Analiza Rentabilității Societății Comerciale

Economie

Analiza Rentabilității Societății Comerciale

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== 58076826babd7ecb23da5830818068b41bb553e1_509614_1 ===

ANALIZA RENTABILITĂȚII SOCIETĂȚII COMERCIALE

Introducere.

Analiza activității economico financiare a entităților economice este disciplina științifică care studiează metodologia cunoașterii rezultatelor activității financiar economice a societăților comerciale, factorii ce au determinat aceste rezultate, resursele și rezervele interne, metodele de îmbunătățire a utilizării cu o eficiență maximă a resurselor umane, materiale și financiare.

Studiul rezultatelor a resurselor umane materiale ‚și financiare la nivel microeconomic sau chiar macroeconomic în scopul descoperirii și folosirii de posibilități noi de extindere și dezvoltare, perfecționarea continuă a întregii activități economice în cursul unei perioade de timp constituie obiectul analizei economico-financiare. Deci aceasta se efectuează în scopul cunoașterii situației prezente pentru obținerea unor rezultate mai bune în viitor.

Din obiectul ei fac parte producția în cadrul unui proces de muncă și a interacțiunilor elementelor acestui proces iar indicatori cercetați și analizați vor concretiza viitoarele direcții de dezvoltare a entității economice, dezvoltarea afacerii sale dar și resursele necesare atât materiale dar și umane pentru realizarea scopurilor prestabilite, exprimă rezultatul și eficiența așteptată, profitul și rentabilitatea firmei analizate.

Prin o analiză a activității economico financiare se studiează în mod complex toți indicatorii tehnico-economico-financiari, în corelație cu interdependența lor, se subliniează legătura puternică dintre factorul tehnic și cel economic, influența pe care aceștia o au în condițiile noului mecanism al economiei de piață asupra rentabilității societăților comerciale, firmelor și companiilor analizate.

Analiza poziției financiare a unei întreprinderi se realizează pe baza bilanțului contabil, document de sinteză care se referă la situația patrimonială a întreprinderii la un moment dat, patrimoniul fiind o universalitate de drepturi și obligații cu valoare economică atașate unei persoanesau juridice. Abordarea financiară(ANEXA 5) a bilanțului stabilește că acesta prezintă poziția financiară a întreprinderii adică raportul dintre active, datorii și capitaluri proprii.

Analiza pe baza bilanțului patrimonial face parte din analiza echilibrului financiar adică stabilirea corespondenței între nevoile de capitaluri și posibilitatea obținerii lor.

Studiul financiar al bilanțului evidențiează modalitățile de echilibru financiar sau patrimonial al întreprinderii la un moment dat, permițând o analiză financiară statică.Pentru a analiza echilibrul financiar se construiește un bilanț financiar(ANEXA 6).

Deci putem concluziona asupra importanței acestei teme de cercetare spunând că analiza economică a întreprinderii prin studierea indicatorilor de eficiență a întreprinderii, contribuie la determinarea eficienței folosirii forței de muncă, a funcționării utilajelor, utilizării tehnologiei existente și a eficienței folosirii mijloacelor fixe a materiilor prime și a materialelor a tehnologiei existente, rentabilitatea și rentabilizarea întreprinderii

Analiza economico financiară constituie un mijloc activ în vederea luării unor decizii optime prin obiectul ei de a studia rezultatelor economice la diferite niveluri de organizare a entităților economice.

Important să reținem că este o fundamentare teoretică a metodologiei cu care se poate efectua o corectare științifică a activităților economice și a celei financiare ale întreprinderii; preconizează studierea integrală a sistemului ca tot unitar, economico-financiar pe baza unor metode specifice și surprinde totalitatea fenomenelor și proceselor economice aflate în interdependență; explică și apreciează rezultatele întreprinderii a activității sale economice și financiare prin prisma relațiiloe cauzale; identifică rezervele interne și măsurile concrete de mobilizare și utilizare adecvată a lor pentru a putea obține rezultate economice foarte bune, superioare în vederea creșterii eficienței la valori maxime pentru întreaga sa activitate economică.

Lucrarea de față se structurează astfel:

CAPITOLUL 1 Necesitatea analizei economice ca metodă de cunoaștere a rentabilității societății comerciale descrie:

Necesitatea analizei ca metodă a cunoașterii

Tipurile de analiză economică

Rentabilitatea capitalurilor investite de acționari

Rentabilitatea capitalurilor investite de creditori

Analiza factorială a rentabilității

Analiza rentabilității și a riscului pe baza pragului de retabilitate

Indicatorii de rentabilitae sau eficiență ai societăților comerciale

CAPITOLUL 2 – Analiza rentabilității societății comerciale SC Biofarm SA cuprinde

Date generale, obiect de activitate,

Organizarea SC Biofarm SA

Analiza principalilor indicatori ai societății comerciale Biofarm SA

Analiza economică a firmei SC Biofarm Sa prin intermediul ratelor de lichiditate, solvabilitate și datorii

Analiza economică a firmei SC Biofarm Sa prin intermediul ratelor de rentabilitate

Concluzii, propuneri

CONCLUZII, PROPUNERI

CAPITOLUL 1 NECESITATEA ANALIZEI ECONOMICE CA METODĂ DE CUNOAȘTERE A RENTABILITĂȚII SOCIETĂȚII COMERCIALE

În scopul cunoașterii fenomenelor activității economice a societăților comerciale și a depistării legăturilor cauzale apare necesitatea analizei economice care reprezintă o metodă de cercetare prin care un întreg reprezentat de fenomene, procese, obiecte, sa va descompune în elemente precum și stabilirea cauzelor și a efectelor care le-au generat în scopul stabilirii însemățății ți necesității lor în cadrul întregului respectiv supus analizei economice, este posibil deci cu ajutorul analizei economico financiare cunoașterea realității obiective în toată amploarea și complexitatea sa.

Sinteza ca metodă de cunoaștere legată de obiectul analizei se poate defini că este aceea operație logică de reuniune într-un singur tot a elementelor, factorilor, trăsăturilor, cauzelor carea u fost izolate anterior pentru activitatea de analiză și are ca scop dobândirea integrală a obiectului fenomenul sau procesul economic respectiv.

1.1. Necesitatea analizei ca metodă a cunoașterii

În concluzie factorul uman cu ajutorul analizei și a sintezei cercetează fenomenele, elementele, procesele din realitate, le stabilește și verifică structura, stabilește relații de cauzalitate, factorii ce le generează, descoperă legile formării și desfășurării lor, ajutînd la formarea de către managementul societăților comerciale a deciziilor și trategiilor de dezvoltare pentru viitor, iar cunoașterea completă a unei activități a obiectelor, a fenomenelor, necesită îmbinarea într-un tot unitar a analizei și sintezei ca mijloace ale cunoașterii.

