Analiza Rezultatelor Financiare ale C.a.p. Basarabia
Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii și
direcții de maximizare a acestora
Plan
Adnotare
Introducere
Capitolul I Aspecte teoretice privind rezultatele financiare ale întreprinderii
Conținutul economic al rezultatelor financiare a întreprinderii
Caracteristica veniturilor si cheltuielilor ca elemente de bază la determinarea
rezultatelor financiare
Sarcinile și sursele informaționale ale rezultatelor financiare
Capitolul II Analiza rezultatelor financiare ale C.A.P. “ Basarabia”
2.1. Analiza dinamicii și structurii profitului (pierderii) pînă la impozitare
2.2. Analiza factorială a rezultatului din activitatea operațională
a C.A.P. „Basarabia”
2.3. Analiza profitului brut al C.A.P. “ Basarabia”
2.4. Analiza profitului (pierderilor) din activitățile neoperaționale
2.5. Analiza formării și repartizării profitului net al C.A.P. „Basarabia”
Capitolul III Propuneri și recomandări privind maximizarea rezultatelor financiare
3.1 Direcții de maximizare a rezultatelor financiare a CAP “Basarabia”
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Annotation
Les questions d'économie de marché liée à la détermination des résultats financiers réalisés par les opérateurs et leur analyse est censée être présente, parce que chaque unité économique vise à atteindre et maximiser les profits, et non pas à des pertes d'activation. En conséquence, il est nécessaire de mener une comptabilité stricte et précise des résultats (profit / perte), il est possible que l'analyse, qui va établir l'influence sur le bénéfice ou la perte, la détection et la mobilisation des réserves pour augmenter les profits et la rentabilité de l'usine existante.
Chaque phrase est écrite en vue d'atteindre certains objectifs bien définis. Par conséquent, les objectifs de ce travail sont:
– Etudier l'analyse théorique et pratique des résultats financiers des unités économiques;
– Contenu de l'exposition économique des résultats financiers (bénéfice ou la perte);
– Lecteurs familiariser avec les principales fonctions exercées par les résultats financiers de l'entreprise;
– Décrire importance et la nécessité de résultats financiers positifs;
– Présentation de toutes les tâches et les sources d'analyse de l'information sur les résultats financiers;
– Familiarité avec les techniques (modèles) pour l'analyse des résultats financiers, utilisés dans la pratique du monde, y compris de Moldova;
– Techniques d'analyse des résultats financiers dans la pratique;
– Les calculs nécessaires à la détermination des indicateurs de revenu, ces indicateurs pour étudier la structure et la dynamique, et leur analyse factorielle, en utilisant des données pratiques HEAD «Bessarabie»
– Présentation de toutes les propositions visant à améliorer les entreprises publiques économiques et financières opérant en République de Moldova, en particulier les plantes considérées – PAC «Bessarabie»
– Mise en lumière des stocks existants pour augmenter les profits Cap Bessarabie
– Arguments thème de recherche ont besoin dans le document.
Se référant à la structure de la phrase, cela comprend l'introduction, les chapitres 3 et conclusion, y compris les conclusions et les propositions et une série d'annexes.
Dans le chapitre I de refléter la présentation des perspectives économiques de résultats financiers dans l'économie de marché. Ici, contient des informations sur la définition, le contenu des fonctions économiques, de la performance financière. Les données reflètent également les tâches, les sources d'analyse de l'information de la société des résultats financiers et son importance.
Le chapitre II contient des données sur les résultats financiers de analyse «Bessarabie» en 2007 et 2008. Ceci est réalisé une analyse factorielle des indicateurs pertinents et de l'entreprise désigné l'analyse de réserve interne sur l'amélioration des indicateurs de succès.
Dans le chapitre III sont présentés les moyens d'augmenter le profit et la rentabilité, et l'auteur a présenté des propositions sur la mobilisation des réserves pour accroître les indicateurs de rentabilité et les résultats de «Bessarabie» à l'avenir.
INTRODUCERE
Actualitatea temei. În condițiile economiei de piață problemele ce țin de determinarea rezultatelor financiare realizate de agenții economici și de analiza acestora, se consideră a fi actuale, deoarece fiecare unitate economică tinde spre obținerea și maximizarea profitului, și nu spre activarea în pierderi. Respectiv, este necesar de a duce o contabilitate strictă și corectă a rezultatelor obținute (profitului/pierderii), pentru ca să fie posibilă analiza acestora, care va permite stabilirea influenței factorilor asupra profitului/pierderii, relevarea și mobilizarea rezervelor de sporire a profitului și a rentabilității, existente la întreprindere.
Este de menționat, că măsurarea rezultatelor contabile se bazează pe o comparare între cheltuielile reale efectuate în cursul unei perioade (unui exercițiu) și veniturile reale produse de activitatea sa în aceeași perioadă.
Prin urmare, veniturile se analizează ca o creare a bogăției, în timp ce cheltuielile apar ca o consumare de bogăție reală. În consecință, rezultatul financiar obținut permite evaluarea sporirii sau diminuării bogăției, deci, exprimă cîștigul sau pierderea produse de activitatea întreprinderii.
Este important și faptul, că trecerea la economia de piață necesită sporirea eficienței activității economico-financiare a întreprinderii, respectiv a rezultatelor financiare și a rentabilității, sporirea competitivității mărfurilor și serviciilor etc.
Un rol important în vederea realizării sarcinii date îi revine analizei activității economico-financiare, cu ajutorul căreia se elaborează strategiile și tacticele de dezvoltare a unităților economice, se argumentează planurile și deciziile conducerii, se efectuează controlul îndeplinirii lor, se evaluează rezultatele financiare a întreprinderilor, subdiviziunilor acestora, se determină nivelul rentabilității atins în perioada de gestiune analizată și, prin urmare, se descoperă rezervele de sporire a eficienței activității economico-financiare a întreprinderii.
Toți agenții economici, care practică activitatea de antreprenoriat, trebuie să posede cunoștințe teoretice profunde în domeniul analizei rezultatelor financiare obținute în urma desfășurării activității sale și să le aplice, ulterior, în practică.
Scopul lucrării. Teza dată este scrisă în vederea atingerii anumitor scopuri bine determinate. Prin urmare, obiectivele prezentei lucrări sunt următoarele:
– studierea bazelor teoretice și practice ale analizei rezultatelor financiare a unităților economice;
– expunerea conținutului economic al rezultatelor financiare (profitului/pierderii);
– familiarizarea cititorilor cu funcțiile principale, exercitate de rezultatul financiar al întreprinderii;
– descrierea importanței și necesității rezultatelor financiare pozitive;
– prezentarea tuturor sarcinilor și surselor informaționale ale analizei rezultatelor financiare;
– familiarizarea cu tehnici (modele) de analiză a rezultatelor financiare, utilizate în practica mondială, inclusiv în Republica ;
– aplicarea tehnicilor de analiză a rezultatelor financiare în practică;
– efectuarea calculelor necesare referitoare la determinarea mărimii indicatorilor de profit, studierea acestor indicatori în structură și în dinamică, precum și analiza factorială a lor, folosind datele practice ale C.A.P. “ Basarabia”;
– prezentarea tuturor propunerilor, menite să contribuie la îmbunătățirea stării economico-financiare a întreprinderilor, care activează pe teritoriul Republicii Moldova, în special a unității de producție analizate – C.A.P. “ Basarabia”;
– relevarea rezervelor de majorare a profitului existente .P. “ Basarabia”
– argumentarea necesității cercetării temei prezentate în lucrare.
Este necesar de menționat, că pentru atingerea scopurilor prezentei lucrări, descrise mai sus, se vor folosi raportul financiar al C.A.P. “ Basarabia” pentru anii 2007 și 2008.
Referindu-ne la structura tezei, aceasta cuprinde introducerea, 3 capitole și încheierea, inclusiv concluzii și propuneri, precum și un șir de anexe.
În capitolul I se reflectă prezentarea concepției economice a rezultatelor financiare în condițiile economiei de piață. Aici se conține informația privind definirea, conținutul economic, funcțiile rezultatelor financiare. De asemenea sunt reflectate datele referitoare la sarcinile, sursele informaționale ale analizei rezultatelor financiare a întreprinderii și importanța acesteia.
Capitolul II conține date privind analiza rezultatelor financiare obținute de C.A.P. “ Basarabia” în anii 2008 și 2009. Aici este efectuată analiza factorială a indicatorilor nominalizați și relevate rezervele interne ale firmei analizate privind sporirea indicatorilor de rezultate.
În capitolul III sunt reflectate căile de majorare ale profitului și a rentabilității, precum și prezentate propunerile autorului cu privire la mobilizarea rezervelor de sporire a indicatorilor de rezultate și rentabilitate ale CAP „Basarabia” pe viitor.
În continuare propunem să prezentăm caracteristica CAP „Basarabia”.
În anul 1992 fostul colhoz „Basarabia” (s. Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi) a fost reorganizat în Societate pe acțiuni „Basarabia”. Aceasta a fost una din primele gospodării agricole ale republicii care a distribuit patrimoniul agricol între lucrătorii săi.
În anul 2001 prin decizia adunării generale a acționarilor „Basarabia” a fost reorganizată în Cooperativă Agricolă de Producere „Basarabia”.
Deoarece situația financiară a gospodăriei era stabilă, iar determinarea mărimii cotelot – părți valorice a foștilor colhoznici a fost efectuată încă în anul 1992, gospodăria nu a aderat „Pămînt”. Totodată nu s-au pus piedici doritorilor să formeze gospodării țărănești aparte, ori alte formațiuni agricole. Astfel, pe parcursul anilor de gospodărie s-au separat 122 proprietari de pămînt din numărul total de 1918, mărimea unei cote fiind de .
Cooperativa agricolă de producție „Basarabia” a reușit pe parcursul reformelor să evită destrămarea patrimoniului agricol, pulverizarea terenurilor și chiar să dezvolte potențialul productiv.
Actual în cooperativă activează 312 lucrători.
Gospodăria în prezent arendează majoritatea terenurilor agricole și patrimoniul de producere. În calitate de plată pentru arenda pămîntului proprietarilor le sunt eliberate anual mai bine de 850 tone de grîu, 18 tone de ulei de floarea soarelui, iar pentru arenda patrimoniului agricol în jurul a 200 mii lei.
CAP „Basarabia” prelucrează în prezent de terenuri agricole, din care viță de vie și de livezi. În anul 2007 cooperativa a cultivat culturi cerealiere pe o suprafață de , de floarea soarelui, legume – , culturi pentru nutreț – .
Cooperativa Agricolă de Producție „Basarnominalizați și relevate rezervele interne ale firmei analizate privind sporirea indicatorilor de rezultate.
În capitolul III sunt reflectate căile de majorare ale profitului și a rentabilității, precum și prezentate propunerile autorului cu privire la mobilizarea rezervelor de sporire a indicatorilor de rezultate și rentabilitate ale CAP „Basarabia” pe viitor.
În continuare propunem să prezentăm caracteristica CAP „Basarabia”.
În anul 1992 fostul colhoz „Basarabia” (s. Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi) a fost reorganizat în Societate pe acțiuni „Basarabia”. Aceasta a fost una din primele gospodării agricole ale republicii care a distribuit patrimoniul agricol între lucrătorii săi.
În anul 2001 prin decizia adunării generale a acționarilor „Basarabia” a fost reorganizată în Cooperativă Agricolă de Producere „Basarabia”.
Deoarece situația financiară a gospodăriei era stabilă, iar determinarea mărimii cotelot – părți valorice a foștilor colhoznici a fost efectuată încă în anul 1992, gospodăria nu a aderat „Pămînt”. Totodată nu s-au pus piedici doritorilor să formeze gospodării țărănești aparte, ori alte formațiuni agricole. Astfel, pe parcursul anilor de gospodărie s-au separat 122 proprietari de pămînt din numărul total de 1918, mărimea unei cote fiind de .
Cooperativa agricolă de producție „Basarabia” a reușit pe parcursul reformelor să evită destrămarea patrimoniului agricol, pulverizarea terenurilor și chiar să dezvolte potențialul productiv.
Actual în cooperativă activează 312 lucrători.
Gospodăria în prezent arendează majoritatea terenurilor agricole și patrimoniul de producere. În calitate de plată pentru arenda pămîntului proprietarilor le sunt eliberate anual mai bine de 850 tone de grîu, 18 tone de ulei de floarea soarelui, iar pentru arenda patrimoniului agricol în jurul a 200 mii lei.
CAP „Basarabia” prelucrează în prezent de terenuri agricole, din care viță de vie și de livezi. În anul 2007 cooperativa a cultivat culturi cerealiere pe o suprafață de , de floarea soarelui, legume – , culturi pentru nutreț – .
Cooperativa Agricolă de Producție „Basarabia” produce anual 3000-5000 tone de cereale, 300 – 500 tone de floarea soarelui, 3000 – 4000 tone de legume, 1500 – 2000 tone de struguri, 30-50 tone de fructe uscate, 800-1200 tone de producție conservată.
Fiecare din anii de activitate ai gospodăriei, necătînd la condițiile extrem de nefavorabile ale perioadei de reforme, a fost finalizat cu profit. Eficiența relativ înaltă a producției permite gospodăriei să dezvolte cu succes potențialul de producere.
În ultimii ani, gospodăria a construit și dat în exploatare o moară, oloiniță, brutărie, o uscătorie pentru fructe, a sădit de viță de vie și de livadă de măr cu irigare prin picurare. În anii 1998 – fost construită, iar în anul 2001 dată în exploatare o secție de conservare a producției agricole cu o capacitate potențială de prelucrare a 5000 tone de materie primă anual. În anul fost dat în exploatare un depozit frigorific cu capacitatea de păstrare de 500 tone de producție agricolă.
Pe parcursul anilor gospodăria a investit mijloace considerabile în dezvoltarea socială a satului pe teritoriul căruia este amplasată. S-a reușit asfaltarea străzilor centrale ale satului, construcția unei școli noi de studii medii, și reconstrucția școlii primare, deasemenea construcția unei noi grădinițe de copii ș.a.
Gospodăria își onorează toate obligațiunile față de stat și salariați. CAP „Basarabia” este deținătorul titlului „Cel mai bun contribuabil”. Gospodăria achită anual mai bine de 1,7 – 2,1 mln. lei impozite și alte plăți în buget.
În continuare se prezintă tabelul în care se reflectă evoluția vînzărilor în anii 2007-2009.
Tabelul 1
Analiza dinamicii venitului din vănzări al C.A.P. “ Basarabia”
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare
Reeșind din datele tabelare putem constata o micșorare în dinamică a venitului din vînzări obținut de C.A.P. “ Basarabia” .
Un factor esențial în dezvoltarea acestei întreprinderi a fost potențialul uman, pe care a știut să-l folosească la maximum, cît și buna organizare, prin intermediul cărora s-a putut realiza ideia în viață. Concepută ca o întreprindere mică cu un număr de pînă la 50 persoane, a ajuns una din cele mai prospere, din ramură, iar numărul și structura personalului au variat în modul prezentat în tabelul 2.
Tabelul 2
Aprecierea structurii organizatorice a CAP „Basarabia” în anii 2007-2009
(persoane)
Sursa: elaborat de autor în baza Planului de afaceri
O importanță însemnată o are managementul strategic promovat de întreprindere și modul de realizare a lui, astfel strategiile pentru următorii 6 ani sunt următoarele:
– stabilirea și dezvoltarea unui marketing actual și competent,
– pregătirea terenului de diversificare a piețelor de desfacere;
– instruirea și motivarea continuă a personalului;
– creșterea volumului de producție, modernizarea continuă a utilajelor și echipamentelor, precum și a tehnologiilor de producere;
– automatizarea și computerizarea procesului de producție.
Capitolul I Aspecte teoretice privind rezultatele financiare ale întreprinderii
§ 1.1. Conținutul economic al rezultatelor financiare ale întreprinderii
În condițiile actuale consumatorul așteaptă de la activitățile economice noi utilități, noi bunuri materiale și servicii. La rîndul său, producătorul organizează activitatea economică în vederea obținerii unui anumit cîștig. Acesta decurge dintr-o permanentă comparație a ceea ce el consumă în procesul de producție cu ceea ce obține din actele de vînzare, din compararea efectelor producției cu eforturile necesare pentru producerea ei. Eforturile făcute de agentul economic se concentrează în consumuri de producție curente (costuri) și în noi dotări tehnice pe baza investițiilor.
Efectele activităților la nivelul microeconomic sunt cunoscute sub denumirea de rezultate microeconomice, de ieșiri de bunuri economice.
În general, fiecare agent economic, fie cu profil comercial, fie cu profil productiv, obține în urma desfășurării activității sale (comerciale sau productive) rezultate financiare. Acestea, de regulă, se exprimă, prin profit sau prin pierdere.
Rezultatul financiar al activității întreprinderii se caracterizează prin suma profitului (pierderilor) și a nivelului rentabilității obținute. Profitul reprezintă depășirea veniturilor cîștigate de întreprindere asupra consumurilor și cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător. Cantitativ, profitul (pierderea) se determină astfel:
Profitul (pierderea) = Venituri – Consumuri și cheltuieli
Cu cît este mai mare valoarea vaniturilor cu atît va fi mai ridicată mărimea profitului, și invers, creșterea valorilor consumurilor și/sau cheltuielilor duce la diminuarea mărimii profitului.
În practica contabilă și analitică autohtonă, în conformitate cu prevederile Standardului Național de Contabilitate 5 “Prezentarea rapoartelor financiare” sunt utilizate următoarele noțiuni ale profitului:
Profit brut (pierderea globală) reprezintă profitul (pierderea) obținut din vînzarea produselor, mărfurilor și serviciilor prestate și se determină ca diferența dintre veniturile din vînzări și costul vînzărilor.
Profitul (pierderea) din activitatea operațională reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de întreprindere din activitatea de bază, determinată de statutul acesteia.
Profitul (pierderea) din activitatea de investiții este diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de întreprindere din operațiunile ce țin de mișcarea activelor pe termen lung.
Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile aferente operațiunilor legate de modificările în mărimea și structura capitalului propriu și mijloacelor împrumutate.
Profitul (pierderea) din activitatea economico-financiară este rezultatul financiar obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din activitățile operațională, de investiții și financiară.
Profitul (pierderea) excepțional este diferența dintre veniturile și cheltuielile apărute ca rezultat al evenimentelor și operațiunilor excepționale neprevăzute.
Profitul (pierderea) pînă la impozitare este profitul (pierderea) obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din toate tipurile de activități și rezultatul excepțional. Profitul (pierderea) pînă la impozitare este numit profit (pierdere) contabil.
Profitul net (pierderea netă) este profitul (pierderea) care rămîne la dispoziția întreprinderii după calcularea cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit și se determină ca diferența dintre profitul (pierderea) pînă la impozitare și cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit. [5, p.32-33]
În știința economică cea mai mare atenție a fost acordată profitului.
Profitul, unul din veniturile fundamentale nu are nici pînă în prezent o definire unanim acceptată. În sensul larg al cuvîntului, profitul constituie un cîștig oarecare, un rezultat al activității economice și se formează din diferența dintre veniturile și cheltuielile unei unități economice. În condițiile economiei de piață profitul este condiția principală a desfășurării oricărei activități de natură economică.
Deci, termenul de profit a fost și a rămas ambiguu și contraversat. Deseori s-a recurs la apropierea acestei noțiuni de cea de beneficiu, în intenția de a se da profitului doar sensul său pozitiv. Dar relația dintre profit și beneficiu rămîne destul de generală și chiar confuză. Astfel, unii autori consideră că cele două noțiuni sunt sinonime, alții sunt de părere că beneficiul și profitul diferă prin sfera de cuprindere.
Ambiguitatea termenului a făcut ca acestuia să i se acorde o mare atenție în toate sistemele de gîndire economică.
Astfel, se pare că profitul este una din categoriile economice cele mai contraversate din știința economică, ceea ce condiționează prezentarea în continuare a unor viziuni sau aprecieri privitoare la profit.
Etimologic, profitul își are originea , provenind de la verbul „proficere” care înseamnă a progresa, el dobîndind, treptat, semnificația de a da profit.
Profitul constituie rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activități productive; este principalul indicator calitativ care exprimă eficiența activității productive. [5, p.280]
În țările cu economie de piață termenul folosit curent pentru beneficiu este profit. Cu toate acestea, în multe țări se utilizează termenul de beneficiu, cum este, de exemplu, în Franța (benefice) sau în Italia (beneficio). [2, p.114]
Probabil nici o altă noțiune sau concept nu este folosit în discuțiile economice cu o varietate de înțelesuri de sine stătătoare mai mare ca profitul. [16, p.201] Această frază a fost scrisă aproximativ 50 de ani în urmă de Frank Kniglet, un distins studios al temei, pentru a face o introducere la un articol enciclopedic asupra profitului. Situația nu s-a schimbat prea mult de atunci pînă în prezent.
Pe parcursul evoluției au fost diferite concepții referitoare la profit.
Mercanteliștii (Cantillon, Colbert) s-au ocupat de analiza profitului și a izvorului său. Ei vedeau izvorul profitului în sfera circulației. Conform concepției lor, mărfurile se vînd la prețuri, care cuprind două elemente diverse: valoarea reală și profitul de înstrăinare, realizat din vînzarea mărfurilor. Ei consideră că nu orice circulație este izvorul profitului comercial, ci doar circulația dintre state, comerțul exterior, deoarece numai el sporește cantitatea de metal prețios din respectivă.
Prin urmare, profitul este rezultatul activității de comerț exterior.
Economiștii fiziocrați (Turgot, Quesnay) au negat orice bază pentru existența profitului comercial și au tins să demonstreze că profitul se obține doar din activitățile productive agricole, acesta fiind un dar al naturii.
Clasicul Adam Smith susține că profitul este un produs al muncii neplătite, un venit ce revine capitalului. El numește profit ceea ce este produs net. Un mare merit a lui Adam Smith în analiza profitului este și faptul de a fi respins părerea, că profitul este drept salariu cuvenit capitalistului. El a arătat că salariul și profitul sunt categorii economice generate de legi diferite, că mărimea profitului nu depinde de cantitatea de muncă cheltuită de capitalist, ci de mărimea capitalului acestuia. În schimb, beneficiul întreprinzătorului (partea din profit care rămîne după scăderea dobînzii) este prezentat ca fiind o recompensă pentru riscul întreprinzătorului capitalist. Cu ajutorul teoriei conform căreia valoarea este determinată de cele trei venituri: salariu, profit, rentă, Smith elaborează o a doua teorie, neștiințifică, cu privire la profit. Conform acesteia profitul constituie unul din izvoarele și una din părțile componente ale valorii, care i se cuvin în mod natural capitalistului.
Economistul David Ricardo a apreciat, că izvorul profitului reprezintă o parte din munca muncitorului care este însușită de capitalist. El arată pentru prima dată distincția dintre salariu și profit.
În lucrarea “Despre principiile economiei politice și impunerii”, capitolul VI “Despre profit” Ricardo scrie următoarele “profiturile vor fi înalte sau scăzute în proporție în care salariile vor fi scăzute sau înalte. În plus, proporția în care salariile cresc vor scădea profiturile”.
J.B. Say a apreciat că profitul este un salariu pentru munca specială de conducere și de coordonare. El a analizat profitul așa cum se prezintă sub forma dobînzii și a beneficiului întreprinzătorului pe care le-a rupt de profit și le-a explicat prin izvoare diferite. Dobînda este considerată de el ca un venit al capitalului, un rezultat al serviciilor săvîrșite de capital, iar beneficiul întreprinzătorului ca o plată a muncii, o recompensă pentru riscul și talentul antreprenorului. Carl Marx a susținut că profitul este o formă transformată a valorii, mai precis o formă de manifestare a plusvalorii, adică plus valoarea creată de munca salariată, privită însă ca efect al întregului capital.
Felner, Marshall au definit profitul ca recompensa întreprinzătorului pentru calitățile sale de organizator și de inventator, pentru riscul și incertitudinile la care expune, pentru funcțiile sociale pe care și le asumă.
Jean Marshall a susținut că profitul este rezultatul acțiunii de forță sau de putere pe care întreprinzătorul sau proprietarul unității economice o manifestă pe piețele de bunuri și de factorii productivi.
Există, însă, o diversitate de teorii care privesc profitul ca o remunerație a întreprinzătorului. Autorii respectivi aduc o serie de argumente care îndreptățesc întreprinzătorii spre obținerea unui profit:
este un bun organizator și inventator. Astfel, liberalii francezi Beaulieu, Calson și unii economiști germani numesc profitul “salariul întreprinzătorului”,. F. Walker îl consideră “un profit diferențiat”, iar Schumpeter – cîștigul unei conduceri de calitate superioară;
asumarea riscului, aspect deja perceptibil și J.B.Say, care au fundamentat profitul pe “serviciul pe care-l face întreprinzătorul”. Ei consideră profitul ca remunerația celui care își asumă riscurile incertitudinii;
un agent economic care satisface nevoile sociale, devenind el însuși consumator. Această teză susținută de discipolii școlii austriece a fost însușită de Fr. Perroux care a fost și adept al marginalismului. “Rolul antreprenorului sau mai exact funcția sa – scrie el – constă în aprecierea utilității finale a bunurilor, el satisfăcînd nevoile sociale în ordinea importanței lor, fixînd în mod provizoriu și prețurile”.
În ultimele decenii s-au constituit și se confruntă numeroase teorii privind profitul, acesta fiind considerat mai ales un venit care depinde de anumite circumstanțe social – economice favorabile în care își desfășoară activitatea unitățile economice.
Pornindu-se de la ideea generală, conform căreia profitul se identifică cu orice cîștig, cu orice surplus din orice activitate, acțiune, operațiune, s-au conturat două sensuri de abordare și de apreciere a profitului.
Un prim punct de vedere presupune că profitul este un avantaj, un cîștig însușit de o persoană fizică sau juridică, fără ca acesta să aibă vre-o contribuție la obținerea lui. Respectiv, cel care își însușește acest venit este apreciat ca un profitor.
Un al doilea sens, dat profitului, este cel care decurge direct din însăși etimologia cuvîntului latin – proficere.
Într-o astfel de viziune, profitul presupune, prin definiție, creștere economică, progres social, ceea ce înseamnă că însușirea lui depinde de caracterul creator, rațional și eficient al activităților, acțiunilor și operațiunilor economice. Evident, acesta este sensul pe care legislațiile îl dau profitului în țările cu economie de piață, profitul fiind doar un venit legitim, legal. În concluzie, profitul exprimă venitul obținut dintr-o activitate economică care progresează; el este atît rezultat al progresului, cît și suport al acestuia.
Însă, cea mai obișnuită definiție a profitului se exprimă prin diferența dintre veniturile și cheltuielile totale. Aceasta este definiția intuitivă a majorității oamenilor asupra acestei acțiuni și sensul în care se folosește frecvent.
Andronic B.C. afirmă, că tocmai faptul că a obține profit este scopul comun al tuturor agenților economici, viabilitatea țelului depinde de capacitatea acestora de a previziona cît mai corect alternativele posibile de evoluție a activității lor economice. [1, p. 25]
În condițiile economiei de piață profitul se determină ca diferența între ceea ce se încasează de un întreprinzător, persoană fizică sau juridică, și ceea ce se cheltuiește în activitatea economică sau ca diferența între prețul de vînzare și costul producției (serviciului) provenit din activitatea respectivă. Din această comparație pot rezulta trei categorii de date și anume:
egalitatea între prețul de vînzare și costul (în această situație neexistînd profit, el fiind nul);
predominarea prețului de vînzare asupra costului, diferența fiind considerată favorabilă întreprinzătorului, adică generatoare de profit;
predominarea costului asupra prețului de vînzare, situația fiind nefavorabilă pentru agentul economic în cauză ( în acest caz se înregistrează pierderi).
Acțiunea economică, desfășurarea unei activități de natură economică este condiția generală a profitului. Lipsa profitului face dificilă sau chiar imposibilă existența în continuare a activității respective.
Pe de altă parte, profitul sintetizează rezultatele obținute în perimetrul oricărei activități economice, motiv pentru care factorii de decizie ai acestora îi urmăresc creșterea sau descreșterea în mod sistematic și permanent. Profitul constituie motivația întreprinzătorilor și proprietarilor de capital. Mărimea și dinamica acestuia scoate în evidență situația economică și socială a întreprinzătorilor, ajungîndu-se la concluzia că profitul este dovada utilității unei activități sau chiar a unei unități economice. Prin urmare, maximizarea profitului la nivelul unităților economice este criteriul major al eficienței lor, fără realizarea căruia și-ar înceta activitatea.
Așadar, profitul este o consecință a riscului, o recompensă pe care o poate primi agentul economic pentru riscarea capitalului său. Prin urmare, profitul este un venit ce răsplătește munca întreprinzătorului, capitalul utilizat și posibilitatea apariției riscurilor.
Fiind dată importanța profitului, atît pentru întreprinzători, cît și pentru economia de piață, în general, se poate aprecia că acest indicator sintetic îndeplinește o serie de funcții, cum ar fi:
orientarea generală a activității economice. Profitul este însuși „motorul” activității economice. El incită întreprinzătorii să producă bunurile cerute de societate, adică de care societatea are nevoie. În felul dat profitul determină orientarea generală a activității economice – se produc bunurile care aduc profit;
sursa principală de autofinanțare. Profitul permite degajarea surselor necesare dezvoltării economice, finanțarea operațiunilor riscante, care deschid căile viitorului. Există o strînsă legătură între deciziile de investiții și existența resurselor proprii;
instrument de stimulare economică. După efectuarea prelevărilor prioritare asupra profitului brut ca, de exemplu, dobînzile privind capitalul, dobînzile bancare etc., ceea ce rămîne este repartizat pentru: autofinanțarea întreprinderii, stimulente materiale, nevoi social – culturale etc.;
mijloc de control al eficacității întreprinderilor și a muncii membrilor întreprinderii. Colectivul întreprinderii are dreptul la o parte din acest profit, el fiind interesat la reducerea costurilor de producție. Fiecare sector din întreprindere, fiecare atelier va deveni eficace dacă are convingerea obținerii unei părți din profit;
indicator sintetic al activității economice. Această funcție este îndeplinită prin intermediul ratei rpofitului. Mărimea și dinamica profitului reflectă calitatea muncii depuse, a actului managerial, a dotării tehnice existente, premisă a dezvoltării viitoare și scopul final al activității oricărui agent economic;
sursă de venit în bugetul statului.
Studierea noțiunii de profit necesită examinarea în continuare a tipurilor acestuia în condițiile economiei de piață.
Privit din punct de vedere al reglementărilor fiscale oficiale, profitul , ca suma globală poate fi descompus în două componente: profit legitim și profit neligitim.
Profitul legitim apare ca expresie a respectării normelor juridice instituite prin lege și a metodologiilor de calcul conducînd la concluzia că acesta reprezintă diferența dintre venituri și costuri. Acest punct de vedere este agreat atît oficial, cît și de întreprinzători, pornindu-se de la opțiunea ca nici una din părți să nu intre în sfera de suspiciuni privitoare la nerespectarea legalității.
Acest tip de profit concretizează modul de gîndire economic ce are în vedere ca întreprinzătorului să-i revină numai acea parte din profitul global determinat prin calcul care reprezintă aportul său nemojlocit la activitatea economico/financiară în cadrul căreia s-a format.
Termenul de profit nelegitim (ilegal, necuvenit), prevede încălcarea legilor și a unor norme sociale, prin măsurările următoare: umflarea costurilor prin majorarea neargumentată a unor elemente de cheltuieli; atribuirea unor cote procentuale de dobîndă peste cele admise de legile economico-juridice în domeniu cu scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor etc.
Profitul nelegitim, componentă a profitului global, se definește ca fiind acea parte – sumă – care este însușită fără a fi “cîștigată sau meritată prin vre-un serviciu adus în activitatea economică”. [13, p.401]
De asemenea se deosebesc astfel de tipuri de profit cum sunt: profit contabil, profit economic, profit normal.
Profitul contabil reprezintă excedentul de venit net peste costul contabil. Acesta poate fi brut (înaintea plății impozitului pe venit) și net (după plata impozitului pe venit în bugetul de stat).
Profitul economic reprezintă diferența dintre venitul total al firmei și costurile de oportunitate ale tuturor intrărilor utilizate de aceasta într-o perioadă de timp. În general, cînd se face aprecierea generală a profitului, se are în vedere acest tip de profit.
Profitul contabil, ca și cel economic, poate fi privit ca profit normal și ca supraprofit.
Profitul normal asigură reproducerea simplă a procesului de producție. Supraprofitul trebuie să asigure reproducerea lărgită.
După aprecierile unor savanți sesizăm, că în structura profitului normal intră atît o remunerație de muncă, cît și una de capital. [4, p. 265]
Remunerația de muncă vizează munca de coordonare, conducere a întreprinzătorului, iar remunerația de capital vizează recompensarea (dobînda) capitalului adus firmei de către întreprinzător, sau procurat din altă parte.
Dacă și factorul pămînt utilizat de firmă este închiriat, atunci profitul cuprinde atît remunerarea muncii întreprinzătorului, dobînda capitalului folosit, cît și chiria pămîntului. [4, p.270]
Analizînd conținutul și structura profitului normal, este firesc să ne oprim la studierea celei de-a doua componente a profitului global. Acesta reprezintă venitul obținut de cei care inițiază (fondează), organizează și administrează o firmă – întreprinzătorii – și care sunt proprietarii bunurilor produse de către firmă. Ei vînd aceste bunuri (dacă este posibil) la un preț mai mare decît este costul total (costul contabil + profit normal). Ceea ce se obține ca excedent peste costul total reprezintă profitul economic sau supraprofitul, care nu este altceva decît venitul care îl răsplătește pe întreprinzător pentru întemeierea și buna funcționare a firmei.
E de menționat și faptul că, în practică, unele firme pot obține și alte categorii de profit și anume:
profit de monopol, ce se obține, de regulă, de către firmele care cîștigă și mențin o poziție de monopol pe piață. Prin manipularea prețului, dar și a altor factori, cîștigul lor este mult mai mare decît în condiții normale, tocmai datorită poziției lor de monopol;
profit neașteptat (windfall profit), a cărui definiție nu este prea clară, deși preocupă pe foarte mulți specialiști, mai ales în ultimul timp. [3, p.584]
El apare ca un cîștig nesperat, datorită unor conjuncturi ale vieții economice și politice. Se dă ca exemplu, pentru acest tip de profit, cel obținut de către producătorii de petrol atunci cînd OPEC-ul a ridicat în mod nejustificat prețul petrolului. Producătorii de petrol au vîndut la prețuri care nu se justificau în creșterile costurilor de producție.
Un asemenea profit este considerat de foarte mulți ca necinstit, constituind de fapt un transfer incorect de bogăție de la cei care plătesc prețul ridicat artificial către producători.
În concluzie, se poate spune că profitul este o parte componentă a venitului. El poate fi privit ca un element rezidual al activității economice a firmelor. Spre deosebire de salariul, renta, dobînda, aceasta nu are baza contractuală, depinzînd de succesul în afaceri și de norocul întreprinzătorului de a nu întîlni o concurență distrugătoare, perturbări politice, financiare etc., restrîngeri sau limitări legislative.
Considerat de majoritatea specialiștilor drept motor al societății, profitul constituie motivația obiectivă a întreprinzătorilor și proprietarilor firmei “Motivația producătorului, este perspectiva profitului, pe care caută într-o perioadă nespecificată de timp să-l maximizeze.” [12, p.28]
Discutînd conținutul economic al rezultatelor financiare , este necesar de a studia, pe lîngă rezultatul final pozitiv, exprimat prin profit, și rezultatul negativ, exprimat prin pierdere.
În general, pierderea reprezintă rezultatul financiar negativ (nefavorabil) al unităților de producție. Ea apare atunci cînd suma totală a cheltuielilor efectuate de întreprindere predomină asupra sumei veniturilor obținute de aceasta.
Este evident, că prezența pierderii în bilanțul contabil al agenților economici, indiferent de mărimea absolută a acestuia, demonstrează neeficiența activității economico-financiare desfășurate de unitățile economice, agravarea situației financiare a acestora. Deci, apariția rezultatului financiar negativ la finele anului de gestiune se consideră a fi un aspect negativ al activității întreprinderilor.
Actualmente, în condițiile trecerii la economia de piață multe întreprinderi care funcționează pe teritoriul Republicii își finisează activitatea (comercială sau de producție), cu pierderi, unele chiar falimentează.
De aceea, în vederea preîntâmpinării falimentului, este binevenită analiza aprofundată a tuturor factorilor, care cauzează apariția pierderilor la finele perioadei de gestiune, care va permite de a releva rezervele existente la firmă și, prin urmare, de a le mobiliza rațional. Iar la finele unei astfel de analize se elaborează măsurile necesare îndreptate spre obținerea rezultatului financiar pozitiv și, prin urmare, spre îmbunătățirea stării financiare a unităților economice.
§ 1.2. Caracteristica veniturilor și cheltuielilor ca elemente de bază la determinarea rezultatului financiar.
După cum am menționat profitul reprezintă depășirea veniturilor cîștigate de îtreprinzător asupra consumurilor și cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător.
Deoarece fundamentul procesului de determinare a profitului îl constituie cheltuielile și veniturile este binevenită studierea acestor noțiuni de bază în mod detaliat.
Inițial, este foarte important să se concretizeze delimitările între noțiunile de “consumuri” și „cheltuieli”, care în condițiile sistemului contabil precedent se considerau sinonime. Însă odată cu trecerea la noul sistem contabil bazat pe standardele internaționale, se modifică conținutul noțiunilor nominalizate, precum și structura, criteriile de clasificare a acestora.
Astfel, consumurile reprezintă resursele utilizate în scopul fabricării produselor și prestării serviciilor. Acestea sunt nemijlocit legate de procesul de producție, își găsesc întruchipare materială în stocurile producției finite și produselor în curs de execuție, la finele perioadei de gestiune se reflectă în bilanțul contabil și nu se iau în calcul la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii.
În acest context putem menționa, că activitatea oricărei firme presupune consumul factorilor de producție. Prin combinarea lor în anumite proporții și după anumite reguli se realizează producția și firmele obțin venit. Totodată fiecare agent economic, permanent, este pus în fața a cel puțin două întrebări:
Ce bunuri trebuie să producă firma și în ce cantități?
Cum trebuie combinați factorii utilizați în producerea bunurilor respective?
În dependență de răspunsul la aceste două întrebări se determină volumul de activitate al firmei (dimensiunile activității) consumul factorilor de producție și, ulterior, profitul. Indiferent de alternativele care se pot discuta și de varianta la care se oprește firma, consumul factorilor de producție este inevitabil.
Respectiv, întotdeauna se va pune întrebarea cît costă producerea bunurilor sau serviciilor respective? Această întrebare este generată, pe de o parte, de caracterul limitat al resurselor, pe de altă parte, de necesitatea ca firma să contribuie la satisfacerea nevoilor de consum ale societății, în condițiile în care ea obține profit și dacă se poate, un profit cît mai mare.
Pentru a intra în problemele de detaliu ale cheltuielilor întreprinderii vom defini această noțiune. Conform Standardului național de contabilitate 3 “Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”, cheltuielile reprezintă toate cheltuielile și pierderile (daunele) care apar în rezultatul activității economico-financiare pe parcursul perioadei de timp determinate.
Acestea nu sînt legate nemijlocit de procesul de producție și, spre deosebire de consumuri, nu se includ în costul produselor (serviciilor); nu se reflectă în raportul privind rezultatele financiare și nu se scad din venituri în procesul de calcul a profitului (pierderii) al perioadei de gestiune.
Este necesar de menționat, că, pe lîngă definițiile generale, S.N.C. 3 “Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii” prevede componența cheltuielilor, modalitățile de determinare și constatare a acestora.
În acest standard componența cheltuielilor este prezentată pe felurile de activități ale unei întreprinderi aparte (operațională, de investiții, financiară) și pe evenimente excepționale.
În dependență de direcțiile efectuării, cheltuielile întreprinderii se divizează în trei grupe:
Cheltuieli ale activității operaționale;
Cheltuieli ale activității neoperaționale;
Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit.
Cheltuielile activității operaționale a întreprinderii includ costul vînzărilor și cheltuielile perioadei de gestiune.
Costul vînzărilor reprezintă o parte din consumuri aferente produselor, mărfurilor vîndute sau a serviciilor prestate. În cazul întreprinderilor de producție acesta cuprinde consumurile directe de materiale, consumuri directe privind remunerarea muncii, consumuri indirecte de producție.
Cheltuielile perioade de gestiune includ:
cheltuieli comerciale;
cheltuieli generale și administrative;
alte cheltuieli operaționale.
Cheltuielile comerciale includ cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor și prestărilor de servicii și anume: cheltuieli de ambalare, inclusiv valoarea ambalajului și materialelor de ambalaj, salariul muncitorilor ocupați cu ambalarea produselor; cheltuieli de depozitare și de pregătire a mărfurilor pentru vînzare; cheltuieli de transport-expediere a produselor fabricate și a mărfurilor, etc.
Cheltuielile generale și administrative se efectuează pentru deservirea și gestiunea întreprinderii în ansamblu. Ele includ: cheltuieli privind retribuirea muncii salariaților atribuite personalului de conducere și gospodăresc, premiile de orice tip, adaosurile; contribuțiile pentru asigurările sociale și cele medicale, fondul de pensii; ajutorul material acordat salariaților; cheltuieli privind întreținerea, uzura și reparația mijloacelor fixe cu destinație administrativă – gospodărească; amortizarea activelor nemateriale cu destinație generală a întreprinderi; uzura și reparația obiectelor de mică valoare și scurtă durată; plata pentru chiria curentă a mijloacelor fixe, activelor nemateriale și obiectelor de inventar; cheltuielile poștale și telegrafice, cheltuielile de întreținere și exploatare a stațiilor telegrafice, comutatoarelor; plata serviciilor pentru dirijarea producției efectuată de terțe organizații; cheltuieli privind paza obiectelor administrativ gospodărești și asigurarea securității antiincendiare a acestora; cheltuielile de întreținere a transportului auto de serviciu; cheltuielile de deplasare, de reprezentare, de caritate și sponsorizare, de întreținere a subdiviziunilor de producție și de deservire, etc.
Alte cheltuieli operaționale sunt acele cheltuieli care nu pot fi raportate nici la cheltuieli comerciale nici la cheltuieli generale și administrative. Aici se referă: plata dobînzilor filialelor; plata dobînzilor aferente creditelor bancare și împrumuturilor primite pe termen scurt și pe termen lung, cu excepția cazurilor de capitalizare a acestora; plata dobînzilor privind alte operații; vînzarea activelor curente cu excepția produselor finite, mărfurilor și serviciilor prestate; amenzile, penalitățile, despăgubirile, etc.
Vorbind despre cheltuielile activității neoperaționale, putem menționa că acestea cuprind:
cheltuielile activității de investiții includ cheltuieli: privind ieșirea activelor nemateriale, privind ieșirea activelor materiale pe termen lung, privind ieșirea activelor financiare pe termen lung; din reevaluarea activelor pe termen lung; privind operațiile cu părți legate și alte cheltuieli ale activității de investiții;
cheltuielile activității financiare sunt generate de modificarea mărimii și structurii capitalului propriu, împrumuturilor și creditelor întreprinderii și includ cheltuieli: privind arenda finanțată a activelor materiale pe termen lung; privind diferențele de curs valutar și alte cheltuieli ale activității financiare;
pierderile excepționale apar ca rezultat al evenimentelor sau operațiilor rare și netipice, nelegate de activitatea financiar-economică (ordinară) a întreprinderii. Acestea cuprind: pierderile provocate de calamitățile naturale, pierderile rezultate din activitățile politice, pierderile ocazionate de modificarea legislației Republicii .
În afară de gruparea cheltuielilor întreprinderii în dependență de felurile activității, acestea pot fi grupate și în funcție de alte criterii. Tipologia cheltuielilor este prezentată în schema 1.
Schema 1
Clasificarea cheltuielilor întreprinderii după diverse criterii de grupare
– comportamentul lor față de cifra de afaceri variabile și fixe
– modul de identificare și repartizare pe
purtătorul de cheltuieli directe și indirecte
– conținutul lor materiale, cu muncă vie
– gradul de economie a decidentului controlabile și necontrolabile
– relația cost-efect determinate și discreționare
– caracterul acestora evidente, ascunse, oportune
– modul de înregistrare în contabilitate incomparabile, comparabile
supletive
– incidența asupra fluxurilor de trezorerii monetare și calculate
Însă, este nevoie de menționat, că și problema veniturilor se consideră a fi una din cele mai discutabile probleme în cadrul științei economice. Această problemă a apărut din momentul în care omul, datorită dezvoltării tehnicii și tehnologiei de producție, a început să producă mai mult decît era necesar pentru propria lui întreținere. Era și este firesc ca rezultatele activității umane să se distribuie între cei care participă, într-un fel sau altul, la desfășurarea acestor activități. În condițiile economiei de piață se evidențiază fluxuri economice, care pun în evidență modul de distribuire a bogăției și, respectiv, a veniturilor.
În literatura de specialitate venitul este considerat o categorie economică, care exprimă rezultatele financiare ale activității economico-financiare desfășurate de agenții economici.
S.N.C. 8 “Venitul” prevede o altă definiție, a veniturilor mult mai complicată. Acesta presupune că venitul reprezintă un aflux global de avantaje economice obținute în cursul perioadei de gestiune, rezultate în procesul activității ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creșterea capitalului propriu, cu excepția majorărilor pe seama aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii (S.N.C. 8 “Venitul”, paragraful 6).
Prin afluxul global de avantaje economice se înțeleg încasările (venitul) primite sau care urmează a fi primite din vînzarea mărfurilor (producției), prestarea serviciilor și alte operații rezultate în procesul desfășurării activității economico-financiare a întreprinderii. Venitul se exprimă sub formă de majorare a activelor sau micșorare a datoriilor. De exemplu, veniturile din vînzarea mărfurilor (produselor, serviciilor) sunt exprimate sub formă de mijloace bănești primite și/sau creanțe majorate, iar veniturile din livrările de mărfuri (produse, servicii) în contul retribuirii muncii salariaților – cu suma datoriilor aferente salariilor diminuate.
Se consideră că venitul include în componența sa doar afluxul global de avantaje economice care generează sporirea mărimii capitalului propriu, cu excepția aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii. Dar este nevoie de accentuat că sumele încasate în numele terțelor (TVA, accizele, încasările globale obținute de întreprindere din însărcinarea organizațiilor terțe de la comercializarea produselor sau mărfurilor acestora) nu fac parte din venituri, deoarece nu reprezintă avantaje economice ai întreprinderii și nu influențează asupra capitalului propriu al acestuia (S.N.C 18 “Venitul” paragraful 7).
În dependență de sursele de intrare, veniturile se subdivizează în două grupe:
Veniturile din activitatea operațională cuprind sumele rezultate din activitatea de bază a întreprinderii și anume:
venituri din vînzări (încasările din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor, operațiile de barter, contractele de construcție);
Alte venituri operaționale (sumele primite din ieșirea altor active curente, arenda curentă, amenzi, penalități, despăgubiri, recuperarea daunelor materiale rezultate din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente).
Veniturile din activitatea neoperațională includ sumele primite sau de primit din alte feluri de activități ale întreprinderii și anume:
veniturile din activitatea de investiții – includ sumele rezultate din ieșirea și reevaluarea activelor pe termen lung ai întreprinderii (sumele încasate din vînzarea activelor nemateriale, terenurilor mijloacelor fixe, dividendele calculate, dobînzile, sumele diferențelor din reevaluarea activelor pe termen lung ieșite);
veniturile din activitatea financiară cuprind sumele rezultate din transmiterea în folosință altor persoane fizice și juridice, pe un termen lung, valoarea activelor intrate cu titlu gratuit, veniturile sub formă de diferențe de curs valutar, subvenții de stat, prime, premii și sume sponsorizate etc.;
veniturile excepționale includ sumele primite de la organele de stat, companiile de asigurări, persoanele fizice și juridice sub formă de recuperare a pierderilor din calamități, perturbări politice și alte evenimente excepționale.
§ 1.3. Sarcinile și sursele informaționale ale rezultatelor financiare
Aprecierea performanțelor, obținute în întreprindere se efectuează în baza profitului, care constituie rezultatul final al activității întreprinderii și caracterizează eficiența lucrului efectuat de acesta. În condițiile economiei de piață, profitul reprezintă rațiunea de a fi a unei întreprinderi. Capacitatea agentului economic de a asigura un profit necesar determină existența ei și depinde într-o mare măsură de activitatea desfășurată de managerii întreprinderii.
Actualmente, în condițiile economiei de piață, întreprinderile au nevoie de un nou stil (mod) de dirijare, care să fie bazat pe fenomenele flexibilității (variației), dinamismului previziunii. Este evident, că în astfel de condiții activitatea de conducere este neconcepută fără o informație complexă, oportună, calitativă. Deci, are loc sporirea considerabilă a rolului informației financiare, ceea ce se datorează extinderii cercului de utilizatori, care iau decizii de investire și de altă natură, bazîndu-se pe informația conținută în rapoartele financiare. Corespunzător se modifică forma și volumul informației, dezvăluită în rapoartele financiare și destinația acesteia.
Astfel, este foarte important de a cunoaște conținutul, adică informația dezvăluită în rapoartele financiare și caracteristicile acesteia, modul de întocmire a rapoartelor, ceea ce va permite efectuarea analizei profitului obținut în decursul perioadei de gestiune determinate.
Cele spuse ne permit să constatăm faptul că, analiza profitului constituie o problemă de o importanță deosebită, care stă în fața întreprinderilor de producție și comerciale.
Este evident, că analiza profitului are sarcinile sale bine determinate și dispune de o bază informațională proprie (specifică). Acestea sunt următoarele:
aprecierea schimbărilor în dinamică care au intervenit în mărimea profitului în perioada analizată (sau “analiza orizontală” a indicatorilor);
aprecierea structurii indicatorilor rezultativi (sau “analiza verticală” a indicatorilor);
cuantificarea gradului de influență a factorilor asupra profitului;
analiza dinamicii indicatorilor de rentabilitate;
analiza factorială a rentabilității;
analiza pragului de rentabilitate;
relevarea rezervelor existente (posibile) și indicarea căilor de mobilizare a lor.
Sursele informaționale ale analizei profitului sunt următoarele:
Raportul privind rezultatele financiare (anexa 2):
trimestrial;
anual.
Bilanțul contabil al întreprinderii (anexa 2);
Raportul privind fluxului capitalului propriu (anexa 2);
Anexa la raportul anual privind rezultatele financiare (anexa 2);
Planul de afaceri al întreprinderii.
E de menționat, că în raportul privind rezultatele financiare toate veniturile și cheltuielile se grupează pe tipuri de activitate: operațională, de investiții și financiară, ceea ce permite determinarea următorilor indicatori:
profit brut (pierdere globală):
rezultatul din activitatea operațională: profit (pierdere);
rezultatul din activitatea de investiții: profit (pierdere);
rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere);
rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere);
rezultatul excepțional: profit (pierdere).
Pe lîngă indicatorii nominalizați formularul numărul doi (f.nr.2) cuprinde de asemenea și doi indicatori globali;
Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare;
Profitul net (pierdere netă).
Este important și faptul, că suma profitului net (pierderii nete), reflectată în rîndul 150 al raportului privind rezultatele financiare trebuie să coincidă cu suma corespunzătoare, înregistrată în postul “Profitul net (pierderea) al anului de gestiune”, rîndul 590 al bilanțului contabil. Tot în bilanțul contabil al întreprinderii se reflectă mărimea:
corectării rezultatelor perioadelor precedente (rîndul 570);
profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) al anilor precedenți (rîndul 580);
profitului utilizat al anului de gestiune (rîndul 590).
Analiza rezultatelor financiare poate fi petrecută și în baza raportului privind fluxul capitalului propriu. În capitolul trei al acestui document se reflectă următorii indicatorii:
corectarea rezultatelor perioadelor precedente (rîndul 100);
profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenți (rîndul 110);
profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune (rîndul 120);
profitul utilizat al anului de gestiune (rîndul 130).
Reeșind din cele spuse putem constata că analiza profitului oferă diferitor categorii de utilizatori ai rapoartelor financiare posibilitatea de a aprecia următoarele aspecte:
care este mărimea, structura și evoluția indicatorilor profitului (pierderii) în ultimii ani;
care sunt cauzele principali, ce au condiționat schimbările intervenite;
care sunt principalele surse de majorare a profitului.
Astfel, rezultatele analizei profitului sunt necesare atît pentru elaborarea strategiei de dezvoltare și organizare a activității curente a întreprinderii, cît și pentru prognozarea mărimii profitului pe viitor. Acestea prezintă un interes primordial atît pentru proprietarii și investitorii reali și potențiali ai întreprinderii, cît și pentru alți utilizatori ai informației din raportul financiar. Astfel, proprietarii și investitorii sunt interesați să maximizeze mărimea profitului creat de o anumită sumă investită. Creditorii apreciază profitul întreprinderii ca principalul criteriu de achitare a dobînzii și a rambursării sumei datoriei. Analiza profitului prezintă un interes deosebit și pentru organele fiscale, deoarece acesta constituie baza pentru calculul mărimii venitului impozabil și impozitului pe venit.
Capitolul II. Analiza rezultatelor financiare ale C.A.P. „Basarabia”
Constituind un important mijloc de control și reglare a sistemului de conducere a unităților economice, analiza activității economico-financiare își propune să prezinte principalele metode și procedee de analiză a rezultatelor financiare în vederea descoperirii rezervelor interne menite să contribuie prin mobilizarea lor, la realizarea funcției economice și sociale a producției cu costuri minime, în limitele raționale, cu o eficiență sporită.
Starea de performanță economico-financiară a unei întreprinderi constituie o problemă deosebit de importantă, în general, și cu atît mai stringentă pentru întreprinderile din Republica aflate într-o penurie de capital și de lichidități.
De starea de performanță economico-financiară pe care o realizează la un moment dat o întreprindere este interesată însăși firma în cauză, pentru a putea analiza cauzele generatoare ale unor slabe performanțe și de a intreprinde măsurile necesare pentru a ieși din această stare, eliminînd în acest fel posibilitatea falimentului.
Prin urmare, analiza orientată spre studiul performanțelor economico-financiare ale întreprinderii, evoluția și perspectivele acestora furnizează informații utile managerilor, dar și partenerilor externi interesați de rezultatele viitoare ale întreprinderii. Cunoașterea capacității beneficiare a întreprinderii, prezentă sau viitoare, este necesară și deținătorilor de valori mobiliare sau potențialilor investitori, deoarece garantează distribuirea dividendelor.
În vederea realizării obiectivelor sale, întreprinderea consumă resurse materiale, financiare și umane, a căror utilizare implică un cost. Analiza își propune să determine modul în care au fost utilizate respectivele resurse, în scopul justificării costurilor pe care le-au ocazionat. Desfășurarea oricărei activități degajă, inevitabil resursele care asigură finanțarea creșterii sale și rambursarea în viitor a datoriilor contractate. În acest sens, analiza se îndreaptă spre evaluarea aptitudinii întreprinderii de a genera surplusuri monetare care îi garantează echilibrul financiar și dezvoltarea.
Starea de performanță economico-financiară poate fi considerată un element –cheie urmărit de orice potențial sau real creditor. Creditorii pot bloca orice acces al întreprinderii la finanțare, iar în situație deosebite pot chiar să ceară declararea falimentului, atunci cînd starea de performanță financiară este considerată ca fiind total necorespunzătoare.
Astfel, menținerea unei stări de performanță economico-financiară cît mai bună și, respectiv, îmbunătățirea acesteia trebuie să constituie o preocupare esențială a întreprinderii în vederea continuării desfășurării în condițiile profitabilității și lichidității.
§ 2.1. Analiza dinamicii și structurii profitului (pierderii) pînă la impozitare
Actualmente, în practica analitică se utilizează mai multe metode de analiză aferente diagnosticului și estimării rezultatelor financiare ale unităților de producție. Avînd la bază unele aspecte comune, ele, totuși diferă una de alta, ținînd cont de necesitățile analizei și de gradul profunzimii acesteia.
De regulă, analiza fiecărui tip de profit al întreprinderii poartă un caracter concret, deoarece permite managerilor să determine posibilitățile și direcțiile principale de diversificare a activității de bază.
Concomitent, analiza aprofundată a profitului permite investitorilor potențiali să-și decidă strategia, îndreptată spre minimizarea pierderilor și riscului financiar pentru investițiile depuse în întreprinderea dată pe o perioadă durabilă.
Ca orice fenomen economic, profitul poate fi examinat sub aspect structural și factorial. Prin urmare, analiza profitului trebuie să asigure incertitudinea coerentă a acestor două aspecte, ținând cont atât de necesitățile analizei respective, cît și de posibilitățile reale de utilizare a unui set suplimentar de informație cu conținut sintetic și analitic.
Pentru a ilustra conținutul metodelor respective, cît și etapele principale de analiză, am apelat la sursele de informație de la o unitate de producție din s. Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi CAP „Basarabia”.
Studiul rezultatelor financiare obținute pe parcursul anilor 2008-2009 de această întreprindere , reflectate în raportul financiar respectiv ne-a oferit posibilitatea să deducem că:
modificările absolute și relative în dinamică sunt condiționate de influența unui sistem larg de factori;
cuantificarea acestor factori, calculul și aprecierea acțiunii lor justificate asupra modificării indicatorilor rezultativi joacă un rol predominant în determinarea viabilității unităților de producție în cauză pe viitor;
efortul propriu depus de colectivele de muncă în obținerea acestor rezultate, nu totdeauna determină obiectiv mărimea lor finală.
De regulă, analiza profitului începe cu examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare, care reprezintă suma rezultatelor obținute din cele trei tipuri de activități (operațională, de investiții, financiară) și rezultatul excepțional, ceea ce poate fi exprimat prin relația:
PPI = RAO + RAI + RAF + RE
unde PPI reprezintă profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare:
RAO – rezultatul din activitatea operațională;
RAI – rezultatul din activitatea de investiții;
RAF – rezultatul din activitatea financiară;
RE – rezultatul excepțional;
Acest indicator sintetizează atât rezultatele activităților desfășurate de întreprindere pe parcursul perioadei de gestiune, cît și mediul în care sînt desfășurate aceste activități. El se determină prin însumarea datelor din rîndurile „Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere)” și „Rezultatul excepțional: profit (pierdere)”.
Examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare permite a evidenția, din care surse principale de venituri întreprinderea analizată își acoperă consumurile și cheltuielile, care este evoluția lor și cît de stabile sînt acestea.
Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare nu trebuie confundat cu venitul impozabil, care se determină în baza profitului contabil și poate să devieze de la ultimul cu mărimea diferențelor permanente și temporare. Venitul impozabil se calculează în declarația fiscală completată anual, conform legislației în vigoare.
Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare se utilizează pe larg în procesul analizei financiare pentru determinarea nivelului de rentabilitate a activelor și altor indicatori, care caracterizează eficiența activității unităților de producție.
Analiza acestui indicator generalizator începe cu examinarea mărimii și structurii acestuia. Examinarea profitului după feluri de activități (operațională, inclusiv cea de activitatea de investiții, financiară) permite de a formula concluzia, din care surse principale își acoperă cheltuielile unitatea economică, care este evoluția lor în ultimii ani și cît de stabile sunt acestea. Pentru a înțelege mai bine structura indicatorului analizat se propune schema prezentată în anexă, în baza căreia se poate constata, că profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare nu este omogen, în compoziția sa intră rezultatele din diferite activități.
În continuare se prezintă analiza structurii profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare obținut de C.A.P. „Basarabia” în anii 2007 – 2008, folosindu-se tabelul de mai jos.
Tabelul 3
Analiza structurii profitului (pierderii) perioadei de gestiune pînă la impozitare
al CAP „Basarabia”
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare
Reieșind din informațiile prezentate în tabelul de mai sus, se poate constata că în anul .A.P. ”Basarabia” a obținut profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare în mărime de 7079727 lei spre deosebire de anul 2007 în care întreprinderea analizată a înregistrat un profit pînă la impozitare în mărime de 5523109 lei. Prin urmare, se poate ușor observa că în anul curent indicatorul studiat s-a mărit considerabil și anume cu 1556618 lei. Această majorare a fost condiționată de influența pozitivă a celor trei factori și anume: a rezultatului din activitatea operațională, a celui din activitatea de investiții și a rezultatului din activitatea financiară, care au dus la majorarea indicatorului studiat corespunzător cu 3062380 lei, 2436396 lei, 1580951 lei.
Analizînd structura profitului (pierderii) perioadei de gestiune pînă la impozitare se poate constata următoarele:
rezultatul din activitatea operațională deține o pondere principală în profitul pînă la impozitare, constituind în anul 2008 43,26%, ceea ce este mai puțin față de anul 2007 cu 18,92 puncte procentuale;
ponderea rezultatului din activitatea de investiții în profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare a constituit în anul 2008 34,41 %, ceea ce este cu 37,11 % mai mult față de anul 2007;
ponderea rezultatului din activitatea financiară în profitul perioadei de gestiune a constituit în anul 2008 22,33% spre deosebire de anul 2007, în care ponderea acestuia în profitul contabil a fost 40,52%. Prin urmare, în anul 2008 se observă micșorarea ponderii rezultatului din activitatea financiară cu 18,19%.
Deci, efectuînd analiza structurală a profitului (pierderii) perioadei de gestiune pînă la impozitare, se poate conchide că structura acestuia în analiza în anul 2008 este reușită sau favorabilă, deoarece rezultatele obținute din activitatea de bază, cît și din activitatea neoperațională sunt exprimate prin profit. Prin urmare CAP „Basarabia” trebuie să releve toate rezervele posibile de majorare a tuturor rezultatelor, în special, a celui din activitatea operațională și din activitatea financiară și să eleboreze toate măsurile necesare pentru prentîmpinarea pierderilor, ceea ce o să contribuie într-o mare măsură la îmbunătățirea structurii profitului contabil.
§ 2.2. Analiza factorială a rezultatului din activitatea operațională a C.A.P. „Basarabia”
Dat fiind faptul că profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare pentru întreprinderile de producere este compus din profitul din activitatea operațională, apare necesitatea unei analize mai profunde a acestui indicator, inclusiv a factorilor care au contribuit la modificarea lui în dinamică.
Rezultatul din activitatea operațională oferă utilizatorilor rapoartelor financiare o imagine fidelă privind mărimea profitului obținut de întreprindere în perioada de gestiune din tipurile de activități determinate de statutul acesteia, care în fond ordinare și se reînnoiesc în continuu.
Rezultatul din activitatea operațională este o parte componentă a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare, și în mod direct influențează mărimea acestuia. Analiza separată a profitului din activitatea operațională ne permite depistarea evoluției nesatisfăcătoare a lui sub influența diverșilor factori, precum și posibilitatea înlăturării momentelor negative pentru a favoriza evoluția lui pe viitor.
Deci, pentru a analiza mai detaliat influența asupra rezultatului din activitatea operațională, se utilizează metoda balanțieră, luînd ca bază următoarea formulă:
RAO = PB + AVO – ChCOM – ChG.șiAdm. – AChOP.
unde RAO reprezintă rezultatul din activitatea operațională:
PB – profitul brut;
AVO – alte venituri operaționale;
ChCOM – cheltuieli comerciale;
ChG.șiAdm. – cheltuieli generale și administrative;
AChOP. – alte cheltuieli operaționale.
Din formula prezentată anterior se observă, că mărimea profitului obținut din activitatea operațională depinde în mod organic de dimensiunea veniturilor și cheltuielilor. Prin urmare, este evident, că fiecare parte componentă din formulă are o anumită influiență asupra rezultatului obținut de întreprindere din activitatea de bază. De exemplu, majorarea profitului brut sau a altor venituri operaționale condiționează sporirea indicatorului analizat, fiind într-o dependență directă cu acesta, creșterea oricărui tip sau articol de cheltuieli din formula prezentată duce la reducerea rezultatului operațional și invers, acestea fiind într-o dependență indirectă cu indicatorul studiat.
În continuare se prezintă analiza factorială a profitului din activitatea operațională, efectuată în baza datelor concrete reflectate în raportul privind rezultatele financiare și anexa la raportul privind rezultatele financiare, întocmite de C.A.P. „Basarabia” la finele anului 2008 (anexa 1). În tabelul de mai jos se prezintă analiza factorială a rezultatului din activitatea operațională.
Tabelul 4
Analiza factorială a profitului din activitatea operațională a CAP „Basarabia”
Sursa: elaborat de autor în baza Anexei la raportul anual privind rezultatele financiare
Reeșind din informația prezentată în tabelul 4, se observă că în anul 2008 .P. „Basarabia „ se observă micșorarea rezultatului din activitatea operațională cu 371763 lei.
Reducerea rezultatului din activitatea operațională în anul fost cauzată de influiența negativă sau nefavorabilă exercitată asupra indicatorului rezultativ de factorul direct „profit brut”, de factorii indirecți „cheltuieli generale și administrative” și „alte cheltuieli operaționale”, care s-au micșorat, respectiv mărit în anul curent față de anul precedent cu 538458 lei, 70344 lei, 7801813 lei.
Totodată, sub influiența pozitivă a factorilor „alte venituri operaționale” și „cheltuieli comerciale” indicatorul rezultativ s-a mărit respectiv cu 8038501 lei și 382 lei.
Calculele efectuate ne arată că majorarea cheltuielilor generale și administrative și, respectiv reducerea profitului din activitatea operațională, a avut loc datorită creșterii cheltuielilor privind uzura mijloacelor fixe, a cheltuielilor privind reparația mijloacelor fixe, a cheltuielilor privind impozitele, taxele și plățile cu excepția impozitului pe venit, a cheltuielilor de deplasare și a celor privind alte cheltuieli generale și administrative, care au dus la micșorarea indicatorului analizat corespunzător cu 6499 lei, 6623 lei, 9387 lei, 2612 lei și cu 76829 lei. Totodată, sub influența micșorării cheltuielilor de întreținere a personalului administrative, cheltuielilor pentru donații și a cheltuielilor privind protecția muncii, rezultatul operațional a crescut respectiv cu 16162 lei, 15303 lei și 141 lei. Prin urmare, C.A.P. “Basarabia” dispune de rezerve interne de reducere a cheltuielilor generale și administrative și de sporire a profitului operațional în sumă de 101950 lei (6499+6623+9387+2612+76829).
Referindu-ne la factorul „alte cheltuieli operaționale” putem constata faptul, că majorarea factorului dat și, prin urmare, reducerea indicatorului rezultativ a avut loc sub influiența exercitată de cheltuielile privind vînzarea altor active curente, cu excepția produselor finite, și cheltuielile aferente produselor rebutate, care au dus la diminuarea rezultatului operațional corespunzător cu 7760363 lei și 76643 lei. Concomitent, datorită micșorării cheltuielilor privind amenzile, penalitățile, despăgubirile de achitare și alte feluri de sancțiuni, a cheltuielilor aferente plății dobînzilor pentru credite și împrumuturi și a altor cheltuieli operaționale, indicatorul studiat s-a majorat corespunzător cu 2083 lei, 32486 lei și 624 lei.
-„Profit brut”, care în anul 2008 s-a redus față de anul 2007 cu 538458 lei și a dus la micșorarea indicatorului analizat cu aceeași sumă;
Este foarte important de menționat, însă, că concomitent, indicatorul analizat s-a majorat datorită influienței pozitive exercitate de următorii factori:
-„Alte venituri operaționale”, fiind mai mare în anul 2008 față de anul 2007 cu 8038501 lei, au dus la majorarea profitului operațional cu aceeași sumă. Reeșind din datele tabelare se observă că reducerea altor venituri operaționale și, respectiv, a profitului operațional a fost condiționată de influiența exercitată de veniturile obținute din vînzarea altor active curente, cu excepția produselor (lucrărilor, serviciilor) și mărfurilor, din arenda curentă și din alte venituri operaționale care au dus la majorarea indicatorului analizat cu 8041248 lei (7752349+253618+35281).
-„Cheltuielile comerciale”, fiind mai reduse în anul 2008 față de anul 2007 cu 382 lei, au dus la majorarea profitului din activitatea de bază cu aceeași sumă.
§ 2.3. Analiza profitului brut al CAP „Basarabia”
Deoarece profitul brut ocupă ponderea principală în rezultatul din activitatea operațională, la următoarea etapă de analiză se recomandă a examina cît mai profund mărimea absolută a acestui indicator, inclusiv sub aspectul estimării efortului propriu al colectivului de muncă în obținerea lui.
Profitul brut (pierderea globală) reprezintă diferența dintre volumul venitului din vânzări și costul vînzărilor, modelul de calcul fiind:
Profit brut = Venitul din vînzări – Costul vînzărilor
Analiza profitului brut începe cu analiza structurală a profitului brut după ramuri, care se prezintă în continuare, folosindu-se anexa la raportul privind rezultatele financiare a C.A.P.”Basarabia” pentru anul 2008-2009 . Inițial se prezintă grafic evoluția profitului brut.
Fig.2 Evoluția profitului brut al CAP “Basarabia”
Din diagrama prezentată se observă că profitul brut obținut în anul scăzut față de anul 2008 și anul 2007 respectiv cu 4247854 lei și 3709396 lei.
În continuare se examinează strucura și dinamica profitului brut cu ajutorul tabelului de mai jos.
Tabelul 5
Analiza dinamicii profitului brut obținut de CAP “Basarabia”
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare
Din tabelul prezentat observăm, că mărimea profitului brut obținut de CAP „Basarabia” în anul 2008 s-a micșorat comparativ cu mărimea acestuia obținută în anul 2007 cu 538458 lei.
Reducerea profitului brut în perioada curentă a fost cauzată de influența negativă a factorului direct vînzări nete, care s-a micșorat în anul 2008 cu 3402538 lei și a dus la scăderea indicatorului studiat cu aceeași sumă. Concomitent sub influența pozitivă a factorului indirect costul vînzărilor care s-au redus în anul 2008 cu 2864080 lei, profitul brut a crescut cu aceeași sumă.
Astfel, putem concluziona, că firma analizată dispune de rezerve interne privind majorarea profitului brut în mărime de 3402538 lei, adică pe seama majorării vînzărilor nete.
Este necesar de menționat, că mărimea efectivă a profitului brut se modifică sub influența următorilor factori:
modificarea volumului de vînzări nete;
modificarea costului vînzărilor nete;
modificarea prețului la producția vîndută;
modificarea structurii și sortimentului producției vîndute.
§ 2.4. Analiza profitului (pierderilor) din activitățile neoperaționale
Mărimea profitului (pierderilor), în mare măsură, depinde și de rezultatele obținute de întreprindere din activitățile neoperaționale, adică din activitățile de investiții, financiară și din evenimentele excepționale.
Vom aprecia mărimea și structura profitului (pierderilor) din activitățile neoperaționale ale CAP “Basarabia” în comparație cu realizările anului precedent.
Tabelul 6
Aprecierea în dinamică a mărimii și structurii profitului (pierderilor)
din activitățile neoperaționale
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare
Din calculele efectuate rezultă că din activitățile neoperaționale CAP „Basarabia” atît în anul de gestiune, cît și cel precedent a obținut profit în mărime de 4017347 lei și respectiv 2088996 lei. În anul precedent profitul a fost constatat, în special, din activitatea financiară, iar în anul de gestiune atît din activitatea financiară, cît și din cea de investiții.
De menționat că ponderea cea mai mare în suma totală a rezultatului din activitățile neoperaționale, în anul de gestiune, revine profitului obținut din activitatea de investiții 60,78%, în timp ce profitul din activitatea financiară s-a redus, față de anul precedent, cu 656989 lei sau cu 67,78%.
Profitul (pierderea) din activitatea de investiții reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile din operațiunile legate de ieșirea activelor nemateriale, materiale și financiare pe termen lung.
Analiza profitului (pierderii) din activitatea de investiții (ca și din alte activități neoperaționale) începe cu aprecierea modificării mărimii acestora în dinamică și a cotei acestora în suma totală a profitului (pierderii) pînă la impozitare și a profitului (pierderii) activității neoperaționale.
În continuare, se analizează structura rezultatului din activitatea de investiții, folosindu-se tabelul de mai jos întocmit în baza anexei la raportul privind rezultatele financiare. (anexa 2).
Tabelul 7
Analiza structurii rezultatului din activitatea de investiții al CAP „Basarabia”
Sursa: elaborat de autor în baza Anexei privind rezultatele financiare
Reeșind din datele prezentate în tabelul de mai sus, se poate constata că în anul 2008 rezultatul din activitatea de investiții s-a majorat cu 2585313 lei în comparație cu anul 2007.
Analizînd structura rezultatului din activitatea de investiții, se poate spune că în componența acestuia intră două elemente și anume:
– Veniturile din activitatea de investiții;
– Cheltuielile din activitatea de investiții.
Prin urmare, datele din tabel atestă următoarele:
În anul .A.P. „Basarabia” a obținut venituri din activitatea de investiții în sumă de 2922658 lei, ceea ce este mai mult comparativ cu anul 2007 cu 2568840 lei. Creșterea considerabilă a veniturilor date a avut loc datorită majorării veniturilor obținute din ieșirea activelor materiale pe termen lung cu 21342 lei, a veniturilor obținute la ieșirea activelor financiare pe termen lung cu 2782418 lei, veniturilor din dobînzi cu 12186 lei. Concomitent sub influența diminuării veniturilor obținute din dividende cu 60865 lei și a altor venituri cu 186241 lei indicatorul analizat s-a redus cu aceeași sumă (60865+186241).
În anul 2008 .P. „Basarabia” cheltuielile din activitatea de investiții spre deosebire de anul 2007 s-au micșorat cu 16500 lei, ceea ce a dus la majorarea indicatorului analizat cu aceeași sumă. Această reducere s-a datorat micșorării factorului alte cheltuieli cu 57500 lei.
Totodată, trebuie să accentuăm că sub influiența negativă a factorului cheltuieli privind ieșirea activelor materiale pe termen lung, indicatorul de cheltuieli s-a majorat cu 41000 lei, ceea ce a dus la diminuarea indicatorului rezultativ cu aceeași sumă.
În concluzie putem spune că în anul 2008 față de anul 2007 se observă depășirea veniturilor investiționale ale CAP „Basarabia” asupra cheltuielilor corespunzătoare. Prin urmare, firma în cauză dispune de rezerve interne privind majorarea rezutatului din activitatea investițională în mărime de 41000 lei, adică pe seama diminuării cheltuielilor investiționale și 247106 lei (60865+186241), pe seama majorării veniturilor investiționale.
Pe lîngă rezultatul din activitatea de investiții C.A.P. „Basarabia” a obținut și rezultat din activitatea financiară.
Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile din operațiunile aferente modificărilor survenite în mărimea și structura capitalului propriu și împrumutat.
În continuare, se analizează structura rezultatului nominalizat.
Tabelul 8
Analiza structurii rezultatului din activitatea financiară al CAP „Basarabia”
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare și a Anexei anual privind rezultatele financiare
Folosind informația prezentată în tabelul 8 se poate constata că în anul 2008 .P. „Basarabia” se observă reducerea considerabilă a rezultatului din activitatea financiară și anume cu 656989 lei.
Datele din tabel atestă că reducerea indicatorului analizat în anul avut loc datorită micșorării veniturilor din activitatea financiară cu 83022 lei, inclusiv a veniturilor din subvenții de stat – cu 896907 lei. Totodată, datorită majorării veniturilor din diferențe de curs valutar și a altor venituri respectiv cu 104778 lei și 709107 lei dicatorul analizat s-a mărit cu aceeleași sume.
Concomitent, sub influența majorării cheltuielilor financiare are loc diminuarea veniturilor obținute din activitatea financiară la finele anului 2008 cu 573967 lei, inclusiv a cheltuielilor aferente diferențelor de curs valutar – cu 5842 lei și a altor cheltuieli cu 568125 lei.
Analizînd rezultatul din activitatea financiară în structură se poate constata următoarele:
-în anul 2008 ponderea veniturilor financiare s-a majorat cu 38,37%, inclusiv a veniturilor din diferențe de curs valutar cu 6,68% și altor venituri cu 49,56 % față de anul 2007. totodată se observă diminuarea ponderii veniturilor sub formă de subvenții de stat cu 17,87 %
– referindu-ne la structura cheltuielilor financiare, se poate spune că în anul 2008 ponderea acestora a crescut cu 38,37%, ceea ce se caracterizează negativ. Această creștere a fost determinată de creșterea ponderii cheltuielilor privind diferența de curs valutar cu 0,43% și a altor cheltuieli cu 37,94%.
Astfel, putem constata că în anul 2008 ”Basarabia” se observă depășirea veniturilor financiare asupra cheltuielilor financiare. Însă, totuși, firma analizată dispune de rezerve interne privind creșterea indicatorului analizat în mărime de 656989 lei, adică pe seama majorării veniturilor financiare și diminuării cheltuielilor financiare.
§ 2.5. Analiza formării și repartizării profitului net al C.A.P. „Basarabia”
O importanță deosebită în cadrul analizei profitului o are analiza repartizării profitului net. La această etapă se determină dacă este oare pozitiv din punct de vedere economic rezultatul net obținut de întreprindere în urma desfășurării activității economico-financiare și care sunt direcțiile de repartizare a profitului.
Este evident că fără a analiza formarea profitului net nu poate fi efectuată analiza repartizării acestuia. De aceea, în continuare, se prezintă analiza formării profitului obținut de CAP”Basarabia” la finele anului 2008.
Profitul net constituie unul dintre indicatori economici de bază, care caracterizează rezultatele finale ale activității economico-financiare. Acesta exprimă eficiența utilizării întregii averi, ceea ce înseamnă luarea în calcul a tuturor veniturilor – din orice sursă – și a tuturor cheltuielilor efectuate pentru orice domeniu, care, legal, pot fi atribuite aceleeași perioade de gestiune.
Din punct de vedere cantitativ, acest indicator constituie diferența dintre profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare (PPGPI) și cheltuielile privind impozitul pe venit (Chi/v), modelul matematic fiind:
PN = PPGPI – Chi/v
Profitul net al perioadei de gestiune, ca reflectare a rentabilității întregii activități desfășurate de întreprindere în cursul anului, urmează a fi repartizat conform reglementărilor în vigoare. De aceea, analiza profitului în cadrul notei explicative trebuie finalizată cu examinarea acestuia, aprecierea direcțiilor principale de distribuire a profitului net.
Analiza profitului net se efectuează în baza datelor reflectate în planul de afaceri, bilanțul contabil și anexa la acesta, în raportul privind rezultatele financiare și anexa la raportul privind rezultatele financiare, în raportul privind fluxul capitalului propriu, statutul întreprinderii, precum și în baza diferitor acte normative referitoare la modalitatea repartizării profitului.
O importanță deosebită în cadrul analizei rezultatelor financiare o are analiza formării profitului net (pierderii nete).
Profitul net (pierderea netă) reprezintă unul dintre indicatorii economici de bază, care caracterizează rezultatele finale ale activității economico-financiare.
În continuare se prezentă analiza rezultatului net al CAP „Basarabia”, folosindu-se tabelul de mai jos.
Tabelul 9
Analiza formării profitului net al CAP „Basarabia”
(în lei)
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare
Conform datelor reflectate în Raportul privind rezultatele financiare (anexa2 ) CAP “Basarabia” a obținut la finele anului 2008 profit net în sumă de 7079727 lei, care este egal cu pofitul contabil deoarece în perioada dată întreprinderea analizată, ca și toate întreprinderile cu statut de persoane juridice de pe teritoriul Republicii Moldova, a fost scutită de plata pentru impozitul pe venit. E de mențiomat, că în anul 2007 întreprinderea analizată a înregistrat profit net în sumă de 5347194 lei, care diferă de profitul de bilanț cu mărimea cheltuielilor privind impozitul pe venit – 175915 lei. Deci, la întreprinderea analizată se observă o majorare a profitului net în anul 2008 comparativ cu anul 2007 cu 1732533 lei.
Această majorare se datorează creșterii profitului pînă la impozitare în anul curent cu 1556618 lei și diminuării cheltuielilor privind impozitul pe venit cu 175915 lei.
Este necesar de menționat, că pentru analiza detaliată a profitului net (pierderea netă) e nevoie de a studia formarea profitului impozabil (pierderii fiscale), care diferă de profitul (pierderea) contabil cu mărimea diferențelor permanente și temporare și este reflectat în Declarația cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitatea de antreprenoriat.
Capitolul III. Propuneri și recomandări privind maximizarea rezultatelor financiare
3.1. Direcții de maximizare a rezultatelor financiare a CAP “Basarabia”
La etapa actuală, maximizarea profitului este un instrument puternic de stimulare a agenților economici privind asigurarea creșterii economice permanente.
Maximizarea profitului constituie o problemă dominantă a oricărui agent economic. Obținerea profitului maxim este posibil în cazul combinării volumului producției fabricate, prețului produsului și consumurilor de producție. Aceasta constă în alegerea unui astfel de volum al producției fabricate (comercializate), care prevede egalitatea dintre venitul marginal și costurile, cheltuielile marginale. [20, p. 556]
Toate firmele doresc să-și sporească profitul obținut din activitatea economico/financiară. Acesta este influențat, pe de o parte, de volumul producției fabricate și comercializate și, pe de altă parte, de costurile de producție. Firmele au posibilitatea să influențeze acești doi factori de bază în vederea sporirii profiturilor.
De aceea, în continuare se prezintă calculul rezervelor interne existente „Basarabia” privind majorarea profitului brut.
Fig.3 Bloc-schema rezervelor de maximizare a profitului brut al CAP „Basarabia”
În vederea calculării rezervelor interne de majorare a profitului este necesară, în primul rînd, determinarea posibilității creșterii profitului pe seama rezervelor evidențiate mai sus prin sporirea cantității produselor vîndute în unități fizice, micșorarea costului unitar al produselor vîndute, majorarea prețurilor la produsele vîndute. Sporirea prețurilor de vînzare prin creșterea calității produselor vîndute, comercializarea acestora pe piețe mai atrăgătoare și altele.
Rezervele interne de majorare a profitului se determină pe fiecare produs în parte.
Analiza financiară reprezintă punctul de pornire în conceperea, fundamentarea și implimentarea soluțiilor strategice de îmbunătățire a performanțelor curente ale întreprinderii.
Metoda diagnosticului și aprecierii rezultatelor financiare descrisă în capitolul doi dă posibilitate fiecărui producător să-și aprecieze cu suficientă exactitate gradul de profitabilitate și rentabilitate a activității pe care o desfășoară.
Existența unei multitudini de metode de previzionare impune necesitatea evaluării și selectării celei mai adecvate metode, care să facă posibil rezolvarea cît mai rapidă și corectă a problemelor, să asigure un grad înalt de precizie și de validitate cerut.
Pentru prognozarea indicatorilor sus numiți s-a convenit utilizarea metodei de extrapolare, care se bazează pe presupunerea că tendințele observate în trecut reflectă influieința factorilor, care vor acționa și în viitor.
În continuare autorul va examina rezultatele financiare .P. “Basarabia“ sub aspect strategic, luând în calcul informația prezentată în tabelele de mai jos. Variantele prezentate pot fi discutabile, deoarece la elaborarea lor s-a luat în considerație condițiile neuniforme de activitate (capacitatea de producție, gradul de aprovizionare, asigurarea cu materie primă și materiale, piața de desfacere, nivelul consumurilor și cheltuielilor, prețul mediu unitar la produse finite etc.) în mod divers, ținând cont de gradul profunzimii cercetărilor acestora.
Un element de bază al planului de afaceri este aprecierea și argumentarea justificată a căilor de bază ce contribuie la obținerea rezultatelor financiare. Drept sursă principală de informație în acest caz servește “Darea de seamă despre rezultatele financiare și folosirea lor” . De regulă mărimea absolută a rezultatului financiar este determinată de veniturile provenite din activitatea de bază sau din vânzarea mărfurilor. Pentru a evidenția căile de bază care determină rezultatele financiare se recomandă următorul table
Tabelul 10
Efectivul rezultatelor financiare al C.A.P. “Basarabia” pe anii 2007-2009
Sursa elaborat de autor în baza Raportului privind Rezultatele financiare
Examinând datele din tabel, constatăm că la C.A.P. “Basarabia” rezultatele din activitatea operațională comparativ cu anul de gestiune 2007 în anul 2009 acest indicator a scăzut de la 3434143 lei la -782314 lei sau suplimentar cu 4216457 lei.
Elementul de bază, care a contribui la micșorarea beneficiului de bilanț îl prezintă volumul vânzărilor, acesta s-a micșorat în 2009 față de de 2007 cu 7964099 lei.
Astfel conducerea C.A.P. “Basarabia” se va strădui să acorde o atenție deosebită problemei legate de diversificarea activității de bază prin elaborarea unor măsuri suplimentare, ce vor contribui la desfacerea producției pe noi piețe de consum atît în cît și peste hotarele ei.
Comparând informația prezentată în tabelul respectiv observăm, că colectivul de muncă al C.A.P. “Basarabia” vor trebui să depună eforturi esențiale în obținerea unei activități durabile pe următorii ani de activitate.
Necesitatea înzestrării permanente a procesului de producție cu mecanisme și utilaje noi, cît și inventarierea judicioasă a fondurilor fixe care pe parcursul ultimilor ani nu sunt implicate în circuitul de activitate din diferite motive, și deci nu aduc profit, vor contribui la obținerea rezultatelor financiare obținute din vânzarea fondurilor fixe. Dar acest domeniu de activitate necesită o atenție deosebită, bine gândit ca să nu ducă la rezultate negative.
Previziunea volumului de producție în condițiile de instabilitate economică în care se află Republica decurge din bugetul vânzărilor și întreprinderea trebuie să țină cont de :
Cererea pe piață și canalele de realizare a producției;
Asigurarea întreprinderii cu mijloacele de producție necesare;
Utilizarea maximă a capacității de producție.
Tabelul 11
Planul vînzărilor la CAP “Basarabia” pentru anii 2007- 2009
Elaborat de autor în baza anexei la Bilanțul contabil
Dacă volumul producției va crește, necesarul de active de asemenea va trebui să crească. Întreprinderea va avea nevoie de numerar suplimentar pentru a fi imediat investit în stocuri de materii prime și materiale, iar când se va atinge capacitatea maximă, sunt necesare fonduri și pentru investiții în active fixe.
Accelerarea vitezei de rotație a stocurilor de mărfuri și materiale, precum și reducerea duratei de încasare a creanțelor vor permite C.A.P. “Basarabia” obținerea în următorii ani a unui flux pozitiv al mijloacelor bănești, fapt ce atestă o situație financiară favorabilă pe viitor. Pentru întreprindere este și mai favorabil dacă în decursul perioadei previzionale ponderea desfacerii de mărfuri pe piața externă și pe cea internă treptat va crește.
Din diagnosticul efectuat au rezultat câteva concluzii de mare importanță, care oferă oportunități pentru decidenții interesați în îmbunătățirea funcționalității întregului sistem:
Există un sistem rațional de aprovizionare și asigurare cu materie primă și materiale, ar fi necesar să se perfecționeze acest sistem de aprovizionare cu materie primă și resurse materiale, contractele încheiate cu furnizorii (în baza contractelor încheiate cu furnizorii pe o perioadă mult mai îndelungată și să includă careva elemente de atragere )
Să fie o concordanță mult mai favorabilă între patrimoniul întreprinderii și gradul utilizării acestuia
Piața de desfacere este bine determinată de cererea consumatorilor străini, astfel întreprinderea ar trebui să perfecteze piața internă de desfacere care este limitată din cauza capacității reduse de cumpărare a consumatorilor
Să tindă mereu spre un ritm de creștere a profitului perioadei de gestiune până la impozitare în paralel cu sporirea veniturilor din vânzarea produselor finite presupune și o reducere esențială a cheltuielilor întreprinderii pentru activitatea operațională, cît și pentru cea neoperațională (de investiții și financiară).
Rezerva internă de sporire a profitului pe seama creșterii cantității produselor vîndute (Rvpf) se calculează în baza formulei de mai jos:
Rvpf = rezerva de sporire a cantității fiecărui produs vîndut * profitul brut efectiv pe unitate de produs
Calculul rezervei interne de majorare a profitului pe seama reducerii costului unitar al produselor vîndute se determină prin înmulțirea rezervei de reducere a costului pe fiecare produs cu cantitatea posibilă de vînzare a acestuia.
O rezervă semnificativă a majorării profitului constituie creșterea prețurilor medii de vînzare a produselor prin comercializarea acestora pe piețe mai atrăgătoare, creșterea calității produselor vîndute.
Calculul rezervei de majorare a profitului pe seama comercializării produselor pe piețe mai atrăgătoare se efectuiază astfel: abaterea cotei produselor vîndute prin diferite căi de desfacere se înmulțește cu prețul de vînzare stability pentru fiecare cale. Suma obținută se înmulțește cu cantitatea posibilă de vînzare a produsului.
În acest paragraf ținem, de asemenea, să reflectăm rezervele de majorare a altor tipuri de profit obținuți de CAP “Basarabia” în anul 2008.
Reeșind din calculele efetuate în capitolul doi, putem menționa că firma analizată dispune de rezerve interne de sporire a următoarelor tipuri de profit:
a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare în mărime de 1028752 lei;
a profitului din activitatea operațională în mărime de 371763 lei;
a profitului din activitatea de investiții în sumă de 288107 lei;
a profitului din activitatea financiară în valoare de 656989 lei;
a profitului net în sumă de 1028752 lei
Concluzii și recomandări
Aș dori să menționez faptul că această temă este destul de impunătoare și actuală în procesul de tranziție de la o economie planificată la cea de piață, din motiv că diagnosticul constituie controlul medical al firmei și ca rezultat este prescrisă cura pe care întreprinderea este obligată să o urmeze, de altfel ea va fi sortită falimentului.
Astfel încât sfera de bază a unei economii naționale reprezintă sfera de producție, rațiunea producătorului constă în faptul, că el nici odată nu-și v-a permite să producă marfa, care nu este solicitată pe piața de desfacere, sau care nu poate să-i asigure profitul scontat. Scopul fiecărui agent economic este de a obține un profit cît mai mare în raport cu efortul depus.
În lucrarea dată a-m examinat căile principale de obținere a profitului caracteristice pentru unitățile de producție, cît și metodele principale de diagnostic și estimare a acestor rezultate: începînd cu profitul brut și terminănd cu cel pînă la impozitare.
În procesul cercetării am divizat sistemul de factori care influențează modificarea profitului sub aspectul concordanței factorilor interni – care depind de activitatea întreprinderii și a celor externi – care în cea mai mare măsură nu depinde de activitatea acesteia.
Deci, în baza temei studiate în teza respectivă aș putea conchide următoarele lucruri:
Un rol important în acest proces îl are profitul, care prin conținutul său economic în condițiile atuale este sursa principală de autofinanțare a unităților de producție și a bunăstării vieții sociale în întregime. În viziunea noilor cerințe ale economiei de piață, orice producător, în perioada derulării unei activități, trebuie să-și determine foarte clar potențialul său de dezvoltare în ramura respectivă și efortul propriu în obținerea unor rezultate financiare mai avantajoase.
Pornind de la analiza situației reale a C.A.P. „Basarabia”, starea actuală a întreprinderii poate fi caracterizată prin:
Lipsa capitalului pe termen lung pentru înnoirea și diversificarea producției;
Degradarea fizică și morală a utilajului, fapt ce atrage după sine creșterea cheltuielilor de întreținere și reparare;
Micșorarea randamentului mijloacelor fixe;
Costuri mari de producție care duc, de obicei, la obstacole în pătrunderea acesteia pe piața externă și la concentrarea pe piața internă care are o capacitate de absorbție prea mică;
Lipsa unei strategii de dezvoltare de lungă durată și lipsa echipelor de manageri capabili să realizeze astfel de strategii, nefolosirea și necunoașterea stilurilor noi de management, ce ar genera posibilități sinergetice de dezvoltare;
Inexistența unui proces continuu de instruire economică și a unei reacționări prompte la schimbările de mediu.
Pentru depășirea situației în care se află la moment întreprinderea CAP „Basarabia” și pentru crearea unor premise de transformare a acestei companii într-un agent esențial ai economiei de piață aș propune un set de măsuri de ordin metodologic și practic, după cum urmează:
Perfecționarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere crește și se dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă și de a supraviețui depinde de capacitatea managerilor de marketing de a promova noi idei pentru produse noi, a managerilor financiari de a utiliza maximum eficient resursele financiare, pe baza căreia este posibilă creșterea profitabilității întreprinderii;
Creșterea volumului venitului din vânzări. Pentru îmbunătățirea acestui indicator aș propune următoarele acțiuni:
Lărgirea pieței de desfacere prin cercetări de marketing;
Urgentarea realizării activelor neutilizate. În condițiile în care întreprinderea dispune de echipamente neutilizate, acestea trebuie realizate sau date în folosință micilor întreprinzători, asigurând, pe de o parte, evitarea pierderilor provocate de uzura fizică și morală și creșterea fluxului financiar de intrare, pe de altă parte, creșterea cifrei vînzărilor și, corespunzător, sporirea profitului;
Reducerea costului vânzărilor. Pentru reducerea costului întreprinderea trebuie să:
Dezvolte și modernizeze tehnologiile de fabricație;
Reducă personalul angajat la întreprindere;
Diversifice furnizorii de materie primă și materiale, energie și combustibil.
Accelerarea vitezei de rotație a capitalului. În acest context, o poziție prioritară revine operațiunilor privind sporirea ritmului de încasare a producției livrate prin ținerea unei evidențe clare, permanente a documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienții, adresarea de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul evitării unor situații nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici privind relațiile cu clienții, eficientizarea gestionării lor prin utilizarea metodelor moderne.
Pentru o activitate durabilă în condițiile economiei de tranziție este nevoie de asigurarea unui suport legal din partea statului, de stabilizarea situației economice prin reducerea inflației și promovarea investițiilor în Republica .
În perspectiva de lungă durată, compania CAP „Basarabia” ar trebui să dezvolte o strategie de dezvoltare a întreprinderii în condițiile actuale de piață, prin:
Competitivitatea producției. Sporirea competitivității producției atât pe piața internă, cât și pe cea externă este posibilă prin:
Creșterea calității producției. Pentru a obține victori în lupta concurențială, „Basarabia” CAP trebuie mereu să lucreze asupra calității și să producă această marfă mai repede decât concurenții lor
Însușirea noilor tipuri de producție competitivă pe piață și lărgirea sortimentului de mărfuri în scopul substituirii producției de import de calitate inferioară. Aceasta din urmă necesită rezolvarea unor probleme ce țin de pregătirea cadrelor calificate, creșterea potențialului inovațional, a calității managementului și structurii de conducere.
Competitivitatea tehnologiilor. Conform spuselor economistului american A.I.Ross, sporirea volumului de producție în statele dezvoltate cu 50-60% este obținută pe baza înnoirii tehnologiilor și nu a creșterii consumului de resurse. Creșterea competitivității tehnologiilor constă în retehnologizarea și modernizarea permanentă a procesului de producție.
Competitivitatea organizării procesului de producere, a muncii și gestionării. Pentru ca mijloacele investite în noile tehnologii să se recupereze, este necesar să se echilibreze nivelul tehnic al producției cu necesitățile pieței concurențiale. O altă modalitate ar fi atragerea investițiilor directe, a creditelor pe termen lung în vederea înnoirii și modernizării bazei tehnico-materiale a industriei și aplicării tehnologiilor moderne de producere.
În final, aș putea menționa faptul că ponderea rezultatului din activitatea operațională este mult mai mică decât cea din activitatea de investiții și din cea financiară, ceea ce nu este normal pentru o întreprindere de producere. Deci toate aceste concluzii și propuneri țin de orientarea managerilor spre alegerea unor decizii optime de sporire a competitivității, dar realizarea în practică mai depinde încă de mulți factori interni și externi, care trebuie depistați și înlăturați, aceasta fiind posibilă doar în urma analizei financiare a activității propriei întreprinderi, dar și a celor concurente.
Propunerea programului de acțiune și a măsurilor de ameliorare a rezultatelor întreprinderii
Deoarece situația financiară la C.A.P „Basarabia” este favorabilă la etapa actuală, ca și orișicare agent economic ce dorește o transformare a lor în agenți esențiali ai economiei de piață, astfel autorul propune un set de măsuri de ordin metodologic și practic care să conducă la creșterea profitabilității .
Printre căile și modalitățile ce ar putea fi avute în vederea în sporirea eficientizării activității C.A.P. “Basarabia” se enumără:
Perfecționarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere crește și se dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă și de a supraviețui depinde de capacitatea managerilor de a promova noi idei pentru noi produse, asigurând astfel lărgirea sortimentului de produse comercializate și pe această bază fiind posibilă creșterea profitabilității întreprinderii;
2. Creșterea volumului vânzărilor. Pentru îmbunătățirea situației în perspectivă în ceea ce privește indicatorul “cifra vânzărilor” se propun unele categorii de măsuri:
– lărgirea pieței de desfacere prin cercetări de marketing. În condițiile actuale, când întreprinderea dispune de stocuri greu vîndabile activitatea specialiștilor din domeniului marketingului trebuie să fie îndreptată spre:
– determinarea potențialului pieței, care presupune studierea cerințelor și problemelor clienților, a capacității concurențiale;
– acomodarea la maximum a procesului de producție la cerințele pieței, la studierea și caracterul cereri;
– asigurarea creșterii vânzărilor prin intermediul reclamei și publicității profesionale, încheierii contractelor directe cu consumatorii etc.;
– modificarea sortimentului producției conform cerințelor pieței;
– organizarea expozițiilor cu vânzare în orașele republicii și peste hotare.
Astfel întreprinderea va putea produce nu doar pentru acoperirea capacităților de producție și creșterea stocurilor de produse, ci pentru piață și necesitățile sale.
3. Reducerea costului vânzărilor.
Aici putem menționa că agravarea situației financiare a unei întreprinderi industriale, creșterea costurilor de producție constituie un fenomen marcant al ultimei perioade.
Principalele cauze care au determinat creșterea costurilor de producție sunt: creșterea costurilor fixe ca urmare a reducerii considerabile a capacităților de producție, creșterea prețurilor la materia primă, la energie, sporirea cheltuielilor legate de creșterea ratei dobânzii pentru creditele primite ș.a., toate acestea conducând la diminuarea profitului
Pornind de la influența cheltuielilor totale asupra profitului și implicit, asupra rentabilității, trebuie avute în vedere unele măsuri pentru reducerea costurilor:
– realizarea produselor pe baza criteriilor de eficiență economică, care presupune practicarea unor prețuri de vânzare care să permită acoperirea costului de producție și obținerea unui profit
– dezvoltarea și modernizarea potențialului tehnic al întreprinderii, care să antreneze cheltuielile financiare cît mai reduse și vinderea activelor neutilizate.
– perfecționarea personalului angajat la întreprinderi;
– diversificarea furnizorilor de materie primă și materiale, energie și combustibil. Este necesară existența la întreprindere a unui sistem de informare privind furnizorii, caracteristicile și prețurile materiilor prime.
4. Accelerarea vitezei de rotație a capitalului care conduce la sporirea numerarului și care fiind plasat în acțiuni profitabile va genera profit. În acest context, o poziție prioritară revine operațiilor privind sporirea ritmului de încasare a producției livrate prin ținerea unei evidențe clare, permanente a documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienții, adresarea de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul evitării unor situații nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici privind relațiile cu clienții, eficientizarea gestionării lor prin utilizarea metodelor moderne.
În concluzie putem afirma, că acțiunile și direcțiile propuse dau o orientare generală managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor financiare, dar realizarea în practică, depinde încă de o mulțime de factori interni și externi care trebuie depistați și înlăturați, aceasta fiind posibil doar în rezultatul analizei financiare a activității de producție a întreprinderii cît și a concurenței.
Deci în cadrul procesului de prognozare a dezvoltării întreprinderii industriale C.A.P. “Basarabia”, sunt incluși cei mai semnificativi indicatori de apreciere a situației financiare printre care: volumul vânzărilor, profitul etc. O importanță deosebită a revenit selectării metodelor de previziune, chemate să asigure un grad înalt de precizie și de validitate cerut. Pentru prognozarea indicatorilor sus- numiți, s-a convenit utilizarea metodei de extrapolare, care se bazează pe presupunerea că tendințele observate în trecut reflectă influența factorilor care vor acționa și în viitor.
BIBLIOGRAFIA
Cărți, manuale
Andronic B.C. Performanța firmei, Editura Polirom, , 2000
Antoniu N., Adochiței M., Cristea H., Neagoe I., Dumitrescu D. și Ilie V. „Finanțele întreprinderilor. Editura Didactică și Pedagogică, R.A.București, 1993
Atkinson Iloyd. Economics, Richard D. Irwin Inc., , Illinais, 1982
Avare Ph., Ravary L., Legros G., Lemonnier P. Gestiunea și analiza financiară, Editura Economică, București, 2002
Balanuța V. Analiza gestionară.-Ch.: F.E.P.”Tipogr.Centrală”, 2003
Bistriceanu G.D., Adochiței M.N., Negea E. Finanțele agenților economici, Editura economică, București, 2001
Bistriceanu G.D. și colectiv de autori – Lexicon de finanțe – Credit. Contabilitate și Informatică Financiar-contabilă. Vol. I. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1981.
Corneliu I. Analiza economico-financiară. , 1995.
Cornescu V. Costul și veniturile în economia de piață. Editura IMCO. Chișinău, 1992
Dobrotă Niță. Economie politică. Copyright, Editura Economică, 1997
Economia politică. Editura Porto – Franco. , 1991
John K. Galbraith. Știința economică și interesul public. Editura politică, București, 1982
George Stra. Curs de economie politică. Editura librăriei „Remus Cioflec”. Cluj, 1937
Ana Profitul. Editura economică. București, 1998
Gorincu G. Mic dicționar al economiei de piață. Editura Porto-Franco. , 1991
Heyne Paul, The Economic Way of Thinking” în traducere la Editura Didactică și Pedagogică . București, 1991
Țiriulnicov N. Analiza rapoartelor financiare / Natalia Țiriulnicova, Valentina Paladi, Ludmila Gavriliuc, Nelea Chirilova, Diana Furtuna – Ch.: F.E.- P.”Tipogr. Centrală”, 2004.
Bătrâncea, loan, Barb, A., Todea N. Diagnosticul economic al firmei. // Tribuna economică, 1999. nr.15, p. 14-15.
Carauș, V., Diagnoza impune decizii ferme de restructurare. // Economica 1997, nr. 4, p. 38-39.
Gortolomei, V., Gheorghită, M., Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub aspectul aplicării S.N.C. // Contabilitate și audit, 1999, nr.7-8, p.93-95.
Ișfănescu Aurel , Diagnosticul întreprinderii în dificultate. // Tribuna economică, 1997, nr.28, p. 14-15
Nederiță, A., Tiriulnicov, N., Paladi, V., Gavriliuc, L. Recomandări practice la raportul privind întocmii ea notei explicative la raportul financiar anual. // Contabilitate și audit, 1999, nr.4, p.40-74.
Plămădeală, și estimarea patrimoniului întreprinderii și eficienței utilizării activelor în contextul restructurării activității de producție. // Contabilitate și audit, 1999, nr.6, p.48-51
Pântea, P., Deaconu, A. Bilanțul financiar în diagnosticul financiar al întreprinderii. // Finanțe, credit și contabilitate, 1997, nr.7-8, p.4-10.
Staicu Florea , diagnostic inern – premisă a investițiilor unei firme.// Tribuna economică, 2006, nr. 13, p. 16-18.
Бернстайн Л.А. Анализ финансовой отчетности. М.: «Финансы и статистика», 1996
Бочаров В. Финансовый анализ. Санкт – Петербург, 2001
Савицкая Г.В. Анализ хозяйственной деятельности предприятия. Минск: ООО “Новое знание”, 1999
Семенов В.М., Баев И.А., Терехова С.А. и др. Экономика предприятия. Москва: Центр экономики и маркетинга, 1996
Селезнева Н.Н., Ионова А.Ф. Финансовый анализ. Москва, ЮНИТИ, 2003, с. 221-223
Шеремет А.Д., Сайфулин Р.С. Финансы предприятий. Москва. ИНФРА-М, 1997
Articole din presa periodică
Bălănuță V. Diagnosticul și estimarea potențialului economico-financiar al întreprinderii în contextul analizei exprese. Contabilitate și audit, nr.5, 2002, p.49-
Bălănuță V. Diagnosticul și estimarea profitului întreprinderii. Contabilitate și audit, nr.5, 2002, p.49-53
Bălănuță V., Sandul T., Fratea N. Diagnosticul și estimarea rentabilității economice și financiare în contextul restructurării activității de producție – Contabilitate și audit, 1998, nr.7.
Gortolomei V. Gheorghiță M. Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub aspectul aplicării S.N.C. Contabilitate și audit, 1999, nr.7-8.
Nederița A., Țiriulnicov N., Paladi V., Gavriluic L. Recomandări practice privind întocmirea notei explicative la raportul financiar anual. – Contabilitate și audit, 1999, nr.4.
BIBLIOGRAFIA
Cărți, manuale
Andronic B.C. Performanța firmei, Editura Polirom, , 2000
Antoniu N., Adochiței M., Cristea H., Neagoe I., Dumitrescu D. și Ilie V. „Finanțele întreprinderilor. Editura Didactică și Pedagogică, R.A.București, 1993
Atkinson Iloyd. Economics, Richard D. Irwin Inc., , Illinais, 1982
Avare Ph., Ravary L., Legros G., Lemonnier P. Gestiunea și analiza financiară, Editura Economică, București, 2002
Balanuța V. Analiza gestionară.-Ch.: F.E.P.”Tipogr.Centrală”, 2003
Bistriceanu G.D., Adochiței M.N., Negea E. Finanțele agenților economici, Editura economică, București, 2001
Bistriceanu G.D. și colectiv de autori – Lexicon de finanțe – Credit. Contabilitate și Informatică Financiar-contabilă. Vol. I. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1981.
Corneliu I. Analiza economico-financiară. , 1995.
Cornescu V. Costul și veniturile în economia de piață. Editura IMCO. Chișinău, 1992
Dobrotă Niță. Economie politică. Copyright, Editura Economică, 1997
Economia politică. Editura Porto – Franco. , 1991
John K. Galbraith. Știința economică și interesul public. Editura politică, București, 1982
George Stra. Curs de economie politică. Editura librăriei „Remus Cioflec”. Cluj, 1937
Ana Profitul. Editura economică. București, 1998
Gorincu G. Mic dicționar al economiei de piață. Editura Porto-Franco. , 1991
Heyne Paul, The Economic Way of Thinking” în traducere la Editura Didactică și Pedagogică . București, 1991
Țiriulnicov N. Analiza rapoartelor financiare / Natalia Țiriulnicova, Valentina Paladi, Ludmila Gavriliuc, Nelea Chirilova, Diana Furtuna – Ch.: F.E.- P.”Tipogr. Centrală”, 2004.
Bătrâncea, loan, Barb, A., Todea N. Diagnosticul economic al firmei. // Tribuna economică, 1999. nr.15, p. 14-15.
Carauș, V., Diagnoza impune decizii ferme de restructurare. // Economica 1997, nr. 4, p. 38-39.
Gortolomei, V., Gheorghită, M., Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub aspectul aplicării S.N.C. // Contabilitate și audit, 1999, nr.7-8, p.93-95.
Ișfănescu Aurel , Diagnosticul întreprinderii în dificultate. // Tribuna economică, 1997, nr.28, p. 14-15
Nederiță, A., Tiriulnicov, N., Paladi, V., Gavriliuc, L. Recomandări practice la raportul privind întocmii ea notei explicative la raportul financiar anual. // Contabilitate și audit, 1999, nr.4, p.40-74.
Plămădeală, și estimarea patrimoniului întreprinderii și eficienței utilizării activelor în contextul restructurării activității de producție. // Contabilitate și audit, 1999, nr.6, p.48-51
Pântea, P., Deaconu, A. Bilanțul financiar în diagnosticul financiar al întreprinderii. // Finanțe, credit și contabilitate, 1997, nr.7-8, p.4-10.
Staicu Florea , diagnostic inern – premisă a investițiilor unei firme.// Tribuna economică, 2006, nr. 13, p. 16-18.
Бepнcтайн Л.A. Aнализ финанcoвoй oтчeтнocти. M.: «Финанcы и cтатиcтика», 1996
Бoчаpoв B. Финанcoвый анализ. Cанкт – Пeтepбypг, 2001
Cавицкая Г.B. Aнализ xoзяйcтвeннoй дeятeльнocти пpeдпpиятия. Mинcк: OOO “Hoвoe знаниe”, 1999
Ceмeнoв B.M., Баeв И.A., Tepexoва C.A. и дp. Экoнoмика пpeдпpиятия. Mocква: Цeнтp экoнoмики и маpкeтинга, 1996
Ceлeзнeва H.H., Иoнoва A.Ф. Финанcoвый анализ. Mocква, ЮHИTИ, 2003, c. 221-223
Шepeмeт A.Д., Cайфyлин P.C. Финанcы пpeдпpиятий. Mocква. ИHФPA-M, 1997
Articole din presa periodică
Bălănuță V. Diagnosticul și estimarea potențialului economico-financiar al întreprinderii în contextul analizei exprese. Contabilitate și audit, nr.5, 2002, p.49-
Bălănuță V. Diagnosticul și estimarea profitului întreprinderii. Contabilitate și audit, nr.5, 2002, p.49-53
Bălănuță V., Sandul T., Fratea N. Diagnosticul și estimarea rentabilității economice și financiare în contextul restructurării activității de producție – Contabilitate și audit, 1998, nr.7.
Gortolomei V. Gheorghiță M. Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub aspectul aplicării S.N.C. Contabilitate și audit, 1999, nr.7-8.
Nederița A., Țiriulnicov N., Paladi V., Gavriluic L. Recomandări practice privind întocmirea notei explicative la raportul financiar anual. – Contabilitate și audit, 1999, nr.4.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Rezultatelor Financiare ale C.a.p. Basarabia (ID: 136155)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.