Analiza Rentabilitatii S.c. Electromecanica Ploiesti S.a. In Perioada 2011 2013

Cuprins

Introducere

Capitolul I –Abordarea teoretică

Fundamentele analizei economico-financiare

Rentabilitatea întreprinderii- o noțiune relativă și controversată

Analiza profitului

Analiza structurală a profitului

Analiza factorială a profitului

Analiza factorială a profitului la nivel de întreprindere

Analiza factorială a profitului pe produs

Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Analiza ratelor de rentabilitate

Analiza ratei rentabilității comerciale

Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

Analiza ratei rentabilității economice

Analiza ratei rentabilității financiare

Analiza rentabilității pe baza punctului critic

Capitolul II- Analiza rentabilității societății S.C. Electromecanica Ploiești S.A. în perioada 2011-2013

Concluzii

Bibliografie

Introducere

De-a lungul timpului, datorită mecanismelor pieței, activitatea economică desfășurată la nivelul întreprinderilor s-a dezvoltat, motiv pentru care managementul este nevoit să acorde o deosebită atenție analizei realității, pe baza căreia să adopte soluțiile corespunzătoare.

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, de metode cu ajutorul cărora sunt tratate informațiile interne și externe, cu scopul de a concluziona situația economico-financiară a unui agent economic. Analiza pornește de la rezultatele procesului încheiat către elemente și factori ce l-au determinat și continuă cu descompunerea în părțile sale componente.

Astfel, conducerea întreprinderii folosește analiza economico-financiară în vederea concluzionării dacă societatea utilizează întregul său potențial pentru creșterea rentabilității. Scopul unei societăți nu este doar de a supraviețui concurenței, ci și de a desfășura o activitate care să îi aducă un câștig mai mare decât ceea ce consumă pentru a produce.

De-a lungul timpului, rezultatul contabil a fost și continuă să fie considerat principalul indicator pentru evidențierea performanței unei întreprinderi. Se spune că atunci când o întreprindere obține profit, ea este performantă.

Termenul de profit își are originea în limba latină, din derivarea verbului „proficere”- a da rezultat și treptat dobândește semnificația de a obține câștig.

O modalitate de abordare a performanței o reprezintă cea care are la bază rentabilitatea. În această situație, avem în vedere rezultatele obținute prin utilizarea factorilor de producție, rezultatele prezentate în contul de profit și pierdere.

Rentabilitatea este o formă sintetică de exprimare a eficienței activității economico-financiare a unei întreprinderi, respectiv a mijloacelor de producție folosite și a forței de muncă.

Mărimea absolută a rentabilității este evidențiată de profit, iar gradul în care resursele folosite aduc profit este evidențiat de rata rentabilității.

Astfel, managementul unei societăți, pe baza indicatorilor rentabilității, poate pronostica activitatea în sensul dezvoltării eficiente și eficace a întreprinderii.

Motivul pentru care am ales această temă este acela că trăim într-o lume supusă schimbării continue și pentru ca o întreprindere să supraviețuiască, ea trebuie să se adapteze noilor condiții ale pieței. Pentru o bună funcționare, în faza inițială, conducerea societății trebuie să cunoască mai întâi capacitatea firmei de a genera profit, să descopere neregulile ce pot apărea în activitatea acesteia și să încerce să aplice metodele adecvate în vederea soluționarii lor. Consider că indiferent de domeniul de activitate, toate întreprinderile trebuie să înțeleagă complexitatea fenomenelor economico-financiare.

Capitolul I Abordarea teoretică

Fundamentele analizei economico-financiare

Analiza reprezintă o metodă de cercetare a realității, ce presupune descompunerea fenomenelor, proceselor, obiectelor în elementele lor componente, procedând la identificarea factorilor,cauzelor și condițiilor care le-au generat și, respectiv, influențat.

Analiza economico-financiară, ca știință economică de sine stătătoare, combină toate informațiile ce rezultă din procesul diferitelor științe economice. Astfel, ea cercetează trecutul, monitorizează prezentul și previzionează evoluția afacerilor, totul concentrandu-se în direcția utilizării cât mai eficiente a resurselor.

Suportul dezvoltării analizei economico-financiare din ultimele trei decenii îl reprezintă activitatea economico-financiară concretă, al cărei element principal îl reprezintă întreprinderea.

Drumul parcurs de analiză este inversul traiectoriei reale a fenomenului studiat. Analiza pornește de la rezultatele procesului încheiat către elemente și factori, realizând descompunerea întregului în părțile sale componente.

Rentabilitatea întrepriderii- o noțiune relativă și controversată

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind „capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniență a acestora”.

Rentabilitatea, ca indicator de referință în orientarea deciziilor strategice și tactice, poate fi abordată din punct de vedere: contabil, economic și financiar. În analiza economico-financiară, toate cele trei abordări se integrează logic în investigarea eficienței și eficacității fiecărui agent economic.

B. Colasse asociază noțiunea de rentabilitate cu cea de profit, reprezentând „aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat în unități monetare ”.

Abordarea rentabilității se include logic în investigarea eficienței și eficacității activității unei întreprinderi, favorizând o evaluare monetară a performanțelor. Această optică monetară poate părea insuficientă, deoarece pare că micșorează realizările întreprinderii care nu opțin o exprimare monetară (productivitatea fizică, competențele personalului, raporturile cu mediul concurențial). De fapt, abordarea sistematică permite întelegerea transformării realizărilor favorabile în rezultate monetare și, deci, în rentabilitate.

Eficiența economică reprezintă o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. Astfel, menționăm faptul că „ eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic”.

Rentabilitatea reprezintă, în acest sens, expresia sintetică a rezultatelor de orice natură, un indicator de referință în orientarea deciziilor și comportamentului întreprinderilor.

Din punct de vedere contabil, analiza rentabilității presupune determinarea indicatorilor de rentabilitate pe baza informațiilor deținute din documentele financiare de sinteză. Rentabilitatea contabilă nu este expresia reală a eficienței utilizării resurselor datorită limitelor generate de respectarea principiilor contabile.

Din punct de vedere economic, analiza rentabilității presupune calculul indicatorilor de rentabilitate după tratarea informațiilor contabile, pentru a permite apropierea lor de realitatea economică.

Din punct de vedere financiar, analiza rentabilității se face prin intermediul fluxurilor de numerar.

Noțiunea de rentabilitate are un caracter relativ. Capacitatea de a degaja rezultatele monetare nu poate fi judecată independent de mijloacele angajate pentru a le obține. Astfel, analiza rentabilității nu este limitată la investigarea indicatorilor săi absoluți, ci și a celor relativi, obținuți prin raportarea rezultatelor la mijloacele folosite pentru desfășurarea activității respective.

Analiza profitului

Profitul reprezintă un concept definitoriu pentru economia de piață, scopul oricărui agent economic, motivarea finalității economice a firmelor, fundamentul capitalismului.

Categoria economică „profit” este folosită în știintele economice într-o varietate de accepțiuni.

Adam Smith definește profitul ca fiind „venitul economic total al întreprinderii dupa deducerea salariilor și a rentei funciare”.

Marx economistul consideră că „profitul realizat asupra vânzărilor unui bun face parte integrantă din valoarea acelui bun”.

Astfel, veniturile și cheltuielile reprezintă elemente directe de măsurare a profitului. Din punct de vedere patrimonial, veniturile și cheltuielile ar putea fi definite astfel : „ venitul corespunde unei creșteri a valorii patrimoniale, în timp ce cheltuielile conduc la diminuarea acesteia”.

Profitul poate fi analizat din punct de vedere structural și factorial, pe total întreprindere și pe produse.

Analiza structurală a profitului

Analiza structurală a profitului are ca obiectiv stabilirea contribuției diferitelor tipuri de rezultate la variația totală, precum și punerea în evidență a schimbărilor intervenite pe elemente componente și se poate realiza în două moduri : după natura cheltuielilor și a veniturilor și după destinația cheltuielilor de exploatare.

Contul de profit și pierdere are drept criteriu de structurare natura veniturilor și a cheltuielilor. Astfel, rezultatul brut al exercițiului poate fi analizat structural pe cele trei tipuri de activități( exploatare, financiară și extraordinară), după modelul :

Rbrut= RE + RF + Rex

Analiza structurală a rezultatului brut se realizează pe baza metodei bilanțiere.

Spre deosebire de analiza structurală a rezultatului brut al exercițiului pe baza grupării cheltuielilor și a veniturilor după natură, metoda bazată pe destinația cheltuielilor de exploatare, denumită și metoda „costului vânzărilor”, se bazează pe informații privind clasificarea cheltuielilor după funcția sau destinația lor ca parte a costului vânzărilor, distribuției sau activităților administrative. Informațiile necesare sunt grupate astfel :

Cifra de afaceri netă

Costul bunurilor vândute și al serviciilor prestate

Marja brută față de costul vânzărilor ( 1-2 )

Alte venituri din exploatare

Costuri de distribuție

Cheltuieli generale de administrație

Rezultatul exploatării ( 3+4-5-6 )

Venituri financiare

Cheltuieli financiare

Rezultatul financiar ( 8-9 )

Venituri extraordinare

Cheltuieli extraordinare

Rezultat extraordinar ( 11-12 )

Rezultatul brut al exercițiului ( 7+10+13 )

Sursa informațională de bază pentru acest tip de analiză o reprezintă : contul de profit și pierdere structurat pe baza grupării cheltuielilor după funcția sau destinația acestora pentru întreprinderile care utilizează această formă de prezentare sau contul de profit și pierdere structurat pe baza grupării veniturilor și cheltuielilor după natura lor și Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare” pentru societățile care folosesc această formă de prezentare.

Alegerea uneia dintre cele doua metode de analiză depinde de factori istorici și factori aferenți sectorului economic respective, precum și de natura întreprinderii. Deoarece fiecare metodă de prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de întreprinderi, Standardul IAS 1 solicită o opțiune între clasificări în funcție de cea care prezintă cât mai bine elementele de performanță ale întreprinderii.

Analiza factorială a profitului

Analiza factorială a profitului la nivel de întreprindere

Conform unor autori, „analiza profitului se impune a fi efectuată și în funcție de factorii direcți și indirecți care acționează la nivelul întreprinderii”. Profitul net la nivelul întreprinderii se prezintă sub diverse forme. Astfel, analiza factorială a acestuia se poate realiza prin intermediul următoarelor tipuri de rezultate : rezultatul brut al exercițiului, rezultatul exploatării și rezultatul aferent cifrei de afaceri.

Analiza factorială a rezultatului brut al exercițiului

Rezultatul brut al exploatării(Rbe) se obține ca diferență între veniturile totale(Vt) și cheltuielile totale(Ct).

Rbe = Vt – Ct

Modelul de analiză factorială este :

Rbe = Vt , unde – profitul mediu brut la un leu venituri totale;

Analiza factorială a rezultatului exploatării

Rezultatul exploatării(Re) se obține în activitatea principală a întreprinderii și caractfuncție de factorii direcți și indirecți care acționează la nivelul întreprinderii”. Profitul net la nivelul întreprinderii se prezintă sub diverse forme. Astfel, analiza factorială a acestuia se poate realiza prin intermediul următoarelor tipuri de rezultate : rezultatul brut al exercițiului, rezultatul exploatării și rezultatul aferent cifrei de afaceri.

Analiza factorială a rezultatului brut al exercițiului

Rezultatul brut al exploatării(Rbe) se obține ca diferență între veniturile totale(Vt) și cheltuielile totale(Ct).

Rbe = Vt – Ct

Modelul de analiză factorială este :

Rbe = Vt , unde – profitul mediu brut la un leu venituri totale;

Analiza factorială a rezultatului exploatării

Rezultatul exploatării(Re) se obține în activitatea principală a întreprinderii și caracterizează în mărime absolută rentabilitatea circuitului de exploatare.

Re se obține ca diferență între veniturile din exploatare(Ve) și cheltuielile din exploatare(Ce).

Există mai multe modele de analiză ce pot fi folosite pentru analiza factorială a rezultatului exploatării, însă, modelul general-valabil pentru toate categoriile de întreprinderi este urmatorul :

Re = Ve = Ve

Re = Ae

Analiza factorială a rezultatului aferent ciferi de afaceri

Pentru întreprinderile cu activitatea de producție, caracteristică industriei extractice sau prelucrătoare, dar și în cazul altor ramuri esențiale ale economiei, prentru analiza profitului aferent cifrei de afaceri, sunt recomandate următoarele modele:

Pr = – , unde: g- structura producției vândute pe produse;

c – costurile complete unitare; p – prețurile medii de vânzare unitare.

b) Pr = = Ca

Pr = T , unde :

T – fondul total de timp de muncă; – gradul de înzestrare tehnică a muncii; – eficiența utilizării mijloacelor fixe.

În ceea ce privește importanța fiecărui model, modelul „b” are o valoare informațională mai mare decât modelul „a”, punând în evidență cele două direcții principale de creștere a profitului(prin marirea rulajului vânzărilor și modificarea arjei medii de profit la un leu vânzări).

Modelul „c”, comparativ cu celelalte modele, permite punerea în evidență a influențelor folosirii extensive a factorului uman, gradul de înzestrare tehnică a muncii și eficiența utilizării mijloacelor fixe.

Analiza factorială a profitului pe produs

Deoarece analiza profitului total asigură o imagine de ansamblu asupra profitabilității întreprinderii, aceasta trebuie completată cu analiza factorială a profitului pe produs.

Acest tip de analiză este folosit de întreprinderile care sunt în măsură să individualizeze contribuția fiecărui produs sau a categoriilor de produse la obținerea rezultatului global.

Modelul care stă la baza analizei factoriale a profitului pe produs este următorul:

pr = qv(p – c)

c = + + , unde: – cheltuielile cu materiile prime și materialele directe pe unitate de produs; – cheltuielile cu manopera directă pe unitate de produs; – cheltuielile indirecte pe unitate de produs.

= , unde : – consumul specific din resurse materiale „j”; – prețul de aprovizionare al resursei „j”.

= t , unde : t – timpul de muncă pe unitate de produs; – salariul mediu orar.

= , unde: Ci – suma cheltuielilor indirecte; q – volumul fizic al producției obținute.

Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități facilitează calcularea soldurilor de acumulări bănești potențiale, ce au ca destinație îndeplinirea unei anumite funcții de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune.

Inițial, contul de profit și pierdere trebuie tratat, astfel încât el sa pună în evidență : modul de funcționare și rentabilitatea întreprinderii ca marjă comercială, producție a exercițiului, rezultatul curent și rezultatul net al exercițiului, rezultatul exploatării, valoarea adăugată și excedentul brut de exploatare.

Un sold intermediar al gestiunii reprezintă diferența dintre două valori. Astfel, prin scăderi succesive se obțin indicatori de caracterizare a rentabilității și gestiunii unei întreprinderi.

Soldurilor intermediare de gestiune care, este o altă modalitate de evidențiere a contului de rezultate, se prezintă sub forma unui tablou.

Soldurile intermediare de gestiune se pot analiza pe baza : modificărilor absolute; indicilor/ritmurilor cu bază fixă, în lanț și medii; metodei ratelor; metodei substituirilor în lanț.

Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treaptă respective de acumulare.

Analiza ratelor de rentabilitate

Rata de rentabilitate reprezintă un raport care are la numerator o formă de exprimare a profitului și la numitor active, capitaluri sau un flux de activitate.

Analiza ratei rentabilității comerciale

Gestiunea unei întreprinderi este confirmată prin aprecierea produselor sale de pe piață, circumstanță evidențiată prin cifra de afaceri.

Rata rentabilității comerciale reprezintă raportul dintre profitul total aferent vânzărilor întreprinderii(rezultatul) și cifra de afaceri.

Rc = 100

Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

Resursele consumate sunt evidențiate în conturile de cheltuieli. Eficiența consumurilor se poate aprecia în raport cu rezultatele obținute prin intermediul ratei rentabilității resurselor consumate.

Astfel, rata rentabilității resurselor consumate reprezintă raportul dintre rezultatul aferent cifrei de afaceri și costurile totale aferente vânzărilor.

Rrc = 100

Analiza ratei rentabilității economice

Rata rentabilității economice reprezintă raportul dintre rezultatul economic și mijloacele economice angajate pentru obținerea acestuia(active).

Re = 100

Analiza ratei rentabilității financiare

Rata rentabilității financiare reprezintă raportul dintre profit(rezultatul net) și capitaluri în calitatea lor de surse de finanțare a activității întreprinderii, fiind un indicator relevant în aprecierea poziției întreprinderii pe piață.

Rf = 100

Analiza rentabilității pe baza punctului critic

În literatura de limbă franceză, punctul critic se numește „point mort”, iar în literature de limbă engleză se numește „break-even”.

Punctul critic evidențiază acea dimensiune a activității la care veniturile din vânzările de bunuri, lucrări și servicii etc. sunt egale cu cheltuielile, profitul fiind nul.

Cheltuielile sunt grupate în cheltuieli fixe și cheltuieli variabile. Cheltuielile variabile sunt constante ca mărime pe unitate de produs, iar suma lor crește direct proportional cu volumul activității. Cheltuielile fixe sunt variabile pe unitate de produs, dar suma lor este constantă. Cheltuielile fixe se micșorează pe măsură ce volumul activității crește.

Modul de calcul și de analiză al pragului de rentabilitate pe baza punctului critic diferă în funcție de tipul de studiu care se realizează: pe produs sau pe total întreprindere.

Pragul de rentabilitate în cazul unei activități omogene(un singur produs) se stabilește pe baza volumului fizic critic al producției(), cifrei de afaceri critică(), gradului critic de utilizare a capacității de producție() și perioadei critice().

Astfel, pragul de rentabilitate reprezintă acea dimensiune a producției unde costul unitar este egal cu prețul de vânzare, iar profitul este nul.

Capitolul II Analiza rentabilității societății S.C. Electromecanica Ploiești S.A. în perioada 2011-2013

I Prezentarea societății

Denumirea: S.C. „Electromecanica Ploiești” S.A.

Nr. de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului: J29/1154/2001

Codul unic de înregistrare (CUI):14361269

Atribut fiscal: RO

Cod CAEN: 2540 Fabricarea armamentului și muniției

Sediul social: Jud. Prahova, Localitatea Ploiești; Șoseaua Ploiești -Târgoviște Km.8;

E-mail [anonimizat]

Capital social subscris: 5.113.780 lei, integral vărsat

Număr de acțiuni: 2.045.512 acțiuni nominative

Valoare nominală pe acțiune: 2,5 lei

Scurt istoric

În anul 1981 a luat naștere Uzina „ELECTROMECANICA” Ploiești pe amplasamentul unei baze de reparații și modernizare a tehnicii de luptă din sistemul apărării antiaeriene a trupelor si teritoriului.

Prin DECRETUL 38 din 18.03.1983 a fost aprobatã investiția R 2000 ,,DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERII DE PRODUCȚIE ȘI REPARAȚIE A TEHNICII DE RACHETE ”

Uzina a intrat în structura Grupului Industrial al Armatei – Regie Autonomă din anul 1990 prin HOTĂRÂREA GUVERNULUI Nr. 1329 din 21.12.1990.

Prin Decretul prezidențial Nr.76 din 06.04.1981 a luat ființă Centrul de Cercetare Stiințifică și Inginerie Tehnologică pentru Tehnica de Rachete, situat pe platforma Crângul lui Bot. Prin Hotărârea Guvernului Nr. 1329 din 21.12.1990 Centrul s-a transformat în Institutul de Cercetări și Proiectări Electromecanice Ploiești, subunitate în structura Grupului Industrial al Armatei – Regie Autonomă, în cadrul căruia a funcționat până la 02.07.1997.

Prin HOTĂRÂREA GUVERNULUI Nr.324/02.07.1997, privind înființarea Regiei Autonome ,,Arsenalul Armatei”, Regia Autonomã, ,,Grupul Industrial al Armatei” își încetează activitatea.

Cele două subunități, Uzina ,,Electromecanica” Ploiești și ,,Institutul de Cercetări și Proiectări Electromecanice “ Ploiești din subordinea Regiei Autonome ,,Grupul Industrial al Armatei”, fuzionează începând cu 02.07.1997, sub denumirea Uzina ,,Electromecanica” Ploiești, ca subunitate a Regiei Autonome ,,Arsenalul Armatei”.

În baza Hotărârii de guvern nr. 979/ 2000 Uzina „Electromecanica” Ploiești devine sucursală a S.C. „ Arsenal” S.A. filială a Companiei Naționale Romarm S.a .,iar în luna septembrie 2001 prin Hotărârea de Guvern nr. 952 se înființează Societatea Comercială „ ELECTROMECANICA Ploiești” S.A. , ca filială a Companiei Naționale Romarm S.a.

În prezent, structura acționariatului societății este următoarea:

STATUL ROMÂN- reprezentat de Ministerul Economiei, care deține un nr. de 382.256 acțiuni nominative, în valoare totală de 955.640 lei, reprezentând un procent de 18,69% din capitalul social al S.C. Electromecanica Ploiești S.A.;

C.N. ROMARM S.A. care deține un număr de 1.663.256 acțiuni nominative, în valoare totală de 4.158.140 lei, reprezentând un procent de 81,31% din capitalul social al S.C. Electromecania Ploiești S.A..

Domeniul de activitate

Principalul domeniu de activitate al S.C. Electromecanica Ploiești S.A. îl constituie cercetarea, proiectarea, fabricarea, repararea, modernizarea, comercializarea, service și asistență tehnică în țară și străinătate pentru rachete, instalații de lansare rachete, echipamente de telecomunicații și transmisiuni.

Principalele tipuri de produse și servicii oferite de societate :

PENTRU SECTORUL MILITAR :

servicii de asigurare a tragerilor în poligon;

dispozitive de siguranță și transformări rachete;

delaborări tehnica militară (inclusiv OUG 38);

diverse.

Pentru sectorul civil:

Rachete antigrindină RAG 96 ;

activitatea de combatere a grindinei în județul Prahova;

Cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică a ocupat un loc important în strategia organizației. Astfel au fost finanțate în ultimul an din surse proprii și atrase :

două programe de cercetare, în cadrul Programului de Cercetare-Dezvoltare-Inovare pentru Tehnologii Spațiale și Cercetare Avansată – STAR finanțat de Agenția Spațială Română (ROSA):

Tehnologii de încercare și validare componente structurale și motor racheta hibrid modificat pentru lansatorul suborbital – STRAC (coordonator Universitatea Politehnică București);

Lansator suborbital de testare, dezvoltare subsisteme neconvenționale –SLT (coordonator Universitatea Politehnică București);

un program de cercetare din PN II : ORVEAL – Vector reactiv orbital asistat electronic cu presiune de combustie redusă (coordonatorul proiectului A.D.D.A.).

Cele trei programe de cercetare-dezvoltare se derulează pe o perioadă de trei ani (2012 – 2015).

De asemenea, au fost desfasurate activitati de cercetare-dezvoltare din surse proprii pentru racheta antigrindina si STAR 80.

Deși activitatea de cercetare/dezvoltare s-a repliat la nivelul portofoliului de solicitări (comenzi primite), S.C. Electromecanica S.A. și-a păstrat capacitatea tehnică și științifică de abordare a unor teme din domeniul de activitate, menținând un nucleu pluridisciplinar valoros și cu capacitate de extindere și diversificare.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig. 1 Producția militară 2011-2013

S.C. ELECTROMECANICA PLOIEȘTI S.A. este unic producător național pentru următoarele produsele:

Complexul de rachete antiaerian cu bătaie apropiată CA – 94 M

Complexul de rachete antiaerian cu bătaie apropiată, autopropulsat CA – 95 M

Proiectilul reactiv nedirijat PRN-80

Racheta antitanc MALIUTKA M2T

Țintă parașutată dimensiuni reduse TPDM – 01M

Racheta țintă RT – 3

Racheta țintă RT 759 M

Avion țintă ATT-01 M

Sistem de siguranță pentru echiparea rachetelor AA dirijate radio

Instalație de antrenament de câmp IAC – 94

Racheta antigrindină cu controlul siguranței în funcționare

Sistem de siguranță pentru echiparea rachetelor AA dirijate radio

Instalație de antrenament de câmp IAC – 94

Reparații tehnice de rachete : KUB, NEVA, VOLHOV, OSA, CA-94, CA-94M, CA-95 

Racheta antigrindină RAG-96 ; RAG 96 S

Principalii clienți pe piața internă pentru S.C. ELECTROMECANICA PLOIEȘTI S.A. sunt :

Unități din subordinea Ministerului Apărării Naționale, care folosesc produsele pentru înzestarea armatei române;

Direcția Antigrindină din cadrul M.A.D.R. care folosește produsele și serviciile pentru activități de combatere a căderilor de grindină;

Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri care finanțează activități de cercetare prin programe sectoriale;

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național care finanțează execuția unei opere de artă din oțel inox.

Structura organizatorică

Societatea S.C. Electromecanica Ploiești S.A. este condusă și administrată conform legislației în vigoare de către:

Adunarea Generală a Acționarilor formată din:

Reprezentant al statului Ministerul Economiei –Stuparu Liliana

Reprezentant C.N. Romarm S.A. – Pielmus Georgeta

Consiliul de Administrație format din:

Hanganu Ovidiu- președinte

Manolache Rodica-membru

Balea Anișoara-membru

Conducerea societății formată din:

Constantinescu Dinu- Director general

Căpătoiu Roxana- Director economic

Niță Gheorghe- Director comercial

Numărul de personal la momentul actual este de 188 persoane.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig. 2 Situația personalului 2011-2013

Organigrama societății a fost aprobată în ședința Consiliului de Administrație C.N. ROMARM S.A. București din 31.07.2013.

Salariații beneficiază de servicii permanente de medicina muncii asigurate de Medis Work SRL pe bază contractuală.

În cursul normal al activității, societatea face plăți fondurilor de sănătate, pensii și somaj de stat în contul angajaților săi la ratele prevăzute de legislația în vigoare. Toți angajații societății sunt membrii ai planului de pensii al statului român. Aceste costuri sunt recunoscute în contul de profit și pierdere odată cu recunoașterea salariilor.

Angajații societății își protejează interesele prin sindicat. În cadrul societății ființează Sindicatul Liber Independent „CRÂNGUL LUI BOT”, iar relațiile societății cu acesta sunt reglementate prin Contractul Colectiv de Munca la nivelul S.C. Electromecanica Ploiești.

Organigrama societății S.C. Electromecanica Ploiești S.A. se prezintă astfel:

Fig. 3 Organigrama societății

Astfel, misiunea acestei organizații, în noile condiții geoplitice și economice este „integrarea unor produse speciale (destinate domeniului apărării) care să satisfacă cerințete Ministerului Apărării Naționale”.

Obiectivele strategice sunt următoarele: menținerea domeniului principal de activitate, realizarea de parteneriate cu firme cunoscute pe plan mondial ca fabricante de tehnică reactivă compatibilă NATO, accesarea fondurilor europene de cercetare în domeniul militar și civil etc.

II Analiza rentabilității

Analiza profitului

Veniturile și cheltuielile totale sunt elemente directe de măsurare a profitului. Evoluția lor în perioada de referință 2011-2013 este următoarea:

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig.3 Evoluția veniturilor 2011-2013

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig.4 Evoluția cheltuielilor 2011-2014

Astfel, profitul brut se calculează ca diferență între veniturile totale și cheltuielile totale.

În anul 2011: = – = 14.020.654 – 12.397.259 = 1.623.395 lei

În anul 2012: = – = 12.093.691 – 11.942.329 = 151.362 lei

În anul 2013: = – = 11.206.432 – 11.098.237 = 108.195 lei

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig.5 Evoluția profitului brut în perioada 2011-2013

Astfel, se observă că anul cel mai bun în activitatea întreprinderii este anul 2011, care înregistrează un profit brut de 1.623.395 lei. În următorii doi ani are loc o scadere a profitului brut, cea mai mică valoare înregistrată fiind cea din anul 2013 de 108.195 lei.

Analiza structurală a profitului

Veniturile și cheltuielile repartizate pe cele trei domenii de activitate pentru perioada 2011-2013 sunt următoarele:

Rezultatul exploatării

Rezultatul exploatării(profit sau pierdere) se calculează ca diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile din exploatare, astfel:

În anul 2011: =13.979.215-12.382.240= 1.596.975 lei

În anul 2012: =11.998.770 -11.941.924=56.846 lei

În anul 2013: =11.181.752-11.074.337=107.415 lei

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig.6 Evoluția rezultatului exploatării 2011-2013

Astfel, observăm că întreprinderea înregistrează profit din activitatea de exploatare în perioada 2011-2013. Anul 2011 este considerat cel mai bun pentru activitatea de exploatare, înregistrând valoarea de 1.596.975 lei, iar cea mai mică valoare înregistrată în acest sens este cea din anul 2012 de 56.846 lei. Pentru anul 2013 observăm o creștere de 50.569 lei față de anul anterior.

Rezultatul financiar

Rezultatul financiar(profit sau pierdere) se calculează ca diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile financiare, astfel:

În anul 2011: = 41.439 – 15.019= 26.420 lei

În anul 2012: =94.921 – 405= 94.516 lei

În anul 2013: =24.680 – 23.900= 780 lei

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig.7 Evoluția rezultatului financiar 2011-2013

Astfel, observăm că întreprinderea a înregistrat profit din activitatea financiară în perioada 2011-2013. Cea mai mare valoare este înregistrată în anul 2012, 94.516 lei, iar cea mai mica valoare este înregistrată în anul 2013, 780 lei.

Rezultatul curent

Rezultatul curent se calculează ca sumă între rezultatul exploatării și rezultatul financiar, astfel:

În anul 2011: = 1.596.975 + 26.420 =1.623.395 lei

În anul 2012: = 56.846 + 94.516 = 151.362 lei

În anul 2013: = 107.415 + 780 = 108.195 lei

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig.8 Evoluția rezultatului curent 2011-2013

Rezultatul extraordinar este zero în 2011-2013, întreprinderea neînregistrând venituri și cheltuieli extraordinare.

Deoarece întreprinderea nu are activitate extraordinară, sumele înregistrate de rezultatul curent vor fi aceleași cu cele ale profitului brut.

Rezultatul net al exercițiului

Rezultatul net(profit sau pierdere) se calculează ca diferență între profitul brut și impozitul pe profit(înregistrat în contul 691), astfel:

În anul 2011(impozit pe profit=228.860lei):

= 1.623.395-228.860=1.394.535 lei

În anul 2012(impozit pe profit=144.961lei):

= 151.362-144.961=6.401 lei

În anul 2013(impozit pe profit=25.862lei):

= 108.195-25.862=82.333 lei

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig.9 Evoluția rezultatului net 2011-2013

Analiza ratelor de rentabilitate

Analiza ratei rentabilității comerciale

Rata rentabilității comerciale evidențiază eficiența politicii comerciale și mai ales a politicii de prețuri folosite în întreprindere. Acest indicator poate fi determinat prin implicarea în calitate de efect a rezultatului brut al exploatării, a rezultatului exploatării sau a rezultatului exercițiului.

Relații de calcul pentru rata rentabilității comerciale:

=

=

= , unde:

– rata rentabilității comerciale

-rata rentabilității comerciale nete

-rata merjei brute din vânzări

CA-cifra de afaceri netă

Pr- profit aferent cifrei de afaceri nete

Mb- marja brută față de costul bunurilor vândute

Pn-profitul net

Re-rezultatul exercițiului

Analiza factorială a ratei rentabilității comerciale se poate realiza pe baza următoarelor modele:

= =

b) = ; , unde:

-structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activități

-rata rentabilității comerciale pe tipuri de produse sau activități.

Sistemul de factori pentru primul de model este următorul:

Sistemul de factori pentru al doilea model este următorul:

Pentru calculul ratei rentabilității comerciale avem nevoie de datele din următorul tabel:

Datele din tabel au fost determinate astfel:

Modul de determinare al și al este următorul:

Pentru anul 2011:

11.763.128

=13.267.361-11.763.128=1.504.233

Pentru anul 2012:

100 8.598.185

=8.648.453-8.598.185=50.268

Pentru anul 2013:

100 8.748.726

=8.881.909-8.748.726= 133.183

CA recalculată se determină pe baza indicilor de preț, astfel:

Indicii prețului sunt: Ip 2011/2012 = 103% și Ip 2012/2013 = 104%. Astfel:

Ip 2011/2012 = 103%=>= == 8.396.556

Ip 2012/2013 = 104%=>= == 8.540.297

Cheltuielile aferente CA recalculate se determină pe baza indicilor de consum, astfel:

Ic 2011/2012 = 112% => = =7.676.950

Ic 2012/2013 = 114% =>= =7.674.321

Rata rentabilității comerciale se calculează pe cei trei ani astfel:

În anul 2011:

=11,34%

În anul 2012:

=0,58%

În anul 2013:

=1,50%

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Analiza factorială a ratei rentabilității comerciale.

Pentru perioada 2011-2012

Δ= =0,58%-11,34%= -10,76%

Influența factorilor:

Influența modificării structurii producției vândute pe produse(Δg)

Δg=

= ==8,57%

Δg= 8,57%-11,34%= -2,77%

Influența modificării prețurilor medii de vânzare(Δp)

Δp=

==11,23%

Δp=11,23%-8,57%=2,66%

Influența modificării costurilor unitare(Δc)

Δc= =0,58%-11,23%= -10,65%

Pentru perioada 2012-2013

= =1,50%-0,58%=0,92%

Influența factorilor:

Influența modificării structurii producției vândute pe produse(Δg)

Δg=

= ==10,14%

Δg= 10,14%-0,58%=9,56%

Influența modificării prețurilor medii de vânzare(Δp)

Δp=

==13,60%

Δp=13,60%-10,14%=3,46%

Influența modificării costurilor unitare(Δc)

Δc= =1,50%-13,60%= -12,1%

Din analiza factorială a ratei rentabilității comerciale, se observă o neîndeplinire a prevederilor cu 10,76% pentru perioada 2011-2012, situație apreciată negativ datorită implicațiilor pe care le generează: micșorarea capacității de autofinanțare, reducerea cointeresării personalului ce poate afecta productivitatea muncii cu efecte negative asupra profitului. Astfel, o creștere mai rapida a cifrei de afaceri în raport cu creșterea profitului aferent cifrei de afaceri se poate explica prin unele condiții ineficiente de desfășurare a activității în societate. De asemenea, în perioada următoare se observă o creștere a ratei rentabilității comerciale cu doar 0,92%.

Pentru perioada 2011-2012 am constatat ca rata rentabilității comerciale a fost influențată direct de următorii factori în sens și mărimi diferite, astfel:

Modificarea structurii cifrei de afaceri , în sensul creșterii ponderii produselor mai puțin

rentabile față de cel mediu programat, concomitant cu scăderea ponderii unor produse cu un nivel de rentabilitate mai mare decât media prevăzută de societate. Aceasta modificare a influențat rata rentabilității comerciale în sensul scăderii cu 2,77 puncte procentuale.

Modificarea prețurilor, în sensul creșterii au generat o majorare a rentabilității comerciale

cu 2,66 puncte procentuale.

Modificarea costurilor complete au generat o influență negative asupra ratei rentabilității

comerciale cu 10,96 puncte procentuale. Astfel, în această situație se recomandă micșorarea cosumului fizic de resurse, precum și modificarea prețurilor resurselor consumate.

Astfel, societatea în perioada 2011-2012 nu a reușit să observe care este volumul necesar al vânzărilor și nici un raport optim între prețuri și costuri, acest lucru ducând la eșecul atingerii rentabilității scontate.

Pentru perioada 2012-2013 am constatat ca rata rentabilității comerciale a fost influențată direct de următorii factori în sens și mărimi diferite, astfel:

Modificarea structurii cifrei de afaceri , în sensul creșterii ponderii produselor cu un nivel

de rentabilitate mai mare decât cel stabilit de societate. Acest lucru a determinat o influență favorabilă asupra ratei rentabilității comerciale în sensul creșterii cu 9,56 puncte procentuale .

Modificarea prețurilor, în sensul creșterii au generat la fel ca în perioada precedent o

Majorare a rentabilității comerciale cu 3,46 puncte procentuale.

Modificarea costurilor complete au generat o influență negativă asupra ratei rentabilității

comerciale cu 12,1 puncte procentuale. Astfel, observăm că societatea nu a micșorat cosumul fizic de resurse și nici nu a modificat prețurilor resurselor consumate față de perioada 2011-2012.

Astfel, în perioada 2012-2013 observăm o mică îmbunătățire a situației ratei rentabilității comerciale comparativ cu perioada precedentă.

Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

Rentabilitatea resurselor consumate se determină prin raportarea unui rezultat parțial la consumul de resurse implicat în obținerea acestuia.

Relație de calcul pentru rata rentabilității resurselor consumate:

=, unde Re-rezultatul exploatării

Ch-cheltuieli de exploatare

Analiza factorială a ratei rentabilității resurselor consumate:

Modelul de calcul preferat este =

Modelul de analiză este =

Sistemul de factori pentru acest model este:

g

p

c

Pentru calculul ratei rentabilității resurselor consumate avem nevoie de datele din următorul tabel:

Rata rentabilității resurselor consumate se calculează pe cei trei ani astfel:

În anul 2011:

==12,79%

În anul 2012:

==0,58%

În anul 2013:

==1,52%

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Analiza factorială a ratei rentabilității resurselor consumate:

Pentru perioada 2011-2012

Δ=0,58%-12,79%= -12,21%

Influența factorilor :

Influența modificării structurii producției vândute pe produse(Δg)

Δg- =-3,42%

Influența modificării costurilor unitare(Δc)

Δc=-2,35-9,37=-11,72

Influența modificării prețurilor medii de vânzare(Δp)

Δp0,58-2,35= -1,77

Pentru perioada 2012-2013

Δ= 1,52%-0,58%=0,94%

Influența factorilor :

Influența modificării structurii producției vândute pe produse(Δg)

Δg- =10,70%

Influența modificării costurilor unitare(Δc)

Δc= -2,38%-11,28%= -13,66%

Influența modificării prețurilor medii de vânzare(Δp)

Δp1,52%+2,38%= 3,9%

Din analiza factorială a ratei rentabilității reurselor consumate din perioada 2011-2012

observăm o neîndeplinire a prevederilor cu 12,21 puncte procentuale. Aceasta situație reprezintă o încercare a societății de a se adapta la cerințele pieței.

Modificarea structurii producției vândute în sensul creșterii ponderii produselor cu o eficiență mai mare a consumului de resurse în raport cu media stabilită de înteprindere influențeză în mod favorabil rata rentabilității resurselor consumate în sensul creșterii cu 3,42 puncte procentuale.

Modificarea costurilor unitare influențează în sens negativ evoluția ratei rentabilității resurselor consumate determinând o scadere a acesteia cu 11,72 puncte procentuale.

De asemenea, modificarea prețurilor influențează tot în sensul scaderii ratei rentabilității resurselor consumate cu 1,77 puncte procentuale.

Astfel, societatea trebuie să analizeze creșterea cheltuielilor pe fiecare categorie de cheltuială în parte în vederea aplicării masurilor de modificare, însă cu menținerea calității produsului.

Din analiza factorială a ratei rentabilității resurselor consumate în perioada 2012-2013

putem observa o evoluție a acesteia față de perioada precedentă, ea înregistrând o creștere de 0,94 puncte procentuale.

Modificarea structurii producției vândute în sensul creșterii ponderii produselor cu o eficiență mai mare a consumului de resurse în raport cu media stabilită de înteprindere influențeză în mod favorabil rata rentabilității resurselor consumate în sensul creșterii cu 10,70 puncte procentuale.

Modificarea costurilor unitare influențează în sens negativ evoluția ratei rentabilității resurselor consumate determinând o scadere a acesteia cu 13,66 puncte procentuale.

Comparativ cu perioada precedentă se observă că modificarea prețului influențează pozitiv evoluția ratei rentabilității resurselor consumate determinând o creștere a acesteia cu 3,9 puncte procentuale.

Analiza ratei rentabilității economice

Rata rentabilității economice evidențiază performanțele activelor totale al întreprinderii, pornind de la rezultatul economic și ansamblul mijloacelor utilizate.

Relații de calcul pentru rata rentabilității economice:

= sau =

Analiza factorială a ratei rentabilității economice se poate realiza folosind următoarele modele:

= sau =

Sistemul de factori pentru acest model este:

g

p

c

= unde

– rata rentabilității comerciale, =

– active imobilizate

– active circulante

– randamentul activelor imobilizate

– viteza de rotație a activelor circulante

– viteza de rotație a activelor totale

Sistemul de factori pentru acest model este:

g

p

C

Pentru calculul ratei rentabilității economice avem nevoie de datele din următorul tabel:

Rata rentabilității economice se calculează pe cei trei ani astfel:

În anul 2011:

= = =3,49%

În anul 2012:

= = =0,13%

În anul 2013:

= = =0,24%

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Analiza factorială a ratei rentabilității economice:

Perioada 2011-2012

Δ = -=0,13%-3,49%= -3,36%

Influența factorilor direcți și indirecți:

Influența modificării vitezei de rotație a At (Δ)

Δ= =(0,19-0,29)= -1,13%

Influența modificării ratei rentabilității comerciale(Δ)

Δ= =0,19-2,04%

Influența modificării structurii producției vândute pe produse(Δg)

Δg= =0,19(8,57%-11,34%)= -0,53%

Influența modificării prețurilor medii de vânzare(Δp)

Δp= =0,19(11,23%-8,57%)=0,51%

Influența modificării costurilor unitare(Δc)

Δc== =0,19(0,58%-11,23%)= -2,02%

Perioada 2012-2013

Δ = -=0,24%-0,13%=0,11%

Influența factorilor direcți și indirecți:

Influența modificării vitezei de rotație a At (Δ)

Δ= =(0,20-0,19)= 0,0058%

Influența modificării ratei rentabilității comerciale(Δ)

Δ= =0,18%

Influența modificării structurii producției vândute pe produse(Δg)

Δg= =0,20(8,57%-0,58%)= 1,60%

Influența modificării prețurilor medii de vânzare(Δp)

Δp= =0,20(11,23%-8,57%)=0,53%

Influența modificării costurilor unitare(Δc)

Δc== =0,20(1,50%-11,23%)= -1,95

În perioada 2011-2012 observăm o scădere a ratei rentabilității economice cu 3,36% de la 3,49% cât s-a înregistrat în anul 2011 la 0,13% , valoarea atinsă în anul 2012.

Această scădere s-a datorat faptului că factorii ce au influențat-o în mod direct, viteza de rotație a activului total și rata rentabilității comerciale au avut o inluență negativă asupra acesteia, în sensul scăderii cu 1,13 puncte procentuale, respectiv cu 2,04 puncte procentuale.

Rata rentabilității comerciale a avut o influență negativă asupra ratei rentabilității economie, datorită modificării costurilor unitare în sensul scaderii cu 0,53 puncte procentuale, precum și a modificării prețurilor medii de vânzare în același sens cu 2,02 puncte procentuale. Acestea au fost suficient de mari pentru a acoperi influența favorabilă a modificării producției vândute pe produse de 0,51 puncte procentuale.

În perioada 2012-2013 putem observa o ușoară creștere a ratei rentabilității economice de 0,11 puncte procentuale față de perioada anterioară.

Acest fapt se datorează influenței favorabile a factorilor direcți ce o influențează. Astfel modificarea vitezei de rotație a activului, precum și rata rentabilității comerciale au determinat o creștere a ratei rentabilității comerciale de 0,0058 puncte procentuale, respective de 0,18 puncte procentuale.

Factorii indirecți care au influențat favorabil rata rentabilității comerciale și anume modificarea costurilor unitare ce a determinat o creștere cu 1,60 puncte procentuale, precum și modificarea producției vândute ce a determinat o creștere cu 0,53 puncte procentuale, au acoperit influența nefavorabilă a modificării prețurilor medii de vânzare în sensul scăderii de 1,95 puncte procentuale.

Analiza ratei rentabilității financiare

Rentabilitatea financiară reprezintă un indicator cu ajutorul căruia posesorii de capital apreciează eficiența investițiilor lor, respectiv oportunitatea menținerii acestora.

Relație de calcul pentru rata rentabilității financiare:

Rf= , unde Pn -profit net

Kpr- capital propriu

Analiza factorială se poate realiza folosind una dintre variantele de abordare a ratei rentabilității financiare pe baza sistemului DU PONT:

Rf= , unde

Rf-rata rentabilității financiare

Pn-profit net

Kpr-capital propriu

Vt-venituri totale

At-active totale

-viteza de rotație a activelor totale, exprimată prin numar de rotații

-factorul de multiplicare a capitalului propriu sau pârghia financiară

-rentabilitatea netă a veniturilor totale

Sistemul de factori pentru acest model este:

Rf

Rf= = , unde

=, reprezentând o formă aratei rentabilității economice, iar pârghia financiară.

Sistemul de factori pentru acest model este:

Rf

Pentru calculul ratei rentabilității financiare avem nevoie de datele din următorul tabel:

Rata rentabilității financiare se calculează pe cei trei ani astfel:

În anul 2011:

=3,341%

În anul 2012:

=0,015%

În anul 2013:

=0,198%

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Analiza factorială a ratei rentabilității financiare:

Pentru perioada 2011-2012:

Δ= 0,015%-3,341%= -3,3%

Influența factorilor direcți și indirecți:

Influența modificării vitezei de rotație a activelor totale:

= =( 0,2700-0,3064)1,09640,0994100= -0,39%

Influența modificării factorului de multiplicare a capitalului propriu:

=== -0,05%

Influența modificării rentabilității nete a veniturilor totale:

=== -2,87%

Pentru perioada 2012-2013:

Δ= 0,198% – 0,015%=0,183%

Influența factorilor direcți și indirecți:

Influența modificării vitezei de rotație a activelor totale:

= =(0,2490-0,2700)100= =-0,0011%

Influența modificării factorului de multiplicare a capitalului propriu:

===0,00009%

Influența modificării rentabilității nete a veniturilor totale:

=== 0,183%

În perioada 2011-2012, rata rentabilității financiare scade de la 3,341%, valoarea atinsă în

în anul 2011, la 0,015% în anul 2012, înregistrând astfel o scădere de 3,3%.

Rata rentabilității a fost influențată în această perioadă în sensul scaderii, dar în mărimi diferite de factorii săi direcți.

Astfel, modificarea vitezei de rotație a activului total a determinat o scadere a ratei rentabilității financiare cu 0,39 puncte procentuale, modificarea pârghiei financiare a determinat o scadere cu 0,05 puncte procentuale, iar modificarea rentabilității nete a veniturilor totale a determinat o scădere cu 2,87 puncte procentuale.

În perioada 2012-2013, rata rentabilității financiare înregistrează o ușoară creștere

comparativ cu perioada precedentă de 0,183%.

Factorii direcți au avut o influență favorabilă asupra ratei rentabilității financiare, în sensul creșterii, dar în mărimi diferite.

Astfel, viteza de rotație a activului total a fost accelerată, ea determinând o creștere a ratei cu 0,0011 puncte procentuale. Această creștere nu este semnificativă, dar este esențială petru sporirea ratei rentabilității financiare.

Factorul de multiplicare, cu cât este mai mare, cu atât crește rata rentabilității financiare. În acest caz, modificarea lui determină o creștere a ratei cu 0,00009% puncte procentuale, un procent însă nesemnificativ.

În ceea ce privește rentabilitatea netă a veniturilor totale, constatăm că modificarea acesteia determină o creștere a ratei cu 0,183 puncte procentuale. Sporirea acesteia reprezintă de fapt calea de creștere a profitului net și este stabilită în principal de eficiența activității de exploatare a firmei.

Concluzii

Din lucrarea prezentată putem concluziona faptul că rentabilitatea reprezintă o noțiune ce măsoară raportul dintre rezultatele și mijloacele folosite. Astfel, ea evidențiază capacitatea unei societăți de a produce, de a obține profit.

O întreprindere este rentabilă dacă raportul dintre venituri și cheltuieli este mai mare decât unitatea. Dacă raportul este egal cu unu, activitatea societății nu va adduce beneficii economice viitoare, dar nici pierderi. Societatea are pierderi dacă cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, altfel spus produce mai mult decât se cere pe piață la acel moment.

În urma analizei societății SC Electromecanica Ploiești SA, putem concluziona faptul că aceasta desfășoară o activitate rentabilă, ea reușește să acopere cheltuielile efectuate, asigurând un excedent de valoare,profitul, în cei trei ani analizați.

Analiza profitului a fost efectuată pe baza contului de profit și pierdere, care evidențiază modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli ale societății în perioada analizată.

Astfel, cel mai mare profit obținut din activitatea acestei societăți a fost înregistrat în anul 2011, de 1.623.395 lei. Producția vândută a avut cea mai mare pondere în cadrul veniturilor din exploatare, ea înregistrând valoarea de 12.700.704 lei.

Cel mai mic profit a fost înregistrat în ultimul an analizat, anul 2013, acesta înregistrând valoarea de 108.195 lei. Scăderea profitului se datorează creșterii cheltuielilor de exploatare, față de veniturile de exploatare.

Profitul reprezintă atât o țintă a culturii organizaționale, cât și o măsură a performanței sociale. Profitul nu trebuie văzut ca pe o plată facută pentru a obține o resursă oarecare, ci ca pe un rezultat al previziunii mai corecte a viitorului unei societăți.

De asemenea, am analizat rentabilitatea pe baza ratelor de rentabilitate. Managementul unei societăți necesită o serie de date comparabile pe care să le poată utiliza în interiorul întreprinderii în vederea realizării de comparații între centre de profit, fie în exteriorul acesteia pentru a se putea compara cu alte întreprinderi. Aceste comparații pot fi făcute pe baza ratelor de rentabilitate.

În societatea analizată am constatat faptul că ratele rentabilității au înregistrat în prima perioadă analizată valori negative, dar în perioada următoare au reușit să aibă ușoare creșteri. Acest lucru demonstrează faptul că întreprinderea a constat neregulile ce apăruseră la nivelul activității și a încercat să aplice soluții în vederea obținerii unor rezultate mai bune.

Pentru perioada următoare, în vederea îmbunătățirii rentabilității, societății i se recomandă să sporească veniturile, folosind aceleați resurse sau resurse sporite într-o proporție mai mica decât creșterea activității economice, să conceapă noi strategii, să investească în formarea continuă a personalului pentru a putea fi la curent cu informațiile, cerințele noi ce pot apărea pe piață.

În concluzie, lucrarea dezvoltă noțiunea de rentabilitate, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic.

Aceasta lucrare poate fi dezvoltată de o analiză a conceptului de performanță a întreprinderii.

Noțiunea de performanță reprezintă un caracter abstract, iar definirea acesteia se face de cele mai multe ori printr-o raportare la alte concept, cum ar fi eficiența, eficacitatea și valoarea.

Performanța reprezintă un concept mai cuprinzător decât profitabilitatea sau rentabilitatea. Acesta include toate ideile ce țin de latura economică, operațională și comercială a companiei(costuri, fiabilitate, calitate).

Politicile unei societăți ne indică modul în care activitatea trebuie să se desfășoare în timp. Obiectul este acela de a monitoriza continuu performanța, de a o compara cu cea stabilită de către conducerea societății și de a lua măsuri în cazul în care apar abateri.

Bibliografie

[1] Livia Spătaru Analiză economico-financiară.Instrument al managementului

întreprinderilor, Ed. Economică

[2] Monica Petcu Analiza economico-financiară a întreprinderii.Probleme, abordări,

metode, aplicații, Ed. Economică

[3] Maria Niculescu Diagnostic financiar, Ed. Economică

[4] I.Anghel, V.Robu,E.C.Șerban Analiza economico-financiară, Ed. Economică

[5]A.Ștefănescu, V.Robu, A.Hristea, C.VasilescuAnaliza economico-financiară, Ed. Economică

[6]A.Ciobanu Analiza performanțelor îmtreprinderii, Ed. ASE

[7]Gheorghiu A. Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Ed.Economică

[8]Ișfănescu A, V.Robu, A.Hristea, C. Vasilescu Analiză economico-financiară, Ed. ASE

[9]Vâlceanu Gh., V.Robu Analiză economico-finaciară, ediția a II-a, Ed. Economică

[10]*** http://conspecte.com/Comert/rentabilitatea-activitatii-comerciale.html

Bibliografie

[1] Livia Spătaru Analiză economico-financiară.Instrument al managementului

întreprinderilor, Ed. Economică

[2] Monica Petcu Analiza economico-financiară a întreprinderii.Probleme, abordări,

metode, aplicații, Ed. Economică

[3] Maria Niculescu Diagnostic financiar, Ed. Economică

[4] I.Anghel, V.Robu,E.C.Șerban Analiza economico-financiară, Ed. Economică

[5]A.Ștefănescu, V.Robu, A.Hristea, C.VasilescuAnaliza economico-financiară, Ed. Economică

[6]A.Ciobanu Analiza performanțelor îmtreprinderii, Ed. ASE

[7]Gheorghiu A. Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Ed.Economică

[8]Ișfănescu A, V.Robu, A.Hristea, C. Vasilescu Analiză economico-financiară, Ed. ASE

[9]Vâlceanu Gh., V.Robu Analiză economico-finaciară, ediția a II-a, Ed. Economică

[10]*** http://conspecte.com/Comert/rentabilitatea-activitatii-comerciale.html