Analiza economico financiară cercetează fenomene și ativitatea economică din punct de vedere al rezultatelor obținute în raport cu resursele materiale și umane folosite păstrând ca direcție esențială luarea în considerare a relațiilor structural funcționale ți evident a celor cauză – efect.

Studierea relațiilor de tip cauză efect este complexă, este de asemeni amplificată în condițiile analizei fenomenelor economice ca urmare a caracterului deosebit de complex al fenomenelor economice.

În consecință remarcăm următoarele trăsături ale analizei cauze efect:

În cadrul fenomenului economic analizat pot să apară însușiri pe care nu le-a avut anterior analizei nici un alement al fenomenului studiat,

În realitatea obiectivă însușirile esențiale se amestecă cu cele neesențiale, secundare sau întâmplătoare,

Același efect poate fi realizat de cauze diferite,

Aceeași cauză poate produce efecte diferite.

Combinarea unor efecte diferite care pot da o rezultantă a complexului de acțiuni sau forțe,

Calitatea și intensitatea fenomenului economic pot fi date de către complexitatea și intensitatea cauzei,

1.2.Tipurile de analiză economică

Mai jos prezint mai multe tipuri de clasificări ale analizei economice în funcție de criteriul ales.

1.După raportul între momentul în carea se efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenuli se pot distinge două tipuri majore. Cele două forme de analiză pot avea particularități rezultate din faptul că analiza activității economice are la baza variabilele certe, cunoscute derivînd astfel o serie de aspecte metodologice diferite.

Analiza post-factum, sau analiza post operatorie, este un tip de analiză a activității economi8ce, o analiză a realizării obiectivelor și privește atât trecutul dar și prezentul. Analiza post-factum, se poate derula împreună cu analiza previzională, poate constitui astfel analiza diagnostic prin care se fac aprecieri asupra ansamblului activității economică financiare a societății comerciale. În cadrul analizei activității economice se studiează o singură variantă, de execuție a fenomenului și se prelevează legăturile de tip funcțional.

Analiza previzională este o analiză prospectivă care privețte viitorul întreprinderii economice, presupune deci determinarea evoluției viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor a relațiilor de cauzalitate iar în cadrul ei pot fi studiate mai multe variante.

2. Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor se disting două tipuri de analiză:

Analiza calitativă. Urmărește esența fenomenului, însuțirile sale esențiale, factorii care sunt de aceeați natură cu fenomenul ce îl determină.în procesul analizei se trece de la o esenșă mai puțin profundă către altă treaptă mai profundă conform principiului descompunerii analizei în anumite trepte de evoluție. Se poate numi un proces de purificare trecînd de la factori mai puțin calitativi către factori puternic calitativi factori mai puri. Are un rol important în constituirea și elaborarea de modele în care sunt prinse elementele esențiale ale fenomenelor supuse analizei economice.

Ea presupune de fapt studierea fenomenului, cercetarea lui, prin niște determinări cantitative exprimate în mărimi precum greutatea, suprafața, volumul,timpul, durată

Analiza cantitativă se exprimă prin aplicațiile metodelor matematice moderne. Succesul aplicării lor în cuantificarea fenomenelor economice este condiționată de modelarea proceselor economice pe baza analizei calitative care ar trebui de altfel să devanseze analiza cantitativă. Analiza cantitativă asigură cuantificarea acțiunii diferiților factori asupra rezultatului. Ea presupune de fapt studierea fenomenului, cercetarea lui, prin niște determinări cantitative exprimate în mărimi precum greutatea, suprafața, volumul,timpul, durată.

3.După nivelul la care se desfășoară analiza se poate clasifica în :

Analiză microeconomică.Este acea analiză care se desfășoară la nivel mic, la nivelul unui individ, sau la scara unei întreprinderi, ca atare studiează comportamentul economic individual sau al întreprinderilor în activitatea lor economică și rezultatele obținute referitor la profit ți cifră de afaceri, rentabilitate, valoare adăugată.

Analiza macroeconomică. Se referă la studiul unor fenomene economice la nivele mai mari pe ramurile economiei naționale, sau ale economiei mondiale ți operează cu altfel de indicatori , mărimi globale cum ar fii PIB-ul.

4.După modul de urmărire a fenomenelor în timp se împarte în:

Analiza statică. Noțiunea de static nu este direct determinată de natura fenomenului pentru că însăși fenomenele analizate nu sunt statice ci în evoluție sau involuție. Studiează fenomenele economice la un moment dat subliniând relațiile dintre elementele și factorii care determină o anumită poziție a fenomenului cercetat, o analiză fonului de rulment la un moment dat etc.

Analiza dinamică.Cercetează fenomenele economice în schimbare reale relevând poziția lor într-un șir de momente de pildă analiza rentabilității întreprinderii în ultimii 5 ani. Această formă de analiză scoate în evidență legătura dintre pozițiile care s-au succedat sau vor urma ale fenomenului analizat, studiat, pe baza cercetări și analizei factorilor care determină schimbările respective pe perioada propusă pentru analiza economică.

5.Cele mai întâlnite forme de analiză sunt după criteriile de studiere:

Analiza tehnico-economică în care se îmbină caracterul tehnic cu cel economic, prin analiza costurilor unui produs.

Analiza economico-financiară, în care se regăsesc corelațiile dintre activitatea economică de exploatare și cea financiară, analiza riscului economic sau de exploatare.

Analiza financiară este aceea formă analizei care cercetează , studiează fenomenele legate de către fluxurile financiare care se formează, analiza fondului de rulment de exemplu.

6.În funcție de delimitarea obiectivului analizat distingem și următoarele tipuri ale analizei: analiza pe ramuri și /sau unități organizatorice; analiza pe probleme precum analiza rentabilității, analiza productivității muncii etc.

1.3.Rentabilitatea societăilor comerciale, concepte și definiții

Rentabilitaea prin definiție înseamnă capacitatea entității economice de a realiza profit, necesar dezvoltări sale, extinderii afacerii dar și a remunerării capitalurilor.

Analiza rentabilității societăților comercile se realizează pe baza Contului de profit și pierdere care arată modul în care s-a ajuns la o anumită stare, ce fluxuri de venituri și cheltuieli a avut firma respectivă. Pe baza veniturilor și cheltuielilor cuprinse în contul de profit și pierdere se poate efectua o analiză economică ți financiară pe baza următorilor indicatori:

Rezultatul exploatarii,

Rezultatul exercițiului înaintea impozitării,

Profitul brut impozabil,

Profitul net după impozitare saiu rezultatul net al exercițiului.

Analiza rentabilității societății comerciale are ca scop stabilirea performanțelor proprii în ceea ce privește capacitatea actuală și în perspectivă de a genera profit, ca singura sursă care poate asigura amplificarea activității.

