. Analiza Rentabilitatii Intreprinderii

CUPRINS

CAP.I. PREZENTAREA FIRMEI

1.1. ELEMENTE DE IDENTIFICARE

1.2. SCURT ISTORIC

S.C. Grimex S.A. Tg-Jiu a luat ființă prin Hotărârea Guvernului nr. 1224 din 23.11.1990, desprinzându-se din I.P.A.M.R.C.U.M. Tg-Jiu, fosta I.U.M., înființate ca investiții noi prin Decretele Consiliului de Stat nr. 18/1978, 163/28.10.1987 si Decretul nr. 75/1987. S.C. Grimex S.A. este persoana juridică română, fiind constituita sub forma unei societăți pe acțiuni. Este o societate deschisa cu capital mixt, majoritar privat conform Legii 52/1994 si instrucțiunilor C.N.V.M. nr. 9/1996. este organizata si funcționează in conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat in societăți comerciale si regii autonome, ale Legii nr. 31/1990 si ale statutului propriu, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J18/229/1991, având codul fiscal R2159127.

Sediul societății este in România, localitatea Tg-Jiu str. Aleea Macului, nr.1, cod 1400 fiind specificat in art.3 din Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1224/23.11.1990 privind înființarea acestei societăți pe acțiuni.

Capitalul social al S.C. Grimex S.A. este de 24.861.629.000 lei, împărțit in 994.465 acțiuni cu valoare nominala de 25.000 lei fiecare. Înființată ca societate comerciala cu capital integral de stat, in urma procedurilor de privatizare in masa in baza Legii 55/1995, a Legii 31/1990, Legii 56/1994, a actului de cesiune nr. 45/1997 prin care Fondul Proprietății de Stat cesionează Societății de Investiții Financiare Oltenia un număr de 111.423 acțiuni in valoare totala de 2.785.575.000 lei si a cumpărării de acțiuni de pe piața bursiera prin “Formular de Subscriere/Vânzare pentru acțiuni Grimex” nr. 802/04.11.1998, structura acționariatului se prezintă conform “Actului Adițional”:

F.P.S. deține 15,9% din totalul acțiunilor, adică 158.058*25.000 lei/acțiune = 3.952.125.000

P.P.M. deține 48,8% din totalul acțiunilor, adică 485.256*25.000 lei/acțiune = 12.131.400.000.

S.I.F. Oltenia deține 11,2% din totalul acțiunilor, adică 111.423*25.000 lei/acțiune = 2.785.575.000.

P.A.S Grimex deține 24,1% din totalul acțiunilor, adică 239.701*25.000 lei/acțiune = 5.992.525.000.

1.3. OBIECTUL DE ACTIVITATE AL FIRMEI

Scopul societății este producerea si comercializarea de subansamble, utilaje si piese de schimb necesare mineritului, energeticii si metalurgiei, promovarea si punerea in aplicare a inițiativelor de interes național din domeniul fabricației de subansamble si utilaje necesare mineritului, energeticii si metalurgiei si realizarea de beneficii.

Obiectul de activitate este: proiectare, producție, montaj, reparații, furnizor general, comercializarea in tara si in străinătate de subansamble, utilaje si piese necesare mineritului, energeticii si metalurgiei, servicii de asistenta tehnica in tara si in străinătate, efectuarea de operațiuni de comerț exterior, engineering, colaborare directa cu bănci de comerț exterior, operațiuni de fond valutar, putând participa si conveni la operațiuni de credit, studiu si cercetări in scopul promovării inițiativelor de interes național in domeniul fabricării de subansamble, utilaje si piese necesare mineritului, energeticii si metalurgiei, desfășurarea de activități cu caracter social in favoarea salariaților.

Pentru realizarea obiectului sau de activitate S.C. Grimex S.A. are următoarele atribuții principale:

Studierea pieței si cerințelor societăți in legătura cu materii prime si materiale, dotarea cu mijloace de munca, forță de munca, resurse financiare si informaționale, aplicarea managementului modern, a ergonomiei muncii si psihosociologiei salariaților, a politicii de marketing.

Elaborarea de studii si programe privind dezvoltarea in perspectiva.

Elaborarea de programe privind folosirea superioara a resurselor si capacităților de producție materializate in creșterea productivității muncii si reducerea cheltuielilor.

Elaborarea de studii, strategii si documentații pentru produse noi, modernizarea si dezvoltarea utilajelor si mijloacelor existente.

Încheierea de contracte de cercetare si dezvoltare având ca scop introducerea programului tehnic.

Elaborarea documentațiilor de fabricație, a normativelor de consum pentru materiale si manopera, a prospectelor si instrucțiunilor de folosire pentru produsele realizate.

Organizarea pe baze contabile a tuturor activităților, raționalizarea sistemului informațional, perfecționarea continua a tuturor activităților.

Executarea producției conform programelor si in concordanta cu cerințele pieței.

Asigurarea permanenta a alimentarii cu energie, combustibil si alte utilități necesare bunului mers al societății.

Asigurarea permanenta a aplicării in bune condiții a normelor de protecție si igiena a muncii, precum si a normelor PSI. si de protecție a mediului, elaborarea in concordanta cu producția contractata, a programului de aprovizionare tehnico-materiala.

Prospectarea activa a pieței interne si externe pentru a identifica posibile segmente pentru produsele societății.

1.4. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

S.C. Grimex S.A. este organizata intr-o structura de tip ierarhic funcțional, având in componenta secții, servicii, ateliere, birouri, compartimente, subunități de transport, subunități specializate in desfacerea de mărfuri nealimentare, piese auto si produse petroliere. Structura organizatorica este redata în anexa nr.4.

Activitatea societății este structurata pe mai multe direcții, fiecare având in subordine un anumit număr de compartimente si activități.

I. Director General

-control financiar intern

-serviciul organizare, personal, învățământ, salarizare.

-oficiul juridic

-oficiul de calcul

-biroul protecția muncii-învățământ

-consilieri.

II. Direcția Producție

-serviciul pregătirea, programarea producției

-secția construcții metalice

-secția prelucrări mecanice

-secția mecano-energetică

-compartimentul mecano-energetic

-dispecerat.

III. Direcția Pregătirea Fabricației si Calitate

-atelierul proiectare si pregătirea fabricației

IV. Direcția Reparații-montaj

-brigada reparații-montaj.

V. Direcția Comerciala

-serviciul aprovizionare-depozite

-serviciul desfacere-colaborări

-serviciul comercial-transpoarte.

VI. Direcția Economica

-serviciul financiar-contabilitate

-serviciul analiza economica-preturi

-dispensar.

Din punct de vedere organizatoric se disting:

structura de producție si concepție

structura funcționala.

In cadrul structurii de producție si concepție se disting următoarele sectoare:

-Sectorul de baza in care se desfășoară procese de producție ce formează activitatea principala a societății, având ca scop transformarea obiectivelor numai cu ajutorul mijloacelor de munca in produse finite si este format din:

-secția Construcții Metalice

-secția Prelucrări Mecanice

-Brigada de Reparații-Montaj.

-Sectorul auxiliar in care se desfășoară procese de producție auxiliare care au menirea de a crea condiții necesare desfășurării normale a proceselor de baza si e format din:

-secția Mecano-energetică

-Atelier Sculărie.

-Sectorul de deservire format din:

-transporturi

-depozite si magazii

-Sectorul conex format din:

-stație comercializare produse petroliere si accesorii auto

-punct de desfacere produse alimentare

-cantina.

Tot in cadrul structurii de producție si concepție se mai regăsesc:

-Atelierul de Proiectare si Pregătirea Fabricației

-Serviciul CTC.-Service Laboratoare.

Structura funcționala este reprezentata de totalitatea compartimentelor funcționale si a postului de munca din cadrul acestora, gruparea si subordonarea lor, precum si legaturile ce se stabilesc intre ele.

1.5. DESCRIEREA FLUXULUI TEHNOLOGIC

Materiile prime și materialele necesare obținerii produselor finite parcurg fazele unui proces tehnologic propriu fiecărei comenzi. Toate procesele de producție prezintă anumite operații comune printre care:

debitare, îndreptare, îndoire, sablare, marcare, toate realizându-se in secția CM

prelucrări mecanice ce se desfășoară in secția PM

control tehnic de calitate in sectorul CTC

asamblare, sudura, montaj, vopsire, colectare in secția CM

control final in sectorul CTC.

De asemenea fiecare comanda are si anumite faze specifice.

Comanda 7678 (reparat semiremorca basculabilă) trece printr-o operație proprie denumita debitat si are ca materii prime tabla (6*2000*6040 OL52-4KF), electrozi 3.25, diluant, grund oxid roșu G 735-6, tabla 16 OL52-2K.

Comanda 7685 (proiectare si execuție sistem prindere) prezintă următoarele faze: debitat, lacătușerie, sudura electrica, roluit, grunduit, manevrare pod rulant, găurire, asamblare si montaj. Folosește ca materii prime tabla LTG, otel rotund OLC45, șurub 24*100, piulița M24, șaibe plate, grund oxid roșu, diluant.

Comanda 7690 (mortezare canal pana roti dințate) are o singura faza, aceea de mortezare.

1.6. DESCRIEREA ACTIVITĂȚII ÎNTREPRINDERII

S.C. Grimex S.A. a fost cotată la Bursa de Valori București din luna aprilie 1997, având listate 48,8% din acțiuni, acestea rezultând în urma Programului de Privatizare in Masa, fiind acțiuni emise in forma dematerializata.

Acționarii semnificativi raportați de Bursa de Valori au fost: Dl. Cărbunescu Nicolae cu 19,67% si SIF Oltenia cu 6,3%. In perioada 21.09 – 05.11.1998 în urma derulării ofertei publice de vânzare a acțiunilor deținute de FPS la Grimex SA, Asociația Salariaților PAS Grimex a achiziționat 239.701 acțiuni, adică un procent de 24,1% din capitalul social al emitentului. In urma acestei oferte publice Fondul Proprietății de Stat mai deținea un procent de 15,9% din capital acestea fiind oferite la vânzare in cadrul plasamentului intermediat prin metoda licitației olandeze desfășurat in perioada 24.04 – 19.05.2000. Cele 158.085 acțiuni au fost subscrise de Dl. Cărbunescu Nicolae plătind 327.235.950 lei pentru acest pachet (2.070 lei/acțiune).

Tranzacționare. Acțiunile societății se tranzacționează la categoria a II a Bursei de Valori București din data de 15.04.1997 sub simbolul GRX:

În perioada 1995-2001 activitatea societății a fost profitabila, ca urmare a calității bune a produselor tot mai mult solicitate de principalii beneficiari. Principalele rezultate financiare înregistrate de societate în ultimii ani se prezintă după cum urmează:

Principalele rezultate financiare(mii lei)

Tabel nr.1.5.1.

Capitalul social al societății este format din patrimonial preluat la înființarea societății, acesta fiind reevaluat in conformitate cu hotărârile de guvern care au stabilit acest lucru in perioada 1991-1995. capitalul social la data de 31.12.1997, in suma de 24.861.625.000 lei, este împărțit intr-un număr de 994.465 acțiuni nominative cu valoare nominala de 25.000 lei.

S.C. Grimex S.A. nu are organizate filiale sau sucursale, activitatea de baza desfășurându-se la sediul acesteia. Principalele activități generatoare de venituri desfășurate de societate si ponderea acestora in cifra de afaceri sunt:

Ponderea principalelor activități în cifra de afaceri(%)

Tabel nr.1.5.2.

Toate investițiile au ca finanțare surse proprii fără a se apela la credite bancare sau alte surse din afara societății. La data de 31.12.2000 societatea avea creanțe de 64.725.460.000 lei, din care 57.638.704.000 lei din producția vânduta si neîncasata. Din totalul sumei de 64.725.460.000 lei, 62.020.512.000 lei sunt creanțe sub un an de zile, iar 2.704.948.000 lei au termen mai mare de un an. Înregistrarea creanțelor menționate, precum si faptul ca peste 85% din acestea se recuperează sub forma de procese verbale de compensare cu energie electrica influențează negativ asupra activității si rezultatelor financiare ale societății prin decapitalizarea acestora, neputând fi plătite in termen anumite obligații la bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale de stat, etc.

Existenta acestor creanțe influențează si tenta acestor creanțe influențează si creșterea stocului de materii prime si materiale, influențând negativ si viteza de rotație a mijloacelor circulante. Societatea a făcut obiectul unor proceduri judiciare pentru recuperarea unor creanțe restante, acestea justificându-se in principal ca urmare a blocajului existent in economie. Pana la aceasta data societatea nu a fost declarata in incapacitate de plata.

1.7. Piața și comercializarea

Activitatea privind desfacerea produselor finite este organizată în cadrul serviciului desfacere, serviciu coordonat de către directorul comercial al societății.

Mecanismul desfășurării vânzărilor este următorul:

pe baza comenzilor de la beneficiari se emit contracte

se întocmesc notele de lansare către serviciul producție

serviciul desfacere urmărește în continuare derularea contractelor pentru fiecare beneficiar în parte și pentru fiecare produs.

Activitatea de marketing este organizată în cadrul serviciului desfacere.

Societatea și-a stabilit obiective strategice în sensul sporirii producției, precum și atragerea de noi clienți. Obiectivele societății au fost ierarhizate astfel:

modernizarea producției

reducerea costurilor

creșterea segmentului de piață ocupat

diminuarea locurilor înguste

creșterea vânzărilor

reducerea personalului ca urmare a creșterii productivității

alte măsuri de reorganizare a activității.

Segmentul de piața principal al produselor si serviciilor oferite îl reprezintă industria extractiva a cărbunelui din carierele de lignit ale tarii, iar ca segment secundar este industria energetica, activitatea de comerț si export. Astfel principalii beneficiari ai societății sunt:

Principalii beneficiari ai societății (%)

Tabel nr.1.6.1.

Principalii competitori ai societății sunt: S.C. Unio Satu-mare, S.C. Upetrom S.A. Ploiești, U.M. Timișoara, Urex Rovinari, U.R. Tg-Jiu si Electromontaj București. Activitatea societății nu este dependenta de furnizorii de materii prime si materiale, existând in prezent o dependenta relativa fata de actualii clienți. In acest sens, conducerea in masuri pentru diversificarea producției si serviciilor, astfel încât gradul de dependenta sa se reducă.

Vânzările realizate de societate în ultimii ani sunt redate astfel:

1.8. Potențialul tehnic

SC. Grimex SA. dispune de facilități de producție care îi asigură condiții corespunzătoare pentru realizarea obiectului său de activitate. Prin amplasarea ei, societatea beneficiază de posibilități de acces la următoarele căi de comunicație: drumuri europene și naționale, căi ferate. Problemele de inginerie din cadrul societății se rezolvă în cadrul compartimentelor de proiectare, testare a produselor și de selectare a producției.

Dotarea tehnică a întreprinderii se compune din utilaje și echipamente specifice prelucrărilor mecanice. Atelierele sunt prevăzute cu mijloacele fixe necesare pentru producția în serie, iar mașinile, uneltele, metodele și tehnologiile folosite sunt de tip convențional.

Dotarea tehnică permite efectuarea următoarelor operații:

1. Prelucrări mecanice in regim automat si semiautomat

– Prelucrări mecanice pe strunguri normale si verticale, cu diametre de maxim 4400 mm si lungimi de până la 10000 mm.
– Alezări si frezări pe lungimi de 8000 mm si diametre maxime până la 1600 mm.
– Prelucrări de roti dințate până la 3600.
– Rectificări

2. Detensionare

– Electrotermica in cuptor cu capacitate de 80 t si dimensiuni de 3500x3500x13000 mm
– Prin vibrații

3. Îmbinări sudate (personal autorizat ISCIR)

– Sub gaz inert
– Semiautomat sub strat de flux

4. Deformări plastice

5. Tratamente termice

– In cuptoare cu flacăra
– Curenți de înaltă frecventa

6. Controale intermediare si finale

– Cu ultrasunete
– Cu raze X
– Cu lichide penetrante

Societatea nu are luate mijloace fixe in custodie sau leasing toate fiind in proprietate: in principal pot fi grupate in construcții si hale de producție care reprezintă 39.1% din totalul mijloacelor fixe si utilaje de producție cu o pondere de 59.2% din acestea. In cadrul societății in activitatea de cercetare si proiectare au fost realizate in ultima perioada doua brevete de invenții nr. 108229 cu o durata de folosință de 25 ani, “Balansieri cu garda mărita” si “Dispozitiv de curățire benzi”.

SC. Grimex SA. a luat masuri pentru continuarea procesului de retehnologizare prin realizarea de invenții, după cum urmează:

1997 ≈ 800.000.000 lei: centrala termica si autoclava pentru cauciucat tamburi

1998 ≈ 600.000.000 lei: dotări pentru activitatea de reparații si retehnologizare sudura

1999 ≈ 600.000.000 lei: retehnologizare secție prelucrări, dotări pentru activități comerciale

2000 ≈ 500.000.000 lei: retehnologizare mașini pentru prelucrări mecanice agabaritice.

1.9. Managementul și resursele umane

SC. Grimex SA. are o structură organizatorică clasică, folosind principalele specializări funcționale ale componentelor adaptate la dimensiunile societății. Societatea este organizată pe secții și ateliere specifice producției, în funcție de semifabricatele și produsele finite realizate.

Directorul general are în subordine trei directori:

directorul tehnic care coordonează activitatea de producție

directorul economic care are în subordine compartimentele financiar și informatic

directorul comercial care coordonează activitatea compartimentelor plan-desfacere, aprovizionare și transport.

Sistemul decizional la nivelul societății este asigurat de Adunarea Generală a Acționarilor.

