Analiza Rentabilitatii Unei Societati Comerciale

CUPRINS

PARTEA I: STADIUL CUNOAȘTERII

Cap. 1 CONCEPTUL DE RENTABILITATE ÎN TEORIA AFACERILOR………….3

1.1. Rentabilitatea în sistemul de performanțe al afacerii…………………………………………….4

1.2. Indicatori operaționali în analiza rentabilitații și surse………………………………………….6

de informare pentru analiza rentabilitații.

PARTEA a II-a: CONTRIBUȚII PERSONALE

Cap. 2 PREZENTAREA SOCIETAȚII………………………………………………………………16

2.1. Istoric și obiect de activitate……………………………………………………………………………17

2.2. Organizarea și funcționare………………………………………………………………………………20

2.3. Situația financiara la momentul analizei……………………………………………………………24

Cap. 3 ANALIZA RENTABILITǍȚII – STUDIU DE CAZ…………………………………27

3.1. Analiza rentabilității absolute……………………………………………………………………….28

3.1.1. Analiza rezultatului brut din exploatare………………………………………………………….28

3.1.2.Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri…………………………………………………….30

3.1.3.Analiza rezultatului exploatării………………………………………………………………………32

3.1.4.Analiza rezultatului exercițiului……………………………………………………………………..33

3.2. Analiza rentabilității relative………………………………………………………………………..36

3.2.1.Analiza ratei rentabilității veniturilor totale……………………………………………………..36

3.2.2.Analiza ratei rentabilității comerciale……………………………………………………………..37

3.2.3.Analiza ratei rentabilității resurselor consumate aferente cifrei de afaceri……………39

3.2.4.Analiza ratei rentabilității economice……………………………………………………………..40

3.2.5.Analiza ratei rentabilității financiare………………………………………………………………41

3.3.Analiza rentabilității pe baza pragului de rentabilitate…………………………………..43

CONCLUZII ȘI OPINII PERSONALE………………………………………………………………45

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………..48

ANEXE……………………………………………………………………………………………………………..49

CAPITOLUL 1

Conceputul de rentabilitate în teoria afacerii

Rentabilitatea în sistemul de performanțe al afacerii

Indicatori operaționali în analiza rentabilității și surse de informare pentru analiza rentabilității

1. Conceptul de rentabilitate în teoria afacerilor

1.1. Rentabilitatea în sistemul de performanțe al afacerii

Rentabilitatea este principalul obiectiv al activității unei întreprinderi, deoarece ea constă în capacitatea de a genera profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora. Putem vorbi despre profit atunci când are loc devansarea cheltuielilor de către venituri; profitul este doar o componenta a rentabilitații. Pentru a caracteriza o întreprindere din punct de vedere al rentabilitații, pentru a vedea dacă o întreprindere este sau nu rentabilă, este necesar a fi studiate trei puncte cheie:

evolutia activității – creșterea, descreșterea activității economice;

evoluția cifrei de afaceri, evoluția valorii adăugate

evoluția rentabilității propriu-zise (profit, rata de rentabilitate, ca indicatori).

Rentabilitatea se află în stransa corelație cu profesionalismul întreprinzătorilor, cu

timpul, mijloacele materiale și financiare investite pentru o activitate economică. Orice întreprindere trebuie să asigure remunerarea și reînoirea capitalului investit, iar acest fapt

se realizează numai în condițiile unei suficiente rentabilități a activității sale.

Cresterea economică a întreprinderii generează obligații cărora ea nu va putea sa le facă față decât dacă degajă un flux de rezultate, respectiv o rentabilitate abundentă. O rentabilitate suficientă și o bună combinare productivă nu sunt îndeajuns pentru a asigura continuitatea activității întreprinderii dar, reprezintă, cu siguranță condiții necesare pentru exsitența sa. Trebuie precizat faptul că activitatea rentabilă a unei întreprinderi trebuie să fie însoțită de un curs ridicat pe acțiune și, în același timp, de o capacitate de autofinanțare corespunzatoare. În general se vorbeste de rentabilitate în termeni de :

rentabilitate economică – rentabilitatea medie a ansamblului de capitaluri

investit în întreprindere, atât proprii cât și împrumutate. Depinde de diferența dintre prețul de vanzare și cel de cumpărare, adică de politica de prețuri practicată de întreprindere, fiind cu atât mai mare cu cât cifra de afaceri va fi mai mare. Aceasta este dată de relația:

rentabilitatea financiară – remunerează proprietarii prin acordarea de dividende

și prin majorarea rezervelor. Ca relație de calcul rentabilitatea financiară se exprimă prin intermediul ratei rentabilității financiare, astfel:

Notiunea de rentabilitate este inseparabilă de cea de risc; rentabilitatea presupune totdeauna o doză de risc deoarece nimic nu este sigur în activitatea unei întreprinderi. Între rentabilitate și risc există o relație direct proporționala, astfel unei rentabilități reduse îi corespund riscuri puțin importante. Un exemplu elocvent în acest sens este dat de riscul economic. Este indiscutabilă variația rentabilității la diferite evenimente ( de exemplu o creștere a salariilor sau a costului materiilor prime), la cota parte a cheltuielilor fixe, la variația nevoii de fond de rulment în funcție de fluctuația volumului vânzărilor. Riscul este o variabila exogenă, antonimă rentabilității. Efectele riscului fiind contradictorii, se pune problema stăpânirii unui anumit nivel al riscului pentru a obține rentabilitatea scontată. Astfel, rentabilitatea este influențată de următoarele tipuri de risc:

risc financiar

risc de exploatare

risc de faliment

alte categorii de risc

Studierea rentabilității unei operații, a unei activități sau a unei intreprinderi este totdeauna asociată cu satisfacția înregistrată ca răsplată a efortului. Elie Cohen prezintă rentabilitatea ca o abordare tehnică a performanței, definitie prin care sunt prezentate atât punctele comune dar și distincția dintre cele doua concepte prezentate. Rezultatul, și implicit rentabilitatea, este o mărime absolută, iar performanța este un concept relativ care se bazează pe obiective și pe norme. Rezultatul este o latură a performanței, cu caracter exact.

Rentabilitatea este o formă sintetică de exprimare a eficienței activității economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și vânzare. Astfel, rentabilitatea cuprinde un ansamblu de indicatori sintetici care permit aprecierea măsurii în care intreprinderea valorifica factorii de producție utilizați.

Analiza gradului de dezvoltare a unui sistem economic, a capacității de supraviețuire, presupune definirea și măsurarea exactă a eficienței economice. Eficiența economică reprezintă o concepție modernă de evaluare a activității și serveste la fundamentarea deciziilor, astfel încât resursele disponibile să fie consumate în modul cel mai favorabil pentru întreprindere; rentabilitatea este o condiție relativă pentru eficiență.

Importante sunt și relațiile existente între eficiență, rentabilitate, competitivitate și competiție, categorii specifice economiei de piață. Asigurarea stării de performanță a unei întreprinderi se afla sub impactul modului de derulare a relațiilor rentabilitate-eficiență economică. Indiferent de forma sub care este prezentată, rentabilitatea este o formă de caracterizare a stării de performanță.

1.2. Indicatori operaționali în analiza rentabilității. Surse de informare pentru analiza rentabilității

Pentru exprimarea rentabilității se utilizează doua categorii de indicatori: profitul și ratele de rentabilitate. Marimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilității(indicator al mărimii relative al rentabilității).

Analiza rentabilității absolute

Contul de profit și pierderi, sursa informațională de bază a rentabilității, prezintă cheltuielile și veniturile pornind de la departajarea activitații desfășurate de întreprindere în activitatea de exploatare, financiară și extraordinară.

