Analiza Rentabilitatii LA Nivelul Sc

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………1

CAP. 1. Obiectul și metodologia analizei economico financiare…………………… 2

1.1.Obiectul analizei economico financiare………………………………………. 2

1.2.Tipologia analizei economico financiare…………………………………..… 4

1.3.Conținutul procesului de analizǎ economico financiarǎ……………………… 6

1.4.Analiza diagnostic a intreprinderii…………………………………………… 7

1.4.1.Conținut și abordare generalǎ……………………………………………. 7

1.4.2.Rolul în evaluarea și reglarea performanțelor economico financiare…… 8

1.4.3.Indicatori operaționali utilizați în diagnozǎ………………………….….. 9

1.5.Factorii ce determinǎ schimbǎri de stare în funcționarea intreprinderii……… 11

1.6.Tehnica organizǎrii activitǎții practice de analizǎ……………………………. 13

CAP. 2. Istoricul societații…………………………………………………………… 14

2.1.Cadrul juridic de constituire…………………………………………………. 15.

2.2.Obiectul de activitate al societǎții……………………………………………. 16

2.3.Structura organizatoricǎ……………………………………………………… 16

2.4.Sistemul de gestiune utilizat…………………………………………………. 19

2.5.Caracterizarea activitǎții la S.C.”LC INFO”S.A.………………………… 20 . 2.5.1.Analiza activului patrimonial……………………………………………… 26

2.5.2.Analiza surselor de finanțare……………………………………………… 27 . 2.5.3.Analiza rezultatelor financiare…………..……………………………….. 28

2.5.4.Analiza indicatorilor economico financiari……………………………….. 29

2.5.5.Analiza activelor circulante……………………………………………….. 31

2.5.6.Indicatorii rentabilitǎții utilizǎrii activelor circulante……………………… 32

2.5.7.Indicatorii intensitǎții utilizǎrii activelor circulante……………………….. 33

CAP.3. Metodologia analizei economico financiare………………………………… 34

3.1.Metode ale analizei calitative………………………………………………… 34

3.1.1.Diviziunea sau descompunerea rezultatelor……………………………… 35

3.1.2.Gruparea………………………………………………………………….. 35

3.1.3.Comparația……………………………………………………………….. 36

3.2.Metode ale analizei cantitative……………………………………………….. 37 . 3.2.1.Metoda balanțierǎ……………………………………………………….. 37

3.2.2.Metoda substituirilor în lanț……………………………………………… 39

3.2.3.Metoda ratelor……………………………………………………………. 42

3.2.4.Metoda analizei regresionale……………………………………………… 44

CAP.4. Analiza rentabilitǎții la S.C.”LC INFO”S.A. – studiu de caz……………… 46 . 4.1.Abordǎri conceptuale ale rentabilitǎții intreprinderii……………………… 46

4.2.Contul de profit și pierdere…………………………………………………….. 46

4.3.Analiza profitului………………………………………………………………. 51

4.3.1.Analiza structuralǎ a profitului…………………………………………….. 51

4.3.2.Analiza soldurilor intermediare de gestiune……………………………….. 53

4.3.3.Analiza capacitǎții de autofinanțare………………………………………… 57

4.3.4.Situația generalǎ pe baza contului de profit și pierdere……………………. 59

4.3.5.Analiza factorialǎ a profitului la nivel de intreprindere……………………. 61

4.3.5.1.Analiza factorialǎ a rezultatului brut al exercițiului……………………. 61

4.3.5.2.Analiza factorialǎ a rezultatului exploatǎrii…………………………….. 63

4.4.Analiza pe baza ratelor de rentabilitate……………………………………….. 73

4.4.1.Analiza ratei rentabilitǎții economice…………………………………..…. 73

4.4.2.Analiza ratei rentabilitǎții financiare……………………………………… 77

4.4.2.1.Rentabilitatea capitalului propriu…………………………………… 77

4.4.2.2.Rentabilitatea capitalului permanent…………………………………..81

4.4.3.Analiza ratei resurselor consumate……………………………………… 82

4.4.4.Analiza ratei rentabilitǎții comerciale…………………………………… 83

4.4.5.Analiza ratelor de rentabilitate pe produs………………………………… 84

4.4.6.Analiza ratei rentabilitǎții veniturilor…………………………………… 86

4.5.Analiza pragului de rentabilitate și evaluarea riscului economic…………… 88

4.5.1.Pragul de rentabilitate…………………………………………………… 90

4.5.2.Intervalul de siguranțǎ…………………………………………………… 92

Concluzii si propuneri ……………………………………………………………………………….93

ANEXA 1. Bilanțul S.C.”LC INFO”S.A.. ………………………………………………………………97

ANEXA 2. Contul de profit și pierdere al S.C.”LC INFO”S.A…………………………………100

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………102

=== 102-103 ===

BIBLIOGRAFIE

1.ADAM I. : ”Drept civil”, Editura Europa Nova, București ,1998.

2.ALBESCU F.,NĂSTASE P.,ZAHARIE D. :”Sisteme expert-teorie și aplicații”,Editura Dual Tech,1999.

3.BĂICUȘI A.,IȘFĂNESCU A., STĂNESCU C.:”Analiza economico-financiară”,Ediția a II-a Editura Economică, București 1999.

4.FELEAGĂ N., IONAȘCU I.:”Tratat de contabilitate financiară”vol.I,Editura Economică,București,1998.

5.FELEAGĂ N.:”Sisteme Contabile Comparate”, Ediția a II-a, vol. II ; Normele contabile.

6.FLORESCU C.:”Marketing”, Editura Independența Economică, București 1997.

7.GEORGESCU N.,ROBU V.:”Analiza economico-financiară”,ASE București,2001.

8.IȘFĂNESCU A.coordonator:”Ghid practic de A.E.F”, Editura Tribuna Economică, București 1999.

9.MĂRGULESCU D.,NICULESCU M., ROBU V.:”Diagnostic economico-financiar”, Editura Economică,București,1999.

10.NAE C.,PLEȘEA D. : ”Noua contabilitate a întreprinderilor mici și mijlocii și a microîntreprinderilor”,Editura Ecran Magazin,Brașov,2003.

11.NICULESCU M.:”Diagnostic global strategic”, Editura Economică, București 1997.

12.NIȘULESCU I .,OLIMID L.,RĂILEANU V.,RISTEA M.,STOIAN A. :”Contabilitatea societăților comerciale”,Editura CECCAR,București,1996.

13.OPREA C. : ”Contabilitate de gestiune”,Editura Tribuna Economică,București,2000.

14.OPREA C., RISTEA M.,”Bazele Contabilității”, Editura Național 2000.

15.POPA N. CRAIOVAN I..:”Teoria generală a dreptului”.

16.RISTEA M., CUCU C., LĂZĂRESCU C., ”Contabilitatea Întreprinderii”, Editura Mărgăritar, 1999, București.

17.RISTEA M., ”Noul Sistem Contabil al Agenților Economici din România”.

18.ROBU V., GEORGESCU N.:”Analiza economico-financiară”, Editura Omnia Uni S.A.S.T. SRL, Brașov 2000.

19.ROȘCA I.,ZAHARIE D.:”Proiectarea sistemelor informatice de gestiune”,Note de curs,ASE București,2001.

20.VINTILĂ G.,VUTA M.,:”Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Almi 2000.

21.COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU STATISTICĂ –”Clasificarea Activităților din Economia Națională”.

22.IASC: Stardandele internaționale de Contabilitate 2000.

23.MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ”Ordinul nr. 94 / 2001 ”pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele de Contabilitate Internațională, Monitorul Oficial 85 / 20 februarie 2001.

24.MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, Legea 31/1990, Monitorul Oficial nr. 33, 1998.

25.MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, Legea 82/1991, Monitorul oficial nr.531 din august 2001-republicată.

=== 97-101 ===

BILANTUL

ANEXA 1

RON

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

La data de 31 decembrie 2005

ANEXA 2

=== pag 56-61 ===

În care:

Ra reprezintǎ rata amortizǎrii;

Rp – rata provizioanelor;

Ri – rata impozitului pe profi

1.Marja comercială caracterizează activitatea pur comercială a firmelor producătoare și de distirbuție și se calculează ca diferență între cifra de afaceri din tranzacții de vânzări de mărfuri și costurile de achiziții a mărfurilor vândute.

2.Valoarea adăugată brută reprezintă creșterea de valoare a bunurilor și serviciilor achiziționate de la terți și se calculează ca diferență între producția globală ( marja comercială plus producția exercițiului ) și consumurile intermediare ( bunuri și servicii furnizate de terți ).

3.Excedentul brut din exploatare,caracterizează măsura în care întreprinderea poate să-și dezvolte potențialul productiv,să remunereze capitalurile și să facă față obligațiilor fiscale.

Se calculează în principiu ca diferență între valoarea adăugată și totalul cheltuielilor,impozitelor,taxelor și vărsămintelor asimilate.

4.Rezultatul brut din exploatare caracterizează rentabilitatea economică a activității normale,curente a unei întreprinderi și se calculează ca diferență dintre excedentul brut din

exploatare și cheltuielile cu deprecierile ireversibile ( amortizările ) și cheltuielile reversibile (provizioanele ).

5.Rezultatul net al activității curente caracterizează rentabilitatea financiară a activității curente de exploatare plus veniturile financiare și cheltuielile financiare plus impozitul pe

profitul activității curente.

6.Rezultatul net extraordinar sintetizează rezultatul concretizat în profit sau pierdere a unor operațiuni de gestiune sau de capital cu caracter extraordinar și se calculează ca diferență între veniturile extraordinare plus impozitul pe profitul realizat din astfel de operațiuni.

7.Rezultatul net total al exercițiului sintetizează într-un indicator global toate celelalte solduri intermediare de gestiune și se calculează ca sumă a rezultatului net al activității curente și al rezultatului net extraordinar.Valoarea nominală a acestui indicator trebuie să fie egală cu soldul contului de “ Profit sau pierdere “.

Actuala structură românească a schemei verticale și a contului de profit sau pierdere se bazează pe trei caracteristici:

a) sumele raportate vizează atât exercițiul financiar încheiat cât și exercițiul financiar precedent;

b) criteriul primar de structurare a veniturilor și a cheltuielilor este după natura economică și după destinații;

c) criteriul secundar de agregare a veniturilor și cheltuielilor este natura activității:de

exploatare,financiare și extraordinare.

4.3.3.Analiza capacitatǎții de autofinanțare

Capacitatea de autofinanțare reflectǎ potențialul financiar degajat de activitatea rentabilǎ a intreprinderii ,la sfârșitul exercițiului financiar,destinat sǎ remunereze capitalurile proprii și sǎ finanțeze investițiile de expansiune și de menținere sau de reînnoire din exercițiile viitoare.

Capacitatea de autofinanțare se calculeazǎ pornind de la veniturile și cheltuielile gestiunii curente susceptibile de a se transforma imediat sau la termen în fluxuri de trezorerie

Capacitatea de autofinanțare se poate calcula prin două metode:deductivă și aditională puse în evidențiind structura contului de profit și pierdere.

Prin metoda deductivǎ capacitatea de autofinanțare este calculată ca diferență între veniturile încasabile și cheltuielile plǎtibile(corespunzǎtoare unor plǎți efective sau viitoare).

Se reține ca punct de pornire excedentul brut al exploatǎrii la care se adaugǎ toate veniturile susceptibile de a fi încasate(de exploatare ,financiare,extraordinare) și se scad toate cheltuielile susceptibile de a fi plătite.

Tabel 4.2. Capacitea de autofinantare-metoda dedectivă RON

Metoda adiționalǎ are meritul de a pune în evidență elementele contabile, negeneratoare de fluxuri monetare,antrenate de calculul capacității de autofinanțare.In procedeul aditional se pornește de la rezutatul netal exercițiului la care se adaugă cheltuielile calculate(amortizări și

provizioane neplătibile la o anumită scadență și se scad veniturile calculate(reluări asupra provizioanelor).În măsura în care capacitatea de autofinanțare nu ține cont decăt de operațiile de gestiune curentă operațiile de gestiune de capital(venituri din cedarea activelor) vor fi excluse din calcul .

Tabel 4.3Capacitatea de autofinantare-metoda aditională RON

4.3.4.Situația generalǎ pe baza contului de profit si pierdere

Pe baza contului de profit și pierdere pe care îl găsim în anexa 2, am stabilit următoarea situație generală, regăsită în tabelul 4.4.

Tabel 4.4.Situatia pe baza contului de profit si pierdere RON

Cheltuielile variabile cuprind următoarele date din contul de profit și pierdere:

-cheltuieli privind mărfurile;

-cheltuieli cu materii prime;

-cheltuieli cu materiale consumabile;

-alte cheltuieli cu materialele;

-cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți;

-cheltuieli cu personalul(mai puțin cel din administrație);

-alte cheltuieli din exploatare;

Cheltuielile fixe sunt formate din următoarele categorii de cheltuieli:

-cheltuieli cu amortizările și provizioanele;

-cheltuieli cu impozite și taxe;

-cheltuieli cu energia și apa;

Din tabelul 4.4. rezultă că intreprinderea a realizat profit în ultimii cinci ani acesta crescând de la an la an și depășind rata inflației.

În perioada curentă, comparativ cu cea precedentă, profitul înainte de impozitare se prezintă astfel:

Modificarea profitului: 728.200 – 671.400 = 56.800 RON

Din care: – contribuția marjei brute: 1.402.800 – 1.296.100 = 106.700 RON

– creșterea cheltuielilor fixe:558.200– 504.300 = 53.900 RON

Modificarea rezultatului financiar:128.500 – 106.700 = 21.800 RON

Modificarea rezultatului extraordinar: – 1.000- (-3.300) = 2.300 RON

Se constată că peste 58% din creșterea profitului este rezultatul exploatării,ceea ce constituie o situație normală, care atestă eficiența activității de bază; trebuind remarcată totodată și contribuția rezultatului financiar (peste 38%).

Concluzia acestei etape reprezintă situația rentabilă a întreprinderii, cu o marjă brută acceptabilă și se pot face estimări ale profitului care să constituie un punct de atracție pentru plasamentele de capital.

În anul 2003, societatea a realizat un profit mai mare cu 528.800 RON față de anul 2002 iar în anul 2004 de 37.300 RON efect resimțit datorită creșterii inflației și a fenomenului de capital leneș. În anul 2005 se constată o creștere a profitului cu 56.800 RON semn că societatea comercială și-a gestionat mai bine resursele față de anul precedent.

4.3.5. Analiza factorialǎ a profitului la nivel de intreprindere

Analiza profitului se impune a fi efectuată și în funcție de factorii endogeni și exogeni care acționează la nivelul intreprinderii. Luând în considerare diversitatea de forme sub care se prezintă profitul la nivel de intreprindere, analiza factorială a acestuia poate fi aprofundată având în vedere următoarele categorii de rezultate: rezultatul brut al exercițiului, rezultatul exploatării și rezultatul aferent cifrei de afaceri.

4.3.5.1. Analiza factorialǎ a rezultatului brut al exercițiului

Rezultatul brut al exercițiului (Rb) se determinǎ ca diferență între veniturile totale și cheltuielile totale , astfel:

Tabelul 4.5. Rezultatul brut al exercitiului

=== pag1-44 ===

INTRODUCERE

Legătura financiară a activității intreprinderii, mai precis compartimentul financiar trebuie să exercite influențe favorabile în mecanismele de funcționare, antrenând acțiunile sale atât cu agenții din interiorul unității cât și din afara ei.

Astfel de cerințe sunt cu atât mai pronunțate cu cât realitățile vieții economice ne obligă să punem accentul pe eficiența utilizării fondurilor productive ale intreprinderii.

Este oportun în acest sens a se recurge sistematic la o analiză profundă a modului de organizare și desfășurare a realităților de decontări cu beneficiarii și optimizarea acestui domeniu.

Lucrarea de față prezintă aspectele legislative și teoretice ale bilanțului contabil, documentele de sinteză ce constituie fundamentul analizei echilibrului financiar al unei societăți.

În studiul de caz efectuat la S.C. ”LC INFO” S.A , din Brașov, s-a urmărit prezentarea analizei economice financiare a acestuia din care reiese activitatea nerentabilă a firmei.

Obiectivul alegerii acestei teme l-a constituit importanța și mereu actualitatea analizei financiare. Pentru că o „stare de sănătate” a unei firme este reflectată prin calculul indicatorilor financiari și funcționali la închiderea exercițiului contabil. Astfel analiza financiară reprezintă un instrument managerial ce ajută conducerea și partenerii externi (bănci, furnizori) să înțeleagă trecutul și prezentuil firmei, pentru a putea fundamenta viitoare obiective strategice de menținere a societății în mediul concurențial. Cu ajutorul analizei financiare se poate explica cauzele dificultăților existente sau capacitatea societății de a-și finanța dezvoltarea, de a satisface așteptările acționariatului sau a celorlalți utilizatori interesați de buna funcționare a întreprinderii.

CAP. 1 . OBIECTUL ȘI METODA ANALIZEI

ECONOMICO FINANCIARE

1 .1 Obiectul analizei economico financiare

Activitatea oricǎrei firme , în contextul reformei și al tranziției la economia de piațǎ , se desfǎșoara într-un mediu dinamic și agresiv,deoarece tranziția reprezintǎ o perioada de așezare a lucrurilor și conceptelor în ordinea lor fireascǎ,deci o schimbare privind adaptarea noilor structuri la cerințele economiei de piațǎ în condiții concurențiale tot mai aspre și bine definite.

Problemele fundamentale cu care se confruntǎ fiecare firmǎ deci și “ LC INFO” vizeazǎ în principal stabilirea și consolidarea locului pe care aceasta firmǎ îl ocupǎ în spațiul economic concret în care activeazǎ, obiectivul major spre care se îndreaptǎ , costurile implicate și șansele de izbândǎ.

Datoritǎ acestor fapte firma trebuie sǎ se raporteze permanent la cererea de piațǎ , trebuie sǎ anticipeze mișcǎrile concurenței , sǎ-și autoevalueze resursele de care dispune și sǎ acționeze în direcția creșterii eficienței utilizǎrii acestora pentru a avea un raport calitate/preț convenabil pentru utilizatori.

În spațiul socio-economic în care activeazǎ ,firma trebuie sǎ-și probeze permanent viabilitatea , capacitatea de concurențǎ și adaptare , performanța economico-financiarǎ. Toate acestea își gǎsesc reflectarea în eficiența activitǎților care au la bazǎ determinǎri cantitativ/calitative ale factorilor producției și randamente maxime ale utilizǎrii acestora.

Intrprinderea reprezintǎ o entitate socio economicǎ de sine stǎtǎtoare , cu o structurǎ proprie delimitatǎ în timp și spațiu , astfel încât partenerii sǎi sunt considerați cǎ fac parte din interiorul sǎu iar alții din exteriorul sǎu . Pentru a fi viabile și pentru a putea desfǎșura o activitate continuǎ în mediul lor instituțional , intreprinderile intrǎ în relații de itercondiționare cu factorii existenți în mediul lor ambiant , fiind susținute în demersul lor economic de clienți,furnizori,fortǎ de muncǎ,bǎnci, instituții guvernamentale și bugetare cu intenția declaratǎ sǎ demonstreze cǎ sunt capabile sǎ desfǎșoare o activitate eficientǎ.

Analizei îi revine rolul ca prin metodele , procedeele și tehnicile pe care le utilizeazǎ sǎ concure la descoperirea mecanismelor factoriale, a cauzelor fenomenelor cercetate și pe

aceastǎ bazǎ sǎ permitǎ diagnosticarea stǎrii acestora în scopul fundamentǎrii acțiunilor de reglare și funcționare stabilǎ și eficientǎ a intreprinderii în sistemul economiei de piațǎ.

Analiza economicǎ își propune cu predilecție stabilirea și cercetarea relațiilor cauzǎ-efect .Caracterul complex al acestei analize rezultǎ din urmatoarele :

Același efect poate fi produs din cauze diferite ;

Efecte diferite se pot combina dând o rezultantǎ a complexului de acțiuni ;

Complexitatea și intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului , ci și calitatea lui ;

În realitatea economicǎ asistǎm la o înbinare a însușirilor esențiale cu cele neesențiale , a celor stabile cu cele întâmplǎtoare ;

De aici rezultǎ cǎ analiza economico-financiarǎ este necesarǎ și utilǎ procesului cunoașterii esenței fenomenelor ,descoperirii legitǎților obiective din economie.

Analiza este necesarǎ conducerii firmei , întrucât descoperǎ esența fenomenelor și proceselor economice ,cauzele modificǎrii lor și este în masurǎ sǎ elaboreze soluții de prevenire și înlǎturare a cauzelor ce genereazǎ situații negative.

Se poate concretiza deci , cǎ obiectivul analizei economice este studierea sub multiple aspecte a rezultatului utilizǎrii resurselor umane materiale și financiare ale intreprinderii,la nivel microeconomic sau macroeconomic , în scopul descoperirii de noi posibilitǎti de dezvoltare și perfecționare a activitǎții economice desfǎșurate de acestea.

Obiectul analizei economice îl constituie , în primul rând , producția ca proces examinatǎ sub forma procesului productiv al interdependenței și acțiunii elementelor acestuia : forța de muncǎ și capitalul .

Principalele obiective ale analizei economice sunt:

Analiza activitǎții de producție și comercializare ;

Asigurarea cu resurse materiale ,umane și financiare fǎrǎ a pierde din vedere aspectele privind eficiența utilizarii acestora;

Determinarea gradului de asigurare cu personal din punct de vedere cantitativ(pe structurǎ la termen) și din punct de vedere calitativ (timpul de munca utilizat și eficiența utilizǎrii acestuia);

Analiza consumului și utilizǎrii factorilor de producție;

Analiza evoluției costurilor prin prisma cheltuielilor care concurǎ la desfǎsurarea activitații intreprinderii;

Analiza performanțelor unei intreprinderi , inclusiv a rentabilitǎții acesteia sunt necesare pentru o apreciere și evaluare a eventualelor modificǎri esențiale privind resursele economice pe care le-ar putea controla în viitor .

Totodatǎ analiza financiarǎ urmarește sǎ evidențieze modalitǎțile de realizare ale echilibrului financiar pe termen mediu și lung (obiectiv al analizei pe bazǎ de bilanț) și etapele de acumulare bǎneascǎ ,de rentabilitate ale activitǎții intreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit și pierdere).

Scopul analizei financiare îl constituie întocmirea diagnosticului financiar al intreprinderii ,în vederea evidențierii punctelor forte și a punctelor slabe , adicǎ a stǎrii de sǎnǎtate sau de slǎbiciune financiarǎ a intreprinderii , precum și a potențialului managementului financiar.

Realizarea programului tehnic ,industrial și financiar al intreprinderii se reflectǎ prin nivelul indicatorilor ce caracterizeazǎ fiecare secțiune a acestui program.La rândul lor, indicatorii constituie elemente de studiu ale analizei economico-financiare Prin cercetarea și analiza indicatorilor se evidențiazǎ volumul resurselor antrenate ,se cuantificǎ masa rezultatelor economice înregistrate și se descoperǎ rezervele interne.

Analiza economica impune o cunoaștere logicǎ a fenomenelor și proceselor economice a interdependenței a fenomenelor calitative cu cele cantitative ,statice și dinamice , esențiale și neesențiale.

Aceastǎ complexitate a condus la apariția unor tipologii în analiza economic.

1.2.Tipologia analizei economico-financiare

Diversitatea activitǎților desfǎșurate de cǎtre o intreprindere și varietatea situațiilor întâlnite privind conținutul , nivelul și caracteristicile performanțelor economico-financiare ale acesteia , reclamǎ necesitatea utilizǎrii mai multor tipuri de analizǎ , care pot fi structurate dupǎ mai multe criterii:

În funcție de raportul dintre momentul în care se efectueazǎ analiza și momentul desfǎșurǎrii fenomenului , distingem:

– analiza post-factum , post –operativǎ sau analiza activitǎții( analiza realizǎrii obiectivelor)

– analiza previzionalǎ sau prospectivǎ

b. Din punct de vedere al urmǎririi însușirilor esențiale sau al determinǎrilor cantitative ale fenomenelor, distingem :

– analiza calitativǎ – are rolul de a elabora modele de analizǎ în care sunt surprinse elementele esențiale ale fenomenului;

– analiza cantitativǎ – presupune cercetarea fenomenului prin determinǎri mǎsurabile exprimate prin greutate ,volum ,suprafațǎ ,numǎr ,duratǎ.

Dupǎ nivelul la care se desfǎșoara analiza ,avem:

analiza microeconomicǎ-cerceteazǎ fenomenele economice la nivelul intreprinderii;

analiza mezoeconomicǎ-cerceteazǎ fenomenele la nivelul sectorului de activitate ;

analiza macroeconomicǎ-cerceteazǎ fenomenele economice la nivelul economiei mondiale;

Dupǎ modul de urmǎrire în timp a fenomenelor, distingem:

– analiza staticǎ-studiazǎ fenomenele ,elementele și factorii care influenteazǎ asupra

acestora la un moment dat ;

analiza dinamicǎ-cercetezǎ fenomenele economice în mișcare,și poziția lor într-un șir de

momente;

Dupǎ orizontul de timp pe care se cerceteazǎ evenimentul ,distingem:

analiza pe termen scurt – pentru conducerea operativǎ a unitǎții sub un an de zile;

analiza pe termen lung – opereazǎ cu date care depǎșesc termenul de un an ;

Dupǎ criteriile de studiere a fenomenelor,distingem :

analiza tehnico-economicǎ-îmbinǎ caracterul tehnic cu cel economic ;

analiza economico-financiarǎ – trateazǎ corelațiile dinte activitatea de exploatare și analiza riscului financiar;

analiza financiarǎ – vizeazǎ cu predilecție fluxurile financiare ;

În funcție de poziția analistului,distingem :

analiza internǎ

-servește la cunoașterea stǎrii de fapt reflectatǎ de nivelul performanțelor economico-financiare și exercitarea controlului privind modul de realizare a sarcinilor programate și fundamentǎrii activitǎtii viitoare ;

analiza externǎ

–se efectueazǎ de parteneri externi(ex. procedura unei bǎnci privind acordarea de credite);

1.3.Conținutul procesului de analizǎ economico-financiarǎ

Analiza pornește de la rezultatele procesului încheiat cǎtre elemente și factori.

Continutul procesului de analizǎ economico-financiarǎ ,inclusiv îmbinarea acesteia cu sinteza ,presupune parcurgerea urmǎtoarelor etape :

Delimitarea obiectului analizei, constǎ în identificarea anumitor fapte ,fenomene,rezultate ,care se exprimǎ sub forma indicatorilor economico-financiari . Delimitarea obiectului se face în timp și spațiu, calitativ și cantitativ ,utilizând anumite metode de evaluare și calcul.

Determinarea elementelor ,factorilor și cauzelor fenomenului studiat.

Determinarea obiectelor presupune o analizǎ structuralǎ. Factorii se stabilesc în mod succesiv ,trecând de la cei cu acțiune directǎ la cei care acționeazǎ indirect,prin intermediul celor cu acțiune directǎ,pânǎ la stabilirea cauzelor finale.

Stabilirea relațiilor de condiționare dintre fiecare factor și fenomenul analizat pe de o parte ,cât și dintre diferiți factori care acționeazǎ asupra acestuia ;

În acest scop e necesar a se determina relația cauzǎ-efect,respectiv raporturile de condiționare.

Parcurgerea etapelor a. , b. , c. ,conduce la elaborarea modelelor de analizǎ ale proceselor și fenomenelor analizate.

d. Mǎsurarea influențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat; în aceasta etapǎ intervine analiza cantitativǎ,care permite mǎsurarea influențelor,dimensionarea rezervelor interne și aprecierea cât mai exactǎ a rezultatelor.

Sinteza rezultatelor analizei, constituie etapa stabilirii concluziilor și aprecierilor asupra activitǎtii desfǎșurate,elaborarea mǎsurilor,a deciziilor care vor contribui la utilizarea optimǎ a factorilor de producție, la obținerea unor randamente maxime ale

utilizǎrii acestora în vederea asigurǎrii marjei concurențiale , a viabilitǎții intreprinderii.

Caracterul știintific al analizei ca metodǎ a cunoasterii, deci și a analizei rentabilitǎții e condiționat de parcurgerea acestor etape. Respectarea etapelor este obligatorie iar parcurgerea lor se impune cu ocazia analizei oricǎrui fenomen economico-financiar.

În afara acestor etape pentru a asigura caracterul știintific al analizei este necesar sǎ se respecte urmatoarele cerințe:

-analiza nu trebuie sǎ conținǎ contradicții(în procesul analizei trebuie respectate legile gândirii);

-analiza trebuie sǎ fie complexǎ și sǎ vizeze toate laturile activitǎții economico-financiare a intreprinderii având în vedere implicațiile pe care le poate determina;

-analiza trebuie sa fie operativǎ și sistematicǎ ceea ce presupune cǎ trebuie efectuatǎ în mod periodic și la momentul oportun;

-orice analizǎ trebuie sǎ se încheie cu un program de mǎsuri concrete,operaționale ,fundamentate care sǎ vizeze îmbunǎtǎțirea activitǎții economico-financiare a intreprinderii;

Analiza diagnostic a intreprinderii

1.4.1.Conținut și abordare generalǎ

Analiza diagnostic presupune reperarea simptomelor disfunctionalitǎții unei intreprinderi , stabilirea stǎrii și a tratamentului ce trebuie urmat de cǎtre intreprindere pentru a se produce redresarea acesteia.

Diagnosticul financiar al unei intreprinderi nu se determinǎ numai atunci când intreprinderea este în dificultate ci și atunci când starea este bunǎ dar se dorește îmbunǎtǎțirea ei . În acest sens în analiza diagnostic vom avea în vedere obținerea unui rǎspuns la urmǎtoarele întrebǎri:cum sunt rezultatele intreprinderii,de ce nu suntem mulțumiți de ele,cum au fost obținute,care sunt performanțele dorite și obiectivele vizate,care e nivelul actual al performanțelor ,ce trebuie fǎcut pentru atingerea performanțelor dorite și ce mǎsuri concrete urmeazǎ a se intreprinde pentru realizarea obiectivelor.

Ceea ce rezultǎ din întrebǎrile de mai sus este ca analiza diagnostic nu se ocupǎ doar de diagnosticarea problemelor intreprinderii ci și de managementul strategic al acesteia

respectiv de elaborarea mǎsurilor ce trebuiesc intreprinse pentru realizarea obiectivelor propuse.

Un diagnostic general cuprinde un ansamblu de caracteristici și aprecierea acestora,caracteristici statice și strategice care privesc cei cinci M și anume :

Men – reprezentând potențialul uman(dimensiune ,calitate, competențǎ);

Money – reprezentând problemele financiare;

Marchandise – privind calitatea ,cantitatea și evaluarea stocurilor;

– Materials – referindu-se la evaluarea calitativ cantitativǎ a activelor fixe ,în special ca nivel tehanologic,fiabilitate și performanțe;

Market – reprezentând diagnosticul poziției pe piața, distribuția produselor și serviciilor;

1.4.2.Rolul in evaluarea și reglarea performanțelor economico-financiare ale intreprinderii

Pentru aprecierea performanțelor ,rezultatele reale se raporteazǎ la valori normale ale funcțiunii sistemului( previzionate,programate,bugetate) precum și la valori ale concurenței sau ale sectorului de activitate din care face parte intreprinderea .

Notând cu Xi obiectivele diagnosticate și cu indicele”1” valorile reale (realizate) iar cu indice “0” cele de referințǎ (previzionate), matematic apar relațiile Xi1 ≤ , ≥Xi0.

Inegalitǎțile înseamnǎ abateri de la valorile de referințǎ și se apreciazǎ în funcție de conținutul obiectivului, urmǎnd sǎ fie explicate și cauzal.

Diagnosticul mai ales intern, realizat ca sistem permanent de supraveghere și control al intreprinderii ,este sensibil substanțializat prin explicarea factorial –cauzalǎ a simptomelor negative, a abaterilor de la reguli normale de funcțiune.Aceastǎ abordare este cu atât mai utilǎ cu cât obiectivul este mai complex .De exemplu o abatere a profitului curent peste o limitǎ pânǎ la care ar putea sǎ nu fie necesarǎ diagnosticarea necesitǎ o analiza factorialǎ a rezultatului curent.,așa cum se va proceda în analiza rentabilitǎții.

În orice diagnostic secvential sau global ,nu este suficient sǎ se releveze dacǎ un rezultat este bun sau prost, ci trebuie sǎ se înțeleagǎ bine mecanismul relațiilor cauzǎ-efect.

Dereglǎrile în activitatea intreprinderii se intâlnesc frecvent in activitatea acestora ca urmare a deficiențelor apǎrute în:

elaborarea programelor- se manifestǎ tendința pentru mai mult și mai repede decât este posibil;

organizarea activitǎții- legate în special de necorelarea resurselor;

execuția obiectivelor și lipsurilor în sistemul motivațiilor și schimbǎrii condițiilor dupǎ începerea producției;

Indiferent de sfera de cuprindere a activitǎții ,modelul operațional al diagnosticului economico-financiar se poate înfatișa ast

Tabel 1.1.

Etape ale diagnosticului Operații de analizǎ

Schema privind modelul operational al diagnosticului economico financiar

1.4.3. Indicatori operaționali utilizați în diagnozǎ

Diagnosticul activitǎții intreprinderii ,ca arie și profunzime este condiționat de sistemul de indicatori ,de capacitatea informaționala a fiecǎruia dintre aceștia. Sistemul de indicatori trebuie sǎ fie cuprinzǎtor,relevant,dar rezonabil pentru a permite realizarea evaluǎrii și deciziei(rapiditate,claritate).

Un sistem al indicatorilor operaționali în diagnoza , poate fi prezentat sub urmǎtoarea formǎ :

Indicatori ai potențialului tehnico – economic :

– indicatori ai capacitǎții de producție (fizici,valorici ,pe utilaje și produse);

Indicatori ai imobilizarilor:

>corporale (terenuri, mijloace fixe);

>necorporale;

-indicatori ai activelor circulante(volum ,structurǎ);

– trezoreria;

– autonomia financiarǎ;

-indicatori ai potentialului uman (numǎr ,vârstǎ,calificare);

-indicatori ai capacitǎții de cercetare;

b. Indicatori ai potențialului financiar :

– capitalurile;

– patrimoniul net (dimensiune,structurǎ,surse de formare);

– fondul de rulment;

– lichiditatea generale si partiala;

– goodwill-ul

c. Indicatori ai rezultatelor economico-financiare:

– cifra de afaceri(calculatǎ în S.I.G.);

– valoarea adaugatǎ(calculatǎ în S.I.G.);

– rezultatul(profitul) din exploatare(calculat în contul de profit și pierdere și în S.I.G.);

– rezultatul curent (calculat în contul de profit și pierdere);

– profitul net (calculat în contul de profit și pierdere); e.t.c.

Acesti indicatori ai rezultatelor economico-financiare sunt importanți pentru stabilirea performanțelor unei intreprinderi ,a soldurilor de gestiune și a unor venituri destinate finanțǎrii intreprinderii sau obținerii de profit.Din acest motiv în capiolul IV vom studia mai pe larg acești indicatori.

d. Indicatori ai eficienței utilizǎrii potențialului tehnico-economic și financiar:

– rata de eficiențǎ a mijloacelor fixe(cifrǎ de afaceri,valoare adaugatǎ);

– rata de eficiențǎ a activelor circulante de exploatare;

– viteza de rotație a activelor circulante;

– productivitatea muncii;

– rata de eficiențǎ a cheltuielilor;

– rata rentabilitǎții:

rata economicǎ;

rata financiarǎ;

rata resurselor consumate;

rata comercialǎ;

rata capitalurilor;

rata veniturilor;

Nomenclatorul indicatorilor nu este prezentat în totalitate și nu sunt folosite nici formule de calcul acestea descriindu-se și realizându-se în capitolul IV unde se aflǎ și partea practicǎ a lucrǎrii.În acest subcapitol s-a avut in vedere formarea imaginii asupra a ceea ce poate cuprinde un proces de diagnosticare complet dar noi diagnosticǎnd numai rentabilitatea folosim în general indicatorii de la punctele “c”. și “d.” care vor fi prezentați mai pe larg în capitolul IV.

Factorii ce determinǎ schimbǎri de stare în funcționarea intreprinderilor

Factorii determinǎ formarea și modificarea unui fenomen economic deci și a unui rezultat. Factorii nu acționează izolat ci interdependent într-un sistem de legǎturi cauzale bine definit.

Cunoașterea factorilor, a naturii acestora și a legǎturilor prin intermediul cǎrora influenteazǎ formarea respectiv modificarea unui fenomen, precum și stabilirea posibilitǎților de imbunǎtǎțire a activitǎții intreprinderii ca sistem ,reprezintǎ un element definitoriu al obiectului analizei economico-financiare. Identificarea factorilor necesitǎ cunoașterea modului de formare a rezultatului ,a relațiilor de condiționare dintre factori respectiv dintre factori și fenomenul analizat.

Factorii care explica rezultatele economico-financiare pot fi grupați dupǎ mai multe criterii , dupǎ modelul urmator:

Dupǎ natura lor: pot fi factori tehnici ,tehnologici,organizatorici,economici,social politici demografici,naturali e.t.c.

Dupǎ caracterul lor în cadrul unei relații cauzale:

-factori calitativi – sunt factori de aceeași naturǎ cu fenomenul analizat,diferențiindu-se de acesta doar prin gradul de extensie;

-factori cantitativi – sunt purtǎtorii materiali ai factorilor calitativi,reprezentând poziția preliminarǎ și indispensabilǎ a acțiunii acestora;

-factori de structurǎ – care intervin în situația în care fenomenul analizat se referǎ la mǎrimi compuse din mai multe elemente.De obicei factorii de structurǎ sunt conținuți

de factorii cantitativi dar acționeazǎ prin intermediul celor calitativi.Utilitatea acestor factori este conditionatǎ de cunoașterea procesului de formare a fenomenului analizat

cât și a modului de combinare a factorilor care influențeazǎ procesul de formare a acestuia.

c . În funcție de efortul propriu al intreprinderii,distingem:

-factori independenți de efortul propriu – sunt în general factorii proveniți din mediul în care intreprinderea își desfǎșoara activitatea;

-factori dependenți de efortul propriu – sunt acei factori care își au originea în eforturile depuse de intreprindere privind utilizarea eficientǎ a patrimoniului sǎu;

d. În funcție de modul cum acționeazǎ, distingem :

-factori cu acțiune directǎ – sunt acei factori care își exercitǎ influența asupra fenomenului analizat;

-factori cu acțiune indirectǎ – sunt acei factori care acționeazǎ asupra fenomenului utilizat prin intermediul unei alte categorii de factori(factori de gr.2 ,3,…,n)

e. Dupǎ gradul de sintetizare, distingem:

-factori simpli ,sunt factorii care nu mai pot fi descompuși având în vedere sfera de desfǎșurare a analizei(numǎr de salariati);

-factori complecși – sunt cei care sunt determinați de o serie de alți factori simpli sau complecși dar cu un grad redus de complexitate(productivitatea muncii);

f. Dupǎ izvorul acțiunii lor, distingem:

-factori interni – care își au originea în interiorul intreprinderii(ritmicitatea producției , calitatea producției);

-factori externi – care își au originea în mediul exterior intreprinderii(modificarea cursului de schimb, inflația ,nivelul dobânzii);

g. Dupǎ posibilitǎțile de previziune, distingem:

-factori previzibili (determinabili,cerți) – care acționeazǎ în cadrul unor procese

controlabile ,fǎrǎ a implica anumite riscuri;

-factori imprevizibili(aleatori) – sunt acei factori care acționeazǎ necontrolat ca urmare a unor abateri de la desfǎșurarea normalǎ a proceselor economice sub impulsul unor factori exterori necontrolabili (forțele naturii, piața externǎ);

h. Dupǎ stadiul circuitului economic, distingem factori specifici aprovizionarii producției și vânzarii producției;

i. Dupǎ intensitatea acțiunii lor ,distingem:

-factori dominanți (cheie) – care influenteazǎ hotǎrâtor obținerea rezultatelor;

În teoria economicǎ se utilizeazǎ formula ”factori cheie ai succesului” folositǎ în analiza portofoliului de produse și a mediului concurențial.Factorii cheie deosebesc firmele între ele din punct de vedere al performanțelor realizate într-un mediu concurențial dat;

-factori secundari –a caror influența nu este decisivǎ în obținerea rezultatelor .

Tehnica organizǎrii activitǎții practice de analizǎ economico-financiarǎ

Organizarea activitǎții practice de analizǎ economico-financiara este dependentǎ , în principal , de subiectul și scopul urmǎrit(în cazul nostru obținerea unei rentabilitǎți sporite a societǎții). În organigrama oricǎrei intreprinderi existǎ un compartiment distinct de analizǎ al cărui obiect de activitate este atribuit anumitor probleme dar fǎrǎ a influența ansamblul activitǎții

Având în vedere complexitatea activitǎții de analizǎ economico-financiară,precum și semnificația pe care o prezintă în cadrul mecanismelor manageriale ale intreprinderii,pot fi evidențiate mai multe posibilitǎți de organizare și realizare practicǎ a acestora.

În primul rând activitatea de analiză economico-financiară trebuie se fie realizatǎ la nivelul fiecǎrui compartiment funcțional din cadrul intreprinderii , pe problemele care intrǎ în sfera de competențǎ a acestora și a cǎror soluționare este consideratǎ ca imperios necesarǎ.

Intensificarea competiției interne și internaționale ridicǎ pentru fiecare intreprindere în ansamblul sǎu, cât și la nivelul fiecǎrui compartiment funcțional, o serie de probleme noi,legate de studierea și evaluarea mediului concurențial.De aceea ,eficiența actului decizional este condiționatǎ de cunoașterea operativǎ a realitǎților interne privind modul cum s-a desfǎșurat activitatea în perioadele anterioare(anul”n-1” , “n-2 “e.t.c.) ,mǎsurile care au fost adoptate pe parcursul acestor perioade,și efectele pe care le-au generat acestea ,precum și de mediul economic în care își desfǎșoara activitatea intreprinderea.

În al doilea rând , la nivelul intreprinderii se efectueazǎ , prin intermediul compartimentului financiar contabil , analiza pe baza de bilanț (analiza prezentatǎ de

asemenea în capitolul IV), , care are în general caracter de raportare în vederea descǎrcǎrii gestiunii administratorilor.

În al treilea rând , un alt sistem organizațional care trebuie luat în considerare este cel care se referǎ la analizǎ externǎ ,realizatǎ de parteneri externi ,(bǎnci , investitori instituționali,furnizori,clienți). De remarcat ca analizele externe au caracter temporar,ele fiind

declanșate în vederea soluționǎrii unor probleme specifice momentului sau care privesc activitatea viitoare.

CAP. 2. ISTORICUL SOCIETĂȚII

Societatea, care funcționează în prezent sub denumirea de S.C. LC INFO S.A. BRAȘOV, a fost înființată în luna februarie 1980, ca întreprindere de stat, subordonată, organizată pe principiul gestiunii economice.

Unitatea este inclusă în Ministerul Metalurgiei și Construcțiilor de Mașini (M.M.C.M.) cu următorul obiect de activitate:

desfacerea produselor proprii ale întreprinderilor din cadrul M.M.C.M., repartizate prin H.C.M. sau M.M.C.M.;

desfacerea materiilor prime, materiale și produse similare din import;

aprovizionarea unităților M.M.C.M. cu materiale necesare provenite din import.

În anii 1984-1985 în profilul LC INFO și desfacere apar, mai predominant, des, uneltelor și sculelor, pentru care se fac și unele construcții speciale, care măresc capacitatea de depozitare în actualul amplasament.

(C.I.R.O.A.),specializată în desfacerea uneltelor si sculelor din producție internă și din import. În afara acestor sarcini, unitatea efectuează și preluări de stocuri disponibile de rulmenți din economie – de la alți agenți economici – pe care le reconditionează și le redă circuitului economic.

În 1985, unitatea asigură derularea sculelor si uneltelor din producție internă și din import, pe baza repartițiilor emise de coordonatorul de balanțe, deservind cca. 900 beneficiari cu peste 15000 sortati pe dimensiuni, prin depozitele din Bucuresti, Brașov, Ploiești, Timisoara , Cluj.

Baza C.I.R.O.A. Bucuresti deține spații de depozitare cu condiții strict obligatorii pentru conservarea produselor. Noul depozit intrat în funcțiune în1990 asigură depozitarea pe verticală,

având , fiind în același timp mecanizat. De asemenea, dispune de o stație de reconsditionare a uneltelor cu termenul de garanție depășit.

Până în 1989, unitatea asigura servicii la peste 2000 de beneficiari, livrând necesarul de unelte destinate industriei, agriculturii, producției speciale, pentru întreținerea și repararea utilajelor, etc., precum și cele necesare rezervei de stat, jucând un rol important în viața economică a țării.

În anul 1990, prin H.G. nr. 1254/04.12.1990, LC INFO se transformă în societate comercială pe acțiuni, fiind înregistrată în Registrul Comerțului, în baza Legii nr. 31/1990 la data de01.01.1991.

2.1. Cadrul juridic de constituire

S.C. “LC INFO” S.A. BRAȘOV a luat ființă potrivit H.G. nr. 1254 din 04.12.1990, preluând întregul patrimoniu ce a aparținut Matolux, din care provine.

În baza acestei hotărâri, unitatea se transformă în societate comercială pe acțiuni cu un capital inițial de 64000000 RON, împărțit în acțiuni nominative, în valoare de 5000 lei fiecare.

Societatea este persoană juridică română, organizată conform legii de stat nr. 31/1990, ca societate comercială pe acțiuni, cu un capital majoritar având numărul J.08/995/1991 cu denumirea de S.C. ”LC INFO” S.A.

Menționăm că valoarea capitalului social actual este de 447400RON, divizat în 1789700 acțiuni, cu valoare de 25000 lei fiecare acțiune. Valoarea capitalului social este stabilită ca urmare a aplicării reevaluării conform H.G.500/1994 și nu cuprinde valoarea terenurilor.

Capitalul social subscris și vărsat în valoare de 447400 RON a fost transmis celor doi acționari F.P.S. și F.P.P.III TRANSILVANIA, după cum urmează:

70% la F.P.S., respectiv 313.180 RON, echivalent cu un număr de 125.272 acțiuni.

30% la F.P.P.III TRANSILVANIA, respectiv 134.220 RON, echivalentul a 53.691 acțiuni.

Activitatea societății se desfășoară potrivit statutului acesteia, întocmit conform reglementărilor legale. Astfel, statutul societății cuprinde în structura sa capitolele necesare definirii drepturilor juridice ale societății privind funcționarea și desfășurarea activității.

DENUMIREA SOCIETĂȚII : S.C. “LC INFO” S.A. BRAȘOV;

FORMA JURIDICĂ A SOCIETĂȚII: persoană juridică română, societate pe acțiuni;

– SEDIUL SOCIETĂȚII: Municipiul Brașov, str. Argintului;

DURATA SOCIETĂȚII: nelimitată;

SCOPUL SOCIETĂȚII: comercializarea de scule si unelte, inclusiv servicii reconditionare a uneltelor aflate în stocurile întreprinderilor consumatoare ,producere si comercializare termopanelor si vanzari cu amanuntul in limitele impuse de lege.

Obiectul de activitate al societǎții

Comercializarea de unelte si scule pe baza activității de prospectare a pieței;

preluarea și reconditionarea uneltelor disponibile de la diferiți beneficiari;

efectuarea operațiunilor de comerț exterior, colaborarea directă cu banca de comerț exterior, efectuarea operațiunilor de schimb valutar, putând participa și conveni la operațiuni de credit;

desfășoară activități cu caracter social în favoarea salariaților.

desfășoară activități de comercializare a geamurilor termopane pe baza activității de prospectare a pieței;

2.3. Structura organizatoricǎ

Societatea Comercială “LC INFO” S.A. BRAȘOV este individualizată prin obiectul său, activitatea sa, și anume:

comercializarea de unelte si scule;

reconditionarea uneltelor;

activități conexe (operațiuni de comerț, activități cu caracter social).

Prin cererea de mențiuni societatea își extinde obiectul de activitate și anume:

servicii de depozitare;

comercializarea în țară și străinătate de mărfuri industriale, agricole și alimentare, de orice natură, din producție internă și din import, în toate formele admise de lege (consignație, en-gross, cu amănuntul, etc.);

servicii de transport pentru activitatea proprie și pentru terți.

Activitatea de export a societății se derulează cu S.C. “TEHNOIMPORTEXPORT” S.A. BUCUREȘTI, care este profilată pe exportul și importul de unelte si scule, cu departamentul specializat pentru aceste produse, care efectuează marketingul pe piețele externe.

Sfera de autoritate și profunzimea muncii servesc la ierarhizarea posturilor și compartimentelor.

Structura organizatorică, ierarhică și funcțională este sintetizată în organigrama S.C. “LC INFO” S.A. BRAȘOV, cu respectarea premizelor teoretice ale managementului, amintite în paragraful anterior.

Din analiza organigramei societății se desprind mai multe nivele de responsabilitate, care ar putea fi evidențiate:

nivelul I – managementul cu atribuții de dispoziție;

nivelul II – organele de execuție – director economic, director comercial;

nivelul III – serviciile și birourile funcționale;

nivelul IV – baza comercială reprezentată de depozite și magazine.

Ansamblul liniilor ierarhice, stabilite între diferitele organisme plasate pe niveluri ierarhice, formează o piramidă ierarhică, ale cărei elemente principale sunt:

înălțimea piramidei, care reflectă numărul de niveluri ierarhice;

baza piramidei, a cărei mărime este proporțională cu numărul total de executanți din unitate și sfera de autoritate.

La S.C. “LC INFO” S.A. BRAȘOV, stabilirea numărului de niveluri ierarhice s-a făcut în funcție de o serie de factori de influență, dintre care amintim:

dimensiunea firmei;

sfera de autoritate;

diversitatea activităților și sarcinilor;

tipul și complexitatea producției;

competența managerilor.

Ca tip de structură organizatorică S.C. “LC INFO” S.A. BRAȘOV, a ales structura funcțională. Acest tip de structură organizatorică poate fi utilizată, cu bune rezultate,

în firmele cu o singură afacere, în care activitățile “cheie” sunt bine definite prin scopuri și arie de specializare.

Motivația alegerii acestui tip de structură organizatorică este dată de avantajele,

punctele forte ale acestei structuri:

permit centralizarea controlului strategic al rezultatelor ,este bine adaptată problematica firmelor cu o singură afacere;

permit realizarea unei legături strânse cu strategia prin desemnarea activităților “cheie” ca departamente funcționale;

permite dezvoltarea funcțională bazată pe competențe distincte;

permite folosirea învățării sau experienței asociate cu specializarea funcțională;

este eficientă acolo unde activitățile sau scopurile sunt de rutină și cu grad mare de repetabilitate;

simplifică procesul de recrutare, perfecționare și conducere a personalului din fiecare compartiment.

S.C. “LC INFO” S.A. BRAȘOV, își desfășoară activitatea în două amplasamente principale, situate în municipiul Bucuresti.

Amplasamentul 1, situat în strada Mihai Viteazul nr. 60, cuprinde:

stația de reconditionare, construită în anul 1984, cu o suprafață de 660 mp;

magazia III unelte si scule, construită în anul 1984, având 3 nivele;

pavilionul tehnico-administrativ, construit în anul 1986, cu 3 nivele;

magazia IV unelte si scule, construită în anul 1990, cu 3 nivele;

atelierul mecanic, intrat în funcțiune în anul 1993;

două barăci metalice, construite în anul 1993:

Amplasamentul 2, situat în strada Independentei nr. 34 , cuprinde:

hala de depozitare, intrată în folosință în 1996, cu o suprafață de 2300 mp;

două barăci metalice în 1998.

Studiul structurii organizatorice a unității economice pune în evidență existența unor “decupaje” în cadrul bazei reprezentate de compartimente funcționale și comerciale.(cum ar fi “sectia ALLITAL termopane”).

Privite ca substructuri tehnico-organizatorice ale unității patrimoniale cercetate, apare necesitatea aprecierii și analizei eficienței acestora. În prezent, între structura organizatorică, reprezentată de “decupajele” societății , și modul de organizare al contabilității nu există

concordanță decât din punct de vedere al elementelor patrimoniale gestionate, respectiv al stocurilor.

Cheltuielile și veniturile din exploatare sunt organizate la nivelde intreprindere nepermitându-ne astfel sa contabilizam evolutia intreprinderii decât in toalitate nu și pe decupaje, oglindindu-se pe naturi de cheltuieli și pe naturi de venituri.

2.4. Sistemul de gestiune utilizat

S.C. LC INFO S.A. în organizarea evidenței stocurilor de mărfuri a optat pentru metoda inventarului permanent, care presupune înregistrarea în contabilitate a fiecărei mișcări de stoc și stabilirea soldului scriptic după fiecare mișcare a stocului .

Trebuie menționat că la depozitele cu ridicata din cadrul unității se folosește pentru ținerea evidenței stocurilor de mărfuri prețul cu ridicata sau prețul de cumpărare, iar în magazinele societății se organizează evidența mărfurilor la prețul de vânzare cu amănuntul.

Ca metodă de evaluare a ieșirilor din stoc se folosește metoda LIFO. Potrivit Normelor Metodologice de Utilizare a Conturilor Contabile (Sistemul contabil al agenților economici,

emis de M.F. 1994), societatea utilizează sistemul de conturi cu ajutorul căruia evidențiază fluxul de intrare al mărfurilor.

La depozitele cu ridicata aprovizionarea se face pe bază de contract sau comandă. Acestea sunt supuse recepției de către comisia de primire a mărfurilor formată din șeful depozitului, gestionarul primitor, delegatul care a preluat marfa de la unitatea de transport sau de la furnizor.

Comisia de recepție verifică mărfurile sosite cu cele înscrise în documentele însoțitoare întocmind nota de recepție și constatre de diferențe.

În cazul în care se constată diferențe se sesizează recepția întocmindu-se și comunicându-se furnizorului Procesul verbal de sesizare a recepției". La recepție se pot constata două tipuri de diferențe.

Diferențele în minus pot fi soluționabile sau nesoluționabile în momentul recepției. Cele soluționabile apar în cazul în care la recepție s-au putut stabili cauzele și vinovații ce au generat lipsa. Acestea pot fi:

din vina furnizorului, situație în care se întiocmește refuzul de plată pentru diferență și deci nu se încarcă gestiunea cu mărfurile constatate lipsă la recepție, urmând a se achita numai contravaloarea mărfurilor efective;

din vina cărăușului sau a delegatului, caz în care mărfurile lipsă se recuperează de la aceștia, de regulă evalaute la prețul de vânzare practicat de unitatea comercială cu ridicata.

În cazul lipsurilor nesoluționabile în momentul recepției ascestea se vor contabiliza în contul 473 "Decontări din operații în curs de clarificare".

Diferențele în plus rezultă din primirea unei cantități de mărfuri mai mare decât cea înscrisă în documentele însoțitoare. Dacă este nevoie această cantitate primită în plus se recepționează și se achită factura furnizorului prin întocmirea dispoziției de plată, solicitându-se furnizorului o factură suplimentară. Dacă nu este nevoie de această marfă, ea se restituie furnizorului.

2.5. Caracterizarea activitǎții la S.C.”LC INFO”

După cum se știe, orice întreprindere este nevoită să-și elaboreze o anumită strategie de menținere pe piață, apoi una de dezvoltare. În acest scop, ea este obligată să desfășoare o analiză a activității financiare trecute, pentru evidențierea unor tendințe în activitatea întreprinderii.

Un instrument esențial de analiză și previziune îl constituie indicatorii financiari, care sunt mărimi relative și care, în cea mai simplă formă, pot fi definiți ca rapoarte între mărimile absolute din bilanț și contul de profit și pierdere, exprimând diferitele laturi ale eficienței financiare privind utilizarea capitalurilor.

Datele necesare calculării indicatorilor economico-financiari și datele necesare analizei activității societății sunt prezentate în următoarele tabele:

Tabelul 2.1 Situația activelor RON

Tabelul 2.2 Situația pasivelor RON

Tabelul 2. 3 Solduri intermediare de gestiune RON

Tabelul 2.4 Situația veniturilor, cheltuielilor și a rezultatelor RON

Tabelul 2.5 Principalii indicatori economico-financiari

Tabelul 2.6 Prezentarea dinamică a activelor

Tabelul 2.7 Evoluția capitalurilor proprii

Tabelul 2.8 Dinamica altor indicatori

Pe baza datelor din tabelele prezentate anterior, vom încerca să facem analiza activității societății.

2.5.1. Analiza activului patrimonial

Activul total al societății a fost la 31.12.2005 de 4182000 RON, la 31.12.2004 de 3280700 RON, iar la 31.12.2003 de 2936400 RON, ceea ce semnifică o creștere de 1,27 ori în 2005 față de2004, o creștere de 1,12 ori în 2004 față de 2003 și, respectiv 1,36 ori în 2003 față de 2002.

Se constată o dinamică nesatisfăcătoare a activelor firmei, în condițiile unei rate mai ridicate a inflației.

Activele imobilizate au cunoscut o creștere importantă în 2003 fata de 2002, de cca. 6,57 ori, ca urmare a reevaluării imobilizărilor conform H.G. 500/1994, dar, deși în fiecare an se înregistrează o creștere (de 1,36 ori în 2004 față de 2003, respectiv de 1,37 ori în 2005 față de 2004), ponderea activelor imobilizate în totalul activelor în 2005 este de 1,4%.

Activele circulante manifestă o tendință de creștere accelerată de 1,23 ori în 2003 față de 2002, pentru ca în 2004 să crească de cca. 1,08 față de 2003 iar în 2005 să se înregistreze aceeași creștere accelerată de 1,26 ori față de 2004.

Ca pondere în totalul activelor, activele circulante înregistrează o tendință de scădere de la 97,6% în anul 2002, la 86,6% în 2003, la 85,9% în 2004, la 84,8% în 2005.

În cadrul activelor circulante s-au semnalat creșteri mai importante la:

stocurile de materii prime și materiale de 3,48 ori în 2003 față de 2002, respectiv de 2,75 ori în 2004 față de 2005;

stocurile de mărfuri nu înregistrează o dinamică accelerată, doar cu câteva excepții: o creștere de cca. 1,07 ori în 2004 față de 2002 și, respectiv de 1,18 ori în 2005 față de 2004, dar înregistrează un volum foarte ridicat, de 2.249.800 RON, la 31.12.2005.

De la 01.01.1999 și până în prezent societatea a înregistrat diferențe valorice, care însumează cca. 2.005.600 RON cu care s-a majorat valoarea inițială a stocurilor. Din evoluția stocurilor de unelte si scule, evaluate conform H.G. 412/1994, rezultă că societatea s-a încărcat an de an cu stocuri, a căror creșteri variază de la 53.700 RON la 348.000 RON.

Creșterea posturilor de active circulante în ritmuri inferioare comparativ cu creșterea cifrei de afaceri, a determinat o accelerare a vitezei de rotație a stocurilor.

2.5.2. Analiza surselor de finanțare

Capitalurile proprii au crescut de aproximativ 1,30 ori în 2003 față de 2002, având o tendință de creștere și în 2004, iar în 2005 acestea au crescut de 1,21 ori față de2004.

Ponderea capitalurilor proprii în totalul surselor de finanțare a activului s-a redus de la 96% în 2002, ajungând în 2005 la cca. 81%. Cu toate acestea, nivelurile capitalurilor proprii redau o semnificativă siguranță financiară.

În cadrul capitalurilor proprii, capitalul social s-a majorat în urma reevaluărilor legale de 2,32 ori, situându-se la peste 447.400 RON.

Deoarece societatea a încheiat perioada 2002-2003 cu profit, a fost posibilă creșterea importantă a capitalurilor proprii din profit.

La 31.12.2005, volumul capitalurilor proprii înregistrează un salt semnificativ comparativ cu sfârșitul anului precedent (121%), creștere datorată exclusiv profitului nerepartizat (602000 RON).

Referitor la structura datoriilor pe termen scurt o ușoară schimbare calitativă a acestora, în sensul creșterii surselor de finanțare pe termen scurt din exploatare (furnizori) la peste 24%

din totalul datoriilor și creșterea participării capitalului bancar, în deosebi în 2005, când ponderea creditelor bancare depășește 15,44% din totalul datoriilor. În 2005 s-a apelat la această politică de finanțare externă deoarece perioada de recuperare a creanțelor a crescut de la 63 zile în2004 la 77 zile în 2005.

2.5.3. Analiza rezultatelor financiare

În 2004, cifra de afaceri a fost de 3.395.200 RON, de cca. 1,67 ori mai mare decât valoarea înregistrată în (o creștere superioară ratei inflației), pentru ca în 2005 cifra de afaceri să crească de 1,12 ori ,2005 înregistrând o valoare de 3.817.300 RON, față de 2004.

Ca pondere în totaluri venituri, cifra de afaceri reprezintă 97% în 2003, 93% în 2004, iar în 2005 scade la 91,5%.

Nivelul veniturilor totale înregistrate în 2004, respectiv în 2005 sunt influențate de “alte venituri din exploatare” de 140000 RON, respectiv 202 RON, “venituri excepționale” de cca. 9400 RON, respectiv de 12100 RON în 2005 și “venituri financiare” de cca. 112.900 RON, respectiv 135.900 RON.

Ritmul de creștere al cifrei de afaceri a fost superior ratei inflației, astfel că în 2003 a crescut de 1,56 ori față de 2002, de 1,67 ori în 2004 față de 2003 cea mai importantă creștere, pentru ca în 2005, C.A. să crească de 1,14 ori, creștere “încetinită” de nivelul ratei inflației.

Cheltuielile totale ale societății au fost în 2005 de 3.193.300 RON, iar cheltuielile de exploatare au reprezentat 3.172.800 RON înregistrând o dinamică “nefavorabilă” (1,15 ori în 2005 față de 2004) comparativ cu dinamica veniturilor din exploatare (1,11 ori în 2005 față de 2004).

În 2004 se înregistrează cel mai înalt nivel de creștere al cheltuielilor totale de 2.765.400 RON, față de 1.253.500 RON în 2003; în 2005 ritmul de creștere a cheltuielilor a fost de 15% față de anul 2004.

Ponderea esențială în totalul cheltuielilor revine:

cheltuielilor cu mărfurile (64%);

cheltuielilor cu amortizările și provizioanele (17%);

cheltuielilor cu personalul (14%).

Profitul brut a înregistrat cea mai semnificativă creștere în 2003 față de 2002 adică de la 140.400 RON în 2003 la 845.400 RON în 2002 respectiv de 6,02 în 2003 față de 2002. Societatea a înregistrat profituri și în anii 2004, 2005, ritmul de creștere de la un an la altul fiind de 6% în anul 2004, 8% în 2005. O evoluție asemănătoare o are profitul net.

Impozitul pe profit a crescut proporțional cu creșterea profitului brut în anii2003, 2004,2005.

2.5.4. Analiza indicatorilor economico-financiari

Așa cum rezultă din tabelul 2.1 , valorile pozitive ale fondului de rulment, a necesarului de fond de rulment și a trezoreriei, indică o bună capacitate a firmei de a-și finanța activitatea de exploatare din surse proprii, dar tendința de creștere a trezoreriei nete va duce la așa numitul “capital leneș”, trebuind să găsească soluții de plasare a profitului net, cu o rentabilitate superioară.

Pe de altă parte, această creștere a trezoreriei nete indică o creștere a lichidității imediate de la 3,61 în 2004 la 3,75 în 2005.

Analizând lichiditatea globală, aceasta înregistrează o tendință de scădere de la 22,13 în2004, la 4,56 în 2005, dar oricum superioară celor considerate normale (2-2,5).

Solvabilitatea patrimonială înregistrează o tendință de scădere de la 95,58% în 2002 la 81,41% în 2005; cu toate acestea societatea putând face față ușor obligațiilor de plată, depășind cu mult procentul considerat optim de 30%. Grafic 2.1 Rata rentabilitatii economice

Rata rentabilității financiare, prin evoluția sa din 2002, cunoaște o creștere importantă în 2003, ajungând la 23,57%, iar în 2004 la 23,95%. Ca urmare a creșterii trezoreriei nete, efectul “capitalului leneș” se observă în 2005, când rata rentabilității scade la 21,38%.O evoluție

asemănătoare o are și rata rentabilității economice, care crește de la 5,70% în 2002 la 26,62% în 2004 și scade la 20,16% în 2005.

Rata profitului cunoaște cel mai înalt nivel de 41,6% în 2003, an considerat foarte bun pentru activitatea firmei, pentru ca în 2004 să scadă la 26,36%, iar în 2005 la 25,45%.

Trebuie precizat că aceste scăderi ale ratei profitului sunt influențate de ritmul de creștere accentuat al cheltuielilor totale comparativ cu ritmul de creștere al cifrei de afaceri.

Perioada de recuperare a creanțelor a crescut de la 63 zile în 2004 la 77 zile în 2005, ca urmare a existenței unor clienți cu dificultăți grave în activitatea lor, dar și blocajului financiar încă existent în economice.

Perioada de rambursare a obligațiilor a crescut an de an, de la 26 zile în 2002 la 73 zile în 2005, indicând o folosire a resurselor de finanțare pe termen scurt, în limite moderate.

Durata de rotație a stocurilor scade de la 496 zile în 2002 la 208 zile în 2004, deoarece ritmul de creștere al stocurilor este inferior ritmului de creștere al cifrei de afaceri, dar în 2005, durata de rotație a stocurilor crește la 215 zile, ca urmare a creșterii stocurilor .

În aceste condiții, durata ciclului comercial net (bani-marfă-bani) se menține la niveluri ridicate de 219 zile în 2005.

Numărul de personal a înregistrat creșteri de la an la an, cea mai importantă creștere fiind de 1,20 ori în 2004 față de 2003, iar în 2005 fiind înregistrați 554 de angajați salariați, ca urmare a tendinței de dezvoltare a societății.

Analizând productivitatea muncii, aceasta a crescut an de an, datorită ritmului de creștere superior al cifrei de afaceri față de ritmul de creștere al personalului angajat.

Pe de altă parte, nivelul de salarizare, exprimat de cheltuielile cu personalul, a înregistrat creșteri semnificative, mai ales în 2004 de cca. 1,98 ori față de2003, respectiv de 1,28 ori în 2005 față de2004.

Aceste ritmuri superioare de creștere a cheltuielilor cu personalul, față de ritmul de creștere al cifrei de afaceri a dus ca în anii2004, 2005, profitul exploatării să fie diminuat și în consecință, în 2005 se explică de ce rata profitului a ajuns la 25,45%

2.5.5. Analiza activelor circulante

Viteza de rotație – indicator de exprimare a eficientei activelor circulante

Stocurile create în procesul de aprovizionare și desfacere reprezintă o importantă imobilizare de fonduri pentru agentul economic. Pentru agentul economic eficient este ca perioada de imobilizări să fie cît mai mică pentru ca și costurile de finanțare să fie cît mai mici. În caz contrar agentul economic ar trebui să plaseze disponibilitățile în afaceri mai rentabile.

Pentru a urmări viteza de rotație a activelor circulante, durata unei rotații, se utilizează în practica financiară indicatorul viteza de rotație, care măsoară eficiența utilizării acestora.

Viteza de rotație se măsoară prin doi indicatori:

numărul de rotații (coeficient de rotație)

unde:

CA – cifra de afaceri

Ac – active circulante

durata unei rotații (zile) sau viteza de rotație.

unde:

T – perioada de timp luată în calcul, arată durata unei rotații

Calculând viteza de rotație a activelor circulante se obține:

Pentru a vedea modul în care fiecare element de active circulante influențează viteza de rotație aceasta se calculează și pe elemnte de active circulante:

numărul de rotații pe stocuri

viteza de rotație pe stocuri

Pentru a aprofunda viteza de rotație a stocurilor se impune efectuarea analizei și pe elementele componente , tinând seama de stadiul circuitului economic:

în cazul materiilor prime și materialelor

în cazul mărfurilor

2.5.6.Indicatorii rentabilitǎții utilizǎrii activelor circulante

Rentabilitatea activelor circulante arată raportul dintre efect (profit, cifra de afaceri) și efort (volumul activelor circulante).

unde:

Pb(n) – profitul brut sau net

CA – cifra de afaceri

Ac – volumul activelor circulante

Exemplificare în cazul LC INFO. SA Brașov , pentru anul 2005:

Pentru volumul total al activelor circulante

rentabilitatea (profitul brut) la 100 lei stocuri

Rac = 970.900*100/3.550.400 = 27,35 %

rentabilitatea (profitul net) la 100 lei stocuri

Rac = 602.000 *100/3.550.400 = 16,96 %

rentabilitatea (cifrei de afaceri) la 100 lei stocuri

Rac = 3.817.300*100/3.550.400= 107,42 %

Pentru volumul stocurilor în cadrul activelor circulante

rentabilitatea (profitul brut) la 100 lei stocuri

Rac = 970.900*100/2.276.000 = 42,66 %

rentabilitatea (profitul net) la 100 lei stocuri

Rac = 602.000 *100/2.276.000 = 26,45 %

rentabilitatea (cifrei de afaceri) la 100 lei stocuri

Rac = 3.817.300*100/2.276.000 = 167,56

adică 100 lei stocuri produc 167,67 lei cifră de afaceri.

2.5.7. Indicatorii intensitǎții utilizǎrii activelor circulante

Indicatorii intensității utilizării activelor circulante, exprimă relația între volumul de activitate realizat (producția exercițiului, cifra de afaceri) și volumul activelor circulante.

Exemplificare în cazul LC INFO Brașov, pentru anul 2003:

Pentru volumul total al activelor circulante

adică, se utilizează 930,96 lei active circulante pentru a realiza 1000 lei cifra de afaceri.

Pentru volumul stocurilor în cadrul activelor circulante

adică, se utilizează 596,8 lei stocuri pentru a realiza 1000 lei cifra de afaceri.

CAP. 3. METODOLOGIA ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Intreprinderea privitã ca sistem, permite ieșirea în evidențã a legãturilor dintre subsistemele componente, relațiile cauzale sau generale dintre elementele structurale, componente ale întregului.De asemenea este necesar sã se sublinieze cã sistemul intreprindere are si o finalitate, iar din acest punct de vedere, interacțiunile dintre elementele sale sunt concepute în funcție de aceastã finalitate.

Analizarea intreprinderii in ansamblul ei, in funcție de natura performanțelor economico-financiare, sau structurii organizatorice, presupune utilizarea unui complex de metode, tehnici și procedee, respectiv a unei metodologii de analizã.

Metoda, reprezinta un process teoretico-abstract prin care se stabilește calea ce trebuie urmatã privind modul de studiere al unui process sau fenomen, in scopul obținerii de informații asupra formei si conținutului acestuia.

Analiza economico-financiara utilizeazã o serie de metode, tehnici si procedee specifice sau împrumutate din domeniul altor știinte care au rolul de a contribui la realizarea obiectului În acest sens, se poate face o grupare a metodelor in funcție de cele douã laturi fundamentale ale analizei și anume latura calitativã si respectiv,latura cantitativã.

3.1.Metode ale analizei calitative

Metodele analizei calitative se bazeazã in mare masurã pe abstracția știintificã și au ca obiect de bazã stabilirea elementelor și relațiilor structurale, a factorilor și a cauzelor care explicã fenomenul, a relațiilor de conditionare dintre fiecare element și fenomenul studiat, precum și dintre factorii (elementele) care actioneazã. Construirea metodelor, proceselor și fenomenelor economice are la bazã analiza calitativã.

Principalele metode calitative care formeaza metodologia de diagnosticare a activitãții economico-financiare a intreprinderii, sunt: diviziunea și descompunerea rezultatelor, gruparea și comparația.

Capitol inspirat dinRobu v. Georgescu N.-“Analiza economico-financiara”,Editura Omnia Uni S.A.S.T. SRL. Brașov

3.1.1.Diviziunea sau descompunerea rezultatelor

Rezultatele activitãții economico-financiare a intreprinderilor sunt reflectate cu ajutorul unor indicatori care se divid și se descompun pentru a asigura profunzimea studierii acestora, și a constitui un suport concret al diagnozei fenomenelor petrecute in activitatea intreprinderii, de a localiza rezultatele și cauzele lor in timp și spatiu.

Diviziunea și descompunerea rezultatelor, și a abaterilor acestora sunt de mai multe feluri și anume:

– diviziunea dupa tipul de formare al rezultatelor, permite evidențierea abaterilor de la tendința generalã de desfãșurare în timp a fenomenului, de la ritmicitatea proiectatã pentru un anumit indicator (de exemplu, asigurarea cu materii prime și materiale la intervale optime, realizarea productiei și distributiei pe decade, luni, trimestre etc.);

– diviziunea dupa locul de formare al rezultatelor, decurge in mod necesar din funcția de semnalare a locurilor unde efectul obținut nu corespunde condițiilor create, unde exista posibilitati de imbunãtațire a activitãții, unde se inregistreazã atât rezultate bune cât și disfuncționalitãți.În mod concret, aceasta presupune necesitatea stabilirii concrete a compartimentelor funcționale unde s-au inregistrat rezultate pozitive sau negative și determinarea contribuției pe care fiecare dintre acestea și-au adus-o la modificarea generala a rezultatului;

– diviziunea pe pãrti sau elemente componente, permite aprofundarea laturilor esențiale ale formãrii si dezvoltãrii fenomenelor economico-financiare. Aceastã metodã constituie o condiție pregatitoare pentru stabilirea legãturilor factorial-cauzale ce se reflectã în starea și mișcarea fenomenului.

3.1.2. Gruparea

În procesul de analizã a fenomenelor aceasta metodã are un rol deosebit si constã în separarea colectivitãții cercetate in categorii omogene de unitãți, dupã variația uneia sau mai

multor caracteristici. Alegerea caracteristicilor de grupare se face in funcție de scopul cercetãrii, de esența fenomenului studiat și presupune o analizã multilateralã a acestuia.

Importanța alegerii caracteristicii de grupare derivã din rolul pe care acesta îl are în separarea tipurilor conturate în cadrul colectivitãții cercetate.

Criteriile dupã care se alcãtuiesc gruparile diferã dupã conținut, formã de exprimare și variația caracteristicii de grupare.

3.1.3. Comparația

Orice rezultat al activiății intreprinderii se analizează și se apreciază prin prisma unui criteriu de referințã. Performanțele economico-financiare ale intreprinderii pot fi analizate în

raport cu o bazã de comparație, stabilind nivelurile, proporțiile și ritmurile de dezvoltare ale acestora.

În cadrul oricãrei intreprinderi se utilizeazã mai multe categorii de comparații:

– comparații in timp, care se efectueaza între valoarea efectivã a fenomenului sau informația de stare și valoarea de referința, consideratã ca bazã de comparație, în diferite momente ale evoluției;

– comparații in spațiu, care pot fi efectuate între rezultatele centrelor de responsabilitate din cadrul intreprinderii, precum și între rezultatele obținute de intreprinderea analizatã cu cele ale altor intreprinderi cu activitate similarã;

– comparații mixte, reprezentând acele comparații care se bazeazã pe ambele criterii (timp si spațiu);

– comparații în funcție de un nivel prestabilit (programe, norme, standarde, valori de normalitate stabilite de instituții specializate etc.);

– comparații cu caracter special, care se realizeazã pe baza altor criterii decat cele mai sus menționate.

Cele mai frecvente comparații de acest tip privesc determinarea eficienței unor mãsuri sau soluții tehnico-economice (compararea variantelor în vederea alegerii variantei optime).

Condiția esentialã care determinã caracterul științific al comparației, o consituie asigurarea comparabilitãtii datelor, atât din punct de vedere al omogenitãții conținutului, cãt și al modului de exprimare într-un etalon unic care sã fie determinat dupã o metodologie unitarã.

3.2. Metode ale analizei cantitative

Metode cantitative de analiza au rolul de a masurã contribuția factorilor și a elementelor componente asupra modificãrii fanomenului studiat.

Criteriile dupã care se alcãtuiesc grupãrile diferã dupã conținut, formã de exprimare și variația caracteristicii de grupare.

Principalele metode ale analizei cantitative sunt: metoda balantiera, metode substitutiilor in lant, metoda ratelor, metoda analizei regresionale, metoda scorurilor etc.

3.2.1. Metoda balanțierã

Metoda balanțierã sau metoda input-output este folositã în analiza economicã în care între elementele fenomenului analizat exista relații de sumã și/sau diferențã, ea dovedindu-și utilitatea în elaborarea programelor privind activitatea curentã și de perspectivã a intreprinderilor. Prin aplicarea metodei balanțiere se urmarește asigurarea unor proporții, a unui echilibru între resursele și necesitãțile din diferite domenii de activitate (de exemplu: balanța consumurilor de materiale, balanța forței de muncã, balanța veniturilor și cheltuielilor în accepțiunea prezentã a contului de profit și pierdere etc).

Legăturile existente între elementele fenomenului analizat, permit evidențierea contribuției pe care fiecare dintre acestea o au asupra modificãrii fenomenului, explicând astfel, în limitele date, cauzele respectivei modificări.

Modelul de principiu care surprinde acest tip de relații este urmãtorul:

F = a + b – c

în care: F reprezintã fenomenul analizat;

a, b, c – elementele care influențeaza asupra fenomenului analizat.

Analiza oricarui fenomen se poate face atât în mãrimi absolute, cât și în mãrimi relative, cu ajutorul indicilor cu bazã fixã, cu bazã in lanț sau prin intermediul ritmurilor medii.

a) Analiza fenomenului în mãrimi absolute

Modificarea oricãrui fenomen (F), se stabilește ca diferențã între valoarea efectivã sau informația de stare (F1) și valoarea de referințã a acestuia, consideratã ca baza de comparatie (F0) astfel: F = F1 – F0

Mãsurarea (cuantificarea) influenței fiecãrui element asupra modificãrii fenomenului analizat, se stabilește ca diferențã între valoarea efectivã și valoarea de referințã a respectivului element, dar ținãnd cont de semnul algebric al elementului din modelul fenomenului cercetat Deci, modificarea fenomenului analizat de baza de comparație, este rezultatul:

1. Influenței modificãrii elementului “a”:

Fa = a1 – a0

2. Influenței modificãrii elementului “b”

Fa = b1 – b0

3. Influenței modificãrii elementului “c”

Fa = – (c1 – c0)

Suma influențelor elementelor explicã sporul absolut (modificarea fenomenului analizat):

Fa + Fb + Fc = F

Aceastã metodã se utilizeazã frecvent în cazul analizei structurale a fenomenelor economico-financiare și este de asemenea întâlnitã și în diagnosticarea rentabilitãții intreprinderilor.

b) Analiza fenomenului in marimi relative

Indicele unui fenomen (IF) se determinã ca raport între valoarea efectivã și valoarea de referintã a acestuia, astfel:

În mod similar se determinã și indicii elementelor care concurã la modificarea fenomenului analizat, dupã cum urmeazã:

; ;

Modificarea in marime relativã a fenomenului analizat, se determinã astfel:

Aprofundarea analizei poate presupune și determinarea contribuției în mãrime relativã pe care modificarea fiecãrui element și-o aduce asupra sporului absolut (modificarii fenomenului care constituie obiectul analizei), astfel:

1. Contrubuția modificãrii elementului “a”:

2. Contribuția modificãrii elementului “b”

3. Contribuția modificãrii elementului “c”

3.2.2. Metoda substituirilor in lanț

Aceastã metodã își are aplicabilitatea în procesul de analizã, atunci când între factorii care determinã mãrimea unui fenomen existã relații de tip determinist care imbracã forma matematicã de produs sau raport (proporționalitate directã sau inversã).

Substituirile în lanț reprezintã un procedeu tehnic de bazã al metodei analizei economice, care se aplicã în anumite condiții pentru mãsurarea influenței factorilor asupra fenomenelor supuse cercetãrii..

Utilizarea metodei substituirilor în lanț când între factorii care influențeazã asupra unui fenomen sunt relații de produs.

În mod concret, legãtura de condiționare directã dintre factorii și fenomenul analizat îmbracã forma unei funcții de tipul:

Y = f (x)

Când într-o relație sunt trei factori, rezultatul reprezintã o funcție de genul Y = f (x1, x2, x3) sau F = f (a, b, c). Analiza fenomenului (F) o putem efectua atãt în mãrimi absolute, cât și în mãrimi relative.

a1) Analiza fenomenului în mãrimi absolute.

Modificarea fenomenului analizat (F) se determinã comparând valoarea efectivã a acestuia (F1) cu valoarea de referințã (F0), astfel:

F = F1 – F0

în care:

F1 = a1b1c1

F 0 = a0b0c0

sau:

F = (a1b1c1) – (a0b0c0)

În ceea ce privește mãsurarea influențelor factorilor asupra fenomenului cercetat trebuie avute în vedere urmãtoarele principii:

intr-un model de analizã factorii se așeazã în ordinea condiționãrii economice (se substituie mai întâi factorul cantitativ și apoi cel calitativ, iar în situația în care analiza se efectueaza la

nivelul fenomenelor agregate, ordinea în care subtituie factorii este urmatoarea: factorul cantitativ, de structura si calitativ;

substituirile se fac succesiv, respectiv factor dupa factor;

un factor odatã substituit, ramâne ca atare în operațiile ulterioare.

Luând în considerare principiile menționate, mãsurarea influenței fiecãrui factor asupra modificarii fenomenului analizat, îmbracã urmatoarele forme de exprimare:

Influența modificãrii factorului “a”:

Influența modificãrii factorului “b”:

Influența modificãrii factorului “c”:

Și de aceastã datã suma influenței factorilor explicã sporul absolut (ΔF):

a2) Analiza fenomenului în mãrimi relative

Analiza fenomenului în mãrimi relative, pe bazã de indici, permite generalizarea și oferã baze certe pentru efectuarea de comparații în timp și spațiu.

Indicele fenomenului analizat (IF) se poate scrie potrivit relației:

în care: ia, ib, …, in reprezintã indicii factorilor care influențeaza asupra fenomenului, indicele acestuia se prezinta sub forma:

Modificarea în mãrimi relative a fenomenului (ΔIF) se poate scrie:

Procedând la mãsurarea in mãrimi relative a influenței celor trei factori, rezultã:

Influența modificãrii factorului “a”:

Influența modificãrii factorului “b”:

sau

Influența modificãrii factorului “c”:

sau

Utilizarea metodei substituțiilor în lanț când între factori sunt relații de raport.

Aplicarea metodei substituțiilor în acest caz, se poate prezenta sub doua forme în funcție de locul unde este situat factorul cantitativ (la numitor sau la numarator).

b1) Când factorul cantitativ “a” se aflã la numãrãtor.

Vom nota: si

De unde rezultã cã modificarea fenomenului analizat (ΔF) poate fi scrisa de maniera:

sau

Mãsurarea influenței factorilor asupra modificãrii fenomenului analizat se face pe baza raționamentului:

Influenței modificãrii factorului “a”:

Influenței modificãrii factorului “b”:

Ceea ce în mãrimi relative, pe baza de indici, inseamnã:

, iar

din care, datoritã:

Influenței modificãrii factorului “a”:

Influenței modificãrii factorului “b”:

b2) Cand factorul cantitativ “b” se aflǎ la numitor

Se respectã și în acest caz notațiile precum și modul de determinare a modificãrii fenomenului analizat de la pct. “b”, însã în ceea ce privește mãsurarea influenței factorilor, se procedeazã dupã cum urmeazã:

Influența modificãrii factorului “b”:

Influența modificãrii factorului “a”:

În mãrimi relative, modificarea fenomenului analizat se explicã prin:

Influența modificãrii factorului “b”:

Influența modificãrii factorului “a”:

3.2.3. Metoda ratelor

Este o metoda utilizatã frecvent în diagnosticarea rentabilitãții intreprinderii unde se regãsesc o serie de rate de rentabilitate cum ar fi: rata rentabilitații economice, comerciale, financiare , rate care vor fi utilizate si in lucrarea de fațã pentru a diagnostica situația “LC INFO.”

Ratele reprezintã un raport între doua mãrimi comparabile din punct de vedere logico-economic. Dincolo de forma matematicã de exprimare, ratele au o incărcătura informațională și o semnificație deosebită în teoria și practica economică. Ele reprezintă instrumente de analiză

utilizate pentru cunoașterea anumitor fenomene economice și financiare, din punct de vedere istoric sau previzional, precum și a elementelor și factorilor care le determină.

Pentru toate categoriile de analiză economicã și financiarã (post-factum, curentă, previzională, statică, dinamică, cantitativă, calitativă, micro și macroeconomică etc.), ratele constituie corelații de eficiența economică, fie a activitãții, fie a structurilor. În analiza diagnostic

se recomandã sã se construiascã un “tablou de bord” care sã conținã un set de rate pertinente în raport cu obiectivele procesului decizional.

Metoda ratelor constituie un instrument operațional în procesul de analiză și evaluare internã a intreprinderii, servind totodată și scopului analizei financiare externe.

Deși in teorie se utilizeazã un numar mare de rate, în practicã, fiecare intreprindere utilizeazã o gamă relativ restrânsă, care reflectă cel mai bine realizarea intereselor sale economice și financiare. Analiza financiară pe baza ratelor este un perimetru în care mai mult nu înseamnă neapărat mai bine, deoarece utilizarea unui număr mai mare de rate nu determinã implicit o creștere a relevanței analizei.

În diagnosticul economico-financiar al intreprinderii pot fi utilizate urmãtoarele categorii operaționale de rate ale potențialului economic și echilibrului financiar:

Ratele de lichiditate și solvabilitate, exprimã capacitatea intreprinderii de a-și onora obligațiile de platã pe termen scurt, cu o perioadã de maturitate micã;(rate care sunt calculate în lucrarea de fată în capitolul IV)

Ratele de echilibru financiar evidențiazã anumite proportionalități care se stabilesc în cadrul și între diferite fluxuri financiare;

Ratele de gestiune, masoară eficiența cu care intreprinderea își utilizeaza activele de care dispune ;

Ratele privind managementul datoriei, explică în ce masură intreprinderea este finanțată prin credite;

Ratele de rentabilitate, măsoarã eficacitatea echipei manageriale, așa cum rezultă ea din veniturile obținute și din rentabilitatea investițiilor.

Există o gamă foarte largă de utilizatori ai informațiilor oferite de analiza pe baza ratelor financiare în general și de profilul financiar al ramurii de activitate în special.Existența acestor “radiografii financiare” poate fi considerata cel puțin la fel de importantã în diagnosticul economico-financiar al intreprinderii, ca și analizele și radiografiile din domeniul medical.

Cu toate cã analiza ratelor financiare oferã informații utile asupra condițiilor financiare și operaționale dintr-o intreprindere, există, totuși, probleme inerente și limite ale analizei pe baza acestora, care trebuie luate în considerare cu toata atenția.

3.2.4. Metoda analizei regresionale (corelației)

Această metodă se folosește în cazul relațiilor dintre fenomenul analizat și factorii care influențeazã asupra acestuia.

Caracterul practic al acestei metode, justificã utilitatea sa atât în analiza post-factum,cât și în analizele previzionale,cu scopul declarat de a extrapola tendințele de evoluție ale unor fenomene economice in viitor.

Folosirea metodei corelației în analiza economicã, presupune parcurgerea urmãtoarelor etape:

a) Identificarea legãturilor de cauzalitate din fenomenul supus analizei “y” și factorii care influențeazã asupra acestuia ;

b) cunoașterea legăturilor de cauzalitate dintre fenomen și factorii de influențã și alegerea pe aceasta bazã a ecuației de regresie care sã exprime fidel corelația existentã între aceștia.

În funcție de numãrul factorilor de influențã sau a variabilelor luate in calcul, corelația poate fi simplã (unifactorialã sau bidimensionalã) sau multiplã (multifactorialã sau multidimnsionalã ).

Dacă luăm în considerare sensul legãturii dintre fenomenul analizat (variabila dependentă) și factorii care influențează asupra acestuia (variabile independente ), corelația poate fi directã sau inversã, dupã cum modificarea variabilei independente determinã o modificare în același sens sau de sens contrar a variabilei dependente.

Dupã natura sau forma legãturii dintre fenomen și factorii care influențeazã, apreciatã în funcție de alura graficului construit pe baza datelor empirice, corelația poate fi ;liniarã sau neliniarã.

În practicã se utilizeazã urmatoarele ecuații de regresie de tip:

Liniar,exprimate prin funcția : y=a+bx

=== pag46-55 ===

CAP. 4. ANALIZA RENTABILITĂȚII

4.1. Abordǎri conceptuale privind rentabilitatea intreprinderii

Funcția scop a oricărei societăți comerciale este de a maximiza averea acționarilor. Realizarea acestui obiectiv este posibilǎ numai prin desfǎșurarea unei activitǎți rentabile, profitul net obtinut putând servi pentru remunerarea imediatǎ a acționarilor, prin dividende, sau pentru remunerarea la termen prin creșterea valorii firmei ca urmare a alocǎrii acestuia pentru autofinanțare.

Rentabilitatea poate fi definitǎ ca fiind capacitatea unei intreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.

Rentabilitațea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activitǎți economico-financiare a intreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncǎ, din întreg circuitul economic: aprovizionare, producție și vânzare.

Eficiența economicǎ este o categorie economicǎ mai cuprinzatoare decât rentabilitatea. În acest sens menționǎm și urmǎtoarea afirmație “ eficiența economicǎ reprezintǎ cea mai generalǎ categorie care caracterizeazǎ rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic”.

Pentru a exprima rentabilitatea se utilizeazǎ doua categorii de indicatori: profitul și ratele de rentabilitate. Mǎrimea absolutǎ a rentabilitǎții este reflectatǎ de profit, iar gradul în care

capitalul sau utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilitǎții

(indicator al mǎrimii relative a rentabilitǎții).

4.2. Contul de profit și pierdere

Contul de rezultate este documentul contabil care măsoară performanțele activității unei societăți în cursul unei perioade date, și este cel mai important document utilizat pentru realizarea analizei diagnosticului rentabilitǎții.El reprezintă o sinteză a contabilității de flux la

nivelul microeconomic,punând în evidență fluxurile de valoare care au contribuit la creșterea sau micșorarea performantelor unei societati. Măsurarea performanțelor societății vizează măsurarea

profitului ce poate fi abordată din punct de vedere patrimonial,economic sau financiar.Din punct de vedere patrimonial măsurarea profitului pornește de la ecuația juridică a bilanțului:

ACTIVE – DATORII = CAPITALURI PROPRII

Din punct de vedere economic,rezultatul se calculează ca diferență între venituri și cheltuieli.

REZULTAT = VENITURI – CHELTUIELI

VENITURI = CHELTUIELI +/- REZULTAT

Rezultatul este o mărime denumită profit sau beneficiu,atunci când veniturilie sunt mai

mari decât cheltuielile,sau o mărime valorică negativă,denumită pierdere,în situația inversă;profitul și pierderea sunt recunoscute și sub denumirea de rezultat beneficiar,respectiv rezultat deficitar.

Rezultatul economico-financiar ( profit sau pierdere ) mai poate fi calculat și după următoarea relație bilanțieră:

REZULTAT = CAPITALURI PROPRII ( aferente exercițiului N ) –

CAPITALURI PROPRII ( aferente exercițiului N – 1 ).

Cifra de afaceri cuprinde sumele provenite din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii ce intră în categoria activităților curente ale persoanei juridice,după scăderea reducerilor comerciale,a taxei pe valoarea adăugată și a altor impozite și taxe aferente.

În categoria veniturilor se include atât valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente,cât și din câștigurile din orice alte surse.Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă,dar nu diferă

ca natură de veniturile din această activitate.Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o persoană,juridică ca parte integrantă a obiectului său de activitate.

Elementele extraordinare sunt veniturile și cheltuielile rezultate din evenimente de tranzacții ce sunt diferite de activitățile curente.

Clasificarea veniturilor

Veniturile sunt înregistrate în clasa a 7-a în funcție de natura lor economică,după o ordine care urmărește cascada soldurilor intermediare de gestiune susceptibile de a fi “ trase “ asupra contului de rezultate.

Ele se detaliază în maniera următoare:

-Venituri din exploatare;

-Venituri financiare;

-Venituri extraordinare.

a) Veniturile din exploatare provin din:

– Vânzări de mărfuri sunt întâlnite îndeosebi la întreprinderile comerciale și obținute din vânzarea de mărfuri achiziționate.

– Producția vândută include,veniturile din vânzarea de produse finite,semifabricate,produse reziduale,executarea de lucrări,prestări de servicii,venituri din studii și cercetări,venituri din redevențe,locații de gestiune și chirii,venituri din activități anexe.

Indicatorul cifra de afaceri se obține prin însumarea vânzărilor de mărfuri și a producției vândute și reprezintă un indicator important în caracterizarea mărimii întreprinderii și a situației economico-financiare a acesteia.

– Producția stocată înregistrează creșterile sau diminuările de la un exercițiu la altul a stocurilor de produse și producția în curs.Variațiile de producție stocată se determină pentru fiecare formă de produse stocată ( semifabricate,produse finite,produse reziduale ) cât și pentru animalele și păsările obținute din producție proprie.

– Producția imobilizată reprezintă producția exercițiului sub forma imobilizărilor.Acestea sunt evaluate la nivelul costului de producție atât în cazul imobilizărilor corporale cât și a celor necorporale.

– Producția exercițiului se obține prin însumarea producției vândute,producției stocate și a producției imobilizate.

– Subvențiile de exploatare sunt asimilate veniturilor din exploatare și reprezintă subvențiile primite de unitate pentru acoperirea pierderilor precum și alte subvenții.

– Alte venituri din exploatare cuprind veniturile din creanțe recuperate de la clienți și

debitori diverși și alte venituri din exploatare,altele decât cele din categoriile amintite anterior.

– Venituri din provizioane privind exploatarea,constituie venituri ce provin din reluarea

( diminuarea sau anularea ) provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli,deprecierea imobilizărilor corporale și în curs pentru deprecierea activelor circulante.

Veniturile din exploatare totale se obțin însumând veniturile din vânzarea de mărfuri,din producția vândută,producția stocată ( +/- ),producția imobilizată,subvenții de exploatare și venituri din provizioane privind exploatarea.

b) Veniturile financiare provin din:

– Titluri și creanțe imobilizate reprezentând prețul de vânzare aferent imobilizărilor financiare cedate,dividendele încasate pentru participațiile la capitalul altor societăți și dobânzile aferente creanțelor imobilizate.

– Titlurile de plasament reprezintă diferența favorabilă dintre prețul de cesiune al acestora și valoarea brută a titlurilor vândute.

– Diferențe de curs valutar reprezintă veniturile obținute din diferențele favorabile de curs valutar rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în valută,diferențele favorabile de curs valutar aferente disponibilităților bancare în devize sau disponibilităților în devize existente în casierie.

– Alte venituri financiare include dobânzile,sconturile obținute de la furnizori sau alți

creditori cât și veniturile obținute din valorificarea titlurilor de plasament imediat negociabile.

– Provizioanele reprezintă venituri financiare obținute ca urmare a reluării provizioanelor constituite în legătură cu activitatea financiară a întreprinderii.

c) Veniturile extraordinare includ veniturile din:

– subveții pentru evenimente extraordinare și altele similare, reprezentând subvențiile primite sau de primit drept compensație pentru pierderi inregistrate de o societate ca urmare a efectuării unor cheltuieli generate de evenimente extraordinare.

Clasificarea cheltuielilor

Sunt înregistrate în clasa a VI-a în funcție de natura lor economică.

Clasarea cheltuielilor de exploatare este stabilită pentru a permite să se țină într-o manieră succesivă soldurile intermediare de gestiune în contul de rezultate.

Ele se detaliază în următoarele categorii:

-cheltuieli de exploatare;

-cheltuieli financiare;

-cheltuieli extraordinare.

a) Cheltuielile de exploatare sunt reprezentate de:

– Costul mărfurilor vândute evaluate la prețul de înregistrare a mărfurilor vândute și diferențele de preț aferente.

– Materii prime și materiale consumabile-cheltuieli aferente consumurilor de materii prime și materiale consumabile.

– Energia și apa-costul de achiziție al energiei și apei consumate.

– Alte cheltuieli materiale-costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora,cheltuieli cu alte materiale nestocate etc.

– Lucrări și servicii executate de terți-cheltuieli cu întreținerea și reparațiile;redevențe,locații de gestiune,chirii,cheltuieli cu primele de asigurare,etc.

– Impozite,taxe și vărsăminte asimilate-impozitul suplimentar pe salarii suportat de întreprindere ca urmare a depășirii fondului de salarii,impozitul pe clădiri,taxa pentru folosirea terenurilor,taxa asupra mijloacelor de transport,etc

– Salarii personal-cheltuieli cu salariile cuvenite personalului întreprinderii cât și alte cheltuieli cu personalul suportate de unitate.

– Asigurări și protecție socială-cheltuielile unității cu contribuția la asigurările sociale și la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj.

– Alte cheltuieli din exploatare-pierderi din creanțe provenite din clienți incerți sau în litigiu și suportate de întreprindere.

– Amortizări și provizioane-cheltuieli cu amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale și corporale cu valoarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor necorporale,corporale și în curs;cu valoarea provizioanelor pentru deprecierea activelor circulante.

b) Cheltuielile financiare provin din:

– Creanțe imobilizate-pirderi din creanțe legate de participațiile întreprinderii.

– Titluri de plasament-pierdere netă din vânzarea titlurilor de plasament.

– Diferențe de curs valutar-cheltuieli din diferențele de curs nefavorabile rezultate în urma lichidării creanțelor și a datoriilor în valută,diferențele nefavorabile de curs valutar aferente

disponibilităților bancare în devize,disponibilităților în devize existente în casierie,etc.

– Amortizări și provizioane-include cheltuieli cu constituirea de provizioane pentru riscuri și cheltuieli legate de activitatea financiară;sumele reprezentând prime de rambursare ale împrumuturilor obligatorii,etc.

c) Cheltuielile extraordinare provin din:

-cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare(valoare pierderilor din calamități, exproprieri de active).

Rezultatul definitiv al exercițiului se stabileste anual și reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere.Repartizarea profitului se înregistrează in contabilitate pe destinațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, cu aprobarea adunării generale a acționarilor sau asociaților.

Obiectivul prioritar al analizei informației contabile publicate prin contul de profit sau pierdere este determinarea soldurilor intermediare de gestiune pe domenii operaționale ale activității

de ansamblu a agentului economic ,cuprinzând producția ,circulația,finanțele,activitățile cu caracter extraordinar,etc.

Determinarea soldurilor intermediare de gestiune răspunde atât nevoilor firmelor în analiza economico-financiară cât și funcționării Sistemului Conturilor Naționale.

4.3. Analiza profitului

Expresie a rentabilitǎții, masa profitului constituie rezultatul financiar pozitiv care exprimǎ eficiența activitǎții productive a intreprinderii.

Ca valoare pozitivǎ rezultatǎ din procesele economice sau financiar-monetare care au loc în cadrul unei intreprinderi, profitul poate fi analizat, atât din punct de vedere structural, cât și factorial.

4.3.1. Analiza structuralǎ a profitului

Analiza structuralǎ a rezultatului brut al exercițiului (profit brut sau pierdere), se poate efectua pe baza urmǎtoarei scheme:

Fig. 4.1. Schema de analizǎ structuralǎ a rezultatului brut

Analiza structuralǎ a profitului are rolul de a evidenția ponderea și dinamica rezultatelor aferente celor trei categorii de activitǎți care se desfasoarǎ în cadrul unei intreprinderi: de exploatare, financiarǎ și extraordinară.

Pentru a stabili contribuția elementelor componente la modificarea rezultatului brut se aplicǎ metoda balanțieră.

Modelul al doilea de analizǎ structuralǎ a rezultatului brut pune în evidentǎ, fațǎ de primul model, un aspect esențial și anume dacǎ marja brutǎ fațǎ de cheltuielile variabile permite acoperirea cheltiuelilor fixe (în caz contrar volumul de activitate este inferior pragului de rentabilitate) și a unor rezultate negative (pierderi) din activitǎțile financiare și extraordinare, astfel încât pe total firmǎ activitatea sǎ fie rentabilǎ.

4.3.2. Analiza soldurilor intermediare ale gestiunii (S.I.G.)

Prin solduri intermediare ale gestiunii înțelegem principalii indicatori economico-financiari stabiliți pe baza datelor din Contul de Profit și Pierdere, cu ajutorul cǎrora se caracterizeazǎ modul de folosire a resurselor materiale, financiare și umane ale firmei.

Un sold intermediar al gestiunii este diferența dintre douǎ valori. Prin scǎderi successive se obțin indicatori de caracterizare a rentabilitǎții și gestiunii firmei (unii se regǎsesc ca atare în Contul de Profit și Pierdere, iar alții se determinǎ în situația S.I.G.).

Soldurile intermediare ale gestiunii se prezintǎ într-un tablou care, în esențǎ este o altǎ modalitate de prezentare a contului de rezultate.

Tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii, sub forma de listǎ, se prezintǎ astfel:

Tabelul nr. 4.1.

Analiza soldurilor intermediare de gestiune, se poate realiza pe baza:

-modificǎrilor absolute;

– indicilor cu bazǎ fixǎ, în lanț și medii;

– ritmurilor cu bazǎ fixǎ, în lanț și medii ;

– metodei ratelor;

– metodei substituirilor în lanț.

Referitor la indicatorii din tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii, care nu au fost prezentați și analizați anterior, se impun unele precizǎri, și anume:

Marja comerciala (Mc) este un indicator utilizat de cǎtre intreprinderile care vând mǎrfurile în starea în care au fost cumpǎrate.

Analiza factoriala a marjei comerciale, poate fi efectuatǎ cu ajutorul urmǎtorului model:

în care:

D – reprezintǎ cifra de afaceri din vânzǎri de mǎrfuri sau valoarea desfacerilor de mǎrfuri;

– rata medie a marjei comerciale sau cota medie de adaos comercial;

– structura vânzǎrilor pe grupe de mǎrfuri sau sectoare de activitate;

-cota de adaos comercial pe grupe de mǎrfuri sau sectoare de activitate.

Sistemul de factori se prezintǎ astfel:

D

Mc

Excedentul (deficitul) brut al exploatǎrii (E.B.E), reprezintǎ fluxul potențial de disponibilități degajat de ciclul de exploatare și se determină deducând cheltuielile monetare din exploatare din veniturile monetare aferente acestei activitǎți.

Veniturile monetare din exploatare sunt formate din vânzǎrile de mǎrfuri și subvențiile de exploatare, în timp ce cheltuielile monetare din exploatare cuprind acele categorii de cheltuieli

care presupun plăți imediate sau la termen (consumurile provenind de la terți, cheltuieli cu impozite, taxe si vǎrsǎminte asimilate și cheltuielile cu personalul).

Excedentul brut al exploatării este utilizat în procesul de analiză, pentru efectuarea de comparații,( în dinamică și în spatiu), cu rezultatele firmelor care își desfăsoară activitatea în același domeniu.

Comparativ cu ceilalți indicatori utilizați în procesul de analiză, excedentul brut al exploatării prezintă avantajul că nu este influențat de sistemul de amortizare practicat, de politica de constituire a provizioanelor, de politica financiară(gradul de îndatorare) și fiscală (sistemul de impozitare a profitului), precum și de politica de distribuire a dividentelor.

Analiza excedentului brut al exploatării, poate fi aprofundată utilizând următoarele rate de structură (repartitie).

=== pag62-72 ===

Modificarea profitului brut de 75.700 RON (970.900 – 895.200) se explică prin influența: 1.sumei veniturilor totale:

2.Structurii veniturilor pe activități:

3.rentabilitǎții veniturilor pe sectoare de activitate:

TOTAL = 75.700 RON

Rezultatul brut al exercițiului (Rb), se determină ca diferență între veniturile totale și cheltuielile totale, astfel:

, unde:

în care:

Vt – reprezintă venituri totale

reprezintǎ rezultatul (profitul) mediu brut la 1 leu venituri totale;

g – structura veniturilor totale pe categorii de activitǎți;

prb – profitul brut la 1 leu venituri pe categorii de activități.

Sistemul de factori care acționeazǎ asupra profitului brut, se prezintǎ astfel:

Vt

Prb

g

prb

Măsurarea influențelor factorilor se realizeazǎ cu ajutorul metodei substituirilor în lanț.

4.3.5.2 Analiza factorialǎ a rezultatului exploatǎrii

Rezultatul exploatării (Re) se circumscrie la nivelul activitatii de bază a intreprinderii și caracterizează în mărime absolută rentabilitatea ciclului de exploatare. El se determină ca

diferență între veniturile din exploatare (Ve) și cheltuielile aferente acestora (Ce), astfel:

Re=Ve-Ce

Analiza factorială a rezultatului exploatarii, se poate efectua pe baza urmatorelor modele:

a) , unde , iar

b)

c)

d) Re = qvp – qvc

Utilizând primul model de analiză sistemul de factori se prezintă astfel:

T

Ve

Re

g

pre

În care :

Re – reprzintǎ rezultatul exploatării;

Ve – venituri din exploatare;

Ns – numǎr salariați ;

t – timp mediu pe salariat;

whVe – productivitate medie stabilită pe baza veniturilor din exploatare;

gi – structura productiei;

-reprezintǎ rezultatul (profitul) exploatǎrii la 1 leu venituri totale;

pre – profitul din exploatare la 1 leu venituri pe categorii de produse Tabelul 4.6. Analiza rezultatului exploatarii RON

Metodologia de analizǎ factorialǎ și respectiv cuantificarea influențelor factorilor potrivit modelului “a”, presupune:

din care, datoritǎ:

Influenței modificǎrii veniturilor din exploatare:

din care, datoritǎ:

Influenței modificǎrii fondului total de muncǎ:

din care, datorita:

Influenței modificǎrii numǎrului mediu de salariați:

Influenței modificǎrii timpului mediu pe un salariat:

1.2 Influenței productivitǎții medii orare:

2. Influența modificǎrii profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare:

din care, datoritǎ:

2.1 Influenței structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activitǎți:

2.2. Influenței profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activitǎți:

Se constatǎ o depǎșire a rezultatului exploatǎrii prevǎzut cu 51600RONreectivcu 6,51%, datoratǎ în exclusivitate creșterii veniturilor din exploatare. Aceastǎ situație se apreciazǎ ca favorabilǎ deoarece depǎșirea înregistratǎ se regǎsește în profitul brut, profitul net și în destinațiile profitului net al intreprinderii.

Analizând influențele factorilor care au generat modificarea rezultatului exploatǎrii, constatǎm urmǎtoarele:

cerșterea veniturilor din exploatare și a rezultatului exploatǎrii au fost determinate în proporție de 81,1% de utilizarea extensivǎ a forței de muncǎ, iar diferența de 19,9% se datoreazǎ laturii intensive, respectiv sporirii productivitǎții medii orare. Creșterea productivitǎții medii orare a determinat sporirea veniturilor din exploatare cu 780414RON și a rezultatului exploatǎrii cu 7804 RON.

ca efect al utilizǎrii complete a timpului de muncǎ, rezultatul exploatǎrii a crescut cu 28370.RON . Aceastǎ situație a fost determinatǎ de creșterea numǎrului de

personal cu 25 salariați, concomitent cu nerealizarea timpului mediu pe salariat cu 20 ore/salariat, ceea ce a avut ca efect reducerea rezultatului din exploatare cu 9007 RON;

profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare s-a redus cu 0,01 lei, respectiv a scǎzut rata rentabilitǎții veniturilor din exploatare cu 1%, ceea ce a condus la diminuarea rezultatului exploatǎrii cu 55362RON. Aprofundând analiza profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare prin intermediul factorilor indirecți, rezultǎ urmatoarele:

– modificarea structurii veniturilor din exploatare a avut loc in favoarea tipurilor de activitǎți la care s-a prevǎzut un profit la 1 leu venituri din exploatare mai mic decât cel mediu programat la nivel de intreprindere, ceea ce a generat scǎderea rezultatului exploatǎrii cu 279527 RON;

– profitul la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activitǎți a influențat rezultatul exploatǎrii în sensul creșterii acestuia cu 224100 RON , ceea ce denotǎ faptul cǎ tipurile de activitǎți care dețin o pondere hotǎrâtoare în veniturile din exploatare au înregistrat o evoluție pozitivǎ (>). Aceasta situație este determinatǎ, în principal, de producția vândutǎ, iar la nivelul acesteia de reducerea costurilor unitare și/sau de creșterea prețurilor medii de vânzare unitare.

Potrivit modelului de analizǎ “b”, sistemul de factori este:

Re

g

pre

în care:

– numǎr de salariați;

– gradul de înzestrare tehnicǎ;

– producția exercițiului la 1 leu mijloace fixe;

– gradul de valorificare a producției exercițiului;

– rentabilitatea veniturilor din exploatare;

gi – structura veniturilor pe activitǎți;

prei – profit mediu la un leu venit de exploatare;

Acest model se recomandǎ a fi folosit de cǎtre intrprinderile cu activitate de producție, care dețin o bazǎ tehnico-materialǎ importantǎ.

Pentru a mǎsura influențele factorilor asupra fenomenului analizat se utilizeazǎ metoda substituirilor în lanț (varianta produs de factori).

Pe baza datelor din tabelul nr.4.6, au fost determinate urmatoarele influențe ale factorilor:

1.Influența numǎrului de personal:

2.Influența gradului de înzestrare tehnicǎ:

3.Influența randamentului activelor fixe:

4.Influența gradului de valorificare a activelor fixe:

5.Influența rentabilitǎții veniturilor:

TOTAL =51.600 RON

Analizand influența factorilor, se constatǎ urmǎtoarele:

creșterea numǎrului de personal cu 20 are ca efect majorarea rezultatului exploatǎrii cu

320.980 RON. Aceastǎ influențǎ se apreciazǎ ca justificatǎ de sporirea volumului de activitate cu condițiile creșterii productivitǎții muncii;

sporirea gradului de înzestrare a muncii cu 213 RON / persoanǎ a avut ca efect – în

condițiile date – sporirea profitului din exploatare cu 203.980 RON

gradul de valorificare a productiei exercitiului s-a redus, ceea ce a condos in final la

diminuarea rezultatului exploatarii cu 97.770 RON

profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare s-a redus cu 1,38 lei, determinând scǎderea rezultatului exploatǎrii cu 248600RON. Interpretarea acțiunii factorilor indirecți care acționeazǎ prin profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare, se face în același mod ca în cazul modelului anterior.

Conform modelului de analiza “c”, sistemul de factori este urmatorul:

Ae

Re g

pre

Valoarea activelor de exploatare – (Ae) , reflectǎ valoarea activelor imobilizate și a activelor circulante aferente ciclului de exploatare. Deci, mǎrimea activelor de exploatare determinǎ marimea producției exercițiului, a veniturilor din exploatare și a profitului din exploatare.

Indicatorul , reprezintǎ veniturile medii din exploatare la 1 leu active de exploatare și reflectǎ eficiența activelor de exploatare. Creșterea valorii acestui indicator se poate realiza prin accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante de exploatare, imbunǎtǎțirea calitǎții produselor e.t.

– rentabilitatea veniturilor din exploatare;

gi – structura veniturilor pe activitǎți;

prei – profit mediu la un leu venit de exploatare;

d) În cazul firmelor cu activitate de producție , pentru analiza factorialǎ a profitului aferent cifrei de afaceri, se recomandǎ urmaroarele modele:

Analiza profitului aferent exploatǎrii se efectueaza utilizand datele din tabelui de mai jos:

Tabel 4.7. Analiza profitului aferent exploatarii RON

Tabel 4.8. RON

Potrivit modelului de analiza “a”, sistemul de factori care acționeazǎ asupra profitului este urmǎtorul:

g

P

c

p

în care:

reprezinta volumul fizic al productiei vândute;

g – structura producției vândute pe produse;

c – costurile complete unitare;

p – prețurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.

Analiza factorialǎ a profitului aferent exploatǎrii, presupune:

din care, datorita:

Influenței modificǎrii volumului fizic al producției vândute:

Influenței modificǎrii structurii producției vândute pe produse:

Influenței costurilor complete unitare:

4.influentei modificarii preturilor medii de vanzare unitare, exclusionv T.V.A:

TOTAL = 51.600 RON

La finele perioadei analizate, comparativ cu nivelul prevǎzut în bugetul de venituri și cheltuieli, s-a înregistrat o creștere a profitului aferent exploatǎrii cu 51600 RON, respectiv cu 18,78%. Creșterea profitului aferent exploatǎrii influențeazǎ pozitiv rezultatul exploatǎrii, rezultatul curent, rezultatul brut și respectiv net al exercițiului e.t.c.

Analizând influențele factorilor, se constatǎ urmǎtoarele:

depǎșirea volumului fizic al producției vândute cu 23,04% are ca rezultat sporirea profitului cu 63.300 RON. Influența volumului producției vândute relevǎ faptul cǎ pentru producția intreprinderii existǎ cerere, respectiv piata nu este saturatǎ;

structura producției vândute a influentat profitul în sensul creșterii cu 2.600 RON, situație ce se explicǎ prin creșterea ponderii produselor vândute la care s-au prevǎzut rate ale rentabilitǎții mai mari decât rata medie prevazutǎ pe total intreprindere și diminuarea ponderii produselor cu rate de rentabilitate prevǎzute mai mici decât rata medie programatǎ de intreprindere ;

costurile complete unitare au exercitat o influențǎ negativǎ asupra profitului, determinând scǎdere acestuia cu 197.400 RON, situație determinatǎ de creșterea costurilor produselor ce dețin ponderea principalǎ în totalul vânzǎrilor. Influența costurilor se apreciazǎ ca nefavorabilǎ cu condiția ca sǎ nu fi fost afectatǎ calitatea produselor vândute. Aceastǎ situație negativǎ poate fi rezultatul diminuǎrii productivitǎții, creșterii consumurilor specifice, scǎderii gradului de utilizare a e capacitǎții de producție.t.c.;

prețurile de vânzare au crescut fațǎ de nivelul prevǎzut la sortimentele care dețin ponderea majoritarǎ în cifra de afaceri și au determinat diminuarea masei profitului cu 183.100 RON. Aceastǎ situatie poate fi determinatǎ de creșterea nivelului calitǎții produselor ( caz in care aprecierea este pozittivǎ) și /sau acțiunii factorilor conjuncturali (ofertǎ mai micǎ decât cererea, creșterii puterii de cumpǎrare a clienților e.t.c.)..