Analiza Rentabilitatii Societatii Comerciale (s.c. Xyz S.a.)
CAPITOLUL I – Baze Teoretice
1.1. Introducere in analiza economico-financiara
analiza economico-financiara in mecanismul conducerii
In cadrul activitatii microeconomice, conducerea oricarei intreprinderi implica drept componenta esentiala analiza economico-financiara, cu ajutorul careia se supravegheaza si evalueaza functiunea ei ca sistem.
Managerii intreprinderilor se prevaleaza uneori de un talent natural si intuitiv in administrarea afacerilor, acordand o importanta minora analizelor teoreticesub pretextul ca intreprinderile lor realizeaza un profit ridicat. Acest rationament poate fi ameliorat sensibil, daca putem putem demonstra faptul ca performantele ar fi mult mai mari cu aceleasi eforturi numai prin modificarea optiunii managerului in alegerea altei alternativea deciziei financiare.
Ca urmare a cresterii gradului de complexitate a activitatii economice a intreprinderilor, in contextul mecanismelor pietei, procesul de conducere nu se poate realiza pe baza de rutina, ci pe o studiere atenta a realiatii, pe o analiza stiintifica care sa faciliteze adoptarea deciziilor corespunzatoare. Prin esenta ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercita si de domeniul pe care-l vizeaza, implica cunoasterea temeinica a situatiei date, a intregului complex de cauze si factori care au determinat-o, fapt ce se realizeaza prin intermediul analizei economico-financiare.
In acest proces, diagnosticul joaca un rol deosebit de important. Prin diagnostic, indiferent de modul de obtinere a informatiei, se depisteaza punctele critice si se avizeaza centrele de decizie.
In acest context, analiza economico-financiara isi gaseste un loc si un rol bine definite atat in cadrul etapei pregatitoare, cat si in cadrul etapei finale a procesului decizional.
In practica, acest rol nu poate fi restrans la cadrul pur operativ legat de elaborarea si aplicarea deciziilor curente si periodice. Analiza economico-financiara reprezinta o latura indisolubil legata de functiile acestei conduceri: previziune, organizare, comanda, coordonare, control.
Analiza economico-financiara realizeaza procesului conducerii o serie de functii:
de informare a centrelor de decizie cu privire la situatia economico-financiara, precum si realizarea unor comparatii ale unor stari inregistrate de intreprindere cu standardele normative,cu bugetele, cu nivele ale concurentei.
de evaluare a modului de valorificare a potentialului tehnico-economic al sistemului analizat.
de fundamentare a deciziilor pe criteriul eficientei atat in stadiul programarii cat si al executiei.
de realizare a ceritelor gestionarii eficiente a patrimoniului, in special prin folosirea resurselor intrate in circuitul economic.
Realizarea oricarei functii a intreprinderii presupune exercitarea tuturor atributelor conducerii, iar fiecare dintre aceste atribute se indeplineste prin intermediul unui anumit tip de analiza, cum ar fi:
Analiza economica a productiei;
Analiza veniturilor;
Analiza cheltuielilor;
Analiza rentabilitatii;
Analiza patrimonial financiara;
Analiza utilizarii resurselor;
Analiza calitatii.
Analiza economico-financiara poate fi utilizata nerestrictiv in conducerea unitatilor economice, respectiv in rezolvarea competenta a oricarei probleme curente si de perspectiva, care afecteaza in final insusi nivelul eficientei economice. Ca activitate practica, analiza economico-financiaraare un caracter permanent, indiferent daca se efectueaza de un compartiment din interiorul intreprinderii sau de un organism din exterior, si nu constituie un scop in sine, ci un mijloc pentru realizarea unui obiectiv, prin analiza oferindu-se solutii pentru fundamentarea deciziilor.
Realizarea oricarui obiectiv din activitatea intreprinderii, nu se infaptuieste prin analiza acestuia, ci prin actiunea factorului uman care, pe baza analizei, a concluziilor desprinse, dirijeaza efortul astfel incat efectele sa fie maxime, satisfacand prin aceasta cerintele proprietarilor capitalurilor investite.
Definirea analizei economico-financiare
Analiza economico-financiara presupune stabilirea starii societatii comerciale la un moment dat, a evolutiei acesteia din ultimii ani si a cauzelor care impiedica obtinerea unor rezultate mai bune.
Analiza diagnostic a situatiei unei intreprinderi isi propune reperarea simptomelor disfunctionalitatilor, stabilirea starii si a terapiei care va avea ca rezultat insanatosirea sau redresarea.
Ratiunea efectuarii unui diagnostic al performantelor firmei poate avea la baza nu numai situatia in care aceasta are dificultati, respectiv disfunctionalitati, ci si atunci cand starea este buna, dar se doreste imbunatatirea ei.
Analiza diagnostic a situatiei economico-financiare trebuie sa raspunda urmatoarelor intrebari:
Care sunt rezultatele agentului economic?
Sunt sau nu satisfacatoare ele si de ce?
Cum au fost obtinute?
Care sunt performantele si obiectivele dorite?
Care este nivelul performantelor?
Ce trebuie facut pentru atingerea lor?
Care sunt masurile corecte ce urmeaza a fi luate pe termen scurt si lung?
Analiza diagnostic a situatiei economico-financiare este un studiu complex care interactioneaza cu studiile de gestiune previzionala si management strategic. Diagnosticul firmei este realizat de catre conducerea acesteia, cu cadre abilitate, cu specialisti interni sau externi. Echipele mixte cu specialisti din interiorul si din afara firmei au cele mai mari sanse de a efectua cu succes analiza diagnostic a situatiei economico-financiare.
Delimitari conceptuale privind analiza economico-financiara
Analiza economico-financiara studiaza mecanismul de formare si modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor in elemente componente, in parti simple si prin stabilirea factorilor de influenta.
Descompunerea se face in trepte, de la complex la simplu, in vederea identificarii cauzelor finale care explica o anumita stare de fapt, un anumit nivel de performanta sau o anumita evolutie a lor.
Elementele sunt parti componente ale fenomenului utilizat.
Factorii sunt forte motrice care provoaca,care determina un anumit fenomen sau rezultat.
Cauzele finale reprezinta imprejurari care in anumite conditii explica aparitia inui fenomen, stare, dar si evolutia acestuia.
Activitatea economica studiaza fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse si al rezultatelor obtinute. De asemenea, trebuie tinut cont si de relatiile structural-functionale si a celor cauza-efect. Complexitatea analizei economico-financiaredecurge si din faptul ca in economie exista urmatoarele situatii:
acelasi efect poate fi produs de cauze diferite;
aceeasi cauza poate produce efecte diferite;
efecte diferite se pot combina dand o rezultanta a complexului de factori sau forte;
complexitatea si intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat, ci si calitatea lui;
in fenomenul analizat pot aparea insusiri pe care nu le-a avut nici un element al fenomenului.
Continutul procesului de analiza economico-financiara
Procesul de analiza economico-financiarareprezinta inversul evolutiei reale a fenomenului. Analiza porneste de la rezultatele procesului incheiat catre elemente si factori, cuprinzand urmatoarele etape:
Delimitarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate. Delimitarea obictului se face in timp si spatiu, calitativ si cantitativ.
Determinarea elementelor, factorilor si a cauzelor fenomenului studiat. Descompunerea in elemente presupune o analiaza structurala. Factorii se urmaresc in mod succesiv, trecand de la cei cu actiune directa la cei cu actiune indirecta, pana la stabilirea cauzelor finale (primare).
Stabilirea factorilor, operatie ce presupune si determinarea corelatiei dintre fiecare factor si fenomenul analizat, cat si a corelatiei dintre factorii care actioneaza.
Masurarea influentelor diferitelor elemente sau factori,pentru acesta se utilizeaza analiza cantitativa pentru cuantificarea influentelor, a rezervelor interne, a aprecierii cat mai exacte a rezultatelor.
Sintetizarea rezultatelor analizei, stabilindu-se concluziile si aprecierile asupra activitatii din sfera cercetata.
Elaborarea masurilor care reprezinta continutul deciziilor menite sa asigure o folosire optima a resurselor, pentru sporirea eficientei activitatii in viitor.
Utilizatorii analizei financiare
Obiectivele analizei economico-financiare sunt complexe si se individualizeaza in functie de subiect si de scopul urmarit de acesta. In general, interesati in analiza situatiei patrimonial-financiare sunt:
Proprietarii (actionarii), care vor sa cunoasca evolutia averii si castigul pe care-l asteapta. In functie de situatia data vor adopta masurile corespunzatoare referitoare la politica de investitii, dividende, si nu in ultimul rand la modul de administrare a firmei.
Conducerea firmei, pentru detectarea unor eventuale situatii de dezechilibru financiar care afecteaza securitatea financiara, cu consecintele care decurg dintr-o astfel de stare. Spre deosebire de prima cetegorie, conducerea firmei, pe baza informatiilor primite, trebuie sa urmareasca permanent modul de realizare al tuturor obiectivelor inscrise in bugetul de venituri si cheltuieli, precum si in planul general al firmei. Urmarirea sistematica a schimbarilor care intervin in amplitudine si calitate da posibilitatea intelegerii si cunoasterii cauzelor care au generataceste schimbari si luarea masurilor care se impun.
Personalul este interesat de perenitatea intreprinderii, pentru pastrarea pozitiei pe piata, de rentabilitatea si de echilibrul financiar al acesteia.
Bancile, cu care firma intra in contact, sunt interesate sa cunoasca bonitatea acesteia, in operatiuni de creditare, garantiile pe care le prezinta in recuperarea imprumuturilor pe care le solicita.
Partenerii de afaceri sunt interesati sa amplifice operatiile pe acre le deruleaza in masura in care li se mareste propriul profit.
Concurenta este interesata sa cunoasca potentialul tehnico-economic si financiar al intreprinderii pentru a-si elabora politica de consolidare a pozitiei proprii.
Organele administrative locale si centrale, pentru care firma constituie o sursa de venit si un mijloc de a solutiona anumite probleme economico-sociale.
Organele judecatoresti in operatiuni de vanzare, fuzionare, lichidare, sechestru.
Sindicatele pot fi si ele interesatein cunoasterea situatiei patrimonial-financiare, in cadrul negocierilor privind majorarile de salarii si incheierea contractului colectiv de munca.
Surse de informare in analiza situatiei financiare
Analiza situatiei financiare se bazeaza in principal pe:
Bilantul contabil este un document contabil de sinteza, care prezinta bogatia, averea patrimoniului acumulat de intreprindere de la infiintare, dar si a rezultatelor financiare obtinute in exercituiul financiar care se incheie.
Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteza care masoara performantele activitatii unei intreprinderi, in cursul unei perioade date.
Anexele la bilant sunt documente contabile de sinteza, rolul lor constand in completarea necesitati de informatie, in cazurile in care bilantul si contul de profit si pierdere furnizeaza informatii insuficiente.
Bugetul de venituri si cheltuieli
Datele evidentei contabile financiare si de gestiune
Raportul de gestiune
Analiza financiara si patrimoniala a firmei poate avea un caracter intern – pe baza informatiilor interne sau extern – pe baza datelor publicate, ultima avand un caracter limitat la volumul de informatii publicate.
Pentru ca informatia sa prezinte in mod credibil evenimentele si tranzactiile pe care le reprezinta, este necesar ca acestea sa fie contabilizate si prezentate in concordanta cu fondul lor si cu realitatea economica, si nu doar cu forma lor juridica.
Informatiile contabile, conform Ordinului nr. 94 din februarie 2001, trand la modul de administrare a firmei.
Conducerea firmei, pentru detectarea unor eventuale situatii de dezechilibru financiar care afecteaza securitatea financiara, cu consecintele care decurg dintr-o astfel de stare. Spre deosebire de prima cetegorie, conducerea firmei, pe baza informatiilor primite, trebuie sa urmareasca permanent modul de realizare al tuturor obiectivelor inscrise in bugetul de venituri si cheltuieli, precum si in planul general al firmei. Urmarirea sistematica a schimbarilor care intervin in amplitudine si calitate da posibilitatea intelegerii si cunoasterii cauzelor care au generataceste schimbari si luarea masurilor care se impun.
Personalul este interesat de perenitatea intreprinderii, pentru pastrarea pozitiei pe piata, de rentabilitatea si de echilibrul financiar al acesteia.
Bancile, cu care firma intra in contact, sunt interesate sa cunoasca bonitatea acesteia, in operatiuni de creditare, garantiile pe care le prezinta in recuperarea imprumuturilor pe care le solicita.
Partenerii de afaceri sunt interesati sa amplifice operatiile pe acre le deruleaza in masura in care li se mareste propriul profit.
Concurenta este interesata sa cunoasca potentialul tehnico-economic si financiar al intreprinderii pentru a-si elabora politica de consolidare a pozitiei proprii.
Organele administrative locale si centrale, pentru care firma constituie o sursa de venit si un mijloc de a solutiona anumite probleme economico-sociale.
Organele judecatoresti in operatiuni de vanzare, fuzionare, lichidare, sechestru.
Sindicatele pot fi si ele interesatein cunoasterea situatiei patrimonial-financiare, in cadrul negocierilor privind majorarile de salarii si incheierea contractului colectiv de munca.
Surse de informare in analiza situatiei financiare
Analiza situatiei financiare se bazeaza in principal pe:
Bilantul contabil este un document contabil de sinteza, care prezinta bogatia, averea patrimoniului acumulat de intreprindere de la infiintare, dar si a rezultatelor financiare obtinute in exercituiul financiar care se incheie.
Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteza care masoara performantele activitatii unei intreprinderi, in cursul unei perioade date.
Anexele la bilant sunt documente contabile de sinteza, rolul lor constand in completarea necesitati de informatie, in cazurile in care bilantul si contul de profit si pierdere furnizeaza informatii insuficiente.
Bugetul de venituri si cheltuieli
Datele evidentei contabile financiare si de gestiune
Raportul de gestiune
Analiza financiara si patrimoniala a firmei poate avea un caracter intern – pe baza informatiilor interne sau extern – pe baza datelor publicate, ultima avand un caracter limitat la volumul de informatii publicate.
Pentru ca informatia sa prezinte in mod credibil evenimentele si tranzactiile pe care le reprezinta, este necesar ca acestea sa fie contabilizate si prezentate in concordanta cu fondul lor si cu realitatea economica, si nu doar cu forma lor juridica.