Activitatea de exploatare încorporează operațiunile efectuate conform obiectului de activitate al întreprinderii. Prin indicatorii caracteristici activității de exploatare se exprima volumul activității desfășurate de întreprindere.

Activitatea financiara prezintă efectul participațiilor în capitalurile altor întreprinderi, ale relației cu societațile bancare precum și alte operațiuni financiare impuse în derularea activității întreprinderii.

Pornind de la premisa că desfășurarea activității de exploatare implică și presupune activitatea financiară, cele doua activități formează activitatea curentă a întreprinderii.

Activitatea extraordinara include operațiuni cu caracter accidental, de obicei nerepetitive, ce au loc independent de activitatea de exploatare și financiară.

Rezultatul exploatării este generat de decalajul dintre veniturile din exploatare și cheltuielile din exploatare; acesta exprimă de fapt rentabilitatea întreprinderii independent de politica financiară și fiscală. Aceasta formă de exprimare a rentabilității pune în evidența efectul activității de exploatare, luând în considerare cheltuielile de producție, de comercializare și administrative, precum și riscurile corespunzătoare.

Rezultatul financiar este dat de diferența dintre veniturile financiare și cheltuielile financiare. Acesta prezintă efectul modificarii valorii instrumentelor financiare deținute de întreprindere, al gradului de îndatorare al întreprinderii, al politicii de gestionare a excedentului de resurse financiare ale întreprinderii.

Atat rezultatul exploatării cât și rezultatul financiar sunt componente ale rezultatului corespunzator activitătii curente desfășurate de întreprindere, rezultat prezentat sub denumirea de rezultat curent. Mărimea acestuia nu se afla sub incidența politicii fiscale.

Rezultatul extraordinar ocupă un loc determinant în cadrul analizei rentabilității datorită caracterului nerepetitiv al elementelor compoenente ale acestuia; rezultatul extraordinar prezinta influența elementelor extraordinare asupra întreprinderii.

Rezultatului brut se calulează la nivel de întreprindere fie prin însumarea rezultatului curent cu rezultatul extraordinar, fie prin scaderea din veniturile totale a cheltuielilor totale. Acest rezultat măsoara rentabilitatea globală a activității întreprinderii, prezintă sinteza capacității întreprinderii de a-și folosi eficient resursele.

Rezultatul net al exercițiului exprima excedentul sau deficitul de resurse asigurat prin capacitatea întreprinderii de gestionare a capitalurilor în cadrul activității desfășurate.Dimensiunea acestuia influențează în mod direct gradul de remunerare al investițiilor, mărimea resurselor lăsate la dispoziția întreprinderii în scopul dezvoltării.

Impozitul pe profit este stabilit cumulat, pentru toate cele trei tipuri de rezultat. Astfel, investitorii și ceilalți utilizatori ai informatiei privind întreprinderea sunt privați de dreptul de a cunoaște latura fiscală pentru fiecare tip de activitate în parte și implicit rezultatul net pe fiecare activitate.

Avantajul calculării rezultatului exercițiului plecând de la cele trei rezultate intermediare , constă în posibilitatea analizării succesive a impactului lor asupra rezultatului final al întreprinderii. Interesul asupra unei forme sau alta a rezultatului activității întreprinderii diferă în funcție de specificul utilizatorului informației. Spre exemplu, o societate bancară va fi interesată de dimensiunea rezultatului curent al activității ajustat cu cheltuielile cu dobânzile, statul are interes pentru rezultatul brut iar investitorii sunt interesați de evoluția rezultatului net.

Sensul și dimensiunea rezultatului net sunt date de gradul de acoperire a rezultatului financiar de către rezultatul exploatarii, de dimensiunea și sensul rezultatului curent. Situația ideală, ce caracterizează „sănătatea financiară” a întreprinderii, presupune un rezultat al exploatării pozitiv și, în acelasi timp un rezultat financiar pozitiv. Iar dacă în acest caz ar exista și o durată medie de încasare a creanțelor inferioară duratei medii de

plată a obligațiilor, atunci cu siguranță se poate discuta despre starea de performanță a întreprinderii.

Analiza ratelor de rentabilitate

Atât pentru diagnosticul intern cât și pentru utilizatorii externi ai informației privind întreprinderea, cunoașterea capacității de a produce profit absolut nu este suficient de reprezentativă. Drept urmare, se impune compararea masei profitului cu alte mărimi, în special cu mărimile care prezintă efortul depus pentru obținerea masei profitului, apărând astfel rate ale rentabilitații care, din punct de vedere al analizei, au o mai mare capacitate informațională. Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficiență de tipul efect/efort. Efectul reprezintă profitul sub diversele sale forme de exprimare: brut, net, din exploatare, curent etc. Efortul se poate prezenta sub forma capitalurilor, resurselor consumate, activelor totale sau ale unor părți din acestea etc. Ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparații între grupuri de întreprinderi, comparații temporale pentru aceași întreprindere, comparații în raport cu standarde elaborate. Locul și rolul ratelor de rentabilitate în cadrul societății este indiscutabil, dar în același timp, nu trebuie să se omită limitele și dezavantajele informațiilor pe care le furnizează. Astfel, calculul ratelor de rentabilitate se bazeaza pe valori preluate din situațiile financiare anuale, care de la un exercitiu la altul nu exprima realitatea economică daca nu se foloseste aceeași metodă de evaluare. Și, în plus nu trebuie neglijat impactul inflației asupra elementelor patrimoniale și rezultatelor intreprinderii.

Teoria și practica economică operează cu mai multe tipuri de rate ale rentabilitații, în funcție de elementele luate în calcul pentru determinarea lor, cele mai des folosite fiind:

1. Rata rentabilității veniturilor totale

2. Rata rentabilității comerciale

3. Rata rentabilității consumurilor(cheltuielilor)

4. Rata rentabilității economice

5. Rata rentabilității financiare

1. Rata rentabilității veniturilor totale prezintă raportatrea unui indicator al rezultatelor la veniturile implicate în obținerea lui. Aceasta poate fi calculată pe baza relației:

Rezultat = profitul exercițiului inaintea impozitării

Vt = veniturile totale aferente perioadei

2. Rata rentabilității comerciale exprimă eficiența utilizării capitalului investit prin intermediul cifrei de afaceri. Principalele rezerve de creștere a ratei rentabilității comerciale vizează: sporirea vânzărilor, cresterea puterii de negociere a întrepriderii cu furnizorii și obținerea unor prețuri de achiziție avantajoase, ameliorarea structurii vânzărilor în sensul creșterii ponderii celor cu o marjă comercială individuală mai mare, accelerarea rotației stocurilor, optimizarea cheluielilor, maximizarea prețurilor de vânzare. Rata rentabilității comerciale se deosebește de rata rentabilității economice respectiv de rata rentabilității financiare prin faptul ca nu ia în calcul masa capitalului propriu sau imprumutat investit în activitatea întreprinderii, care de fapt, îi permite obținerea cifrei de afaceri. Acest indicator este independent de structura financiară a întreprinderii și nu se pretează la comparații inter-întreprinderi tocmai datorita faptului că nu ține seama de capitalul investit pentru desfășurarea activității. Analiza detaliată a ratei rentabilității comerciale pune în evidentă marja de contribuție a fiecărui produs, care alcătuieste gama produselor ce va fi destinată vânzării, la realizarea rentabilității comerciale a întreprinderii, creîndu-se astfel posibilitatea menținerii în planul de producție a acelor produse capabile să aduca contribuția maximă, în corelație cu cerintele pieței, și cu resursele de care dispune întreprinderea. O metoda de calcul a ratei rentabilității comerciale este dată de relația:

rcom =

rcom = rata rentabilității comerciale

PrCA = profit aferent cifrei de afaceri

CA = cifra de afaceri

3. Rata rentabilitații consumurilor se calculează prin raportarea unui indicator al

rezultatelor la consumul de resurse implicat în obținerea lui, exprimând în acest fel eficiența efortului materializat în costuri. Aceasta rată poate fi calculată dupa relația:

rrc = rata rentabilității resurselor consumate

PrCA = profit aferent cifrei de afaceri

ChCA = cheltuieli aferente cifrei de afaceri

Dimensiunea ratei rentabilității resurselor consumate este dată în principal de variația structurii vânzărilor, a costului unitar și a prețurilor de vânzare. În literatura de specialitate, se discută despre valoarea optimă a ratei rentabilității resurselor consumate ca fiind încadrată între 9% și 15%.

