimele decenii s-au constituit și se confruntă numeroase teorii privind profitul, acesta fiind considerat mai ales un venit care depinde de anumite circumstanțe social – economice favorabile în care își desfășoară activitatea întreprinderile.

Pornindu-se de la ideea generală, conform căreia profitul se identifică cu orice cîștig, cu orice surplus din orice activitate, acțiune, operațiune, s-au conturat două sensuri de abordare și de apreciere a profitului.

Un prim punct de vedere presupune că profitul este un avantaj, un cîștig însușit de o persoană fizică sau juridică, fără ca acesta să aibă vre-o contribuție la obținerea lui. Respectiv, cel care își însușește acest venit este apreciat ca un profitor.

Un al doilea sens, dat profitului, este cel care decurge direct din însăși etimologia cuvîntului latin – proficere.

Într-o astfel de viziune, profitul presupune, prin definiție, creștere economică, progres social, ceea ce înseamnă că însușirea lui depinde de caracterul creator, rațional și eficient al activităților, acțiunilor și operațiunilor economice. Evident, acesta este sensul pe care legislațiile îl dau profitului în țările cu economie de piață, profitul fiind doar un venit legitim, legal. În concluzie, profitul exprimă venitul obținut dintr-o activitate economică care progresează; el este atît rezultat al progresului, cît și suport al acestuia.

Însă, cea mai obișnuită definiție a profitului se exprimă prin diferența dintre veniturile și cheltuielile totale. Aceasta este definiția intuitivă a majorității oamenilor asupra acestei acțiuni și sensul în care se folosește frecvent.

Andronic B.C. afirmă, că tocmai faptul că a obține profit este scopul comun al tuturor întreprinderilor, viabilitatea țelului depinde de capacitatea acestora de a previziona cît mai corect alternativele posibile de evoluție a activității lor economice.

În condițiile economiei de piață profitul se determină ca diferența între ceea ce se încasează de un întreprinzător, persoană fizică sau juridică, și ceea ce se cheltuiește în activitatea economică sau ca diferența între prețul de vînzare și costul producției sau serviciului provenit din activitatea respectivă. Din această comparație pot rezulta trei categorii de date și anume:

egalitatea între prețul de vînzare și costul – în această situație neexistînd profit, el fiind nul;

predominarea prețului de vînzare asupra costului, diferența fiind considerată favorabilă întreprinzătorului, adică generatoare de profit;

predominarea costului asupra prețului de vînzare, situația fiind nefavorabilă pentru întreprinderea în cauză – în acest caz se înregistrează pierderi.

Acțiunea economică, desfășurarea unei activități de natură economică este condiția generală a profitului. Lipsa profitului face dificilă sau chiar imposibilă existența în continuare a activității respective.

Așadar, profitul este o consecință a riscului, o recompensă pe care o poate primi întreprinderea pentru riscarea capitalului său. Prin urmare, profitul este un venit ce răsplătește munca întreprinzătorului, capitalul utilizat și posibilitatea apariției riscurilor.

Fiind dată importanța profitului, atît pentru întreprinzători, cît și pentru economia de piață, în general, se poate aprecia că acest indicator sintetic îndeplinește o serie de funcții, cum ar fi:

orientarea generală a activității economice. Profitul este însuși „motorul” activității economice. El incită întreprinzătorii să producă bunurile cerute de societate, adică de care societatea are nevoie. În felul dat profitul determină orientarea generală a activității economice – se produc bunurile care aduc profit;

sursa principală de autofinanțare. Profitul permite degajarea surselor necesare dezvoltării economice, finanțarea operațiunilor riscante, care deschid căile viitorului. Există o strînsă legătură între deciziile de investiții și existența resurselor proprii;

instrument de stimulare economică. După efectuarea prelevărilor prioritare asupra profitului brut ca, de exemplu, dobînzile privind capitalul, dobînzile bancare etc., ceea ce rămîne este repartizat pentru: autofinanțarea întreprinderii, stimulente materiale, nevoi social – culturale etc.;

mijloc de control al eficacității întreprinderilor și a muncii membrilor întreprinderii. Colectivul întreprinderii are dreptul la o parte din acest profit, el fiind interesat la reducerea costurilor de producție. Fiecare sector din întreprindere, fiecare atelier va deveni eficace dacă are convingerea obținerii unei părți din profit;

indicator sintetic al activității economice. Această funcție este îndeplinită prin intermediul ratei profitului. Mărimea și dinamica profitului reflectă calitatea muncii depuse, a actului managerial, a dotării tehnice existente, premisă a dezvoltării viitoare și scopul final al activității oricărei întreprinderi;

sursă de venit în bugetul statului. Profitul este un venit impozabil, pe seama lui formîndu-se o parte din veniturile bugetare prin care se asigură funcționarea unor activități non-profit, absolut necesare pentru dezvoltarea societății.

În concluzie, se poate spune că profitul este o parte componentă a venitului. El poate fi privit ca un element rezidual al activității economice a întreprinderilor. Spre deosebire de salariul, renta, dobînda, aceasta nu are baza contractuală, depinzînd de succesul în afaceri și de norocul întreprinzătorului de a nu întîlni o concurență distrugătoare, perturbări politice, financiare, restrîngeri sau limitări legislative.

Discutînd conținutul economic al rezultatelor financiare, este necesar de a studia, pe lîngă rezultatul final pozitiv, exprimat prin profit, și rezultatul negativ, exprimat prin pierdere.

În general, pierderea reprezintă rezultatul financiar negativ sau nefavorabil al întreprinderilor. Ea apare atunci cînd suma totală a cheltuielilor efectuate de întreprindere predomină asupra sumei veniturilor obținute de aceasta.

Este evident, că prezența pierderii în bilanțul contabil al întreprinderilor, indiferent de mărimea absolută a acestuia, demonstrează neeficiența activității economico-financiare desfășurate de întrepinderi, agravarea situației financiare a acestora. Deci, apariția rezultatului financiar negativ la finele anului de gestiune se consideră a fi un aspect negativ al activității întreprinderilor.

Actualmente, în condițiile dezvoltării unei economii de piață multe întreprinderi care funcționează pe teritoriul Republicii Moldova își finisează activitatea comercială sau de producție, cu pierderi, unele chiar falimentează.

De aceea, în vederea preîntîmpinării falimentului, este binevenită analiza aprofundată a tuturor factorilor, care cauzează apariția pierderilor la finele perioadei de gestiune, care va permite de a releva rezervele existente la întreprindere și, prin urmare, de a le mobiliza rațional. Iar la finele unei astfel de analize se elaborează măsurile necesare îndreptate spre obținerea rezultatului financiar pozitiv și, prin urmare, spre îmbunătățirea stării financiare a întreprinderii.

Aprecierea performanțelor, obținute în întreprindere se efectuează în baza profitului, care constituie rezultatul final al activității întreprinderii și caracterizează eficiența lucrului efectuat de acesta. În condițiile economiei de piață, profitul reprezintă rațiunea de a fi a unei întreprinderi. Capacitatea întreprinderii de a asigura un profit necesar determină existența ei și depinde într-o mare măsură de activitatea desfășurată de managerii întreprinderii.

Așadar, rolul profitului în activitatea economică constă în faptul că:

asigură continuitatea și dezvoltarea activității;

constituie motivația obiectivă a activității pentru întreprinzător și proprietarul de capital;

exprimă raționalitatea activității economice, capacitatea de competitivitate și exprimă sintetic rezultatele;

este criteriul major al eficienței;

stimulează inițiativa și acceptarea riscului;

încurajează sporirea eficienței și raționalității în economie;

cultivă spiritul de economie;

este compatibil cu raționalitatea socială întrucît datorită lui pot să existe domenii precum: învățămîntul, cultura, ocrotirea sănătății, etc.

Analizînd importanța profitului ne dăm seama ca acesta reprezintă mobilul oricărei activități economice. El face posibilă dezvoltarea și progresul societății.

Deasemenea rezultatele analizei profitului sunt necesare atît pentru elaborarea strategiei de dezvoltare și organizare a activității curente a întreprinderii, cît și pentru prognozarea mărimii profitului pe viitor. Acestea prezintă un interes primordial atît pentru proprietarii și investitorii reali și potențiali ai întreprinderii, cît și pentru alți utilizatori ai informației din raportul financiar. Astfel, proprietarii și investitorii sunt interesați să maximizeze mărimea profitului creat de o anumită sumă investită. Creditorii apreciază profitul întreprinderii ca principalul criteriu de achitare a dobînzii și a rambursării sumei datoriei. Analiza profitului prezintă un interes deosebit și pentru organele fiscale, deoarece acesta constituie baza pentru calculul mărimii venitului impozabil și impozitului pe venit.

