Analiza Rentabilitatii Intreprinderii. Aplicatie la S.c. Alke Total Confort S.r.l

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ANALIZA RENTABILITĂȚII

1.1. Conceptul de rentabilitate

1.2.Sistemul indicatorilor de baza ai rentabilității

1.3.Profitul- aspect teoretice

CAPITOLUL II – PREZENTAREA FIRMEI S.C. ALKE TOTAL CONFORT SRL

2.1. Scurt istoric

2.2. Misiune si viziune

2.3. Analiza principalilor indicatori de performanta

2.4 Managementul financiar-contabil

2.4.1. Principii contabile aplicate

2.4.2. Organizarea compartimentului financiar-contabil

2.4.3. Utilizarea IT in activitatea financiar-contabila

CAPITOLUL III – ANALIZA RENTABILITĂȚII ÎN CADRUL S.C.ALKE TOTAL CONFORT SRL

3.1. Analiza echilibrului financiar pe baza bilantului contabil:

3.2. Analiza rezultatelor care exprimă profitabilitatea activității firmei

3.2.1. Analiza factoriala a profitului brut

3.2.2. Analiza factoriala a Profitului net (PN)

3.2.3.Diagnosticul rentabilitatii intreprinderii

3.3. Aplicatie informatica privind calculul rentabilitatii firmei

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În spațiul socio-economic în care activeazǎ întreprinderea , trebuie sǎ-și probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurențǎ și adaptare, performanța economico-financiarǎ. Toate acestea își gǎsesc reflectarea în eficiența activitǎților care au la baza determinǎrii cantitativ-calitative ale factorilor producției, randamente maxime ale utilizǎrii acestora etc.

Natura și importanța întreprinderii în economiile moderne a constituit obiectul de studiu a acestei lucrǎri de specialitate.

Întreprinderea reprezintǎ o entitate socio-economicǎ de sine-stătătoare, cu o structurǎ proprie, delimitatǎ în timp și spațiu, astfel încât partenerii sǎi sunt considerați cǎ fǎcând parte din interiorul sǎu, iar alții din exteriorul sǎu. Pentru a fi viabile și pentru a putea desfǎșura o activitate continuǎ în mediul instituțional, întreprinderile intrǎ în relații de intercondiționare cu factorii existenți în mediul lor ambiant, fiind susținute în demersul lor economic de clienți, furnizori, forța de muncǎ, bǎnci, instituții guvernamentale și bugetare etc., cu intenția declaratǎ sǎ demonstreze cǎ sunt capabile sǎ desfǎșoare o activitate eficientǎ.

Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activitǎți economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncǎ, din toate stadiile circuitului : aprovizionare, producție și vânzare.

În mod particular, prin diagnosticarea unei firme, în vederea evaluǎrii, se urmǎrește cunoașterea tuturor laturilor activitǎții acesteia, respectiv juridicǎ, tehnicǎ, resurse umane, economico-financiarǎ etc., precum și a punctelor forte și a punctelor slabe corespunzǎtoare fiecǎreia. Aceasta are ca scop exclusiv evidențierea parametrilor de operare ai firmei, estimarea performanțelor și a riscurilor viitoare, orice informații care pot orienta judecata evaluatorului.

Pentru exprimarea rentabilitǎții se utilizeaza douǎ categorii de indicatori: profitul și ratele de rentabilitate. Mǎrimea absolutǎ a rentabilitǎții este reflectatǎ de profit, iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilitǎții ( indicator al mǎrimii relative a rentabilitǎții ).

Analiza pe baza ratelor ajutǎ la evaluarea performanțelor managementului, apreciazǎ starea de sǎnǎtate financiarǎ a firmelor, realizeazǎ unele predicții privind situația și performanțele financiare ale întreprinderii, ajutǎ la cunoașterea gradului de independență economicǎ și financiarǎ a unei întreprinderi la detectarea la momentul oportun a diferitelor cauze care generează schimbǎri nedorite în activitatea întreprinderii.

Fiind un instrument tradițional și deosebit de rǎspândit al analizei financiare care a cunoscut în ultimii ani importante actualizǎri și aprofundǎri, recurgerea la aceastǎ metodǎ se face din dorința de a stabili norme, praguri care sǎ constituie criterii pentru a aprecia starea unei întreprinderi prin compararea ratelor calculate cu anumite valori de referințǎ.

În postura de valori de referințǎ, se pot afla aceleași rate stabilite la nivelul unui domeniu de activitate sau aceleași rate înregistrate de o firmǎ cu care întreprinderea în cauzǎ dorește sǎ concureze sau pe care îl considerǎ un exemplu sau obiectivele pe care și le propun acționarii sau managerii.

În primul capitol sunt prezentate informațiile necesare analizei rentabilitatii intreprinderii,sistemul indicatorilor de baza ai rentabilitatii precum si aspecte teoretice ale profitului.

În al doilea capitol este prezentată societatea, respectiv istoricul, obiectivul și evoluția acesteia de-a lungul anilor,analiza principalilor indicatori de performanta precum si managementul financiar contabil unde sunt descrise principiile contabile aplicate,cum este organizat compartimentul financiar contabil si utilizarea IT in cadrul compartimentului.

Cel de-al treilea capitol cuprinde analiza echilibrului financiar pe baza bilantului contabil,precum si rezultatele referitoare la evoluția societății în ultimii ani prin concluziile și propunerile prezentate.

În aceastǎ lucrare, abordǎm performanța întreprinderii pe baza rentabilitǎții care în vedere rezultatele obținute prin utilizarea factorilor de producție, respectiv cele recunoscute și prezentate în contul de profit și pierdere. Rezultatul obținut din deținerea factorilor de producție, de natura câștigurilor și pierderilor nerecunoscute ca urmare a unor tranzacții și care este o componentǎ a rezultatului global, se va trata la analiza patrimoniului net (activului net).

În acest context, lucrarea de față își propune, totodată, să evidențieze o serie de probleme actuale și de perspectivă privind indicatorii ce comensurează eficiența economică, care, pe lângă corelația dintre efecte și eforturi, studiază și oportunitatea economică, prin depistarea momentului potrivit în care cheltuielile trebuie efectuate, precum și ordinea de prioritate a acestora.

CAPITOLUL I – CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ANALIZA RENTABILITĂȚII

1.1.Conceptul de rentabilitate

În viziunea financiară, judecarea performanțelor se face prin prisma fluxurilor de numerar.

Excluderea din calculul indicatorilor de rentabilitate a veniturilor și cheltuielilor calculate orientează raționamentul financiar spre problematica trezoreriei și permite pilotajul întreprinderii pe baza unor criterii legate direct de solvabilitatea și lichiditatea acesteia.

Rentabilitatea financiară (Rf) este rentabilitatea capitalurilor proprii. Ea se măsoară prin relația:

Rf=Rezultatul net/Capitaluri proprii (1.1)

Care se descompune astfel:

(1.2)

Tabelul nr. 1.1

Modelul pune în evidență efectul de levier, respectiv efectul multiplicator al îndatorării asupra rentabilității economice. Îndatorarea prezintă un cost care poate determina un impact negativ al efectului de levier. Acesta este pus în evidență prin relația:

Rf = Re + (Re – Kd)D/CP (1.3)

Unde:

Rf = rentabilitatea financiară (după impozitare)

Re = rentabilitatea economică (după impozitare)

Kd = costul (după impozitare) al îndatorării

D = datorii

CP = capitaluri proprii

Condiția necesară pentru ca efectul de levier să se realizeze este ca rentabilitatea economică (Re) să fie superioară costului îndatorărilor (Kd). Dacă această condiție este realizată, rentabilitatea financiară va fi cu atât mai ridicată, pentru o rentabilitate economică dată, cu cât îndatorarea (și coeficientul D/CP) va fi mai mare. În caz contrar (Re – Kd negativ), efectul de levier are un rol negativ.

Gradul de îndatorare este un indicator semnificativ. De un astfel de indicator sunt interesați creditorii și acționarii întreprinderii. Pentru acționari prezintă importanță relația invers proporțională dintre dobânzile datorate și profitul rămas la dispoziția lor. Cu cât dobânzile datorate aferente surselor împrumutate sunt mai mari, cu atât recompensa investițiilor acționarilor prin profit va fi mai mică. Creditorii doresc să știe care este proporția surselor străine prin care se finanțează întreprinderea, deoarece gradul de îndatorare al întreprinderii și profitul sunt direct proporționale; pe măsură ce crește gradul de îndatorare al întreprinderii, aceasta va trebui să obțină un profit mai mare care să-i permită plata dobânzilor datorate creditorilor. Dimpotrivă, obținerea unui nivel al profitului mai mic îi va determina pe investitori să facă previziuni pesimiste asupra profitului companiei.

Rentabilitatea reprezintă una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței activității economico-financiare ale unei întreprinderi, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, ținând cont de toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție, vânzare.

Ratele de rentabilitate sunt construite, de regulă, prin raportarea unui sold intermediar de gestiune cu semnificație în termeni de rentabilitate, fie la un flux de activitate, fie la un stoc. Este esențială, însă, construirea unui sistem de indicatori de rate operaționali, care prin structură și conținut să reprezinte un instrument de lucru util și performant. Una dintre cele mai utilizate rate ale rentabilității atât în teoria cât și în practica economică este rata rentabilității economice.

Rata rentabilității economice măsoară performanțele activului total al întreprinderii, pornind de la un rezultat economic și ansamblul mijloacelor utilizate:

Re = RBE/AtX100 (1.4)

Sau:

Re = RE/Aexpl X100

Definită astfel, rata rentabilității economice este independentă de mecanismul de finanțare, de presiunea fiscală, precum și de fluxurile extraordinare.

Așa cum sugerează și figura următoare, rentabilitatea economică este rezultatul acțiunii unui complex de factori:

Schema nr. 1.1

Prin urmare, sporirea rentabilității economice se poate realiza fie pe seama accelerării rotației activelor, fie prin creșterea marjei. În practica economică, aceste două posibilități sunt valorificate diferit, în funcție de natura activității. De exemplu, pentru aceeași cifră de afaceri sunt necesare mai multe mijloace în industrie decât în comerț. În același sector, apar diferențe notabile între ntreprinderi ca urmare a strategiei specifice fiecăreia. Astfel, în sfera distribuției, întreprinderile specializate realizează, de regulă, o rată a marjei sporită în condițiile unei rate de rotație a activelor redusă.

O altă modalitate de calcul a ratei de rentabilitate economică este

(1.5)

Construirea ratei pe baza unui anumit rezultat determină o viziune specifică semnificației rezultatului:

– utilizarea rezultatului exploatării va determina o rată independentă atât de politica fiscală și de structura capitalurilor (politica de finanțare), cât și de fluxurile extraordinare;

– dacă rata rentabilității economice va fi construită pe baza excedentului brut al exploatării, va fi independentă și de politica privind amortizarea capitalului tehnic, pe lângă elementele menționate anterior;

– folosirea profitului brut este utilă managerilor întreprinderilor și va determina un nivel mai ridicat al ratei, în măsura în care celelalte două activități (financiară și extraordinară) aduc profit; această variantă este mai puțin utilizată.

În teoria și practica internațională, această rată este cunoscută sub foegulă, o rată a marjei sporită în condițiile unei rate de rotație a activelor redusă.

O altă modalitate de calcul a ratei de rentabilitate economică este

(1.5)

Construirea ratei pe baza unui anumit rezultat determină o viziune specifică semnificației rezultatului:

– utilizarea rezultatului exploatării va determina o rată independentă atât de politica fiscală și de structura capitalurilor (politica de finanțare), cât și de fluxurile extraordinare;

– dacă rata rentabilității economice va fi construită pe baza excedentului brut al exploatării, va fi independentă și de politica privind amortizarea capitalului tehnic, pe lângă elementele menționate anterior;

– folosirea profitului brut este utilă managerilor întreprinderilor și va determina un nivel mai ridicat al ratei, în măsura în care celelalte două activități (financiară și extraordinară) aduc profit; această variantă este mai puțin utilizată.

În teoria și practica internațională, această rată este cunoscută sub forma:

ROA = EBIT/TA (1.6)

Unde: ROA = rata rentabilității economice (return on assets);

EBIT = rezultatul înainte de impozitare și dobânzi (earnings before interests and taxes);

TA = total active (total assets).

Utilizatorii informațiilor oferite de această rată sunt furnizorii de capital, creditorii financiari, de exemplu – sunt cei mai interesați de rentabilitatea întreprinderii înainte de scăderea dobânzii.

Deci, pentru o corectă informare a tuturor celor interesați de performanțele obținute prin utilizarea capitalului angajat de o întreprindere, se pot folosi ratele:

(1.7)

Rentabilitatea – o noțiune relativă

Indiferent de obiectivele întreprinderii, aceasta nu le va putea îndeplini decât dacă satisface două restricții financiare majore:

– rentabilitatea, respectiv capacitatea întreprinderii de a obține un surplus monetar care-i permite să facă față angajamentelor și să-și asigure dezvoltarea;

– echilibrul financiar, care exprimă în general însușirea întreprinderii de a armoniza resursele și utilizările afectate acestora.

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.

Orice întreprindere trebuie să asigure remunerarea și reînnoirea capitalului investit, iar acest fapt se poate realiza doar în condițiile unei suficiente rentabilități a activității sale.

Pentru a caracteriza o întreprindere din punct de vedere al rentabilității, considerăm că trebuie studiate trei aspecte: evoluția activitățiii (creșterea, descreșterea activității); evoluția cifrei de afaceri , evoluția valorii adăugate; evoluția rentabilității propriu-zise (profit, rate de rentabilitate, ca ndicatori).O creștere economică a întreprinderii generează obligații cărora ea nu va putea să le facă față decât dacă degaja un flux de rezultate, respectiv o rentabilitate abundentă.

Rentabilitatea presupune întotdeauna o doză de risc: nimic nu e sigur în activitatea unei întreprinderi și cel mai concludent exemplu în această conexiune o constituie riscul economic.

Rentabilitatea se află într-o strânsă corelație cu profesionalismul întreprinzătorului, cu timpul, cu mijloacele materiale și financiare investite pentru o activitate economică. Asigurarea unei ezvoltări durabile a unei întreprinderi implică desfășurarea unei activități rentabile. De fapt, asigurarea stării de performanță a unei întreprinderi se află sub impactul modului de derulare a relației eficiență-eficacitate, privilegiind o evaluare monetară a performanțelor. Această optică monetară poate părea insuficientă, deoarece, la prima vedere, minimalizează realizările întreprinderii care nu capătă o expresie monetară (productivitate fizică, competențele personalului, climatul social, raporturile cu mediul concurențial). În realitate, o abordare sistemică a întreprinderii permite înțelegerea conversiei oricărei realizări favorabile (exprimată în termeni cantitativi sau calitativi) în rezultatele monetare și deci în rentabilitate.

Schema nr 1.2

În concluzie,

Noțiunea de rentabilitate are un caracter relativ. Aptitudinea de a degaja rezultate monetare nu poate fi judecată independent de mijloacele angajate pentru a le obține. De aceea, analiza rentabilității nu se limitează la investigarea indicatorilor ei absoluți, ci și a celor relativi, obținuți prin raportarea rezultatelorla mijloacele angajate sau consumate pentru desfășurarea activității respective.

Din punct de vedere economic, rentabilitatea măsoară performanța mijloacelor de exploatare. În această accepțiune, numai tranzacțiile din exploatarepermit previzionarea performanțelor viitoare ale întreprinderii.Dacă rentabilitatea este raportul între un rezultat și mijloacele puse în acțiune

pentru obținerea acestuia, există mai multe posibilități pentru măsurarea acestui efect (rezultat).

Rentabilitatea economică = Rezultat economic/ Activ economic (1.8)

Numărătorul poate fi rezultatul de exploatare înainte de elementele financiare (se are în vedere EBE, care nu este un adevărat rezultat economic, deoarece nu ține seama de amortismente). La numitor, vom avea, între alte posibilități, capitalurile permanente sau activul total. În aceste condiții, relația menționată devine:

(1.9)

Această relație poate fi completată prin studiul formării rezultatului (și diferitelor marje) cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune.

Acești indicatori permit comparațiile în timp în cadrul aceleiași întreprinderi și între întreprinderi.

Soldurile intermediare de gestiune pleacă de la ideea potrivit căreia întreprinderea este un loc al transformării bunurilor în alte bunuri, intrărilor și ieșirilor. Aceste transformări se realizează prin utilizarea factorilor de producție, capital financiar fără risc și capital financiar cu risc.

Așa cum sugerează și figura următoare, rentabilitatea economică este rezultatul acțiunii unui complex de factori:

Schema nr. 1.3

1.2.Sistemul indicatorilor de baza ai rentabilității

Cei mai des întalniți 3 indicatori care masoară rentabilitatea sunt rata rentabilității comercială (ROS), rata rentabilității activelor totale (ROA) și rata rentabilității capitalului propriu (ROE).

Rata rentabilității comercială (ROS) se determină prin împărțirea profitului obținut după plata taxelor la vânzări, unde vânzarile reprezintă valoarea a vânzărilor fară nici un fel de retururi sau discounturi:

ROS = PROFIT NET / VANZARI (1.10)

Rata rentabilității activelor totale (ROA) se obține prin împarțirea profitului obținut în urma plații taxelor și a impozitului la totalul activelor corporației:

ROA = PROFIT NET / TOTAL ACTIVE (1.11)

Rata rentabilității capitalului propriu (ROE) împarte profitul la capitalul propriu. Capitalul propriu al acționarilor exclude în mod normal efectul oricarui activ necorporal (goodwill, marca înregistrată, etc.) și se determină prin scăderea tuturor obligațiilor și activelor necorporale din activele totale. Acestă rată se calculează astfel:

ROE = PROFIT NET / CAPITAL PROPRIU (1.12)

Rata rentabilității capitalului propriu este adesea considerată ca fiind cel mai important dintre indicatorii de rentabilitate, deoarece el masoară profitul ce rezultă din investiția facută de acționari. Spre ex: un profit din capitalul propriu de cel putin 15% este un obiectiv rezonabil de a asigura capitalul propriu adecvat și de a fonda o viitoare creștere așteptată atunci când acest procent de 15 % este aproximativ egal cu media ROE în industia mondială raportată anual în cercetarea anuală a afacerilor americane publicată in revista “Forbes” .

1.3.Profitul- aspecte teoretice

Noțiunea de profit a constituit terenul unor ample interpretări , chiar dacă toate acestea pleacă de la premisa că el constituie avantajul realizat sub formă bănească , dintr-o acțiune , operație sau activitate economică iar obținerea lui reprezintă motivația activității oricărui agent economic.

Primele încercări de explicare a profitului se întâlnesc în opera mercantiliștilor (Cantillon , Colbert) care vedeau izvorul profitului ( comercial ) în sfera circulației mărfurilor, între state , în comerțul exterior întrucât numai aici sporește cantitatea de metal prețios din tara respectivă.

Fiziocrații resping concepția mercantiliștilor și încearcă să demonstreze că profitul se obține în cadrul activității productive. Principalii reprezentanți ai fiziocraților ( Turgot și Quesnay) consideră că profitul este un venit care provine numai de la natură și care trece apoi și la clasele sterile.

Școala economică clasică are contribuții importante la abordarea profitului atât sub aspect conceptual cât și în privința izvorului și mărimii acestuia.

Adam Smith consideră profitul ca un scăzământ din produsul muncii muncitorului , un produs al muncii neplătite dar care se cuvine în mod natural capitalistului , ca plată pentru serviciul capitalului .

David Ricardo împărtășește concepția asupra profitului a lui Adam Smith dar consideră că este imposibilă creșterea concomitentă a profitului și a salariului , între aceste două forme de venit existând o adevărată opoziție.

J.B.Say analizează profitul așa cum se prezintă sub forma dobânzii și a beneficiului întreprinzătorului pe care le explică prin izvoare diferite. Astfel , dobânda reprezintă un venit al capitalului , un rezultat al serviciilor săvârșite de capital iar beneficiul întreprinzătorului ca o plata a muncii , o recompensa pentru munca de conducere pentru riscul și talentul acestuia.

În concepția școlii marxiste profitul reprezintă o formă transformată a plusvalorii , adică plusvaloarea privită ca un rezultat al întregului capital avansat ; izvorul plusvalorii fiind exploatarea muncii salariale .

Concepțiile privind natura și izvorul profitului sunt extrem de numeroase , fiind grupate de unii autori în teorii apologetice , teorii explicative , teorii reziduale .

Teoriile apologetice definesc profitul ca o remunerație a întreprinzătorului pentru:

Funcția de inovator și organizator. “ Profitul reprezintă remunerația întreprinzătorului , adică a unui factor de producție care a inițiat punerea în lucru și coordonarea celorlalți factori de producție: natura , munca și capitalul. Profitul este proba utilității unei activități economice și măsura acestei utilități.”( Fernard Badhuin , Dictionaire de l’economie contemporaine , Marabout service , pag.222.)

Riscurile deciziilor și inițiativelor sunt suportate de către întreprinzător. Inovarea poate fi considerată ca o investiție cu risc , adică fără garanția unor rezultate economice și financiare suficiente pentru a acoperi cheltuielile inițiale angajate de investitor. Întreprinzătorul inovator este acela care nu ezită să-și asume riscul investind și angajând întreprinderea pe o nouă piață. El corespunde, după terminologia lui I.A.Schumpeter (1912) întreprinzătorului dinamic , iar profitul nu este decât expresia unei juste recompense a dinamismului sau a inițiativelor luate în materie economică. În 1921 F.Knight exprima aceiași teorie.

Pentru totalitatea agenților economici care satisfac nevoile sociale. În acest sens Fr.Perroux afirmă că orice întreprinzător îndeplinește înainte de toate , o funcție de creație care urmărește , nu ridicarea prețului , ci scăderea acestuia făcând astfel o politica de progres , iar profitul ar reprezenta recompensa acestei politici.

Teoriile explicative motivează obținerea profitului prin imperfecțiunile concurenței. Este ilustrativă în acest sens concepția lui Leon Walras care definea profitul ca o rentă de dezechilibru care nu poate exista decât intr-o economie reală.

Teoria reziduală a profitului consideră că această mărime reziduală , deci o mărime care rămâne din venitul brut după ce au fost plătite prețurile serviciului muncii (salarii) prețurile serviciilor proprietate (dobândă , chiriile și arendă). Altfel spus profitul ar reprezenta o diferență între veniturile totale și costurile totale.

J.M.Keynes consideră că profitul poate fi considerat un rezultat pozitiv sau negativ care depinde de anticipările întreprinzătorului. În alți termeni profitul sau surplusul rezultă din dezechilibrul pieței. În concepția aceluiași autor , orice întreprinzător ce investește dobândește dreptul de a obține venituri viitoare ca preț al riscului , iar acest rezultat nu poate fi decât un câștig accidental care este mai mult sau mai puțin un rezultat al hazardului.

Teoria raportului de forțe pornește de la premisa că anumite circumstanțe economice pot asigura unei întreprinderi o situație favorabilă pe piață . În aceste împrejurări “ profitul mediu ar apărea – după părerea lui M.Kalecki – ca o reflectare a gradului de monopolizare a unei piețe date”. De fapt aceasta teorie reprezintă , intr-un anumit sens și cu anumite nuanțări , o continuare a teoriei lui J Marchal , conform căreia profitul este rezultatul acțiunii de forță sau de putere pe care întreprinzătorul sau proprietarul unității economice o duce pe piețele de mărfuri și de factori de producție pentru a crea situații care să le permită însușirea profitului.

Concepția legislativă , juridică , contabilă , definește profitul ca fiind diferența dintre venituri și cheltuielile ocazionate de activitatea unui agent economic . Cu alte cuvinte profitul reprezintă avantajul realizat sub forma băneasca dintr-o acțiune sau activitate economică. În acest sens această concepție ar fi in consonanță cu originea termenului – în latină a termenului profiare , care înseamnă a fi util sau care este util , a asigura progresul . Prin urmare obținerea profitului presupune un caracter creator și eficient al activității economice ,creștere economică și progres social.

CAPITOLUL II – PREZENTAREA FIRMEI SC ALKE TOTAL CONFORT SRL

2.1. Scurt istoric

Societatea comerciala SC.ALKE TOTAL CONFORT.SRL s-a infiintat la data de 03.02.1999 de catre asociatii Keurhorst Derk Krijn si Van Alphen Adrianus, cu domiciliul in Brasov, judet Brasov, str. Turnului, nr. 5 A fost inregistrata la Registrul Comertului sub nr. J08/139/05.02.1999, cu cod unic de inregistrare RO 11430550 fiind platitoare de TVA. Societatea poate avea reprezentanțe, agenții, birouri, sucursale, filiale, șantiere (loturi), situate și în alte localități din țară și străinătate, în spații închiriate sau spațiile proprii.

Alke Total Confort este producator de echipamente de incalzire cu radiatie infrarosie,panouri radiante ceramice si tuburi radiante,generatoare de aer cald cu functionare pe gaz,producator de sisteme de crestere a pasarilor.

2.2. Misiune si viziune

Misiunea firmei este de a preîntâmpina, a satisface cerințele clienților, și pentru aceasta oferă o gamă variată de produse. Clientul este cea mai importantă persoană pentru firmă, scopul ei ei fiind acela de a anticipa și de a satisface dorințele consumatorilor. Reușind acest lucru, firmă va putea obține un profit cât mai mare, deoarece acesta depinde în mare parte de clienți.

Calitatea, dedicarea către clienți, valoarea, originalitatea, menținerea obligațiilor către salariați, furnizori, distribuitori, parteneri de comerț și către comunitate, sunt direcțiile spre care se va îndepărta în viitor firma.

VALORILE COMPANIEI

Orientare către client

Misiunea noastră este Clientul pe locul 1.

Mă port cu clienții așa cum aș vrea să fiu eu tratat și așa cum se așteaptă ei înșiși.

Îmi surprind plăcut clienții prin tot ceea ce fac.

Simplific lucrurile.

Integritate

Acționez etic și corect în activitatea mea de zi cu zi și în toate deciziile mele.

Nu tolerez comportamente neetice și iresponsabile.

Deciziile mele sunt ghidate de principii.

Angajament

Spun ce fac și fac ce spun.

Îmi asum responsabilitatea propriilor acțiuni.

Acționez în interesul companiei.

Nu mă las limitat de starea curentă a lucrurilor.

Câștig – Câștigi

Îmi abordez clienții, furnizorii, colegii și partenerii de afaceri cu scopul de a crea valoare pentru fiecare dintre noi.

Resurse și conștientizarea costurilor

Prețuiesc timpul, resursele și efortul colegilor mei și ale companiei.

Cheltuiesc și folosesc resursele companiei cu aceeași responsabilitate cu care îmi gestionez resursele proprii.

Țin costurile sub control – este cel mai ușor mod de a avea o afacere sănătoasă și un loc de muncă bun.

Respectul ne ghidează comportamentul

Respect și prețuiesc diversitatea opiniilor celorlalți și dreptul lor la individualitate.

Îmi respect clienții, colegii și munca.

Îi respect pe ceilalți și este probabil că mi se va răspunde în același fel.

Munca de echipă

Îmi împărtășesc opiniile în mod deschis și îmi fac cunoscute punctele de vedere.

Discut despre probleme, nu despre persoane.

Susțin întru totul deciziile echipei.

Acționez cu toată energia pentru executarea deciziilor.

Cer și opinia celorlalți.

Îmi sprijin colegii pentru a-și atinge obiectivele.

2.3. Analiza principalilor indicatori de performanta

Pentru a realiza o analiză economico–financiară a societății comerciale ALKE TOTAL CONFORT s-au luat în calcul câțiva indicatori relevanți: veniturile, cheltuielile, rezultatul exercițiului, cifra de afaceri.

În tabelul nr. 2.1. sunt prezentate rezultatele economico-financiare (exprimate în prețuri curente) ale activității desfășurate de societate în perioada 2011-2013.

Tabelul nr. 2.1.

Rezultatele economico–financiare ale societății în perioada 2011-2013

-mii lei- prețuri curente-

Pentru a putea interpreta evoluția acestor indicatori, ținând cont de particularitățile economiei românești în tranziție (inflația, instabilitatea economică în general), am încercat să eliminăm influența inflației și să actualizăm datele din bilanț (exprimate în prețuri curente) cu ajutorul indicilor medii generali ai prețurilor de consum în perioada 2011- 2013.

Luând ca bază anul 2013, evoluția indicatorilor profit, cifră de afaceri, venituri, cheltuieli (exprimați în prețuri comparabile), este prezentată în tabelul nr. 2.2.

Tabelul nr. 2.2.

Evoluția principalilor indicatori economico–financiari în perioada 2011-2013

-mii lei –prețuri comparabile 2013

După cum rezultă din datele tabelului nr. 2.2., pe parcursul perioadei analizate, în pofida unei ușoare creșteri în 2013 comparativ cu 2012 cifra de afaceri a avut o evoluție descendentă – diminuându-se față de 2011 cu 15% în anul 2012 și cu 14% în 2013.

Rezultatul brut al exercițiului – concretizat în profitul brut, deși cu o tendință generală de scădere față de anul 2011 (cu 55,7% în anul 2012 și cu 47,6% în 2013), a înregistrat o creștere de 577.578 mii lei (18%) în anul 2013 fața de 2012, fapt ce poate sugera o ușoară tendință de redresare a societății.

Datoriile societății au avut o evoluție descendentă pe toată perioada analizată, reducându-se cu aprox. 13,55% în anul 2012 comparativ cu anul 2011 iar în anul 2013 cu aprox. 39,69% față de 2011 și cu 30,23% față de 2012.

Pentru a evidenția creșterea vânzărilor și a profitului societății în anul 2013 față de anul 2012, am utilizat 2 indicatori relevanți – în prețuri comparabile anului 2013:

indicele privind creșterea vânzărilor

indicele de creștere a profitului

Din calculul acestora a rezultat:

– indicele privind creșterea vânzărilor (calculat ca raport între CA în 2013 și CA în 2012), indică o creștere a cifrei de afaceri cu 1,4% în anul 2013 comparativ cu anul 2012, fenomen ce poate fi considerat favorabil pentru societate.

– indicele de creștere a profitului, înregistrează o majorare a profitului brut în anul 2013 comparativ cu anul 2012 cu aprox.18 puncte procentuale – lucru de asemeni favorabil pentru ALKE TOTAL CONFORT.