4. Rata rentabilității economice prezintă eficiența capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare implicate în activitatea întreprinderii. Aceasta poate fi calculată pe baza relației:

rec = 0

rec = rata rentabilității economice

Rexpl = rezultatul din exploatare

At = active totale

Modificarea ratei rentabilității economice, se explică prin prisma celor doi factori direcți: viteza de rotație a activului total(CA/At) și rata rentabilității comerciale sau rata marjei brute la 1 leu vânzări. Dimensiunea ratei rentabilității economice joacă un rol hotărâtor în stabilirea modalității de finanțare pe termen lung și scurt. Rata rentabilității economice trebuie apreciată în funcție de rata inflației. O rata a rentabilității economice superioară ratei inflației va putea asigura conservarea “substanței economice” a întreprinderii și chiar reînoirea și cresterea activelor sale economice, într-o perioada cât mai scurtă. Dimensiunea ratei rentabilității economice este folosită frecvent în analize externe, deoarce permite efectuarea comparațiilor în spațiu între întreprinderi apartinând aceluiași sector, indiferent de mărimea sau forma lor de proprietate, măsurând aptitudinea capitalului economic de a asigura reînoirea și remunerarea sa ca factor de producție, reinoire care ar trebui să se realizeze într-un orizont de timp mediu.

5.Rata rentabilității financiare este un indicator semnificativ în aprecierea performanțelor economico-financiare ale societății în cadrul diagnosticului intern cât și în analizele solicitate de partenerii externi. O modalitate de calcul a ratei rentabilității financiare este următoarea:

Rf = rata rentabilității financiare

PrNet = profitul net al exercițiului

Vt = venituri totale

At = active totale

Kp = capitaluri proprii

Rentabilitatea financiară cuantifica remunerarea capitalului propriu prin prisma tuturor celor trei tipuri de activități: exploatare, financiara și extraordinara. Rata rentabilității financiare are în vedere proveniența capitalurilor, fiind sensibilă la structura financiară a întreprinderii și în mare măsura influențată de gradul de îndatorare al societății. Acest indicator pune în evidență randamentul capitalurilor proprii, repectiv a plasamentului efectuat de acționarii unei firme prin cumpararea acțiunilor societății.

Analiza rentabilității pe baza punctului critic (pragul rentabilității)

Punctul critic, denumit și prag de rentabilitate sau punct de echilibru reflectă acea dimensiune a activității la care veniturile din vânzarea bunurilor, lucrărilor, serviciilor sunt egale cu cheltuielile(variabile și fixe) aferente volumului de activitate, profitul fiind nul. Depășirea pragului de rentabilitate asigură rentabilizarea activității întreprinderii. Prin analiza pragului de rentabilitate, sunt furnizate informații cu privire la volumul de activitate ce permite realizarea profitului sau a unui anumit profit, perioada de timp presupusă de acoperirea cheltuielilor, gradul de utilizare a capacității de producție corespunzator pragului de rentabilitate, profitul maxim ce poate fi realizat în condițiile date.

Analiza pragului de rentabilitate este importantă în procesul de planificare deoarce relația cost-volum-profit poate fi influentată de proporția investitiilor în active fixe. Trebuie să se stabilească în acest fel un volum suficient al vânzărilor pentru acoperirea cheluielilor fixe și variabile; în caz contrar, întreprinderea va înregistra prin activitatea desfășurată pierdere.

În determinarea pragului de rentabilitate se porneste de la premisa că întreprinderea nu poate actiona asupra prețurilor de achiziție ale factorilor de producție sau asupra prețurilor de vânzare ale bunurilor și serviciilor. Pentru a asigura devansarea cheltuielilor de către venituri, se poate acționa numai asupra volumui de activitate desfășurata. Cheltuielile întreprinderii, în funcție de variația fața de volumul de activitate, sunt departajate în cheltuieli variabile și cheltuieli fixe. Cheltuielile variabile, ca sumă lanivel de întreprindere, se modifică odată cu volumul de activitate desfășurată dar, peunitate de produs, rămân relativ constante. Cheluielile fixe, ca sumă la nivel de întreprindere, rămân relative constante, dar pe unitate de produs au un caracter variabil. Astfel, rezervele întreprinderii în ceea ce priveste maximizarea rentabilității sunt legate de volumul de activitate desfașurată și impactul asupra sumei cheltuielilor fixe. S-a demonstrat și existenta unor limite în ceea ce priveste pragul de rentabilitate, cum ar fi: prețurile de achiziție sau de vânzare sunt sensibile la reacția cererii și ofertei, costurile variabile unitare nu au totdeauna caracter constant iar suma cheltuililor fixe poate înregistra modificări de la o perioadă la alta. Toate aceste limite fac ca metoda pragului de rentabilitate să nu aibă totdeauna caracter practic dar utilitatea sa rămâne prin informațiile pe care le oferă.

Principalele avantaje ale aplicării metodei de analiză pe baza pragului de rentabilitate sunt:

permite stabilirea dimensiunii producției pentru care activitatea întreprinderii devine profitabilă;

indica volumul de producție ce trebuie obtinută pentru a se înregistra un anumit cuantum al profitului;

ofera posibilitatea determinării gradului de utilizare a capacității de producție corespunzator punctului critic sau în corelație cu un anumit cuantum al profitului;

indica perioada de timp în care firma iși poate recupera toate cheltuielile;

pune în evidența corelațiile dintre dinamica producției și dinamica costurilor;

permite determinarea profitului maxim care poate fi obținut în condiții date.

Metodologia de calcul și analiză a pragului de rentabilitate este dată de următoarele formule:

Cifra de afaceri critică

la nivel de întreprindere:

Volumul fizic al vânzărilor

la nivel de produs :

p = prețul de vânzare unitar

Chf = suma cheltuielilor fixe la nivel de întreprindere

cv = cheltuieli medii variabile la 1 leu CA

Gradul de utilizare a capacității de producție corespunzator pragului de rentabilitate

qmaxim = capacitatea maximă de producție exprimată valoric

Punctul critic – data calendaristică când se stige pragul de rentabilitate

Intervalul de siguranță – intervalul de timp de pe parcursul unui exercițiu financiar cât întreprinderea produce și vinde cu profit; intervalul minim acceptabil 20-25%.

Grad minim de utilizare a capacității de producție

Grad efectiv de utilizare al capacității de producție

Profitul maxim în condițiile îndatorării

CAPITOLUL 2

Prezentarea Societății Oltchim S.A.