Informatiile contabile, conform Ordinului nr. 94 din februarie 2001, trebuie sa respecte urmatoarele caracteristici:
inteligibilitatea – informatiile trebuie intelese usor de utilizatori
relevanta – pentru a fi utile, informatiile trebuie sa aiba o importanta deosebita pentru agentii economici
credibilitatea – informatia este credibila atunci cand nu contine erori semnificative
fidelitatea – documentele contabile trebuie sa prezinte informatiile in mod credibil, si sa indeplineasca criteriile de recunoastere
integralitatea – informatia trebuie sa fie completa in limitele rezonabile ale pragului de semnificatie si al costului obtinerii informatiei respective
Rentabilitatea
La nivel microeconomic, calitatea gestionarii intreprinderilor este judecata cu ajutorul criteriilor de performanta manageriala, rentabilitatea fiind proba majora de succes a intreprinderii si de eficacitate a managerilor.
Rentabilitatea poate fi definita ca fiind capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenienta acestora.
Rentabilitate este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficientei intregii activitati economico-financiare a intreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de productie utilizate si a fortei de munca, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, productie si vanzare.
Eficienta economica este apreciata a fi categoria cea mai cuprinzatoare care caracterizeaza rezultatele, rentabilitatea fiind una din formele de exprimare a eficientei economice, un indicator sintetic exprimat prin categorii valorice.
Eficienta economica reprezinta cea mai generala categorie care caracterizeaza rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vanzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate in circuitul economic.
Rentabilitatea este una din problemele deosebite urmarite de managerii unei firme, deoarece, prin nivelul acesteia, se pot desprinde conditiile privind modul de utilizare a resurselor umane, materiale si financiare.
Intre activitatea economica si financiara exista relatii de interconditionare, in sensul ca, desfasurarea unor activitati economice eficiente se regaseste intr-o situatie financiara buna, care la randul ei creeaza premise pentru dezvoltarea activitatii in perioada urmatoare.
Analiza rentabilitatii are ca sarcina, descoperirea si mobilizarea de resurse, avand ca scop principal cresterea profitului si dezvoltarea activitatii firmei.
Pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza doua categorii de indicatori:
profitul, care reflecta marimea absoluta a rentabilitatii;
ratele de rentabilitate, care reflecta gradul in care capitalul sau utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit.
Profitul – imagine fidela a rentabilitatii
Profitul pune in evidenta caracteristica esentiala a oricarei activitati economice, rentabilitatea.
Teoria si practica economica au asimilat treptat notiunea de profit, fara a realiza insa o acceptiune universala. De aceea se intalnesc mai multe acceptiuni in analiza si aprecierea profitului.
Principalele caracteristici ale profitului sunt:
este un rest ramas in urma unei afaceri economice; el nu are o baza contractuala certa, este nesigur, nu se poate cunoaste anticipat, daca va exista sau nu si cand
fluctueaza in conditii dinamice deosebite: in boom economic, este mai ridicat decat salariul, dobanda sau renta, in timp ce in recesiune este mai redus, spre deosebire de salarii care nu sunt scazute imediat, de renta care este asociata unui contract de inchiriere pe un anumit timp, sau dobanda care este bazata pe un contract si asa va ramane pana la expirarea contractului
poate fi negativ: se pot inregistra pierderi in anumite imprejurari
nu are baza contractuala
Deci, profitul se afla intr-o relatie interdependenta cu riscurile generate de schimbarile ce scapa de sub control si nu numai.
Principalele functii ale profitului sunt:
profitul motiveaza intreprinderea in desfasurarea activitatii sale
profitul permite cresterea si dezvoltarea economica prin folosirea lui ca principala sursa a investitiilor
profitul releva eficienta economica
profitul are si o functie sociala, este baza procurarii resurselor necesare pentru realizarea directa sau indirecta a actiunilor socio-culturale
Functiile profitului sunt pentru a rasplati factorul capital pentru asumarea riscurilor, de a orienta capitalul spre domeniile unde se dovedeste cea mai inalta eficienta.
Profitul este expresie a rentabilitatii economice, putand influienta dezvoltarea activitatii economice si functionarea activitatiilor noneconomice necesare oricarei tari.
Indicatori in marimi absolute
Forme ale rezultatului activitatii economice
Profitul, in practica economica, imbraca urmatoarele forme: rezultat din exploatare, rezultat financiar, rezultat exceptional, rezultat brut al exercitului inaintea impozitarii si rezultat net contabil.
Rezultatul exploatarii
Rezultatul exploatarii = venituri din exploatare – cheltuieli pentru exploatare
Rezultatul exploatarii masoara eficienta intreprinderii in activitatea sa curenta, marimea sa depinzand de optiunea intreprinderii pentru metodele de evaluare a stocurilor sau pentru metodele de amortizare a activelor fixe.
In marimea acestui rezultat se reflecta contributia exploatarii la formarea rezultatelor, tinandu-se cont de constituirea amortizarilor si provizioanelor si lundu-se in considerare cheltuielile de productie si comercializare precum si riscul de exploatare.
Rezultatul financiar
Rezultatul financiar = venituri financiare – cheltuieli financiare
Rezultatul financiar exprima marimea incidentei operatiilor financiare asupra rezultatului, surprinzand in acelasi timp impactul politicii financiare a intreprinderii asupra acestuia si contributia activitatii financiare la formarea lui.
Rezultatul curent
Rezultatul curent = rezultatul exploatarii +/- rezultatul finanaciar
Rezultatul curent este rezultat obtinut din operatiuni normale ale intreprinderii, si ia in calcul, spre deosebire de rezultatul exploatarii, si impactul politicii financiare a intreprinderii asupra rentabilitatii.
Nefiind perturbat de elemente exceptionale, acest sold permite analiza rezultatelor intreprinderii pe mai multe exercitii successive.
d) Rezultatul exceptional
Rezultatul exceptional = venituri exceptionale – cheltuieli exceptionale
Rezultatul exceptional exprima masura incidentei intamplarilor favorabile sau nefavorabile asupra rezultatului.
Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii
Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii = rezultatul curent + rezultatul exceptional
Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii exprima masura eficacitatii globale a intreprinderii.
Rezultatul net contabil
Se determina prin scaderea din rezultatul exercitiului inaintea impozitarii a deducerilor fiscale si adaugarea nededucerilor fiscale, suma din care se scade impozitul pe profit.
Acest profit net trebuie sa fie sustinut de existenta unor disponibilitati reale, altfel, acesta va ramane doar un potential de finantare. Profitul net urmeaza sa se distribuie sub forma de dividente sau/si sa se reinvesteasca in intreprindere.
B. Marje economice
Marja costurilor de productie = pret de vanzare al bunurilor produse – cost de productie al bunurilor vandute
Marja comerciala = pret de vanzare al marfurilor – costul de achizitie al marfurilor vandute
Marja costurilor variabile = pret de vanzare – cost variabil = costuri fixe + profit
Marja costurilor directe = pret vanzare – costuri directe = costuri indirecte + profit
C. Solduri intermediare de gestiune
Structura contului de profit si pierdere, pe cele trei tipuri de activitati, permite determinarea unor solduri de acumulari banesti potentiale, destinate sa remunereze factorii de productie si sa finanteze activitatea viitoare a intreprinderii, solduri denumite solduri intermediare de gestiune. Aceste solduri reprezinta, de fapt, paliere succesive in formarea rezultatului final. Constructia indicatorilor care se regasesc in cadrul acestor solduri, porneste de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + marja comerciala) si se incheie cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercitiului).
In continuare voi prezenta structura soldurilor intermediare de gestiune.
a) Marja comerciala
Marja comerciala vizeaza in exclusivitate intreprinderile cu profil comercial sau numai activitatea comerciala a intreprinderilor cu activitate complexa. Excedentul vanzarilor de marfuri in raport cu costul de cumparare al acestora reprezinta marja comerciala.
b) Productia exercitiului
Productia exercitiului include valoarea bunurilor si serviciilor realizate de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Drept urmare, productia exercitiului va include trei elemente: productia vanduta, evaluata la pretul de vanzare, productia stocata si productia imobilizata, evaluate la cost de productie.
c) Valoarea adaugata
Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie (forta de munca si capital), peste valoarea bunurilor si serviciilor provenite de la terti, in cadrul activitatii curente a intreprinderii. In esenta, valoarea adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care se va face remunerarea participantilor directi sau indirecti la activitatea economica a intreprinderii.
Valoarea adaugata este un indicator important si pentru ca reprezinta baza de calcul pentru principalul impozit indirect (taxa pe valoarea adaugata), iar prin agregarea ei la nivel macroeconomic se obtine produsul intern brut.
Excedentul brut de exploatare
Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, resursa principala a intreprinderii, cu influienta hotaratoare asupra rentabilitatii finale si a capacitatii de dezvoltare a intreprinderii.
Un excedentul brut al exploatarii suficient de mare va permite intreprinderii reinnoirea imobilizarilor sale prin amortizari, acoperirea riscurilor din provizioanele constituite si asigurarea finantarii sale, care antreneaza cheltuieli financiare, iar diferenta va fi distribuita statului (impozit pe profit), actionarilor (dividende), si/sau conservata prin autofinantare.
Rezultatul exploatarii
Rezultatul exploatarii reflecta marimea absoluta a rentabilitatii exploatarii, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si calculate) din veniturile exploatarii (incasabile si calculate).
f) Rezultatul curent
Rezultatul curent este rezultatul tuturor operatiunilor curente ale intreprinderii.
g) Rezultatul net al exercitiului
Rezultatul net reprezinta marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi remunerati actionari pentru capitalurile proprii subscrise.
Soldul intermediar de gestiune nu este influientat de politica intreprinderii in materie de finantare, amortizare, provizioane, fiscalitate, ci furnizeaza informatii semnificative cu privire la informatiile industriale si comerciale, fiind recomandat in analizele comparative ale intreprinderilor apartinand aceluiasi sector de activitate. Acesta poate sa puna in evidenta, mai bine decat rezultatul fiscal, o deficienta structurala a intreprinderii in plan atat industrial cat si comercial.
D. Capacitatea de autofinantare
Capacitate de autofinantare reflecta potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderii, la sfarsitul exercitiului contabil, destinat sa autofinanteze politica de investitii din exercitiile viitoare. Cu alte cuvinte, capacitatea de autofinantare este o resursa interna aflata in permanenta la dispozitia intreprinderii.
Capacitate de autofinantare se calculeaza pornind de la veniturile si cheltuielile gestiunii curente susceptibile de a se transforma, imediat sau la termen, in fluxuri de trezorerie. Ea poate fi determinata prin doua metode, metode descrise in cele ce urmeaza.
METODA DEDUCTIVA
Excedentul brut al exploatarii
+ Alte venituri din exploatare
– Alte cheltuieli pentru exploatare
+ Venituri financiare
– Cheltuieli financiare
+ Venituri exceptionale
– Cheltuieli exceptionale
– Impozit pe profit
Capacitatea de autofinantare a exercitiului
veniturile financiare nu cuprind reluarile asupra provizioanelor
cheltuielile financiare nu cuprind amortizari si provizioane financiare calculate
veniturile exceptionale nu cuprind:
venituri din cesiunea elementelor de activ
cote parti din subventii virate asupra rezultatului exercitiului
reluari asupra provizioanelor exceptionale
cheltuielile exceptionale nu cuprind:
valoarea net contabila a elementelor de activ cedate
amortizari si provizioane exceptionale calculate
METODA ADITIONALA
Rezultatul net al exercitiului
+ Amortizari si provizioane (de exploatare, financiare, exceptionale) calculate
– Cote parti din subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului
– Reluari asupra amortismentelor si provizioanelor
– Venituri din cesiunea elementelor de activ
+ Valoarea net contabila a elementelor de activ cedate
Capacitatea de autofinantare a exercitiului
Autofinantarea reflecta bogatia retinuta de intreprindere si constituie o resursa interna destinata acoperirii nevoilor de finantare ale exericitiului viitor. Autofinantarea este determinate de cresterea resurselor obtinute din propria activitate si care vor ramane in mod permanent la dispozitia intreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare.
Marimea autofinantarii degajata de o intreprindere joaca un rol puternic in viata acesteia, reflectand performantele ei. Aceasta indica potentialilor investitori ai intreprinderii ca este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa la asigure o remunerare pe masura. Pentru creditori, marimea absoluta si relativa a autofinantarii, certifica nivelul capacitatii de rambursare cat si nivelul riscului de neplata.
Ratele Rentabilitatii
Factorii care influenteaza rata rentabilitatii
Factorii care influenteaza rata rentabilitatii sunt clasificati astfel:
factori care tin de productie
volumul si cantitatile bunurilor economice create de firma
marimea capitalului folosit pentru productia bunurilor economice si viteza de rotatie a acestuia
structura productiei bunurilor economice
factori care tin de pret
nivelul pretului de vanzare al bunurilor economice in crestere
– volumul incasarilor realizate
modul in care se impart incasarile din vanzarile de bunuri economice intre posesorii de factorii de productie care au contribuit la obtinerea lor
factori care tin de cost
nivelul si structura costului
gradul de minimizare al costului in cadrul firmei
Acesti factori actioneaza atat sistematic cat si agregat.
Rentabilitatea economica, din punct de vedere al acestor factori, reprezinta eficienta activitatii economice apreciata din perspectiva intregului sistem de factori de productie utilizati si consumati pentru producerea si desfacerea bunurilor economice intr-o anumita perioada.
Fiecare factor trebuie analizat si dimensionat inca din faza de proiectare a activitatii economice, astfel incat sa se recunoasca din acel moment gradul de rentabilitate, pentru ca acesta sa poata fi urmarit pe toata durata activitatii. In mod concret, analiza financiara trebuie sa realizeze cat va costa pregatirea si demararea unei activitati creatoare de bunuri economice, care sunt resursele disponibile si cele care pot fi atrase, felul de utilizare al acestora, care va fi profitul estimat a se obtine de la inceputul activitatii si pragul minim de rentabilitate.
Importanta ratei rentabilitatii
Rata rentabilitatii favorizeaza orientarea structurii productiei pe fiecare produs in parte, pe ramuri si subramuri, in scopul gasirii celor care asigura cel mai mare avantaj si favorizeaza segmentarea pietei si diferentierea strategiilor concurentiale.
Rata rentabilitatii stimuleaza gestiunea prin utilizarea rationala a resurselor si contribuie la intarirea interesului intreprinderii pentru diferentierea produselor avand in centrul acestuia modernizarea conceptului de calitate.
Rata rentabilitatii trebuie gandita, infaptuita si folosita avand in vedere ca ea imbina concomitent trei caracteristici sintetizatoare:
– reprezinta o capacitate, un potential de randament
este o notiune specifica finantelor
exprima un rezultat, care comporta in mod normal o parte din rentabilitatea economica, adica un supravenit legat, cel putin partial, de lipsa de elasticitate a mediului inconjurator.
Rentabilitatea este deosebit de importanta, putand fi obtinuta printr-o gestiune corespunzatoare a activitatii economice, prin realizarea unor anticipari stiintifice, realiste, privind evolutia propriei activitati a intreprinzatorilor si a conjuncturii pietelor pe care actioneaza.
Indicatori in marimi relative
Indicatorii in marimi relative utilizati in analiza rentabilitatii economice sunt ratele de rentabilitate.
Ratele de rentabilitate evidentiaza caracteristicile economice si financiare ale intreprinderilor, permitand compararea performantelor industriale si comerciale ale acestora. In general, ratele de rentabilitate se determina ca raport intre efectele comerciale si financiare obtinute (diferite marje de acumulare) si eforturile depuse pentru obtinerea lor (activ total, capital investit, capital economic, etc).
Ratele de rentabilitate masoara rezultatele obtinute in raport cu activitatea intreprinderii (rentabilitatea comerciala) si a mijloacelor economice (rentabilitatea economica) sau financiare (rentabilitatea financiara).
Rentabilitatea intreprinderii este analizata prin trei categorii de rate:
ratele de rentabilitate comerciala
ratele de rentabilitate economica
ratele de rentabilitate financiara
A. Ratele de rentabilitate comerciala
Ratele marjelor beneficiare sau de rentabilitate comerciala aprecieaza randamentul diferitelor stadii ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport intre marjele de acumulare si cifra de afaceri sau valoarea adaugata.
a) Rata marjei comerciale
Rata marjei comerciale =
Rata marjei comerciale pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate. Astfel, o marja comerciala redusa implica cheltuieli generale riguroase, in timp ce o marja ridicata reclama cheltuieli generate sporite si deci servicii mai bune catre clienti.
b) Rata marjei brute de exploatare sau rata EBE
Rata EBE =
Rata marjei brute de exploatare masoara nivelul rezultatului brut de exploatare independent de politica financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor exceptionale.
c) Rata marjei nete
Rata marjei nete =
Rata marjei nete exprima sficienta globala a intreprinderii, respective capacitatea sa de a realiza profit si de a rezista concurentei.
d) Rata marjei nete de exploatare
Rata marjei nete de exploatare =
Rata marjei nete de exploatare sau rata privind rentabilitatea exploatarii, pune in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ si comercial.
e) Rata marjei brute de autofinantare
Rata marjei brute de autofinantare =
Rata marjei de autofinantare masoara surplusul de resurse de care dispune intreprinderea pentru a-si asigura dezvoltarea si/sau remunerarea actionarilor sai.
Rata marjei asupra valorii adaugate
Rata marjei asupra valorii adaugate =
Rata marjei asupra valorii adaugate masoara rezultatul brut de care dispune intreprinderea dupa deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri si cheltuieli cu personalul) pentru 100 lei bogatie creata (daca se exprima procentual).
B. Ratele de rentabilitate economica
Rata rentabilitatii economice are o aceptiune mai larga vizand, in esenta, eficienta capitalului economic alocat activitatii productive a intreprinderii. Ea se calculeaza conform formulei:
Re =
Rezultatul economic exclude elementele financiare si exceptionale, favorizand comparatiile dintre intreprinderile apartinand aceluiasi sector de activitate.
Activul total sau capitalul angajat (parte din activul total), cuprinde capitalul economic, imobilizarile in afara exploatarii si financiare, nevoia de fond de rulment in afara exploatarii si disponibilitatile banesti, in timp ce capitalul investit, parte a activului economic, cuprinde doar capitalul economic si imobilizarile in afara exploatarii.
Rata rentabilitatii economice poata fi calculata conform urmatoarei formule, in conditiile in care capitalul economic alocat exploatarii nu tine cont decat de imobilizarile utilizate de intreprindere pentru activitatea sa de exploatare si de cresterea nevoii de fond de rulment pentru exploatare:
Re =
In conditiile in care rezultatul economic exprima rezultatul exploatarii inaintea cheltuielilor cu dobanzile si impozitul pe profit, relatia de calcul va fi:
Re =
In acest caz, rata rentabilitatii va deveni o rata a rentabilitatii activului economic (RAE).
In conditiile in care rezultatul economic este un excedent brut de exploatare, raportul va exprima rentabilitatea activului economic brut (RAEB).
RAEB =
Oricare ar fi formula de calcul folosita, rentabilitatea economica trebuie sa depaseasca, in mod necesar, rata inflatiei, astfel incat intreprinderea sa-si poata recupera integral eforturile depuse pentru desfasurarea activitatii, mentinandu-se astfel activul economic al acesteia.
C. Ratele de rentabilitate financiara
Rentabilitatea financiara reprezinta capacitate intreprinderilor de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate in activitatea sa. In rentabilitatea financiara se regaseste scopul final al actionarilor unei intreprinderi, exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta de acestia in procurarea actiunilor intreprinderii, sau a reinvestirii totale sau partiale a profiturilor ce la revin de drept.
In functie de indicatorii utilizati la numaratorul raportului, rentabilitatea financiara a unei societati poate fi exprimata astfel:
Rentabilitatea financiara neta =
Rentabilitatea financiara inainte de impozit =
Randamentul capitalurilor proprii =
Rata rentabilitatii financiare este foarte folosita in analiza financiara si trebuie sa tina cont de metodologia determinarii profitului net, al regimului de calcul al amortizarilor si provizioanelor, al cheltuielilor deductibile si nedeductibile avute in vedere la determinarea bazei de calcul a impozitului pe profit.
Pragul de rentabilitate
In conditiile unei economii de piata, obiectivul unei intreprinderi este maximizarea ratei profitului, acest lucru orientand deciziile spre a realiza cheltuieli pentru dezvoltare, mentinere sau restrangere a activitatii. In acest scop, intreprinderea are posibilitatea sa actioneze, in primul rand, asupra volumului productiei, pentru a gasi acele dimensiuni ale cantitatii de bunuri care sa asigure maximizarea incasarilor totale, si minimizarea in acelasi timp a costurilor totale. Productia care maximizeaza profitul, este cea care se situeaza la un nivel la care asigura egalitatea valorii marginale cu costul marginal.
Deci, intreprinderea este preocupata in determinarea pragului minim de rentabilitate sau al punctului de echilibru al acesteia (point mort in franceza sau break-even in engleza), al punctului dincolo de care nu se mai obtine profit, iar rentabilitatea ia forma de pierdere economica. Pragul minim de rentabilitate este dat de egalitatea dintre volumul incasarilor din firma, incasari provenite din activitatea firmei, si volumul cheltuielilor efectuate pentru obtinerea incasarilor respective.
Pentru firmele care produc si comercializeaza o gama diversa de produse, pragul de rentabilitate se poate masura cu ajutorul urmatorilor indicatori:
Cifra de afaceri critica (CAcr):
unde:
Cf – suma cheltuielilor fixe la nivel de intreprindere;
– cheltuielile variabile medii la 1 leu cifra de afaceri.
Gradul critic de utilizare a capacitatii de productie (Gcr):
unde:
Qmax – capacitatea maxima de productie in expresie valorica, calculata ca
suma a produselor dintre cantitatilor maxime aferente fiecarui produs si pretul acestuia exclus TVA.
Perioada critica (Tcr):
unde:
CA/t – vanzarile medii pe unitatea de timp (zi, luna, an).
Profitul maxim (Pmax):
Pragul de rentabilitate poate fi determinat si prin reprezentare grafica:
Elementele prezente in grafic sunt:
axa Ox – volumul fizic al productiei;
axa Oy – indicatorii valorici (cifra de afaceri, cheltuielile)
Pcr – punctul critic;
qcr – volumul fizic critic al productiei;
Cf – suma cheltuielilor fixe la nivel de intreprindere;
Cv – suma cheltuielilor variabile la nivel de intreprindere;
Ct – suma cheltuielilor totale la nivel de intreprindere.
In concluzie, principalele avantaje ale aplicarii metodei de analiza a rentabilitatii pe baza punctului critic sunt:
permite stabilirea dimensiunii productiei pentru care activitatea intreprinderii devine profitabila;
indica volumul de productie ce trebuie obtinuta pentru a se inregistra un anumit cuantum al profitului;
ofera posibilitatea determinariigradului de utilizarea capacitatii de productie corespunzator punctului critic sau in corelatie cu un anumit cuantum al profitului;
indica perioada de timp in care firma isi poate recupera toate cheltuielile effectuate;
pune in evidenta corelatiile existente intre productie si dinamica cheltuielilor variate sau a celor fixe;
permite determinarea profitului maxim ce poate fi obtinut in conditiile date.
Capitolul 2 – Prezentarea societatii SC Sicomed SA
2.1. Scurt istoric privind constituirea societatii comerciale Sicomed SA
Sicomed SA Bucuresti este unul dintre cei mai importanti producatori de produse farmaceutice din Romania avand o traditie de peste 40 de ani in domeniul sintezei si conditonarii de medicamente de uz uman, bucurandu-se de o buna reputatie si o recunoastere a marcilor printre consumatorii romani.
Sicomed SA Bucuresti a fost infiintata in 1962 ca “Intreprinderea de Medicamente Bucuresti”, unitate specializata in fabricarea sintezei medicamentelor. Procesul de productie a inceput in 1963 cu sinteza a trei medicamente importante de uz uman: Vitamina C, Novalgine si Piramidon.
Dupa procesul de fuziune cu vechile fabrici “Tableta” si “Fiola”, doua noi sectii de productie si-au inceput activitatea spre sfarsitul anilor '60: una din ele specializata in producerea de solutii injectabile, iar cealalta destinata fabricatiei medicamentelor sub forma de tablete, pilule si capsule.
Spre sfarsitul anilor '70 profilul companiei a fost extins prin infiintarea unor noi linii de fabricatiei destinate productiei de catgut, dextran si solutii perfuzabile.
In anii '80 au loc importante investitii in echipamentele de productie, avand drept obiectiv imbunatatire continua a utilajelor si a fluxului tehnologic.
In 1990 Sicomed s-a constituit ca societate pe actiuni in baza Legii nr. 15/1990, prin preluarea patrimoniul Intreprinderii de Medicamente Bucuresti.
In 1995 in urma Procesului de Privatizare in Masa realizat prin subscriptie publica, Sicomed devine societate comerciala deschisa avand ca structura a actionariatului un numar foarte mare de persoane fizice si ca persoane juridice Fondul Proprietatii de Stat (actualul APAPS), SIF Muntenia si SIF Oltenia.
Incepand cu august 1998, compania este cotata la Bursa de Valori Bucuresti, fiind de nenumarate ori cea mai tranzactionata societate de la Categoria a II-a.
In 1999 Venoma Holding achizitioneaza un pachet de 50.08% din actiunile Sicomed si devine actionarul principal al societatii. Tot in anul 1999 are loc si majorarea capitalului social pana la valoarea de 138.987.050.000 in vederea asigurarii fondurilor necesare pentru noi investitii.
In 24.08.2000 FPS isi vinde ultimul pachet de 8.3% din actiunile Sicomed catre Venoma Holding, care isi consolideaza astfel pozitia de actionar majoritar acumuland astfel un pachet reprezentand 58,38% din actiunile Sicomed; astfel se incheie procesul de privatizare al societatii.
2.2. Date de identificare
Denumirea societatii
Sicomed S.A. Bucuresti
Denumirea societatii provine de la abrevierea specificului de activitate SInteze – COnditionari – MEDicamente.
Forma juridica a societatii
Societatea comerciala Sicomed S.A. este persoana juridica romana avand forma juridica de societate pe actiuni. Aceasta isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile romane.
Sediul societatii
Adresa societatii: Blvd. Theodor Pallady nr. 50, sector 3, Bucuresti
cod 74585, Romania
Telefonul societatii: (004)021-345.19.57
(004)021-345.16.32
(004)021-345.17.10
(004)021-345.10.76
Faxul societatii: (004)021-312.90.13
(004)021-324.58.80
Pagina web: http://www.sicomed.ro
E-mail societatii: [anonimizat]
Durata societatii
Durata societatii este nelimitata cu incepere de la data inregistrarii in Registrul Comertului. Societatea comerciala Sicomed S.A. a fost inregistrata in Registrul Comertului la numarul J40/363/1991 al Camerei de Comert.
Capitalul social al societatii
Capitalul social al societatii este de 416961150 mii lei, divizat in 416.961.150 actiuni cu o valoare nominala de 1.000 lei/actiune.
Actiunile Sicomed sunt emise in forma dematerializata si sunt liber transferabile. Compania Regisco mentine registrul actionarilor si al actiunilor Sicomed.
Capitalul este majoritar privat, actionarii semnificativi fiind:
Venoma Holdings Ltd.
SIF Muntenia
SIF Oltenia
Venoma Holding Ltd. este un vehicul de investitii detinut în mod egal de catre investitorii Fondului Român Post Privatizare (între care BERD si UE), doua fonduri de investitii administrate de Global Finance din Grecia si Galenica North East companie fondata in Cipru.
Structura actionarilor Sicomed la 30.05.2002
Tranzactionarea actiunilor
Actiunile emise de societatea Sicomed se tranzactioneaza la categoria a II-a a Bursei de Valori Bucuresti din data de 13.08.1998 sub simbolul SCD.
Pretul de tranzactionare a evoluat pe un trend crescator pe termen mediu si descrescator pe termen lung; inchiderea curenta este cu 19,9% mai mica decat valoarea medie a ultimelor 200 sedinte.
Ultimul pret de tranzactionare a prezentat urmatoarele variatii in raport cu inchiderea din perioadele anterioare:
Alaturi de Sicomed Bucuresti,sunt cotate la Bursa de Valori Bucuresti (BVB), insa la categoria I, inca doua firme apartinand domeniului farmaceutic, si anume:
Castigul adus de cele trei societati in anul 2002 este prezentat in tabelul urmator:
2.3. Profilul organizatiei
Domeniu de activitate: farmaceutice
Natura activitatii: producerea si comercializarea de medicamente si alte produse farmaceutice
Obiectul de activitate
Activitatea de baza a companiei Sicomed o constituie sinteza si conditionarea medicamentelor de uz uman in diferite forme galenice. Sicomed este cel mai mare producator de medicamente de uz uman din Romania.
Activitatile secundare includ productia medicamentelor de uz veterinar, sinteza de substante organice si odorante, fabricarea gazelor (protoxid de azot) si a anumitor produse auxiliare (catgut).
Activitatile complemetare, aflate in stransa legatura cu facilitatile de productie, cuprind conceperea si fabricarea de ambalaje specifice, productia de piese de schimb, de diverse articole mecanice, activitati de comert si marketing; precum si activitati de constructie.
Produsele societatii Sicomed S.A
Pentru a satisface pe deplin cerintele si asteptarile clientilor, Sicomed ofera o gama larga de produse de uz uman acoperind intreg spectrul terapeutic:
Tractul digestiv si metabolism
Sange si organe hematopatice
Sistemul cardiovascular
Preparate formonale sistemice
Aparatul genito-urinar si
hormoni sexuali
Antiinfectioase de uz sistemic
Sistem nervos
Produse antiparazitare
Aparat respirator
Varia
Principalele produse
analgezice
antibiotice
vitamine
suplimente alimentare
solutii perfuzabile
dispozitive medicale
produse veterinare
Produse noi aparute
Lansare Spregal® si Para® Plus
In luna ianuarie 2002 au fost lansate pe piata romaneasca Spregal® spray si Para® Plus spray, reprezentand tratamentul cel mai eficient pentru scabie, respectiv pediculoza.
Spregal® – tratamentul actual al scabiei
Spregal® spray este considerat de specialisti cel mai eficient produs disponibil pentru tratamentul scabiei. Este preferat de pacienti, fiind suficienta o singura aplicare a produsului. Spregal nu irita pielea si nu este toxic, fiind recomandat tuturor categoriilor de varsta.
Para® Plus pentru tratamentul pediculozei
Tratamentul pediculozei cu Para® Plus spray consta intr-o aplicare unica timp de 10 minute, cu efect rapid si rezultat vizibil imediat, in absenta toxicitatii locale sau generale.
Lansare Tiger® Balm
La inceputul lunii iunie 2002 a fost lansat in Romania Tiger® Balm.
Tiger® Balm – plasture analgezic, produs inovator pe piata romaneasca.
Lansare Osteovit® 2003
Osteovit® Osteovit.Sicomed.ro
Osteovit® este un produs creat conform unui concept nou in profilaxia osteoporozei involutionale, concept care pune accentul pe refacerea calitatii osoase. Descoperirea recenta a rolului complexului de factori nutritionali (in primul rand calciu, vitamina D si vitamina K) in desfasurarea optima a metabolismului osos, permite realizarea unei profilaxii eficiente a osteoporozei, in special in cazul femeilor aflate la varsta menopauzei.
Mediul Concurential
Din cei 80 de producatori de medicamente din Romania existenti in anul 2002, primii 10 asigura 85% din piata romaneasca de medicamente, iar primii 20 acopera 96% din cererea interna. Noua lege a medicamentului, aplicabila de la 1 ianuarie 2004, va reduce drastic numarul producatorilor si va restrictiona accesul pe piata al producatorilor autohtoni prin interzicerea distributiei, in felul acesta fiind incurajate importurile si preturile medicamentelor vor creste fara ca fabricile romanesti sa aiba de castigat. In anul 2001 societatile romanesti au facut eforturi finanaciare mari pentru implementarea normelor europene GMP(Good Manufacturing Practice) in valore de 67 milioane de dolari, reprezentand o treime din vanzarile de medicamente. Producatorul de medicamente Sicomed Bucuresti, al doilea jucator de pe piata romaneasca de profil, a raportat un profit net de 123,59 miliarde lei pentru 2002, in scadere cu 7% fata de 2001. Sicomed detine o cota de 5,6 – 6% din piata romaneasca de medicamente, avand ca principali competitori pe:
GlaxoSmithKline România Companie farmaceutica lider pe piata romaneasca cu o cota de 11,5% pe o piata de aproximativ 550-600 mil $.
Terapia Cluj Este cel de-al treilea producator de medicamente din Romania, avand o cota de piata de 4,3%. Terapia Cluj se dezvolta ca producator integrat de produse farmaceutice generice pentru tratamentul si prevenirea afectiunilor cronice si imbunatatirea calitatii vietii.
Antibiotice Iasi Societate al carui obiect de activitate al societatii este producerea si comercializarea de medicamente prin biosinteza si semisinteza, diverse forme galenice (unguent si supozitoare), principii active din plante medicinale si a altor produse chimice.
Pfizer International Corporation Companie care a prezentat un profit net in crestere cu 46%, de 2,856 miliarde de dolari in cel de-al 4-lea trimestru al 2002.
Lek Pharma Tech Companiei slovene de medicamente "Lek", condusa de domnul Metod Dransonja, a achizitionat la sfârșitul anului 2000, societatile Pharma Tech din Târgu Mures si Pharma Farm din Cluj Napoca.
Concurenta in domeniul farmaceutic a devenit tot mai puternica, iar importatorii tind sa-si mareasca cotele de piata valorice detinute din totalul vanzarilor de produse farmaceutice in Romania. Aceasta se datoreaza faptului ca importatorii au permisiunea de a-si ajusta preturile practicate la produsele farmaceutice, pe baza preturilor CIF, chiar si pentru produsele generice, fabricate de catre toti producatorii locali; de aceea preturile importatorilor sunt stabilite la niveluri mult mai mari decat costurile producatorilor locali.
Compania in exterior
Sicomed SA Bucuresti exporta prin Departamentul Export – Import, departament specializat atat produse generice, cat si in produse originale.
Produsele originale
Gerovital H3®
Aslavital®
Produsele sunt fabricate dupa reteta originala a Prof. Dr. Ana Aslan.
Prezentate sub forma de drajeuri si fiole, produsele Gerovital H3® si Aslavital® sunt cunoscute in intreaga lume pentru rezultatele benefice obtinute in special in tratamentul impotriva imbatranirii.
Sicomed SA Bucuresti exporta produse originale in diverse tari cum ar fi:
Austria
Hong Kong
Mexic
Ecuador
Chile
Uruguay
Produsele generice
Produsele generice acopera o gama larga de grupe terapeutice.
Sicomed SA Bucuresti exporta produse generice in Europa Centrala si de Est, mai precis in urmatoarele tari:
Rusia
Belarus
Moldova
Ungaria
Armenia
Azerbaijan
Proiectele de viitor ale companiei Sicomed Bucuresti pe termen scurt includ cresterea volumului de exporturi in tarile unde deja exporta, precum si pe termen lung extinderea pe noi piete.
2.7. Structura Organizatorica
Structura Organizatorica a unei societati reprezinta ansamblul persoanelor si subdiviziunilor organizatorice astfel constituite incat sa asigure premizele organizatorice in vederea stabilirii si realizarii obiectivelor previzionate.
In cadrul structurii organizatorice a societatii deosebim doua componente principale: structura manageriala sau functionala si structura de productie sau operationala.
Structura manageriala este reprezentata de ansamblul managerilor de nivel superior si al subdiviziunilor organizatorice prin ale caror decizii si actiuni se asigura conditiile manageriale, economice, tehnice si de personal necesare desfasurarii activitatii compartimentelor de productie.
Structura Manageriala este alcatuita din organismele de management participativ (AGA, Consiliul de Administratie), directorul general si adjunctul sau, compartimentele functionale si de conceptie constructiva si tehnologica impreuna cu conducerea acestora.
Structura de Productie este alcatuita din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale societatii, in cadrul carora se desfasoara activitati operationale, in principal de productie.
Ambele parti ale structurii sunt constituite din aceleasi categorii de componente primare. Definite de la simplu la complex, aceste componente sunt: postul, functia, compartimentul, relatiile organizationale, ponderea ierarhica si nivelul ierarhic.
Organigrama firmei constituie mijlocul cel mai frecvent utilizat pentru a cunoaste si a analiza structura organizatorica a acesteia.
Societatea Sicomed SA prezinta o organigrama de tip piramidal, organizata de sus in jos, incepand cu organele si posturile de conducere de nivel superior, dimensiunea competentei si a responsabilitatilor diminuandu-se pe masura ce se apropie de baza piramidei.
Structura organizatorica este de tip ierarhic – functional, alcatuita atat din compartimente operationale, cat si din compartimente functionale, respectandu-se principiul unitatii de decizie si actiune.
Pe primul nivel ierarhic se situeaza Adunarea Generala a Actionarilor.
Pe al doilea nivel al ierarhiei organizatiei Sicomed se afla Consiliul de Administratie, care este format dintr-un presedinte si cinci membri.
Directorul General ocupa cea de-a treia pozitie in cadrul organizatiei, avand ca subordonati directi, situati pe al patrulea nivel ierarhic, directorii departamentelor de productie, buget-finante, resurse umane, asigurarea calitatii, comercial.
Pe al cincilea nivel ierarhic se gasesc cadrele de conducere ale compartimentelor functionale subordonate managerului general (serviciile export-import, IT si administrativ) si managerilor aflati pe al patrulea nivel, iar pe nivelul urmator cadrele de executie ale acestor compartimente.
Pe al saptelea nivel ierarhic sunt situati sefii sectiilor de productie, sefii de depozite si cei ai laboratoarelor ce asigura controlul calitatii, pe urmatorul nivel aflandu-se executantii acestora.
O particularitate prezinta departamentul de marketing si vanzari, care este structurat pe criteriul geografic, astfel directorului comercial fiindu-i subordonati cinci directori zonali ce isi desfasoara activitatea in Bucuresti, Cluj Napoca, Iasi, Braila si Craiova. Reprezentanti medicali ai societatii sunt si in Constanta, Brasov, Targu Mures, Timisoara, Oradea, Bacau si Chisinau.
Structura organizatorica asigura osatura sistemului managerial, de rationalitatea sa depinzand intr-o proportie apreciabila continutul si imbinarea sistemului de obiective, configuratia si functionalitatea sistemului informational si decizional, gama metodelor si tehnicilor de management utilizate.
2.8. Prezentarea Politicii si a Misiunii
Societatii Sicomed Bucuresti
Termenul de politica din management reprezinta ansamblul de principii, norme, judecati, valori care stau la baza modelelor de analiza, de gandire, de actiune ale managementului organizatiei, creand cadrul necesar luarii deciziilor.
Politica organizației defineste în termeni generali căile ce vor fi urmate pentru transpunerea în realitate a misiunii.
Orizonturile vizate de politica organizatiei sunt cat mai lungi cu putinta.
Politica organizatiei se poate transmite mutual sau poate fi fundamentata in scris in diferite formule de prezentare.
Misiunea organizatiei defineste cadrul cel mai general al obiectivelor unei organizatii. Ea trebuie sa puna in evidenta ratiunea pentru care organizatia a fost creata si functioneaza, sa contina norme, principii si valori care ghideaza actiunile managementului organizatiei. Din punct de vedere formal o misiune poate fi transmisa printr-o declaratie explicita, alteori printr-un slogan sau uneori foarte concentrat printr-un nume de marca, un nume de firma adecvat.
Formularea misiunii organizatiei
trebuie sa scoata in evidenta noutatea pe care o aduce afacerea
trebuie sa informeze
trebuie sa fie clara
trebuie sa aiba un impact
trebuie sa fie succint prezentata
trebuie sa fie usor de retinut
Voi prezenta in continuare politica si misiunea organizatiei Sicomed Bucuresti asa cum a fost formulata de managerii acesteia.
Fiind o companie dedicata imbunatatirii sanatatii si calitatii vietii, Sicomed SA Bucuresti urmareste sa deserveasca cat mai bine interesele actionarilor, clientilor, angajatilor si, de asemenea, sa asigure protectia mediul in care isi desfasoara activitatea.
Calitatea produsele noastre este dublata de preturi accesibile tuturor consumatorilor.
"Un bun raport pret – calitate pentru a asigura o viata sanatoasa populatiei”.
2.9. Prezentarea Obiectivelor Strategice
Obiectivele constituie prima componenta operationala a strategiei care se formuleaza pornind de la misiune prin prisma analizei rezultatelor firmei si mediului in interactiunea lor.
Prin obiective strategice se desemneaza acele obictive ce au in vedere orizonturi indelungate, de regula 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor firmei sau la componentele majore ale acesteia.
Din punct de vedere al continutului obiectivele strategice se divizeaza in doua categorii: economice si sociale.
Obiectivele economice sintetizeaza si cuantifica scopurile avute in vedere pe termen lung, de proprietar, de managementul superior si de alte categorii de stakeholderi majori.
Sicomed SA Bucuresti trebuie sa actioneze în continuare pentru realizarea obiectivele sale pe termen lung vizand dezvoltarea activitatii de baza si cautarea oportunitatilor pentru activitati adiacente, prin:
O prezenta puternica pe piata, nu doar prin promovarea principalelor produse, ci si prin sustinerea imaginii de lider traditional pe piata farmaceutica.
Lansarea de noi produse (31 de produse noi au fost inaintate spre inregistrare in 2003 si se pregatesc propunerile pentru alte 50 in anul 2004).
Investitii corespunzatoare pentru imbunatatirea capacitatii de productie si pentru obtinerea in termen a certificarii GMP.
Consolidarea balantei prin mentinerea unui solid portofoliu de clienti pe de o parte si pe de alta parte prin asigurarea stocului corespunzator, si prin active pe termen lung, reflectate la valoarea pe piata.
Obiectivele sociale sunt mai putin frecvente in strategiile firmelor, dar cu tendinta de crestere rapida in ultimul deceniu, mai ales pentru societatile de dimensiuni mari si mijlocii.
Din randul acestora Sicomed SA Bucuresti s-a axat pe:
Controlul permanent al poluarii.
Fidelizarea clientilor firmei prin calitatea produselor oferite
Permanentizarea furnizorilor pentru a putea oferi produse de calitate, la preturi acceptabile si la termene convenite.
Analiza Strategica a Mediului si a
Organizatiei. Metoda Analizei SWOT
Orice firma trebuie sa gaseasca un echilibru intre oportunitatile pietei si propriile sale abilitati si resurse. Pentru aceasta firma trebuie sa analizeze si sa evalueze starea sa si pozitia sa in raport cu mediul ambient.
Metoda analizei SWOT este un instrument managerial des folosit in analizarea organizatiei si a mediului in care aceasta isi desfasoara activitatea.
In traducerea romaneasca modelul SWOT “Strengths Weaknesses Opportunities and Threats“ este redat prin acronimul FSOP (puncte Forte, puncte Slabe, Oportunitati, Pericole).
Analiza SWOT este o tehnica pe care o firma o poate folosi, atat pentru a evalua in detaliu mediul sau intern, identificand astfel punctele sale tari si pe cele slabe, cat si mediul extern, identificand oportunitatile si amenintarile din exterior.
Analiza SWOT este folosita in planificarea strategica a activitatilor firmei deoarece ea are drept scop diminuarea si cand este posibil chiar inlaturarea amwenintarilor din mediu, transformarea oportunitatilor mediului in puncte forte ale firmei, amplificarea efectelor punctelor forte si corijarea punctelor slabe.
Puncte forte
marca, goodwill, renumele;
experienta si vechimea companiei;
calitatea produselor;
management performant;
proiectarea de produse noi;
laboratoare si dotarea cercetarii;
controlul calitatii;
distributia produselor
pregatirea personalului.
Puncte slabe
necorelarea in totalitate a politicii de investitii cu politica de marketing, fapt ce a dus la nerecunoasterea noilor produse ale firmei la nivelul asteptat de management;
amploarea luata de productia imobilizata in exercitiul financiar 2001, fapt ce a dus la blocarea unor resurse in alte activitati decat cea de baza.
Oportunitati
Balanta comerciala a Romaniei promoveaza exporturile;
Rata schimbului valutar (38000 lei pentru 1euro) in crestere usoara;
Rata inflatiei anuala in continua descrestere, influentand pozitiv puterea de cumparare a consumatorilor;
Invitarea Romaniei de aderare la Alianta Nord-Atlantica in 2004 si posibilitatea de aderare la Uniunea Europeana pentru anul 2007.
Riscuri / Pericole
existenta in sistemul sanitar a unor disfunctionalitati care au condus la o criza financiara in sectorul medical; acest aspect a dus si la dereglarea procesului de aprovizionare si distributie;
noi reglementari privind indexarea preturilor si intarzieri in implementarea acestora;
cresterea costurilor de productie ca urmare a respectarii standardelor GMP la materii prime si ambalaje, fara a avea posibilitatea de a modifica preturile produselor corespunzator noilor costuri;
lipsa de fonduri in sectorul de sanatate;
competitie intensa la produsele generice;
preturile importatorilor sunt stabilite la niveluri mult mai mari decat costurile producatorilor locali;
indexarile preturilor obtinute de producatorii locali pentru produsele de uz uman reglementate sunt acordate de catre autoritati (Ministerul Sanatatii Publice si Oficiul Concurentei), insa cu intarzieri semnificative; intreprinderile de profil s-au confruntat in consecinta cu un grav blocaj financiar.
Masuri de imbunatatire
Avand in vedere rezultatele analizei SWOT, in perioada imediat urmatoare, intreprinderii i se recomanda sa isi concentreze eforturile pentru depasirea dificultatilor interne. Astfel, SICOMED SA Bucuresti trebuie sa actioneze in urmatroarele directii:
o promovare adecvata atat a noilor sortimente produse, cat si a celor mai vechi;
gasirea unor furnizori care sa ofere conditii contractuale avantajoase;
efectuarea unor studii de piata pentru o mai buna adaptare a produselor firmei la cerintele pietei;
o analiza a costurilor, atat pe locuri, cat si pe purtatori de cheltuieli (o colaborare mai stransa cu contabilitatea de gestiune).
2.11. Analiza Principalilor Indicatori Economico-Financiari ai Organizatiei
mii lei
Sicomed Bucuresti a raportat un profit net preliminar de 123,59 miliarde lei pentru 2002, in scadere cu 7% fata de 2001. Cifra de afaceri preliminata pentru 2002 este de 1.284,53 mld lei, în conditiile în care piata medicamentelor a crescut cu peste 10% anul trecut, pana la 540 de milioane de dolari. Reducerea profitului in ultimii doi ani in ciuda cresterii cifrei de afaceri se datoreaza faptului ca Sicomed are inca in portofoliu medicamente injectabile pe care le vinde în pierdere (din considerente etice) si mai multor factori de natura financiara: cresterea cheltuielilor de amortizare datorita investitiilor mari (peste 11 milioane de dolari în ultimii doi ani), cresterea cheltuielilor financiare datorita creditelor luate pentru finantarea activitatii curente.
Datorita faptului ca vinde mult catre spitale, Sicomed este mai afectata de dificultatile recuperarii banilor din sistem decât majoritatea competitorilor sai. La sfarsitul anului trecut, Sicomed avea creante totale preliminare de 604,58 miliarde lei, adica aproximativ jumatate din cifra de afaceri. Situatia este generalizata la nivelul întregii piete, unde la o valoare de 540 de milioane de dolari a consumului în 2002, peste 330 de milioane de dolari erau datoriile neplatite de stat. In tabelul urmator este prezentata o situatie cu evolutia cifrei de afaceri si a profitului net (2002/2001) a societatii Sicomed Bucuresti comparativ cu doua competitoare:
Se remarca o usoara crestere a gradului de indatorare, care la sfarsitul lunii septembrie 2002 a depasit 30% si o scadere a marjelor de profitabilitate. Valoarea profitului net pe actiune (EPS) in conformitate cu rezultatele preliminate pentru 2002 este de 296 lei, fata de 955 lei la sfarsitul anului 2001. PER calculat in functie de cursul de inchidere din 06.03.2003 (2050 lei/actiune) este de 6,92.
Valoarea contabila a unei actiuni este de 2.720 lei/actiune la sfarsitul trimestrului III 2002 fata de 7.090 ei/actiune in perioada similara din 2001, in conditiile in care capitalul social s-a majorat de la 138.987.050 actiuni la 416.961.150 prin acordarea a doua actiuni gratuite la una detinuta, prin incorporarea rezervelor din reevaluare si alte rezerve.
CAPITOLUL III
ANALIZA RENTABILITATII SOCIETATII COMERCIALE Sicomed SA
3.1. Analiza structurii si dinamicii profitului
Analiza structurala urmareste evolutia profitului pe categorii de activitati si punerea in evidenta a schimbarilor intervenite pe elemente componente.
Evolutia profitului si a elementelor componente ale acestuia in cadrul intreprinderii analizate se prezinta astfel:
-mii lei-
In continuare voi prezenta grafic dinamica profitului si a elementelor care il compun, in perioada analizata, 1998-2002. In grafic vor fi prezentate atat valorile patrimoniale cat si valorile actualizate. In calculul valorilor actualizate s-au folosit ratele de inflatie din anii 1998-2002, considerandu-se ca an de baza anul 1998. Ratele au fost preluate din anuarul BNR 2003, coeficientul de actualizare avand urmatoarele valori:
In intervalul de timp analizat, se observa ca :
rezultatul din exploatare are un trend relativ constant si pozitiv in 1995-1998, in 1999 inregistreaza o crestere, datorata sporirii productiei, ca urmare a unei bune aprovizionari cu materii prime si materiale, precum si castigarii de noi piete de desfacere a produselor fabricate – cererea de noi comenzi inregistrand o modificare pozitiva atat la intern cat si la extern. Sporirea numarului de clienti se datoreaza si modificarii semnificative a calitatii produselor, acestea castigand teren in fata celor concurente, atat la intern cat si la extern
rezultatul finaciar urmeaza o evolutie relativ stabila, dar negativa in perioada 1995-1998 , explicata printr-o pondere si o valoare mare a cheltuielilor cu dobânzile aferente unui volum ridicat de credite contractate, credite a caror rata a dobanzii s-a dovedit a fi mai mare decat cea prognozata de intreprindere. Scaderea înregistrata in 1999 se explica si prin cresterea cheltuielilor din diferentele de curs valutar, modificare rezultata din importurile masive facute de intreprindere, acestea fiind insotite de deprecierea monedei nationale, dar si de evolutia fluctuanta a cursului actiunilor societatii la Bursa de Valori
rezultatul exceptional are o pondere redusa, deci nu va fi analizat
rezultatul brut, implicit rezultatul net al exercitiului are o evolutie constanta, cu exceptia unuei usoare cresteri inregistrate in 1997, modificare datorata unui nivel ridicat al exportului, in conditiile unor dobanzi rezonabile la ratele scadente ale creditelor. Aceasta crestere din 1997 se mai explica si printr-un management eficient si de calitate, precum si ridicarii gradului calitatii produselor destinate exportului, si nu numai
3.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune
Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respective veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune, rezultate din activitate de exploatare, finaciara si exceptionala.
Structurarea contului de profit si pierdere pe cele trei tipuri de activitati, permite degajarea unor solduri de acumulari banesti potentiale, destinate sa indeplineasca o anumita functie de remunerare a factorilor de productie si de finantare a activitatilor viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune.
Constructia acestor solduri se realizeaza pornind de la cel mai cuprinzator, productia exercitiului + marja comerciala, si incheind cu cel mai sintetic, rezultatul net al exercitiului. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treapta respectiva de acumulare.
In continuare voi prezenta structura soldurilor intermediare de gestiune apartinand societatii comerciale Sicomed SA Bucuresti, in cadrul perioadei analizate, 1998-2002:
TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE
-mii lei-
TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE
mii lei
CONCLUZII GENERALE
Dinamica soldurilor intermediare de gestiune indica o situatie defavorabila pentru intreprindere. Astfel, desi unii indicatori au inregistrat cresteri semnificative, soldurile intermediare de gestiune care exprima eficienta au avut o dinamica negativa in general. Elocvent este faptul ca rezultatul net al exercitiului a scazut cu circa 6.88% in exercitiul financiar 2002.
Faptul ca marja comerciala a scazut cu aproximativ 5,38% evidentiaza o scadere a activitatii comerciale a intreprinderii, indicata de dinamica mai accentuata a cheltuielilor cu marfurile vandute (38,33% ) dacat cea a a veniturilor din vanzarea marfurilor (32,94%). Aceasta evolutie defavorabila a marjei comerciale implica faptul ca eforturile intreprinderii sunt indreptate catre activitatea principala de productie, neglijand-o pe cea secundara de comert. Activitatea comerciala este o activitate complementara si scopul managementului nu este de a dezvolta aceasta activitate.
Productia exercitiului a avut o evoliutie favorabila (crestere cu 9,30%), ceea ce indica o crestere a volumului activitatii intreprinderii. Toate componentele productiei exercitiului au inregistrat evolutii favorabile, astfel se observa o crestere de 12,45% a productiei vandute, insa aspectul favorabil in evolutia activitatii intreprinderii il reprezinta diminuarea prodctiei stocate, dar mai ales productiei imobilizate aproape la jumatate.
Un alt aspect favorabil il constituie evolutia valorii adaugate, corelata cu evolutia productiei exercitiului. Astfel, cresterea mai accentuata a valoarii adaugate de intreprindere (VA a crescut cu 13,55%) comparativ cu cea a productiei exercitiului arata o diminuare mai intensa a consumurilor de la terti.
Rezultatul brut al exploatarii (autofinantarea) a atins un indice de crestere de 3,82%, in timp ce indicele cresterii rezultatului exploatarii a fost 1,76%. Acest fapt sugereaza o evolutie favorabila a activitatii de exploatare. Astfel, datorita programului de investitii demarat de intreprindere, cheltuielile cu amortizarea au crescut semnificativ, diminuand rezultatul exploatarii.
Ceilalti indicatori de performanta, rezultatul financiar si rezultatul exceptional, au inregistrat diminuari cu 4087%, respectiv o crestere cu 37%, fapt ce a contrabalansat evolutia pozitiva a activitatii de exploatare si a dus la diminuarea rezultatului brut al exercitiului cu circa 15%.
FACTORI DETERMINANTI:
Evolutia defavorabila a MC, este urmare a unei evolutii defavorabile pe piata, este de retinut faptul ca situatia de pe piata este conjuncturala.
In cresterea productiei exercitiului, factorul predominant a fost achizitia da instalatii tehnice moderne, ca urmare a planului de investitii al societatii, ceea ce a dus la cresterea capacitatilor productive ale intreprinderii.
Se remarca faptul ca in cadrul productiei exercitiului, evolutia principala au avut-o productia vanduta si diminuarile productiei stocate si a celei imobilizate.
Cresterea productiei vandute dar si a celei stocate se datoreaza recunoasterii de catre piata a produselor obtinute pe baza noilor tehnologii. Astfel, de la stoc semnificativ la inceputul anului 2002, societatea reuseste o eliberare a stocurilor de produse finite la finele lui 2002.
Rezultatul brut al exploatarii (autofinantarea) a atins un indice de crestere de 3,82%, in timp ce indicele cresterii rezultatului exploatarii a fost 1,76%. Acest fapt sugereaza o evolutie favorabila a activitatii de exploatare.
Astfel, datorita programului de investitii demarat de intreprindere, cheltuielile cu amortizarea au crescut semnificativ, diminuand rezultatul exploatarii. Diminuarea rezultatului financiar se datoreaza cresterii cheltuielilor financiare cu 11,40% datorita finantarii elementelor programului de investitii utilizand surse straine de finantare.
Finantarea s-a facut in principal pe baza de contracte de leasing financiar, cres cand astfel nivelul cheltuielilor cu dobanzile (ceea ce a dus la un rezultat financiar mai mic) si a cheltuielilor cu amortizarea (ceea ce a dus la cresterea cheltuieli nemonetare, deci la cresterea mai intensa a EBE decat a RE).
Evolutia rezultatului extraordinar (crestere cu 37%), s-a datorat unei diminuari de circa 1/4 a cheltuielilor extraordinare, ca urmare a influentei negative a factorilor naturali impotriva carora intreprinderea incheiase contracte de asigurare.
Evolutia corelata a indicatorilor de eficienta a SIG a dus la reducerea cu circa 10% rezultatului brut al exercitiului.
MASURI DE LUAT:
Este de recomandat ca activitatea comerciala a intreprinderii sa se intensifice. Diminuari ale MC trebuie evitate pe viitor. Activitatea comerciala a intreprinderii SC Sicomed SA nefiind specializata in astfel de activitati. O concurenta mai intensa in domeniul activitatilor comerciale intreprinse de intreprindere (distributia de produse farmaceutice din import), ar gasi societatea in imposibilitatea de a face fata unei concurente specializate.
4.2.1. Analiza productiei exercitiului
Productia exercitiului include valoarea bunurilor si serviciilor “fabricate” de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Deci productia exercitiului va include trei elemente: productia vanduta, productia stocata si productia imobilizata
Productia vanduta
+ Productia stocata (Sf – Si)
+ Productia imobilizata
Productia exercitiului
In cele ce urmeaza voi prezenta evolutia productiei exercitiului si a elementelor sale componente:
Concluzii:
Productia exercitiului este un indicator inevitabil, dar ambiguu, deoarece este constituit din elemente foarte eterogene: unele sunt evaluate la pret de vanzare (productia vanduta), iar altele la cost de productie (productia stocata si productia imobilizata). Mai mult, nivelul rezultatelor se poate modifica in functie de metoda retinuta pentru evaluarea stocurilor, fapt pentru care valoarea productiei nu poate sa reflecte o realitate financiara.
Dupa cum se observa din grafic, evolutia productiei exercitiului a avut un trend relativ descrescator, singura crestere inregistrandu-se in 2001, cu 17%, an in care productia inregistreaza o usoara crestere, veniturilor din vanzari crescand cu 2%. Insa cresterea s-a datorat in special maririi stocurilor si a productiei imobolizate. In evolutia productiei exercitiului, productia stocata a avut un trend semnificativ, inregistrand cresteri si scaderi spectaculoase in toata perioada analizata. Cresterea din 2001, cu circa 50 miliarde lei (valoare actualizata), situatie datorata imposibilitatii intreprinderii de a-si vinde produsele realizate pana respectarea standardelor GMP la materii prime si ambalaje.
Productia exercitiului
-mii lei-
Productia exercitiului in valori actualizate
-mii lei-
Evolutia productiei exercitiului in valori actualizate
-mii lei-
4.2.2. Analiza valorii adaugate
Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi a fortei de munca si a capitalului, peste valoarea bunurilor si serviciilor provenite de la terti, in cadrul activitatii curente a intreprinderii. Valoarea adaugata reprezinta,de fapt, sursa de acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economica a intreprinderii.
Valoarea adaugata se obtine dupa formula:
Marja comerciala+productia exercitiului
– Consumurile provenite de la terti
Valoarea adaugata
Valoarea adaugata -mii lei-
Valoarea adaugata in valori actualizate -mii lei-
Evolutia valorii adaugate in valori actualizate
-mii lei-
Concluzii:
Eficienta informatiilor furnizate de valorea adaugata se bazeaza indeosebi pe o interpretare prudenta a indicatorului. De aceea, evolutia acestui indicator va fi analizata cu mare atentie, urmand ca din calculele ce vor fi efectuate in continuarea lucrarii sa se traga concluzii cat mai corecte, si sa fie sugerate solutii.
Evolutia valorii adaugate are un trend descrescator, cu exceptia anului 2001, cand cunoaste o crestere, cu 18% (in valori actualizate).
Scaderea constanta a valorii adaugate este un semn al unei descresteri usoare a performantelor comerciale ale intreprinderii.
Pornind de la nivelul valorii adaugate se poate calcula gradul de integrare al intreprinderii, raportand valoarea adaugata la cifra de afaceri. Din calcule rezulta ca intreprinderea nu-si poate asigura ea insasi un numar mare de faze de fabricatie, fara a recurge la serviciile altor intreprinderi pentru a-i furniza anumite subansamble, gradul de integrare al intreprinderii avand o valoare relativ mica.
Analizand valoarea adaugata, si evolutia ei in perioada 1998 – 2002, se observa o crestere a distributiei veniturilor in contul impozitelor si taxelor, in defavoarea celor privind remunerarea personalului intreprinderii, al carui numar a scazut usor.
4.2.3. Analiza excedentului brut al exploatarii
Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, acumularea fiind o resursa principala a intreprinderii, cu influienta hotaratoare asupra rentabilitatii economice si a capacitatii potentiale de autofinantare a investitiilor.
Excedentul brut de exploatare exprima masura resurselor degajate de exploatare pe baza carora intreprinderea exercita decizii strategice. Luand in calcul veniturile incasabile si cheltuielile platibile, indicatorul capata o semnificatie deosebita in termeni de resurse financiare (reprezinta fundamentul autofinantarii intreprinderii) si de trezorerie (masoara trezoreria potentiala degajata de exploatare si decalajele dintre scadenta incasarii creantelor si plata datoriilor).
Rezultatul brut din exploatare este primul sold intermediar de gestiune cu semnificatie de rentabilitate. El reflecta contributia capitalului la crearea bogatiei intreprinderii, respectiv contributia activitatii de exploatare a firmei la formarea rezultatului. Multe lucrari de specialitate considera acest rezultat ca reprezentand cash-flow – ul din exploatare si el constituie baza de calcul a capacitatii de autofinantare, respectiv a fluxurilor de trezorerie ale firmei.
Rezultatul brut din exploatare cuprinde veniturile si cheltuielile de exploatare, adica fluxurile monetare efective (incasarile si platile nu implica efectuarea operatiunii, ci constituirea angajamentului). Acest sold intermediar NU include amortizarile si provizioanele, intrucat acestea sunt cheltuieli nemonetare (NU implica flux financiar). El este studiat atat in dinamica, cat si sub forma ratelor de repartitie a rezultatului brut din exploatare.
Valoarea adaugata
+ Subventii de exploatare
+ Impozite, taxe si varsaminte asimilate
– Cheltuieli cu personalul
EBE
Excedentul brut al exploatarii -mii lei-
Excedentul brut al exploatarii in valori actualizate -mii lei-
Evolutia excedentului brut al exploatarii in valori actualizate
-mii lei-
Excedentul brut de exploatare a inregistrat o evolutie sinusoidala in perioada 1998–2002, inregistrand atat cresteri (in 2001 cu 23.289.666 mii lei), cat si descresteri (in 1999, 2000 si in 2002, cu 13%, 4% si 12%).
Sporirea inregistrata de excedentul brut de exploatare a dat posibilitatea intreprinderii de a-si reinnoi imobilizarile, de a acoperi riscurile din provizioanele constituite, diferenta fiind distribuita atat statului cat si investitiilor. Avand la dispozitie un excedentul brut de exploatare in crestere, conducerea intreprinderii a putut lua decizii strategice in activitatea acesteia de productie dar si in cea de investitii.
Scaderea excedentului brut de exploatare in 2001, s-a datorat cresterii valorii adaugate si a cheltuielilor cu personalul. Aceasta reducere a excedentului brut de exploatare se datoreaza faptului ca Sicomed are inca in portofoliu medicamente injectabile pe care le vinde în pierdere (din considerente etice).
Se observa ca la SC SICOMED SA evolutia acestui sold de gestiune este una pozitiva, rezultatul brut din exploatare crescand in dinamica, pe perioada aferenta studiului. Apreciem faptul ca in întreprindere activitatea de exploatare contribuie in mod favorabil la formarea rezultatului.
O schimbare majora se produce in ceea ce priveste productia stocata, contul aferent acesteia (711) avand la inceputul anului un sold debitor considerabil, iar la sfarsitul anului inregistreaza un sold creditor care il depaseste ca valoare pe cel debitor. Deci intreprinderea a vandut in anul precedent din stocul perioadei anterioare, existand o cerere mare pentru produsele sale, insa in anul curent cererea a scazut sau intreprinderea a produs mai mult decat a putut comercializa. Acest lucru a fost influentat si de blocajul financiar existent in sector.
O crestere semnificativa se observa la cheltuielile cu materiile prime si materiale consumabile, drept urmare putem spune ca intreprinderea a investit mult in activitatea sa principala, respectiv cea de productie, lucru normal pentru o intreprindere in dezvoltare. Au crescut, de asemenea, cheltuielile cu amortizarea, de unde se poate concluziona ca societatea duce o politica de investire.
Ceilalti factori componenti ai rezultatului brut din exploatare au avut o crestere comparativ egala cu cea a indicatorului studiat, o crestere mai accentuata se observa la valoarea adaugata, care a crescut insa mai mult pe baza evolutiei marjei comerciale.
Politica de investire adoptata arata faptul ca intreprinderea a achizitionat instalatii tehnice pentru a cresterea capacitatii de productie. Aceasta investire ar trebui sa fie facuta, insa, in conditii de eficienta economica, adica activitatea de exploatare ar trebui sa contribuie la majorarea rentabilitatii intreprinderii prin realizarea productiei pe piata.
4.2.4. Analiza rezultatului exploatarii
Rezultatul exploatarii priveste activitatea de exploatare normala si curenta a intreprinderii. El reflecta marimea absoluta a rentabilitatii exploatarii, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si calculate) din veniturile exploatarii (incasabile si calculate).
El poate fi calculat ca diferenta dintre veniturile din exploatare si cheltuielile aferente exploatarii, dar si :
EBE
+ Venituri din provizioane de exploatare
+ Alte venituri din exploatare
– Amortizari si provizioane constituite
– Alte cheltuieli de exploatare
Rezultatul exploatarii
Rezultatul exploatarii -mii lei-
Rezultatul exploatarii in valori actualizate -mii lei-
Evolutia rezultatului exploatarii in valori actualizate -mii lei-
Concluzii:
Rezultatul din exploatare a inregistrat in perioada analizata o evolutie relativ constanta si negativa in 1998-2002. Cresterea cheltuielilor de amortizare datorita investitiilor mari, peste 11 milioane de dolari în ultimii doi ani, au fost principalul factor determinant al reducerii rezultatului din exploatare.
Cresterea rezultatul din exploatarii datorita modificarii structurii activitatilor de exploatare a fost determinata de rentabilitatea superioara a activitatii comerciale fata de activitatile productive.
Managementul unitatii a luat masuri de promovare a produselor intreprinderii, produse care faceau fata din ce in ce mai greu altor produse inportate, care desi au performante similare, au beneficiat de o promovare agresiva.
Influenta negativa a costurilor este normala, cresterea volumului de activatate implicand si cresterea costurilor. Costurile au crescut insa si datorita includerii valorilor investite in costul de productie si datorita imbunatatirilor calitative ale produselor.
Se recomanda mentinerea politicilor de promovare si mediatizare a produselor intreprinderii, cu o intensificare a politicilor de marketing pentru produsele a caror cerere a scazut in exercitiul financiar recent incheiat.
Se recomanda totodata incurajarea productiei de medicamente si produse farmaceutice ce au o marja de profit peste medie. Aceasta corelata si cu o promovare adecvata a acestora.
Scaderea ponderii produselor cu o rentabilitate superioara in total produse vandute, se datoreza si dificultatilor de aprovizionare cu materii prime (care in cazul acestor produse provin in majoritate din strainatate). Se recomanda astfel inlaturarea disfunctionalitatilor de aprovizionare prin contracte externe cu clauze specifice pentru nerespectarea termenelor si a cantitatilor comandate.
Se poate incerca si protejarea impotriva variatiilor bruste de pret la materiile prime importate prin incheiarea de contracte Futures la burse externe de marfuri.
Desi cresterea costurilor este normala in conditiile majorarii activitatii, se recomanda eficientizarea consumurilor si a altor ch administritive. Trebuie astfel efectuata o analiza in profunzime pentru a putea identifica elementele ce pot fi optimizate.
In ceea ca priveste preturile unitare de desfacere a produselor, acestea trebuie sa-si mentina trendul corelat cu evolutia inflatiei, mentinand marjele de profit actuale.
Se recomanda totodata imperios reducerea productiei imobilizate in regie proprie, si acordarea de reduceri comerciale si financiare clientilor – pentru a diminua stocurile in crestere.
4.2.5. Analiza rezultatului curent
Rezultatul curent este determinat atat de rezultatul exploatarii normale si curente, cat si de cel al activitatii financiare, cu alte cuvinte, rezultatul curent este rezultatul tuturor operatiunilor curente ale intreprinderii.
Rezultatul exploatarii
+ Venituri finaciare
– Cheltuieli finaciare
Rezultatul curent
Rezultatul curent
-mii lei-
Rezultatul curent in valori actualizate
-mii lei-
Evolutia rezultatului curent in valori actualizate
-mii lei-
Concluzii:
Rezultatul curent a cunoscut o evolutie sinusoidala, modificarile importante avand loc in ultimii trei ani, cand a inregistrat o crestere cu 17%, respectiv o scadere cu 44% in 2001 si 24% in 2002 in valori actualizate.
Diminuarea radicala intervenita a fost determinata de cresterea cheltuielilor financiare cu 72% datorita finantarii elementelor programului de investitii utilizand surse straine de finantare. Finantarea s-a facut in principal pe baza de contracte de leasing financiar, crescand astfel nivelul cheltuielilor cu dobanzile, ceea ce a dus la un rezultat financiar mai mic.
O alta cauza ar fi diminuarea veniturilor financiare care fusesera o principala sursa pentru cresterea rezultatului curent in anul 2000.
4.2.6. Analiza rezultatului net al exercitiului
Rezultatul net al exploatarii exprima marimea absoluta a rentabiliattii financiare cu care vor fi remunerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acesta urmeaza sa se distribuie sub forma de dividende si/sau sa se reinvesteasca in intreprindere.
Rezultatul curent
+ Venituri exceptionale
– Cheltuieli exceptionale
– Impozitul pe profit
Rezultatul net al exercitiului
Rezultatul exercitiului este unul dintre soldurile intermediare de gestiune, unul dintre cele mai importante chiar intrucat el exprima plusul de valoare, constand atat in fluxuri monetare cat si in fluxuri nemonetare, realizat de catre intreprindere din activitatea ei in ansamblu, adica indeplinindu-si obiectul sau de activitate, scopul pentru care a fost creata in contextul factorilor conjuncturali, care o influenteaza in mod inevitabil.
Rezultatul net -mii lei-
Rezultatul net in valori actualizate -mii lei-
Evolutia rezultatului net in valori actualizate
-mii lei-
Rezultatul net, ca si rezultatul brut au avut o evolutie asemanatoare, inregistrand cresteri in 2000 generate in special de evolutia spectaculoasa a rezultatului exceptional, urmand ca in urmatorii ani sa nu se inregistreze modificari notabile comparativ cu evolutia rezultatului curent.
Asa cum am anticipat, fenomenul a avut o evolutie negativa, rezultatul exercitiului diminuandu-se cu -14.052.928 mii lei. La aceasta evolutie au contribuit mai multi factori, atat cu o influenta directa cat si cu influenta indirecta, in sensuri si cu valori diferite.
Pe de alta parte, pare evidenta nevoia efectuarii unor studii de piata in vederea unei mai bune adaptari a ofertei de medicamente a societatii relativ la nevoile consumatorilor.
In plus, este recomandata efectuarea unor investitii in intretinerea mai buna a celor deja exitente in patrimoniul intreprinderii. De aemenea, pentru diminuarea costurilor de productie, se recomanda si incercarea de a gasi noi furnizori sau de a-i determina pe cei vechi sa ofere preturi mai mici la materii prime si materiale. Desigur, acesta scadere se refera la o diminuare relativa, intrucat costurile este firesc sa cresca in valoare absoluta la o intreprindere in plina dezvoltare. Problema SICOMED SA este ca acesata crestere nu este acoperita de cresterea corespunzatoare a veniturilor.
4.2.7. Analiza capacitatii de autofinantare
Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderii, la sfarsitul exercitiului contabil, destinat sa autofinanteze politica de investitii din exercitiile viitoare. Cu alte cuvinte, capacitatea de autofinantare este o resursa interna aflata in permanenta la dispozitia interprinderii.
Capacitatea de autofinantare reprezinta surplusul monetar degajat din activitatea intreprinderii, de catre o operatiune sau un ansamblu de operatiuni. Acest indicator mai poate fi regasit sub denumirea de autofinantare, cash-flow sau marja bruta de autofinantare.
In unele lucrari, capacitatea de autofinantare este considerata a fi mai relevanta decat rezultatul exercitiul, intrucat aceasta este calculata folosind numai venituri si cheltuieli monetare, spre deosebire de rezultatul curent care cuprinde si veniturile si cheltuielile nemonetare. Ambii indicatori sunt semnificativi, diferenta constand in modul de abordare a finantarii intreprinderi.
Metoda deductiva
Capacitatea de autofinantare in valori actualizate
– mii lei-
Metoda aditiva
Capacitatea de autofinantare in valori actualizate
-mii lei –
Evolutia capacitatii de autofinantare in valori actualizate
-mii lei –
Marimea autofinantarii degajata de o intreprindere joaca un puternic rol de semnalizare al performantelor intreprinderii. Ea indica potentialilor investitori ai intreprinderii ca este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. Pentru creditori, marimea absoluta si relativa a autofinatari certifica nivelul capacitatii de rambursare ca si nivelul riscului de neplata
.Capacitatea de autofinantare a avut in ultimii doi ani o evolutie puternic descrescatoare, scazand cu aproximativ 65% din anul 2000. Scaderea capacitatii de autofinatare s-a datorat in principal cresterii cheltuielilor finaciare, cheltuieli rezultate in urma contractarii de catre intreprindere a unor imprumuturi pe termen lung si mediu.
Se observa ca intreprinderea analizata inregistreaza, pe perioada analizata, o diminuare a capacitatii de autofinantare cu aproximativ 43%, ceea ce inseamna ca intreprinderea nu are o situatie financiara buna din punct de vedere al lichiditatii si solvabilitatii.
Diminuarea capacitatii de autofinantare a intreprinderii arata ca aceasta nu se dezvolta prin resurse proprii, ci atrase, iar activitatea sa se restrange, in ciuda politicii de investire practicata.
Capacitatea de autofinantare a firmei exprima, totodata, si solvabilitatea acesteia, posibilitatea sa de a se dezvolta cu propriile resurse. Pe o piata unde finantarea se face prin bursa de valori, rezultatul exercitiului este relevant, insa in economia existenta in tara noastra, unde finantarea se face prin credite, capacitatea de autofinantare este un indicator cu o semnificatie mult mai importanta. Astfel, observa ca SICOMED SA nu este capabila a se dezvolta cu resurse proprii, fiind nevoita sa recurga la credite.
Este important de analizat capacitatea de autofinantare aferenta activitatii de exploatare :
CAF din exploatare = RBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli din exploatare.
In anul 2001, aceasta are valoarea de: 115.738.262 mii lei, iar in anul 2002: 124.964.533 mii lei, indicele aferent acestui indicator fiind de 107,9%.
Indicele capacitatii de autofinantare din exploatare arata faptul ca activitatea de exploatare a intreprinderii are o evolutie care ii permite finantarea intreprinderii, astfel incat aceasta sa aiba o capacitate de autofinantare constanta in conditiile restrangerii activitatii. Capacitatea de autofinantare a fost afectata de rezultatul activitatii extraordinare a firmei. Alt factor cu influenta negativa pentru capacitatea de autofinantare il reperzinta rezultatul financiar, drept pentru care putem spune ca activitatea financiara a firmei este in scadere. Societatea nu se afla, in perioada analizata, in echilibru financiar, fiind indatorata, lucru care poate fi sustinut si prin analiza
ratei de rambursare a datoriilor financiare = Cheltuieli financiare / CAF.
Aceasta rata a fost = 0.0879 in anul 2001 si = 0.3442 in anul 2002. respectiv, perioada de rambursare a datoriilor financiare creste, in perioada studiata, de la 1 luna, la 4 luni. Deci, intreprinderea isi plateste datoriile mai greu, solvabilitatea si lichiditatea ei diminuandu-se.firma reuseste tot mai putin sa isi finanteze singura nevoile de gestiune curenta, respectiv investitiile.
Putem afirma cu certitudine ca intreprinderea se afla intr-o faza de regres, situatie putandu-se datora unor factori, cum ar fi :
O politica de amortizare restrictiva
Cresterea veniturilor cu provizioanele
Reducerea rentabilitatii.
Primii doi fatori par a nu fi plauzibili pentru societatea analizata, deoarece s-a observat ca amortizarile au crescut datorita politicii de investire practicate, iar veniturile cu provizioanele nu au inregistrat cresteri. De asemenea, rentabilitatea comerciala si economica a firmei s-a diminuat, acesta fiind, prin urmare, factorul care a dus la scaderea capacitatii de autofinantare a intreprinderii.
Dupa cele studiate mai sus, putem concluziona ca, intr-o economie afectata de inflatie, cum este cea din tara noastra, intreprinderea nu va reusi sa supravietuiasca, intrucat capacitatea de autofinantare nu este suficienta pentru a inlocui baza tehnica uzata. De aceea, intreprinderea ar trebui sa duca macar o politica de mentinere, astfel incat capacitatea de autofinantare sa fie egala cu suma amortizarilor si a compensatiilor cresterii de prêt la imobilizari.
Prin urmare, managementul ar trebui sa se axeze mai mult pe politica sa financiara prin reducerea pe cat posibil a datoriilor, pentru ca aceasta panta descrescatoare pe care se afla firma sa nu se accentueze.
4.3. Analiza factoriala a profitului
Analiza factoriala a profitului o voi realiza prin doua metode aplicate pe de o parte, profitului brut realizat de intreprindere, si pe de alta parte, rezultatului exploatarii, ca parte componenta semnificativa a rezultatului unei intreprinderi.
4.3.1. Analiza factoriala a profitului brut
Relatia de calcul a rezultatului este:
Pb = Vt – Cht, unde: Vt – venituri totale
Cht – cheltuieli totale
Modelul de analiza este:
Pb = Vt * (1 – ) = Vt * ,
unde – rezultatul mediu brut la 1 leu venituri totale
= ,
unde gi = structura veniturilor totale pe tipuri de activitati
= profitul brut la 1 leu venituri pe tipuri de activitati
Sistemul de factori care actioneaza asupra profitului brut este:
Cuantificarea influentelor se realizeaza prin metoda substituirilor in lant.
Pentru analiza se folosesc datele din urmatorul tabel:
Modificarea profitului brut cu -16.791.492 lei (154.433.731 lei -171.225.223 lei) in 2002 fata de 2001 se explica prin:
influenta modificarii veniturilor totale:
V = (Vt 2002 – Vt2001) * =
= (1.381.650.720 – 1.170.514.263) * 0,146= 30.885.473 lei
influenta modificarii profitului mediu la 1 leu venituri totale:
pr = Vt 2002 * (– ) =
=1.381.650.720*(0,112- 0,146) = -47.676.966 lei
Modificarea profitului mediu la 1 leu venituri totale se explica prin:
b1) influenta modificarii structurii veniturilor pe tipuri de activitati
g = Vt 2002 * ( – ) =
= Vt 2002 * (- pb 2001 )=
= 1.381.650.720*( 0,130- 0,146) = -22.106.412 lei
b2) influenta modificarii profitului brut la 1 leu venituri pe tipuri de activitati
pb = Vt 2002 * (-) =
= Vt 2002 * ( pb 2002 – )=
= 1.381.650.720* (0,112 – 0,130) = -25.570.554 lei
pb = g + pb = -15.658.708 – 7.829.354 = -47.676.966 lei
Pb = Vt + = 30.885.473 – 47.676.966 = -16.791.492 lei
Modificarea profitului brut in valori actualizate
-mii lei-
Profitul brut a avut un trend negativ, exceptie facand boom-ul din 2000, cand a inregistrat o crestere cu 16.974.347 mii lei fata de 1999. Sporirea acestuia s-a datorat in principal influentei favorabile a profitului mediu la 1 leu venituri totale, ca factor principal, si a profitului brut la 1 leu pe categorii de venituri ca factor secundar, acestia inregistrand cresteri de 29.414.626 mii lei, respectiv de 30.450.156 mii lei fata de 1996.
Influenta negativa pe care profitul la 1 leu venituri totale il are in majoritatea perioadei analizate asupra profitului brut al exercitiului, se datoreaza faptului ca in structura productiei primeaza produse care au un profit brut la 1 leu venituri totale mai mic decat media. Din analiza de gradul doi, aceasta influenta rezulta din valoarea negativa a structurii veniturilor pe categorii, valoare care nu poate fi compensata sau acoperita de valoarea profitului la 1 leu pe categorii de venituri .
In ceea ce priveste profitul mediu la 1 leu venit, este de presupus ca acesta a avut o influenta negativa din cauze precum:
proasta inzestrare tehnica
proasta intretinere utilajelor, ceea ce a dus la consumuri mai mari de materii prime
obtinerea unor preturi mai mari decat cele bugetate de la funizorii de materii prime, materiale, apa, electricitate, etc
un nomenclator de produse care nu mai corespunde cererii pietei
Acestea sunt toate cauze care tin de intreprindere. Nu trebuie insa neglijat contextul economic destul de greu, care a avut si el influenta sa negativa, alaturi de o concurenta puternica.
4.3.2. Analiza factoriala a rezultatului exploatarii
Rezultatul exploatarii caracterizeaza in marime absoluta rentabilitatea ciclului de exploatare (a sferei de activitate de baza).
Relatia de calcul este : Re = Ve – Che
Analiza factoriala a rezultatului exploatarii se poate realiza pe baza urmatoarelor modele:
MODELUL 1
Modelul de analiza factoriala este asemanator cu cel prezentat la analiza factoriala a profitului brut.
Re = Ve * (1 – ) = Ve *
unde: – profitul la 1 leu venituri din exploatare
Ve – veniturile din exploatare
Sistemul de factori care actioneaza asupra rezultatului din exploatare este:
Cuantificarea influentelor se realizeaza prin metoda substituirilor in lant.
Pentru analiza se folosesc datele din urmatorul tabel, date care sunt la valoare actualizata:
Conform modelului prezentat la analiza factoriala a profitului brut, modificarea rezultatului exploatarii in perioada analizata, precum si evolutia factorilor care il influenteaza este urmatoarea:
Modificarea rezultatului exploatarii in valori actualizate
-mii lei-
Dupa o perioada in care rezultatul exploatarii a cunoscut numai evolutii negative, in sfarsit activitatea de exploatare si-a castigat stabilitatea.Veniturile din exploatare au avut un trend crescator in ultimii doi ani, ceea ce a dus la “insanatosirea” rezultatului exploatarii. Problema ramane insa profitul obtinut la 1 leu venituri din exploatare, mai precis preturile. Indexarile preturilor obtinute de producatorii locali pentru produsele de uz uman reglementate sunt acordate de catre autoritati (Ministerul Sanatatii Publice si Oficiul Concurentei), insa cu intarzieri semnificative; intreprinderile de profil s-au confruntat in consecinta cu un grav blocaj financiar.
MODELUL 2
Relatia de calcul a rezultatului exploatarii conform acestei metode este:
Re = ,
unde: N – numarul de personal
– gradul de inzestarea a muncii
– randamentul activelor fixe
– gradul de valorificare a productiei exercitiului
– rentabilitatea veniturilor
Sistemul de factori care actioneaza asupra rezultatului din exploatare este:
Cuantificarea influentelor se realizeaza prin metoda substituirilor in lant.
Pentru analiza se folosesc datele din urmatorul tabel, date in valori actualizate:
Modificarea rezultatului exploatarii cu -36.717.800 lei (137.888.506 lei –174.606.306 lei) in 2002 fata de 2001 se explica prin:
influenta modificarii numarului de personal:
N = (N2002-N2001)* *** =
= (1.965-1.938) * 121.878* 1,670 * 1,017 * 0,153 = 856.548lei
influenta modificarii gradului de inzestrare a muncii:
= N2002* ( -) *** =
= 1.965 * (104.306-121.878) * 1,670 * 1,017 * 0,153 = -8.987.550 lei
influenta modificarii randamentului mijloacelor fixe:
= N2002 * *( – ) ** =
= 1.965 * 104.306* (1,788 – 1,670) * 1,017 * 0,153 = 3.786.467 lei
influenta modificarii gradului de valorificare a productiei:
= N2002 * * * ( – )* =
= 1.965 * 104.306* 1,788* (1,117 – 1,017) * 0,153 = 5.663.621 lei
influenta modificarii rentabilitatii veniturilor din exploatare:
= N2002 * * * * ( – )=
= 1.965 * 104.306* 1,788* 1,117* (0,130 – 0,153) = -9.600.753 lei
Re = N + + + + =
= 856.548 – 8.987.550 + 3.786.467 + 5.663.621 – 9.600.753 = -8.281.668lei
Modificarea rezultatului exploatarii in valori actualizate
-mii lei-
Rezultatul din exploatare, in evolutia din perioada analizata, a fost influentat de cele mai multe ori de rentabiliatea veniturilor din exploatare, fapt explicat prin cresterea mult mai rapida a cheltuielilor fata de venituri. Gradul de valorificare a productiei si randamentul mijloacelor fixe sunt factorii care, dupa rentabilitatea veniturilor din exploatare, au urmatorul cuvant de spus in evolutia rezultatului, mai putin in ultimul an cand situatia s-a schimbat.
Numarul de salariati a cunoscut in general, pe perioada analizata o crestere, avand efect pozitiv asupra rezultatului exploatarii mai putin in anul 2001, cand s-a realizat o restructurare a personalului, numarul acestuia reducandu-se semnificativ. Aceast lucru a fost influentat in principal de sporirea volumului de activitate, in conditiile cresterii productivitatii muncii.
Cresterea gradului de inzestrare a muncii pe aproape intreaga perioada analizata, a dus la cresterea rezultatului exploatarii.
Randamentul mijloacelor fixe direct productive a inregistrat o descrestere in perioada 1999, 2000, 2001, singura scadere fiind in 2002 cu 3.786.467 lei. Sporirea randamentului a dus la cresterea rezultatului din exploatare, determinat fiind de modificarea in sens pozitiv a capacitatilor de productie. Scaderile pot fi explicate prin efectuarea unor reparatii sau casarea unor utilaje, fapt pentru care s-a marit si numarul de muncitori.
Gradul de valorificare a productiei a avut o evolutie relativ constanta, fara o impotanta prea mare, fapt ce a dus la cresteri si scaderi ale rezultatului din exploatare nesemnificative, exceptie facnd anul 2002, an in care veniturile din exploatare, dar si productia au cunoscut o crestere semnificativa.
4.4. Analiza pragului de rentabilitate si a intervalului de siguranta
Pragul de rentabilitate, punctul de echilibru sau punctul critic reflecta acea dimensiune a activitatii la care veniturile din vanzarea de bunuri, lucrari, servicii, etc. sunt egale cu cheltuielile (variabile aferente volumului de activitate si fixe totale), profitul fiind nul. Cunoasterea pragului de rentabilitate si a intervalului de siguranta este utila activitatii practice, intrucat se pot face judecati corespunzatoare asupra comportamentului firmei in cazul modificarii unor variabile care influenteaza mecanismul de functionare a acesteia.
Pragul de rentabilitate (Q) se determina pe baza relatiei:
Q = , in care:
F – suma cheltuielilor fixe
– cheltuieli variabile
CA – cifra de afaceri
Intervalul de siguranta (I) se determina pe baza relatiei:
I = )*365, in care:
Q – pragul de rentabilitate
CA – cifra de afaceri
Pragul de rentabilitate si intervalul de siguranta se vor calcula dupa datele din tabelul de mai jos, date aflate la valoarea actualizata:
– mii lei-
Nivelul de rentabilitate al intreprinderii pe perioada analizata asigura un interval de siguranta suficient pentru a suporta anumite influente nefavorabile externe, cum ar fi: majorarile de preturi la materiile prime, materiale etc., precum si indexarile de salarii in perioadele inflationiste.
Pragul de rentabilitate si intervalul de siguranta, au asigurat valorile necesare acoperirii tuturor problemelor aparute, inregistrand valori pozitive. Nivelul cheltuielilor fixe care s-a mentinut practic constant pe intreaga perioada analizata, diminuand astfel flexibilitatea intreprinderii, capacitatea acesteia de a se adapta la variatia cifrei de afaceri. Gradul de flexibilitate este dependent de potentialul tehnic al intreprinderii, de potentialul uman, cat si de structura ei organizatorica. Flexibilitatea, exprima volatilitatea rezultatului economic la conditiile de exploatare.
CAPITOLUL IV
ANALIZA SOCIETATII COMERCIALE Sicomed SA Bucuresti PE BAZA RATELOR DE RENTABILITATE
4.1. Analiza pe baza ratei rentabilitatii economice
Rata rentabilitatii economice reflecta corelatia dintre un rezultat economic si mijlocele economice (capitalul) angajate pentru obtinerea lui. In calculul acesteia, la numarator se poate utiliza rezultatul exploatarii sau excedentul brut din exploatare, iar la numitor, mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora.
Rata rentabilitatii economice este independenta de structura financiara (gradul de indatorare), politica fiscala de impozitare a profitului, precum si de elementele exceptionale.
Relatiile de calcul pot fi urmatoarele:
Re = *100 sau Re = *100
Modelul de analiza factoriala este:
Re = * * 100
unde: – rata de rotatie a mijloacelor economice
– rata marjei brute la 1 leu vanzari
Cuantificarea influentelor se realizeaza prin metoda substituirilor in lant.
Sistemul de factori care actioneaza asupra profitului brut este:
Pentru analiza se folosesc datele din urmatorul tabel:
Modificarea ratei rentabilitatii economice la 9,193% in 2002 de la 13,283% in 2001 se explica prin:
influenta modificarii ratei de rotatie a mijloacelor economice:
= (-) * * 100 =
= (0,617– 0,805) * 0,165* 100= -3,102%
influenta modificarii ratei de rotatie a mijloacelor economice:
= * ( – ) * 100 =
=0,617* (0,149– 0,165) *100 = -0,987%
Re = + = –3,102%–0,987%= – 4,089%
Modificarea ratei rentabilitatii economice
-mii lei-
Rata rentabilitatii economice a avut o evolutie descrescatoare, nivelul cel mai inalt inregistrandu-l in 1997, cand aceasta a fost de 19,6%.
Rata de rotatie a mijloacelor economice cunoaste un trend crescator, influentand in mod pozitiv rata rentabilitatii economice, cu exceptia anului 1998, cand a contribuit la scaderea acesteia cu -4,7620 %. Cu alte cuvinte, intreprinderea a dus o politica de preturi favorabila in perioada in care rata de rotatie a mijloacelor economice a contribuit la cresterea ratei rentabilitatii economice.
Marja bruta la 1 leu vanzari este factorul de gradul unu care isi pune amprenta cel mai mult asupra ratei. Pe parcursul perioadei analizate, aceasta a avut o evolutie sinusoidala, evidentiind in acelasi timp gradul de intensitate a utilizarii capitalului economic, deci viteza de rotatie prin cifra de afaceri.
In tarile dezvoltate se considera satisfacatoare ratele de rentabilitate economica cu valori peste 25%, ceea ce înseamna ca întreprinderea isi poate reînnoi capitalurile angajate in maxim 4 ani, prin excedentul brut de exploatare.
In cazul întreprinderilor din România o rata de rentabilitate de 10% este considerata ca adecvata. Cu alte cuvinte, in 1997 si in 1999, intreprinderea a obtinut o rata a rentabilitatii economice satisfacatoare. Cu toate acestea, intreprinderea nu si-a putut recupera integral eforturile depuse pentru desfasurarea activitatii, ratele rentabilitatii economice fiind mult mai mici decat ratele inflatiei inregistrate in perioada analizata.
5.2. Analiza pe baza ratei rentabilitatii financiare
Rentabilitatea financiara exprima corelatia dintre profit si capitaluri (ca surse de finantare a activitatii). Avand in vedere componenta capitalurilor putem analiza doua rate si anume: rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu si rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent.
Relatiile de calcul pot fi urmatoarele:
Rf = *100 sau Rf = *100
Analiza factoriala a ratei rentabilitatii financiare se poate realiza pe baza urmatoarelor modele:
MODELUL 1
Modelul de analiza factoriala este:
Rf = * * * 100
unde: – viteza de rotatie a activului total
– factorul de multiplicare a capitalului propriu
– rentabilitatea neta a veniturilor totale
Sistemul de factori care actioneaza asupra ratei rentabilitatii financiare este:
Cuantificarea influentelor se realizeaza prin metoda substituirilor in lant.
Pentru analiza se folosesc datele din urmatorul tabel:
Modificarea ratei rentabilitatii financiare de la 13,190% in 2001 la 8,731% in 2002 se explica prin:
influenta modificarii vitezei de rotatie a activului total:
= ( – ) * * * 100 =
= (0,654– 0,893) * 1,304* 0,113* 100 = -3,528%
influenta modificarii factorului de multiplicare a capitalului propriu:
= * ( – ) * * 100 =
= 0,654*( 1,330- 1,304) * 0,113* 100 = 0,196%
influenta modificarii rentabilitatii nete a veniturilor totale:
= * * ( – ) * 100 =
= 0,654* 1,330* (0,100- 0,113) * 100 = -1,128%
Rf = + + = -3,528%+ 0,196%-1,128%= -4,459%
Modificarea ratei rentabilitatii financiare
-mii lei-
Toti factorii care au influentat rata rentabilitatii financiare si-au adus contributia la formarea acesteia prin valori pozitive, dar neinfluentand-o in sens pozitiv intotdeauna. Exemplu in acest sens sta valoarea ratei in 1998, 0,23%, cand a inregistrat o scadere notabila de circa 100%, descrestere fiind influentata de rentabilitatea neta a veniturilor totale, rentabilitate ce arata ca nivelul cheltuielilor inregistrate in acea perioada a depasit cu mult pe cel al veniturilor. Cauza acestei cresteri de cheltuieli in favoarea veniturilor poate fi explicata prin faptul ca intreprinderea comercializeaza produse care nu sunt competitive sau piata este saturata.
In perioada analizata, intreprinderea a putut contacta imprumuturi cu rate ale dobanzilor mici, fara garantii suplimentare, surse folosite pentru finantarea activitatii sale, pentru retehnologizare si pentru a-si instrui personalul, a carui pregatire trebuie inbunatatita.
Situatia firmei nu este dificila, veniturile putand acoperi cheltuielile in cea ma mare parte a perioadei analizate, capitalul propriu fiind folosit intr-un mod eficient in activitatea intreprinderii. In 1998, cand rata rentabilitatii financiare a inregistrat o scadere, intreprinderea a trecut printr-o situatie dificila, cand nu a existat rentabilitate si gradul de indatorare a crescut, iar capitalurile erau utilzate ineficient.
MODELUL 2
Modelul de analiza factoriala este:
Rf = * * * 100
unde: – venitul mediu la 1 leu capital propriu
– profitul mediu brut la 1 leu venituri
– ponderea profitului net in profitul brut
Sistemul de factori care actioneaza asupra ratei rentabilitatii financiare este:
Cuantificarea influentelor se realizeaza prin metoda substituirilor in lant.
Pentru analiza se folosesc datele din urmatorul tabel, date care sunt la valoare actualizata:
Modificarea ratei rentabilitatii financiare de la 10,362%, in 2001 la 6,602% in 2002 se explica prin:
influenta modificarii venitului mediu la 1 leu capital propriu:
= ( – ) * * * 100 =
= (5,9631 – 4,4881) * 0,0078 * 0,0655 = 0,0757%
influenta modificarii profitului mediu brut la 1 leu venituri:
= * ( -) * * 100 =
= 5,9631 * ( 0,0025 – 0,0078) * 0,0655 = – 0,2098%
influenta modificarii ponderii profitului net in profitul brut:
= * * ( – ) * 100 =
= 5,9631 * 0,0025 * (0,2692 – 0,0655) = 0,2989%
Rf = + + = 0,0757 – 0,2098 + 0,2989 = 0,1648%
Modificarea ratei rentabilitatii financiare in valori actualizate
-mii lei-
Acest model pune in evidenta eficienta capitalului propriu, rentabilitatea bruta a veniturilor totale si evolutia profitului net comparativ cu evolutia profitului brut.
In evolutia ratei rentabilitatii financiare, prin aceasta metoda, profitul mediu brut la 1 leu venituri a influentat cel mai puternic trendul ratei, in sens negativ. Exceptie de la regula a facut in 1997, cand profitul mediu brut la 1 leu venituri a contribuit la cresterea ratei rentabilitatii financiare cu 13,54%.
Venitul mediu la 1 leu capital propriu, in perioada 1995 – 1999, a cunoscut o crestere, influentand pozitiv, in fiecare an, rata rentabilitatii financiare. Trendul pozitiv denota o utilizare eficienta a capitalurilor proprii in activitatea intreprinderii.
Ponderea profitului net in profitul brut avut o evolutie sinusoidala, influentand modificarea ratei rentabilitatii financiare atat prin valori pozitive, cat si prin valori negative, astfel, in 1996 si in 1999 a contribuit cu valori pozitive de 1,86%, respectiv 0,29%, iar in 1997 si in 1998 cu valori negative de –4,29% si –2,57%.
5.3. Analiza pe baza ratei rentabilitatii comerciale
Rata de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul difritelor stadii ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatului, fiind determinata ca raport intre marjele accumulate si cifra de afaceri sau valoarea adaugata.
Relatiile de calcul este
Rc = *100 ,
unde: P – profitul inaintea impozitarii
V – veniturile totale aferente perioadei analizate
Modelul de analiza factoriala este:
Rc =
unde: gv – structura veniturilor
r – rata rentabilitatii pe categorii de venituri
Sistemul de factori care actioneaza asupra ratei rentabilitatii financiare este:
Cuantificarea influentelor se realizeaza prin metoda substituirilor in lant.
Pentru analiza se folosesc datele din urmatorul tabel, date care sunt la valoare actualizata:
Modificarea ratei rentabilitatii comerciale in 1999 fata de 1998 cu –4,39% se explica prin :
influenta modificarii structurii veniturilor:
gv = * = 2,42 – 2,26 = 0,17%
influenta modificarii rentabilitatii pe categorii de venituri:
r = * = 2,19 –2,26 = -0,07%
Rc = gv + r = 0,17 – 0,07 = 0,09%
Modificarea ratei rentabilitatii comerciale in valori actualizate
-mii lei-
Rata rentabilitatii comerciale a avut un trend crescator in primii trei ani, dupa care a inregistrat, in anii care au urmat, o scadere accelerata, fiind influentata in cea mai mare masura de rata rentabilitatii pe categorii de venituri, care a inregistrat o evolutie sinosoidala. Evolutia ratei se datoreaza politicii de costuri dusa de intrepridere, prin care se urmareste reducerea costurilor pe produs, odata cu cresterea calitatii produselor, lucru care a putut fi realizat in 1995,1996 si in 1997, an in care intreprinderea a inregistrat cea mai buna evolutie.
Activitatea care a marcat cel mai mult evolutia ratei rentabiliatii comerciale este cea financiara, inregistrand valori negative in aproape toata perioada analizata. Ea este explicata printr-o pondere si o valoare mare a cheltuielilor cu dobânzile aferente unui volum ridicat de credite contractate, credite a caror rata a dobanzii s-a dovedit a fi mai mare decat cea prognozata de intreprindere, prin cresterea cheltuielilor din diferentele de curs valutar, modificare rezultata din importurile masive facute de intreprindere, acestea fiind insotite de deprecierea monedei nationale, dar si de evolutia fluctuanta a cursului actiunilor societatii la Bursa de Valori.
In tabelul si graficul de mai jos sunt prezentate pe scurt situatia si evolutia ratelor de rentabilitate analizate in acest capitol.
Analiza rentabilitatii intreprinderilocotate
Val bursiera
CAact
CAFact
PER –coef de capitalizare bursiera
Ract
MVA
Analiza riscului prin metd rate(scoruri)
Levierul fin
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Rentabilitatii Societatii Comerciale (s.c. Xyz S.a.) (ID: 130257)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.