CAPITOLUL II. ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE LA ÎNTREPRINDEREA „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A.

2.1. Analiza rezultatelor financiare pe tipuri de activități la nivelul întreprinderii

Analiza profitului brut

Deoarece profitul brut ocupă ponderea principală în analiza rezultatului din activitatea operațională ce urmează să-l analizăm în continuare, e necesară o examinare cît mai profundă a mărimii absolute a acestui indicator și efortul întreprinderii în obținerea lui.

Profitul brut sau pierderea globală reprezintă rezultatul obținut în urma vînzării producției, prestării serviciilor și executării lucrărilor. Acesta se calculează conform formulei 2.1. ca diferență dintre veniturile din vînzări și costul vînzărilor.

PB = VV – CV (2.1.)

unde:

PB – profitul brut

VV – volumul vînzărilor nete

CV – costul vînzărilor

Analizînd proviniența veniturilor din activitatea operațională observăm că întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. obține venituri doar din vînzarea produselor finite. Astfel vom începe cu aprecierea dinamicii profitului brut obținut din vînzarea produselor finite, utilizînd situația de profit sau pierderi a Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. pentru anii 2011-2014.

Tabelul 2.1

Aprecierea dinamicii profitului brut

Sursa: elaborat de autor în baza situației de profit sau pierderi a Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4, 5, 6)

Conform calculelor efectuate în tabel constatăm că la întreprinderea Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” mărimea profitului brut s-a diminuat în anul 2013 față de anul 2012 cu 11 615 894 lei. Analizînd datele din același tabel observăm o micșorare a profitului brut din vînzarea produselor finite și în anul 2014 față de anul 2013 cu 8 412 118 lei (vezi figura 2.1.).

Figura 2.1. Dinamica profitului brut în perioada 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.1

Analiza rezultatului din activitatea operațională

Rezultatul din activitatea operațională oferă utilizatorilor rapoartelor financiare o imagine fidelă privind mărimea profitului obținut de întreprindere în perioada de gestiune din tipurile de activități determinate de statutul acesteia.

Rezultatul din activitatea operațională este o parte componentă a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare, și în mod direct influențează mărimea acestuia. Analiza separată a profitului din activitatea operațională ne permite depistarea evoluției nesatisfăcătoare a lui sub influența diverșilor factori, precum și posibilitatea înlăturării momentelor negative pentru a favoriza evoluția lui pe viitor.

Deci, pentru a analiza mai detaliat influența asupra rezultatului din activitatea operațională, se utilizează metoda balanțieră, luînd ca bază următoarea formulă:

RAO = PB + AVO – ChCom – ChG.șiAdm – AChOp (2.2.)

unde:

RAO – rezultatul din activitatea operațională

PB – profitul brut

AVO – alte venituri operaționale

ChCom – cheltuieli comerciale

ChG.șiAdm – cheltuieli generale și administrative

AChOp – alte cheltuieli operaționale

Din formula 2.2. se observă, că mărimea profitului obținut din activitatea operațională depinde de dimensiunea veniturilor și cheltuielilor. Prin urmare, este evident, că fiecare parte componentă din formulă are o anumită influență asupra rezultatului obținut de întreprindere din activitatea de bază. De exemplu, majorarea profitului brut sau a altor venituri operaționale condiționează sporirea indicatorului analizat, fiind într-o dependență directă cu acesta, creșterea oricărui tip de cheltuieli din formula prezentată duce la reducerea rezultatului operațional și invers, acestea fiind într-o dependență indirectă cu indicatorul studiat.

În continuare se prezintă analiza factorială a profitului din activitatea operațională, efectuată în baza datelor concrete reflectate în situația profitului sau pierderii, întocmit de Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în perioada anilor 2011-2014 (Anexele 4, 5, 6).

Tabelul 2.2

Calculul influenței factorilor asupra modificării profitului din exploatare în dinamică

Sursa: elaborat de autor în baza situației de profit sau pierderi a Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

B.I.F: -8 412 118 + 1 557 413 + 4 023 586 + 2 096 245 + 1 738 929 = 1 004 055 lei

Reieșind din informația prezentată în tabelul 2.2, constatăm că întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în perioada 2011-2014 a obținut profit din activitatea operațională ca rezultat al depășirii veniturilor asupra cheltuielilor.

În perioada anilor 2013-2014 se constată o tendință pozitivă a majorării profitului din activitatea operațională. Această tendință a fost determinată pozitiv de creșterea altor venituri operaționale cu 1 557 413 lei, precum și de reducerea cheltuielilor comerciale, a cheltuielilor generale și administrative și a altor cheltuieli din exploatare, ca rezultat indicatorul rezultativ s-a majorat cu 4 023 586, 2 096 245 și 1 738 929 lei respectiv.

Totodată în rezultatul influenței negative a micșorării profitului prut, indicatorul analizat s-a redus cu 8 412 118 lei.

În rezultatul analizei factoriale putem constata că întreprinderea dispune de rezerve de majorare a profitului din exploatare ca rezultat al gestionării eficiente a profitului brut, în special prin majorarea veniturilor din vînzări.

Figura 2.2. Dinamica profitului din exploatare în perioada 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.2

Analizînd figura 2.2. observăm că în anul 2012 întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a înregistrat valoarea maximă a profitului din exploatare în mărime de 102 149 280 lei. În rezultatul influenței negative a diminuării profitului brut și a majorării cheltuielilor comerciale, a cheltuielilor generale și administrative și a altor cheltuieli din exploatare, profitul din exploatare s-a redus cu 46 845 582 lei (vezi figura 2.3.).

Figura 2.3. Dinamica factorilor de influență asupra profitului din exploatare în perioada 2012-2013.

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.2

Analiza rezultatului din activitatea neoperațională

Mărimea profitului sau pierderilor, în mare măsură, depinde și de rezultatele obținute de întreprindere din activitățile neoperaționale, adică din activitățile de investiții, financiară și din evenimentele excepționale.

Vom aprecia mărimea și structura profitului sau pierderilor din activitățile neoperaționale ale Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

Tabelul 2.3

Aprecierea în dinamică a mărimii profitului (pierderilor) din activitățile neoperaționale

Sursa: elaborat de autor în baza situației de profit sau pierderi a Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4, 5, 6)

Conform datelor din tabelul 2.3 observăm că întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în perioada anilor 2011-2014 nu a desfășurat activitatea de investiții și nu a înregistrat rezultate excepționale. Astfel rezultatul din activitatea financiară deține o pondere de 100% în structura rezultatului din activitatea neoperațională.

Deasemenea, din calculele efectuate în același tabel constatăm o tendință negativă a diminuării rezultatului din activitatea neoperațională în perioada anilor 2011-2013. Astfel, întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. atît în anul 2012, cît și în anul 2013 a înregistrat o reducere considerabilă a profitului din activitatea neoperațională cu 13 931 873 și 11 292 162 lei respectiv. În anul 2014 atestăm o diminuare a pierderilor din activitatea neoperațională cu 5 767 711 față de anul 2013 (vezi figura 2.4.).

Figura 2.4. Dinamica rezultatului din activitatea neoperațională în perioada 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.3

Profitul sau pierderea din activitatea de investiții reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile din operațiunile legate de ieșirea activelor nemateriale, materiale și financiare pe termen lung.

Deoarece întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în perioada analizată nu a desfășurat activitatea de investiții, nu vom analiza structura rezultatului din activitatea de investiții.

Profitul sau pierderea din activitatea financiară reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile din operațiunile aferente modificărilor survenite în mărimea și structura capitalului propriu și împrumutat.

În continuare, se analizează structura rezultatului nominalizat.

Tabelul 2.4

Calculul influenței factorilor asupra modificării rezultatului din activitatea financiară în dinamică

Sursa: elaborat de autor în baza notei la situații financiare a Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4, 5)

Folosind informația prezentată în tabelul 2.4 se poate constata că în anul 2014 la Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. se observă reducerea considerabilă a pierderii din activitatea financiară și anume cu 5 767 711 lei.

Datele din tabel atestă că majorarea indicatorului analizat în anul 2014 a avut loc datorită diminuării costurilor de finanțare cu 10 743 120 lei, inclusiv a cheltuielilor cu dobînzile la împrumuturi cu 2 814 069 lei și a pierderilor nete din diferențele de curs valutar cu 8 083 463 lei. Totodată, datorită influenței negative a reducerii veniturilor din dobînzi la depozite bancare cu 4 975 409 lei și a majorării costurilor de finanțare privind taxele și comisioanele bancare cu 154 412 lei indicatorul analizat s-a micșorat cu 5 129 821 lei.