Istoric și obiect de activitate

Organizare și funcționare

Situația financiară la momentul analizei

2. Prezentarea societății Oltchim S.A.

2.1. Istoric și obiect de activitate

S.C. Oltchim S.A. Râmnicu Vâlcea este o persoană juridică română, având forma de societate pe acțiuni. Aceasta are sediul în localitatea Râamnicu Vâlcea, Jud.Vâlcea, str. Uzinei nr.1, România, Cod Înregistrare Fiscală RO 1475261, înmatriculată la Registrul Comerțului de pe lânga Tribunalul Vâlcea sub nr. J 38/219/1991, prin HG nr.1213/20.11.1990 în conformitate cu prevederile legii nr 15/1990, prin reorganizarea Combinatului Chimic Râmnicu Vâlcea, care activeză pe piața din industria chimică înca din anul 1966. Societatea este cotată la Bursa de Valori București.

În anul 1995 Adunarea Generală a Acționarilor a aprobat în 2 iunie fuziunea prin absorbție a societăților INCERCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea, COMVIL HOLDING S.A Babeni, AVICOLA S.A. Babeni și CONSERVIL S.A. Râmnicu Vâlcea.

Activitatea de bază desfașurată de societate constă în producerea și comercializarea pe piața internă și externă de produse chimice, petrochimice și materiale de construcții.

Activitațile auxiliare desfășurate de Oltchim sunt producerea și comercializarea de produse agroalimentare(conserve din legume și fructe, oțet, băuturi acloolice, sucuri naturale din fructe și băuturi carbogazoase, ouă, carne și preparate din carne de pasăre și porc, nutrețuri combinate și furaje concentrate).

S.C. Oltchim S.A. este unul din marii jucatori din industria chimică, fiind clasată pe primul loc în Europa Centrală și de Est pe piața produselor clorosodice, piața poliolilor polieteri și piața propenoxidului, iar pe piata PVC ocupa locul al doilea.

Oltchim a fost prima companie din România care a obținut certificări pe linie de calitate – un pas firesc care a reflectat tradiția calității la Oltchim, veche de zeci de ani. Un moment foarte important în acest sens a fost cel din 2005 cand a primit acordarea certificatului “Recognised for Excellence in Europe” de catre UAQ-EFQM.

Societatea desfășoara un numar mare de activități, fiind organizată în următoarele

divizii:

Uzina Clorosodice – sodă caustica (lichida, bloc, solzi, perle), clor, acid clorhidric, hipoclorit de sodiu. Oltchim este lider de piața în Europa Centrală în producția de sodă caustică lichidă (41%). Este de asemenea singurul producator de sodă caustică perle din Europa Centrală. Soda caustică perle produsă de Oltchim este realizată în cadrul unei instalații unice în Europa. Inovațiile aduse de Oltchim pe această piață inseamnă beneficii mari pentru o multitudine de segmente ale industriei care folosesc soda caustică.

Uzina Petrochimica – clorura de vinil, policlorura de vinil.Oltchim este unicul producator din Romania și al treilea din Europa pentru policlorura de vinil, cu 250 000 t/an. Pe aceasta piața foarte importanta, Oltchim este prezenta cu Oltvil, un produs recunoscut în peste 60 de țari. Acesta reprezinta 38.2% din tot exportul Oltchim. În prezent, se fac eforturi pentru a crește producția de policlorura la 350 000t/an pentru a ocupa locul 2 in Europa.

Uzina Chimica – oxo-alcooli, anhidrida ftalica, dioctilfalat, propenoxid, propilenglicol, polioli polieteri, apa oxigenată. Producția de polieteri pentru poliuretani se realizează într-un sistem integrat, inovator și foarte bine conceput, unicul de acest fel din Europa Centrală. Oltchim a făcut eforturi mari pentru a spori valoarea adăugată a produselor din aceasta categorie, realizând multe inovații de-a lungul timpului.

Directia Tehnica – cercetarea și inovarea sunt activități esențiale în cadrul Oltchim.

Societatea a adăugat portofoliului său produse de înaltă performanță. Avand drept perspectivă creșterea continuă, Oltchim se concentrează în cateva direcții de dezvoltare cum ar fi:

cercetări privind perfecționarea proceselor tehnologice existente, privind îmbunatățirea calității produselor finite;

cercetări pentru obținerea de intermediari și/sau produse noi cu un potențial major pentru afaceri;

cercetări în domeniul compușilor organici cu activitate biologică;

studii și procedee de tratare a deșeurilor de fabricație și a apelor reziduale rezultate în diverse procese tehnologice;

monitorizarea permanentă a calitații unor produse de bază (PVC și Polioli Polieteri).

Activitatea societății privind cercetarea și dezvoltarea poate fi confirmată prin realizarea a:

37 ani de cercetare continuă

30 tehnologii proprii pilot în doar 10 ani

140 brevete de invenție

82 articole în reviste știintifice

560 comunicări științifice

29 editii ale Conferintei Nationale de Chimie – cea mai importantă manifestare de acest fel din Romania.

Divizia Materiale Pentru Constructii

Profilele din PVC Ramplast reprezintă un segment de produse cu mare succes pe piața internă. Producția are la bază o licența performantă pentru vopsire – Kolorbond. Oltchim a reusit sa producă PVC de calitate cu impact minim asupra mediului, nefolosind plumb în procesul de producție. Toate materialele folosite sunt ecologice și prelucrate conform normelor europene.

Diviza de produse auxiliare – Fabrica de conserve Râureni (legume și fructe, oțet)

– Avicola Babeni (păsări și pui vii, păsări taiate)

– Comvil Holdin Babeni (nutrețuri)

– Suin Prod Babeni (ferme de porci și vite)

2.2. Organizare și funcționare

În momentul de fața Oltchim colaborează cu peste 300 de companii, fiind prezent pe piețele din Europa, Orientul Mijlociu, Asia Pacific în condițiile în care exportă mai bine de trei sferturi din producția sa.

În perioada 2005-2007 ponderea cea mai mare în vânzări au deținut-o exporturile, piața internă scăzând treptat de la o pondere de 33% în 2005 la o pondere de 24% din total vânzări în 2007. În anul 2007 exporturile au reprezentat o pondere de 76% din total vânzări.

În același timp s-a modificat și distribuția pe zone geografice a exportului.Orientul Mijlociu a continuat să dețina cea mai mare pondere, chiar dacă în anul 2007 a prezentat o scădere fața de 2006 cu 3%. Cea mai mare creștere s-a remarcat în Africa, în anul 2007 exportul crescând cu 62% fața de 2006 și de 5,2 ori fața de 2005. Vânzările în Europa Centrală și de Est s-au triplat în 2007 fața de 2005. Vânzările în Europa de Vest au crescut și ele dar într-un ritm mai lent, ponderea în total vânzări scăzând în anul 2007 în favoarea ponderii vânzărilor în Europa Centrală și de Est și alte regiuni.

Ponderea produselor în total exporturi s-a modificat în perioada 2005-2007 astfel: Daca în anul 2005 PVC-ul deținea cea mai mare pondere – 52%, în anul 2007 ponderea acestuia a scăzut în favoarea polieteri- poliolilor, care au ajuns să dețina o pondere de 34%, față de anul 2005 când dețineau 26% din total exporturi. Produsele clorosodice se mențin la un nivel similar cu anul 2005, 17% în 2007 fața de 16% în 2005 din valoarea totală a exporturilor.

Structura acționariatului

Structura sintetică consolidată a acționarilor, conform Depozitarului Central S.A., la data de 15 mai 2008 este următoarea:

Toate acțiunile sunt comune, au fost subscrise și sunt platite integral. Toate acțiunile sunt clasificate pari pasu(au același drept de vot) și au o valoare nominala de 0.10 lei/acțiune. Această structură este cea care apare la Registrul acționarilor și Oficiul Registrului Comerțului Vâlcea.

Societatea nu are emise nici un fel de obligațiuni la 31 decembrie 2006 și 2007.