Echipa managerială practică o îmbinare a două metode de conducere:

prin obiective – metodă specifică condițiilor economiei de piață și care permite asigurarea unui realism mai pronunțat în stabilirea obiectivelor, creșterea nivelului de motivare a personalului, dezvoltarea unui climat de creativitate, creșterea responsabilităților față de realizarea obiectivelor

prin buget – metodă complementară conducerii prin obiective ce permite programarea costurilor la nivel organizatoric, asigură resursele necesare realizării obiectivelor, furnizează informații operative privind abaterile și permite evaluarea în funcție de gradul de îndeplinire a obiectivelor.

Strategia adoptată de echipa managerială privește evoluția viitoare a firmei prin asigurarea unei funcționări optime și eficiente în condițiile unei economii concurențiale impuse de îndeplinirea următoarelor obiective:

dezvoltarea activităților de marketing și desfacere a unei infrastructuri care să poată susține o cercetare de piață și derularea unor programe de comercializare adecvate

promovarea produselor de concepție proprie pe piața internă și externă prin cataloage de prezentare și participarea la târguri și expoziții internaționale

creșterea flexibilității producției în condițiile unui ritm de înnoire foarte rapid

realizarea unor canale de distribuție adecvate în special pe piața externă

modernizarea sistemelor informatice actuale

reducerea costurilor și eficientizarea activității economico-financiare.

Societatea are un număr de 1033 salariați din care :

muncitori : 870 salariați

personal tehnic, economic, administrativ : 163 salariați.

Personalul angajat la SC. Grimex SA. Tg-Jiu se caracterizează printr-un nivel de calificare ridicat, având o experiență specifică domeniului de activitate. Relațiile între conducere și sindicat sunt relații de cooperare. Sistemul de salarizare este similar cu cel existent în majoritatea societăților comerciale. Structurile diferite de retribuire sunt stabilita și negociate pentru diferite grupe de personal prin contractul colectiv de muncă. Salariile sunt adaptate periodic la rata inflației prin indexare.

CAP. II. ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII

2.1. Contul de rezultate

Dacă bilanțul întreprinderii exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns în urma încheierii unui exercițiu financiar, contul de profit și pierdere reflectă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli care au determinat traiectoria evoluției întreprinderii. Contul de rezultate sintetizează deci fluxurile economice, respectiv cheltuielile și veniturile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea de exploatare, financiară și excepțională.

Veniturile de gestiune cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogățire (legală) a întreprinderii, legate sau nu de activitatea sa normală și curentă. Partea preponderentă a veniturilor o constituie cifra de afaceri realizată de întreprindere cu terți în cursul exercițiului activității sale normale și curente. Drept urmare, la venituri se cuprind: vânzările (facturate clienților), creșterea stocurilor de producție în curs și a stocurilor de produse finite, reluări asupra amortizărilor și provizioanelor, dobânzile (asupra plasamentelor), subvenții repartizate, etc. Diferența între venituri și cheltuieli constituie rezultatul (profitul sau pierderea) exercițiului.

Cheltuielile de gestiune constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de întreprindere în cursul exercițiului: consumuri de materii prime (cumpărări + stoc inițial – stoc final), cheltuieli de personal (salarii + cheltuieli sociale), amortizări și provizioane calculate în cursul exercițiului, valoarea contabilă a elementelor de activ cedate, distruse sau dispărute.

Se impun câteva precizări între interpretarea contabilă și cea financiară a veniturilor și cheltuielilor:

o vânzare de produs finit reprezintă, din punct de vedere al contabilității, un venit chiar dacă această creanță va fi încasată mai târziu sau în exercițiul următor. În schimb, încasarea unei creanțe constituită în exercițiul următor nu va crea un nou venit (contabil); se va înregistra doar încasarea și se va stinge creanța.

un consum de energie este o cheltuială pentru întreprindere chiar dacă furnizorul nu va fi plătit până la sfârșitul exercițiului. Plata furnizorului în exercițiul următor nu va genera o nouă cheltuială pentru acest exercițiu, ci va fi doar plata unei datorii.

amortizarea anuală a imobilizărilor se înregistrează la cheltuielile de exploatare, dar nu are nici o incidență asupra trezoreriei decât dacă într-o zi se impune, de exemplu, înlocuirea unei mașini complet amortizate, iar pentru aceasta se va efectua o plată.

provizioanele constituite pentru acoperirea (în viitor) a deprecierii unor active sau pentru acoperirea unor riscuri se vor contabiliza la cheltuieli și vor diminua rezultatele exercițiului fără consecințe asupra trezoreriei. Dacă în viitor riscurile au devenit efective, atunci va avea loc o plată. Dacă însă riscul este total acoperit, provizionul rămâne fără obiect și atunci se va înregistra într-un cont de venituri. El va majora rezultatul exercițiului, dar nu va influența trezoreria (decât sub incidența unor aspecte fiscale).

Societatea comercială – titulara unui patrimoniu – devine și un centru de calcul economic, calcul ce are la bază comparația dintre:

valorile produse și vândute pe piață, adică veniturile.

valorile utilizate pentru obținerea acestor venituri, care sunt constituite din costuri angajate pe alte piețe – adică cheltuielile -; acestea reprezintă de fapt remunerarea factorilor de producție.

Din compararea celor două mărimi valorice se obține o primă ecuație ce exprimă o altă formă de modelare a realității economice cuantificată bănește prin intermediul contabilității și anume:

VENITURI – CHELTUIELI = ± REZULTAT

sau

VENITURI = CHELTUIELI ± REZULTAT

Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit sau beneficiu, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, în situația inversă; profitul și pierderea mai sunt recunoscute și sub numele de rezultatul beneficiar, respectiv rezultatul deficitar.

Rezultatul exercițiului înaintea impozitării (profit brut sau pierdere) nu este omogen, în compoziția sa intrând rezultatele din diferite activități.

Privit prin prisma finalității, contul de profit și pierdere are un conținut îndeosebi economic, deoarece oferă informații asupra activității industriale, comerciale sau financiare a societății comerciale, a modului cum aceasta își gestionează afacerile prin dimensionarea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor pe care le generează, cu implicații asupra echilibrului financiar al societății comerciale.

Structurarea contului de profit și pierdere se face pornind de la activitatea societății comerciale, care se identifică cu însăși operațiunile economico-financiare desfășurate într-un exercițiu.

Toate operațiile legate de activitatea principală sau de exploatare, constituind însuși obiectul de activitate al societății comerciale, sunt considerate drept operațiuni curente. Operațiunile curente prezintă un caracter specific, legat de activitatea societății. Ele se delimitează prin caracterul lor ordinar, obișnuit și repetitiv, permițând determinarea rezultatului curent. Rezultatul curent este beneficiu curent și real, considerat curent, deoarece nu include rezultatele extraordinare sau în afără exploatării și real, deoarece acest rezultat este determinat în afara oricăror constrângeri ce acționează asupra contabilității, îndeosebi fiscale.

Noțiunea de activitate curentă nu se suprapune cu noțiunea de activitate de exploatare. Operațiunile curente și rezultatul curent pot include și activități accesorii, din moment ce acestea prezintă un anumit grad de permanență. Prin urmare, și operațiunile ce nu sunt legate de obiectul de activitate al societății comerciale, dar au caracter permanent, sunt operațiuni curente. Aceste operațiuni se disting de operațiunile excepționale ce au un caracter nerepetitiv, accidental.

Un statut aparte îl au operațiunile financiare, care includ atât operațiuni obișnuite, cât și cu caracter extraordinar. Operațiunile financiare, prin rezultatul financiar, concură, alături de operațiunile de exploatare ce determină rezultatul de exploatare, la formarea operațiunilor curenta ce au drept consecință obținerea rezultatului curent.

Plecând de la aceste considerente, contul de profit și pierdere pune în evidență următoarele tipuri de activități: activitatea de exploatare, financiară și excepțională.

Activitatea de exploatare face referire la sectoarele industrial, investițional, comercial și prestări servicii. Veniturile aferente activității de exploatare provin din:

vânzările de mărfuri (comercializarea unor bunuri în aceeași stare în care au fost achiziționate sau după ce au suferit mici transformări)

producția vândută (cuprinde veniturile din vânzarea de produse finite, semifabricate, executarea de lucrări, prestarea de servicii, venituri din studii și cercetări, din redevențe, locații de gestiune, chirii)

producția stocată (cuprinde variația stocurilor și soldul de facturi care se referă la producția stocată)

producția imobilizată (producția exercițiului sub forma imobilizărilor)

subvenții de exploatare (sumele primite de societate de la stat, colectivități publice pentru acoperirea pierderilor, diferențe de preț la produsele subvenționate, etc)

alte venituri de exploatare (venituri din creanțe, alte venituri din exploatare decât cele menționate anterior)

Acestor venituri de exploatare le corespund o serie de cheltuieli aferente exploatării:

cheltuieli privind mărfurile (se referă la costul de achiziționare al mărfurilor vândute care cuprinde prețul lor de cumpărare, taxele nedeductibile și cheltuielile accesorii cu taxele vamale, primele de asigurare, comisioane, etc.)

cheltuieli privind materiile prime și materialele consumabile (sunt cheltuielile aferente consumului de materii prime, materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb)

cheltuieli cu energia și apa (reprezintă costul de achiziție al energiei și apei consumate)

alte cheltuieli materiale (cuprind costurile de achiziție a obiectelor de inventar consumate, uzura acestora, cheltuieli privind baracamentele și amenajările provizorii, cheltuieli cu materialele nestocate)

lucrările și serviciile executate de terți (cuprind cheltuielile cu întreținerea și reparațiile, redevențele, locațiile de gestiune, chirii, studii și cercetări, primele de asigurare, serviciile executate de terți)

impozitele, taxele și vărsămintele asimilate ( cuprind cheltuielile cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate suportate de societate)

cheltuieli cu remunerațiile personalului (se referă la cheltuielile cu salariile aferente personalului unității)

cheltuieli cu asigurările și protecția socială (includ cheltuielile societății cu contribuția la asigurările sociale, la ajutorul de șomaj, la asigurările sociale de sănătate)

alte cheltuieli de exploatare (se referă la pierderile din creanțe suportate de societate)

Din compararea veniturilor din exploatare cu cheltuielile de exploatare rezultă rezultatul de exploatare. În cazul în care producția stocată și cea imobilizată se evaluează la costuri efective, veniturile aferente lor sunt egale cu cheltuielile, neînregistrându-se profit. În această situație rezultatul din exploatare este determinat de rezultatul aferent cifrei de afaceri, de diferența dintre alte venituri din exploatare și alte cheltuieli de exploatare și de diferența dintre veniturile din provizioane privind exploatarea (când obiectul sau cauza care a generat constituirea provizionului nu mai există) și cheltuielile cu provizioanele aferente exploatării (pentru deprecierea stocurilor de materii prime, materiale, producție neterminată, produse finite, mărfuri; pentru creanțe neîncasate, clienți rău platnici sau aflați în litigiu; pentru deprecierea activelor imobilizate necorporale și corporale, etc.)

Activitatea financiară face referire la participațiile la capitalul altor societăți și alte acțiuni de plasament pe piața monetară și financiară. În cadrul veniturilor financiare sunt incluse următoarele venituri, provenind din:

venituri din interese de participare (cuprind dividende încasate pentru participarea la capitalul altor societăți comerciale, prețul de vânzare aferent imobilizărilor financiare cedate și dobânzile aferente creanțelor imobilizate)

venituri din investiții financiare și creanțe de peste un an (reprezintă veniturile nete rezultate din vânzarea titlurilor de plasament de peste un an, respectiv diferența favorabilă între prețul lor de vânzare și valoarea brută a titlurilor cedate)

alte venituri financiare (includ dobânzile aferente împrumuturilor acordate în cadrul grupului, sumelor datorate de către debitori diverși și dobânzile de primit aferente disponibilităților aflate în conturile curente, sconturile obținute de la furnizori sau alți creditori, veniturile nete din valorificarea titlurilor de plasament imediat negociabile, diferența între valoarea de piață și valoarea contabilă a titlurilor de plasament imediat negociabile deținute în portofoliul societății comerciale)

Cheltuielile activității financiare se referă la:

creanțe imobilizate (cuprind pierderile din creanțe legate de participații)

titlurile de plasament (se referă la pierderea netă rezultată în urma vânzării titlurilor de plasament)

diferențe de curs valutar (cuprind cheltuieli din diferențe nefavorabile de curs valutar rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în valută, diferențele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităților bancare în devize, disponibilităților în devize existente în casierie, cât și existentului în conturile de acreditive deschise în devize)

alte cheltuieli financiare (cuprind dobânzile datorate aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate, datoriilor legate de participații; dobânzi plătite aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente și dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt; sconturi acordate clienților sau debitorilor și alte cheltuieli de natură financiară)

Diferența dintre veniturile financiare și cheltuielile financiare reprezintă rezultatul financiar. Prin însumarea rezultatului de exploatare cu cel financiar se obține rezultatul curent al exercițiului. O altă modalitate de determinare al rezultatului curent al exercițiului este ca diferență între veniturile curente (venituri din exploatare și venituri financiare) și cheltuielile curente (cheltuieli de exploatare și cheltuieli financiare).

Activitatea extraordinară generează venituri și cheltuieli extraordinare din operațiuni de gestiune și de capital. Veniturile extraordinare includ veniturile din:

operațiuni de gestiune (amenzi, penalități aplicate terților, despăgubiri, degrevări de impozite-reduceri, scutiri)

operațiuni de capital (venituri din cedarea activelor, subvenții pentru investiții virate la venituri, reluări asupra provizioanelor excepționale)

Cheltuielile extraordinare sunt generate de:

operațiuni de gestiune (amenzi, penalități plătite terților, donații acordate)

operațiuni de capital (valoarea contabilă a activelor furate, distruse, pierdute, amortizări și provizioane excepționale calculate).

Veniturile și cheltuielile excepționale determină mărimea rezultatului excepțional.

Rezultatul exercițiului înaintea impozitării (rezultatul brut al exercițiului ) este format din rezultatul curent și rezultatul excepțional al exercițiului. Se mai poate determina ca diferență între veniturile totale (din exploatare, financiare și excepționale) și cheltuielile totale (din exploatare, financiare și excepționale).

De asemenea, însumând rezultatul de exploatare, rezultatul financiar și cel excepțional se determină rezultatul brut al exercițiului, care urmează a fi supus impozitării. Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea unei cote procentuale (25%) asupra rezultatului fiscal. Rezultatul impozabil (fiscal) este diferit de rezultatul exercițiului înaintea impozitării pentru că se impun unele corecții. Astfel, se adună cheltuielile nedeductibile fiscal (de exemplu, cheltuieli de protocol, cheltuieli de transport care depășesc nivelul admis prin acte normative, amenzile și penalitățile, provizioanele nedeductibile, etc.) și se scad deducerile fiscale (de exemplu, rezervele legale, pierderile din anii precedenți, reducerea de impozit, stabilite prin acte normative, în cazul reinvestirii profitului, etc.).

Prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut al exercițiului se obține rezultatul net al exercițiului (profit sau pierdere).

Topologia de prezentare a contului de profit și pierdere ia în considerare următoarele două criterii:

A. Forma de prezentare a contului de profit și pierdere

Distingem astfel forma bilaterală (în cont), în care cheltuielile și pierderile sunt prezentate în partea stângă, iar veniturile și profitul în partea dreaptă și forma verticală (în listă) care explică formarea din treaptă în treaptă a rezultatului exercițiului.

Contul de profit și pierdere sub formă de tablou bilateral (în cont) se prezintă astfel:

Contul de profit și pierdere

Tabel nr.2.1.1.

Modelul simplificat de prezentare a contului de profit și pierdere, format vertical (în listă) este următorul:

Contul de profit și pierdere

Tabel nr.2.1.2.

Forma de prezentare verticală (în listă) este cea mai des întâlnită (utilizată), deoarece pune în evidență rezultatul generat de fiecare tip de activitate desfășurată de întreprindere.

B. Conținutul informațional al contului de profit și pierdere

Prezentarea contului de profit și pierdere se poate face pe funcții ale întreprinderii (criteriul centrelor de costuri) sau după natura economică a cheltuielilor și veniturilor.

Începând cu 1 ianuarie 1994, în țara noastră s-a introdus modelul contului de profit și pierdere în format vertical, veniturile și cheltuielile fiind prezentate după natura lor economică.

Caracterul exclusiv al acestei forme de prezentare nu dă posibilitatea opțiunii între mai multe modele de prezentare a contului de rezultate, deoarece documentele contabile de sinteză românești au ca scop principal satisfacerea necesităților informaționale ale statului.

Contul de rezultate evidențiază și explică într-o formă analitică rezultatele prin prisma raportului de echilibru dintre cheltuieli și venituri. Criteriul folosit pentru gruparea cheltuielilor și veniturilor este cel al naturii activităților desfășurate, iar în cadrul acestora natura resurselor utilizate, în cazul cheltuielilor și respectiv, natura rezultatelor obținute, în cazul veniturilor.

Structura contului de profit și pierdere, după natura economică a cheltuielilor și veniturilor, este întâlnită în practica românească, precum și în cea franceză. Această formă de prezentare permite determinarea valorii adăugate la nivel de întreprindere (prin agregare, furnizează informațiile necesare conturilor naționale) oferind în același timp avantajul explicării modului de repartizare a acesteia în cei cinci parteneri sociali: personalul, statul, creditorii, acționarii și întreprinderea.

Dezavantajul acestei structurări a contului de profit și pierdere constă în aceea că nu explică modul de formare a valorii adăugate, ci doar modul de determinare al acesteia, fapt ce-i limitează utilitatea în gestiunea întreprinderii. În consecință, prezentarea contului de rezultate după natura economică a veniturilor și cheltuielilor presupune o clasificare prealabilă a cheltuielilor după funcțiile întreprinderii.

Contul de profit și pierdere permite stabilirea contului de rezultate intermediare sau a situației soldurilor intermediare de gestiune. Indicatorii cuprinși în situația soldurilor intermediare de gestiune sunt necesari în adoptarea deciziilor, atât la nivel de întreprindere, cât și la nivelul terților cu care firma are legături pe plan economic și financiar.

Contul de rezultate și situația patrimonială la SC. Grimex SA. Tg-Jiu sunt prezentate în anexa nr.1, respectiv anexa nr.2.

2.2. Soldurile intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori ai gestiunii care reflectă rezultatele parțiale economico-financiare ale activității unei firme. Calcularea lor în trepte permite aprecierea modului de gestionare și a rezultatelor activității unei întreprinderi. Sursa principală pentru calculul S.I.G. este contul de profit și pierdere.

Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare. Indicatorii au fost construiți sub forma unor marje succesive de acumulare, pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului + marja comercială) și încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercițiului). Această modalitate de construcție, ce permite degajarea mai multor niveluri de măsurare a performanței unei societăți comerciale, a condus la denumirea seriei lor cascadă a soldurilor intermediare de gestiune.

Activitatea Activitatea

comercială industrială

Beneficiarii analizei soldurilor intermediare de gestiune sunt:

managerii – interesați de cunoașterea modului de formare a principalelor rezultate ale întreprinderii

acționarii – interesați de modul de obținere și de dinamica profitului net

statul – interesat de evoluția principalilor indicatori economico-financiari, avându-se în vedere că întreprinderea este un plătitor de impozite și taxe și un furnizor de locuri de muncă

organismele financiare de credit – interesate de rentabilitatea firmei care acordă credite întreprinderii

salariații – interesați de indicatorii de rezultate economico-financiare, în funcție de care sunt dimensionate salariile și participarea lor la profitul net.

Modul de calcul al soldurilor intermediare de gestiune sub formă de listă se prezintă astfel:

Ca metode și procedee de analiză a soldurilor intermediare de gestiune se menționează:

indicii cu bază fixă și în lanț

ritmurile cu bază fixă și în lanț

metoda ratelor

metoda substituirilor în lanț.

Marja comercială este primul indicator furnizat de tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Marja comercială, împreună cu producția, reprezintă mai mult o măsură a fluxului global al activității, decât un adevărat indicator de rezultat. Este egală cu diferența dintre valoarea vânzărilor de mărfuri și costul lor de cumpărare. Pentru societățile comerciale cu activitate comercială, marja comercială măsoară fluxul global al activității.

Producția exercițiului reflectă volumul total de activitate al unei perioade. Producția exercițiului este un indicator cu relevanță deosebită pentru societățile comerciale ce desfășoară o activitate de transformare productivă prin expresia fluxului global al activității sale. Aceasta este reprezentată de ansamblul format din:

producția vândută care reflectă cifra de afaceri industrială

producția stocată care exprimă variația stocului de produse intermediare, în curs de producție, produse finite, dar încă nevândute

producția imobilizată care reprezintă lucrările executate de societatea comercială în beneficiul propriu.

Valoarea adăugată reprezintă plusul de valoare rezultat din activitatea de producție și de comercializare a întreprinderii. Pentru a produce și a vinde orice societate comercială utilizează bunuri și servicii pe care le cumpără de la terți, iar diferența dintre valoare bunurilor și serviciilor din afară, pe care le utilizează pentru obținerea primelor reprezintă valoarea adăugată.

Excedentul/deficitul brut al exploatării este rezultatul economic brut obținut/înregistrat din activitatea operațională a societății comerciale. El semnifică fluxul potențial de disponibilități degajat de ciclul de exploatare al întreprinderii.

Excedentul brut al exploatării este indicatorul ce măsoară cel mai bine eficiența industrială și comercială a societății comerciale:

constituie sursa fundamentală pe care o are societatea comercială din exploatarea sa

exprimă în egală măsură și capacitatea societății comerciale de a genera resurse de trezorerie.

Rezultatul exploatării măsoară rezultatul degajat de activitatea normală. Este un element fundamental de măsură a performanței industriale și comerciale. Rezultatul exploatării corespunde excedentului brut al exploatării corectat cu alte venituri și cheltuieli de gestiune curentă și cu dotații sau reluări de amortizări și provizioane privind exploatarea. Rezultatul exploatării este primul rezultat din contul de rezultate.

Rezultatul curent reprezintă rezultatul operațiunilor normale și obișnuite ale societății comerciale, fiind excluse operațiunile extraordinare. Rezultatul curent se obține prin adăugarea la rezultatul exploatării a rezultatului financiar.

Rezultatul extraordinar reflectă incidența unor evenimente excepționale favorabile sau nefavorabile generatoare de rezultat asupra cărora societatea comercială nu dispune cel mai adesea decât o posibilitate de control limitat. De asemenea, este rezultat întâmplător, neavând caracter de regularitate, așa cum este cazul pentru rezultatul curent al exercițiului. Rezultatul excepțional al exercițiului se determină ca diferență între veniturile excepționale și cheltuielile excepționale ale perioadei. În această categorie se includ veniturile și cheltuielile legate de capital (cedarea de active) și aferente operațiunilor de gestiune (amenzi, penalități, donații, etc.). Acest sold este un rezultat parțial și deci o parte componentă a rezultatului global.

Rezultatul net apare într-o dublă ipostază:

ca un indicator relativ al eficacității de care societatea comercială a dat dovadă în activitatea sa industrială și/sau comercială

ca instrument de măsurare a fluxului de resurse adiționale create de societatea comercială (profit) sau distruse în timpul exercițiului (pierdere).

Acest rezultat apare după luarea în considerare a impozitului pe profit. Exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare, cu care sunt remunerați acționarii pentru capitalurile proprii subscrise și urmează să se distribuie sub formă de dividende, în raport cu numărul de acțiuni vândute sau să se reinvestească în întreprindere.

Valorile soldurilor intermediare de gestiune la S.C. Grimex S.A. în perioada analizată sunt prezentate in tabelul următor:

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Tabel 2.2.1.2.

CAP. III. ANALIZA PROFITABILITĂȚII ȘI RENTABILITĂȚII

În economia de piață, profitul constituie rațiunea de a fi a unei întreprinderi. Întreprinderile care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului. Profitul se dimensionează în jocul prețurilor ca urmare a raportului cerere – ofertă și al costurilor, care reflectă modul de gospodărire a resurselor consumate. Cererea solvabilă a consumatorilor influențează oferta și, prin mecanismul rentabilității, orientează plasarea capitalurilor și, deci, producția.

Performanțele la nivel microeconomic apar ca finalitate a activității economice și pot fi cuantificate în mărimi absolute sub forma masei valorice a profitului sau în mărimi relative sub forma ratelor de profitabilitate sau de rentabilitate.

Profitabilitatea caracterizează aptitudinea unei activități lucrative de a genera venituri mai mari decât cheltuielile necesare derulării acesteia. Indicatorii ce măsoară profitabilitate sunt cunoscuți sub denumirea de rate de profitabilitate sau marje de acumulare. Un astfel de indicator se obține ca raport între un rezultat de natura profitului și un rezultat de volum.

Rentabilitatea este componenta cea mai importantă și cu cea mai mare semnificație în ceea ce privește starea de performanță a întreprinderii, deoarece reflectă nivelul de retribuire a capitalului. Rentabilitatea apare ca instrument hotărâtor în mecanismul economiei de piață în orientarea producției în raport cu cerințele consumatorilor (productivi sau individuali) și reprezintă una din formele sintetice de exprimare a eficienței economice.

În legătură cu corelația dintre rentabilitate și eficiența economică sunt de făcut unele precizări. Eficiența economică este mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. Se poate aprecia că eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic.

Sensul general al conceptului de eficiență care se poate referi la o activitate, persoană sau obiect, este acela de a avea calitatea de a produce efectul util scontat. Ar trebui adăugat însă că raționalitatea oricărei acțiuni umane presupune ca efectul să devanseze efortul (consumul de resurse). Ca urmare, se poate vorbi de eficientă tehnică, economică, socială, sanitară, culturală, administrativă după domeniul la care se referă. Elementul distinctiv al economicului față de celelalte domenii ale activităților social-umane îl reprezintă utilizarea etalonului valoare economică atât pentru măsurarea eforturilor, cât și a efectelor. În substanța sa, eficiența economică vizează minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util.

Între cele două noțiuni de profitabilitate și rentabilitate există diferențe, ele nu reprezintă unul și același lucru, deoarece pe de o parte rentabilitatea se asociază cu capitalul, iar pe de altă parte profitabilitatea cu procesul de exploatare.

3.1. Analiza ratelor de profitabilitate

Profitabilitatea este o caracteristică a stării de performanță a întreprinderii, performanță aferentă activității de exploatare. Ea caracterizează aptitudinea unei activități de a genera venituri mai mari decât cheltuielile necesare derulării acesteia.

Ratele de profitabilitate mai sunt cunoscute și ca rate de marjă și se calculează ca raport între un indicator de rezultate care exprimă profitabilitatea și un indicator de rezultat care exprimă volumul de activitate. Nivelul de profitabilitate al unei întreprinderi depinde într-o mare măsură de eficiența gestionării resurselor.

Construcția ratelor de profitabilitate poate fi diversă având în vedere că putem opera cu mai multe rezultate care exprimă profitul și cu mai multe rezultate care exprimă volumul activității. În aceste condiții, construcția ratelor de profitabilitate se poate face pe trepte de formare a rezultatelor și în funcție de aspectele ce se doresc a fi evidențiate în cadrul analizei.

Profitabilitatea brută a exploatării

Rata profitabilității brute a exploatării exprimă nivelul acumulării brute din exploatare, ea fiind cunoscută și sub denumirea de marjă brută a exploatării. Nivelul ratei pune în evidență și capacitatea activității de exploatare de a genera resurse potențiale de finanțare și acumulări la nivelul trezoreriei întreprinderii.

Nivelul ratei profitabilității brute a exploatării se poate calcula după formula:

unde: EBE – excedentul brut de exploatare

Qe – producția exercițiului

Qv – producția vândută

CA – cifra de afaceri

Rata profitabilității brute a exploatării ne arată nivelul excedentului brut realizat la 100 lei producția exercițiului sau la 100 lei vânzări.

Atunci când se dorește aprecierea nivelului potențial-global al profitabilității se utilizează la numitor, ca element de calcul, producția exercițiului (Qe), iar atunci când se dorește cuantificarea nivelului global-realizat al profitabilității se utilizează la numitor fie producția vândută (Qv), fie cifra de afaceri (CA).

Utilizarea ratei se regăsește mai ales în deciziile manageriale referitoare la:

fundamentarea politicii de preț

orientarea politicii de amortizare

este un barometru al consumurilor.

Pentru SC Grimex SA Tg-Jiu profitabilitatea brută a exploatării se calculează ca în tabelul nr.3.1.1.

Marja brută de exploatare prezintă pe perioada analizată o tendință generală de reducere, înregistrând valori mult sub nivelul acceptabil de 35%.

În primul an marja brută a fost de 4,13%, ceea ce înseamnă că la 100 lei CA revin 4,13 lei EBE (din care 2,09 lei profit și 2,04 lei amortizare). În anul următor, indicatorul a scăzut cu 22,76%, ceea ce evidențiază o reducere a eficienței valorificării produselor firmei. Această situație este dată de creșterea CA cu 52,46% într-un ritm mai rapid decât creșterea EBE cu 17,6%. Aceeași evoluție se înregistrează și în ultimul an analizat când marja brută a scăzut cu 47,34% ca urmare a majorării CA cu 110,75% fată de creșterea EBE cu doar 11,15%.

Creșterea cifrei de afaceri s-a datorat pe de o parte sporirii veniturilor din vânzarea mărfurilor, iar pe de altă parte sporirii producției vândute. Ponderea majoritară în realizarea cifrei de afaceri o dețin veniturile din producția vândută care înregistrează o tendință generală de creștere, ceea ce confirmă viabilitatea activității de bază pe piață, creșterea importanței activității productive față de activitatea comercială a firmei.

Creșterea excedentului brut de exploatare presupune o îmbunătățire a potențialului de autofinanțare a investițiilor pentru exploatare și s-a datorat:

pe de o parte, ritmului de creștere a elementelor de natura veniturilor asupra celor de natura cheltuielilor

creșterea valorii adăugate cu efecte pozitive asupra indicatorului

creșterea cheltuielilor cu personalul, a impozitelor și taxelor, a vărsămintelor efectuate cu efecte negative asupra indicatorului

pe de altă parte, creșterii eficienței activității

creșterea valorii adăugate, având efecte pozitive asupra indicatorului.

Ponderea cea mai mare în structura EBE o dețin cheltuielile cu amortizarea care au o tendință permanentă de creștere ca urmare a investițiilor în active imobilizate. Este o situație nefavorabilă, întrucât sporirea investițiilor și implicit a amortizării nu a fost însoțită de un ritm de creștere mai accentuat a profitului din exploatare.

Pentru creșterea valorii ratei marjei brute este necesar ca EBE să crească într-un ritm superior creșterii CA. Ca măsuri de îmbunătățire a ratei profitabilității brute a exploatării propunem:

eliminarea produselor la care nivelul valorii adăugate este scăzut sau pe cele la care nu se adaugă valoare

externalizarea activităților care nu adaugă valoare sau asigură un nivel redus al valorii adăugate

producția trebuie să depindă într-o măsură mai mare de cadența și randamentul utilajelor și într-o măsură mai mică de mâna de lucru

corelarea dintre capacitatea de a produce valoare adăugată și nivelul de retribuire

creșterea valorii adăugate mai mult decât creșterea cheltuielilor cu personalul

creșterea productivității muncii

creșterea gradului de înzestrare tehnică a muncii, a gradului de automatizare

implementarea progresului tehnic.

Profitabilitatea netă a exploatării

Rata profitabilității nete a exploatării arată profitul din exploatare ce revine cifrei de afaceri. Indicatorul exprimă eficiența valorificării produselor societății.

unde: RE – rezultatul exploatării

Qe – producția exercițiului

CA – cifra de afaceri

Vexpl – venituri din exploatare

Indicatorul arată nivelul profitului din exploatare ce se obține la 100 lei venituri din exploatare sau 100 lei vânzări.

Rata profitabilității nete a exploatării privilegiază interesele furnizorilor de capital (proprietari și împrumutători) și pe cele ale autorității fiscale, deoarece pe de o parte, acumulările reflectate de nivelul de profitabilitate al exploatării se adresează acestor categorii aproape în exclusiv, iar pe de altă parte nivelul de profitabilitate al exploatării reprezintă principalul suport de remunerare a furnizorilor de capital și a statului.

Această rată este preferată de manageri datorită faptului că evidențiază o marjă netă care se formează după ce au fost acoperite toate cheltuielile aferente exploatării, indiferent dacă acestea au sau nu caracter monetar.

*

* *

În cazul SC Grimex SA, pe perioada analizată marja netă de exploatare a înregistrat valori foarte reduse, manifestând și o tendință descendentă, ceea ce înseamnă ineficiență în valorificarea produselor firmei, capacitate redusă a activității de exploatare de a genera profit, întrucât nivelul indicatorului se situează mult sub nivelul recomandat de 25% (tabelul nr. 3.1.2.)

Reducere indicatorului de la 2,09% în 1999 la 1,01% în 2000, adică cu 51,67% s-a datorat:

scăderii rezultatului exploatării cu 26,24%

creșterii cifrei de afaceri cu 52,46%

Această evoluție a profitului brut din exploatare a fost determinată de:

creșterea cheltuielilor de exploatare cu 49,86%

sporirea veniturilor din exploatare cu 47%, dar într-o proporție mai mică decât cheltuielile de exploatare.

În ultimul an marja netă de exploatare scade cu 48,5% până la 0,52% datorită creșterii profitului brut de exploatare cu 9,3%, dar într-un ritm mai scăzut decât cifra de afaceri care s-a dublat comparativ cu anul anterior.

În perioada analizată situația poate fi ameliorată prin creșterea rezultatului exploatării într-un ritm mai rapid față de dinamica CA, ceea ce se poate traduce printr-o sporire a eficienței activității de exploatare prin reducerea elementelor de cheltuieli sau creșterea elementelor de venituri. Măsurile ce trebuie luate țin de:

înnoirea produselor concomitent cu reducerea costului unitar al acestora

schimbarea tehnologiilor de fabricație pentru produsele vechi

modernizarea și înnoirea utilajelor

creșterea productivității muncii

creșterea vitezei de rotație a fondurilor aferente activității de exploatare

scoaterea din funcțiune a unor secții de producție sau renunțarea la anumite activități nerentabile

diminuarea consumurilor (asigurarea cu resurse să fie făcută cantitativ, calitativ, în structură și la termen).

Profitabilitatea comercială

Rata profitabilității comerciale exprimă nivelul profitului net realizat la fiecare 100 lei vânzări. Este cea mai folosită rată de profitabilitate deoarece exprimă nivelul global de profitabilitate a activității întreprinderii.

unde: Pn – profit net

CA – cifra de afaceri

Nivelul ratei este o măsură sintetică și sugestivă a nivelului de profitabilitate degajat de o întreprindere în activitatea sa de producție și comercializare. Ea privilegiază atât interesele proprietarilor cât și interesul managerilor, aceștia din urmă punând astfel în evidență contribuția lor la obținerea performanțelor întreprinderii.

Nivelul ratei depinde esențial de trei factori:

nivelul de profitabilitate a exploatării

politica fiscală a întreprinderii

politica fiscală a statului

Impactul politicii fiscale asupra nivelului profitabilității comerciale se datorează faptului că această rată admite influența cheltuielilor financiare fără a lua în considerare reducerea masei de capitaluri proprii ca urmare a îndatorării. Se consideră că pentru a avea un nivel real al acestei rate, ar trebui comparat rezultatul net cu cifra de afaceri generată numai prin utilizarea capitalului propriu, ceea ce este practic imposibil de aplicat.

Un alt neajuns al ratei este determinat de modul de formare al profitului net, în sensul că nivelul acestuia poate include profitul aferent producției stocate și profitul din activitatea financiară și extraordinară în cazul în care există. Deci, profitul net nu este strict aferent cifrei de afaceri și din acest punct de vedere nivelul profitabilității comerciale este distorsionat.

Totuși, rata de profitabilitate comercială este un indicator important de măsurare a performanțelor comerciale ale întreprinderii, deoarece evidențiază sporul de profit obținut pe seama vânzărilor, după ce toate cheltuielile eu fost acoperite, inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit.

În cazul societății analizate, valorile înregistrate de rata de profitabilitate comercială în cei trei ani sunt vizibil reduse, sub nivelul optim de 15%, întreprinderea întâmpinând dificultăți în valorificarea produselor sale.

În primul an analizat valoarea indicatorului a fost de 0,04% ceea ce înseamnă că la 100 lei CA revin 0,04 lei Pn. În următorul an rata crește cu 175% până la 0,11% ca urmare a sporirii Pn cu 302,59% într-o proporție mai mare în raport cu dinamica CA, ceea ce înseamnă o ameliorare a eficienței în valorificarea produselor firmei. Evoluția profitului net a fost determinată de:

creșterea rezultatului brut al exercițiului cu 12% având efecte pozitive asupra indicatorului

reducerea cotei medii de impunere cu 31,97% cu efecte pozitive asupra indicatorului.

În ultimul an rata de profitabilitate comercială se reduce cu 47,34% ajungând la o valoare de 1,68%, fiind afectată capacitatea activității de exploatare de a genera profit. Această evoluție este dată de reducerea profitului net cu 17,04% în condițiile creșterii cifrei de afaceri cu 110,75%. Profitul net a scăzut ca urmare a scăderii rezultatului brut al exercițiului cu 37% în timp ce cota medie de impunere a scăzut cu doar 13,79%.

Îmbunătățirea situației se poate realiza în condițiile creșterii profitului net într-un ritm mai rapid decât dinamica cifrei de afaceri, prin luarea unor măsuri care să asigure:

îmbunătățirea structurii producției în sensul creșterii ponderii produselor cu o rată a profitabilității comerciale ridicată

creșterea calității produselor

creșterea puterii de negociere cu furnizorii pentru obținerea unor prețuri avantajoase ale materiilor prime și materialelor

sporirea vânzărilor

accelerarea vitezei de rotație a stocurilor

optimizarea cheltuielilor.

Profitabilitatea resurselor consumate

Rata de profitabilitate a resurselor consumate măsoară capacitatea tuturor resurselor (măsurate prin cheltuieli totale) de a genera prin consum profit brut sau net.

unde: Pb – profit brut

Pn – profit net

CT – cheltuieli totale

Nivelul ratei arată consumul de resurse presupus de fiecare 100 lei profit brut sau net sau altfel spus cât costă 100 lei profit brut sau net.

Creșterea ratei în dinamică reflectă o situație pozitivă și are loc atunci când indicele profitului devansează indicele cheltuielilor totale. Principalele rezerve de creștere a profitabilității resurselor consumate sunt: sporirea veniturilor, ameliorarea structurii veniturilor, accelerarea vitezei de rotație a fondurilor și optimizarea cheltuielilor în sensul reducerii lor și îmbunătățirii structurii lor.

Rata de profitabilitate a resurselor consumate măsoară excedentul de profit înregistrat peste valoarea resurselor consumate și poate servi pentru decizii manageriale referitoare la:

modificarea nivelului de eficiență al resurselor consumate

estimarea unui volum total al profitului prin menținerea unui nivel planificat al ratei de profitabilitate a resurselor consumate

estimarea costului total necesar obținerii unui anumit volum al profitului.

SC Grimex SA înregistrează o eficiență foarte redusă a consumului de resurse privită prin prisma capacității reduse a acestora de a genera profit brut în cadrul activității de exploatare. În tabelul nr. 3.1.4. sunt prezentate nivelurile ratei profitabilității resurselor consumate care are o tendință generală descendentă și valori foarte reduse, situate sub nivelul optim de 20%

În primul an de analiză rata a fost de 0,3%, adică la 100 lei cheltuieli totale s-a obținut 0,3 lei profit brut. În anul următor valoarea indicatorului scade până la 0,23%, adică cu 23,34% ca urmare creșterii cheltuielilor totale cu 47,51% într-o proporție mai mare față de profitul brut care s-a majorat cu doar 11,6%. În ultimul an rata profitabilității resurselor consumate scade cu 69,57% datorită creșterii cheltuielilor totale cu 102,26% în condițiile unei reduceri a profitului brut de 63,25% cu efecte negative asupra indicatorului. Evoluția crescătoare a cheltuielilor totale este dată de creșterea cheltuielilor de exploatare care au cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor (aproximativ 99%).

Rezervele cele mai importante pentru îmbunătățirea ratei profitabilității resurselor consumate constau în reducerea costurilor de exploatare prin diminuarea consumului de resurse.

Profitabilitatea veniturilor totale

Profitabilitatea veniturilor exprimă eficiența generală a activității unei firmei prin prisma capacității veniturilor de a degaja profit brut sau net. Reflectă eficiența întregii activități (de exploatare, financiară și extraordinară).

unde: Pb – profit brut

Pn – profit net

VT – venituri totale

Această rată evidențiază profitabilitatea generală în formă brută sau netă după cum rezultatul exercițiului este utilizat înainte sau după impozitare. Este o mai bună măsură a profitabilității comparativ cu cea comercială dacă ne gândim că masa totală a profitului aferentă celor trei activități de bază ale întreprinderii este raportată la veniturile totale obținute pe seama acelorași activități.

Rata are și anumite limite determinate de faptul că activitatea financiară și cea extraordinară generează în cele mai multe cazuri nu profit, ci pierdere ceea ce diminuează profitul obținut în activitatea de producție și comercializare. Deci, se raportează un profit diminuat la un volum mai mare de venituri.

Creșterea ratei în dinamică reflectă o situație pozitivă și are loc atunci când indicele profitului brut/net devansează indicele veniturilor totale. Principalele rezerve de creștere a profitabilității veniturilor sunt: sporirea veniturilor, ameliorarea structurii veniturilor, accelerarea vitezei de rotație a fondurilor și optimizarea cheltuielilor în sensul reducerii lor și îmbunătățirii structurii lor.

Pentru societatea analizată, rata profitabilității veniturilor are aceeași evoluție generală descendentă ca și rata profitabilității resurselor consumate, exprimând capacitatea foarte redusă a veniturilor de a genera profit brut.

În primul an nivelul indicatorului arată că la 100 lei venituri se obțin 0,3 lei profituri brute. În următorii doi ani, valoarea ratei scade cu 23,34%, respectiv 69,57% ca urmare a creșterii veniturilor totale într-un ritm superior comparativ cu dinamica profitului brut. Evoluția veniturilor totale este influențată astfel:

– în anul 2000:

– de creșterea veniturilor din exploatare cu 47,13% și a veniturilor financiare

– de reducerea veniturilor excepționale cu 16,11% care a fost anihilată de creșterea celorlaltor două componente

– în anul 2001

– de reducerea veniturilor financiare cu 57,24% și a veniturilor excepționale cu 25,98%

– de creșterea veniturilor de exploatare cu 102,4% care a devansat reducerea celorlaltor două componente.

Creșterea ratei este posibilă atunci când indicele profitului brut devansează indicele veniturilor totale. Principalele măsuri de creștere a profitabilității veniturilor vizează:

– sporirea veniturilor

– ameliorarea structurii veniturilor

– accelerarea vitezei de rotație a fondurilor

– optimizarea cheltuielilor.

Concluzii parțiale:

În urma analizei efectuate, s-a constat o tendință permanentă de scădere a nivelului tuturor ratelor analizate ale căror valori s-au situat mult sub valoarea acceptabilă, avand drept cauze eficiența slabă în valorificarea produselor, capacitatea slabă a activității de exploatare de a genera profit, eficiență foarte scăzută a consumului de resurse privită prin prisma capacității reduse a acestora de a genera profit brut în cadrul activității de exploatare. De asemenea firma se situează foarte aproape de pragul de ineficiență generală a activității prin prisma capacității veniturilor de a degaja profit brut sau net.

3.2. Analiza ratelor de rentabilitate

Rentabilitatea este componenta cea mai importantă și cu cea mai mare semnificație în ceea ce privește starea de performanță a întreprinderii, deoarece reflectă nivelul de retribuire a capitalului.

În analiza rentabilității, un pas important este stabilirea scopului urmărit pentru care se impune identificarea intereselor dominante într-o întreprindere, iar aceste interese aparțin aportorilor de capital, indiferent dacă aceștia sunt proprietarii sau împrumutătorii. Cunoscând aceste interese, se poate spune că rentabilitatea se referă fie la ansamblul capitalurilor investite, fie doar la capitalurile proprii aparținând proprietarilor.

Indiferent de nivelul de performanță la care se referă sau de interesele pe care le caracterizează, ratele de rentabilitate se formează întotdeauna ca raport între un „efect economic” (desemnat de un indicator de rezultate ce exprimă profitul) și „efortul” depus pentru obținerea acestuia (capitalul alocat în acest scop).

Ratele de rentabilitate pot avea o dublă semnificație informațională și anume:

reprezintă o măsură a succesului întreprinderii în a utiliza sursele de finanțare pentru a genera profit

evidențiază nivelul de remunerare a capitalului investit într-o afacere, comparativ cu alte oportunități de investiții.

Rentabilitatea întreprinderii poate fi separată în două părți principale:

rentabilitatea economică

rentabilitatea financiară

Diferența dintre cele două concepte este dată de proveniența capitalului pentru care se măsoară nivelul de retribuire.

3.2.1. Rentabilitatea economică

Rentabilitatea economică exprimă gradul de eficiență a capitalului total aflat la dispoziția întreprinderii (sau a unei părți a acestuia), indiferent de proveniența acestui capital.

Formula generală de calcul a rentabilității economice este următoarea:

Având în vedere interesele predominante care se manifestă la nivelul unei întreprinderi (interesul managerilor și interesul furnizorilor de capital) și speranțele asociate acestor interese privind nivelul de performanță, putem separa rentabilitatea economică în două componente:

rentabilitatea economică a capitalului total – care prezintă interes pentru managementul întreprinderii

rentabilitatea economică a capitalului investit – care prezintă interes pentru furnizorii de capital

Ratele de rentabilitate economică a capitalului total

Rentabilitatea capitalului total este o măsură globală a rentabilității și evidențiază capacitatea capitalului total al întreprinderii materializat în patrimoniul acesteia de a genera profit din activitatea de exploatare. Această rată mai exprimă și nivelul de remunerare a capitalului total aflat în exploatarea întreprinderii, indiferent de proveniența acestuia (surse proprii, împrumutate sau atrase).

Modul de calcul al indicatorului se poate obține atât la nivel brut, cât și net al rentabilității capitalului total după cum în formulă se utilizează excedentul brut al exploatării, respectiv profitul din exploatare.

Datorită faptului că nivelul ratei reflectă eficiența întregului capital aflat în exploatare, indiferent dacă este investit sau atras, valoarea sa informațională prezintă un grad mare de interes pentru manageri decât pentru investitori. Interesul managerilor pentru nivelul acestei rate este dat de faptul că ei sunt administratorii afacerii și prin urmare vor trebui să asigure o bună gestionare a întregului patrimoniu (capital), astfel încât interesele tuturor partenerilor întreprinderii să fie satisfăcute și valoarea de piață a acesteia să crească.

Alegerea unui model sau altul pentru calculul indicatorului depinde de interesul analistului în a evidenția un nivel brut sau net al rentabilității capitalului total. Atunci când două întreprinderi practică politici de amortizare diferite, este preferabil ca analiza comparativă a rentabilității acestora să se facă utilizând forma brută, deoarece este independent de politica de amortizare promovată.

Cele mai reprezentative modele de analiză a rentabilității capitalului total sunt prezentate astfel:

M1:

Semnificația ratelor explicative:

Model factorial:

– Abaterea ratei de rentabilitate economică

– Factori de influență:

∆CA

∆Rf ∆EBE

∆AT

Condițiile de creștere a rentabilității economice:

– IEBE>ICA, ceea ce înseamnă creșterea profitabilității globale prin:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

– ICA>IAT, adică accelerarea vitezei de rotație a activului total prin:

reducerea activelor economice care presupune:

optimizarea structurii activelor

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea duratei și a costurilor investițiilor în curs

reducerea stocurilor de active circulante și a duratei în zile a unei rotații

– creșterea cifrei de afaceri.

M2:

Semnificația ratelor explicative:

Model factorial:

– Abaterea ratei de rentabilitate economică

– Factori de influență:

∆CA

∆Rf ∆PE

∆AT

Condițiile de creștere a rentabilității economice:

– IPE>ICA, ceea ce înseamnă creșterea profitabilității exploatării prin:

creșterea volumului fizic al producției

sporirea vânzărilor

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

reducerea cheltuielilor de exploatare și comercializare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

– ICA>IAT, adică accelerarea vitezei de rotație a activului total prin:

reducerea activelor economice care presupune:

optimizarea structurii activelor

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea duratei și a costurilor investițiilor în curs

reducerea stocurilor de active circulante și a duratei în zile a unei rotații

– creșterea cifrei de afaceri.

M3:

Semnificația ratelor explicative:

Model factorial:

– Abaterea ratei de rentabilitate economică

– Factori de influență:

∆Rf

Condițiile de creștere a rentabilității economice:

– IPE>ICA, creșterea ratei de profitabilitate a exploatării

– IMf>IAi, optimizarea structurii activelor imobilizate prin creșterea ponderii mijloacelor fixe în total active imobilizate

– ICA>IMf, creșterea cifrei de afaceri la o unitate valorică de mijloace fixe

– ICA>IAc, creșterea vitezei de rotație a activelor circulante prin reducerea consumului de active circulante la unitatea valorică a cifrei de afaceri, respectiv creșterea cifrei de afaceri realizată la unitatea valorică de active circulante.

În cazul societății care face obiectul analizei, rentabilitatea capitalului total calculată la cele două niveluri, brut și net, apare astfel:

Pe întreaga perioadă analizată rentabilitatea capitalului total la SC. Grimex SA. A înregistrat valori foarte reduse și o tendință generală descendentă, ceea ce înseamnă o eficiență foarte scăzută a întregului capital aflat în exploatare, capacitate deosebit de redusă a capitalului total al întreprinderii de a genera profit din activitatea de exploatare.

Evoluția nefavorabilă a indicatorului s-a datorat creșterii activului total într-un ritm superior creșterii excedentului brut de exploatare, respectiv profitului din exploatare. Sporirea activului total a avut drept cauze următoarele:

creșterea activelor imobilizate și în principal a mijloacelor fixe prin investiții

creșterea stocurilor, în special a materiilor prime și materialelor care s-au dublat de la o perioadă la alta

majorarea creanțelor, firma confruntându-se cu greutăți în încasarea clienților

majorarea disponibilităților bănești.

Pentru o analiză mai detaliată a nivelului și dinamicii rentabilității capitalului total la SC. Grimex SA. Tg-Jiu se pot utiliza următoarele modele factoriale:

M1:

comparație anul 2000 față de anul 1999

∆Ret = Ret2000 – Ret1999 = 1,88 – 3,07 = – 1,19%

comparație anul 2001 față de anul 2000

∆Ret = Ret2001 – Ret2000 = 1,71 –1,88 = -0,17%

În anul 2000 rata rentabilității economice scade în mărimi absolute cu 1,19%, ceea ce înseamnă o reducere a capacității capitalului total, materializat în patrimoniul întreprinderii, de a genera excedent brut din exploatare.

Evoluția descrescătoare a ratei a fost determinată de următoarele modificări:

reducerea marjei brute de exploatare cu 22,76% a determinat o scădere a rentabilității economice cu 0,71%

reducerea vitezei de rotație a capitalului total cu 0,15 rotații a generat o reducere a rentabilității economice cu 0,48%

Ponderea cea mai mare în modificarea ratei rentabilității economice a avut-o marja brută de exploatare care a scăzut ca urmare a creșterii cifrei de afaceri într-o proporție mai mare față de dinamica excedentului brut al exploatării.

În anul 2001 indicatorul are aceeași tendință de diminuare, în mărimi absolute de 0,17%, evidențiind aceeași eficiență scăzută a capitalului total. Reducerea nivelului indicatorului a fost determinată astfel:

diminuarea marjei brute de exploatare cu 47,34% a determinat reducerea indicatorului cu 0,89%

creșterea vitezei de rotație a capitalului total cu 0,44 rotații a avut efecte pozitive asupra rentabilității economice, generând o creștere a acestuia cu 0,72%

creșterea rentabilității economice ca urmare a modificării vitezei de rotație a capitalului total nu a putut compensa reducerea aceluiași indicator ca urmare a modificării marjei brute de exploatare.

Creșterea ratei de rentabilitate economică a capitalului total presupune fie creșterea marjei de profitabilitate a exploatării, fie ameliorarea gestiunii activului total, fie ambele variante. Principalele măsuri ce se impun sunt:

– sporirea marjei de profitabilitate a exploatării prin: creșterea volumului activității, modificarea structurii activității în favoarea acelora cu profitabilitate mai mare, reducerea cheltuielilor de exploatare

– accelerarea vitezei de rotație a capitalului total prin:

optimizarea structurii capitalului total

creșterea ponderii mijloacelor fixe active

reducerea nivelului stocurilor, a duratei medii de aprovizionare cu materii prime și materiale, a duratei livrărilor pentru produse finite

reducerea nivelului creanțelor prin reducerea duratei medii de încasare.

M2:

1. comparație anul 2000 față de anul 1999

∆Ret = Ret2000 – Ret1999 = 0,59 – 1,55 = – 0,96%

comparație anul 2001 față de anul 2000

∆Ret = Ret2001 – Ret2000 = 0,53 –0,59 = -0,06%

Pe întreaga perioadă analizată rentabilitatea economică a înregistrat valori foarte reduse, având o evoluție permanentă de scădere, ceea ce înseamnă eficiență scăzută a capitalului total în activitatea de exploatare. Această evoluție a indicatorului s-a datorat creșterii activului total într-o proporție mai mare față de profitul din exploatare.

În anul 2000, rata rentabilității economice scade cu 62% față de anul anterior, astfel că s-a redus capacitatea întregului capital al întreprinderii de a genera profit din exploatare. Această situație a fost determinată de:

scăderea profitului din exploatare cu 26,24% cu efecte negative asupra indicatorului

creșterea activului total cu 92,5% cu efecte negative asupra ratei

De asemenea, modificarea rentabilității economice a fost influențată astfel:

reducerea marjei nete de exploatare cu 51,67% a determinat scăderea ratei rentabilității economice cu 0,8%

diminuarea vitezei de rotație a capitalului total cu 0,15 rotații a generat reducerea ratei cu 0,16%

Ponderea cea mai mare în modificarea ratei rentabilității economice a avut-o marja netă de exploatare care a scăzut ca urmare a creșterii cifrei de afaceri în condițiile diminuării profitului din exploatare față de anul anterior.

În anul 2001 rata rentabilității economice are aceeași tendință de scădere, diminuându-se cu 10,17% față de anul anterior ca urmare a:

creșterii profitului din exploatare cu 9,3% cu efecte pozitive asupra indicatorului

creșterii activului total cu 21,94% care a devansat creșterea profitului din exploatare, cu efecte negative asupra rentabilității economice

Modificarea indicatorului a fost influențată astfel:

reducerea marjei nete de exploatare cu 51,49% a determinat diminuarea ratei cu 0,28%

creșterea vitezei de rotație a capitalului total cu 0,43 rotații a avut ca efect creșterea indicatorului cu 0,22%

totuși, creșterea ratei ca urmare a modificării vitezei de rotație a capitalului total a fost devansată de scăderea ratei de rentabilitate ca urmare a modificării marjei nete de exploatare cu efecte negative asupra indicatorului.

Ponderea cea mai mare în modificarea rentabilității economice a avut-o tot marja netă de exploatare a cărei evoluție descendentă din ultimul an a fost determinată de majorarea cifrei de afaceri într-un ritm superior față de creșterea profitului din exploatare.

În această situație se impune luarea unor măsuri de creștere a rentabilității economice care să vizeze în principal următorul aspect: IPE>ICA>IAT. Astfel se întâlnesc următoarele două cazuri:

– creșterea marjei nete de exploatare prin:

– creșterea volumului de activitate

– reducerea cheltuielilor de exploatare

– modernizarea, înnoirea utilajelor

– creșterea ponderii produselor cu profitabilitate ridicată

– accelerarea vitezei de rotație a capitalului total prin:

– optimizarea structurii capitalului total

– creșterea ponderii mijloacelor fixe active

– reducerea nivelului stocurilor

– reducerea duratei medii de aprovizionare cu materii prime și materiale, a duratei livrărilor pentru produse finite

reducerea nivelului creanțelor prin reducerea duratei medii de încasare.

M3:

Acest model de analiză a ratei rentabilității economice pune în evidență influența următorilor factori: marja netă de exploatare, viteza de rotație a mijloacelor fixe, rata de structură a activelor imobilizate, viteza de rotație a activelor circulante.

SC. Grimex SA. a înregistrat în primul an o rată a rentabilității economice de 1,55% care s-a diminuat treptat ajungând în ultimul an la 0,53%, manifestând o scădere cu 65,81% în mărimi relative și cu 1,02% în mărimi absolute.

1. comparație anul 2000 față de anul 1999

∆Ret = Ret2000 – Ret1999 = 0,59 – 1,55 = – 0,96%

a) Influența modificării structurii activelor imobilizate

Influența modificării vitezei de rotație a mijloacelor fixe

Influența modificării vitezei de rotație a activelor circulante

Influența modificării marjei nete de exploatare

1. comparație anul 2001 față de anul 2000

∆Ret = Ret2001 – Ret2000 = 0,53 –0,59 = -0,06%

a) Influența modificării structurii activelor imobilizate

Influența modificării vitezei de rotație a mijloacelor fixe

Influența modificării vitezei de rotație a activelor circulante

Influența modificării marjei nete de exploatare

Prin luarea în considerare a activelor utilizate în procesul de producție se stabilește o dependență între rezultatul obținut și nivelul acestora. În acest caz profitul rezultă nu numai din creșterea volumului producției și din reducerea costurilor, dar și din modul de gestionare a activelor, de structurare a activelor imobilizate, depinde și de viteza de rotație a acestora.

În anul 2000 rata rentabilității economice a fost influențată astfel:

reducerea ponderii mijloacelor fixe în total active imobilizate de la 72% la 30% a avut efecte negative asupra ratei rentabilității economice determinând scăderea acesteia cu 0,52%

creșterea vitezei de rotație a mijloacelor fixe cu 0,91 rotații a determinat creșterea ratei cu 0,16%

accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante cu 0,04 rotații a generat o creștere a rentabilității economice cu 0,03%

diminuarea marjei nete de exploatare cu 51,67% a avut ca efect reducerea ratei rentabilității economice cu 0,63%

În anul 2001 evoluția indicatorului a fost influențată astfel:

creșterea ponderii mijloacelor fixe în total active imobilizate cu 4% a determinat o îmbunătățire a rentabilității economice cu 0,04%

accelerarea vitezei de rotație a mijloacelor fixe și a activelor circulante cu 3,11 rotații, respectiv 0,61 rotații a generat o majorare a ratei cu 0,17%, respectiv 0,23%

reducerea marjei nete de exploatare de la 1,01% la 0,52% a avut efecte negative asupra rentabilității economice care s-a diminuat cu 0,5%.

Îmbunătățirea rentabilității economice presupune îndeplinirea următoarelor condiții:

IPE>ICA, creșterea marjei nete de exploatare

IMf>IAi, optimizarea structurii activelor imobilizate prin creșterea ponderii mijloacelor fixe în total active imobilizate

ICA>IMf, accelerarea vitezei de rotație a mijloacelor fixe, adică creșterea cifrei de afaceri la o unitate valorică de mijloace fixe

ICA>IAc, creșterea vitezei de rotație a activelor circulante prin reducerea consumului de active circulante la unitatea valorică a cifrei de afaceri, respectiv creșterea cifrei de afaceri realizată la unitatea valorică de active circulante.

Concluzii parțiale:

Pe întreaga perioadă analizată rentabilitatea economică a capitalului total a înregistrat valori foarte reduse, având o evoluție permanentă de scădere, ceea ce înseamnă eficiență scăzută a capitalului total în activitatea de exploatare. Această evoluție a indicatorului s-a datorat creșterii activului total într-o proporție mai mare față de rezultatul din exploatare.

Ratele de rentabilitate economică a capitalului investit

Rentabilitatea capitalului investit apreciază gradul de remunerare al capitalului investit indiferent de proveniența acestuia (propriu sau împrumutat). Formula generală de calcul este:

unde: Cinv – capital investit total

PE – profit din exploatare

EBE – excedent brut de exploatare

Capitalul investit are in literatura economică de specialitate o percepție destul de largă, de aceea se impun a fi făcute următoarele precizări în legătură cu acesta:

capitalul investit va include doar fondurile alocate de furnizorii de capital (acționari și împrumutători)

această delimitare se face deoarece capitalul investit este retribuit în schimbul utilizării lui (dobânzi și dividende) spre deosebire de sursele financiare atrase care deși rămân la dispoziția întreprinderii o perioadă de timp nu se impune plata unui cost al utilizării acestora

Capitalul investit include fonduri provenite din surse proprii (CP) și surse împrumutate (Împ), acestea din urmă putând fi acordate pe termen mediu și lung (Îtml) sau pe termen scurt (Îts).

Având în vedere că expresia patrimonială a capitalului total este activul total și în cazul capitalului investit se poate determina expresia patrimonială a acestuia.

Pornind de la formula de bază a rentabilității capitalului investit:

și știind că: Cinv = CP + Împ sau Cinv = CP + Îtml + Îts sau Cinv = CPM + Îts,

unde: Îtm = Îtml + Îts

CPM = CP + Îtml

rezultă următoarele formule de calcul a rentabilității capitalului investit:

unde: Ai – active imobilizate

NFR – necesar de fond de rulment

Db – disponibilități bănești

Se poate observa că diferențierea celor două formule este dată de numitorul acestora, respectiv forma de exprimare a capitalului investit. Dacă în prima formulă acesta se exprimă sub formă de surse (specifice pasivului bilanțier), în cea de-a doua formulă este exprimat sub formă de mijloace economice (specifice activului bilanțier).

Rentabilitatea brută a capitalului investit nu este influențată de politica de amortizare a întreprinderii, putând servi la analize comparative cu întreprinderi din același sector sau din sectoare diferite, indiferent de mărimea acestora.

Această rentabilitate se calculează ca raport între rezultatul brut al exploatării (EBE) și valoarea brută a capitalului investit, valoare care include mijloacele fixe la valoarea lor brută, formula de calcul putând lua următoarele forme:

Rentabilitatea brută a capitalului investit măsoară capacitatea întreprinderii de a-și reînnoi acest capital, gradul de eficiență a întreprinderii fiind cu atât mai mare cu cât durata acestei reînnoiri este mai scurtă. În economiile occidentale unde circulația capitalului s-a accelerat, se consideră că recuperarea capitalului investit total pe seama excedentului brut al exploatării trebuie să se realizeze în maxim 4 ani, ceea ce corespunde unei rentabilități brute a capitalului de minim 25%.

Rentabilitatea netă a capitalului investit rezultă după aplicarea politicii de amortizare a întreprinderii și se calculează ca raport între rezultatul net al exploatării (PE) și valoarea netă a capitalului investit total (Cinvn), acest capital incluzând activele imobilizate la valoarea lor netă (Ain). Calculul rentabilității nete se poate face astfel:

Această rată are un grad mare de relevanță în ceea ce privește remunerarea capitalului investit și un grad mic de relevanță în ceea ce privește reînnoirea acestuia.

Pentru o apreciere corectă a rentabilității economice a capitalului investit, putem extinde analiza pe următoarele modele factoriale:

M1:

Semnificația ratelor explicative:

Model factorial:

– Abaterea ratei de rentabilitate financiară

– Factori de influență:

∆CA

∆Re ∆EBE

∆Cinv

Condițiile de creștere a rentabilității economice:

– IEBE>ICA, ceea ce înseamnă creșterea profitabilității globale prin:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

creșterea vânzărilor și reducerea cheltuielilor

– ICA>ICinv, adică accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit prin:

optimizarea structurii capitalului

– materializarea capitalului în active să se facă într-o structură adecvată nevoilor de exploatare.

M2:

Semnificația ratelor explicative:

Model factorial:

– Abaterea ratei de rentabilitate financiară

– Factori de influență:

∆CA

∆Re ∆PE

∆Cinv

Condițiile de creștere a rentabilității economice:

– IPE>ICA, ceea ce înseamnă creșterea profitabilității exploatării prin:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

creșterea vânzărilor și reducerea cheltuielilor

– ICA>ICinv, adică accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit prin:

optimizarea structurii capitalului

– materializarea capitalului în active să se facă într-o structură adecvată nevoilor de exploatare.

M3:

Semnificația ratelor explicative:

Model factorial:

– Abaterea ratei de rentabilitate financiară

– Factori de influență:

∆CA

∆EBE

∆Rf

∆Cinv

∆AT

Condițiile de creștere a rentabilității economice:

– IEBE>ICA, ceea ce înseamnă creșterea profitabilității globale prin:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

– ICA>IAT, adică accelerarea vitezei de rotație a activului total prin:

reducerea activelor economice care presupune:

optimizarea structurii activelor

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea duratei și a costurilor investițiilor în curs

reducerea stocurilor de active circulante și a duratei în zile a unei rotații

– creșterea cifrei de afaceri.

– IPT>ICinv, adică îmbunătățirea structurii capitalului investit

M4:

Semnificația ratelor explicative:

Model factorial:

– Abaterea ratei de rentabilitate financiară

– Factori de influență:

∆CA

∆PE

∆Rf

∆Cinv

∆AT

Condițiile de creștere a rentabilității economice:

– IPE>ICA, ceea ce înseamnă creșterea marjei nete de exploatare prin:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

– ICA>IAT, adică accelerarea vitezei de rotație a activului total prin:

reducerea activelor economice care presupune:

optimizarea structurii activelor

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea duratei și a costurilor investițiilor în curs

reducerea stocurilor de active circulante și a duratei în zile a unei rotații

– creșterea cifrei de afaceri.

– IPT>ICinv, adică îmbunătățirea structurii capitalului investit

Capitalul investit al unei firme poate fi exprimat fie sub formă de surse, fie sub formă de mijloace economice. În același timp o altă clasificare împarte capitalul investit în capital brut și capital net. La nivelul SC. Grimex SA. Tg- Jiu capitalul investit brut calculat atât sub formă de surse, cât și sub formă de mijloace economice a înregistrat următoarele valori:

De asemenea, pe perioada analizată nivelul capitalului investit net calculat sub cele două forme este prezentat în următoarele două tabele:

Cele două feluri de capital investit, brut și net, dau naștere la două tipuri diferite de rate de rentabilitate economică a capitalului investit care la nivelul firmei supuse analizei înregistrează următoarele valori:

În general, rentabilitatea capitalului investit indiferent de modul de calcul a avut o tendință general descendentă, cu o ușoară creștere în ultimul an, dar fără a atinge valoarea înregistrată în primul an analizat. Diminuarea indicatorului în anul 2000 a avut drept cauză creșterea însemnată a capitalului investit care a devansat modificarea rezultatului exploatării. Creșterea sensibilă din ultimul an s-a datorat creșterii rezultatului exploatării într-o proporție mai mare decât sporirea capitalului investit.

Pentru a evidenția căile prin care se poate spori rentabilitatea economică a firmei se utilizează următoarele modele de analiză care se bazează pe descompunerea ratei de rentabilitate în rate explicative:

M1:

comparație anul 2000 față de anul 1999

∆Re = Re2000 – Re1999 = 3,19% – 6,31% = -3,12%

comparație anul 2001 față de anul 2000

∆Re = Re2001 – Re2000 = 3,42% – 3,19% = +0,23%

Pe perioada supusă analizei, nivelul rentabilități brute a capitalului investit a fost mult diminuat situându-se sub valoarea acceptabilă de 25%, ceea ce pune în evidență capacitatea redusă a întreprinderii de a reînnoi acest capital.

În primul an, rentabilitatea brută a capitalului investit a fost de 6,31%, ceea ce înseamnă că la 100 lei capitaluri investite au revenit 6,31 lei rezultat din exploatare, nivel ce nu asigură remunerarea capitalurilor investite. În anul următor indicatorul scade cu 49,48% față de anul anterior ca urmare a:

creșterii capitalului investit cu 132,79%

creșterii excedentului brut de exploatare cu 17,60%, care a fost devansată de modificarea capitalului investit, cu efecte negative asupra ratei rentabilității.

Evoluția capitalului investit este dată:

pe de o parte, de creșterea capitalurilor proprii

pe de altă parte, de creșterea activelor imobilizate prin investiții și implicit a amortizării activelor imobilizate, de creșterea disponibilităților bănești.

Făcând o analiză prin prisma factorilor de influență, evoluția ratei rentabilității brute a capitalului investit a fost determinată astfel:

diminuarea marjei brute de exploatare cu 22,76% a determinat o scădere a ratei cu 1,43%

reducerea vitezei de rotație a capitalului investit cu 0,53 rotații a avut efecte negative asupra rentabilității economice, diminuând-o cu 1,69%.

Ultimul an analizat a marcat o creștere sensibilă a indicatorului față de anul anterior până la 3,42%, valoare ce pune în evidență capacitatea extrem de redusă a întreprinderii de a-și reînnoi capitalul investit. Totuși, această evoluție crescătoare a fost determinată de creșterea excedentului brut de exploatare cu 11,15%, reușind să devanseze creșterea cu 3,65% a capitalului investit.

Conform modelului de analiză, rentabilitatea brută a capitalului investit în cazul SC. Grimex SA. Tg-Jiu a fost influențată astfel:

reducerea marjei brute de exploatare cu 47,34% a determinat o scădere a rentabilității cu 1,51%

accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit cu 1,03 rotații a avut ca efect creșterea rentabilității cu 1,74%

diminuarea rentabilității brute a capitalului investit ca urmare a modificării marjei brute de exploatare a fost anihilată de creșterea acesteia ca urmare a modificării vitezei de rotație a capitalului investit, cu efecte pozitive asupra indicatorului.

Condițiile esențiale ce trebuie îndeplinite pentru a asigura o îmbunătățire a rentabilității brute a capitalului investit sunt:

– IEBE>ICA, adică creșterea profitabilității globale prin:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

creșterea vânzărilor

reducerea cheltuielilor de exploatare și comercializare

– ICA>ICinv, adică accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit prin:

optimizarea structurii capitalului

reducerea duratei și costurilor investițiilor în curs de execuție

reducerea nivelului stocurilor și a duratei medii de aprovizionare cu materii prime și materiale

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea nivelului stocurilor și a duratei ciclului de fabricație pentru producția în curs de execuție

reducerea duratei livrărilor pentru produse finite

reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de încasare.

M2:

1. comparație anul 2000 față de anul 1999

∆Re = Re2000 – Re1999 = 1,11 – 3,78 = -2,67%

2. comparație anul 2001 față de anul 2000

∆Re = Re2001 – Re2000 = 1,2 – 1,11 = +0,09%

Pe perioada analizată, rentabilitatea netă a capitalului investit a înregistrat un nivel foarte scăzut comparativ cu valoarea acceptabilă de 25%, ceea ce pune în evidență capacitatea redusă a întreprinderii de a asigura remunerarea capitalului investit.

În primul an, rentabilitatea netă a capitalului investit a fost de 3,78%, ceea ce înseamnă că la 100 lei capitaluri investite au revenit 3,78 lei profit din exploatare, nivel ce nu asigură remunerarea capitalurilor investite. În anul următor indicatorul scade cu 70,6% față de anul anterior ca urmare a:

reducerii profitului din exploatare cu 26,24%

creșterii capitalului investit cu 150,85%

Evoluția capitalului investit este dată:

pe de o parte, de creșterea capitalurilor proprii

pe de altă parte, de creșterea activelor imobilizate prin investiții și implicit a amortizării activelor imobilizate, de creșterea disponibilităților bănești.

Conform modelului de analiză, rentabilitatea brută a capitalului investit al firmei a fost influențată astfel:

diminuarea marjei nete de exploatare cu 51,67% a determinat o scădere a ratei cu 1,95%

reducerea vitezei de rotație a capitalului investit cu 0,71 rotații a avut efecte negative asupra rentabilității economice, diminuând-o cu 0,72%.

În ultimul an, rata atinge valoarea de 1,20%, înregistrând o creștere cu 8,35% ca urmare a sporirii cu 9,3% profitului exploatării care a devansat creșterea capitalului investit cu 0,88%.

Cei doi factori, marja netă de exploatare și viteza de rotație a capitalului investit, și-au manifestat influența asupra rentabilității economice după cum urmează:

reducerea marjei nete de exploatare cu 48,51% a determinat o scădere a rentabilității cu 0,54%

accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit cu 1,2 rotații a avut ca efect creșterea rentabilității cu 0,63%

diminuarea rentabilității nete a capitalului investit ca urmare a modificării marjei nete de exploatare a fost anihilată de creșterea acesteia ca urmare a modificării vitezei de rotație a capitalului investit, cu efecte pozitive asupra indicatorului.

Condițiile esențiale ce trebuie îndeplinite pentru a asigura o îmbunătățire a rentabilității brute a capitalului investit sunt:

– IPE>ICA, adică creșterea profitabilității globale prin:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

creșterea vânzărilor

reducerea cheltuielilor de exploatare și comercializare

– ICA>ICinv, adică accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit prin:

optimizarea structurii capitalului

reducerea duratei și costurilor investițiilor în curs de execuție

reducerea nivelului stocurilor și a duratei medii de aprovizionare cu materii prime și materiale

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea nivelului stocurilor și a duratei ciclului de fabricație pentru producția în curs de execuție

reducerea duratei livrărilor pentru produse finite

reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de încasare.

M3:

comparație anul 2000 față de anul 1999

∆Re = Re2000 – Re1999 = 3,19 – 6,31 = -3,12%

comparație anul 2001 față de anul 2000

∆Re = Re2001 – Re2000 = 3,42 – 3,19 = +0,23%

Acest model de analiză pune în evidență influența următorilor factori:

marja brută de exploatare

viteza de rotație a activului total

structura capitalului

Cei trei factori menționați au determinat modificări într-un sens sau altul ale rentabilității brute a capitalului investit astfel:

în anul 2000:

diminuarea marjei brute a exploatării cu 22,76% a avut drept efect reducerea ratei cu 1,43%

scăderea vitezei de rotație a activului total cu 0,13 rotații a determinat diminuarea ratei cu 0,93%

reducerea structurii capitalului cu 0,42% a generat o diminuare a ratei cu 0,76%

în anul 2001:

diminuarea marjei brute a exploatării cu 47,34% a determinat reducerea indicatorului cu 1,5%

accelerarea vitezei de rotație a activului total cu 0,4 rotații a avut efecte pozitive asupra ratei care a crescut cu 1,21%

îmbunătățirea structurii capitalului investit cu 0,32% a determinat creșterea indicatorului cu 0,52%

creșterea rentabilității capitalului investit ca urmare a modificării vitezei de rotație a activului total și a îmbunătățirii structurii capitalului investit a devansat reducerea acesteia ca urmare a modificării marjei brute de exploatare.

Influența cea mai semnificativă în modificarea rentabilității capitalului investit a avut-o marja brută a exploatării care a scăzut ca urmare a creșterii cifrei de afaceri într-o proporție mai mare față de dinamica excedentului brut al exploatării.

Condițiile de creștere a rentabilității economice se referă la:

– IEBE>ICA, ceea ce înseamnă creșterea profitabilității globale

– ICA>IAT, adică accelerarea vitezei de rotație a activului total

– IPT>ICinv, adică îmbunătățirea structurii capitalului investit

În acest sens, măsurile ce se impun a fi luate vizează:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

reducerea activelor economice prin:

optimizarea structurii activelor

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea duratei și a costurilor investițiilor în curs

reducerea stocurilor de active circulante și a duratei în zile a unei rotații

– creșterea cifrei de afaceri.

M4:

comparație anul 2000 față de anul 1999

∆Re = Re2000 – Re1999 = 1,11 – 3,78 = -2,67%

2. comparație anul 2001 față de anul 2000

∆Re = Re2001 – Re2000 = 1,2 – 1,11 = +0,09%

Rentabilitatea netă a capitalului investit înregistrată de SC. Grimex SA. pe perioada analizată a avut o tendință generală de scădere, evidențiind capacitatea redusă a întreprinderii de a asigura remunerarea capitalului investit.

În primul an, rentabilitatea netă a capitalului investit a fost de 3,78%, ceea ce înseamnă că la 100 lei capitaluri investite au revenit 3,78 lei profit din exploatare, nivel ce nu asigură remunerarea capitalurilor investite. În anul următor indicatorul scade cu 70,6% față de anul anterior ca urmare a:

reducerii profitului din exploatare cu 26,24%

creșterii capitalului investit cu 150,85%

Acest model de analiză pune în evidență influența următorilor factori:

marja netă de exploatare

viteza de rotație a activului total

structura capitalului

Cei trei factori menționați au determinat modificări într-un sens sau altul ale rentabilității nete a capitalului investit astfel:

în anul 2000:

diminuarea marjei nete a exploatării cu 51,67% a avut drept efect reducerea ratei cu 1,95%

scăderea vitezei de rotație a activului total cu 0,15 rotații a determinat diminuarea ratei cu 0,38%

reducerea structurii capitalului investit cu 0,56% a generat o diminuare a ratei cu 0,34%

în anul 2001:

diminuarea marjei netă a exploatării cu 0,49% a determinat reducerea indicatorului cu 0,54%

accelerarea vitezei de rotație a activului total cu 0,43 rotații a avut efecte pozitive asupra ratei care a crescut cu 0,42%

îmbunătățirea structurii capitalului investit cu 0,39% a determinat creșterea indicatorului cu 0,21%

creșterea rentabilității capitalului investit ca urmare a modificării vitezei de rotație a activului total și a îmbunătățirii structurii capitalului investit a devansat reducerea acesteia ca urmare a modificării marjei nete de exploatare.

Condițiile de creștere a rentabilității economice și măsurile ce se impun a fi luate pot fi evidențiate astfel:

– IPE>ICA, ceea ce înseamnă creșterea marjei nete de exploatare prin:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

– ICA>IAT, adică accelerarea vitezei de rotație a activului total prin:

reducerea activelor economice care presupune:

optimizarea structurii activelor

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea duratei și a costurilor investițiilor în curs

reducerea stocurilor de active circulante și a duratei în zile a unei rotații

– creșterea cifrei de afaceri.

– IPT>ICinv, adică îmbunătățirea structurii capitalului investit

Concluzii parțiale:

În general, rentabilitatea capitalului investit indiferent de modul de calcul a avut o tendință general descendentă, cu o ușoară creștere în ultimul an, dar fără a atinge valoarea înregistrată în primul an analizat. Diminuarea indicatorului în anul 2000 a avut drept cauză creșterea însemnată a capitalului investit care a devansat modificarea rezultatului exploatării. Creșterea sensibilă din ultimul an s-a datorat creșterii rezultatului exploatării într-o proporție mai mare decât sporirea capitalului investit.

3.2.2. Rentabilitatea financiară

Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderilor de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea de exploatare și comercializare. Se poate calcula după formula:

unde: Pn – profit net

CP – capital propriu

Rentabilitatea financiară reflectă scopul final al acționarilor unei întreprinderi, exprimat prin rata de remunerare a investiției de capital făcută de aceștia în procurarea acțiunilor ei sau a reinvestirii totale sau parțiale a profiturilor ce le revin de drept. De aceea la numitorul raportului vor figura capitalurile proprii prin aporturi noi în numerar. La numărător figurează de obicei rezultatul net (profitul net) sau rezultatul curent înaintea impozitării care prezintă, în raport de profitul net, avantajul de a fi mai apropiat de realitatea financiară întrucât elimină incidența activității excepționale.

În funcție de indicatorii utilizați la numărătorul raportului, rentabilitatea financiară poate fi exprimată astfel:

Deși foarte utilizată în analiza financiară, această rată trebuie să țină cont de metodologia determinării profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizărilor și provizioanelor, al cheltuielilor deductibile și nedeductibile avute în vedere la determinarea bazei de calcul a impozitului pe profit.

Rentabilitatea financiară remunerează acționarii, fie prin acordarea de dividende, fie sub forma afectării (majorării) rezervelor care, în fapt reprezintă o creștere a averii proprietarilor prin încorporarea lor în capital, și deci o creștere a valorii intrinsece a acțiunii.

Acționarii majoritari făcând adesea plasamente pe termen lung, nu solicită o rentabilitate imediată pe acțiune și deci un dividend important, fiind preocupați, în special de un rezultat satisfăcător chiar dacă acesta este conservat de întreprindere, întrucât va genera o creștere a valorii acțiunilor. De aceea ei sunt interesați de cunoașterea rentabilității capitalurilor proprii, rentabilitate determinată prin raportul:

Pentru această categorie de acționari, aprecierea rentabilității nete pe acțiune sau a profitului pe acțiune, ca expresie directă a rentabilității întreprinderii poate fi realizată astfel:

Această rată determinată pentru fiecare societate pe acțiuni nu oferă posibilitatea comparațiilor între acestea datorită dificultăților de interpretare ale diferențelor observate de la o societate la alta. Astfel două firme de aceeași talie cu capitaluri proprii și profit net de aceeași mărime, deci cu rentabilități ale capitalurilor proprii egale, pot avea profituri pe acțiune diferite în funcție de numărul acțiunilor emise.

Acționarul minoritar este preocupat de obicei de o rentabilitate pe termen scurt și deci de un dividend imediat. Aprecierea dividendului pe acțiune se face prin raportul:

Ultimele două rate exprimă un venit sub forma profitului sau dividendului pe acțiune. Acest venit poate fi de asemenea apreciat în funcție de capitalurile investite. În situația în care capitalurile investite includ alături de capitalurile proprii și împrumuturi pe termen mediu și lung, se poate calcula și rentabilitatea financiară a capitalurilor permanente:

Rentabilitatea astfel obținută remunerează capitalurile proprii prin acordarea dividendelor, având și o dimensiune pentru remunerarea împrumuturilor prin plata dobânzilor. Rentabilitatea financiară este deci influențată de sursa de proveniență a capitalurilor investite fiind de aceea sensibilă la structura financiară a întreprinderii, respectiv la situația îndatorării acesteia. În general, când nu se precizează capitalurile în raport cu care se calculează rentabilitatea financiară, este vorba de rentabilitatea capitalurilor proprii.

Modelele de analiză se bazează pe descompunerea ratei de rentabilitate financiară în rate componente, structurate după diferite criterii care să sugereze căile de acțiune pentru sporirea rentabilității.

M1:

Semnificația ratelor explicative:

Model factorial:

– Abaterea ratei de rentabilitate financiară

– Factori de influență:

∆CA

∆Rf ∆Pn

∆CP

Măsuri de creștere a rentabilității financiare:

Sporirea rentabilității financiare se obține dacă sunt satisfăcute următoarele condiții:

– IPn>ICA, modificarea profitului net într-un ritm superior modificării cifrei de afaceri prin:

reducerea cheltuielilor de exploatare și comercializare

sporirea producției fizice

regimul de calcul a amortizării și provizioanelor care influențează mărimea profitului impozabil

politica fiscală promovată de legislația financiară

– ICA>I CP , modificarea cifrei de afaceri trebuie să devanseze modificarea capitalurilor proprii, ceea ce înseamnă funcționarea superioară a capitalului

– Creșterea gradului de îndatorare dacă re>rd

M2:

Semnificația ratelor explicative:

Model factorial:

– Abaterea ratei de rentabilitate financiară

– Factori de influență:

∆CA

∆Pn

∆Rf

∆Cinv

∆Cp

Măsuri de creștere a rentabilității financiare:

creșterea cifrei de afaceri

sporirea profitului net

modificarea capitalului investit într-o proporție mai mică decât cifra de afaceri

modificarea capitalului propriu într-o proporție mai mică decât capitalul investit

M3:

Semnificația ratelor explicative:

Model factorial:

– Abaterea ratei de rentabilitate financiară

– Factori de influență:

∆CA

∆EBE

∆Pn

∆Rf

∆AT

∆CP

Măsuri de creștere a rentabilității financiare:

Creșterea ratei de rentabilitate financiară se obține în următoarele condiții:

IPn > IEBE – are ca efect creșterea ponderii profitului net în excedentul brut de exploatare

IEBE > ICA – are ca rezultat creșterea ponderii excedentului brut de exploatare în totalul cifrei de afaceri

ICA > IAT – înseamnă creșterea vitezei de rotație a activului total

IAT > ICP – optimizarea structurii financiare, în special în situațiile când se beneficiază și de efectul de levier.

Pentru toate modelele de analiză a ratei rentabilității financiare, mărimea și sensul influenței factorilor asupra abaterilor ratelor se determină cu ajutorul substituției.

În cazul SC. Grimex SA. nivelul rentabilității financiare se prezintă ca în tabelul nr. 3.2.2.1.

Pe perioada analizată, firma a înregistrat o rată a rentabilității financiare deosebit de scăzută, mult sub nivelul admisibil de 25%, ceea ce echivalează cu o capacitate foarte redusă a capitalurilor proprii de a crea profit net. În același timp indicatorul manifestă o tendință de îmbunătățire sensibilă față de primul an.

Pentru o apreciere corectă a rentabilității financiare la societatea analizată, putem extinde analiza pe următoarele trei modele factoriale:

M1:

comparație anul 2000 față de anul 1999

∆Rf = Rf2000 – Rf1999 = 0,12% – 0,08% = +0,04%

comparație anul 2001 față de anul 2000

∆Rf = Rf2001 – Rf2000 = 0,10% – 0,12% = -0,02%

În anul 2000, rata de rentabilitate financiară a fost de 0,12%, ceea ce înseamnă că la 100 lei capitaluri proprii reveneau 0,12 lei profit net. Față de anul anterior, rata a crescut cu 0,04% în mărimi absolute și cu 54,45% în mărimi relative. Această evoluție a fost determinată de creșterea profitului net de patru ori în raport cu capitalurile proprii care au sporit cu doar 161 procente.

Creșterea indicatorului a fost influențată de următoarele modificări:

creșterea ratei de profitabilitate comercială cu 0,07% a determinat sporirea rentabilității financiare cu 0,13%

reducerea vitezei de rotație a capitalurilor proprii cu 0,79 rotații a avut efecte negative asupra indicatorului, generând o scădere a acestuia cu 0,09%

Ponderea cea mai mare în modificarea ratei rentabilității financiare a avut-o profitabilitatea comercială care a crescut cu 175% față de primul an analizat, ca urmare a creșterii profitului net într-un ritm superior modificării cifrei de afaceri.

În ultimul an, rata de rentabilitate financiară scade față de anul anterior cu 0,02% în mărimi absolute și cu 17,12% în mărimi relative, ca urmare a reducerii profitului net cu 17,04% în condițiile creșterii capitalului propriu cu 0,10%.

De asemenea, dinamica indicatorului a fost determinată astfel:

reducerea profitabilității comerciale cu 0,07% a generat o scădere a rentabilității financiare cu 0,07%

creșterea vitezei de rotație a capitalurilor proprii cu 1,24 rotații a avut efecte pozitive asupra indicatorului, determinând o creștere a acestuia cu 0,05%

creșterea rentabilității financiare ca urmare a modificării vitezei de rotație a capitalurilor proprii a fost devansată de reducerea nivelului indicatorului datorită dinamicii profitabilității comerciale, cu efecte negative asupra ratei rentabilității financiare.

Ca în anul anterior, și în ultimul an rolul cel mai important în modificarea rentabilității financiare l-a avut profitabilitatea comercială care a scăzut de această dată cu 63,64% ca urmare a reducerii profitului net în condițiile creșterii de aproximativ două ori a cifrei de afaceri.

Măsurile de îmbunătățire a rentabilității financiare a firmei trebuie să vizeze în primul rând creșterea ratei profitabilității comerciale prin modificarea profitului net într-un ritm superior modificării cifrei de afaceri. În acest sens trebuie să se aibă în vedere următoarele:

reducerea cheltuielilor de exploatare și de comercializare

sporirea producției fizice

regimul de calcul al amortizării și provizioanele care influențează mărimea profitului impozabil

politica fiscală promovată de legislația financiară

În același timp trebuie urmărită dinamica cifrei de afaceri care să devanseze modificarea capitalurilor proprii, situație ce poate fi tradusă printr-o fructificare superioară a capitalurilor.

M2:

comparație anul 2000 față de anul 1999

∆Rf = Rf2000 – Rf1999 = 0,12 – 0,08 = +0,04%

comparație anul 2001 față de anul 2000

∆Rf = Rf2001 – Rf2000 = 0,10 – 0,12 = -0,02%

Acest model de analiză pune în evidență următorii trei factori care influențează rentabilitatea financiară a firmei:

rata de profitabilitate comercială

viteza de rotație a capitalului investit

rata de structură a capitalului investit

În anul 2000, abaterea ratei de rentabilitate financiară a fost de 0,04%, aceasta înregistrând o creștere în mărimi relative cu 54,45%. Această evoluție a fost influențată de dinamica celor trei factori, astfel:

creșterea profitabilității comerciale cu 0,07% a determinat o creștere a rentabilității financiare cu 0,13%

reducerea vitezei de rotație a capitalului investit cu 0,71 rotații a generat efecte negative asupra rentabilității financiare, diminuând-o cu 0,08%

scăderea ratei de structură a capitalurilor cu 4% a determinat diminuarea indicatorului cu 0,01%

reducerea rentabilității financiare ca urmare a modificării vitezei de rotație a capitalului investit și a structurii capitalurilor a fost acoperită de creșterea acesteia ca urmare a modificării profitabilității comerciale, cu efecte pozitive asupra indicatorului.

Ponderea cea mai mare în modificarea rentabilității financiare a avut-o profitabilitatea comercială a cărei evoluție ascendentă a fost determinată de creșterea profitului net într-un ritm superior creșterii cifrei de afaceri.

În ultimul an, situația se inversează, rentabilitatea financiară scade cu 0,02% în mărimi absolute, respectiv cu 17,12% în mărimi relative. De această dată, factorii de influență a indicatorului s-au comportat astfel:

profitabilitatea comercială a scăzut cu 0,07%, fapt ce a avut efecte negative asupra rentabilității financiare, diminuând-o cu 0,07%

viteza de rotație a capitalului investit a crescut cu 1,2 rotații, generând o îmbunătățire a rentabilității financiare cu 0,05%

structura capitalului a rămas nemodificată, fără efecte asupra indicatorului

creșterea rentabilității financiare ca urmare a accelerării vitezei de rotație a capitalului investit nu a putu devansa reducerea acesteia ca urmare a modificării profitabilității comerciale, cu efecte negative asupra rentabilității financiare.

Și în ultimul an, influența cea mai mare asupra indicatorului a avut-o profitabilitatea comercială, dar în sens invers de această dată, cu efecte negative asupra rentabilității financiare. Reducerea profitabilității comerciale s-a datorat:

scăderii profitului net cu 17,04%

creșterii cifrei de afaceri cu 110,75%.

Condițiile esențiale ce trebuie îndeplinite pentru a asigura o îmbunătățire a rentabilității financiare sunt:

– IPn>ICA, adică creșterea profitabilității comerciale prin:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu profitabilitate mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

creșterea vânzărilor

reducerea cheltuielilor de exploatare și comercializare

– ICA>ICinv, adică accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit prin:

optimizarea structurii capitalului

reducerea duratei și costurilor investițiilor în curs de execuție

reducerea nivelului stocurilor și a duratei medii de aprovizionare cu materii prime și materiale

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea nivelului stocurilor și a duratei ciclului de fabricație pentru producția în curs de execuție

reducerea duratei livrărilor pentru produse finite

reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de încasare.

– ICinv>ICP, adică modificarea capitalului propriu într-o proporție mai mică decât capitalul investit.

M3:

comparație anul 2000 față de anul 1999

∆Rf = Rf2000 – Rf1999 = 0,12 – 0,08 = +0,04%

comparație anul 2001 față de anul 2000

∆Rf = Rf2001 – Rf2000 = 0,10 – 0,12 = -0,02%

Spre deosebire de modelul anterior, acesta surprinde influența a patru factori:

ponderea profitului net în excedentul brut al exploatării

marja brută de exploatare

viteza de rotație a activului total

rata de structură a capitalului

În cazul SC. Grimex SA. Tg-Jiu, dinamica rentabilității financiare în funcție de factorii menționați se prezintă astfel:

▪ în anul 2000:

creșterea ponderii profitului net în excedentul brut al exploatării cu 2% față de anul anterior a determinat o creștere a rentabilității financiare cu 0,16%

reducerea marjei brute de exploatare cu 0,94% a avut efecte negative asupra indicatorului care a scăzut cu 0,05%

reducerea vitezei de rotație a activului total cu 0,15 rotații a generat o scădere a indicatorului cu 0,03%

reducerea ratei de structura a capitalului cu 67% a avut ca efect scăderea indicatorului cu 0,03%

modificarea ponderii profitului net în excedentul brut al exploatării a avut un rol important în dinamica rentabilității financiare, deoarece creșterea indicatorului ca urmare a modificării acestei ponderi a devansat reducerea rentabilității financiare datorită modificării celorlalți trei factori de influență.

▪ în anul 2001:

ponderea profitului net în excedentul brut al exploatării scade cu 1% ceea ce determină o reducere a rentabilității financiare cu 0,3%

scăderea marjei brute de exploatare cu 1,51% a avut ca efect o diminuare a indicatorului cu 0,05%

accelerarea vitezei de rotație a activului total cu 0,43 rotații, respectiv îmbunătățirea structurii capitalului cu 41% au determinat creșterea rentabilității financiare cu 0,04%, respectiv 0,02%

creșterea rentabilității financiare ca urmare a modificării vitezei de rotație a activului total și a structurii capitalului nu a putut devansa reducerea sa datorită diminuării ponderii profitului net în excedentul brut al exploatării și a marjei brute de exploatare.

Nivelul și evoluția nefavorabilă a rentabilității financiare determină stabilirea unor condiții de îmbunătățire a acesteia în paralel cu măsurile ce se impun a fi luate:

IPn > IEBE – are ca efect creșterea ponderii profitului net în excedentul brut de exploatare

IEBE > IуA – are ca rezultat creșterea ponderii excedentului brut de exploatare în totalul cifrei de afaceri prin:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

creșterea vânzărilor

reducerea cheltuielilor de exploatare și comercializare

ICA > IAT – înseamnă creșterea vitezei de rotație a activului total prin:

reducerea activelor economice care presupune:

optimizarea structurii activelor

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea duratei și a costurilor investițiilor în curs

reducerea stocurilor de active circulante, a duratei în zile a unei rotații

– creșterea cifrei de afaceri.

IAT > ICP – optimizarea structurii financiare, în special în situațiile când se beneficiază și de efectul de levier.

Concluzii parțiale:

Pe perioada analizată, firma a înregistrat o rată a rentabilității financiare deosebit de scăzută, mult sub nivelul admisibil de 25%, ceea ce echivalează cu o capacitate foarte redusă a capitalurilor proprii de a crea profit net. În același timp indicatorul manifestă o tendință de îmbunătățire sensibilă față de primul an.

3.2.3. Corelația dintre rata de rentabilitate economică și rata de rentabilitate financiară

Rentabilitatea financiară își are originea în rentabilitatea economică și este determinată de aproximativ aceiași factori, respectiv:

rata marjei nete de acumulare (factor cantitativ) care măsoară probabilitatea întreprinderii, fiind indicator de politică industrială

rotația activului total prin cifra de afaceri (factor calitativ), indicator de politică comercială

rata globală de îndatorare (factor calitativ), reprezentând structura financiară și deci politica de finanțare.

Diferența dintre rentabilitatea economică și cea financiară se datorează politicii de finanțare promovată de întreprindere. Astfel, la rentabilități economice egale, rentabilitatea financiară va fi diferită, după cum întreprinderea se finanțează prin fonduri proprii sau împrumutate. Această diferență provine din dublul joc al cheltuielilor financiare și al impozitului pe profit.

Pentru a evidenția aceste aspecte vom recurge la o altă descompunere a rentabilității financiare:

Ultimii doi termeni grupați sub denumirea „impactul îndatorării” reflectă influența cheltuielilor financiare, respectiv coeficientul de îndatorare (rata îndatorării globale).

Se observă și în această descompunere dependența rentabilității financiare de rentabilitatea economică și de îndatorare. Pornind de la influența îndatorării întreprinderii asupra rentabilității capitalurilor proprii, se poate stabili un criteriu de optimizare a structurii capitalurilor în vederea minimizării costului de prelucrare al acestora, a creșterii rentabilității financiare, cu evidențierea efectului îndatorării. Acest efect multiplicator al îndatorării constituie „efectul de levier”, denumire ce provine de la faptul că împrumuturile reprezintă o pârghie financiară care influențează nivelul rentabilității capitalurilor proprii.

Menționând descompunerea precedentă și integrând influența fiscalității asupra rezultatului vom obține forma cea mai frecventă de prezentare a rentabilității financiare în funcție de rentabilitatea economică și de impactul îndatorării.

Fig. 3.1. Ratele de rentabilitate caracteristice structurii bilanțiere

unde: Re – rentabilitatea economică

Rf – rentabilitatea financiară

Rd – rata medie a dobânzii

Pentru simplificare se admite ipoteza potrivit căreia profitul net (Pn) este determinat de rezultatul exploatării (RE) corectat cu dobânzile (Dob) la capitalurile împrumutate și cu impozitul pe profit (I).

Pn = (RE – Dob)(1 – I)

Din relația de calcul a rentabilității economice, se obține rezultatul exploatării ca remunerare a întregului activ:

de unde RE = Re x AT

Cum însă activul este finanțat integral din capitalurile proprii și cele împrumutate, RE se poate scrie:

RE = Re x (CP + DAT)

Dobânda, ca remunerare a capitalurilor împrumutate la un nivel dat al ratei de dobândă, rezultă din relația:

Dob = DAT x Rd

În aceste condiții rata rentabilității financiare devine:

=> Rf = Re + Efectul de levier al îndatorării

În această relație termenul (Re – Rd) este numit „levier”, iar termenul DAT/CP „brațul levierului”.

Efectul generat de îndatorare antrenează modificarea nivelului rentabilității capitalurilor proprii în sensul creșterii sau scăderii sale după cum rentabilitatea economică este superioară sau inferioară costului mediu al datoriilor. Acest efect va fi mai amplificat prin brațul levierului cu cât ponderea îndatorării în sursele de finanțare va fi mai ridicată.

Dacă levierul este pozitiv, rentabilitatea financiară va fi cu atât mai mare cu cât îndatorarea va fi mai importantă. Întreprinderea are în acest caz interesul să se împrumute la maxim pentru a beneficia de efectul de levier.

Dacă levierul este negativ, creșterea îndatorării întreprinderii are efect nefavorabil asupra rentabilității financiare. Întreprinderea are în acest caz efect de măciucă, determinând scăderea rentabilității capitalurilor proprii.

Efectul nefavorabil al îndatorării asupra rentabilității financiare adaugă riscului economic o dimensiune specifică: riscul financiar. De aceea este de dorit ca rata rentabilității financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii de piață pentru a face mai atractivă investiția în firma respectivă, iar depășirea ratei de dobândă să fie proporțională cu prima de risc pe care mediul economic al întreprinderii o prezintă investitorului.

În concluzie, rentabilitatea unei întreprinderi nu poate fi apreciată făcând abstracție de riscurile cu care ea se confruntă, riscuri corespunzătoare celor două tipuri de rentabilitate: riscul economic, concretizat în efectul de levier operațional și riscul financiar exprimat prin efectul de levier financiar. Riscul financiar adâncește riscul economic, traducându-se printr-o mare vulnerabilitate a trezoreriei care în final generează o incapacitate de plată a întreprinderii, adică riscul de faliment.

În cazul societății analizate, corelația dintre rata de rentabilitate economică și rata de rentabilitate financiară este redată după cum urmează:

Pe perioada supusă analizei, firma s-a aflat într-o situație dificilă în ceea ce privește riscul financiar, întrucât costul îndatorării este superior ratei de rentabilitate economică astfel că efectul de levier este negativ. Aceasta înseamnă că sursele împrumutate sunt mai scumpe decât efectele pe care le generează, determinând scăderea rentabilității capitalului propriu proporțional cu gradul de îndatorare. Măsurile ce se impun în acest caz vizează limitarea îndatorării fie prin autofinanțare, fie prin infuzie de capital propriu (majorare de capital).

CAP.IV. CONCLUZII PRIVIND ANALIZA PROFITABILITĂȚII ȘI RENTABILITĂȚII LA SC. GRIMEX SA. TG-JIU

4.1. Concluzii

SC. Grimex SA. are ca obiect de activitate producerea si comercializarea de subansamble, utilaje si piese de schimb necesare mineritului, energeticii si metalurgiei, promovarea si punerea in aplicare a inițiativelor de interes național din domeniul fabricației de subansamble si utilaje necesare mineritului, energeticii si metalurgiei si realizarea de beneficii.

Analiza activității SC. Grimex SA. a urmărit în principal evoluția profitabilității și rentabilității firmei pe o anumită perioadă de timp printr-un ansamblu de indicatori și metode specifice analizei economico-financiare.

Analiza evoluției și nivelului profitabilității s-a realizat cu ajutorul ratelor de profitabilitate, dintre care amintim:

profitabilitatea brută a exploatării

profitabilitatea netă a exploatării

profitabilitatea comercială

profitabilitatea resurselor consumate

profitabilitatea veniturilor totale

Rentabilitatea este componenta cea mai importantă și cu cea mai mare semnificație în ceea ce privește starea de performanță a întreprinderii. În analiza rentabilității SC. Grimex SA am utilizat ratele de rentabilitate economică și financiară.

În urma analizei efectuate, s-a constat o tendință permanentă de scădere a nivelului tuturor ratelor analizate ale căror valori s-au situat mult sub valoarea acceptabilă, avand drept cauze eficiența slabă în valorificarea produselor, capacitatea slabă a activității de exploatare de a genera profit, eficiență foarte scăzută a consumului de resurse privită prin prisma capacității reduse a acestora de a genera profit brut în cadrul activității de exploatare. De asemenea firma se situează foarte aproape de pragul de ineficiență generală a activității prin prisma capacității veniturilor de a degaja profit brut sau net.

Din punct de vedere al rentabilității capitalului total, valorile înregistrate semnifică o eficiență foarte scăzută a întregului capital aflat în exploatare, capacitatea deosebit de redusă a capitalului total al întreprinderii de a genera profit din activitatea de exploatare. Nivelul rentabilității capitalului investit pune în evidență capacitatea redusă a întreprinderii de a reînnoi acest capital și, în același timp, el nu asigură remunerarea capitalurilor investite. Rentabilitatea financiară vine și completează situația nefavorabilă în care se află întreprinderea prin valorile sale reduse sub nivelul admis și prin tendința sa descendentă.

4.2. Măsuri de îmbunătățire

Evoluția societății pe perioada analizată determină luarea unor măsuri care să vizeze atât ratele de profitabilitate, cât și ratele de rentabilitate.

În ceea ce privește conducerea marjelor de profitabilitate, măsurile pot fi orientate în două direcții:

spre modificarea veniturilor din vânzări, cu sau fără modificarea cheltuielilor

spre reducerea cheltuielilor, cu sau fără modificarea veniturilor din vânzări

Pilotarea marjelor de profitabilitate prin intermediul veniturilor poate avea în vedere și o posibilă modificare a cheltuielilor, astfel:

1. creșterea veniturilor din vânzări la același volum al cheltuielilor de exploatare este o situație care caracterizează ameliorarea performanțelor procesului de producție și comercializare și pentru realizarea căreia se impun următoarele condiții:

înnoirea produselor concomitent cu reducerea costului unitar al acestora

schimbarea tehnologiilor de fabricație pentru produsele vechi

modernizarea și înnoirea utilajelor

creșterea productivității muncii

2. creșterea veniturilor din vânzări într-un ritm mai mare decât cheltuielile conduce de asemenea la o ameliorare a nivelului de profitabilitate, dar condițiile de realizare sunt diferite:

diminuarea consumurilor (asigurarea cu resurse să fie făcută cantitativ, calitativ, în structură și la termen).

creșterea vitezei de rotație a fondurilor aferente activității de exploatare

scoaterea din funcțiune a unor secții de producție sau renunțarea la anumite activități nerentabile

eliminarea produselor la care nivelul valorii adăugate este scăzut sau pe cele la care nu se adaugă valoare

externalizarea activităților care nu adaugă valoare sau asigură un nivel redus al valorii adăugate

producția trebuie să depindă într-o măsură mai mare de cadența și randamentul utilajelor și într-o măsură mai mică de mâna de lucru

corelarea dintre capacitatea de a produce valoare adăugată și nivelul de retribuire

creșterea valorii adăugate mai mult decât creșterea cheltuielilor cu personalul

În ceea ce privește rentabilitatea firmei, măsurile ce se impun pentru îmbunătățirea acesteia trebuie luate în funcție de tipul de rentabilitate. Dacă se dorește creșterea nivelului de rentabilitate a capitalului total, firma poate fie să crească marja de profitabilitate a exploatării, fie să amelioreze gestiunea activului total, fie ambele variante. Îmbunătățirea marjei de profitabilitate a exploatării este dată de:

creșterea volumului fizic al producției

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu rata de profitabilitate a exploatării mare

creșterea competitivității produselor prin îmbunătățirea calității acestora

creșterea prețurilor de livrare bazat pe îmbunătățirea calității produselor

sporirea vânzărilor

reducerea cheltuielilor de exploatare și comercializare

Pentru accelerarea vitezei de rotație a activului total firma trebuie să acționeze în următoarele direcții:

reducerea activelor economice care presupune:

optimizarea structurii activelor

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea duratei și a costurilor investițiilor în curs

reducerea stocurilor de active circulante și a duratei în zile a unei rotații

– creșterea cifrei de afaceri.

Condițiile esențiale pentru creșterea rentabilității capitalului investit se referă la următoarele:

– IEBE(PE)>ICA, ceea ce înseamnă creșterea profitabilității exploatării

– ICA>IAT, adică accelerarea vitezei de rotație a activului total

– IPT>ICinv, adică îmbunătățirea structurii capitalului investit

Măsurile de îmbunătățire a rentabilității financiare a firmei trebuie să vizeze în primul rând creșterea ratei profitabilității comerciale prin modificarea profitului net într-un ritm superior modificării cifrei de afaceri. În acest sens trebuie să se aibă în vedere următoarele:

reducerea cheltuielilor de exploatare și de comercializare

sporirea producției fizice

regimul de calcul al amortizării și provizioanele care influențează mărimea profitului impozabil

politica fiscală promovată de legislația financiară

În același timp trebuie urmărită dinamica cifrei de afaceri care să devanseze modificarea capitalurilor proprii, situație ce poate fi tradusă printr-o fructificare superioară a capitalurilor.

Alte condiții ce trebuie îndeplinite de firma analizată pentru ameliorarea situației în care se află se referă la:

– ICA>ICinv, adică accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit prin:

optimizarea structurii capitalului

reducerea duratei și costurilor investițiilor în curs de execuție

reducerea nivelului stocurilor și a duratei medii de aprovizionare cu materii prime și materiale

creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

reducerea nivelului stocurilor și a duratei ciclului de fabricație pentru producția în curs de execuție

reducerea duratei livrărilor pentru produse finite

reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de încasare.

– ICinv>ICP, adică modificarea capitalului propriu într-o proporție mai mică decât capitalul investit.

Măsurile menționate mai sus nu sunt altceva decât un pas important pe care firma trebuie să-l facă pentru a putea ieși din abisul în care se află. Evoluția societății pe perioada analizată mă determină să afirm că în viitorul apropiat șansele de redresare ale firmei sunt reduse, mai ales în mediul în care ea își desfășoară activitatea. Cheia succesului unei afaceri constă în abilitatea managerului de a conduce și orienta performanțele întreprinderii în direcția cea mai potrivită.

CAP.V. PERSPECTIVA SITUAȚIEI FINANCIARE

Previziunile financiare sunt importante atât pentru managementul firmei cât și pentru investitori sau creditori. Gradul de acuratețe a previziunilor este esențial, deoarece dacă sunt prea optimiste în ceea ce privește veniturile firmei, pot duce la incapacitatea acesteia de a face față datoriilor contractate pe seama acestora și să ducă la faliment.

Pentru a realiza diverse nivele a cifrei de afaceri firmele au nevoie de active. Dacă firma dorește să-și crească activele atunci nivelul activelor trebuie să sporească. Firmele aflate în creștere trebuie să sporească nivelul activelor curente, iar dacă capacitatea de producție este depășită atunci trebuie să recurgă la investiții în active fixe. Aceste investiții trebuie finanțate, iar operațiile de finanțare aduc cu ele obligația de a onora datoriile contactate. Creditele pe termen mediu și lung, respectiv fondurile provenite din capitaluri proprii nu se achiziționează frecvent, dar atunci când sunt ridicate, aceste sume sunt considerabile. Aceste fonduri implică costuri fixe considerabile, motiv pentru care firma trebuie să aprecieze nivelul acestora pe o perioadă mai lungă. Deoarece managerii, acționarii și creditorii sunt interesați de fluxurile de numerar viitoare se impune o analiză a diverselor alternative de finanțare și impactul acestora asupra fluxului de numerar.

Pentru previziunea fluxului de numerar este mai întâi nevoie de previziunea contului de rezultate și a elementelor patrimoniale din bilanțul firmei.

5.1. Estimarea contului de rezultate și a elementelor patrimoniale

Punctul de plecare a tuturor previziunilor financiare este previziunea vânzărilor. Pe baza estimării cifrei de afaceri pe perioada următoare se poate determina necesarul de active circulante și fixe, respectiv fondurile permanente și curente necesare pentru acoperirea finanțării lor.

Metoda raportării la cifra de afaceri (cunoscută sub denumirea procent din vânzări) este metoda cea mai simplă de previziune financiară, care satisface eficient nevoile informaționale ale unei firme.

Eficiența folosirii acestei metode în ghidarea managerilor este dată de faptul că pornește de la trei ipoteze în general valabile:

Majoritatea posturilor bilanțiere variază o dată cu vânzările.

Valorile activelor sunt considerate optime, sau cel puțin satisfăcătoare în raport cu cifra de afaceri.

Cheltuielile din activitatea de exploatare variază o dată cu vânzările.

Motivul pentru care am utilizat metoda raportării la cifra de afaceri constă în faptul că firma deja activează de cel puțin doi ani și obiectul său de activitate nu va suferi modificări substanțiale.

Metoda presupune determinarea situațiilor pro-forma:

bilanț financiar estimat

cont de rezultate estimat

situația estimată a fluxului de numerar

Estimarea situației financiare a firmei s-a făcut pe baza următoarelor elemente:

estimarea prin metoda sintetică, pe bază de tendință a cifrei de afaceri

estimarea sintetică în general a celorlaltor elemente de venituri și cheltuieli pentru perioada de prognoză, pe baza comportamentului economic individual și față de cifra de afaceri

estimarea normativă a elementelor de activ și de pasiv care variază în același ritm cu cifra de afaceri

5.1.1. Estimarea contului de rezultate

În estimarea contului de rezultate se va ține cont de următoarele principii:

1. Separarea elementelor de venituri și cheltuieli pe categorii: din exploatare, financiare, excepționale.

2. Separarea elementelor în funcție de variația față de cifra de afaceri: variabile și fixe.

3. Corelații cu alte situații pro-forma: bilanțul, situația fluxului de numerar.

Estimarea cifrei de afaceri

Estimarea cifrei de afaceri s-a făcut prin însumarea elementelor componente producția vândută cu veniturile din vânzarea mărfurilor. Pentru veniturile din producția vândută s-a folosit metoda sintetică de exprimare, pe baza mai multor metode de prognoză. De asemenea pentru veniturile din vânzarea mărfurilor s-a folosit aceeași metodă:

pentru primul an de prognoză s-a luat în considerare nivelul mediu al lor, raportat la nivelul mediu al producției vândute din ultimii doi ani

pentru restul anilor de prognoză s-a luat în considerare raportul dintre veniturile din vânzarea mărfurilor și producția vândută aferentă fiecărui an precedent și veniturile din producția vândută din anul de prognoză.

Estimarea veniturilor din exploatare.

Va avea la bază cifra de afaceri estimată. Structura acesteia pe producție vândută și vânzări de mărfuri se va considera stabilă.

Restul veniturilor din exploatare, de natura producției exercițiului, se vor considera că variază odată cu cifra de afaceri la un nivel mediu .

Veniturile din subvenții, provizioane și alte venituri se vor neglija, din motive de prudență.

Estimarea cheltuielilor din exploatare.

Cheltuielile de exploatare se vor considera că vor varia în raport cu cifra de afaceri. Excepție de la această regulă vor face cheltuielile cu amortizarea, care se vor stabili ținând cont de valoarea mijloacelor fixe și investițiile noi, respectiv gradul mediu de amortizare. Nu toate cheltuielile de exploatare sunt variabile, însă atunci când se crește cifra de afaceri, tot din motive de prudență se crește și ansamblul lor.

Alte cheltuieli din exploatare și din provizioane se neglijează din motivele anterior menționate.

Estimarea veniturilor financiare.

Veniturile financiare vor fi estimate pe categorii astfel:

– veniturile din dobânzi se vor obține prin aplicarea dobânzilor pe cont curent asupra sumelor rezultate din situația fluxului de numerar;

– veniturile din diferențe de curs valutar se vor considera la un nivel minim al anilor precedenți;

– alte venituri financiare, din provizioane se vor ignora din motive de prudență.

Estimarea cheltuielilor financiare.

Cheltuielile financiare vor fi estimate pe categorii astfel:

– cheltuielile din dobânzi se vor obține prin aplicarea dobânzilor pe creditele bancare contractate;

– cheltuielile din diferențe de curs valutar se vor considera la raportul maxim (față de cifra de afaceri) din compararea celor doi ani anteriori;

– alte cheltuieli financiare, din motive de prudență se vor considera la raportul mediu față de cifra de afaceri.

Estimarea veniturilor și cheltuielilor excepționale.

Se vor neglija, având în vedere faptul că ele nu ar trebui să facă parte din activitatea normală, curentă a activității firmei.

Estimarea impozitului pe profit.

Se va face pe baza cotei de impunere în vigoare, aplicat asupra profitului brut, cumulat din etapele anterioare. Dacă este inevitabilă existența unor cheltuieli nedeductibile, atunci se vor face corecții asupra profitului brut în vederea obținerii profitului impozabil. Veniturile nedeductibile fiscal se vor ignora din motive de prudență.

Estimarea profitului net.

Se va face prin deducerea impozitului din profitul impozabil. Această valoare va fi preluată în pasivul bilanțului financiar la capitolul de capitaluri proprii.

5.1.2. Estimarea elementelor patrimoniale

Previziunea elementelor de activ

Într-o primă fază se raportează elementele patrimoniale din bilanț la cifra de afaceri. Se identifică elementele care variază odată cu cifra de afaceri.

Nivelul estimat al lor va fi în general:

Pentru previziunea elementelor de active circulante există două cazuri:

a) dacă nivelul activelor curente (creanțe și stocuri) sunt considerate cel puțin la un nivel normal dacă nu optim, ele vor crește odată cu cifra de afaceri. Această metodă presupune previzionarea lor în funcție de viteza de rotație.

b) dacă în trecut au înregistrat valori anormale, ca durate de rotație, atunci ele trebuie corectate pentru a se înscrie în limite normale de eficiență.

Pentru previziunea elementelor de active imobilizate există două cazuri:

a) dacă nivelul activelor imobilizate sunt considerate cel puțin la un nivel normal dacă nu optim, înseamnă că firma a avut un grad maxim de utilizare a capacității de producție. Un nou nivel se poate realiza doar cu o investiție suplimentară. Investițiile se pot realiza în două feluri:

a.1.) relativ constant în raport cu cifra de afaceri, când nu sunt necesare investiții considerabile pentru extinderea capacităților.

a.2.) în salturi, când din considerente de natură tehnologică, investițiile presupun valori mari ale activelor fixe, deoarece este necesară o unitate completă de prelucrare. În acest caz și sporul doar cu 1% a cifrei de afaceri poate determina un salt considerabil în valoarea investițiilor, făcând ca pentru sporuri mici ale cifrei de afaceri aceste investiți să fie ineficiente, generând grade reduse de utilizare a capacităților și cheltuieli ridicate cu amortizarea deci riscuri de exploatare sporite.

b) dacă în trecut capacitatea efectiv utilizată a fost mai mică, se poate determina sintetic nivelul cifrei de afaceri până la care firma nu este nevoită să realizeze investiții. Peste acest nivel va trebui să realizeze investiții.

Pentru previziunea disponibilităților se procedează la determinarea nivelului de disponibilități necesare, prin raportare la cifra de afaceri. Acesta se va compara cu cel obținut prin corectarea soldului de disponibilități cu fluxurile de numerar.

a) dacă soldul final rezultat prin luarea în considerare a fluxului de numerar va fi mai mare decât cel obținut prin raportarea la cifra de afaceri, atunci se va căuta plasarea excedentului.

b) dacă soldul final va fi mai mic, atunci se va proceda la recalcularea necesarului suplimentar de fonduri, iar restul rămas neacoperit se va acoperi din credite bancare pe termen scurt.

După determinarea fondurilor suplimentare acoperite din resurse permanente, diferența se va acoperi în principiu din credite bancare pe termen scurt, cu aceeași mențiune de păstrare a unui nivel de îndatorare rezonabil și de lichiditate acceptabil.

Previziunea elementelor de pasiv

Creșterea elementelor de activ trebuie să genereze, pe baza egalității fundamentale între activ și pasiv, a surselor de finanțare. În cadrul sporului acestor surse trebuie însă să avem în vedere următoarele principii fundamentale:

Elemente de active imobilizate trebuie în principiu finanțate din resurse permanente.

Trebuie păstrat un nivel normal de îndatorare fără a periclita considerabil riscul financiar și de faliment.

Trebuie să existe un echilibru financiar între utilizări și resurse.

Costul capitalului trebuie să se încadreze în limite normale.

În cazul previziunii elementelor de pasive curente nonfinanciare există două cazuri:

a) dacă nivelul pasivelor curente (de regulă din exploatare și nonfinanciare) sunt considerate cel puțin la un nivel normal dacă nu optim, ele vor crește odată cu cifra de afaceri. Această metodă presupune previzionarea lor în funcție de viteza de rotație. Acest fenomen se numește creștere spontană, naturală.

b) dacă în trecut au înregistrat valori anormale, ca durate de rotație, și sunt nefavorabile în raport cu rotația creanțelor, atunci ele trebuie corectate pentru a se înscrie în limite normale de eficiență.

Principala restricție de creștere a lor este legată de menținerea unei cote sănătoase de lichiditate curentă.

După determinarea elementelor de active curente și imobilizate necesare, cu excepția disponibilităților, acestea se totalizează și se compară cu pasivul recalculat cu nivelul existent al capitalurilor permanente și cel recalculat al datoriilor curente (nonfinanciare) diferența reprezentând-o necesarul suplimentar de fonduri.

Necesarul suplimentar de fonduri va fi acoperit pe seama a trei surse:

– capitaluri proprii;

– credite bancare pe termen mediu sau lung;

– credite bancare pe termen scurt.

Capitalurile proprii și creditele bancare pe termen mediu și lung nu variază în mod spontan cu cifra de afaceri. Ele se achiziționează pe termene mai îndelungate și în valori mai mari.

Se apelează la aceste surse numai când are loc și o sporire a activelor imobilizate.

Alegerea între resursele permanente se face de regulă pe baza următoarelor criterii:

– costurile resurselor permanente:

– pentru capitaluri proprii: nivel minim de rentabilitate a acțiunilor sau prin dividende actualizate;

– pentru împrumuturi: nivelul dobânzi, sau costul pe baza anuităților actualizate;

– menținerea unui raport sănătos de îndatorare la termen:

– menținerea unui echilibru dintre resursele și utilizările permanente de cel puțin 25%.

Estimarea contului de rezultate și a situației patrimoniale la SC. Grimex SA. Tg-Jiu se prezintă în anexa nr.3, respectiv anexa nr.4.

5.2. Analiza profitabilității și rentabilității prognozate

Randamentul financiar al firmei va reveni considerabil și va prezenta o tendință de redresare pe parcursul perioadei prognozate.

Rata marjei brute înregistrează un nivel redus pe perioada prognozată, sub 35%, dar în ansamblu are o tendință crescătoare. În anul 2006, indicatorul va înregistra conform estimărilor o valoare de 24,51%, ceea ce înseamnă că la 100 lei cifra de afaceri revin 24,51 lei excedent brut de exploatare.

Situația firmei se va ameliora în ceea ce privește profitabilitatea exploatării. Rata marjei nete are aceeași tendință generală, crescătoare, înregistrând în ultimul an prognozat nivelul de 23,24%, apropiindu-se de nivelul acceptabil de 25%.

Creșterea ratei profitabilității comerciale reflectă o situație pozitivă și are loc atunci când indicele profitului net devansează indicele cifrei de afaceri. În ultimul an prognozat, indicatorul înregistrează o valoare de 21,54%, ceea ce înseamnă că la 100 lei cifra de afaceri revin 21,54 lei profit net, evidențiindu-se o creștere a eficienței în valorificarea produselor firmei.

Eficiența resurselor consumate privită prin capacitatea lor de a genera profit prin efectuarea de cheltuieli va fi sporită atât pe ansamblul firmei, cât și la nivelul activității de exploatare. Rata de profitabilitate a resurselor consumate atinge în ultimul an prognozat valoarea de 35,20%, depășind astfel nivelul acceptabil de 20%.

În perioada prognozată crește capacitatea veniturilor de a genera profit brut, valoarea indicatorului depășind în ultimul an nivelul acceptabil de 15%.

Rentabilitatea economică a capitalului total are o evoluție crescătoare, ceea ce pune în evidență îmbunătățirea eficienței întregului capital aflat în exploatare, creșterea capacității capitalului total al întreprinderii de a genera profit din activitatea de exploatare.

Conform estimărilor, gradul de remunerare a capitalurilor investite s-a îmbunătățit, valoarea din ultimul an de prognoză a ratei rentabilității capitalurilor investite fiind de 31,18%, ceea ce înseamnă că la 100 lei capitaluri investite au revenit 31,18 lei rezultat din exploatare.

Remunerarea netă a capitalurilor proprii privită prin prisma rentabilității financiare va asigura refacerea substanței capitalurilor, prezentând o tendință de redresare față de anii precedenți.

În concluzie, situația financiară viitoare a firmei analizate este destul de bună, prezentând un bun potențial de dezvoltare viitoare.

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

1. A. BUGLEA, L. EROS-STARK – Evaluarea întreprinderii, Editura Marineasa, Timișoara 2001

2. A. IȘFĂNESCU, C. STĂNESCU – Analiza economico-financiară, Editura Economică, București 1999

3. D. MĂRGULESCU, M. niculescu – Analiza economico-financiară în comerț și turism

București 1994

4. G. VINTILĂ – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București 2000

5. GH. BĂILEȘTEANU – Diagnostic, risc și eficiență în afaceri, Editura Mirton, Timișoara 1998

6. H. CRISTEA, I. TALPOȘ – Gestiunea financiară a societăților comerciale, Editura Mirton,

Timișoara 2001

7. I. MIHAI și coordonatorii – Analiza economico-financiară, Editura Mirton, Timișoara 1999

8. I. STANCU – Finanțe, Editura Economică, București 1996

9. L. EROS-STARK, I. M. PANTEA – Analiza situației financiare-studiu de caz, Editura Marineasa,

Timișoara 1999

10. M. Diaconu, M. GLUST – Analiza economico-financiară, Editura Independența Economică,

Brăila 1998

11. M. niculescu – Diagnostic global strategic, Editura Economică, București 1997

12. M. TOMA, F. ALEXANDRU – Finanțe și gestiune financiară, Editura Economică, București 1998

13. P. HALPERN, J.F. WESTON – Finanțe manageriale, Editura Economică, București 1998

14. P. ȘTEFEA – Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara 2002