Astfel, putem constata că în anul 2014 la Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. se observă depășirea cheltuielilor financiare asupra veniturilor financiare. Totuși, întreprinderea analizată dispune de rezerve interne privind creșterea indicatorului analizat pe seama majorării veniturilor financiare și diminuării cheltuielilor financiare.

Analiza profitului pînă la impozitare

Profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare reprezintă suma rezultatelor obținute din cele trei tipuri de activități – operațională, de investiții, financiară și rezultatul excepțional, ceea ce poate fi exprimat prin relația:

PPI = RAO + RAI + RAF + RE (2.3.)

unde:

PPI – profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare

RAO – rezultatul din activitatea operațională

RAI – rezultatul din activitatea de investiții

RAF – rezultatul din activitatea financiară

RE – rezultatul excepțional

Acest indicator sintetizează atît rezultatele activităților desfășurate de întreprindere pe parcursul perioadei de gestiune, cît și mediul în care sînt desfășurate aceste activități. El se determină prin însumarea datelor din rîndurile „Rezultatul din activitatea economico-financiară” și „Rezultatul excepțional”.

Examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare permite a evidenția, din care surse principale de venituri întreprinderea analizată își acoperă consumurile și cheltuielile, care este evoluția lor și cît de stabile sînt acestea.

Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare se utilizează pe larg în procesul analizei financiare pentru determinarea nivelului de rentabilitate a activelor și altor indicatori, care caracterizează eficiența activității unităților de producție.

În continuare se prezintă analiza structurii profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare obținut de Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în anii 2011 – 2014.

Tabelul 2.5

Analiza structurii profitului înainte de impozitare în dinamică

Sursa: elaborat de autor în baza situației de profit sau pierderi a Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4, 5, 6)

Din calculele efectuate rezultă că întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a reușit în anul 2014 să obțină un rezultat financiar pozitiv în mărime de 50 969 152 lei. În dinamică rezultatul financiar obținut s-a majorat cu 6 771 766 lei, acest rezultat se datorează influenței pozitive a obținerii în anul 2014 a unei pierderi din activitatea financiară în mărime mult mai mică decît în anul 2013, aceasta contribuind la creșterea rezultatului financiar total din toate tipurile de activități cu 5 767 711 lei. Totodată în rezultatul influenței pozitive a majorării profitului din exploatare, rezultatul financiar total s-a majorat cu 1 004 055 lei.

Examinînd structura rezultatului financiar total în anul 2014 constatăm că ponderea cea mai mare în mărimea totală a indicatorului analizat o deține profitul din exploatare – 110,47%, care s-a redus în dinamică cu 14,66 p.p.

Figura 2.5. Dinamica profitului înainte de impozitare în perioada 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.5

Conform figurii de mai sus observăm în anul 2013 o diminuare considerabilă a profitului înainte de impozitare, și anume cu 41 857 715 lei față de anul 2012. Acest rezultat se datorează influenței negative a diminuării profitului din exploatare și a rezultatului din activitatea financiară cu 46 850 123 lei și 11 292 162 lei respectiv (vezi figura 2.6.).

Figura 2.6. Dinamica factorilor de influență asupra profitului înainte de impozitare în perioada 2012-2013.

Sursa : elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.5

Analiza profitului net

O importanță deosebită în cadrul analizei profitului o are analiza repartizării profitului net. La această etapă se determină dacă este pozitiv din punct de vedere economic rezultatul net obținut de întreprindere în urma desfășurării activității economico-financiare și care sunt direcțiile de repartizare a profitului.

Este evident că fără a analiza formarea profitului net nu poate fi efectuată analiza repartizării acestuia.

Profitul net constituie unul dintre indicatori economici de bază, care caracterizează rezultatele finale ale activității economico-financiare. Acesta exprimă eficiența utilizării întregii averi, ceea ce înseamnă luarea în calcul a tuturor veniturilor – din orice sursă – și a tuturor cheltuielilor efectuate pentru orice domeniu, care, legal, pot fi atribuite aceleeași perioade de gestiune.

Din punct de vedere cantitativ, acest indicator constituie diferența dintre profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare și cheltuielile privind impozitul pe venit, modelul matematic fiind:

PN = PPI – Chi/v (2.4.)

unde:

PN – profitul net

PPI – profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare

Chi/v – cheltuielile privind impozitul pe venit

Profitul net al perioadei de gestiune, ca reflectare a rentabilității întregii activități desfășurate de întreprindere în cursul anului, urmează a fi repartizat conform reglementărilor în vigoare.

În continuare analizăm rezultatului net al Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

Tabelul 2.6

Analiza formării profitului net

Sursa: elaborat de autor în baza situației de profit sau pierderi a Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

Conform datelor reflectate în situația de profit sau pierderi (Anexele 4, 5, 6) Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în anul 2013 a obținut un profit net în mărime de 36 324 055 lei sau cu 55 396 724 lei mai puțin față de anul 2012, care diferă de profitul de bilanț cu mărimea cheltuielilor privind impozitul pe venit. Această diminuare se datorează reducerii profitului înainte de impozitare în anul 2013 cu 58 142 285 lei.

În anul 2014, la întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. se observă o majorare a profitului net comparativ cu anul 2013 cu 6 541 743 lei (vezi figura 2.7.).

Figura 2.7. Dinamica profitului net în perioada 2011-2014

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.6

2.2. Aprecierea eficienței activității întreprinderii în baza rentabilității

Actualmente, în condițiile economiei de piață, un rol important în activitatea unităților de producție îi revine determinării justificate a rezultatelor financiare și rentabilității.

Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficienței economice, fiind criteriul esențial, ce stă la baza adoptării deciziilor economico-financiare, în funcție de acest criteriu managerii stabilesc continuitatea, extinderea, restrîngerea sau reorientarea deciziilor.

Faptul că în acest indicator își găsesc convertire toți factorii intensivi ai activității de producție ne dă posibilitate să deducem că rentabilitatea este o componentă semnificativă a mecanismului economico-financiar.

Nivelul de rentabilitate realizat de întreprindere în perioada de gestiune asigură gradul de suportare a anumitor influențe nefavorabile atît din exteriorul, cît și din interiorul activității desfășurate.

În funcție de elementele luate în calcul, teoria și practica economică operează cu mai multe forme de exprimare a rentabilității, și anume:

1. Rentabilitatea producției;

2. Rentabilitatea pe produs;

3. Rentabilitatea economică sau a activelor;

4. Rentabilitatea financiară sau a capitalului propriu;

5. Rentabilitatea veniturilor.

În sistemul centralizat de comandă se dă prioritate rentabilității producției și pe produs, iar în condițiile concurenței și competitivității pe piața de desfacere – rentabilității economice și financiare.

Rentabilitatea economică sau a activelor reflectă nivelul profitului obținut de fiecare leu al mijloacelor investite în activele întreprinderii indiferent de sursa de finanțare a acestora. În cazul cînd întreprinderea obține pierderi contabile nivelul acestui indicator va fi negativ și v-a reflecta nivelul pierderilor obținute de la fiecare leu al activelor întreprinderii. Formula de calcul a rentabilității activelor este este:

(2.5.)

unde:

Ra – rentabilitatea activelor

PPI – profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare

– valoarea medie a activelor

Valoarea medie a activelor poate fi calculată după media aritmetică simplă utilizînd datele bilanțului contabil.

Analiza începe cu aprecierea dinamicii nivelului rentabilității activelor. Pentru acesta sunt utilizate datele din bilanțul contabil și din raportul de profit și pierdere.

Tabelul 2.7

Analiza rentabilității activelor, 2011-2014

Sursa: elaborat de autor în baza situației poziției financiare a ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4-7)

La întreprinderea analizată se constată că în anul 2013 rentabilitatea activelor a constituit 5,81%, aceasta înseamnă că la fiecare leu investit în activele întreprinderii s-a obținut un profit pînă la impozitare în mărime de 5,81 bani. În dinamică observăm o majorare a rentabilității activelor cu 1,16 p.p., astfel încît în anul 2014 întreprinderea a obținut o rentabilitate a activelor în mărime de 6,97%. Rezultatul înregistrat semnifică faptul că la fiecare leu investit în activele întreprinderii s-a obținut un profit pînă la impozitare în mărime de 6,97 bani.

Figura 2.8. Dinamica rentabilității activelor în perioada 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.7

Analizînd datele din figura 2.8. observăm o fluctuație a rentabilității activelor. În anul 2012 întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a înregistrat cel mai ridicat nivel al rentabilității activelor – 13,18%. Ca rezultat al diminuării considerabile a profitului înainte de impozitare în anul 2013, nivelul rentabilității activelor s-a micșorat cu 7,37 p.p. comparativ cu anul 2012.