Membri ai Consiliului de Administratie:

– ROIBU CONSTANTIN – Inginer

– STAN ALEXANDRU – Jurist

– PASAT GHEORGHE – Inginer

– JIVAN ALEXANDRU – Inginer

– BARBULESCU DAN – Matematician

În exercițiul financiar încheiat la 31 decembrie 2007, societatea Oltchim a avut un numar mediu de 5432 angajați. În cursul normal al activității societatea face plăți catre institutii ale statului român în contul pensiilor anagajaților săi. Toti angajații întreprinderii sunt membrii ai planului de pensii al statului român. Oltchim nu operează nici un alt plan de pensii sau de beneficii dupa pensionare, și deci, nu are nici un alt fel de obligații referitoare la pensii. Mai mult, societatea nu este obligată să ofere beneficii suplimentare angajaților după pensionare, altele decât cele înscrise în contractul colectiv de muncă.

2.3. Situația financiară la momentul analizei

Situația principalilor indicatori economico-financiari ai intreprinderii, se prezintă astfel:

Ron

Ron

Ron

Ron

Ron

CAPITOLUL 3

Analiza Rentabilității-Studiu de caz

Analiza rentabilității absolute

Analiza rentabilității relative

Analiza rentabilitătii pe baza pragului de rentabilitate

3.1. Analiza rentabilității absolute

3.1.1. Analiza rezultatului brut din exploatare

Ron

Ron

Modificarea veniturilor monetare în sensul cresterii de la 1,404,086,301 ron la 1,504,151,617 ron a determinat o creștere a marjei brute cu 12,107,903 ron. Referitor la această modificare a veniturilor monetare, putem constata că aceasta are loc pe de o parte pe seama volumului fizic al producției iar pe de altă parte pe seama prețului de vânzare. Cantitatea de produse vândute determina scăderea marjei brute cu 2,150,345 ron ceea ce înseamnă că întreprinderea nu reusesete să producă și nici să comercializeze o cantitate suplimentară comparativ cu anul anterior.

Influența prețului este reprezentată printr-o dublă acțiune :

– prin intermediul veniturilor monetare

– prin intermediul marjei brute unitare

Modificarea prețului are loc din următoarele motive:

1. datorită inflației

2. datorită raportului cerere – ofertă exploatat de întreprindere

3. datorita îmbunătățirii calității producției.

Dintre acestea, îmbunătățirea calității producției este singura care reprezinta o influență de durata deoarece reprezinta efectul eforturilor întreprinderii.

În ceea ce privește modificarea marjei brute unitara, observăm ca are o influență nefavorabilă economic, respectiv contribuie la scăderea rezultatului brut din exploatare cu 69,190,974 ron, o intensitate destul de importantă care este generată în special de influența negativă a costului.

Evoluția costurilor și efectul asupra marjei brute arată o situație normală din punct de vedere economic deoarce o afacere în dezvoltare va avea intodeauna în mod natural costuri suplimentare, ceea ce determină efecte nefavorabile asupra rentabilității (absolute/relative); trebuie urmărit însă, ca influența nefavorabilă a costurilor unitare asupra indicatorului de rentabilitate studiat să fie mai mica din punct de vedere al intensității decât influența favorabila a prețului. În cazul de fața se constată ca influența favorabilă a prețului(de 109,803,068 ron), este mai intensă decât influența nefavorabilă a costurilor (de -97,769,855 ron). Acest lucru ne arată faptul că întrepinderea se dezvoltă; genereaza consum suplimentar de resurse pe criterii de eficiență economică, respectiv fiecare leu cheltuit atrage venituri suplimentare.

Referitor la modificare structurii veniturilor monetare precizăm faptul că în întreprindere a avut loc o scăadere a ponderii acelor venituri obtinute cu o marjă brută unitară mai mare decât media pe întreprindere; nu se pastrează poziția concurențială a întreprinderii pe piața ceea ce reprezinta un dezavantaj pentru aceasta.

În urma analizei rezultatului brut din exploatare constatam că în îintreprindere nu exista o situație economică foarte favorabilă deoarce nu există o preocupare pentru organizarea mai bună a muncii în scopul creșterii productivitații și nici pentru promovarea produselor pe piață în scopul cresterii volumului vânzării.

Recomandăm managementului realizarea unor strategii de crestere a poziției concurențiale pe piața și a marjei brute la 1 leu venit care în perioada analizată are o tendință de diminuare cu 0.046, fapt care arată ca în firmă exista un ritm de creștere al costurilor mult mai intens decat cel al veniturilor, iar rezultatul scade în mărimi relative la fiecare leu venit.

3.1.2. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri

Ron

Ron

Analizand rezultatul aferent cifrei se afaceri se observă o scădere a acestuia în perioada analizată cu 31,412,742 ron. La aceasta modificare factorii de influență au avut următoarea contribuție:

Modificarea cifrei de afaceri nete în sensul cresterii de la 1,373,995,517 ron în 2006, la 1.442.065.518 ron în anul 2007 a determinat obținerea unui profit suplimentar de 3,948,060 ron.Urmărind contribuția factorilor secundari constatăm că în situația cifrei de afaceri volumul fizic al vânzarilor a avut o influență negativă scăzând profitul aferent cifrei de afaceri cu 2,604,367 ron, în timp ce prețul unitar de vânzare al produselor are o influență favorabilă crescând profitul cu 6,552,427 ron. Acest lucru arată faptul că societatea nu reusesete să iși fidelizeze clientela și nici să atragă din clientii concurenților.

Modificarea profitului la 1 leu CA în sensul scaderii de la 0.058 în anul 2006 la 0.033 în anul 2007 a determinat o scădere a rezultatului aferent cifrei de afaceri cu 36,051,638 ron. În ceea ce priveste factorii secundari care au o influență indirectă prin intermediul profitului unitar se constată că:

Modificarea structurii vânzărilor are o contribuție nefavorabilă intensă la modificarea profitului ceea ce inseamnă că structura vânzărilor s-a modificat în sensul scăderii ponderii vânzărilor de produse cu un profit unitar mai mare decat media pe întreprindere.

În ceea ce priveste modificarea prețurilor și a costurilor unitare, acestea trebuiesc judecate concomitent, plecând de la corelația specifică în economie : Ich<Iven. Astfel, se observă o influență favorabilă a prețului mult mai intensă decât influența nefavorabilă a costului, ceea ce arată că fiecare leu cheltuit în plus în această întreprindere a atras venituri mai mari generând profituri financiare relative, situație care poate fi determinată de îmbunătățirea calității produselor și/sau de acțiunea factorilor conjucturali (oferta mai mica decat cererea, inflație).

3.1.3. Analiza rezultatului exploatării

Ron

Ron

În urma analizei rezultatului din exploatare, constatăm o evoluție negativă a acestuia în anul curent, față de anul precedent în valoare de 30,427,979 ron. Analizând influențele factorilor care au generat modificarea rezultatului exploatării am constatat următoarele:

scăderea numarului mediu de salariați cu 616 persoane în anul curent față de anul precedent a condus la scăderea rezultatului din exploatare cu 8,321,551 ron ceea ce demonstrează faptul ca societatea are probleme în ceea ce privește gestionarea resurselor umane.

productivitatea anuală a avut un impact favorabil asupra rezultatului din exploatarare în valoare de 15,407,814 ron, ceea ce arată ca managementul firmei acordă o atentie suficientă creșterii productivității.

profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare a scăzut cu 0.025 ron și a determinat diminuarea rezultatului din exploatare cu 38,271,040 ron; această situație a fost determinată de cresterea mai rapidă a cheltuielilor din exploatare față de cea a veniturilor din exploatare iar acțiunea factorilor prin intermediul profitului la 1 leu venituri din exploatare a fost urmatoarea:

– structura veniturilor a avut o influență negativă de 50,517,747 asupra rezultatului exploatării în sensul creșterii ponderii acelor venituri care se obțin cu o rentabilitate mai mică decât media pe întreprindere; modificarea structurii veniturilor poate fi generată de evoluția cererii pe piață .

– influența prețului unitar și respectiv a costului unitar are un trend normal din punct de vedere economic deoarece sunt diferite ca sens dar destul de apropiate ca intensitate, ceea ce înseamnă ca deși există dezechilibre financiare și pierderi generate de acestea, pierderile nu sunt substanțiale și firma reușește să le acopere din nivelul prețului.

Prin urmare, recomandăm managementului consolidarea poziției concurențiale și întocmirea unui plan strategic în vederea eliminării deficiențelor de gestiune internă constatate în prezentările anterioare.

3.1.4. Analiza rezultatului exercițiului

Ron

Ron

Urmărind evoluția rezultatului exercițiului, se poate observa o diminuare a profitul în anul 2007, comparativ cu anul 2006 în valoare 81,769,217.1 ron.

Contribuția factorilor la această evoluție a fost urmatoarea:

Modificarea veniturilor totale în sensul creșterii de la 1,462,129,872 ron în anul 2006, la 1,572,185,609 ron în anul 2007 a determinat o creștere a rezultatului exercitiului cu 6,273,177.1 ron.

Modificarea profitului la 1 leu venituri totale în sensul scăderii de la 0.057 în 2006 la (-0.001) în 2007 a determinat o diminuare a rezultatului cu 91,186,765.32 ron.

În ceea ce privește veniturile totale putem spune ca acestea se modifică atât pe seama timpului lucrat în întreprindere cât și pe seama productivitâții muncii, ceea ce arată faptul că managementul acordă o atenție sporită atât pe plan intensiv cât și pe plan extensiv. Influența datorată productivității este mult mai intensă decat cea determinată de creșterea pe seama timpului lucrat în întreprindere. Astfel, putem constata că managementul nu a acordat o atenție suficientă în ceea ce priveste utilizarea eficientă a calității și cantității timpului de muncă lucrat deoarce nu s-a avut în vedere utilizarea mai buna a fondului de timp de muncă și nici creșterea rezultatului obținut în unitatea de timp.

Din aspectele cercetate anterior constatăm că retehnologizarea a constituit principala preocupare a managementului și aceasta a avut drept efect cresterea productivității muncii care a determinat obținerea unui rezultat al exercițiului suplimentar cu 16,392,956.79 ron.

Dezvolatarea extensiva presupune costuri suplimentare cu personalul ceea ce afectează rentabilitatea firmei, motiv pentu care se recomanda managementului orientarea în perspectiva spre creșterea productivității muncii și mai puțin pe angajarea unui număr suplimentar de angajați.

O alta problemă în intreprindere o reprezintă utilizarea în mai mica masură a timpului de lucru disponibil, care are o influență negativa asupra rezultatului exercitiului în valoare de

1,631,404.76 ron, de aceea recomandăm managementului modalitatea de exploatarea a acestei resurse.

În ceea ce privește profitul unitar se observă ca acesta se modifică în sens nefavorabil economic. Modificarea acestuia are loc atât pe baza profitului la leu venit pe categorii de activități, cât și pe baza structurii veniturilor. Am observat că în perioada analizată a crescut ponderea acelor venituri obținute cu un rezultat unitar mai mare decât media pe întreprindere dar aceasta creștere este prea puțin intensă în comparație cu influența negativă exercitată de profitul la un leu venit pe categorii de activități care duce la diminuarea rezultatului exercitiului cu 92,758,950. 93 ron.

Recomandăm managementului să elaboreze un plan strategic vizând cu precădere înlăturarea dezechilibrelor constatate cu ocazia analizei efectuate. Este util și totodată necesar ca managementul să identifice posibilitatea prin care la nivelul activității de exploatare să fie mentinută o rată a profitabilității acceptabilă sau cel putin la nivelul mediei pe întrepindere

3.2. Analiza ratelor de rentabilitate

3.2.1. Analiza ratei rentabilității veniturilor totale

Ron

%

Se observă o scădere a ratei veniturilor totale în perioada analizată cu 4,14%. La această scădere au contribuit în sensuri și cu intensități diferite următorii factori de inflență primară:

Structura veniturilor determină o scădere a rentabilitații veniturilor cu 3,2% ceea ce înseamnă că structura acestora s-a modificat în sensul scăderii ponderii acelor venituri care se obțin cu o rentabilitate unitară mai mare decat media pe întrepindere. Modificarea structurii veniturilor se face datorită modificarii raportului cerere-ofertă pe piață sau deficiențelor de organizare internă.

Modificarea prețului determină, în schimb, o creștere a rentabilității veniturilor cu 10% acesta fiind un aspect favorabil, însă are o intensitate prea mică în raport cu aspectele nefavorabile intense determinate de celelalte două influențe calculate. La modificarea prețului au putut contribui factori precum: raportul cerere-ofertă de pe piață, evoluția inflației la nivelul economiei naționale, modificarea calității produselor. Între cei trei factori care pot duce la modificarea prețului singurul considerat cu efect favorabil de durată este cel legat de calitatea produselor, ceilalți sunt factori conjuncturali, prin urmare au influență pe perioadă de timp relativ scurtă.

Modificarea costului unitar are o inflența nefavorabilă economic cea mai intensă asupra ratei rentabilității veniturilor, determinând scăderea ratei rentabilității veniturilor cu 11%. Această inflentă nefavorabilă nu este normală din punct de vedere economic deoarce este superioară inflenței favorabile a prețului, fapt care demonstrează că fiecare leu cheltuit în întreprindere nu atrage venituri suplimentare.

În urma analizei comparate a celor trei factori putem spune că întrepinderea se confruntă cu o stare de ineficiența a activitații economice. Acest lucru se întamplă deoarece influența nefavorabilă a costului unitar este mult mai intensă decat influența favorabilă generata de modificarea prețurilor. Recomandăm managementului să acorde o atenție sporită politicii de conducere întrucăt s-a dovedit că cea utilizată în prezent nu are efecte favorabile asupra întrepinderii.

3.2.2. Analiza ratei rentabilității comerciale

Ron

(%)

Se constata scăderea rentabilitații comerciale cu 2.4% în perioada analizată, la această evoluție având influență următorii factori:

Modificarea structurii vânzărilor participă la diminuarea ratei rentabilității comerciale cu 3.2%, această contribuție fiind nefavorabilă economic, ceea ce înseamnă că structura cifrei de afaceri s-a modificat în sensul scăderii ponderii acelor venituri care se obțin cu un profit unitar mai mare decat media pe întreprindere.

Modificarea prețului mediu de vânzare are o contribuție favorabilă din punct de vedere economic asupra rentabilității comerciale în valoare de 7,7%, este singurul factor care are inflență pozitivă asupra rentabilității comerciale, putem vorbi astfel de un indice al prețului superior indicelui costului.

Modificarea costului unitar are o inflență nefavorabilă economic, determinând scăderea rentabilității comerciale cu 6,9%, însă aceasta este considerata a fi normală deoarce nu este superioară din punct de vedere al intensității față de evoluția favorabilă a prețului, ceea ce arată dupa cum am specificat și anterior în această lucrare, că fiecare leu cheltuit atrage venituri suplimentare.

Recomandăm managementului crearea unui plan de măsuri care să corespundă cu evoluția cererii pe piață, cu modificarile potențiale specifice firmei, respectiv cu modificările corelațiilor de echilibru financiar pe parcursul derulării activității întreprinderii.

3.2.3. Analiza ratei rentabilității resurselor consumate aferente cifrei de afaceri

Ron

%

Se constata o scădere a ratei rentabilității consumurilor în anul 2007 fața de anul 2006 cu 2.7%. Factorii care au contribuit la acest fenomen au avut următoarea influență:

Structura veniturilor a determinat o scădere a rentabilității consumurilor cu 3,6% ceea ce înseamnă că structura acestora s-a modificat în sensul scăderii ponderii acelor venituri care se obțin cu o rentabilitate unitară mai mare decât media pe întrepindere. Se observă că intensitatea cea mai nefavorabilă este cea determinata de modificarea structurii.

Modificarea costului unitar are o influență nefavorabilă economic, ceea ce duce la diminuarea ratei rentabilitătii consumurilor cu 1,4%.

Modificarea prețului mediu de vânzare determină o creștere a ratei rentabilității resurselor consumate cu 2.3% acesta fiind un aspect favorabil, însă are o intensitate prea mică în raport cu aspectele nefavorabile intense determinate de celelalte două influențe calculate.

Recomandăm managementului să acorde o atenție sporită politicii de conducere deoarece s-a dovedit că cea utilizată în prezent nu are efecte favorabile asupra întrepinderii, rata rentabilității consumurilor fiind în declin în perioada analizată, una din cauze fiind creșterea prețurilor de vânzare nu tot atât de repede precum costurile; astfel managemntul trebuie să realizeze ajustări de ambele parți.

3.2.4. Analiza ratei rentabilității economice

Ron

%

Se observa o scădere a rentabilitații economice în perioada analizată cu 3.31%. Aceasta scădere s-a realizat pe seama influenței tuturor factorilor care au participat la aceste fenomen, calculați mai sus.

Modificarea numărului de rotații ale activelor circulante în sensul scăderii de la 1.27 la 1.21, determină modificarea rentabilității economice diminuand-o cu 0.35%. Astfel, putem spune că volumul vânzărilor nu reușește să acopere într-o proporție suficientă volumul activelor investite. Activele nu se recuperează prin vânzări nici măcar odată pe parcursul exercițiului financiar. În aceste condiții managementul trebuie să procedeze la restructurarea respectiv la inventarierea activelor și cesiunea activelor care nu iși mai găsesc utilitate în gestiunea firmei.

Modificarea rentabilității comerciale are un puternic impact nefavorabil asupra rentabilității economice în valoare de 2.9%. Inflența modificării rentabilității comerciale este urmărită prin cei trei factori: variația structurii vanzarilor, variația prețului mediu unitar și variația costului unitar. Între acestia acțiunea cea mai nefavorabilă economic este dată de variația costului unitar care duce la scăderea rentabilității economice cu 8.34%, însă dupa cum am precizat și anterior este o evolutie normală din punct de vedere economic deoarce se analizează în corelație cu evoluția pozitiva intensă a prețului care este superioară ca și intensitate.

3.2.5. Analiza ratei rentabilității financiare

Ron

%

În urma realizării modelului pentru determinarea ratei financiare a întreprinderii, am constatat că aceasta se diminuează în anul 2007 fată de anul 2006 cu 16.9%. Deși întreprinderea înregistreaza profit din activitatea de bază datorită faptului că volumul profitului este în scădere, rata rentabilității economice înregistrează evoluția mentionată. Rentabilitatea financiară se modifică însă și pe seama următorilor factori de inflență:

Modificarea numarului de rotații a activelor totale determină creșterea ratei rentabilității financiare cu 0.459%, ceea ce înseamnă că numărul de rotații al activului total a crescut în intervalul analizat, situația se datorează scăderii activului total într-un ritm mai mare decât scad veniturile întreprinderii.

În ceea ce priveste factorul de multiplicare al capitalului propriu, am constat că modificarea acestuia a condus la creșterea ratei financiare cu 0.095%, practic are loc o creștere a valorii activului total la 1 leu capital propriu, ceea ce însemnă că averea acționariatului înregistrează o dinamică mai mare decât a activului firmei, prin urmare în structura surselor de finanțare scade ponderea datoriilor.

Modificarea profitului net la 1 leu venituri determină o influență nefavorabilă economic asupra ratei rentabilității financiare de 16.54%, ceea ce înseamnă că rentabilitatea veniturilor scade în dinamică, iar elementele care au dus la scăderea acesteia au fost stabilite anterior în analiza ratei rentabilității veniturilor.

Recomandăm managementului relizarea unui plan de măsuri care să sporească eficiența în ceea ce priveste rata rentabilității financiare deoarce putem observa că cel folosit în prezent nu aduce beneficii activității.

3.3. Analiza rentabilității pe baza pragului de rentabilitate

Ron

Constatăm o creștere a pragului de rentabilitate în anul 2007 fața de anul precedent ceea ce determină ca atingerea acestui prag să se realizeze cu aproximativ o lună mai tarziu. Aceasta situație arată o creștere a riscului din exploatare în anul curent, practic firma funcționează în siguranță doar 15.7% din durata exercițiului financiar comparativ cu 23.8% în 2006. Putem constata că în anul precedent valorile intervalului de siguranță sunt foarte aproape de limita inferioară a intervalului minim acceptabil care ia valori între 20-25%, urmând ca în anul curent să scadă chiar sub această limită. Analizând coeficientul de elasticitate, constatăm că în anul 2006, poziția întreprinderii este confortabilă, cu un risc economic scăzut deoarce acesta ia o valoare <6. În anul 2007 însă valoarea coeficientului de elasticitate crește până la 6.37 ceea ce înseamnă că poziția întreprinderii este relativ stabilă, cu un risc de exploatare în creștere, de la un nivel scăzut spre un nivel mediu, fapt confirmat și de valoarea intervalului de siguranță.

Concluzii și opinii personale

În urma analizei efectuate la Societatea Oltchim S.A. în perioada 2006-2007 am

constatat că evoluția acesteia este una nefavorabilă economic. Astfel, în ciuda faptului că întreprinderea realizează profit în anul 2007 (profit: 24,800,824 ron), se observă că valoarea acestuia a scăzut considerabil față de anul precedent(profit:83,631,140 ron), cu aproximativ 58,830,316 ron. Studiind evoluția rentabilității societății Oltchim S.A. putem spune că aceasta se diminuează în perioada 2006-2007, scădere confirmată atât de evoluția în mărimi absolute cât și de cea în mărimi relative.

Sectorul în care functionează S.C. Oltchim S.A. este un sector în plină ascensiune, care permite creșterea continuă a cifrei de afaceri, aceasta fiind și justificarea investitiilor masive realizate în perioada analizată. Barierele de intrare/ieșire în și din sector sunt ridicate datorită investițiilor mari pe care le presupune cat și datorită gradului ridicat de specializare a activelor. Piața de desfacere a societății este formată atât din clienți interni cât și din clienți externi. Astfel, pe piața internă valoarea vânzărilor a scăzut comparativ cu anul 2006 cu 18%(de la 420.154 mii lei în 2006 la 345.568 în 2007) iar valoarea producției exportate a crescut cu 21% (de la 291.595 mii USD în 2006 la 352.821 mii USD în 2007). În perioada 2005-2007 ponderea cea mai mare în vânzări au deținut-o exporturile, piața internă scazând treptat de la o pondere de 33% în 2005 la o pondere de 24% din total vânzări în 2007. În anul 2007 exporturile au reprezentat o pondere de 76% din total vanzari.

Am observat că produsele comercializate au costuri ridicate, în unele cazuri societatea colaborând cu furnizor unic( furnizor de etilenă, clorura de vinil, bioxid de carbon). Ritmul de creștere al sectorului presupune investiții ridicate, nevoile de finanțare ale întreprinderii fiind ridicate. Dată fiind existența cererii pe piață pentru produsele comercializate de S.C. Oltchim S.A., depășirea acestei situații presupune creșterea cifrei de afaceri, reducerea costurilor și rentabilizarea activității în contextul investițiilor continue.

Dupa cum am vazut în studiul de caz realizat, S.C. Oltchim S.A., din punct de vedere economico-financiar, în anul 2007 poate fi caracterizată astfel:

Desfășurarea unei activitați rentabile, dar în conditii în care rata rentabilității comerciale cât și rata rentabilității resurselor consumate înregistrează valori scăzute;

Rata rentabilității financiare este caracterizată prin valori foarte mici;

Eficientizarea activitătii desfășurate s-a axat în principal pe creșterea prețului, și într-o măsura mai mica pe modificarea structurii vânzărilor;

Acitivitatea desfășurată de întreprindere presupune utilizarea a 68.94% din capacitatea de producție;

Grad relativ ridicat de specializare, 65.54% din activele totale fiind active imobilizate;

Durata de rotație a activelor circulante dar și a activelor totale crește în perioada supusă analizei de la 81.96 zile în 2006 la 102.01 zile în 2007, această situație afectând mărimea profitului;

Lichiditatea globală a înregistrat o evoluție ascendentă(66%) comparativ cu perioada precedentă când activele circulante acopereau datoriile pe termen scurt în proporție de 65%;

Durata medie de recuperare a creanțelor a crescut față de realizarile anului precedent, de la 48 zile în anul 2006 la 52.48 de zile în anul 2007;

Comparativ cu anul 2006, când durata de plată a obligațiilor față de furnizori era 66,2 de zile, în anul 2008 acest indicator s-a imbunătățit ajungând la 59.67 zile.

Alti factori care au avut contribuții la diminuarea profitului în anul 2007 sunt:

criza petrolului pe piata mondială a generat o creștere substanțială a prețului

principalelor materii prime utilizate de către SC Oltchim SA în procesul de fabricatie, respectiv etilena și propilena, cu peste 40 %. Prețul la principalele produse fabricate de Oltchim din aceste materii prime (respectiv PVC, octanol, etc) a înregistrat creșteri nesemnificative față de materiile prime.

în perioada iunie- august 2007, S.C. Oltchim S.A. a avut programată revizia

generală la toate instalațiile și echipamentele tehnologice importante. În anul 2006 nu s-a efectuat o revizie generală deoarece nu a fost necesară având în vedere că etapa de modernizare și retehnologizare a fost finalizată în anul 2005. Oprirea instalațiilor și cheltuielile efectuate cu revizia generală au afectat de asemenea profitul societății.

În elaborarea strategiei de creștere a rentabilității întreprinderii Oltchim se va avea ca punct de reper politica de investiții pentru anul 2008, care are drept scop finalizarea investițiilor aflate în curs de execuție. Daca în paralel cu efortul investițional depus se va acționa în sensul reducerii cheltuielilor variabile unitare, starea de profitabilitate a întreprinderii cu siguranță va fi afectată în sens favorabil. De asemenea managementul societătii va trebui să ia în considerare și rotatia activelor detinute pentru o mai bună eficientizare a activității sale. Astfel, creșterea duratei de rotație a activelor totale atrage un profit suplimentar pentru întreprindere însă creșterea acestei durate este posibilă doar dacă se respectă corelația ICA>IAT. După cum s-a observat, în cadrul societătii are loc o creștere a activelor imobilizate, creștere presupusa de asigurarea continuității activității. În ceea ce priveste activele circulante, constatăm o creștere a acestora în anul 2007 comparativ cu anul 2006. Date fiind aceste evolutii, pentru a se respecta corelația specificată mai sus, trebuie ca managementul societătii să actioneze în sensul temperării creșterii activelor circulante ca efect al cifrei de afaceri iar acest lucru se poate realiza prin accelerarea vitezei de rotație a stocurilor, respectiv a creanțelor.

Pentru maximizarea profitului se impune creșterea cotei de piată absolute. Menținerea și extinderea pieței de desfacere atât pe plan intern cât și pe plan extern sunt considerate necesare în activitatea viitoare a întreprinderii. Creșterea cifrei de afaceri este posibil de realizat atât prin volumul vânzărilor dar și prin prețurile de vânzare.

În strategia adoptată de întreprindere, alături de maximizarea profitului trebuie să se urmarească și cresterea rentabilității relative, respectiv a ratelor de rentabilitate. O dinamică superioară a ratei rentabilității comerciale, respectiv a ratei rentabilității resurselor cosumate presupune devansarea indicelui cheltuielilor de către indicele veniturilor. Iar creșterea ratei rentabilității comerciale, împreună cu creșterea duratei de rotație a activelor totale, constituie premisele creșterii ratei rentabilității economice a întreprinderii.

Bibliografie

David, Iulia; Mărgulescu,Dumitru – “Rentabilitatea în sistemul de performanțe economico-financiare ale întreprinderii”, ASE București 2003;

Șerban, Elena, Claudia – “Analiză economico-financiarăII”, InfoMega 2007;

Șerban, Elena, Claudia – Note de curs și seminarii, ASE 2007;

Robu, Vasile;Georgescu, Nicolae – “Analiza economico-financiară”, ASE București 2001;

Tiplie, Gabriela – “Analiza rentabilitatii economice in dezvoltarea firmei”, Tribuna Economică 2006;

Mitu, Ioana, Ecaterina; Mitu, Narcis, Eduard – “Rentabilitatea-instrument al diagnosticului financiar”, Tribuna Economică 2007;

Ișfănescu,Aurel; Vasile, Robu; Anca, Maria Hristea – “Analiza economico-financiară” ASE București 2002;

Rus,Ioan – “Pragul de rentabilitate și indicatori derivati”, Tribuna Economică 2007;

Elie, Cohen – “Analyse financiere 2-em edition, Les Edition d’Organisation, Paris 1995 ;

Pagini de internet 

http://www.oltchim.ro/index.php?name=actionariat/structura-actionariatului http://www.oltchim.ro/index.php?name=despre-noi http://www.oltchim.ro/index.php?name=despre-noi/oltchim-in-cifre

http://www.oltchim.ro/index.php?name=despre-noi/istoric

ANEXE

Grafic, evoluția indicatorilor de rentabilitate absolută calculați la societatea S.C. Oltchim S.A. în perioada 2006 – 2007, poate fi reprezentată astfel :

În ceea ce privește evoluția indicatorilor de rentabilitate relativă aceasta are următorul trend:

Evoluția cifrei de afaceri și a pragului de rentabilitate în perioada supusă analizei se prezintă astfel:

În ceea ce privește evoluția ratei rentabilității economice în comparație cu rata inflației în cei doi ani supuși analizei, apreciem ca în anul 2006 situația este favorabilă întreprinderii deoarece rata rentabilității economice este de 7.43% iar rata inflației este de 6.57%. Această rata a rentabilității economice superioară ratei inflației va putea asigura conservarea “substanței economice” a întreprinderii și chiar reînoirea și creșterea activelor sale economice, într-o perioada cât mai scurtă. Această situație nu este valabilă însa și pentru anul 2007 când rata rentabilității economice este inferioară ratei inflației cu 2.45%, aspect nefavorabil pentru întreprindere.

Garfic, evoluția ratei rentabilității economice în comparație cu rata inflației în anii 2006-2007 arată astfel: