Analiza Rentabilitatii la S.c. Omv Petrom S.a

Economie

Analiza Rentabilitatii la S.c. Omv Petrom S.a

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

CAPITOLUL 1 : Consideratii teoretice privind rentabilitatea unei firme (pagina 2)

Noțiunea de rentabilitate (pagina 2)

Analiza de ansamblu a rentabilității (pagina 3)

Relația de impact dintre rentabilitate și risc (pagina 4)

Rentabilitatea și echilibru financiar (pagina 6)

Metode de bază și strategii ale creșterii rentabilității (pagina 11)

CAPITOLUL 2 : Prezentarea generală a societății OMV PETROM SA (pagina 14)

2.1 Date de identificare (pagina 14)

2.2 Istoric Petrom (pagina 14)

2.3 Date generale privind SC OMV Petrom SA (pagina 14)

2.4 Obiectul de activitate al SC OMV Petrom SA (pagina 15)

2.5 Strategii și oportunități la SC OMV Petrom SA (pagina 15)

CAPITOLUL 3 : Analiza rentabilității la SC OMV Petrom SA (pagina 18)

3.1 Indicatori economici ai activității (pagina 20)

3.1.1 Indicatorii structurii activului (pagina 20)

3.1.2 Indicatorii structurii pasivului (pagina 21)

3.1.3 Indicatori de rentabilitate (pagina 21)

3.1.4 Indicatori de lichiditate (pagina 26)

CAPITOLUL I

PREZENTAREA TEORETICĂ A RENTABILITĂȚII

Rentabilitatea

În viziunea profesorului universitar Horia Cristea, evaluarea întreprinderii poate fi definită, fie ca “un ansamblu de metode și tehnici prin care se stabilește valoarea acesteia la un moment dat, fie ca activitate de măsurare a bogăției reale și a potențialului întreprinderii de a-și mări bogăția în perioada următoare.”

Organizarea și derularea unei activități economice trebuie să fie concomitent utilă, prin urmare să răspundă unor nevoi reale ale societății, asigurând astfel, pe lângă acoperirea cheltuielilor, și obținerea de profit.

Rentabilitatea reprezintă capacitatea organizației de a realiza profit, care este necesar atât pentru producție și dezvoltare, cât și pentru remunerarea capitalurilor. Rentabilitatea reprezintă o informație vitală pentru bănci, creditori, parteneri de afaceri, pentru că prin intermediul ei se apreciază performanțele organizațiilor, fiind un raport între rezultatele obținute și mijloacele ce au fost utilizate pentru obținerea acestora.

De asemenea, „rentabilitatea reprezintă un surplus monetar, respectiv soldul dintre încasările totale și cheltuielile totale. Această noțiune de rentabilitate este bazată exclusiv pe fluxurile financiare ca bază a calcului economic.”

Fiind considerată un modul semnificativ în analiza financiară „rentabilitatea unei întreprinderi reprezintă conceptul cel mai frecvent utilizat și în general poate fi exprimată prin rata rentabilității, ca raport între un venit obținut în cursul unei perioade determinate de timp și masa capitalurilor investite în aceeași perioadă.”

Pentru a fi asigurată o activitate de producție care să se dovedească a fi profitabilă, sunt necesare anumite condiții specifice pentru desfășurarea acesteia pe o perioadă durabilă. În condițiile economiei de piață, doar printr-o astfel de activitate se asigură prosperarea și dezvoltarea organizației, însă mulți producători încă nu se pot adapta la aceste noi condiții ale pieții. Din cauza unui șir de datorii aflate in creștere față de salariați, față de bănci, față de stat, nu pot ieși din criza economică.

1.2 Analiza rentabilității

Pentru a se menține în afaceri, societățile comerciale trebuie să desfășoare activități eficiente și raționale. În economia de piață, activitatea economică rațională este activitatea care generează profit.

Printr-o analiză microeconomică, se poate crește eficiența comportamentului în afaceri al organizațiilor.

Analiza economică cercetează activitățile sau fenomenele din punct de vedere economic, respective al consumului de resurse și a rezultatelor obținute. Esențialul în analiza economică îl constituie luarea în considerare a relațiilor structural – funcționale și a celor cauză – efect.

Analiza microeconomică poate fi structurata în două componente:

analiza de gestiune;

analiza financiară.

Ion Stancu apreciază că “analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii la încheierea exercițiului. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare într-un mediu concurențial.”

Privită ca sistem , analiza financiară se descompune în următoarele segmente:

analiza structurii patrimoniale;

analiza financiară a gestiunii resurselor;

analiza lichidității și solvabilității financiare;

analiza rentabilității;

analiza fezabilității financiare

Rentabilitatea presupune obținerea unui profit. Profitul reprezintă expresia bănească a câștigului obținut în urma unei operațiuni, acțiuni sau activități. Analiza rentabilității poate fi abordată din mai multe aspecte:

Analiza de ansamblu a rentabilității pe baza contului de profit și pierdere;

Analiza ratelor rentabilității economice;

Analiza rentabilității financiare;

Analiza rentabilității investițiilor de capital.

Analiza presupune divizarea procesului economic în elemente cât mai simple, depistarea factorilor, stabilirea relațiilor de cauzalitate dintre fiecare factor și fenomenul analizat pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, a legilor care guvernează aceste relații, a măsurării influențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat, iar pe baza rezultatelor analizei elaborarea unei strategii de urmat.

Analiza rezultatelor reprezintă o tematică complexă, iar multitudinea practicilor și metodelor de evidență a fluxurilor antrenate de activitățile organizației fac necesară recurgerea la mai multe surse informaționale, precum contabilitatea de gestiune, contabilitatea financiară, situațiile financiare, informații referitoare la sectorul de activitate, legislație, etc.

Contul de profit și pierdere reprezintă principala sursă a datelor necesare pentru a evalua rezultatele organizației. Un rol important în asigurarea echilibrului financiar îl constituie variația capitalului propriu, generată de performanța economică a firmei.

În România, structura contului de profit și pierdere permite:

determinarea rezultatului exploatării, rezultatului financiar și rezultatului extraordinar

determinarea cifrei de afaceri nete prin includerea subvențiilor de exploatare aferente cifrei de afaceri, ceea ce constituie un prim pas de evidențiere a veniturilor reale ale întreprinderii;

evidențierea distinctă a ajustării valorii imobilizării și activelor circulante.

1.3. Relația de impact dintre rentabilitate și risc

Indiferent de obiectivele organizației, pentru asigurarea continuității activității sale, trebuie îndeplinite două restricții majore:

rentabilitatea, care reprezintă capacitatea firmei de a obține un surplus bănesc ce îi va permite să respecte angajamentele și să își asigure dezvoltarea;

echilibrul financiar, care reprezintă capacitatea întreprinderii de a armoniza resursele și utilizările aferente acestora, această restricție permițând asigurarea solvabilității firmei.

Rentabilitatea este o restricție ce se manifestă sub diferite aspecte, care se afla însă în corelație: asigurarea remunerării factorilor de producție și a capitalului investit dar și gestionarea resurselor în condiții de eficiență și eficacitate. Un diagnostic economico-financiar complet nu poate fi realizat neglijând cuplul rentabilitate-risc. Riscul reprezintă o variabilă exogenă, care este anonimă rentabilității. Efectele riscului sunt contradictorii, așa că se pune problema cunoașterii unui anumit nivel al riscului, în vederea obținerii rentabilității scontate. Riscul se poate traduce și ca variabilitatea profitului față de media rentabilității din ultimul exercițiu, ca incapacitatea organizației de a se adapta în timp și la cel mai mic cost la variația condițiilor de mediu. Astfel, rentabilitatea se află sub incidența stării generale de risc.

Schema 1.1 Impactul principalelor categorii de risc asupra rentabilității întreprinderii

Se poate exprima variabilitatea rentabilității întreprinderii în funcție de evoluția factorilor de risc prin coeficientul de elasticitate al rentabilității :

K=

Unde :- variabilitatea rentabilității absolute

– variabilitatea factorilor de risc

– coeficientul de elasticitate al rentabilității

Cu cât valoarea coeficientului de elasticitate al rentabilității este mai mică, cu atît sensibilitatea rentabilității la factorii de risc este mai scăzută iar estimarea activității viitoare a activității întreprinderii se poate face cu un grad de probabilitate ridicat.

Indiferent de gradul de risc în care își desfășoară activitatea, echilibrul financiar al întreprinderii trebuie asigurat. Starea de echilibru financiar al întreprinderii se poate exprima prin doi indicatori: lichiditatea ( capacitatea activelor de a se transforma în baniîntr-un termen mai mult sau mai puțin apropiat și în condiții normale de utilizare) și solvabilitate ( capacitatea întreprinderii de a face față scadențelor în materie de angajamente). Daca o întreprindere poate renunța temporar la o rentabilitate maximală, acceptând și rezultate minime, nu se poate întâmpla același lucru privind lichiditatea și solvabilitatea. Asigurarea stării de lichiditate și solvabilitate constituie condiția financiară de bază impusă de desfășurarea prezentă și viitoare a activității întreprinderii.

1.4. Rentabilitatea și echilibru financiar

Desfășurarea activității întreprinderii permite identificarea a două categorii de fluxuri: fluxuri de rezultate și fluxuri de trezorerie. Fluxurile afectează veniturile și cheltuielile, participând la formarea rezultatului, a rentabilității întreprinderii.

La formarea fluxurilor financiare participă atât elemente monetare (care antrenează o intrare sau ieșire monetară și deci implică un flux de trezorerie) dar și elemente nemonetare (cu efect asupra rezultatului, fără a antrena un flux de trezorerie). Identificabile sunt în aceeași măsură fluxurile de trezorerie ce nu presupun un efect imediat asupra rezultatului sau un efect asupra rezultatului echivalent cu cel propagat asupra trezoreriei.

Starea de echilibru financiar a întreprinderii presupune coordonarea fluxurilor de rezultate și a fluxurilor de trezorerie astfel încât să se asigure permanența acoperirii datoriilor scadente din încasările curente.

Schema 1.2. Relația rentabilitate –echilibru financiar.

La un moment dat, întreprinderea poate să realizeze rentabilitate ridicata și în ideea de a extinde volumul de activitate, investițiile devin o necesitate. Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de investiții, dacă nu au fost minuțios calculate, pot afecta necesarul de resurse financiare presupus de derularea normală a activității curente. Întreprinderea întâmpină dificultăți în onorarea plăților față de furnizorii săi, solvabilitatea este în mod evident prejudiciată. Starea de solvabilitate este dată de măsura în care întreprinderea dispune sau nu de lichidități suficiente pentru satisfacerea plăților curente. Înainte de a caracteriza starea de solvabilitate se impune analiza stării de lichiditate; dificultățile sau performanțele vizavi de lichiditate (cauza) se răsfrâng asupra stării de solvabilitate (efect).

În consecință, desfășurarea unei activități de lungă durată, în condiții de performanță economico – financiară, presupune asigurarea stării de echilibru în relația rentabilitate – lichiditate – solvabilitate.

În plan operațional, s-a recurs la caracterizarea nivelului lichidității apelând la metoda tradițională a ratelor, comparând în principal dimeninderea poate să realizeze rentabilitate ridicata și în ideea de a extinde volumul de activitate, investițiile devin o necesitate. Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de investiții, dacă nu au fost minuțios calculate, pot afecta necesarul de resurse financiare presupus de derularea normală a activității curente. Întreprinderea întâmpină dificultăți în onorarea plăților față de furnizorii săi, solvabilitatea este în mod evident prejudiciată. Starea de solvabilitate este dată de măsura în care întreprinderea dispune sau nu de lichidități suficiente pentru satisfacerea plăților curente. Înainte de a caracteriza starea de solvabilitate se impune analiza stării de lichiditate; dificultățile sau performanțele vizavi de lichiditate (cauza) se răsfrâng asupra stării de solvabilitate (efect).

În consecință, desfășurarea unei activități de lungă durată, în condiții de performanță economico – financiară, presupune asigurarea stării de echilibru în relația rentabilitate – lichiditate – solvabilitate.

În plan operațional, s-a recurs la caracterizarea nivelului lichidității apelând la metoda tradițională a ratelor, comparând în principal dimensiunea activelor circulante cu cea a datoriilor curente. În cazul analizei lichidității întreprinderii prin metoda ratelor, se pune problema includerii sau neincluderii descoperirilor de cont (overdrafts) în datoriile curente. Capacitatea întreprinderii de a-și acoperi datoriile curente prin activele circulante de care dispune este cunoscută sub denumirea de rata lichidității generale:

Rata lichidității generale =

Dacă rata lichidității generale este prea mare, este posibil ca întreprinderea să aibă prea multe stocuri sau să aibă prea multe disponibilități bănești care ar putea fi folosite mai profitabil în altă parte. O valoare supraunitară a acestei rate este efectul unui fond de rulment pozitiv, al existenței unui excedent de resurse permanente utilizabil în finanțarea activității curente. Un test mai strict de lichiditate este acela în care activele circulante mai puțin lichide (stocurile) nu sunt incluse. Activele circulante rămase – creanțele și disponibilitățile bănești – sunt comparate cu datoriile curente, raportul fiind cunoscut sub denumirea de rata lichidității curente:

Rata lichidității curente =

În teoria economică este acceptată ca valoare optimă a ratei lichidității curente o valoare cuprinsă între 0.8 și 1.

Rata lichidității imediate, cunoscută și sub denumirea de "testul acid" indică abilitatea întreprinderii de a-și plăti datoriile fără să fie nevoie să apeleze la vânzarea stocurilor. De aceea se spune că testul acid furnizează dovada lichidității imediate a întreprinderii.

Valorile normale pentru această rată sunt considerate a fi mai mari de 0.3. Interpretarea ratei lichidității imediate presupune cunoașterea condițiilor de desfășurare a activității întreprinderii. O valoare ridicată înregistrată de rata lichidității imediate poate fi justificată printr-o situație de moment, generată de coincidența unor încasări masive dar și de folosirea mai puțin performantă a disponibilităților. Prin compararea disponibilităților întreprinderii cu volumul creditelor bancare pe termen scurt contractate, se caracterizează rata lichidității la vedere:

Rata lichidității la vedere =

Aprecierea gradului de solvabilitate al întreprinderii are la bază rata solvabilității generale sau rata solvabilității patrimoniale. Rata solvabilității generale caracterizează evoluția activelor întreprinderii comparativ cu datoriile totale:

Rata solvabilității generale =

Raportul exprimă măsura în care întreprinderea face față datoriilor totale. O valoare a raportului mai mare decât 1.5 reflectă capacitatea întreprinderii de a face față datoriilor contractate; o valoare inferioara nivelului de 1.5 evidențiază riscul de insolvabilitate.

Rata solvabilității patrimoniale este utilizată în special de societățile bancare pentru întreprinderile puse în situația de a solicita credite bancare:

Rata solvabilității patrimoniale =

Valoarea minimă acceptată pentru rata solvabilității patrimoniale este 0.3, iar valorile considerate normale sunt mai mari de 0.5.Înlăturarea acestui neajuns a impus abordarea analizei financiare într-o viziune nouă, prin metoda fluxurilor, pornind de la conceptul de flux de fonduri, care permite identificarea surplusurilor monetare din activitatea întreprinderii. S-a propus ca instrument adaptat acestei cerințe “Tabloul de flux” prin care se urmărește în primul rând dacă structurile financiare ale întreprinderii sunt echilibrate.

Expresia lichidității redată de tabloul fluxurilor este fluxul de trezorerie disponibilă. Dacă valoarea fluxului de trezorerie disponibilă este pozitivă, prin activitatea desfășurată de întreprindere sunt acoperite datoriile curente, asigurând în același timp și un excedent de trezorerie. Iar dacă excedentul de trezorerie acoperă necesarul net pentru activitatea de investiții, atunci se asigură echilibrul financiar prin activitatea desfășurată. Dacă excedentul de trezorerie global nu este capabil să asigure rambursarea împrumuturilor și a celorlalte datorii scadente, starea financiară a întreprinderii se deteriorează, fiind afectată lichiditatea și implicit echilibrul financiar.

Dacă excedentul global din exploatare înregistrează o valoare negativă, probabilitatea ca fluxul de trezorerie disponibilă să fie negativ este mare.

Starea de lichiditate și solvabilitate a întreprinderii este asigurată prin desfășurarea unei activități rentabile, iar continuitatea unei activități rentabile se află sub incidența lichidități și solvabilități. Echilibrul financiar se bazează pe modul de respectare a acestor corelații. Literatura de specialitate, în scopul exprimării stării de echilibru, propune și următorul set de rate:

Rata fondului de rulment propriu =

Raportul exprimă gradul de finanțare proprie a imobilizărilor, nivelul optim fiind reprezentat de o mărime supraunitară. Exprimă în termeni relativi un indicator echivalent celui al fondului de rulment propriu în valoare absolută.

Rata fondului de rulment = Capital. permanent

Active imobilizate

Acest indicator evidențiază condițiile de finanțare din resurse proprii și resurse atrase pe termen mediu și lung, ale imobilizărilor. Creșterea valorii raportului corespunde unei ameliorări a structurii de finanțare a întreprinderii

Rata de finanțare a nevoii de fond de rulment =

În funcție de valoarea înregistrată de trezoreria netă, rata de finanțare a nevoii de fond de rulment poate fi mai mică, egală sau mai mare decât 1.

Rata de finanțare a stocurilor pe seama fondului de rulment

=

Rata de finanțare a activelor circulante pe seama fondului de rulment

=

Rata de autofinanțare a activelor =

Rata de investire =

Proporția alocată procesului investițional în decursul unui exercițiu face posibilă aprecierea creșterii întreprinderii în raport cu politica investițională de durată.

Rata autofinanțării investițiilor = Capacitatea.de.autofinantare

Investitii NF Re xploatare

Capacitatea de autofinanțare reprezentând ansamblul fluxurilor de disponibilități imediate sau amânate aferente veniturilor și cheltuielilor unei întreprinderi, raportul măsoară partea investițiilor autofinanțate. O valoare supraunitară atestă că întreprinderea are capacitate de autofinanțare suficientă finanțării noilor investiții, precum și a creșterii nevoii de fond de rulment pentru exploatare (NFR) generată de acestea.

Rata de finanțare bancară a exploatării = Credite.de.trezorerie

NF Re xploatare

Rata de finanțare bancară a exploatării măsoară gradul în care întreprinderea angajează credite bancare pe termen scurt, pentru a suplini capacitatea de autofinanțare a investițiilor de exploatare.

1.5. Metode de bază și strategii ale creșterii rentabilității

Într-o economie de piață, o întreprindere își desfășoară activitatea în condițiile unei puternice competiții atât pe piața internă cât și pe cea externă. Pentru a-și realiza obiectivele propuse, ea trebuie să-și desfășoare activitatea pe baza unei strategii proprii, bine fundamentate sub raport tehnic și economic.Importanța și necesitatea crescândă a adoptării unei strategii în activitatea întreprinderii este determinată de acțiunea puternică a unor factori printre care menționăm:

– accentuarea competiției între firme pe piețele interne și externe, competiție în care intră și firme aparținând țărilor în curs de dezvoltare;

– apariția și extinderea unor tehnologii moderne care au dus la creșterea calității produselor, reducerea costurilor și la scurtarea termenelor de punere pe piață a unor noi produse;

– creșterea considerabilă a calității produselor oferite pentru piață, ceea ce a condus la ridicarea exigențelor consumatorilor în ceea ce privește calitatea;

Chiar dacă acțiunea celor cinci forțe concurențiale nu este concomitentă, mărimea rentabilității va fi afectată.

O întreprindere cu o poziție solidă pe piață, chiar dacă nu este afectată de rivalitatea noilor concurenți, va avea o rentabilitate mai mică în condițiile apariției unor produse substituente, cu o calitate superioară sau similară produselor sale dar cu un preț mai mic. Și chiar și în lipsa produselor noi, substituente, rentabilitatea va avea de suferit datorită concurenței existente în cadrul sectorului.

Asupra rentabilității sectorului își pun amprenta și barierele de intrare–ieșire în și din sector. În funcție de natura barierelor de intrare–ieșire, M.Porter caracterizează astfel rentabilitatea sectoarelor de activitate :

Joase Înalte

Joase

Înalte

Schema 1.3. Rentabilitatea sectoarelor de activitate și barierele de intrare/ieșire în/din sector

Rentabilitatea ridicată dar și stabilă, cu grad de risc minim este caracteristică întreprinderilor ce-și desfășoară activitatea în cadrul sectoarelor caracterizate prin bariere de intrare înalte și bariere de ieșire înalte: rivalitatea noilor concurenți este nesemnificativă iar cei ce nu se supun jocului pieței sunt cu ușurință înlăturați. Dacă barierele de intrare și ieșire în și din sector sunt înalte, rentabilitatea este ridicată dar implică un grad de risc ridicat: pătrunderea într-un astfel de sector este dificilă iar în condițiile în care întreprinderile se confruntă cu dificultăți trebuie să supraviețuiască, ieșirea din sector fiind dificilă.

Schema 1.4. Rentabilitatea întreprinderii și factori de influență în cadrul sectorului de activitate

Perioada de creștere a unui sector de activitate asigură întreprinderilor rentabilitate ridicată. Stagnarea creșterii sectorului implică o creștere a gradului de rivalitate, întreprinderile mici fiind înlăturate iar starea de rentabilitate a celor ce supraviețuiesc depinde de natura barierelor de mobilitate și de gradul de maturitate al sectorului. Creșterea barierelor de mobilitate care protejează grupul atrage creșterea puterii de negociere cu furnizorii și clienții, scăderea vulnerabilității față de produsele substituente și implicit creșterea rentabilității întreprinderilor din grup. Nu trebuie neglijată nici concurența din interiorul grupului în aprecierea factorilor ce influențează rentabilitatea întreprinderilor din grupuri strategice: dacă în interiorul grupului strategic există mai multe întreprinderi iar concurența dintre ele este puternică, rentabilitatea este cu siguranța deteriorată.Modul de acțiune a factorilor menționați se regăsește în rentabilitatea întreprinderii dar și în perspectivele sale privind cota de piață.

CAPITOLUL II

Prezentarea generală a societății SC OMV PETROM SA

2.1 Date de identificare

Denumire: SC OMV Petrom SA

Forma juridică: SOCIETATE PE ACȚIUNI

Sediul: București , Strada Coralilor nr.22, sector 1, cod 013329

Nr.Of. R.C.: J40-8302-1997

Cod unic de înregistrare: R0 1590082

2.2 Istoric Petrom

În anul 1996 a fost înființată Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acțiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM , PECO și PETROTRANS, care au fost comasate și și-au încetat activitatea. Compania Română de Petrol deținea toate cele 10 rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină.În anul 1997 Compania Română de Petrol a fost împărțită, 8 dintre rafinării funcționând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societății Naționale a Petrolului ( SNP) PETROM. Astfel SNP Petrom a moștenit două rafinării ( Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești), toată fosta rețea de distribuție PECO , sistemul de conducte al Petrotrans și dreptul exclusive de a extrage țiței din câmpurile petrolifere din România. În anul 2002 al luat naștere compania PETROM SERVICE prin desprinderea din Petrom a sucursalei Petroserv. Pe data de 23 iulie 2004 OMV , grupul lider de petrol și gaze naturale din Europa Centrală și de Est, a achiziționat 51 % din acțiunile Petrom. Tranzacția a fost încheiată în decembrie 2004 prin prelucrarea a 33,34 % din Petrom cu 668,8 milioane Euro , preț care după ajustarea ulterioară a urcat la circa 700 milioane Euro. La aceasta se adaugă majorarea capitalului cu fonduri de 830 milioane Euro pentru a ajunge la procentul de 51%.

2.3 Date generale privind SC “OMV PETROM” SA

Petrom este cea mai mare companie românească de petrol și gaze, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și Produse Petrochimice, Gaze Naturale, precum și Comercializare. Petrom exploatează rezerve de petrol și gaze estimate la 1 miliard barili echivalent petrol, are o capacitate maximă anuală de rafinare de 8 milioane tone și 593 de stații de distribuție carburanți în România. Compania deține, de asemenea, o rețea internaționala de 211 benzinării, localizate în Republica Moldova, Bulgaria și Serbia. În anul 2012 cifra de afaceri a Petrom a fost de 3.709 milioane euro, EBITDA (Venituri Înainte de Dobânzi, Taxe, Deprecieri și Amortizări) a fost de 1.020 milioane euro. În urma majorării capitalului social, OMV, grupul lider în industria de petrol și gaze din Europa Centrală, deține 51,011% din acțiunile Petrom.

2.4 Obiectul de activitate al SC OMV Petrom SA

S.C. OMV PETROM S.A. are ca obiect de activitate explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale de pe uscat și din platoul continental al Mării Negre, rafinarea și prelucrarea țițeiului, transportul și comercializarea produselor petroliere, comercializarea gazelor, importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente și tehnologii specifice. Pe plan extern Petrom derulează activități de explorare, exploatare și comercializare în Moldova, Ungaria, Kazahstan, India, Iran, Serbia și Muntenegru. Petrom este cea mai mare companie petrolieră românească, având o producție integrată, de la extracție țiței și gaze naturale, până la rafinare și distribuție de carburanți. În încercarea de a diversifica activitățile de explorare și de a îmbunătăți rata de înlocuire a rezervelor, Petrom a achiziționat licențe de explorare și producție adiționale pentru perimetre situate în afara României. În prezent cota de piață a Petrom este de aproximativ 30% (estimare sem. I 2005), în scădere de la 45%, fiind amenințată de ceilalți concurenți semnificativi, care și-au anunțat intenția de a-și crește cota: Rompetrol care are o cifră de afaceri de circa 1,45 mld euro, față de 2.45 mld euro ale Petrom țintește poziția de lider de piață în următorii ani; de asemenea Shell și MOL au drept obiectiv pe termen mediu și lung deținerea unei cote de 10% fiecare.

2.5 Strategii și oportunități la SC “OMV PETROM”SA

Strategia Petrom se bazează pe criterii de eficiență și profitabilitate. Un rol definitoriu în implementarea acestei strategii îl are capitolul uman, resursa primordială a organizației. Abordarea sistematică a activității care se desfășoară în cadrul organizației implică planificarea resurselor umane, în strânsă interdependență cu resursele financiare și materiale, rezultând astfel necesitatea definirii clare a rolului și obiectivelor managementului resurselor umane. Misiunea managementului resurselor umane este de a asigura organizației personalul instruit și motivat corespunzător care să contribuie la realizarea obiectivelor specifice ale Petrom pentru obținerea succesului produselor și serviciilor oferite clienților și consolidarea poziției pe piață.

Oportunități tentante de afaceri

Compania noastră descoperă și extrage țiței și gaze naturale și prelucrează țițeiul pentru a oferi produse și servicii de calitate clienților noștri care ne răsplătesc eforturile contribuind la creșterea vânzărilor și a profitului. Suntem profesioniști în afacerea ce ne-a fost încredințată, obținând profit în funcție de planurile de dezvoltare pentru beneficiul acționarilor noștri și asumându-ne responsabilitatea față de comunitate și de mediu. Petrom este foarte bine cunoscut în întreaga lume de către clienți, concurenți, investitori și publicPetrom este cel mai important producător de petrol și gaze naturale din Sud-Estul Europei. Este un candidat de succes cu un profit constant în domeniile de explorare și producție, rafinare și marketing și gaze naturale.

Viziunea noastră

În 2019 Petrom va fi cea mai importantă companie integrată de petrol și gaze din Sud Estul Europei.

Misiunea noastră

Descoperim, producem și procesăm țiței și gaze și distribuim combustibili și alte produse petroliere în vederea asigurării energiei și mobilității în România și în regiunile învecinate. Creșterea profitabilă și sustenabilă a companiei noastre este benefică pentru acționari, clienți angajați și economia României în general și de aceea este centrul tuturor activităților noastre.

Valorile Petrom

De succes: Dorim să fim etalonul de succes al companiilor din România și din regiune.
Responsabil: Gândim și acționăm deplin conștienți de responsabilitățile noastre pe termen lung, economice, sociale și de protecția mediului.

European: Promovăm valori universale și toleranța atât în gândire cât și în acțiune. Înțelegem rolul companiei Petrom în susținerea dezvoltării României într-o Europă extinsă.
Calitate: Suntem hotărâți să obținem calitate prin tot ceea ce facem. Calitatea face parte din atitudinea și modul în care facem afaceri și se regăsește în toate produsele și serviciile noastre, în toate procedurile de business, în tehnicile de management și în felul în care ne gestionăm relațiile.

Strategia

Siguranța aprovizionării energetice

Deținem un potențial semnificativ de a asigura stabilitatea ofertei energetice și oportunități de a susține creșterea.

Durabilitate

Analizăm continuu posibilitatea diversificării resurselor energetice prin explorarea oportunităților de afacere în domeniul energiei regenerabile, urmărind integrarea acestora în activitatea de baza a companiei.

Creșterea eficienței

Implementăm proiecte pentru modernizarea instalațiilor și aplicăm programe tehnologice pentru zăcăminte mature, dorim să reducem semnificativ costurile de procesare și investim în eficiența energetică și în îmbunătățirea mix-ului de produse.

Diversificarea resurselor

Investim semnificativ în extinderea activității în domeniul gazelor naturale și luăm în considerare posibilitatea de a intra pe piața de energie electrică prin construirea unei centrale electrice pe gaze.

Rafinăriile Petrom, printre principalele rafinării din regiune

Petrom deține două rafinării în cea mai strategică zonă industrială, localizată în regiunea de sud a României. Capacitatea de prelucrare a celor două rafinării, Arpechim și Petrobrazi, reprezintă aproximativ 40% din capacitatea României de procesare a țițeiului, având posibilitatea de a procesa țiței intern și din export. Capacitatea evaluată a rafinăriei Petrobrazi este de 4,5 mil. tone/an iar a rafinăriei Arpechim de 3,5 mil. tone/an. Țițeiul este transportat la rafinării în principal printr-o rețea de conducte sau pe calea ferată. Livrarea produselor se face cu cisterne pe calea ferată sau autocisterne.

Lider al pieței românești de distribuție a carburanților,Petrom deține cea mai extinsă rețea de distribuție din România cu aproximativ 600 de benzinării,situate în toate județele țării. Compania și-a consolidate poziția pe piața regională unde,în prezent,deține peste 200 de benzinării în Moldova,Bulgaria și Serbia. În prezent ,Petrom beneficiază de o poziție puternică,de centru operațional al grupului OMV în regiunea Europei de Sud-Est,în ceea ce privește activitatea de marketing.

CAPITOLUL III. ANALIZA RENTABILITĂȚII LA SC PETROM SA

Activele imobilizate au crescut în ultimii 3 ani cu peste 50%, creștere datorată în special aprecierii imobilizărilor corporale. Datorită reevaluărilor realizate în decursul anului 2011, precum și unei majorări de capital în 2008 și a unui rezultat pozitiv în 2009, capitalurile proprii au ajuns să reprezinte aproximativ 70% din structura de finanțare. Nivelul datoriilor s-a diminuat pe parcursul perioadei analizate, acestea putând fi în totalitate acoperite de către disponibilitățile existente.

La nivelul situației patrimoniale datele disponibile la sfârșitul semestrului I indică o creștere față de luna iunie 2008 de 44% a activului total al societății , datoriilor totale înregistrând o creștere moderată. Gradul de îndatorare al companiei PETROM rămâne în continuare scăzut (11,6% la sfărșitul semestrului I 2009, de doua ori mai mic decât la același moment al anului anterior), societatea finanțându-și activitatea în mare parte din fonduri proprii și mai puțin din fonduri împrumutate.

Rezultate din exploatare(Re)

Re= Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare

Re10= 9.139.245 – 9.720.395 = – 581.150

Re12 = 10.973.183 – 9.088.984 = 1.884.199

Datorită creșterii cheltuielilor din exploatare în anul 2009 rezultatul din exploatare este negativ în acest an. După analiza rezultatelor din exploatare din perioada 2010-2012, rezultatul de ansamblu al perioadei analizate este pozitiv chiar dacă în anul 2010 s-a înregistrat o creștere a cheltuielilor din exploatare .

Rezultate financiare(Rf)

Rf = Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Rf10 = 393.201 – 636.050 = -242.849

Rf12 = 569.200 – 769.976 = -200.766

În perioada analizată rezultatele financiare au înregistrat valori negative datorită faptului că începând cu anul 2010 s-a trecut la restructurarea companiei , prin aplicarea normelor impuse de către acționarul majoritar OMV, cheltuielile financiare fiind ridicate .

Profitul ( P)

– Profit brut = Venituri totale – Cheltuieli totale

Pb10 = 9.532.446 – 10.356.445 = -823.999

Pb12 = 11.542.383 – 9.858.960 = 1.683.423

– Profit net = Profit brut –Impozit pe profit

Pn10= -823.999 -149.678 = -973.677

Pn12 = 1.683.423 – 267.001 = 1.416.

Datorită reorganizării întreprinderii în anul 2010 s-au înregistrat pierderi urmând ca în anul 2011 întreprinderea să realizeze profit , impozitul pe profit datorat către stat fiind plătit în funcție de posibilitățile financiare. Pentru anul 2009 sunt realizate investiții de aproximativ 530 milioane euro distribuite în mod egal pentru explorare și rafinare, în timp ce pentru creșterea producției realizate în perimetrele deținute de Petrom în Kazahstan se vor realiza investiții de aproximativ 50 milioane euro.

Prin Bugetul de Venituri si Cheltuieli pe 2009, S.C. Petrom S.A. a prevăzut o cifra de afaceri de 8.892 miliarde RON (fără accize) și un profit brut de 974 milioane RON. În cursul semestrului I 2009 compania realizase o cifră de afaceri de 9,33 miliarde RON și un profit brut de 601 milioane RON existând premize pentru îmbunătățirea performanțelor așteptate de conducerea PETROM.

Îmbunătățirea activității se poate observa și din faptul că raportul dintre nevoia de fond de rulment și cifra de afaceri se situează sub 4%, aceasta fiind media înregistrată pe sector în cadrul companiilor internaționale. Rezultatul din exploatare (profit sau pierdere) exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, obținută prin deducerea din veniturile exploatării (încasabile și calculate) a tuturor cheltuielilor aferente (plătibile și calculate).

Situația netă oferă o primă evaluare a întreprinderii la data analizei financiare prin diferența dintre activul total și datoriile totale, redând astfel averea netă a acționarilor sau altfel spus, activul întreprinderii neangajat în datorii. Creșterea situației nete poate fi consecința reinvestirii unei părți din profitul net și a altor elemente de acumulări, provizioane reglementate, reporturi din exercițiul precedent, subvenții, etc., în funcție de politica de dividende adoptată de conducerea întreprinderii.

3.1. Indicatori economici ai activității

Analiza documentelor de sinteză contabilă este utilă, în primul rând, conducerii întreprinderii, deoarece facilitează luarea deciziilor manageriale în domeniul gestiunii, investițiilor, creditului etc. De asemenea, utilizatorii externi ai informațiilor contabile sunt informați asupra solvabilității, rentabilității și a altor aspecte economico-financiare care caracterizează activitatea întreprinderii respective.

3.1.1 Indicatorii structurii activului :

– Raportul dintre activele fixe și total active Rf =

Rf10%

Rf12%

– Raportul dintre activele circulate și total active Rc =

Rc10%

Rc12%

Este un indicator economic rezultat din împărțirea profitului net (adică după deducerea impozitului pe profit) la activele societății,destinat să măsoare gradul de eficacitate al utilizării activelor disponibile. Prin determinarea raportului dintre activele circulante și total active se măsoară capacitatea societății comerciale de a aduce profit cu mijloacele active disponibile. Valoarea activelor circulante în anul 2010 a fost de 3.393.119, iar în 2011 acestea au crescut cu 2.084.054, creșterea fost semnificativă în comparative cu cea înregistrată în anul imediat următor. În 2012 activele circulante au crescut față de anul precedent cu 1.64%.

3.1.2 Indicatorii structurii pasivului :

– Solvabilitatea patrimonială: solvabilitatea reprezintă aptitudinea unei întreprinderi de a face față datoriilor sale când acestea ajung la scadență.

Sp= *100

Sp10%

Sp12%

În cazul întreprinderii analizate solvabilitatea patrimonială are valori mai mari de 50% ceea ce o situează în categoria întreprinderilor care face față obligațiilor de plată. Dacă solvabilitatea patrimonială ar fi înregistrat valori sub 30% atunci întreprinderea ar fi pusă în situația de incapacitate de plată.

– Rata globală de îndatorare Rgi =

Rgi10

Rgi12

3.1.3 Indicatori de rentabilitate

Rata rentabilității economice măsoară performanțele resurselor angajate în procesul de exploatare fără a lua în considerare mecanismul de finanțare (proveniența surselor de finanțare), rezultatul excepțional și incidența fiscală (impozitul pe profit).

– Profitabilitatea economică exprimă raportul dintre excedentul brut din exploatare și cifra de afaceri

Pe=

Pe10

Pe12

– Profitabilitatea economică netă exprimă raportul dintre rezultatul din exploatare și cifra de afaceri.

Pen=

Pen10

Pen12

– Profitabilitatea financiară exprimă raportul dintre profitul net și cifra de afaceri

Pf =

Pf10

Pf12

Datorită faptului că în anul 2010 nu s-a înregistrat profit profitabilitatea financiară este negativă urmând ca în anul următor să se înregistreze o creștere substanțială a profitului net și a cifrei de afaceri și implicit a profitabilității financiare. În perioada analizată profitabilitatea economică a avut în anul 2010 valoarea de 19,85% urmând ca in anul următor sa ajungă la cota de 16,41% iar în anul 2012 sa cunoască o apreciere majoră atingând pragul de 39,92%,ceea ce înseamnă că această majorare în proporție de 23,51% se datorează în cea mai mare parte utilizării eficiente a rezultatului din exploatare. Rezultatul din exploatare a cunoscut și el o apreciere considerabilă in mod special în decursul anului 2010 în care a înregistrat cea mai mare valoare de 2.791.354,acesta căscând în mod constant în anii 2010-2012.

Profitabilitatea economică netă a înregistrat in anul 2010 valoarea de 6,41% urmând ca în anul 2011 sa înregistreze valoarea de -6.69% iar pe parcursul anului următor aceasta să cunoască o apreciere foarte considerabile ajungând la valoarea de 26,94%,ceea ce înseamnă că în anul 2012 rezultatul din exploatare și-a modificat valoarea crescând până la valoarea de 1.884.199.

În ceea ce privește profitabilitatea financiară ea a avut o evoluție lentă de la un an la altul, în primul an analizat s-a înregistrat valoarea de 2,01% urmând ca în 2011 datorită înregistrării de pierderi profitabilitatea financiară să ia valoarea de -11,21%, diferența fiind destul de considerabilă în comparație cu cea din anul precedent.

Analiza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate comercială

Rentabilitatea comercială se determină ca raport între marja comercială și cifra de afaceri sau valoarea adăugată. Rentabilitatea economică măsoară eficiența mijloacelor financiare și materiale alocate activității întreprinderii .În termeni reali rentabilitatea economică trebuie să depășească rata inflației,deoarece întreprinderea trebuie să își mențină substanța economică,de aceea rata rentabilității economice trebuie să depășească rata inflației,ea trebuie să remunereze capitalul investit,cel puțin la nivelul ratei medii de randament din economie(rata medie a dobânzii),dar să acopere și riscul economic și financiar pe care si l-au asumat acționarii și creditorii.

Rentabilitatea comercială se poate calcula după următoarele formule de calcul:

RC10=

RC12==17,47

RC10=

RC12==15,60

=

RC10==1,72

RC12==2,47

=

RC10==16,41

RC12==25,87

– Rata rentabilității economice(Rre) exprimă eficiența utilizării activului pentru obținerea unui excedent, care este profitul din exploatare. Este necesar ca rata rentabilității economice să fie superioară ratei inflației. Rata rentabilității economice reprezintă corelația dintre un rezultat economic și mijloacele economice (capitalul)angajate pentru obținerea acestuia. Această rată este independentă de structura financiară(gradul de îndatorare),politica fiscală de impozitare a profitului,precum și de elemente excepționale.

Rentabilitatea economică se poate calcula după următoarele formule de calcul:

=

RE10== -3,70

RE12==10,97

=

RE12== -5,25

RE12==9,79

=

RE10==0,95

RE12==1,55

=

RE10==9,09

RE12==16,24

În anul 2010 din cauza unei utilizări ineficiente a activului și lipsa profitului s-a înregistrat o valoare negativă a ratei rentabilității economice urmând ca în anul următor după începerea procesului de reorganizare a întreprinderii rata rentabilității economice să aibă din nou valori pozitive ajungând chiar la un procent de 10,57%.Rata rentabilității economice a avut o scădere semnificativă in 2011 față de 2010,înregistrând un rezultat negative de-3,70%,iar în 2012 a crescut față de perioada anterioară,ajungând la valoarea de 10,57%.Această rată reflectă măsura în care rezultatul exploatării este suficient pentru a finanța necesarul de active circulante și active imobilizate în activitatea de exploatare.

– Rata rentabilității financiare (Rrf) reflectă eficiența cu care sunt utilizate capitalurile proprii ale unității . Rata rentabilității financiare trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii pe piață.

Rrf =

Rrf10

Rrf12

Rata rentabilității financiare exprimă corelația dintre profitul net și capitalurile proprii în calitatea lor de surse de finanțare a activității întreprinderii.Rata rentabilității financiare a înregistrat o evoluție fluctuantă în perioada analizată,în 2004 având o valoare foarte mică de 1,84%,scăzând la -10,37% iar în 2012 ajuns la valoarea de 13,20%.Evoluția acestei rate s-a datorat,în principal,valorii destul de mici a capiatalurilor proprii și evoluției rezultatului aferent cifrei de afaceri.

Rata rentabilității financiare măsoară performanțele resurselor proprii angajate în procesul de exploatare, ținând cont de influența politicii de finanțare a firmei.

Pentru a exprima cât mai exact dependența între rata de rentabilitate financiară și cea economică, cea mai potrivită expresie pentru rata de rentabilitate financiară este cea care are la numărător profitul curent (varianta cu profitul brut are în vedere neglijarea cheltuielilor excepționale, iar varianta cu profitul net face în plus abstracție de impozitul pe profit).

– Rentabilitatea capitalurilor proprii (Rcp) exprimă raportul dintre capacitatea de autofinanțare și capitalurile proprii ale întreprinderii.

Rcp=

Rcp10

Rcp12

Ratele de rentabilitate per ansamblu au înregistrat creșteri semnificative,excepție făcând anul 2011 în care s-au înregistrat valori negative,iar în anii 2010 și 2012 valorile au avut valori normale. Măsoară performanța brută a capitalurilor permanente (capitaluri proprii + datorii pe termen mediu și lung). Trebuie să fie în creștere continuă și să depășească rata dobânzii pe termen mediu și lung.

3.1.4 Indicatori de lichiditate

– Lichiditatea curentă (Lc) pune în evidență măsura în care se pot acoperi datoriile curente din activele curente. Exprimă raportul dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt. Valoarea recomandabilă a acestui indicator este în jurul valorii de 2. În cursul perioadei analizate, lichiditatea curentă s-a menținut în limitele considerate optime, îmbunătățindu-se considerabil în urma creșterii capitalului social prin emiterea de noi acțiuni. Lichiditatea curentă s-a triplat față de valoarea înregistrată la sfârșitul semestrului I 2010 când a înregistrat cea mai mica valoare din ultimii ani.

Lc =

Lc10

Lc12

– Lichiditate imediată (indicatorul test acid) (Li) arată posibilitatea achitării datoriilor curente din valorile de trezorerie disponibile existente,precum și din cele ce se vor încasa în urma lichidării creanțelor la scadență. Lichiditatea imediată este calculată ca raport între suma dintre creanțele și activele de trezorerie si datoriile curente. Valoarea recomandată pentru acest indicator este de 0,8.

Li10

Li12

Lichiditatea la vedere oferă o imagine asupra riscurilor de neplată ca raport între activele de trezorerie si datoriile curente. În practică se poate utiliza drept reper nivelul de 0,2, o valoare inferioara acestuia semnificând un risc ridicat în ceea ce privește posibilitatea acoperirii datoriilor imediate. După efectuarea calculelor referitoare la lichiditatea imediată se constată că întreprinderea nu întâmpină dificultăți in ceea ce privește acoperirea datoriilor curente. Valorile calculate se situează în anii 2010 și 2011 cu mult peste valoarea de bază(1),iar în cazul anului 2011 lichiditatea imediată nu pune probleme.

Producția de gaze naturale: se estimează că va crește la aproximativ 6.33 mld mc. odată cu începerea exploatării zăcământului de pe platforma Mării Negre. Producția totală a României este de aproximativ 14 mld mc., cel mai mare producător fiind Romgaz Mediaș. Pe segmentul de GPL aflat în plină expansiune în România, cifra de afaceri a Petrom este de aproximativ 40 mil $, reprezentând aproape o treime din piață. Societatea deține participații la concurenții săi (45.6% la Shell Gas și respectiv 8% la Butan Gas).

Prin Bugetul de Venituri și Cheltuieli pe 2011, S.C. Petrom S.A. a prevăzut o cifră de afaceri de 8.892 miliarde RON (fără accize) și un profit brut de 974 milioane RON. În cursul semestrului I 2011 compania realizase o cifră de afaceri de 9,33 miliarde RON și un profit brut de 601 milioane RON existând premize pentru îmbunătățirea performanțelor așteptate de conducerea Petrom. În cursul perioadei analizate, lichiditatea curentă s-a menținut în limitele considerate optime, îmbunătățindu-se considerabil a acestora în urma creșterii capitalului social prin emiterea de noi acțiuni.

Lichiditatea curentă sau lichiditatea generală se definește prin raportul dintre activele circulante și datoriile curente. Pentru asigurarea posibilității de rambursare a datoriilor este necesar ca lichiditatea curentă să înregistreze valori ridicate, respectiv de până la 2-2,5.Rata solvabilității generale se referă la riscul de incapacitate de plată a datoriilor în condițiile în care întreprinderea alocă în acest sens întregul volum al activelor.

– Gradul de îndatorare (Gî ) exprimă ponderea datoriilor pe termen scurt în totalul pasivului. Valorile optime ale acestui indicator se situează în intervalul 0,25-0,75.

Gî =

Gi10

Gi12

Având în vedere faptul că valorile optime ale gradului de îndatorare se situează în intervalul 0,25-0,75 iar în cazul întreprinderii analizate valorile calculate iau valori sub 0,25 exprimă faptul că ponderea datoriilor pe termen scurt este destul de mică în comparație cu valorile optime

– Fondul de rulment (FR) reprezintă diferența dintre resursele stabile și utilizările stabile. Fondul de rulment se poate calcula în două moduri:

FR = Capitaluri permanente – Imobilizări nete

Sau

FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt

FR10= 6.023.173 – 1.257.378

FR10= 4.765.795

FR12=7.130.969 – 2.230.917

FR12= 4.900.052

În cazul Petrom fondul de rulment este pozitiv ceea ce înseamnă că activele circulante depășesc datoriile curente,adică există posibilitatea transformării în lichidități a activelor circulante pe termen scurt,ceea ce permite rambursarea datoriilor și degajarea unor lichidități suplimentare. Această situație este una favorabilă din punct de vedere al solvabilității întreprinderii. Fondul de rulment pozitiv semnifică faptul că resursele stabile sau capitalurile permanente depășesc utilizările stabile sau imobilizările nete iar surplusul de capital este utilizat pentru finanțarea activelor circulante.

Marja excedentului brut din exploatare este de 22% în 2011 și 18% după această perioadă. Nevoia de fond de rulment a fost estimată la 4% din cifra de afaceri a companiei având în vedere nivelul mediu al companiilor din sectorul petrolier. În 2011 acest raport în cazul Petrom a fost de 3,27%.

Principalii factori care au împiedicat în ultimii ani o expansiune și o eficiență a societății au fost politica de menținere sub administrare a prețului carburanților, independent de prețul internațional al țițeiului, fapt semnalat și de concurenții Petrom, precum și supradimensionarea personalului, care numără circa 49.000 de angajați. Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la obținerea unui echilibru pe termen scurt. Un fond de rulment pozitiv semnifică faptul că întreprinderea deține capitaluri permanente într-o sumă destul de ridicată pentru a putea finanța integral imobilizările sale și are lichidități excedentare care -i permit să facă față riscurilor diverse.

Diagnosticul financiar al firmei reprezintă starea de sănătate financiară a afaceri și se realizează cu ajutorul analizelor economice și a indicatorilor financiari. Analizele economice studiază relația dintre rezultatele obținute și resursele consumate și evidențiază legăturile dintre cauze și efecte. Indicatorii financiari reflectă situația sintetică a performanțelor realizate de firmă într-o anumită perioadă și într-un anumit context al afacerii.

Scopul diagnosticului financiar: printre obiectivele principale ale diagnosticului financiar al firmei se regăsește evaluarea profitabilității afacerii,în scopul maximizării acestei performanțe în perioadele următoare. Scopul general al oricărei operațiuni de diagnosticare este de a cunoaște punctele tari și punctele slabe ale situației prezente sau anterioare,pentru a se stabili direcțiile de acțiune pentru viitor. Societatea Petrom are o marjă a profitului net cu mult peste media sectorului, însa datorită structurii de finanțare a activității rentabilitatea economică se situează sub medie. Această marjă ridicată precum și rata de creștere a profitului care este mai ridicată comparativ cu societățile analizate îi determină pe investitori să accepte un nivel PER situat la un nivel mai ridicat.

Estimări de creștere a indicatorilor activității economico-financiare

Petrom este cea mai mare companie românească, acționarul majoritar fiind OMV în urma achiziției pachetului de acțiuni de la stat la finele anului 2008. Compania deține o cotă de piață de aproximativ 35% pe segmentul de rafinare și distribuție, având un număr de 553 benzinarii, și este urmată de către Rompetrol și Lukoil .În ceea ce privește rezervele, acestea sunt estimate de către companie la 1 miliard barili echivalent petrol, capacitatea de rafinare fiind de 8 milioane de tone.

Principalele venituri obținute sunt cele din explorare și producție, astfel prețul petrolului la nivel mondial are o însemnătate ridicată asupra veniturilor companiei.

Din datele prezentate reiese faptul că producția atât pe partea din țiței și gazolină cât și pe partea de producție de gaze s-a situat sub nivelul primelor 9 luni din anul 2011 cu aproximativ 8,5% la țiței și 5% la gaze.

S.C. OMV PETROM S.A. are ca obiect de activitate explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale de pe uscat și din platoul continental al Mării Negre, rafinarea și prelucrarea țițeiului, transportul și comercializarea produselor petroliere, comercializarea gazelor, importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente și tehnologii specifice. În prezent cota de piață a Petrom este de aproximativ 30% (estimare sem. I 2011), în scădere de la 45%, fiind amenințată de ceilalți concurenți semnificativi, care și-au anunțat intenția de a-și crește cota: Rompetrol care are o cifră de afaceri de circa 1,45 mld euro, față de 2.45 mld euro ale Petrom țintește poziția de lider de piață în următorii ani; de asemenea Shell și MOL au drept obiectiv pe termen mediu și lung deținerea unei cote de 10% fiecare.

Strategia Petrom 2014

În 2014, Petrom va fi liderul industriei de petrol și gaze din Sud-estul Europei. Printr-o dezvoltare susținută și profitabilă în toate domeniile noastre de activitate vom:

produce 210.000 bep/zi cu o rată de înlocuire a rezervelor de 70% în Explorare și Producție;

atinge o cotă de piață de 30% printr-o utilizare a rafinăriilor de 95% în Rafinare și Marketing;

atinge o cotă de piață mai mare de 35% în activitatea de Gaze naturale;

Fiind compania cu cel mai mare succes din România, vom crea valoare și beneficii pentru angajații, clienții, acționarii noștri și pentru economia românească în general.

Obiective strategice pentru 2014:

Creșterea gradului de utilizare la 95%

Creșterea intervalului intre doua revizii programate la 5 ani

Reducerea pierderilor prin facle cu 50%

Reducerea consumului intern de combustibili de la 12% la 8%

Toți combustibilii produși conform normelor UE

Reducerea randamentului de păcură grea de la 15% la 2%

Încadrarea indicilor de cost Solomon in sectorul 2 sau 3

Performante HSEQ la standardele grupului OMV

Petrom operează două rafinării situate în principalele zone industriale strategice din regiunea sudică și centrală a României. Cele două rafinării, Arpechim și Petrobrazi reprezintă împreună circa 40% din capacitatea totală de rafinare a țițeiului din România, procesând atât țiței din producția internă cât și din import. Capacitatea operațională a rafinăriei Petrobrazi este de 4,5 milioane de tone/an iar cea a Arpechim de 3,5 milioane tone/an.

Cele mai bune produse și servicii

Construirea a 250 de stații Petrom V

Demolarea și reconstruirea a 10 depozite

Vânzări anuale crescute la 3 milioane litri/stație

Cotă de piață de 35%

Lider al pieței românești de distribuție a carburanților, Petrom deține cea mai extinsă rețea de distribuție în România cu aproximativ 600 benzinării, situate în toate județele țării. Compania și-a consolidat poziția pe piața regională unde, în prezent, deține peste 200 de benzinării în Moldova, Bulgaria și Serbia (inclusiv benzinăriile OMV). În prezent, Petrom beneficiază de o poziționare puternică, de centru operațional al grupului OMV în regiunea Europei de Sud – Est, în ceea ce privește activitatea de marketing. Conceptul de stație PETROMV, inaugurat în 2005, reprezintă expresia orientării către client a companiei. Facilitățile pe care le oferă sunt inedite pentru segmentul de distribuție, variind de la serviciile de bază ale unei benzinării la servicii suplimentare (restaurant, terasa, loc de joacă pentru copii etc.), precum și un amplu portofoliu de produse. Designul și caracteristicile moderne, serviciile complexe, precum și prezența unui brand consacrat cum este Viva, reprezintă atuurile noilor benzinării.

Situația patrimonială în perioada 2010-2012

Anexa 1

Analiza trimestrială a contului de profit și pierdere pe anii 2010-2012

Anexa 2

Explorare și producție

Anexa 3

Rafinare și marketing

Anexa 4

Estimări de creștere a indicatorilor activității economio-financiare

Anexa 5

Raportul profitului brut în total active

Datorită reorganizării întreprinderii în anul 2010 s-au înregistrat pierderi, urmând ca în anul următor să se înregistreze profit.

Rezultatul din exploatare pune în evidență rezultatul degajat din exploatare, după luarea în considerare a tuturor cheltuielilor de producție și comercializare, precum și a riscurilor de exploatare. În anul 2011 profitabilitatea economică netă a avut un trend descrescător determinat de înregistrarea de valori negative ale unor indicatori(rezultatul din exploatare și profitul net).

Indicatori economici

După analiza de ansamblu a datelor prezentate în tabelul de mai sus se poate observa că în anul 2011 majoritatea rezultatelor au fost negative,ele datorându-se în mare parte utilizării neeficiente a excedentului din exploatare,el canalizându-se în dezvoltarea altor sectoare de activitate ale întreprinderii. Profitabilitatea economica netă a vut un trend descrescător in anul 2011 față de 2010,trend determinat de înregistrarea de valori negative ale următorilor indicatori:rezultatul din exploatare(-581.150) și profitul net(-973.677).Profitabilitatea economică netă a înregistrat in anul 2010 valoarea de 6,41% urmând ca în anul 2011 sa înregistreze valoarea de -6.69% iar pe parcursul anului următor aceasta să cunoască o apreciere foarte considerabile ajungând la valoarea de 26,94%,ceea ce înseamnă că în anul 2012 rezultatul din exploatare și-a modificat valoarea crescând până la valoarea de 1.884.199.

Rezultate din exploatare pentru determinarea rentabilității comerciale

Rate ale rentabilității

Ratele de rentabilitate per ansamblu au înregistrat creșteri semnificative,excepție făcând anul 2011. Ele trebuie să fie în continuă creștere pentru ca investițiile făcute să fie eficiente.

Rata rentabilității economice

Rentabilitatea economică a înregistrat valoarea de 3,89 în 2010 iar în decurs de 2 ani s-a ajuns la valoarea de 10,57, ceea ce înseamna ca nevoia de fond de rulment a scăzut semnificativ iar gestionarea stocurilor a fost mai eficientă.

BIBLIOGRAFIE

Bătrâncea I.,Analiză financiară,Editura Dacia,Cluj-Napoca,2000.

Bircea Ioan,Analiză economică,Curs Universitatea Petru Maior,Tg-Mureș,2004.

Capotă Anișoara,Ghid pentru licență,Editura Infomarket,București,2004.

Hada Teodor,Diagnosticul firmei,Editura Intelcredo,Deva,1996.

Iacob Petru Pântea,Contabilitatea românească,ediția a II a,Editura Intelcredo,2000.

Ișfănescu A,.Analiza economico-financiară,Editura Economică,1999.

Lazăr Cistelecan,Management investițional,Universitatea Petru Maior,Tg-Mureș,2011.

Nistor Ioan,Finanțele firmei,Editura Dimitrie Cantemir,Tg-Mureș,2006.

Ristea M.,Calculația și managementul costurilor,Editura Teora,București,2001.

Stancu Ion,Finanțe, Editura Economică,București.1997.

Petcu Monica, Analiză economico-financiară a întreprinderii, Editura Economică, București, 2003.