Rentabilitatea este cum am văzut capacitatea unei unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor indiferent de proveniența acestora și depinde deci de activitatea economică a firmei supuse analizei referitor la calitatea ofertei și volumul desfacerii, managementul propriu,ativitatea de marketing dar și de factorii exogeni precum nivelul prețurilor de piață, mărimea și dinamica cererii, preferințele consumatorilor sau concurența privită ca intensitate.

Eficiența economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. Pentru exprimarea rentabilității se utilizează două categorii de indicatori ratele rentabilității și profitul.

Profitul reflectă mărimea absolută a rentabilității iar rata rentabilității care este un indicator al mărimii relative a rentabilității, reflectă gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit. Dacă privim profitul ca un indicator static este necesar ca în analiza rentabilității unei întreprinderi trebuie să vizăm și alți indicatori precum valoarea economică adăugată, valoarea adăugată a acționarilor, valoarea adăugată sub formă de cash flow.

EVA = Valoarea economică adăugată a devent în ultimii 20 de ani unul dintre cei mai importanți indicatori de evaluare a performanței întreprinderii. Pentru a crea o valoare o firmă trebuie să obțină venituri suficiente pentru a acoperi costul datoriei financiare și costul de oprtunitate al capitalului propriu.

EVA = Rezultatul operațional net-Costul investit

Rezultatul operațional net = Rezultatul exploatării-Impozit pe profit

Unii analiști înlocuiesc în cercetările lor profitul cu excedentul brut din exploatare EBE, pentru a compara veniturile din exploatare cu cheltuielile din exploatare și care nu includ cheltuielile cu amortizarea, cu provizioanele, cele financiare și cele extraordinare.

Cheltuielile totale ale întreprinderii se pot împărți astfel în cheltuieli monetare reprezentate de plăți efectuate sau alte ieșiri de fluxuri monetare și cheltuieli nemonetare care nu reprezintă ieșiri de monetar cum ar fi amortizările și provizioanele, este de subliniat atenția managementului firmelor respective pentru acele cheltuieli care atrag și plăți efective.

1.4. Rentabilitatea capitalurilor investite de acționari

Rentabilitatea capitalurilor investite de acționari reprezintă profitul obținut raportat la capitalurile investite de aceștia și constituie rata rentabilității financiare

Rf = Profit ce revine acționarilor / Capitaluri investite de acționari

Capitalurile proprii cuprind capitalul social, primele legate de capital, rezervele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului.

Rezultatul reportat reprezintă de fapt profitul din exercițiile financiare anterioare nedistribuit sau alfel spus câștigurile nedistribuite ale unei întreprinderi, venitul net pentru periadele anterioare cu excepția dividendelor atît numerar dar și acțiuni care au fost în prealabil declarate.

Capitalurile investite de acționari ar trebui să includă pe lângă capitalurile proprii și unele provizioane reglementate pentru litigii, garanții acordate clienților, pentru restructurări deorece aceste fonduri vor micșora rezultatul net prin trecerea lor pe cheltuielile aferente.

Capitaluri investite de acționari = Capitaluri proprii +Provizioane reglementate

Dacă nu se fac corecțiile menționate anterior rata rentabilității capitalurilor investite de acționari va fi supraevaluată.

Dacă capitalurile proprii au valori diferite la începutul și sfârșitul anului financiar este indicat să se ia în calcul la stabilirea rentabilității capitalurilor investite media aritmetică a capitalurilor proprii.

Rata rentabilității capitalurilor investite de acționari trebuie comparată cu alți indicatori pentru a stabili dacă propietarii pot fi mulțumiți de rezultatele obținute de întreprindere. astfel de indicatori pot fi rata dobânzii la depozitele bancare care nu prezintă risc sau are un risc scăzut fașă de investițiile de capital care prezintă riscuri mari.

Valoarea de piață a rentabilității financiare a firmei se va stabili ca un raport dintre profitul net reprezentând remunerarea acționarilor și valoarea de piață a capitalurilor proprii, capitalizarea bursieră a societății comerciale.

Rfin(v:p) = PN/CB

Unde:

Rfin(v:p) = rentabilitatea financiară în valori de piață

PN = profitul net

CB = capitalizarea bursieră, valoarea totală a acțiunilor firmei.

1.5. Rentabilitatea capitalurilor investite de creditori

Rata de rentabilitate a capitalurilor investite de creditori =Rrcic-exprim[ raportul dintre sumele ce se plătesc creditorilor și datoriile financiare respectiv împrumuturile societății comerciale.

Datoriile financiare însumează creditele cu scadență mai mare de un an contractate la instituții bancare sau alte instituții creditoare financiare.

Rrcic = Cheltuieli privind dobânzile/ Datorii financiare

Raportul prezentat anterior reprezintă rata de dobândă medie plătită de către societatea comercială pentru creditele ce au fost contractate. Cheltuielile cu dobânzile sunt din punct de vedere fiscal deductibile, dacă gradul de îndatorare este mai mic decât valoarea 3, deci și impozitul pe profit se va diminua cu raportul dintre aceste cheltuieli deductibile și cota de impozit -16%.

Costul capitalurilor împrumutate se va calcula cu formula:

Ccî = (Cheltuieli cu dobânzile – Cota de impozit pe profit *Cheltuieli deductibile cu dobânzile) / Datorii financiare

1.6. Analiza factorială a rentabilității

Analiza factorială a rentabilității reprezintă descompunerea ratelor de rentabilitate în factori de influență ai acestora și se mai numește sistemul de rate Du Pont.

Ratele rentabilității sunt cele mai cunoscute și folosite rate în analiza economică a societăților comerciale, ele reflectă cît mai corect, fidel, eficiența cu care sunt gestionate activele, toate resursele și oportunitățile sale

1.Rata profitului Rp:

Rp = PN / CA

Rp = rata profitului

PN = profitul net

CA = cifra de afaceri

La o reducere a prețurilor de vânzare se va determina o creștere a volumului de vânzări de produse bunuri sau servicii dar se va reduce marja de câștig pe unitaea de produs, bun sau serviciu.Aceasta nu determină și scăderea profitului dimpotrivă profitul total poate să crească dar și să înregistreze scăderi.Rata profitului diferă de la o ramură economică la alta, la vânzările cu amănuntul este o rată a profitului de aproximativ 4%, în ramura farmaceutică există o rată a profitului de 15%-20%.

2. Rata rentabilității economice – Rec se va calcula astfel:

Rec = RE / Activ economic

Rec = rata rentabilității economice

RE = rezultatul din exploatare

Descompunerea acestei rate în mai multe rapoarte ajută în asigurarea unei mai bune gestionări a activității economice a societății comerciale

Rec = RE/ CA x CA / NFR x NFR / AE

Rec = rata rentabilității economice

RE/ CA = marja exploatării realizată de către societatea comercială

*este influențată de mărimea cheltuielilor de exploatare, cu căt valoarea este mai mare are loc o bună gestionare

CA / NFR = exprimă rata de rotație a NFR, în cifra de afaceri reprezentând de câte ori poate fi acoperit necesarul de fond de rulment prin cifra de afaceri

* o gestiune bună este indicată de valoarea scăzută a acestui indicator.