Nivelul rentabilității activelor poate crește sau reduce fie prin majorarea sau micșorarea rentabilității veniturilor din vînzări, fie pe seama accelerării ori încetinirii rotației activelor. De aici rezultă că rentabilitatea activelor depinde de influența următorilor doi factori:

Rentabilitatea veniturilor din vînzări;

Numărul de rotații ale activelor.

Formula factorială a rentabilității activelor poate fi prezentată astfel:

(2.6.)

unde:

Ra – rentabilitatea activelor

PPI – profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare

VV – venituri din vînzări

Ā – valoarea medie a activelor

RVV – rentabilitatea veniturilor din vînzări

Na – numărul de rotații ale activelor

Calculul influenței factorilor se efectuează prin metoda substituțiilor în lanț sau diferențelor absolute în baza datelor din situația poziției financiare și din situația profitului sau pierderii.

Tabelul 2.8

Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor

Sursa: elaborat de autor în baza situației poziției financiare și a situației profitului sau pierderii ale ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4-7)

B.I.F: 0,99 + 0,17 = 1,16

Conform calculelor efectuate constatăm că la întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. majorarea rentabilității cu 1,16 p.p. în anul 2014 față de anul 2013, a fost determinată de influența pozitivă a creșterii rentabilității veniturilor din vînzări cu 1,10 p.p., determinînd astfel o creștere a eficienței utilizării activelor cu 0,99 p.p. Deasemenea o influență pozitivă a avut-o accelerarea rotației activelor cu 0,0228 rotații. În rezultatul creșterii numărului de rotații a activelor, rentabilitatea activelor s-a majorat cu 0,17 p.p.

Rentabilitatea financiară sau a capitalului propriu caracterizează eficiența utilizării capitalului propriu în procesul activității economice ale întreprinderii, adică măsoară randamentul capitalului propriu, al plasamentului financiar pe care acționarii l-au făcut prin cumpărarea acțiunilor întreprinderii. Rentabilitatea capitalului propriu caracterizează mărimea profitului obținut pentru fiecare leu investit în capitalul propriu. Formula de calcul a rentabilității capitalului propriu este:

(2.7.)

unde:

RCP – rentabilitatea capitalului propriu

PN– profit net

– valoarea medie a capitalului propriu

Analiza începe cu aprecierea în dinamică a rentabilității capitalului propriu.

Tabelul 2.9

Analiza rentabilității capitalului propriu

Sursa: elaborat de autor în baza situației poziției financiare și a situației profitului sau pierderii ale ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4-7)

Conform calculelor efectuate în tabelul de mai sus constatăm că nivelul rentabilității capitalului propriu calculată în baza profitului net în anul 2013 este de 6,13%, aceasta înseamnă că întreprinderea la fiecare leu investit în surse proprii a obținut un profit net în mărime de 6,13 bani. În dinamică observăm o majorare a rentabilității capitalului propriu cu 0,85 p.p., astfel încît în anul 2014 întreprinderea a obținut o rentabilitate a capitalului popriu în mărime de 6,98%. Rezultatul înregistrat semnifică faptul că la fiecare leu investit în surse proprii s-a obținut un profit net în mărime de 6,98 bani.

Figura 2.9. Dinamica rentabilității capitalului propriu în perioada 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.9

Analizînd datele din figura 2.9. observăm o fluctuație a rentabilității activelor. În anul 2011 întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a înregistrat cel mai ridicat nivel al rentabilității capitalului propriu – 17,44%. Ca rezultat al diminuării considerabile a profitului net în anul 2013, nivelul rentabilității capitalului propriu s-a micșorat cu 10,14 p.p. comparativ cu anul 2012.

În continuare examinăm factorii care au contribuit la devierea nivelului rentabilității capitalului propriu. În cazul cînd rentabilitatea capitalului propriu este calculată în baza profitului pînă la impozitare asupra modificării acesteea influențează următorii factori:

Modificarea rentabilității activelor;

Modificarea ratei pîrghiei financiare.

Rata pîrghiei financiare reflectă structura surselor de finanțare a activelor întreprinderii, sau de cîte ori activele acoperă capitalul propriu.

Tabelul 2.10

Calculul influenței factorilor asupra rentabilității capitalului propriu

Sursa: elaborat de autor în baza situației poziției financiare și a situației profitului sau pierderii ale ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4-7)

Conform calculelor efectuate în tabel constatăm că în anul 2014 rentabilitatea capitalului propriu are o tendință pozitivă de majorare cu 0,85 p.p. Această majorare a fost determinată de influența pozitivă a creșterii eficienței utilizării activelor care a contribuit la majorarea rentabilității capitalului propriu cu 1,48 p.p. Influența pozitivă a acestui factor a fost parțial diminuată de influența negativă a reducerii cotei surselor împrumutate care a determinat micșorarea eficienței utilizării capitalului propriu cu 0,63 p.p.

Întreprinderea dispune de rezerve de majorarea a rentabilității capitalului propriu din contul atragerii resurselor împrumutate cu condiția ca rentabilitatea activelor să fie superioară ratei dobînzii.

Rentabilitatea veniturilor din vînzări reflectă capacitatea întreprinderii de a obține profit din comercializarea produselor, mărfurilor și prestarea serviciilor, adică caracterizează cît profit obținem la un leu venituri din vînzări. În dependență de mărimea cărui fel de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabilității pot fi calculați 4 indicatori ai rentabilității veniturilor din vînzări:

rentabilitatea veniturilor din vînzări calculată în baza profitului brut:

(2.8.)

rentabilitatea veniturilor din vînzări calculată în baza profitului din activitatea operațională:

(2.9.)

rentabilitatea veniturilor din vînzări calculată în baza profitului pînă la impozitare:

(2.10.)

rentabilitatea veniturilor din vînzări calculată în baza profitului net:

(2.11.)

Analiza începe cu aprecierea generală a dinamicii nivelului rentabilității veniturilor din vînzări.

Tabelul 2.11

Analiza rentabilității vînzărilor

Sursa: elaborat de autor, în baza situației profitului sau pierderii a ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4, 5, 6)

În baza calculelor efectuate în tabelul 2.11, se constată că la ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. rentabilitatea vînzărilor calculată în baza profitului brut exprimă o tendință de diminuare, în timp ce rentabilitatea vînzărilor calculată în baza profitului din exploatare, profitului înainte de impozitare și a profitului net exprimă o tendință de majorare. În particular, rentabilitatea vînzărilor calculată în baza profitului brut s-a micșorat cu 0,66 p.p. Astfel, dacă în anul 2013 întreprinderea la fiecare leu venituri din vînzări a obținut un profit brut în mărime de 43,84 bani, atunci în 2014 mărimea profitului brut obținut la un leu venituri din vînzări a constituit 43,18 bani. Profitul din exploatare obținut de întreprindere la un leu venituri din vînzări în anul 2014 a constituit 8,36 bani, mai mult față de anul 2013 cu 0,26 p.p. Rentabilitatea vînzărilor calculată în baza profitului înainte de impozitare s-a majorat în anul 2014 cu 1,10 p.p. Prin urmare, dacă în 2013 întreprinderea la fiecare leu venituri din vînzări a obținut un profit contabil în mărime de 6,47 bani, atunci în 2014 mărimea profitului contabil obținut la un leu venituri din vînzări a constituit 7,57 bani. O situație similară de majorare s-a constatat și în cazul calculării rentabilității vînzărilor în baza profitului net, care a crescut cu 1,04 p.p, de la 5,32% în anul 2013 pînă la 6,36% în anul 2014 (vezi figura 2.10.).

Figura 2.10. Dinamica rentabilității vînzărilor în perioada 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.11

În concluzie putem menționa că întreprinderea are o situație favorabilă la capitolul rentabilitatea veniturilor din vînzări în anul 2014 față de anul 2013.

În practica analitică în cele mai dese cazuri se analizează rentabilitatea veniturilor din vînzări calculată în baza profitului brut, deoarece nivelul acestei rate reflectă cît de efectiv întreprinderea gestionează vînzările, costurile și prețurile de vînzare a produselor, mărfurilor și serviciilor prestate.

Rentabilitatea față de resursele consumate permite aprecierea eficienței resurselor consumate de întreprindere în raport cu rezultatele obținute. Acest indicator poate fi determinat conform relației:

(2.12.)

Tabelul 2.12

Analiza rentabilității față de resursele consumate

Sursa: elaborat de autor, în baza situației profitului sau pierderii a ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4, 5, 6)

Conform calculelor efectuate în tabelul 2.12, se constată că la ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în perioada anilor 2011-2013 rentabilitatea față de resursele consumate are o tendință de majorare de la 65,72% în anul 2011 pînă la 78,07% în anul 2013. Deși în perioada anului 2013 profitul brut s-a diminuat cu 11 615 894 lei, observăm că în perioada respectivă întreprinderea a înregistrat valoarea maximă a rentabilității față de resursele consumate. Acest fapt s-a datorat influenței pozitive a diminuării costului vînzărilor cu 10,50 p.p. față de anul 2012 (vezi figura 2.11.).

Figura 2.11. Dinamica rentabilității față de resursele consumate în perioada 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor, în baza datelor din tabelul 2.12

Analizînd figura 2.11. observăm în anul 2014 o diminuare a rentabilității față de resursele consumate cu 2,06 p.p. Astfel, dacă în anul 2013 întreprinderea investind un leu în costul vînzărilor a reușit să obțină un profit brut în mărime de 78,07 bani, atunci în anul 2014 mărimea profitului brut obținut la un leu investit în costul vînzărilor a constituit 76,01 bani.

În rezultatul analizei efectuate ne dăm seama că profitul constituie motivația întreprinzătorilor, iar mărimea și dinamica acestuia scoate în evidență situația economică și socială a acestora, ajungîndu-se la concluzia că profitul este dovada utilității unei activități sau chiar a unei întreprinderi.

Rentabilitatea generalizează acțiunea tuturor factorilor de influență asupra procesului de producție, reprezintă principalele aspecte ale eficienței utilizării acestora. Sporirea rentabilității presupune o creștere maxim posibilă la un moment dat a profitului raportată la resursele consumate.

Prin urmare, cu ajutorul analizei ratelor de profitabilitate precum și a ratelor de rentabilitate este posibilă cunoașterea obiectivă a situației economice a întreprinderii.

În concluzie, analiza rezultatelor financiare are un rol esențial în evaluarea, reglarea și îmbunătățirea performanțelor economico-financiare ale întreprinderii și totodată are un caracter permanent, indiferent dacă se realizează de un compartiment din cadrul întreprinderii, de societăți specializate de consultanță sau de alte companii de audit.

CAPITOLUL III. DEZVOLTAREA ACTIVITĂȚII ÎNTREPRINDERII PRIN MAXIMIZAREA REZULTATELOR FINANCIARE

3.1. Direcții de maximizare a rezultatelor financiare ale ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

Profitul constituie rațiunea de a fi a unei întreprinderi. În economia de piață, întreprinderile care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului. Profitul se dimensionează în jocul prețurilor ca urmare a raportului cerere-ofertă și a costurilor, care reflectă modul de gospodărire a resurselor consumate.

În cadrul analizei financiare a întreprinderii o importanță deosebită o are determinarea nivelului de profitabilitate precum și evidențierea căilor de maximizare a profitului.

Figura 3.1. Evoluția profitului brut, profitului înainte de impozitare și a profitului net în perioada anilor 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor în baza situației de profit sau pierderi a Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4, 5, 6)

Analizînd situația financiară a întreprinderii „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A., conform figurii 3.1., constatăm în anul 2014 o tendință negativă de diminuare a profitului brut dar în același timp și o tendință pozitivă a creșterii profitului pînă la impozitare și a profitului net.

În anul 2012 observăm o gestionare mai eficientă a resurselor consumate întru-cît întreprinderea analizată a înregistrat valori maxime ale profitului brut și ale profitului pînă la impozitare comparativ cu restul perioadelor analizate. Ținînd cont de faptul că în anul 2011 cota impozitului pe venit aplicată agenților economici a fost în mărime de 0%, în perioada respectivă profitul net a înregistrat valoarea maximă în perioada analizată.

Analizînd figura 3.1. constatăm o diminuare considerabilă a profitului înainte de impozitare cu 56,81% și a profitului net cu 60,40%. Aceste rezultate au fost obținute sub influența negativă a rezultatului din exploatare. Astfel majorarea cheltuielilor din activitatea operațională a determinat respectiv diminuarea rezultatului din exploatare. Deasemenea un factor ce a înfluențat negativ asupra diminuării profitului înainte de impozitare în anul 2013 a fost obținerea pierderilor din activitatea financiară în mărime de 11 106 312 lei.

În anul 2014 întreprinderea a reușit să amelioreze situația la capitolul profit înainte de impozitare și profit net prin reducerea pierderilor financiare cu 51,93% față de anul 2013. Deasemenea o influență pozitivă a avut profitul din exploatare, care s-a majorat cu 1 004 055 lei.

Pentru o analiză mai amănunțită a factorilor ce au influențat asupra mărimii profitului înainte de impozitare am construit figura de mai jos.

Figura 3.2. Evoluția rezultatului din exploatare și a rezultatului din activitatea financiară în perioada anilor 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor în baza situației de profit sau pierderi a Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. (Anexele 4, 5, 6)

Conform figurii 3.2. observăm că în anul 2014 întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A a reușit să majoreze valoarea profitului din exploatare. Acest rezultat a fost determinat pozitiv de reducerea cheltuielilor comerciale, a cheltuielilor generale și administrative și a altor cheltuieli din exploatare cu 4 023 586, 2 096 245 și 3 296 342 lei respectiv.

Deasemenea în anul 2014 întreprinderea a obținut o diminuare a pierderii din activitatea financiară. O influență semnificativă au avut-o pierderile nete din diferențele de curs valutar, care s-au diminuat cu 8 083 463 lei.

La etapa actuală, maximizarea profitului este un instrument puternic de stimulare a agenților economici privind asigurarea creșterii economice permanente.

Maximizarea profitului constituie o problemă dominantă a oricărei întreprinderi. Obținerea profitului maxim este posibil în cazul combinării volumului producției fabricate, prețului produsului și consumurilor de producție. Aceasta constă în alegerea unui astfel de volum al producției fabricate sau comercializate, care prevede egalitatea dintre venitul marginal și costurile, cheltuielile marginale.

Toate întreprinderile doresc să-și sporească profitul obținut din activitatea economico-financiară. Acesta este influențat, pe de o parte, de volumul producției fabricate și comercializate și, pe de altă parte, de costurile de producție. Întreprinderile au posibilitatea să influențeze acești doi factori de bază în vederea sporirii profiturilor.

De aceea, în continuare se prezintă rezervele interne existente la Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. privind majorarea profitului brut.

Figura 3.3. Rezervele de maximizare a profitului brut ale Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor obținute în urma analizei rezultatelor financiare

În vederea calculării rezervelor interne de majorare a profitului este necesară, în primul rînd, determinarea posibilității creșterii profitului pe seama rezervelor evidențiate mai sus prin sporirea cantității produselor vîndute în unități fizice, micșorarea costului unitar al produselor vîndute, majorarea prețurilor la produsele vîndute. Sporirea prețurilor de vînzare prin creșterea calității produselor vîndute, comercializarea acestora pe piețe mai atrăgătoare și altele.

Obținerea unei eficiențe maxime a activității întreprinderii în ansamblu este necesară prezentarea cailor de maximizare a tuturor indicatorilor de profitabilitate.

O primă cale de sporire a eficienței o constituie creșterea volumului vînzărilor care conduce

direct la mărirea profitului. Pentru a obține însă o rată a rentabilității superioară trebuie ca ritmul de sporire a profitului să devanseze pe cel al vînzărilor.

Pentru a crește vînzările întreprinderea trebuie să:

1. ofere produse de calitate superioară;

2. lărgească gama de produse și servicii;

3. investească în tehnologii automatizate;

4. instruiască personalului întregii întreprinderi pentru producerea calitativă și cantitativă a produselor.

Astfel încît profitul brut s-a micșorat în anul 2014 din cauza diminuării veniturilor din vînzări, întreprinderea trebuie să majoreze volumul vînzărilor și deasemenea trebuie să minimizeze consumurile de resurse.

Principalele căi de raționalizare a cheltuielilor sunt următoarele:

1. Accelerarea vitezei de rotație a mărfurilor conduce la micșorarea timpului în care mărfurile parcurg sfera circulației, cu consecințe asupra consumului de resurse în acest spațiu și timp. Cu cît se lărgește teritorial piața și sporește numărul de participanți la actele de schimb, distribuția se amplifică, raționalizarea ei fiind însă posibilă prin modernizarea proceselor de transport, depozitare, păstrare și vînzare a mărfurilor. Prin accelerarea vitezei de rotație, ca efect al lor se mărește numărul de circuite ale capitalului într-o perioadă dată și, ca urmare, are loc creșterea masei profitului.

Căile de accelerare a vitezei de rotație a mărfurilor sunt:

Reducerea duratei ciclului de producție;

Diminuarea consumurilor specifice la materii prime și materiale.

Aceste căi presupun:

Reproiectarea produselor și asimilarea altora noi care au consumuri reduse și performanțe sporite;

Organizarea corespunzătoare a muncii;

Organizarea rațională a transportului în interiorul întreprinderii;

Aprovizionarea locurilor de muncă cu resurse umane calificate.

2. Creșterea productivității factorilor de producție (număr de personal, suprafețe comerciale, capital bănesc) are drept consecință, prin randamentul crescut al factorilor respectivi, micșorarea consumului acestora pe unitate de rezultate.

3. Sporirea randamentului factorilor de producție este condiționată de modernizarea bazei tehnico-materiale, înțelegînd prin aceasta, sporirea funcționalității sale, de la proiectarea depozitelor pînă la utilajele de expunere a mărfurilor în unitățile de vînzare.

4. Diminuarea investițiilor de capital poate fi realizată prin folosirea intensivă a bazei tehnico-materiale existente, însoțită de procedee moderne de amenajare interioară și de desfășurare a activității unităților operative.

Mărimea profitului înainte de impozitare este influențat de rezultatele din activitatea operațională, investițională, financiară, excepțională. Avînd drept scop gestiunea eficientă a resurselor disponibile, întrepriderea trebuie să acționeze în sensul:

1. îmbunătățiri controlului intern al calității materiei prime, semifabricatelor, produselor și subproduselor obținute în cadrul departamentului de producere;

2. reducerii costurilor de producție;

3. creșterii eficienței utilizării resurselor de producție.

După calcularea profitului net putem concluziona că activitatea întreprinderii se află într-o situație favorabilă, și de aici rezultă că posibilitățile reale ale Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. pentru asigurarea activității durabile sunt foarte bune. Profitul net al întreprinderii a înregistrat valori pozitive în perioada analizată, 2011-2014, ceea ce indică că firma activează în cîștig, deci activitatea firmei este destul de profitabilă.

Ținînd cont de faptul că în perioada anilor 2013-2014 s-a înregistrat o diminuare a profitului net, întreprinderea trebuie să ia cîteva măsuri:

1. de reducere a costurilor de funcționare a utilajelor, ce se realizează pe seama investițiilor de înlocuire a mașinilor, utilajelor și instalațiilor;

2. de diminuare a cheltuielilor cu forța de muncă, ca urmare a promovării noilor tehnologii prin lucrări de retehnologizare, reutilare sau modernizare;

3. de obținere a unor efecte pe perioade îndepărtate, de natura investițiilor strategice sau cele de interes general, cum ar fi spre exemplu cheltuieli făcute pentru îmbunătățirea microclimatului în secția de producție. Este cunoscut faptul că prin realizarea unui obiectiv de investiții se urmărește obținerea unui efect sau altul, dar efectele au un caracter complementar, influențîndu-se unele pe altele, iar determinarea eficienței se face prin cumularea tuturor efectelor.

Figura 3.4. Evoluția ratelor rentabilității în perioada anilor 2011-2014.

Sursa: elaborat de autor în baza calculelor din tabelele 2.7., 2.9., 2.11. și 2.12.

Studiind figura de mai sus observăm că în anul 2013 întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a înregistrat valori mai mici ale rentabilității activelor, rentabilității capitalului propriu precum și rentabilității vînzărilor calculată în baza rezultatului din exploatare și în baza profitului net. O tendință pozitivă de majorare atestăm în anul 2014, ceea ce semnifică că întreprinderea face eforturi în vederea majorării ratelor de rentabilitate.

Rentabilitatea activelor în ultima perioadă înregistrează un trend în creștere ceea ce denotă că întreprinderea în ultima perioadă își gestionează mai eficient activele deținute față de perioada anterioară.

Conform figurii 3.4. observăm că rentabilitatea caitalului propriu înregistrează atît rezultate sub limita normală pe care trebuie să o înregistreze orice întreprindere pentru a desfășura o activitate normală, cît și rezultate care depășesc limita normală, ceea ce demonstrează că întreprinderea nu în fiecare an are o capacitate perfectă în gestionarea eficientă a capitalului propriu.

Deasemenea, conform figurii 3.4. putem constata că Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. utilizează eficient resursele consumate astfel încît în anul 2014 s-a obținut 76,01 bani profit brut învestind 1 leu în costul vînzărilor.

Astfel încît obiectivul major al oricărei întreprinderi îl reprezintă obținerea rezultatelor maxime în rezultatul eforturilor depuse, este necesară evidențierea rezervelor de maximizare a ratelor rentabilității pe care le deține Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

Figura 3.5. Rezervele de maximizare a rentabilității Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor obținute în urma analizei rezultatelor financiare

Propuneri și măsuri care pot determina creșterea ratei rentabilității financiare și a ratei rentabilității economice a activelor:

O atenție sporită cu privire la gradul de îndatorare în vederea stabilirii unei structuri financiare care să permită desfășurarea în bune condiții a activității;

Eficientizarea utilizării activelor totale care să ducă la creșterea vitezei de rotație a activelor;

Managementul trebuie să fie permanent preocupat de asigurarea continuității activității și de defășurarea activității întreprinderii în condiții de eficiență economică;

Creșterea eficienței activității de exploatare prin controlul costurilor și implementarea unei politici de prețuri adecvate.

Creșterea ritmul vînzărilor în următorii ani întreprinderea trebuie să:

încheie contracte de vînzare a producției cu cantități, cu calități, cu termene precise;

mecanizarea transportului produselor finite către depozite;

urmărirea modului de executare a prestărilor de servicii de către firmele de transport închiriate pentru livrarea la termen a producției finite.

Analiza financiară reprezintă punctul de pornire în conceperea, fundamentarea și implimentarea soluțiilor strategice de îmbunătățire a performanțelor curente ale întreprinderii.

Metoda diagnosticului și aprecierii rezultatelor financiare descrisă în subcapitolele anterioare dau posibilitate fiecărui producător să-și aprecieze cu suficientă exactitate gradul de profitabilitate și rentabilitate a activității pe care o desfășoară.

Existența unei multitudini de metode de previzionare impune necesitatea evaluării și selectării celei mai adecvate metode, care să facă posibil rezolvarea cît mai rapidă și corectă a problemelor, să asigure un grad înalt de precizie și de validitate cerut.

3.2. Aprecierea comparativă a veniturilor din vînzări a companiilor din domeniul producerii de bere

Cheia succesului oricărei întreprinderi reprezintă evaluarea corectă a eficienței activității, unde sunt evidențiate punctele forte și cele slabe ale întreprinderii. Analiza rezultatelor financiare ale Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a permis evidențierea direcțiilor pozitive ale activității întreprinderii. Datorită calificării și profesionalismului angajaților, compania timp de mulți ani continuă să dețina poziția de lider pe piața producătorilor de bere din Republica Moldova. Producția întrepriderii se deosebește prin calitatea înaltă, prețuri admisibile și satisface pe deplin cerințele și necesitățile consumatorilor.

Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. este cel mai mare producător de bere și băuturi slab alcoolice din Republica Moldova. Compania este parte componentă a Efes Beer Group din anul 2003. EBG operează cu 16 fabrici, în șase țări: Turcia, Rusia, Kazahstan, Ucraina, Moldova și Georgia, 7 malțerii și 1 unitate de producere a hameiului.

Efes Beer Group reprezintă un grup de companii care cuprinde unitatea Anadolu Efes Biracılık ve Malt Sanayii A.Ș. (Anadolu Efes), reprezentanțele și filialele acesteia. EBG produce și comercializează bere, malț și băuturi răcoritoare pe teritoriul Turciei, al țărilor CSI și al Europei de Sud – Est. EBG este o unitate a Anadolu Endüstri Holding A.Ș. (Anadolu Group) – unul din Conglomeratele lidere pe piața din Turcia, angajată în industria băuturilor.

Întreprinderea studiată „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. fiind parte componentă a unității Efes Beer Group am considerat necesară prezentarea locului aceteia în cadrul întregului grup. În continuare, în baza rapoartelor fiananciare ale Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. și ale grupului „Anadolu Efes” prezentăm ponderea vînzărilor realizate de către întreprinderea analizată în cadrul „Anadolu Efes”.

Figura 3.6. Ponderea vînzărilor Î.M „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în cadrul „Anadolu Efes”, anii 2012-2013.

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare ale Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. și ale grupului „Anadolu Efes”(Anexele 5, 8)

Conform figurii 3.6. constatăm o pondere nesemnificativă a vînzărilor realizate de către Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în cadrul grupului „Anadolu Efes”. Acest rezultat se explică prin dimensiunile pieței de desfacere a produselor fabricate de întreprinderea analizată, precum și de faptul că „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. nu realizează exporturi în țările vecine.

În dinamică observăm o diminuare a ponderii vînzărilor de la 2,96% în anul 2012 la 1,31% în anul 2013. Datorită faptului că în anul 2013 „Anadolu Efes” a achiziționat 50,3% din acțiunile „Coca-Cola İçecek” și aceasta din urmă desfășoară operațiunile de băuturi răcoritoare în cadrul „Anadolu Efes”, în anul 2013 volumul vînzărilor s-a majorat cu 112,88% de la 29 053 606 405 lei pînă la 60 882 454 301 lei. Respectiv, în rezultatul majorării considerabile a vînzărilor grupului „Anadolu Efes”, ponderea vînzărilor Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. s-a micșorat cu 1,65 p.p.

Figura 3.7. Cota de piață a celor mai mari producători de bere din lume în anul 2013.

Sursa: elaborat de autor în baza raportului realizat de The Barth-Haas Group http://www.barthhaasgroup.com/en/news-and-reports/the-barth-report-hops/2000-2014 (citat 11.05.2015)

După cum se vede în figura 3.7. „Anheuser-Busch InBev” deține primul loc cu o cotă de piață de 20,2%. Portofoliul de brand-uri ale InBev cuprinde mărci precum: Budweiser, Becks, Stela Artois, Leffe sau Hoeggarden.

Pe locul secund este concernul „SABMiller” cu o cotă de piață de 9,5% și are în portofoliu mărci precum: Miller, Peroni NA, Piersnell Urquel si Grolsch.

Pe locul 3 este „Heineken” cu o cotă de piață de cca 9,0% cu cele mai cunoscute brand-uri Heineken și Amstel Beer.

Pe locul 4 este „Carlsberg” cu o cotă de piață de cca 6,1%, avînd brand-uri precum Carlsberg, Tuborg, Holsten sau Skol iar pe locul 5 este China Resource Snow Brewery Ltd. cu o cotă de piață de cca 5,9%, unul dintre cei mai mari producători din Asia.

Conform raportului realizat de către The Barth-Haas, în anul 2013 Group Efes s-a poziționat pe locul 11 cu o cotă de piață de cca 1,3%.

Analizînd piața berii la nivel internațional am constatat că grupul din care face parte Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A., și anume Anadolu Efes sau Group Efes deține o poziție favorabilă, ceea ce înseamnă că grupul respectiv face față concurenței internaționale și satisface nevoile și cerințele consumatorilor.

Ținînd cont de faptul că pe piața Republicii Moldova avem posibilitatea de a întîlni frecvent produsele fabricate de cei doi mari producători de bere Heineken Holding N.V. și Carlsberg Group, prezentăm în continuare dinamica veniturilor din vînzări în perioada anilor 2011-2013.

Figura 3.8. Dinamica veniturilor din vînzări în perioada 2011-2013.

Sursa: elaborat de autor, în baza rapoartelor financiare ale întreprinderilor „Anadolu Efes”, „Heineken Holding N.V.” și „Carlsberg Group”(Anexele 8, 10, 11)

Studiind figura 3.8. observăm că liderul numărul 3 al pieței internaționale a berii, Heineken înregistrează un trend pozitiv de creștere a veniturilor din vînzări în perioada 2011-2013, de la 17 123 mil. € în anul 2011 pînă la 21 255 mil. € în anul 2013, adică o majorare relativă în proporție de 24.13%.

Comparînd rezultatele obținute de către Heineken Holding N.V. cu cele ale grupului Carlsberg, atestăm faptul că veniturile din vînzări ale celei din urmă sunt mai mici de cca 2 ori. Deasemenea conform rezultatelor obținute de Carlsberg Group în perioada anilor 2011-2013 se atestă o fluctuație a veniturilor din vînzări, astfel încît în anul 2012 întreprinderea a obținut valoarea maximă a veniturilor din vînzări în mărime de 8 641 mil. €.

În urma cercetării efectuate asupra rezultatelor financiare obținute de Anadolu Efes am observat în anul 2013 o diminuare semnificativă a veniturilor din vînzări comparativ cu perioada anului 2012. Dacă în anul 2012 grupul a obținut venituri din vînzări în mărime de 2 824 mil. €, atunci în anul 2013 acest indicator s-a diminuat cu 35,73% atingînd valoarea de 1 815 mil. €.

Deoarece rentabilitatea vînzărilor reflectă cel mai obiectiv nivelul eficienței activității unei întreprinderi, vom analiza dinamica rentabilității veniturilor calculată în baza profitului net în perioada 2011-2013 utilizînd rapoartele financiare ale întreprinderilor Heineken Holding N.V., Carlsberg Group și Anadolu Efes.

Figura 3.9. Dinamica rentabilității veniturilor calculată în baza profitului net în perioada 2011-2013.

Sursa: elaborat de autor, în baza rapoartelor financiare ale întreprinderilor „Anadolu Efes”, „Heineken Holding N.V.” și „Carlsberg Group” (Anexele 8-11)

Conform figurii de mai sus observăm că valorile rentabilității veniturilor calculată în baza profitului net aferente fiecărei companii producătoare de bere nu variază foarte mult. Heineken Holding N.V. a obținut în perioada anilor 2011-2012 o rentabilitate superioară comparativ cu rezultatele obținute de celelalte două companii. În anul 2013 se atestă o diminuare considerabilă a rentabilității veniturilor înregistrată de Heineken Holding N.V., de la 14,65% în anul 2012 pînă la 7,47% în anul 2013, sau cu 7,18 p.p.

Analizînd situația grupului Carlsberg se constată o fluctuație a ratei rentabilității veniturilor de la 8,96% în anul 2011, 9,4% în anul 2012 pînă la 9,24% în anul 2013.

O poziție specială se observă în cazul analizei indicatorului respectiv la nivelul companiei Anadolu Efes. Se atestă un trend pozitiv de majorare a rentabilității veniturilor calculată în baza profitului net, în special în anul 2013 cînd indicatorul analizat s-a majorat cu 56,22 p.p. de la 9,82% în anul 2012 pînă la 66,04% în anul 2013. Rezultatul obținut în anul 2013 se explică prin conlucrarea dintre Anadolu Efes și Coca-Cola İçecek, ceea ce a dus la creșterea considerabilă a volumului vînzărilor în perioada respectivă.

CONCLUZIE

Orice agent economic trebuie să-și evalueze la diferite momente de timp activitatea. În acest scop el utilizează diferite informații pe care le prelucrează cu ajutorul unor algoritmi. A ști unde te afli la un moment dat comparativ cu activitatea ta din trecut, dar și în comparație cu alți agenți economici cu care te întîlnești sau te poți întîlni pe piață, îți dă posibilitatea de a-ți formula o strategie, un plan de acțiune pentru viitor.

Analiza economico-financiară a întreprinderii Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. contribuie la cunoașterea continuă a eficienței utilizării resurselor umane, materiale și financiare.

Indicatorii eficienței utilizării potențialului tehnic, economic și financiar ne permit de a aprecia rezultatele obținute în raport cu activitatea întreprinderii și cu mijloacele economice și financiare utilizate.

Deoarece situația financiară la Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. este favorabilă la etapa actuală, iar scopul întreprinderii este de a-și menține poziția de lider pe piața Republicii Moldova, astfel propunem un set de măsuri privind creșterea profitabilității.

Printre căile și modalitățile ce ar putea fi avute în vederea în sporirea eficientizării activității Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. se enumără:

Perfecționarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere crește și se dezvoltă, capacitatea sa de a rămîne competitivă și de a supraviețui depinde de capacitatea managerilor de a promova noi idei pentru noi produse, asigurînd astfel lărgirea sortimentului de produse comercializate și pe această bază fiind posibilă creșterea profitabilității întreprinderii;

Creșterea volumului vînzărilor. Pentru îmbunătățirea situației în perspectivă în ceea ce privește indicatorul “volumul vînzărilor” propunem unele categorii de măsuri:

lărgirea pieței de desfacere prin cercetări de marketing;

determinarea potențialului pieței, care presupune studierea cerințelor și problemelor clienților, a capacității concurențiale;

asigurarea creșterii vînzărilor prin intermediul reclamei și publicității profesionale, încheierii contractelor directe cu consumatorii etc.;

acomodarea la maximum a procesului de producție la cerințele pieței, la studierea și caracterul cereri;

modificarea sortimentului producției conform cerințelor pieței;

organizarea expozițiilor cu vînzare în orașele republicii și peste hotare.

Astfel întreprinderea va putea produce nu doar pentru acoperirea capacităților de producție și creșterea stocurilor de produse, ci pentru piață și necesitățile sale.

Accelerarea vitezei de rotație a capitalului care conduce la sporirea numerarului și care fiind plasat în acțiuni profitabile va genera profit. În acest context, o poziție prioritară revine operațiilor privind sporirea ritmului de încasare a producției livrate prin ținerea unei evidențe clare, permanente a documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienții, adresarea de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul evitării unor situații nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici privind relațiile cu clienții, eficientizarea gestionării lor prin utilizarea metodelor moderne.

Deci, o eficiență economică ridicată se obține în condițiile aplicării în procesul de producție a unor tehnologii moderne și care valorifică la cote superioare materiile prime și energia, asigurînd produse de calitate superioară la un cost redus.

Întreprinderea trebuie să pună accent în anul curent pe creșterea volumului vînzărilor, minimizarea costurilor de producție, pe investirea în tehnologii pentru îmbunătățirea calității produselor, ca mai apoi să înregistreze o eficiență economică favorabilă.

Eficiența economică devine astfel, prin sfera largă a aspectelor care o definesc și a măsurilor

care determină creșterea ei, expresia calitativă a întregii circulații a produselor și un obiectiv fundamental al întreprinderii Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.

În perspectiva de lungă durată, Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. ar trebui să dezvolte o strategie de dezvoltare a întreprinderii în condițiile actuale de piață, prin:

Competitivitatea producției. Sporirea competitivității producției atît pe piața internă, cît și pe cea externă este posibilă prin:

Creșterea calității producției. Pentru a învinge în lupta concurențială, Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. trebuie mereu să lucreze asupra calității și să producă această marfă mai repede decît concurenții lor.

Însușirea noilor tipuri de producție competitivă pe piață și lărgirea sortimentului de mărfuri în scopul substituirii producției de import de calitate inferioară. Aceasta din urmă necesită rezolvarea unor probleme ce țin de pregătirea cadrelor calificate, creșterea potențialului inovațional, a calității managementului și structurii de conducere.

Competitivitatea tehnologiilor. Creșterea competitivității tehnologiilor constă în retehnologizarea și modernizarea permanentă a procesului de producție.

Competitivitatea organizării procesului de producere, a muncii și gestionării. Pentru ca mijloacele investite în noile tehnologii să se recupereze, este necesar să se echilibreze nivelul tehnic al producției cu necesitățile pieței concurențiale. O altă modalitate ar fi atragerea investițiilor directe, a creditelor pe termen lung în vederea înnoirii și modernizării bazei tehnico-materiale a industriei și aplicării tehnologiilor moderne de producere.

În concluzie putem afirma, că acțiunile și direcțiile propuse dau o orientare generală managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor financiare, dar realizarea în practică, depinde încă de o mulțime de factori interni și externi care trebuie depistați și înlăturați, aceasta fiind posibil doar în rezultatul analizei financiare a activității de producție a întreprinderii cît și a concurenței.

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi: nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992, Monitor Oficial al Republicii Moldova din 28 februarie 1994.

Standardul Național de Contabilitate „Cheltuieli”

Standardul Național de Contabilitate „Venituri”

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

BOTNARI, Nadejda. Finanțele întreprinderii. Editerra Prim, Chișinău 2008. 238 p.

ISBN 978-9975-9801-0-4

ȚÎRIULNICOVA, N., PALADI, V., GAVRILIUC, L., CHIRILOVA, N., FURTUNĂ, D. Analiza rapoartelor financiare. Tipografia Centrală, Chișinău, 2004. 384 p.

ISBN 9975-78-300-7

GHEORGHIU, Alexandru. Analiza economic-financiară la nivel microeconomic. Editura Economică, București 2004. 320 p. ISBN 973-709-029-2

BĂLĂNUȚĂ, Vladimir. Analiza gestionară, lucrare didactică și practico-aplicativă în domeniul diagnosticului activității întreprinderii de producere. Chișinău: ASEM, 2003. 120 p.

ISBN 9975-75-186-5

ONOFREI, Mihaela. Finanțele întreprinderii. Editura Economică, 2004. 310 p.

ISBN 973-590-967-7

ANTONIU, N., ADOCHIȚEI, M., CRISTEA, H., NEAGOE, I., DUMITRESCU, D., ILIE, V. Finanțele întreprinderilor. Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1993. 290 p. ISBN 973-30-2340-X

ADAM Smith. Avuția națiunilor vol. 1. Chișinău Universitas 1992, 356 p.

ISBN 5-362-00986-9

DAVID Ricardo. Opere alese, Vol. I. Chișinău Universitas 1993. 336 p.

ISBN 5-362-00988-5

ANDRONIC B.C. Performanța firmei. Editura Polirom, Iași, 2000. 264 p.

ISBN 973-683-522-7

AVARE, Ph., RAVARY, L., LEGROS, G., LEMONNIER, P. Gestiunea și analiza financiară. Editura Economică, București, 2002. 560 p. ISBN 973-590-596-5

BISTRICEANU, Gh., ADOCHIȚEI, M., NEGREA, E., Finanțele agenților economici, Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1995. 465 p. ISBN 973-30-4372-9

ARTICOLE DIN EDIȚII PERIODICE

RADU, Florea., DINCĂ, Marius. Maximizarea valorii firmei. Tribuna economică. 2001, nr. 2, 27-28. ISSN 1018-0451

SIMION, Dalia. Analiza rezultatelor financiare ale agenților economici. Tribuna economică. 2006, nr. 32, 76-78,80. ISSN 1018-0451

Gortolomei V., Gheorghiță M., Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub aspectul aplicării S.N.C. Contabilitate și audit, 1999, nr.7-8.

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi: nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992, Monitor Oficial al Republicii Moldova din 28 februarie 1994.

Standardul Național de Contabilitate „Cheltuieli”

Standardul Național de Contabilitate „Venituri”

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

BOTNARI, Nadejda. Finanțele întreprinderii. Editerra Prim, Chișinău 2008. 238 p.

ISBN 978-9975-9801-0-4

ȚÎRIULNICOVA, N., PALADI, V., GAVRILIUC, L., CHIRILOVA, N., FURTUNĂ, D. Analiza rapoartelor financiare. Tipografia Centrală, Chișinău, 2004. 384 p.

ISBN 9975-78-300-7

GHEORGHIU, Alexandru. Analiza economic-financiară la nivel microeconomic. Editura Economică, București 2004. 320 p. ISBN 973-709-029-2

BĂLĂNUȚĂ, Vladimir. Analiza gestionară, lucrare didactică și practico-aplicativă în domeniul diagnosticului activității întreprinderii de producere. Chișinău: ASEM, 2003. 120 p.

ISBN 9975-75-186-5

ONOFREI, Mihaela. Finanțele întreprinderii. Editura Economică, 2004. 310 p.

ISBN 973-590-967-7

ANTONIU, N., ADOCHIȚEI, M., CRISTEA, H., NEAGOE, I., DUMITRESCU, D., ILIE, V. Finanțele întreprinderilor. Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1993. 290 p. ISBN 973-30-2340-X

ADAM Smith. Avuția națiunilor vol. 1. Chișinău Universitas 1992, 356 p.

ISBN 5-362-00986-9

DAVID Ricardo. Opere alese, Vol. I. Chișinău Universitas 1993. 336 p.

ISBN 5-362-00988-5

ANDRONIC B.C. Performanța firmei. Editura Polirom, Iași, 2000. 264 p.

ISBN 973-683-522-7

AVARE, Ph., RAVARY, L., LEGROS, G., LEMONNIER, P. Gestiunea și analiza financiară. Editura Economică, București, 2002. 560 p. ISBN 973-590-596-5

BISTRICEANU, Gh., ADOCHIȚEI, M., NEGREA, E., Finanțele agenților economici, Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1995. 465 p. ISBN 973-30-4372-9

ARTICOLE DIN EDIȚII PERIODICE

RADU, Florea., DINCĂ, Marius. Maximizarea valorii firmei. Tribuna economică. 2001, nr. 2, 27-28. ISSN 1018-0451

SIMION, Dalia. Analiza rezultatelor financiare ale agenților economici. Tribuna economică. 2006, nr. 32, 76-78,80. ISSN 1018-0451

Gortolomei V., Gheorghiță M., Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub aspectul aplicării S.N.C. Contabilitate și audit, 1999, nr.7-8.

s