2.4 Managementul financiar-contabil

2.4.1. Principii contabile aplicate

Principiul prudenței potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor, ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității exercițiului curent sau anterior.

Prudența constă, în esență, în contabilizarea oricărei pierderi posibile și necontabilizarea profiturilor sperate, chiar dacă acestea sunt foarte probabile.

Respectarea principiului are în vedere următoarele aspecte:

-se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exercițiului financiar

-se va ține cont de toate obligațiile previzibile și pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercițiu anterior

-se va ține cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere.

Principiul permanenței metodelor – impune continuitate în aplicarea normelor și a regulilor utilizate la evaluarea în tot cursul exercițiului și de la un exercițiu la altul în vederea asigurării comparabilității în timp a informațiilor. În cazuri justificate unitatea patrimonială poate schimba metoda de evaluare, menționând în documentele de sinteză influența acestor modificări asupra situației patrimoniale și financiare și a rezultatului exercițiului.

Principiul continuității activității potrivit acestui principiu se presupune că unitatea patrimonială își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activității. Dacă administratorii unității au informații privind unele elemente de nesiguranță care ar putea afecta capacitatea acesteia vor prezenta aceste elemente în note explicative.

Principiul independenței exercițiului – principiul autonomiei exercițiului – presupune delimitarea în timp a veniturilor și a cheltuielilor aferente activității unității patrimoniale pe măsura angajării acestora și trecerii lor la rezultatul exercițiului la care se referă. Potrivit acestui principiu efectele tranzacțiilor și a activității economice sunt operate în contabilitate în momentul producerii lor și nu în momentul decontării lor.

Principiul intangibilității bilanțului de deschidere – potrivit acestui principiu bilanțul de deschidere a unui exercițiu trebuie să corespundă bilanțului de închidere a exercițiului precedent. Aceasta presupune interzicerea imputării efectelor schimbărilor de metode sau ale corectărilor de erori asupra capitalurilor proprii cu care o unitate își începe un nou exercițiu.

Principiul noncompensării – potrivit căruia elementele de activ și pasiv trebuie să fie evaluate și înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ și cele de pasiv ale bilanțului, precum și între veniturile și cheltuielile din contul de rezultate.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv (Directiva a IV a CEE). În vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziții din bilanț, se va determina separat suma sau valoarea corespunzătoare fiecărui element individual de activ și pasiv.

2.4.2. Organizarea compartimentului financiar-contabil

În unitatea studiată în acest proiect S.C. ALKE TOTAL CONFORT SRL, organizată pe principiul liniei funcționale, scopul general al maximizării profitului poate fi divizat în subscopuri, prin utilizarea următoarelor subunități organizatorice:

marketing cu scopul maximizării venitului din vânzări;

producție cu scopul minimizării costului de producție pe unitate de produs;

finanțe cu scopul mãsurãrii în etalon bănesc al succesului organizației în atingerea scopurilor sale și asigurãrii resurselor necesare operațiilor economice cu cheltuieli minime.

Subsistemul financiar-contabil are următoarele scopuri:

1. Încasează contravaloarea mărfurilor și serviciilor vândute;

2. Încasează dobânzi și penalități;

3. Încheie bilanțuri lunare, trimestriale, anuale:

4. Întocmește bugetul de venituri și cheltuieli;

5. Contabilizeazã costurile;

6. Plătește:

•salarii, prime și toate sporurile;

•materii prime, materiale, combustibil, energie;

•taxe și impozite (inclusiv impozit pe profit și TVA*);

•utilaje și mașini, inclusiv reparații capitale, piese de schimb;

•contribuții (între 10-15%) la învățământ, grădinițe, bilete de odihnă și tratament;

•cota de beneficii pentru fondul de tehnică nouă.

Compartimentul infomațional – contabil al subsistemului financiar-contabil se referă îndeosebi la contabilitatea internă care are următoarele responsabilități:

1. Stabilește gradul de eficiență al realizãrii obiectivelor subunităților în raport cu politica de ansamblu;

2. Urmărește în permanență și îmbunătățește controlul intern pentru asigurarea securității patrimoniului;

3. Urmărește și verificã periodic siguranța înregistrărilor financiare și eficiența metodelor de prelucrare.

Gradul de detaliere a compartimentului de contabilitate depinde de mărimea unității și de măsura în care este folosită tehnica modernă de prelucrare a informațiilor.

Modul în care funcțiile contabilă și de prelucrare a informațiilor sunt organizate pot avea o influență deosebită asupra eficienței unui sistem informațional – contabil.

O responsabilitate majoră a sistemului informațional – contabil este să asigure informația contabilă fiecărei subunități organizatorice pentru planificarea și controlul activității sale.

Astfel necesarul de informații al unei subunități este o funcție necesară atingerii scopului propus.

BILANȚ

– mii lei –

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE LA 31.12.2013

– mii lei –

Informații:

▪ creșterea capitalului a avut loc în cursul anului 2013, prin aport de numerar al acționarilor;

▪ se distribuie dividende acționarilor în valoare de 200 mii. lei;

▪ s-au achiziționat utilaje în valoare de 3100 mii. lei, plătindu-se în numerar întreaga contravaloare a acestora;

▪ s-a rambursat un credit de 750 mii. lei.

TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE PENTRU ANUL 2013

– mii lei –

Concluzii:

Rezultă că în anul 2013, întreprinderea înregistrează la nivelul fluxului de exploatare (A), lichidități în valoare de 2280 mii. lei ca urmare a activității rentabile desfășurate.

Fluxurile de trezorerie din operațiile de investiții (B) evidențiază necesarul de trezorerie (3100 mii. lei) generat de investiția efectuată de firmă pentru achiziționarea utilajelor. Se constată că acest necesar de trezorerie nu poate fi acoperit integral de fluxul de trezorerie degajat de activitatea curentă. Astfel se apelează la o majorare de capital prin aportul acționarilor, concomitent cu distribuirea de devidende către aceștia. Pentru a spori încrederea acționarilor în capacitatea de dezvoltare viitoare a firmei, se fac eforturi pentru rambursarea creditelor bancare.

Deși întreprinderea are performanțe deosebite, trezoreria din activitatea curentă este insuficientă pentru acoperirea operațiilor de investiții, astfel aceasta este nevoită să apeleze la surse externe de finanțare obținute prin majorare de capital, fără a modifica structura acționariatului și evitând intervenția externă în procesul de luare a deciziilor.

Datorită structurii și metodologiei de întocmire a tabloului fluxurilor de trezorerie, acesta permite utilizatorilor situațiilor financiare următoarele:

‣ să evalueze capacitatea întreprinderii de a degaja lichidități, în special din activitatea de exploatare;

‣ să determine necesitățile de lichidități;

‣să prevadă scadențele și riscul încasărilor viitoare;

‣să compare rezultatele întreprinderii, prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor metode contabile (de amortizare).

Tabloul fluxurilor de trezorerie oferă informații utile despre solvabilitatea și flexibilitatea financiară a firmei, fiind mult mai relevant decât indicatorii de echilibru financiar, fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă, aceasta prezintă anumite limite legate de definirea și rolul trezoreriei, conținutul funcției de exploatare și modul de calcul al fluxurilor asociate acesteia, evaluarea performanțelor prin intermediul fluxurilor de trezorerie, precum și în insuficiența acesteia de a aprecia și previziona evoluția situației financiare pe termen lung a unei firme.

2.4.3. Utilizarea IT in activitatea financiar-contabila

Necesitatea unei contabilități in cadrul firmei S.C. ALKE TOTAL CONFORT SRL și a unei aprecieri a informațiilor contabile computerizate, este recunoscută unanim la ora actuală, dar o problemă deosebit de importantă vizează modul în care viitorul utilizator își fundamentează opțiunea pentru o anumită soluție informatică.

Opțiunea pentru un anumit produs informatic trebuie făcută plecând de la particularitățile activității desfășurate de agentul economic și volumul acesteia, care determină particularități specifice la nivelul reflectării contabile.

Agenții economici mari vor opta pentru produse software la comandă, proiectate și realizate (intern sau de către firmele specializate) în funcție de particularitățile concrete ale activității.

Un alt aspect specific agenților economici mari vizează o anumită strategie informațională bazată pe informatizarea tuturor funcțiilor întreprinderii, în condițiile realizării unei integrări a sistemelor informatice exploatate.

Agenții economici mici și mijlocii vor opta pentru un produs informatic la cheie. Această opțiune este justificată, deoarece produsele oferite de firmele specializate prezintă multe avantaje:

-acoperă integral segmentul contabilității financiare și cerințele contabilității de gestiune;

-sunt produse testate și verificate și pot fi implementate imediat de către utilizator;

-pot fi adaptate la particularitățile specifice utilizatorului, pot fi personalizate;

-sunt mult mai ieftine decât un produs la comandă;

Criteriile după care se vor aprecia produsele informatice vor viza aspecte suplimentare cu privire la posibilitatea definirii și gestionării concomitente a mai multor societăți utilizând același pachet de programe, posibilitatea opțiunii pentru versiuni monopost sau rețea locală de calculatoare.

Sistemul informatic financiar-contabil trebuie să asigure mijloace de protecție deosebite, care să vizeze atât produsul în sine, cât și activitățile de prelucrare realizate prin intermediul său. Acest aspect presupune definirea unor drepturi pentru utilizatori, cum ar fi dreptul de a prelua și de a introduce datele din documentele primare în baza de date, dreptul de a modifica date din entitatea „conturi” etc.

Produsele informatice trebuie să fie deschise, adică să permită modificări viitoare pentru acoperirea unor cerințe informaționale. Această necesitate generează o problemă deosebit de importantă și anume” cine va realiza aceste dezvoltări?”. În majoritatea cazurilor, se apreciază că realizarea dezvoltărilor trebuie făcută de către firma producătoare.

Modalitatea de lucru oferită de pachetul de programe trebuie să fie deosebit de prietenoasă, ușor de înțeles și de utilizat chiar și de neinformaticieni. Acest lucru poate fi realizat prin oferirea unor meniuri de lucru derulante sau prin proiectarea unor ecrane ușor de selectat și exploatat. Se consideră utilă dezvoltarea acestor produse în sensul realizării unor module de asistare a deciziei și de sisteme expert.

În mod normal, orice produs, inclusiv cel informatic, trebuie să se alinieze la anumite standarde. La ora actuală, în țara noastră nu sunt precizate standardele specifice pentru auditul sistemelor informatice și în mod special al celor dedicate activității financiar-contabile. În acest sens, este necesar ca în viitorul apropiat organele competente să definească aceste standarde, pasul urmtor fiind acela de verificare a produselor la cheie oferite pe piață în raport cu standardele internaționale.

Sistemul informatic al S.C. ALKE TOTAL CONFORT SRL rezolvă toate cerințele unității. Este structurat pe nivele astfel încât poate oferi prelucrări pentru toate serviciile și birourile implicate.

De asemenea este subordonat cerințelor economice ale unității pe domenii:

-gestiune;

-investiții;

-producție;

-desfacere;

-aprovizionare;

-personal.

Componentele sistemului informatic al unitãții sunt:

A.Componenta hardware constituitã din rețeaua de calculatoare compusă din:

I .Server (file server) de tip Pentium 550 3 Ghz;

II.Stații de lucru de tipul Pentium 540 2,8 Ghz în număr de 16, care deservesc personalul din birourile care sunt implicate prin lucrări software de prelucrare a datelor și sunt integrate în sistemul informațional (Contabilitate, Financiar, PIS, Producție, Mecano-Energetic, Aprovizionare, Desfacere-Livrări).

B.Componenta software constituitã din:

B.1. Sisteme de operare:

a) MS-DOS;

b)Windows 2000 beta 3 -cu licențe

c) Windows XP

B.2. Sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD):

a)FoxPro for DOS;

b) FoxPro for Windows.

B.3. Aplicații soft realizate în unitate (în cadrul Oficiului de calcul), aplicații care utilizeazã resursele hard și soft prezentate mai sus:

•programe de contabilitate:

(MENTOR6.0;

(GESTOC;

(UP;

(CONSALT5.

Aplicația de bază pentru contabilitatea S.C. SPEED T este „MENTOR”-versiunea 6.0 pentru MS-DOS.

Configurația minimă necesară pentru a rula aceastã aplicație este următoarea: (procesor 800Mb;

(128 Mb RAM;

(10 Mb liberi pe HDD;

(imprimantă format A3 sau A4.

Configurația recomandată pentru rularea în condiții optime a aplicației include:

‣procesor Pentium III – 1,2 Gb.

‣20 Mb spațiu liber pe hard disc;

‣imprimantă A3 sau A4.

La lansarea în execuție a managerului program MENTOR, pe ecran vor fi afișate șase butoane corespunzătoare celor șase ramuri ale aplicației:

1.Tranzacții

2.Contabil

3. Configurări

4.Liste

5.Satelit

6.Service

TRANZACȚII-servește la introducerea tuturor documentelor primare: recepții, vânzări, producție, încasări, plăți, alte operațiuni.

CONTABIL-servește la introducerea datelor contabile: configurări contabile, plan de conturi, solduri inițiale și rulaje precedente ale conturilor, note contabile ocazionale, închideri și anulări de lună sau an.

CONFIGURARI-permite stabilirea parametrilor de lucru ai aplicației, forma și dimensiunile datelor, precum și a altor parametri de funcționare a aplicației.

LISTE-servește la afișarea pe ecran și tipărirea la imprimantă a tuturor listelor ce pot fi obținute cu programul precum și la configurarea listelor.

SATELIT-permite introducerea datelor pe mai multe calculatoare, chiar neconectate în rețea și oricât de îndepărtate, și cuplarea logică ulterioară a datelor la BAZA (BAZA este calculatorul la care se adună datele de pe celelalte calculatoare).

SERVXCE-util în cazul în care se dorește refacerea bazei de date afectate accidental de factori externi (căderi de tensiune, funcționarea defectuoasă a calcuiatorolui, etc).

Cu ajutorul aplicației MENTOR, pot fi gestionate maxim 255 firme distincte.

CAPITOLUL III – ANALIZA RENTABILITĂȚII ÎN CADRUL S.C. ALKE TOTAL CONFORT SRL

3.1. Analiza echilibrului financiar pe baza bilantului contabil:

– Fondul de rulment

– Nevoia de fond de rulment

– Trezoreria neta

Analiza financiara se desfasoara pe o perioada de patru ani, 2010-2013

Fondul de rulment ( FR )

Sursa datelor: Bilant

Cresterea fondului de rulment pe perioada 2010-2013 reflecta alocarea tuturor acumularilor nete ale exercitiului anterior in cresterea activelor circulante.

Fondul de rulment net ( FRN )

Sursa datelor: Bilant

In acest mod de calcul FRN pozitiv evidentiaza surplusul activelor circulante nete in raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinantata de datoriile pe termen scurt. Activele circulante transformabile in lichiditati intr-un termen scurt (sub un an) vor permite nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt (exigibile intr-un interval de timp sub un an), dar in egala masura si degajarea lichiditatilor excedentare. Aceasta situatie reflecta o perspective favorabila intreprinderii, sub aspectul solvabilitatii sale.

Din valorile inregistrate de acest indicator rezulta urmatoarele:

– in anul 2011 F.R.N. inregistreaza o crestere fata de 2010, crestere datorata unei majorari a capitalului permanent;

– in anul 2012 F.R.N. continua sa aiba o evolutie pozitiva bazata pe o crestere importanta a capitalului permanent, crestere mult mai semnificativa in raport cu cresterea activelor imobilizate;

– in anul 2013 F.R.N. cresterea este din nou majora, daca o comparam cu anul anterior.

Fondul de rulment propriu ( F.R.P. )

Sursa datelor: Bilant

Din calculele efectuate si din reprezentarea grafica reiese ca cresterea fondului de rulment propriu se datoreaza scaderii activelor imobilizate in raport cu capitalurile proprii din cadrul firmei. Fondul de rulment inregistreaza valori mici in perioada 2010-2011 urmand ca in perioada 2012-2013 sa creasca considerabil .

Fondul de rulment strain ( F.R.S. )

Atat din calculele efectuate cat si din graficele de evolutie, observam o crestere accentuata a F.R. in perioada 2010-2011. Aceasta se datoreaza cresterii majore a capitalului propriu dar si a datoriilor financiare. Si in perioada 2012-2013 se inregistreaza o crestere importanta a fondului de rulment.

Nevoia fondului de rulment (N.F.R.)

Sursa datelor: Bilant

Daca, la un moment dat, fondul de rulment este superior nevoii de fond rulment, atunci excedentul de finantare se regaseste sub forma unei Trezoreriei nete, concretizata in disponibilitati banesti in conturi bancare si in casa.

Trezoreria neta (T.N.)

Trezoreria neta ia valori pozitive in toti anii, fiind rezultatul desfasurarii de catre firma analizata a unei activitati eficiente prezentand un excedent de trezorerie care se afla in casieria unitatii si conturile bancare sub forma disponibilitatilor. In acest caz firma dispune de autonomie pe termen scurt.

Din calulele rezultate reiese ca principala componenta a echilibrului financiar a unitatii o reprezinta Nevoia de Fond de Rulment a carui valoare depinde de cifra de afaceri a firmei, astfel putand fi previzionata politica financiara de catre conducerea firmei.

3.2. Analiza rezultatelor care exprimă profitabilitatea activității firmei

3.2.1. Analiza factoriala a profitului brut

1) Pb = Vt x R, – Pb = profitul brut

– Vt = venituri totale

– R = rentabilitatea medie a veniturilor

2), – Vi = venituri pe categorii de activitati

– ri = rentabilitatea veniturilor pe categorii de activitati

Rentabilitatea medie a veniturilor

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Observam urmatoarele:

– in 2011 se inregistreaza o crestere a (R) CU 13,32% fata de anul 2010. Aceasta crestere o inregistram pe baza evolutiei ascendente a veniturilor totale.

– in 2012 Rata rentabilitatii medii a veniturilor inregistreaza o scadere in raport cu anul 2011 datorita decalajului mare dintre veniturile totale si profitul brut realizat. Acest decalaj il consemnam datorita cheltuielilor efectuate pentru realizarea respectivelor venituri.

Profitul Brut

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Modelul nr.2 privind calcularea profitului brut consta in analiza urmatoarelor activitati

– venituri provenite din vanzari de marfuri ;

– venituri provenite din vanzari de produse;

– venituri financiare;

– venituri exceptionale

Pentru a determina profitul brut, vom calcula in prealabil rentabilitatea medie pe categorii de venituri.

Rentabilitatea veniturilor provenite din vanzari de marfuri

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Rentabilitatea veniturilor provenite din vanzari de produse

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Rentabiltatea veniturilor financiare

Sursa datelor:Contul de profit si pierdere

Profitul brut pe categorii de activitati

In cazul FIRMEI constatam:

– in anii 2010-2013 s-a constatat o crestere constanta a veniturilor din vanzari de produse ceea a dus la o crestere a rentabilitatii, valoarea maxima inregistrandu-se in anul 2013 cu un procent de 68,95%, la o diferenta de 3,61% fata de anul 2011;

– veniturile din vanzarea de marfuri inregistreaza valori foarte mici, valoarea minima fiind in anul 2012, fapt datorat obiectului de activitate care nu se bazeaza in mod special pe activitatea de comercializare a marfurilor;

– veniturile financiare inregistreaza o pondere mai mare decat veniturile din vanzarea de marfuri, valorile maxime fiind inregistrate in anii 2011-2012

Asupra evolutiei Profitului brut pe perioada 2010 – 2012 concluzionam urmatoarele aspecte:

– in 2011 s-a inregistrat o crestere importanta a profitului brut fata de 2010, crestere datorata:

1.evolutiei pozitive a veniturilor din vanzari marfuri, vanzari de produse, din venituri financiare;

2. evolutiei pozitive a: Rentabilitatii veniturilor din vanzari marfuri,Rentabilitatii veniturilor financiare, Rentabilitatii veniturilor din vanzari produse care a avut o evolutie crescatoare fata de 2010;

– in anul 2012 s-a inregistrat o usora crestere a profitului brut fata de 2011 datorata:

cresterii veniturilor din vanzari marfuri,cresterii veniturilor financiare, modificarea valorii procentuale a rentabilitatii;

– in anul 2013 avem o scadere a profitului brut in raport cu 2012, datorita variabilitatii valorii veniturilor obtinute pe categoriile de activitati mentionate mai sus dar si datorita faptului ca unele masini de prelucrare au fost inchise pentru revizie timp de doua luni de zile.

3.2.2. Analiza factoriala a Profitului net (PN)

PN = PB – Impozit pe profit

Ip = impozit pe profit: – 25% pentru anii 2010, 2011, 20121

– 16% pentru anul 2013

Profitul net pe categorii de venituri

Analiza factoriala a Profitului brut se efectueaza plecand de la Profitul brut pe categorii de activitati.In analiza Profitului Net, determinat prin calculele anterioare constatam o situatie asemanatoare ca in cazul profitului brut.Indicatorul principal care conditioneaza profitul net este profitul brut.

Situatia profitului net obtinut de ALKE TOTAL CONFORT, in perioada 2010-2013, se prezinta astfel:

Profitul Net aferent veniturilor provenite din vanzari de marfuri scade in 2011, fata de 2010, aceasta scadere se mentine pana in anul 2012.

In 2013 societatea consemneaza o noua crestere a profitului net aferent veniturilor din vanzari de marfuri.

Per ansamblu in 2010 in cadrul profitului net locul cel mai important il ocupa profitul net aferent veniturilor obtinute din vanzarea marfurilor.

In 2011 profitul net aferent veniturilor obtinute din vanzarea produselor continua sa fie predominat in strucura, pe categorii de activitati a profitului net general.

In anul 2012 in structura profitului net general predomina profitul net aferent veniturilor obtinute din vanzarea produselor.

In final putem concluziona ca profitul net al SC ALKE TOTAL CONFORT SRL inregistreaza o evolutie pozitiv crescatoare pe perioada 2010-2012, dupa care in 2013 constatam o scadere a acestuia.

3.2.3.Diagnosticul rentabilitatii intreprinderii

Diagnosticul se realizeaza prin intermediul a trei categorii de rate:

-rata rentabilitatii comerciale

-rata rentabilitatii economice

-rata rentabilitatii financiare

Indicatori utilizati in analiza diagnostic

Sursa datelor: Bilant si Cont de profit si pierdere

Rata rentabilitatii comerciale

1. Rata marjei comerciale = Marja comerciala/Vanzari de marfuri

2.Rata marjei brute de exploatare sau RataEBE = E.B.E./Cifra de afaceri
3.Rata marjei nete = Rezultatul net al exercitiului/ Cifra de afaceri 4. Rata marjei nete de exploatare = Rezultatul exploatarii/Cifra de afaceri,

5. Rata marjei brute de autofinantare = Capacitatea de autofinantare/Cifra de afaceri

6. Rata marjei asupra valorii adaugate =E.B.E./Valoarea adaugata

Rata rentabilitatii comerciale

Rc = (PN / CA) * 100, unde

Rata rentabilitatii comerciale

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Rata rentabilitatii comerciale este utilizata indeosebi de intreprinderile cu activitate comerciala si pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate. Rata rentabilitatii comerciale la Alke Total Confort a avut o evolutie descrescatoare, exceptie facand anul 2011, ceea ce inseamna ca firma, incepand cu 2012 inregistreaza de la un an la altul o rentabilitate comerciala scazuta.

Aceasta se datoreaza faptului ca unitatea economica a pierdut o serie de parteneri straini, carora le exporta o gama larga de produse.Toate acestea au condus la micsorarea profitului si deci implicit la diminuarea rentabilitatii comerciale.

Rata marjei brute de exploatare

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Din calculele efectuate si din reprezentarea gafica rata marjei comerciale de exploatare pentru anii 2010-2013 se incadreaza in limite aproape egale, inregistrand in totii anii valori ridicate ceea ce reflecta capacitatea intreprinderii de degaja profit si posibilitatea financiara de reinnoire rapida a echipamentelor intreprinderii, deci cresterea productivitatii.

Rata marjei nete de exploatare

Sursa datelor:Contul de profit si pierdere

Rata privind marja neta de exploatare, pune in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ si comercial.

Astfel in anul 2012 rata marjei nete de exploatare inregistreaza cea mai ridicata valoare cu 2,01% mai mare fata de anul 2011, urmand ca in anul 2013 aceasta sa scada cu 4,23% fata de anul 2012. Deci rata marjei nete de exploatare nu inregistreaza valori deosebite ceea ce indica faptul ca activitatea de exploatare sub toate aspectele ei nu se desfasoara la capacitate maxima.

Rata marjei brute de autofinantare

Pentru calculul ratei marjei brute de autofinantare este necesar determinarea capacitatii de autofinatare prin urmatoarea relatie:

CAF= E.B.E. + Venituri financiare – Cheltuieli financiare – Soldul exceptional asupra operatiilor de gestiune – Impozit pe profit

Capacitatea de autofinantare

Sursa datelor:Contul de profit si pierdere

Rata marjei brute de autofinantare

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Fata de celelalte rate ale marjei, Rata marjei brute de autofinantare este reprezentata printr-un procentaj destul de crescut, in totii anii inregistrand o valoare aproape constanta, ceea ce semnifica ca intreprinderea dispune de un surplus de resurse pentru a-si asigura dezvoltarea si/sau remunerarea actionarilor sai.

Rata marjei asupra valorii adaugate

Pe parcursul celor patru ani Rata marjei asupra valorii adaugate inregistreaza valori destul de ridicate, deci ea masoara rezultatul brut de care dispune intreprinderea dupa deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri si cheltuieli de personal).

Rata de rentabilitate economica

Rata economica neta = Profit net/Capitaluri investite

Rata economica bruta= EBE/Capitaluri investite

Rentabilitatea economica neta

Sursa datelor:Cont de profit si pierdere

Rata de rentabilitate economica bruta

Din calculele efectuate pentru rentabilitatea neta si bruta rezulta ca firma este rentabila din punct de vedere economic inregistrand niveluri de rentabilitate foarte mari prin efectuarea de investitii profitabile. In economiile occidentale se considera corespunzatoare o rentabilitate economica mai mare decat 25% , ceea ce inseamna ca in maximum 4 ani intreprinderea isi poate reinnoi capitalurile angajate prin excedentul sau brut de exploatare.

Rata rentabilitatii economice a activului

Re = (Pb / A) * 100

Rata de rentabilitate economica a activului

Sursa datelor: Bilant si Contul de Profit si Pierdere

Conform calculelor si graficului de evolutie putem concluziona urmatoarele:

– in perioada 2010-2012 s-a consemnat o crestere de 10% pana la 15% a Ratei Rentabilitatii economice a activului;

– in anul 2013 s-a inregistrat o scadere a acestei rate de 16,37%.

Rata Rentabilitatii Economice a Activului este influentata de:

– viteza de rotatie a activului

– rata rentabilitatii veniturilor

Viteza de rotatie a activelor

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Pentru încurajarea creșterii vitezei de rotație trebuiesc identificate elementele materiale ce contribuie la încetinirea vitezei și eliminate. Acestea pot fi :

–  investiții puse în funcțiune care funcționează sub parametrii proiectați;

– creșterea investițiilor în curs de execuție;

– existența unor stocuri de produse finite fără desfacere asigurată;

– creșterea soldului conturilor de creanțe.

Astfel, conform calculelor efectuate si reprezentarii grafice, viteza de rotatie a activelor in perioada 2010-2013 la Alke Total Confort se prezinta astfel:

– in 2011 viteza de rotatie a activelor scade fata de 2010. Aceasta se datoreaza cresterii considerabile a veniturilor, dar si din cauza diferentei, relativ mici dintre valoarea veniturilor si cea a activelor;

– in 2012 viteza de rotatie a activelor inregistreaza o crestere usoara fata de 2011;

– in 2013 acelasi indicator inregistreaza o usoara scadere fata de 2012.

Din cele prezentate mai sus rezulta o diminuare a rentabilitatii activului ceea ce ar echivala cu o sporire a imobilizarilor in elemente patrimoniale, ca efect a incetinirii vitezei de rotatie a intregului activ.

De asemenea, o influenta destul de importanta o are rentabilitatea veniturilor. Aceasta influenta se poate observa din graficul evolutiei ratei rentabilitatii veniturilor.

Rata rentabilitatii financiare

Rfin = Profitul net/Capitaluri proprii

In cadrul ratei rentabilitatii financiare, distingem doua rate de rentabilitate esentiale:

a) Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu

b) Rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent

a) Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu

Rf = (Pn / Kp) *100

Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu

Sursa datelor: Bilant si Contul de Profit si Pierdere

In concluzie putem spune:

– in anul 2011 inregistram o crestere a Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu cu 10,13% fata de 2010, crestere care se continua promitator pana in anul 2013. Aceasta o datoram unei cresteri importante a profitului net cu 1.415 lei.

– in anul 2013 continuam sa ne confruntam cu o scadere considerabila a acestei rate datorita evolutiei negative a profitului net si cresterii capitalului propriu.

b) Rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent

Rf. = (Profit brut / Capital permanent) * 100

K. permanent = K. propriu + K. Imprumutat

Rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent

Sursa datelor: Bilant si Cont de profit si pierdere

Din calculele efectuate, precum si din reprezentarea grafica evolutiei Ratei rentabilitatii financiare a capitalului permanent concluzionam:

– in 2011 inregistram o crestere a acestei rate de 7,07% fata de 2010. Aceasta se datoreaza cresterii considerabile a profitului brut;

– in 2012 raportat la 2010 avem o crestere de numai 27,69%, fata de anii precedenti datorita cresterii profitului brut;

– in 2013 consemnam o scadere considerabila a Ratei rentabilitatii financiare a capitalui pernmanent de 28,97% fata de 2012, inregistrand cea mai scazuta valoare din anii precedenti iar in raport cu 2012 o scadere de 8,7%. Aceasta scadere o datoram cresterii considerabile a capitalului permanent.

3.3. Aplicatie informatica privind calculul rentabilitatii firmei

CIEL-CONTA este un program de evidență contabilă de ultimă generație, atât prin flexibilitatea opțiunilor sale cât și prin tehnologiile folosite în dezvoltarea sa.

Pașii de lucru după instalare sunt: crearea societății, verificarea și actualizarea planului de conturi, culegerea datelor, prelucrarea datelor și listarea documentelor.

Foarte important: dupa fiecare operație se realizează o validare.

Subscriere capital social

456 = 1011 60 000

Aportul asociaților la capital social

% = 456 60 000

2133 25 000

303 10 000

5121 25 000

Vărsare capital social

1011 = 1012 60 000

Cheltuieli de constituire

201 = 462 2000

Se aprovizioneză cu mărfuri conform facturii cu numărul 5, prețul mărfurilor fără TVA fiind de 6000 lei.

% = 401 7 440

371 6000

4426 1 440

Se stabilește conform planului de amortizare că amortizarea utilajului se face în 5 ani după metoda amortizării liniare, amortizarea cheltuielilor de constituire se realizează în 2 ani după metoda amortizarii liniare.

6811 = % 501

2813 417

2801 84

Se primește factura pentru energie electrică în valoare de 2000 lei, TVA 24%.

% = 401 2480

605 2000

4426 480

Se primește o factură pentru cheltuieli cu transportul mărfurilor în valoare de 600 lei, TVA 24%.

% = 401 744

624 600

4426 144

Se primește factura pentru convorbiri telefonice în sumă de 700 lei.

% = 401 868

626 700

4426 168

Se stabilește prețul de vânzare cu amănuntul pentru mărfurile aprovizionate, adaosul comercial fiind de 25%.

Nota de intrare recepție pentru mărfuri

Prețul de cumpărare = 6000

Adaos comercial = 6000*25/100=1500

PC + AC = 6000+1500 = 7500

24/100*7500 = 1800

7500+1800 = 9300

Marfa pe care am cumparat-o cu 6000 lei o vând cu 9300 lei.

9300-6000 = 3 300

371 = % 3 300

378 1500

4428 1800

Se înregistrează statul de plată al salariilor pentru personal 4000 lei.

641 = 421 4000

Se înregistrează plata facturii privind mărfurile cumpărate – plata se face printr-un ordin de plată.

401 = 5121 7440

Se acordă un avans de trezorerie unui salariat în sumă de 1000 lei. Anterior acordării avansului se ridică de la bancă suma de 3000 lei.

Ridicare de numerar banca

581 = 5121 3000

Înregistrare numerar casa

5311 = 581 3000

Acordarea unui avans de trezorerie

542 = 5311 1000

La întoarcerea din delegație salariatul justifică salariul primit astfel: bilete de tren 357 lei, 2 nopți cazare la hotel 357 lei, diurnă primită pentru 3 zile 3*40 = 120. Avans de trezorerie = 1000 lei.

Bilete tren 372 300 72

Hotel 372 300 72

Diurna 120 120

TOTAL 864 720 144

Diferența de restituit 1000-864 = 136 lei

% = 542 1000

625 720

4426 144

5311 136

Selectăm din meniul Prelucrări opțiunea Validare documente secundare și dăm click pe Validare Grupată – Validează.

Selectăm din meniul Listări opțiunea Balanță – bifăm analitică după care dam OK pentru a putea vizualiza înregistrările – Afisare raport.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În condițiile actuale, în care calitatea este principalul criteriu de competitivitate, trebuiesc folosite pârghii organizatorice în definirea responsabilităților și a autorității asupra calității fiecărui produs, pe toate verigile lanțului care îl crează.

Situația economico – financiară a societății reflectă elocvent dificultățile cu care s-a confruntat. Rezultatele ALKE TOTAL CONFORT trebuie apreciate în contextul economic general creat de transformările de substanță ce se derulează la nivel național.

Indicatorii de bază ai activității societății: cifra de afaceri, valoarea adăugată, au cunoscut o dinamică puternic ascendenta ca efect al creșterii accentuate a prețurilor. Volumul C.A. a crescut în mod constant pe parcursul celor patru ani, valori mai scăzute înregistrând în anii 2011 și 2013, determinată în special de creșterea prețurilor de livrare, atât la tuburile radiante cât și la panourile radiante ceramice, pe piața internă cât și pe piața externă.

În ansamblul indicatorilor economico-financiari, rata rentabilității se situează printre cei mai sintetici indicatori de eficienta ai activității întreprinderii.

Sporirea capitalului social pe perioada 2010-2011 este un efect al majorării patrimoniului, concomitent cu majorarea elementelor patrimoniale de activ și s-a realizat prin investiții și reevaluarea capitalului. În perioada 2012-2013 se înregistrează o micșorare a capitalului social prin casarea mai multor instalații tehnologice aflate în conservare și a unor mijloace fixe care au depășit durata normală de funcționare.

Având în vedere evoluția cererii de radiante și prețurile internaționale pe piață, este evident că societatea nu poate continua politica obținerii de profit pe baza majorării prețurilor, deci este de așteptat, în perioada următoare, ca ratele de rentabilitate să scadă. Făcând referire la imposibilitatea unor beneficiari care au făcut comenzi de produse, și care sunt în imposibilitatea de a le achita (ceea ce justifică numărul mare de facturi emise și neîncasate).

În ceea ce privește depășirea necesarului de materii prime și materiale, ceea ce a dus la formarea stocurilor peste nivelul proiectat, releva o proastă organizare a compartimentului de aprovizionare – care a contractat necesar de aprovizionare peste necesitățile reale ale producției; nerespectarea de către furnizori a termenelor de livrare, ceea ce a dus la o suprapunere a aprovizionării; nerespectarea ritmicității aprovizionării cu materii prime și materiale.

În ceea ce privește analiza stabilității efectivului de salariați, o condiție importantă pentru utilizarea deplină și eficientă a forței de muncă existente în unitatea economică o constituie asigurarea unei stabilități cât mai mări a acesteia. Aceasta reducere se datorează faptului că unitatea a fost integrată în programul de disponibilizare de personal conceput de acționarul majoritar austriac, dar și pensionarea tuturor celor care îndeplineau vârstă. Nivelul de calificare al personalului reprezintă un aspect important, care se concretizează în perfecționarea muncii ca factor de producție. Dimensionarea producției muncii depinde nemijlocit de nivelul calificării forței de muncă.

ALKE TOTAL CONFORT continua să fie un agent economic a cărui producție este foarte solicitată pe piața internă și externă, produsele având o desfacere sigură.

Din datele obținute cu ocazia întocmirii studiului, se desprinde faptul că este evidentă nevoia de a acționa în direcția menținerii și consolidării poziției ALKE TOTAL CONFORT pe piața externă, deziderat realizabil numai prin eforturi susținute în direcția creșterii calității produselor și a productivității muncii, calitate cu prețuri competitive.

Recomandări privind creșterea rentabilității și competitivității unității economice analizate:

1 – Creșterea productivității muncii prin:

– stabilirea prețurilor cu ridicată franco – depozit în special la produsele cu pondere mare corelat cu prețurile externe de cotație ale produselor petroliere,cu prețurile de cotații la țițeiul din import și cu creșterea prețului la țițeiul din țară.

– creșterea volumului din livrări la export la panourile radiante, ALKE TOTAL CONFORT făcând eforturi pentru menținerea pieței de desfacere livrată la export;

– reducerea costurilor de întreținere și reparații, cheltuielilor generale ale secției și la nivelul cheltuielilor generale de întreprindere,o gospodărire responsabilă a resurselor materiale și bănești, intensificarea activității de vânzare și încasare a produselor pe piața externă;

– creșterea vânzărilor pe piața externă, minimizarea pierderilor (bani) prin reducerea costurilor de reparații;

– îmbunătățirea activității de organizare profesională a întregului personal. Redresarea activității economico-financiare;

– întocmirea unor grafice de urmărire a încasărilor de la clienți cu datorii foarte mari ca urmare a decalajului mare între livrarea produselor ALKE TOTAL CONFORT către clienți și plata acestora către societate. O mai bună aranjare a datelor societății și o mai bună gospodărire a timpului personalului Tesa;

Unele produse care se livrează la export au prețul mai mare decât prețurile externe de cotație. Personalul Tesa de la compartimentul “Contabilitate” care este în număr suficient poate efectua și această repartizare contabilă pentru stabilirea corectă a costurilor la produsele ce se livrează la export și încadrarea lor în prețurile de cotație;

– organizarea de cursuri de perfecționare și sporirea motivației personalului care contribuie la redresarea activității societății;

– creșterea gradului de valorificare a resurselor materiale și umane;

– perfecționarea organizării conducerii a producției și a muncii prin perfecționarea sistemului informațional prin introducerea unor programe informatice performanțe de prelucrare automată a datelor;

– creșterea gradului de cooperare și specializare în producție;

– reducerea coeficientului de rebuturi și pierderi;

– organizarea locurilor de muncă conform principiilor ergonomice;

– creșterea indicilor de utilizare a timpului de muncă, prin aplicarea unui sistem de normare corespunzător;

– creșterea nivelului de calificare profesională a forței de muncă prin organizarea de cursuri de perfecționare. Forța de muncă reprezintă una din resursele importante ale ALKE TOTAL CONFORT, prin faptul că răspunde cerințelor activității sub aspectul calificării profesionale.

2 – Introducerea progresului tehnic și tehnologic prin:

– modernizarea mijloacelor tehnice și tehnologice existente;

– achiziționarea de noi licențe și brevete;

– reorganizarea și modernizarea fluxurilor tehnologice prin achiziționarea de noi tehnologii, cu grad ridicat de productivitate, fiabilitate, dar mai ales cu un consum energetic redus, ceea ce implică un volum scăzut de cheltuieli.

3 – Perfecționarea politicii comerciale și de desfacere prin:

– promovarea unei politici promoționale adecvate, ce are ca scop mărirea piețelor de desfacere existente, și pătrunderea pe alte noi piețe;

– folosirea în mod adecvat și convenabil a mixului promoțional, atât pe piața internă cât și externă;

– reorienatrea unității economice către noi furnizori, ce pot oferii materii prime și materiale de bună calitate și la prețuri reduse – convenabile.

– elaborarea unor strategii și politici globale și parțiale realiste,centrale pe studii de diagnosticare, studii de marketing și de prognoza la nivelul compartimentului Management-strategic. Creșterea responsabilității din cadrul compartimentelor Diagnosticare,Strategie și îmbunătățirea și creșterea performanțelor sucursalei, prin diminuarea cheltuielilor și creșterea profitului.

4 – Promovarea unei politici financiare care să urmărească:

La nivelul unei întreprinderi se pot identifica trei politici financiare, considerate, la început, independente:

politica de investiții ( interne și/externe);

politica de finanțare (surse proprii și/sau împrumutate);

politica de dividende (distribuire și/sau reinvestire de dividende)

În politica de investiții, alternativele de decizie pot fi :

specializarea, respectiv adâncirea profitului de activitate în produse noi, în tehnologii noi. Pentru aceasta se vor propune investiții interne în achiziționarea de echipamente noi, în perfecționarea personalului în anumite domenii de activitate

diversificarea, respectiv cumpărarea de participații la capitalul social al altor societăți. Se vor propune, deci proiecte de investiții externe în achizitionareea de titluri financiare. Diminuarea riscului, prin diversificare, are loc pe fondul unei rentabilități mai moderate, că medie a rentabilității diferitelor activități interne și externe ale întreprinderii.

În politica de finanțare, alternativele de decizie pot fi :

surse interne, rezultate din autofinanțare (amortizări + profit) și din dezinvestiri (cesiuni) de active fixe și circulante;

surse externe, respectiv atragerea de capitaluri din afară întreprinderii (economisirea publică, capitalurile bancare etc.)

Politica de dividend privește decizia (AGA) de a distribui dividendele ce au rezultat la încheierea exercițiului financiar și/sau de a le reinvesti în dezvoltarea întreprinderii.

– reducerea cheltuielilor de transport; a cheltuielilor de exploatare, și nu în cele din urmă a cheltuielilor financiare și excepționale;

– creșterea veniturilor din exploatare, a veniturilor financiare, ceea ce conduce la creșterea profitului;

– evitarea contractării de credite cu dobânzi mari; a creditelor neperformante care contribuie la creșterea volumuli de datorii;

– atragerea de subvenții din partea statului pentru realizarea unor proiecte de investiții a căror importantă este majoră;

– creșterea majoră a cifrei de afaceri;

– majorarea capitalului permanent.

5 – Sporirea calității produselor prin:

– folosirea unui proces tehnologic de prelucrare și fabricație de un înalt nivel calitativ. – folosirea unor materii prime de o calitate superioară și prin modernizarea unor instalații. Reducerea cererii la sortimentele care nu corespund normelor internaționale din punct de vedere calitativ.

6- Îmbunătățirea activității de organizare profesională a întregului personal prin organizarea de cursuri de perfecționare și sporirea motivației personalului care contribuie la redresarea activității societății.

Din toată analiza structurii financiare se sugerează că întreprinderea poate, în practică, să exercite o influență asupra costului finanțării sale, datorită unei acțiuni asupra structurii sale financiare.

BIBLIOGRAFIE:

Băluța Aurelian-Virgil, – Contabilitate și gestiune fiscală, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Bondrea, A. și colab., Ghid privind metodologia de elaborare și susținere a licenței în domeniul economic, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001

C. .Stătescu, C.Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Editura Hamangiu, București, 2008;

Coman Florin, Contabilitatea financiară a societăților comerciale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Diaconu Elena, Șuiu Ion, Contabilitate și gestiune fiscală, Editura Sitech, Craiova, 2013

Doval, E., Negulescu, O. (2013) Eficienta economica. Curs in tehnologie ID-IFR, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-973-163-674-0, 200 pagini.

Doval, E., Negulescu, O. (2013) Management financiar-contabil. Curs in tehnologie ID-IFR, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-606-20-0068-4., 116 pagini.

Doval, E., Negulescu, O. (2013) Evaluarea intreprinderii. Curs in tehnologia ID-IFR, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-973-163-996-3, 178 pagini.

Doval, E. (2012) Management financiar, Curs in tehnologia ID-IFR, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-606-20-0068-4, 111 pagini.

Doval, E., Negulescu, O. (2012) Analiza diagnostic si evaluarea intreprinderii, Curs in tehnologia ID-IFR, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-973-163-996-3, 173 pagini.

Doval, E. (coordonator), Negulescu, O., Manea, D. (2011) Fundamentele managementului financiar, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-973-163-612-2, 153 pagini.

Doval, E. (coordonator), Negulescu O. (2011) Bazele evaluării întreprinderii, Editura Fundatiei România de Mâine, București, 978-973-163-611-5, 196 pagini.

Doval, E. (2011) Eficienta economică, Editura Fundatiei România de Mâine, București, 978-973-163-610-8, 212 pagini.

Feleaga Niculae, Feleaga (Malciu) Liliana, Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională, vol. I și II, Editura Infomega, București, 2008

IASB, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, traducere din limba engleză, Editura CECCAR, București, 2009 sau 2011

Ilincuta Lucian-Dorel, Chivu Ramona-Maria, Gadau Liana, Contabilitatea financiară. Aplicații practice și teste grila pentru autoevaluare, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008

Ilincuta Lucian-Dorel, Contabilitatea financiară. Teorii, aplicații practice și teste pentru autoevaluare, Vol. 1, Editura Fundației România de Mâine, București, 2013

Ionescu Cicilia – Contabilitate – baze și proceduri, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2008

Ionescu Cicilia – Sisteme contabile moderne, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2005

L. Pop, Tratat de drept civil. Obligațiile, vol. I și II, Editura C. H. Beck,, București, 2006, 2009

M. Ioan, A.-D. Dumitrescu, I. Iorga, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Editura Universul Juridic, București, 2011

Mareș D., (), Sisteme informatice financiar bancare, Ed. Fundației România de Mâine, București

Mihaela Ionescu – Contabilitate și gestiune fiscală (Note de curs)

Răboacă, G., Ciucur, D., Metodologia cercetării științifice economice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004

Ristea Mihai și colab., Contabilitatea societăților comerciale, vol. I și II, Editura Universitară, București, 2009

Șuiu Ion, Popescu Lucian – Contabilitate și gestiune fiscală (Note de curs)

Reglementări contabile și fiscale

1. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2869/2012, pentru modificarea si completarea unor reglementari contabile a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 882, din 29 decembrie 2012

2. Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. nr. 766 și 766 bis din 10 noiembrie 2009

3. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, M. Of. nr. 704 din 20 octombrie 2009

4. Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008, privind documentele financiar-contabile, M. Of. nr. 870, din 23 decembrie 2008

5. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art.1 din Legea contabilității nr.82/1991, M. Of. nr. 1056 din 30 decembrie 2006

6. Legea societăților comerciale (31/1990)

BIBLIOGRAFIE:

Băluța Aurelian-Virgil, – Contabilitate și gestiune fiscală, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Bondrea, A. și colab., Ghid privind metodologia de elaborare și susținere a licenței în domeniul economic, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001

C. .Stătescu, C.Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Editura Hamangiu, București, 2008;

Coman Florin, Contabilitatea financiară a societăților comerciale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Diaconu Elena, Șuiu Ion, Contabilitate și gestiune fiscală, Editura Sitech, Craiova, 2013

Doval, E., Negulescu, O. (2013) Eficienta economica. Curs in tehnologie ID-IFR, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-973-163-674-0, 200 pagini.

Doval, E., Negulescu, O. (2013) Management financiar-contabil. Curs in tehnologie ID-IFR, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-606-20-0068-4., 116 pagini.

Doval, E., Negulescu, O. (2013) Evaluarea intreprinderii. Curs in tehnologia ID-IFR, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-973-163-996-3, 178 pagini.

Doval, E. (2012) Management financiar, Curs in tehnologia ID-IFR, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-606-20-0068-4, 111 pagini.

Doval, E., Negulescu, O. (2012) Analiza diagnostic si evaluarea intreprinderii, Curs in tehnologia ID-IFR, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-973-163-996-3, 173 pagini.

Doval, E. (coordonator), Negulescu, O., Manea, D. (2011) Fundamentele managementului financiar, Editura Fundatiei România de Mâine, București, ISBN 978-973-163-612-2, 153 pagini.

Doval, E. (coordonator), Negulescu O. (2011) Bazele evaluării întreprinderii, Editura Fundatiei România de Mâine, București, 978-973-163-611-5, 196 pagini.

Doval, E. (2011) Eficienta economică, Editura Fundatiei România de Mâine, București, 978-973-163-610-8, 212 pagini.
Feleaga Niculae, Feleaga (Malciu) Liliana, Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională, vol. I și II, Editura Infomega, București, 2008

IASB, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, traducere din limba engleză, Editura CECCAR, București, 2009 sau 2011

Ilincuta Lucian-Dorel, Chivu Ramona-Maria, Gadau Liana, Contabilitatea financiară. Aplicații practice și teste grila pentru autoevaluare, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008

Ilincuta Lucian-Dorel, Contabilitatea financiară. Teorii, aplicații practice și teste pentru autoevaluare, Vol. 1, Editura Fundației România de Mâine, București, 2013

Ionescu Cicilia – Contabilitate – baze și proceduri, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2008

Ionescu Cicilia – Sisteme contabile moderne, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2005

L. Pop, Tratat de drept civil. Obligațiile, vol. I și II, Editura C. H. Beck,, București, 2006, 2009

M. Ioan, A.-D. Dumitrescu, I. Iorga, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Editura Universul Juridic, București, 2011

Mareș D., (), Sisteme informatice financiar bancare, Ed. Fundației România de Mâine, București

Mihaela Ionescu – Contabilitate și gestiune fiscală (Note de curs)

Răboacă, G., Ciucur, D., Metodologia cercetării științifice economice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004

Ristea Mihai și colab., Contabilitatea societăților comerciale, vol. I și II, Editura Universitară, București, 2009

Șuiu Ion, Popescu Lucian – Contabilitate și gestiune fiscală (Note de curs)

Reglementări contabile și fiscale

1. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2869/2012, pentru modificarea si completarea unor reglementari contabile a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 882, din 29 decembrie 2012

2. Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. nr. 766 și 766 bis din 10 noiembrie 2009

3. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, M. Of. nr. 704 din 20 octombrie 2009

4. Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008, privind documentele financiar-contabile, M. Of. nr. 870, din 23 decembrie 2008

5. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art.1 din Legea contabilității nr.82/1991, M. Of. nr. 1056 din 30 decembrie 2006

6. Legea societăților comerciale (31/1990)