NFR / AE = acest raport reprezintă o rată de structură a activului economic și depinde de caracteristicile activităților realizate de către societatea comercială.

* raportul acesta exprimă efectele gestiunii factorului prezentat anterior(CA / NFR)

Rata rentabilității economice are trei variante rata rentabilității economice -ROA, rata de rentabilitate a activelor nete – RONA, rata de rentabilitate a capitalului investit – ROIC.

ROA = ROIC = RONA = (EBIT(1- cota de imp.pe profit)) / (CPR+DATFIN)

Unde:

EBIT = rezultatul din exploatare,

CPR = capitaluri proprii,

DATFIN = datorii financiare

CPR+DATFIN = AE (activ economic)

3. Rata rentabilității financiare -ROE, exprimă măsura în care acționarii societății comerciale sunt mulțumiți de investițiile efectuate în cadeul firmei și se determină cu ajutorul formulei:

RFIN = ROE = PN / CPR

ROE = [(EBIT -dobânzi)( 1- cota de impozitare)]/ CPR = ROIC +[ ROIC -RDOB –( 1- cota de impozitare)DATFIN /CPR]

Comparând rata rentabilității financiare cu cu rata rentabilității economice (ROE cu ROIC) se oservă că rata rentabilității financiare este mai mare decât rata rentabilității economice atunci când rata capitalului utilizat este mai mare decât costul resurselor atrase.

Relația prezentată mai jos exprimă valoarea economiilor fiscale rezultate în urma îndatorării ți influenșa lor asupra ratei rentabilității economice:

REC( firma îndatorată) = REC ( firma neândatorată) + ( cota de impozitare x Dobânzile) / AE

Comparând două societăți comerciale asemănătoare din punct de vedere a rezultatelor economice, și ca mărime, același activ economic, aceași valoare pentru EBIT-performanță din exploatare dar au credite diferite, grad de îndatorare diferit se va constata că societatea comercială care are gradul de îndatorare mai mare va avea și ratarentabilității mai mare fașă de societatea comercială cu un grad de îndatorare mai mic datorită efectului fiscal exprimat prin cheltuielile cu dobînzile.

RFIN = REC + (REC-RDOB) x DATFIN / CPR

(REC-RDOB) x DATFIN / CPR = efectul de levier

1.7.Analiza rentabilității și a riscului pe baza pragului de rentabilitate

Analiza rentabilității constituie un aspect esențial al diagnosticului financiar dar multe societăți comerciale iau în calcul și riscul cu precădere riscul economic și financiar.

Deci tot mai des se ține seama de rentabilitate în comparație cu riscul adică echilibrul financiar este contrabalansat dacă rentabilitatea firmei respective compensează și ricul asumat.

Prin risc economic sau de exploatare se înțelege incapacitatea societății comerciale de adaptare în timp și la timp cu coturi foarte mici la varațiile mediului de afaceri. Riscul este generat de preț de vânzare, cost, cifra de afaceri, structura costurilor,comportamentul costurilor față de volumul de activitate. Ca atare se impune o analiză cost- volum-rezultat denumită analiza pragului de rentabilitate ca o modalitate eficientă de analiză a riscului.

Pragul de rentabilitate se mai numește cifra de afaceri critică, punct mort operațional și reprezintă punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile din exploatarea a societății comerciale în cauză rezultatul exercițiului fiind nul.

După formarea acestui prag de rentabilitate activitatea societății comerciale devine rentabilă, el se poate exprima în unități valorice sau fizice pentru întreaga activitate a firmei sau doar pentru un singur produs.

La un nivel CA= CF+CV, al cifrei de afaceri egale cu suma costurilor fixe și variabile întreprinderea își recuperează cheltuielile dar un obține profit iar orice cifra de afaceri decât cifra de afaceri critică situează societatea comercială pe pierderi economice un profit.

Riscul financiar al întreprinderii decurge din modul de îndatorare al acesteia și se concretizează sub forma riscului de solvabilitate și a riscului de lichiditate, se caracterizează prin influența asupra profitului, a îndatorării întreprinderii. El reprezintă variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidența structurii financiare a firmei, se produce cănd rata rentabilității economice obținute prin utilizarea împrumuturilor este inferioară ratei dobânzii capitalului împrumutat. Caracterizarea riscului financiar și cuantificarea gradului de expunere la această categorie de risc se bazează pe:

Metoda pragului de rentabilitate;

Efectul de levier financiar;

Explicarea factorială a rentabilității financiare prin evidențierea efectului de levier.

Se calculează o cifră de afaceri care corespunde unui prag de rentabilitate global –CA,-pe baza următoarei relații :

C A=

Unde :

CF = cheltuieli fixe

CV = cheltuieli variabile

C A = cifra de afaceri totală

D = dobânda ca o cheltuială fixă

R= rata marjei cheltuielilor variabile

Aprecierea riscului financiar se face pe baza următorilor indicatori :

Indicatorul de poziție absolut :

CA – CA

Indicatorul de poziție relativ :

Coeficientul de elasticitate :

unde:

PC = profitul curent după deducerea dobânzi

CA = cifra de afaceri

Efectul de levier poate fi ilustrat pornind pornind de la structura simplificată a bilanțului și ratele de rentabilitate caracteristice:

Tabel 1.1 Structura simplificată a bilanțului și ratele de rentabilitate

Sursa : autor lucrare

Deci activului economic îi corespunde rata rentabilității economice, capitalurilor proprii rata rentabilității financiare și datoriilor rata dobânzii.

Rezultatul exercițiului se poate determina ca diferență între rezultatul exploatării și dobânda plătită pentru capitalul împrumutat dacă se face abstracție de incidența rezultatului excepțional a veniturilor financiare și a impozitului pe profit conform relației de mai jos :

Rex = Re – d

Unde :

Rex = rezultatul exercițiului,

d = dobânda plătită.

Rezultatul exploatării se poate calcula în funcție de rata rentabilității economice conform relației de mai jos :

Re = Ae x Rec

Unde :

Re = rezultatul exploatării ;

Ae = activele economice ;

Rec = rata rentababilității economice

Dobânda -d-se determină ca un produs între nivelul datoriilor și rata dobânzii-Rd. Rata rentabilității financiare – Ref – a firmei este dependentă de relația dintre rata rentabilității economice și rata dobânzii-Rd.

1.Dacă :

Rec > Rd atunci Rf < Rec

unde:

Rec = rata rentabilității economice,

Rd = rata dobânzii,

Ref = rata rentabilității financiare

Îndatorarea are un efect benefic asupra firmei se numește efect de levier.

Utilizarea surselor împrumutate în procesul de exploatare conduce la creșterea rentabilității capitalului propriu, nivelul de creștere este cu atât mai mare cu cât gradul de îndatorare este mairidicat fără să depășească un prag de îndatorare considerat normal din punctul de vedere al riscului financiar;

2. Dacă:

Rec = Rd, atunci Rf = Rec,

unde:

Rec = rata rentababilității economice,

Rd = rata dobânzii,

Ref = rata rentabilității financiare

Îndatorarea este neutră din punct de vedere al rentabilității financiare iar nivelul capitalului propriu este egal cu nivelul rentabilității capitalului investit

3.Dacă :

Rec < Rd, atunci Rf > Rec

unde:

Rec = rata rentababilității economice,

Rd = rata dobânzii,

Ref = rata rentabilității financiare

Îndatorarea are un efect are un efect negativ asupra rentabilității financiare a firmei sporind riscul financiar al acesteia. Sursele împrumutate sunt mai scumpe decât efectele pe care le generează, iar aceasta va conduce la scăderea rentabilității capitalului propriu proporțional cu gradul de îndatorare. Riscul financiar se poate măsura prin punerea în evidență a factorului de îndatorare și a rentabilității firmei cu ajutorul formulei :

Din relația anterioară se observă că asupra ratei rentabilității financiare acționează direct:

Viteza de rotație a activului economic CA/Ae,

Rata rentabilității comerciale Re/CA,

Diferența dintre rata rentabilității economice și rata dobânzii,

Gradul de îndatorare al firmei denumit și brațul levierului financiar DCcpr

Prin indicatorii utilizați se poate ilustra modul în care aceștia influențează structura financiară a firmei în cazul datorării unei rentabilități financiare prin mărimile pe care le prezintă indicatorii de risc financiar, aceasta fiin util stabilirii elasticității firmei în raport cu condițiile de piață.

Pentru a crește rentabilitatea financiară a întreprinderii sunt necesare măsuri care să urmărească accelerarea vitezei de rotație a activelor, creșterea rentabilității comerciale, sporirea rentabilității economice, optimizarea structurii capitalului bazat pe efectul de levier financiar a îndatorări.

1.8. Indicatorii de rentabilitate sau eficiență ai societăților comerciale

Indicatorii de rentabilitate sau eficiență a companiilor:

ROA – Rentabilitatea activelor;

Este un indicator principal ai rentabilității unei firme, și măsoră eficiența cu care se utilizează activele din punctul de vedereal profitului obținut, arată câți lei ar aduce sub formă de profit un leu investit în active

Se calculează astfel:

ROA = Profit net/ Active totale

Rentabilitatea activelor se poate descompune astfel ROA = rotația activelor * marja netă* (profit net/cifra de afaceri), folosind formula descompusă se pot lua măsuri la timp, se pot trage concluzii, se poate acționa n vederea maximizării rentabilității societății comerciale.

ROCE – Rentabilitatea capitalului angajat;

Măsoară rentabilitatea adusă la fondurile pe termen lung ale societății comerciale unde capitalul angajat reprezintă suma pasivelor pe termen lung plus capitalurile proprii.

Sunt fonduri destinate dezvoltării afacerii petermen lung, deci măsoară eficiența cu care este urmărit acest aspect economico- financiar al societății comerciale.

Dacă rentabilitatea capitalului angajat este mai mică decât costul capitalului atras de firmă însemnă că orice leu atras pentru dezvoltarea acesteia va genera un profit mai mic decât costul pe care l-a presupus atragerea lui, este evident o situație în detrimentul acționarilor

Se calculează astfel:

Rezultatul operațional(EBIT)*/(Datorii pe termen lung+Capitaluri proprii)

ROE – Rentabilitatea capitalurilor proprii;

Unii analiști economici consideră acest indicator ca fiind cel mai important indicator care măsoară performanțele societăților comerciale și este dat de raportul dintre profitul net obținut de companie și capitaluri proprii.

O rentabilitate mare a capitalurilor proprii relevă faptul că o investiție mica a acționarilor a fost transformată într-un profit mare fapt foarte important pentru o afacere, maximizarea rezultatelor resimțite de acționari ca urmare a investițiilor făcute de ei.

Rentabilitatea capitalurilor proprii poate fi crescută prin mărirea profitului în condițiile păstrării aceluiați capital propriu sau micșorarea capitalului propriu în condițiile aceluiați profit net. În cea de a doua situație este vorba de micșorarea ponderii capitalului propriu în activul total.

O societate comercială cu grad mare de îndatorare și cu un grad mic de finanțare din banii acționarilor va putea să aibă o rentabilitate mai mare a capitalurilor proprii decât una care se finanțează mai mult de către acționarii societății comerciale. Se va realiza un profit mai mare pe seama aceeași investiții din partea acționarilor dar există un dezavantaj concretizat în riscul mai mare pe care îl dă o dependență ridicată de datorii.

Se calculează astfel:

Rezultat net / Capitaluri proprii;

Rotația activelor imobilizate;

Este asemănătoare această rată cu rata rotației activului total și măsoară eficiența utilizării activelor fixe imobilizate ,utilitatea sa este concretizată prin indicarea rezultatului privit prin prisma cifrei de afaceri, al banilor investiți în active pe termen lung precum clădirile, instalațiile și utilajele. Dacă rata de rotație este mare înseamnă că activele fixe sunt utilizate eficient și că fiecare leu investit în acestea are ca rezultat o sumă convenabilă obținută din vânzări

Se calculează astfel:

Cifra de afaceri / Active imobilizate;

Rotația activului total;

Este o măsurare a eficienței utilizării activelor. Rotația activului total se măsoară ca raport între cifra de afaceri netă ți totalul activelor companiei, înseamnă de câte ori sunt transformate activele în vânzări pe parcursul exercițiului financiar de regulă anul calendaristic, din utilizarea unor active de o anumită valoare sau exprimă câți lei de vânzări rezultă dintr-un leu de active.

Se calculează astfel:

Cifra de afaceri / Total activ;

Rotația capitalului de lucru;

Măsoară eficiența cu care se utilizează capitalul de lucru ți se calculază prin raportul dintre cifra de afaceri nete și capitalul de lucru. Capitalul de lucru ca valoare este egal cu diferența dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt, fiind o expresie a necesarului de finanțare pe termen scurt pe care afacerea îl are.

Într-o companie obișnuită, activele petermen scurt sunt mai mari decât pasivele pe termen scurt, și sunt finanțate partial din resurse pe termen scurt datorii către bănci, furnizori, și partial din resursele pe termen lung. Partea finanțată din resursele pe termen lung poartă numele de capital circulant sau capital de lucru. Acesta poate să fie negativ în anumite cazuri dar ratația capitalului un are sens în aceste cazuri. Când rata de rotație este mai mare este bine dar interpretarea ratei de rotație se face în contextul mai larg al afacerii respective.

Se calculează astfel:

Cifra de afaceri / (Active circulante-Datorii curente);

Rotația creanțelor;

Măsoară eficiența cu care societatea comercială își utilizează activele, creanțele către clienți.

Valoari mari a acestui indicator semnifică fie că firma în cauză folosește foarte puțin vânzările pe credit, majoritatea clienților fâcând plata în numerar sau societatea comercială reușește să-și colecteze creanțele rapid comform scadențelor contractuale cu clienții săi, cu o eficiență crescută.

O rotație mică a creanțelor poate exprima în mod normal că societatea comercială are dificultăți în colectarea creanțelor într-un timp util, iar efectele sunt îngreunarea activității,apariția unor probleme de lichiditate, sau /și un volum al producției și/sau al vânzărilor mai mici decât poate societatea comercială în mod normal. Valoarea optimă este dată de sectorul de activitate.

De exemplu în dezvoltări imobiliare creanțele sunt păstrate mai mult timp cea ce duce la o rotație scăzută a acestora dar care nu are efecte negative asupra activității económico – financiare a societății comerciale respective.

Se calculează astfel:

Cifra de afaceri / Creanțe

Rotația datoriilor către furnizor;

Acest indicator ne prezintă de cîte ori își plătește societatea comercială datoriile către furnizori pe parcursul unui an.

Și aici este greu de precizat care este valoarea optimă a rotației datoriilor fașă de furnizori.

Se modelează în funcție de specificul activității de exploatare a fiecărei societăți comerciale în parte, rotația datoriilor către furnizori și în mod deosebit variația acestui indicator în timp poate să să ajute la tragerea unor concluzii și la remedierea eventualelor probleme.

În funcție de specificul fiecărei societăți comerciale în parte și a activității lor de exploatare, rotația datoriilor către furnizori și mai ales variația acestui indicator în timp poate să ajute în formularea unor concluzii în vederea elaborării deciziilor și strategiilor managementului societăților comerciale în remedierea unor eventuale probleme.

Dacă valoarea indicatorului sus menționat scade pe parcursul unei perioade de timp exprimă faptul că societatea comercială îi ia mai mult timp să facă plățile către furnizori, un reușește să mențină un ritm bun și constant al plăților către furnizorii săi din cauza unei gestionări mai slabe a afacerii, dar poate însemna și o politică managerială prin care societatea comercială a obținut termene mai lungi, scadențe mai mari ca durată, termene mai bune de plată a furnizorilor ceea ce duce implicit la mărirea cifrei de afaceri și a profitului societății comerciale în cauză.

Se calculează astfel:

Cheltuieli cu materia prime și materiale+Cheltuieli cu mărfuri +Alte cheltuieli operaționale / Datorii către furnizori

Rotația stocurilor;

Arată de câte ori sunt vândute și înlocuite stocurile companiei pe parcursul anului calendaristic și măsoară eficiența cu care sunt utilizate stocurile.

O valoare mai mare indică o eficiență mare iar o valoare mică ne indică evident o eficienșă mai mică, scăzută.

În funcție de specificul societății comerciale și a activității ei de exploatare și de particularitățile acesteia privitor la stocurile mai mari sau mai mici cu care se lucrează, acest indicator poate să ia valori mai mari sau mai mici. În societățile comerciale prestatoare de servicii valoarea tinde spre maxim pentru stocurile care ori un există sau sunt foarte mici dar și relevanța indicatorului în cauză este mică sau inexistentă.

Se calculează astfel:

Cheltuieli cu materia prime și materiale+Cheltuieli cu mărfuri / Stocuri

CAPITOLUL 2-ANALIZA RENTABILITĂȚII LA SC BIOFARM SA

2.1. Obiectul de activitate al societății comerciale BIOFARM SA

Sc BIOFARM SA are sediul social în București, str. Logofătul Tăutu nr 99. Sect 3 și are ca obiect principal de activitate producerea și comercializarea medicamentelor de uz uman cod CAEN 2120” Fabricarea preparatelor farmaceutice,,

La data de 31,12,2016 societatea are următoarele puncte de lucru: București, Bdul Iancu de Hunedoara nr 42-44, sector, cod înregistrare fiscală 14008268; București, str gura Badicului nr 202-232, depozit de distribuție produse finite, cod înregistrare fiscală 30037915; Cluj-Napoca, str Traian –Vuia, nr 206, cod înregistrare fiscală 26585871, depozit de distribuție produse finite, Constanța, str Interioară nr 1, depozit de distribuție produse finite. Iași, str. Aurel Vlaicu, nr 78, corp C1, hala 1, județul Iași, depozit de distribuție produse finite.

Structura acționariatului la 31/12/2016 arată astfel:

Tabel 2.1. Structura acționariatului

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Organigrama societății comerciale este prezentată mai jos:

Figura 2.1 Organigrama SC SC BIOFARM SA

Sursa: autor resurse proprii

2.2. Organizarea contabilițății la SC BIOFARM SA

Contabilitatea care este organizată conform legislației în vigoare:

Legea contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

OMFP NR 1802 din 29/ 12/2014-Partea 1-pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și șituațiile financiare consolidate, emitent Ministerul Finanțelor Publice publicat în MOF nr 963/30/12/2014.

Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent Monitorul Oficial nr 688 din 10 septembrie 2015.

Conform legii contabilității nr 82/1991, societatea comercială are obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie în limba românăți în moneda națională. Organizarea contabilității reprezintă o necesitate dar și o obligație impusă de reglementările legale în vigoare.

Societatea comercială ca un sistem complex economico-social și administrativ organizatoric îndeplinește o serie de funcții în cadrul cărora un rol esențial îl are funcția financiar contabilă.

În vederea îndeplinirii acestei funcții și în spiritul legii în cadrul societății este organizat și funcționează un compartiment specializat financiar contabil. Compartimentul financiar – contabil se subordonează contabilului șef, care are studii superioare în finanțe contabilitate.

Se consemnează zilnic, cronologic, toate operațiunile economico – financiare ce au loc în societatea comercială respectiv: cumpărări vânzări,consumuri, salarii, încasări și plăți conducând în final la determinarea rezultatului activității și la întocmirea situațiilor financiare anuale de sinteză și raportare contabilă. Luna calendaristică poartă denumirea de perioadă de gestiune iar anul calendaristic de exercițiu financiar.

În contextul armonizării legislației și creării unui cadru comun de prezentare a situațiilor financiare, Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) stabilesc pentru agenții economici principiile contabile ce trebuiesc respectate:

principiul contabilității de angajamente;

principiul continuității activității;

principiul permanenței metodelor;

principiul prudenței;

principiul independenței exercițiului;

principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv;

principiul compensării;

principiul prevalenței economicului asupra juridicului.

Modul de organizare al circuitului contabil și de prelucrare a datelor în scopul obținerii informașiilor contabile este pus n evidență prin formele de contabilitate aplicate asfel:

Datele din documentele justificative sunt preluate în Registrul Jurnal, din care sunt înscrise în fișele de cont, cu ajutorul cărora se întocmesc balanțele de verificare analitice, apoi balanța sintetică iar în baza acesteia se obține bilanțul contabil.

În cadrul societății comerciale contabilitatea se organizează pe două circuite paralele: contabilitaea financiară și contabilitatea de gestiune.

Contabilitatea financiară generală este reglementată prin norme unice pe țară și are drept scop reflectarea patrimoniului întreprinderii și calculul rezultatului activității într-o formă unică globală, are ca rezultat întocmirea documentelor de sinteză și raportare contabilă: bilanț, cont de profit și pierdere și notele explicative.

Informațiile sale servesc utilizatorilor externi: furnizori, clienți, bănci, investitori.

Contabilitatea de gestiune internă sau managerială este organizată în raport cu obiectul de activitate și particularitățile procsului tehnologic.

Are drept scop reflectarea circuitului intern al întreprinderii, a modului de alocare, a resurselor pe secții, ateliere și locuri de muncă, calculația costurilor de producție, urmărirea realizării programelor de producție și elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli.

Are drept rezultat calculul rentabilității pe produs și analiza activității prin intermediul costurilor. Informațiile sale servesc conducerii societății comerciale deci utilizatorilor interni pentru a analiza aspectele pozitive și negative ale activității prin intermediul costurilor. Informațiile sale servesc conducerii întreprinderii, deci utilizatorilor interni pentru a analiza aspectele pozitive și negative ale activității precum și cauzele ce le-au generat și pentru adoptarea deciziilor ce se impun în perioada următoare.

Microentitățile întocmesc situații financiare anuale care cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere, notele explicative la situațiile financiare anuale, iar opțional întocmesc situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie.

Bilanțul este un instrument contabil care datează din cele mai vechi timpuri, acesta perfecționându-se în timp pe măsura creșterii cerințelor de informare.

Situațile financiare anuale preiau datele contabile înregistrate în conturi prin intermediul balanței de verificare le prezintă într-un mod sintetic pe principiul dublei înregistrări în conturi adică a dublei reprezentări a patrimonului, exprimă echilibrul dintre sursele de finanțare și mijloacele economice. Situațiile financiare sunt o reprezentare structurala a poziției și a performanței financiare a unei societăți comerciale, entități economice.

Ele au ca scop furnizarea de informații despre poziția financiară a firmei, performanța financiară, fluxurile de trezorerie ale căror informații sunt utile în luarea unor decizii financiare și economice de multipli utilizatori.

Deci aceste situații de sinteză ale întreprinderii oferă înformații despre activele, datoriile totale, capitalurile subscrise și vărsate, modificarea lor, politica de investiții, capitalurile proprii și permanente, fluxurile de trezorerie de exploatare, investiții și de finanțarea întreprinderii.

Principiul continuității activității este unul din pricipiile ce stau la baza întocmirii situațiilor financiare, se pornește de la premiza că societatea nu se desființează sau intră în insolvență în exercițiul financiar viitor, se presupune că-și continua activitatea. Nu se permite compensarea elementelor din cadrul situațiilor financiare, adică activele cu pasivele, cheltuielile cu veniturile nu se pot compensa între ele.

Situațiile financiare aduc informații cu privire la politicile de investire a entității economice, care reprezintă o imobilizare de capital, angajarea de resurse umane și naturale, inițierea de relații, întreținerea lor cu întreprinderi din ramuri de activitate diferite. Situațiile financiare aduc informații cu privire la structura financiară și costul capitalului, structura financiară a unei întreprinderi reflectă compoziția capitalului acesteia, și la rândul ei structura capitalului arată proporția capitalului propriu în totalul capitalurilor.

Utilizatorii situațiilor financiare întocmite în conformitate cu politicile contabile, include investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii ,clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul, aceștia utilizează situațiile financiare întocmite pentru necesitățiile lor.

O întreprindere economică prezintă anual un set complet de situații financiare, care cuprinde informații comparative, pe doi ani consecutivi iar prezentarea și clasificarea anumitor elemente în cadrul situațiilor financiare trebuie să fie consecvente de la o perioadă la alta.

Alte legi ce se aplică în contabilitatea societății comerciale sunt:

OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitlurilor proprii;

OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice, publicat în Monitorul Oficial nr 910 din 9 decembrie 2015;

2.3. Analiza principalilor indicatori ai societății comerciale Biofarm Sa

În tabelele 2.2; 2.3 prezentate mai jos sunt prezentați principalii indicatori extrași din situațiile financiare ale societății Biofarm Sa în perioada 201-2016:

Tabel 2.2. Situația rezultatului global Biofarm SA

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Tabel 2.3. Situația poziției financiare Biofarm SA

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Tabel 2.4. Situația cifrei de afaceri Biofarm SA

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Figura 2.2. Evoluția Cifrei de afaceri SC Biofarm SA în perioada 2014-2016

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

După cum se observă și din calcule, consemnate în tabelul 2.4. cifra de afaceri are o evoluție foarte bună, a crescut în 2015 față de 2014, are o evoluție spectaculoasă continund să crească și în anul următor 2016.

Tabelul 2.5. Evoluția veniturilor și cheltuielilor din exploatare la Biofarm Sa în perioada 2014-2016

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Figura 2.3. Evoluția veniturilor și cheltuielilor din exploatare la Biofarm Sa 2014- 2016

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Evoluția veniturilor și cheltuielilor totale la SC BIOFARM SA în perioada 2014-2016. După cum se observă și din calcule, consemnate în tabelul 2.3. acești indicatori au o evoluție foarte bună, veniturile au crescut cu în 2015 față de 2014 având o evoluție foarte bună continund să decrească puțin în 2016. Cheltuielile totale au crescut și ele dar într-un ritm mai lent cea ce adus la înregistrarea de profit pe toată perioada analizată, 2014-2016.

Tabel 2.6. Evoluția profitului brut, profitului net la Biofarm Sa 2014- 2016

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Figura 2.4. Evoluția profitului brut și profitului net la SC BIOFARM SA în perioada 2014-2016

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Din calcule, tot în același tabel 2.4, se observă o evoluție ascendentă 2014-2016 trecând de la 26559851 lei profit în 2014 și ajungând la 29531067, aceasta pe seama creșterii veniturilor totale și creșterea într-un ritm mai lent a cheltuielilor totale.

2.4. Analiza economică a firmei SC Biofarm Sa prin intermediul ratelor de lichiditate, solvabilitate și datorii

După calcule rezultă:

Tabelul 2.7. Indicatorii de lichiditate și solvabilitate patrimonială

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Lichiditatea globală (Lg) se mai numește și "Lichiditatea generală" sau "Lichiditatea curentă", sau "Indicatorul capitalului circulant". Se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani și, practic reprezintă garanția acoperii datoriilor curente din activele circulante. Rata lichidității stabilește cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilități bănești și cât poate să devină lichidă imediat exemplu: creanțele, stocurile de produse finite. Valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mare de 100%, iar valoarea recomandată ca acceptabilă în jurul valorii de 200%.

Lg=(Active circulante/Datorii pe termen scurt)x100[%]

Lichiditatea globală (Lg). În perioada analizată 2012-2016 această rată are valori foarte bune sunt peste valoarea de valoarea de 200%, ceea ce înseamnă ca întreprinderea a avut posibilitatea acoperiri datoriilor curente din activele circulante.

Figura 2.5. Lichiditatea globală

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

2.Solvabilitatea patrimonială (Sp) se mai numește și "Rata autonomiei financiare" (Raf) și reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față prin activele sale de care dispune, obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente. Solvabilitatea face referire la disponibilitățile de numerar pe o perioadă mai lungă de timp în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente. Se apreciază că valoarea minimă să fie 30%, iar peste 50% situația poate fi considerată normală.

Sp=Raf'(Capital propriu/Capital permanent)x[100%],

unde Capital permanent = Capital propriu +Datorii pe termen lung.

Solvabilitatea patrimonială (Sp).

Se consideră ca întreprinderea are o activitate foarte bună dacă valoarea indicatorului este mai mare de 30 %. O scădere a ratei scoate în evidență faptul că societatea nu este capabilă să își controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. După cum se observă pe toată perioada analizată 2012-2016, această rată are valori foarte bune.

Figura 2.6. Solvabilitatea patrimonială

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

3.Rata profitului brut ( Rpb), denumită și Marja brută din vânzări, măsoară capacitatea agentului economic de a obține profit din activitatea proprie.

Rpb= (Profit brut/Cifra de afaceri)x100[%],

Se consideră că întreprinderea are o activitate foarte bună dacă valoarea indicatorului este mai mare de 30 %. O scădere a ratei scoate în evidență faptul că societatea nu este capabilă să își controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. Pentru a fi edificator, acest indicator trebuie calculat pe parcursul mai multor ani.

Rata profitului brut ( Rpb).

Se consideră ca întreprinderea nu are o activitate foarte bună din acest punct de vedere în anii 2014, 2015, 2016 valoarea indicatorului este mai mică de 30 % dar tinde să crească este mai mare de 20%.

Figura 2.7. Rata profitului brut

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

4.Rata datoriilor (Rd) este un indicator care măsoară nivelul obligațiilor totale din total activ și exprimă echilibrul financiar al întreprinderii. Rata datoriilor indică dacă agentul economic dispune de suficiente active pentru acoperirea datoriilor sale.

Rd=(Datorii totale/Active totale)x100[%],

Dacă valoarea indicatorului Rd este mai mare de 100%, atunci se înregistrează un deficit de capital de lucru. O valoare prea mică poate indica faptul că întreprinderea dispune de active imobilizate cu valoare mare și că nu au investit excesul de numerar. Uzual, valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mică de 50%.

Rata datoriilor (Rd). Valoarea indicatorului Rd este mai mică de 50%, deci nu se înregistrează un deficit de capital de lucru sau de numerar.

Figura 2.8. Rata datoriilor

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Valoarea acestui indicator are o valore mare pe toată perioada , ceea ce indica faptul că întreprinderea nu dispune de active imobilizate cu valoare mare și a investit excesul de numerar.

2.5. Analiza economică a firmei SC Biofarm Sa prin intermediul ratelor de rentabilitate

După cum am văzut în capitolul anterior aceste rate exprimă eficiența utilizării resurselor materiale și financiare în activitatea de exploatare la nivelul societății comerciale Sc Sin Sa pe totă periada de analiză economică cu ajutorul ratelor de rentabilitate.

Tabel 2.8.Rate de rentabilitate

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Rre = Pe/At – rentabilitatea economică;

Rrc = Pe/ Ce- rentabilitatea resurselor consumate

Rrf = Pc/ Cpr – rentabilitatea financiară

Rrv = Pe/Cpr -rentabilitatea veniturilor

Rentabilitatea veniturilor exprimă eficiența valorificării produselor și serviciilor oferite de către societatea comercială, acest indicator are o creștere cxontină pe toată perioda analizată valoarea cea mai mare o are în 2016 de 23.68%.

Rentabilitatea costurilor măsoară eficiența consumului de resurse materiale dar și umane are o evoluție mai mare ca valori față de rata veniturilor, ea are un trend crescător valoarea cea mai mică fiind în anul 2016 de 31,03%.

Rentabilitatea economică reprezintă remunerarea brută a caitalurilor investite pe termen lung, atât proprii cât și împrumutate. Rentabilitaea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie, rata medie a dobânzii și al riscului economic și financiar pe care și l-au asumat creditorii și asociații societății comerciale analizate. Rata rentabilității economice a crescut de la 13,01% în 2014 la 14,53% în 2015,14,75% în 2016 acesta fiind un lucru bun dar valorile sunt totuși mici.

Rentabilitatea financiară măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii. Rata rentabilizării financiare are o tendință de creștere continuă determinată de creșterea n acelați mod precum rata rentabilității economice. A înregistrat valoarea de 16,14% n 2014 și apoi a crescut ajungând la 18,21% în 2016.

Figura 2.9. Rata rentabilității veniturilor

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Figura 2.10. Rata rentabilității resurselor consumate

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Figura 2.11.Rentabilitatea economică

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

Figura 2.12. Rentabilitatea financiară

Sursa: autor lucrare după note situații financiare Biofarm Sa 2014- 2016

CONCLUZII, PROPUNERI

Analiza economică se poate clasifica:

După raportul între momentul în carea se efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenuli se pot distinge două tipuri majore. Cele două forme de analiză pot avea particularități rezultate din faptul că analiza activității economice are la baza variabilele certe, cunoscute derivînd astfel o serie de aspecte metodologice diferite.

Analiza post-factum, sau analiza post operatorie, este un tip de analiză a activității economice, o analiză a realizării obiectivelor și privește atât trecutul dar și prezentul. Analiza post-factum, se poate derula împreună cu analiza previzională, poate constitui astfel analiza diagnostic prin care se fac aprecieri asupra ansamblului activității economică financiare a societății comerciale. În cadrul analizei activității economice se studiează o singură variantă, de execuție a fenomenului și se prelevează legăturile de tip funcțional.

Analiza previzională este o analiză prospectivă care privețte viitorul întreprinderii economice, presupune deci determinarea evoluției viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor a relațiilor de cauzalitate iar în cadrul ei pot fi studiate mai multe variante.

Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor se disting două tipuri de analiză: