Analiza Rentabilitatii In Cadrul Sc Sa

CUPRINS

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA FIRMEI 1

1.1. Date generale despre firmă 1

1.1.1. Elemente generale de identificare 3

1.1.2. Scurt istoric 4

1.1.3. Situația patrimonială a societății 4

1.2. Managementul firmei 4

1.2.1. Mediul ambiant 8

1.2.2. Funcțiunile firmei 8

1.2.3. Managerii firmei 9

1.2.4. Resursele umane 10

CAPITOLUL II

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ANALIZA RENTABILITĂȚII 12

2.1. Rentabilitatea indicator important de măsurare a eficienței unei

firme 12

2.2.1. Indicatori de măsurare a rentabilității 12

A. Indicatorii exprimați în mărimi absolute 13

A1 Rezultatul exploatării 13

A2 Rezultatul financiar 13

A3 Rezultatul curent 13

A4 Rezultatul excepțional 14

A5 Rezultatul exercițiului înaintea impozitării 14

A6 Profitul impozabil fiscal 14

A7 Rezultatul net al exercițiului 14

B Indicatori exprimați în mărimi relative 15

B1 Rata rentabilității economice 15

B2 Rata rentabilității financiare 16

B3 Rata rentabilității comerciale 17

B4 Rata rentabilității resurselor consumate 18

2.3. Analiza indicatorilor de determinare a rentabilității 19

2.3.1. Analiza diagnostic al profitului 19

2.3.2. Analiza diagnostic a ratelor de rentabilitate 21

CAPITOLUL III

ANALIZA RENTABILITĂȚII LA

S.C. TURISM „CARDINAL”S.A. 26

3.1. Analiza profitului 26

A. Analiza structurală a profitului 28

A1 Rezultatul exploatării 28

A2 Rezultatul financiar 30

A3 Rezultatul curent 30

A4 Rezultatul excepțional 31

A5 Rezultatul exercițiului înaintea impozitării 31

A6 Profitul impozabil (fiscal) 31

A7 Rezultatul net al exercițiului 32

3.2. Analiza ratelor de rentabilitate 34

3.2.1. Analiza ratei de rentabilitate economică 34

3.2.2. Analiza ratei de rentabilitate financiară 38

3.2.3. Analiza ratei de rentabilitate comercială 41

3.2.4. Analiza resurselor consumate 43

CAPITOLUL IV 46

4.1. Concluzii 46

ANEXA

BIBLIOGRAFIE 48

=== Analiza rentabilitatii ===

CUPRINS

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA FIRMEI 1

1.1. Date generale despre firmă 1

1.1.1. Elemente generale de identificare 3

1.1.2. Scurt istoric 4

1.1.3. Situația patrimonială a societății 4

1.2. Managementul firmei 4

1.2.1. Mediul ambiant 8

1.2.2. Funcțiunile firmei 8

1.2.3. Managerii firmei 9

1.2.4. Resursele umane 10

CAPITOLUL II

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ANALIZA RENTABILITĂȚII 12

2.1. Rentabilitatea indicator important de măsurare a eficienței unei

firme 12

2.2.1. Indicatori de măsurare a rentabilității 12

A. Indicatorii exprimați în mărimi absolute 13

A1 Rezultatul exploatării 13

A2 Rezultatul financiar 13

A3 Rezultatul curent 13

A4 Rezultatul excepțional 14

A5 Rezultatul exercițiului înaintea impozitării 14

A6 Profitul impozabil fiscal 14

A7 Rezultatul net al exercițiului 14

B Indicatori exprimați în mărimi relative 15

B1 Rata rentabilității economice 15

B2 Rata rentabilității financiare 16

B3 Rata rentabilității comerciale 17

B4 Rata rentabilității resurselor consumate 18

2.3. Analiza indicatorilor de determinare a rentabilității 19

2.3.1. Analiza diagnostic al profitului 19

2.3.2. Analiza diagnostic a ratelor de rentabilitate 21

CAPITOLUL III

ANALIZA RENTABILITĂȚII LA

S.C. TURISM „CARDINAL”S.A. 26

3.1. Analiza profitului 26

A. Analiza structurală a profitului 28

A1 Rezultatul exploatării 28

A2 Rezultatul financiar 30

A3 Rezultatul curent 30

A4 Rezultatul excepțional 31

A5 Rezultatul exercițiului înaintea impozitării 31

A6 Profitul impozabil (fiscal) 31

A7 Rezultatul net al exercițiului 32

3.2. Analiza ratelor de rentabilitate 34

3.2.1. Analiza ratei de rentabilitate economică 34

3.2.2. Analiza ratei de rentabilitate financiară 38

3.2.3. Analiza ratei de rentabilitate comercială 41

3.2.4. Analiza resurselor consumate 43

CAPITOLUL IV 46

4.1. Concluzii 46

ANEXA

BIBLIOGRAFIE 48

CAPITOLUL I PREZENTAREA FIRMEI

1.1. DATE GENERALE

ELEMENTE DE IDENTIFICARE

Denumire: Societatea Comercială TURISM-CARDINAL S.A.

Sediul social: Timișoara, str. Piatra Craiului nr. 3

Telefon: 191027

Nr. de înregistrare la O.R.C.: J 35/871/1991

Cod fiscal: R 18095980

Forma juridică – persoană juridică română

– societate pe acțiuni

Durata de funcționare: nelimitată

Băncile cu care lucrează: B.R.D. Timișoara, B.C.R. Timișoara

Capitalul firmei: 394-525 mii lei

Structura acționariatului: Firma are un număr de 37 acționari persoane fizice care dețin un număr de 15.781 acțiuni

Conducerea societății este asigurată de un Consiliu de Administrație format din trei membrii:

DOBRESCU CODRUȚA – președinte

TIUCH LENUȚA – membru

MILICI AURORA – membru

SCURT ISTORIC

S.C. CARDINAL S.A. a fost înființată prin H.G. 41/1991 – când fostul O.J.T. Timiș s-a desființat și s-au constituit următoarele societăți comerciale cu personalitate juridică:

S.C. TURISM-BANATUL S.A. TIMIȘOARA

S.C. LUGOJANA S.A. – LUGOJ

S.C. T.B. BUZIAȘ S.A. BUZIAȘ

S.C.T. CARDINAL S.A. TIMIȘOARA

Societatea s-a privatizat prin metoda MEBO în anul 1995 prin cumpărare de acțiuni de la F.P.P. și F.P.S. Asociația CARDINAL Timișoara, din ea făcând parte toți care au avut calitatea de angajat în anul 1995.

Obiectul de activitate al societății comerciale constă în activități ca: turism, desfacere de mărfuri, comerț cu amănuntul, vânzare bilete de avion, Asigurări medicale și Carte verde, închirieri de spații, furnizori de pregătire profesională în turism.

S.C.T. CARDINAL S.A. – este asociat unic la S.C. CARDINAL EXCHA.NGE VAL – care are obiect unic de activitate schimbul valutar.

SITUAȚIA PATRIMONIALĂ A SOCIETĂȚII

Imobilele care fac parte din patrimoniu S.C.T. CARDINAL S.A. sunt cuprinse în valoarea capitalului social și sunt următoarele:

Clădire sediu-social – Timișoara, str. Piatra Craiului nr. 3 – unde se desfășoară activitățile principale ale societății. Aici mai funcționează un spațiu comercial de vânzări cu amănuntul și un spațiu închiriat S.C. SENSI-BLUE S.R.L.

Clădire AGENȚIE DE TURISM în bd Republicii nr. 6, având ca scop principal vânzarea de bilete în stațiuni turistice naționale și internaționale.

În această clădire mai funcționează S.C. VIA CLUB S.R.L. având contract de închiriere, și o casă de schimb valutar S.C. CARDINAL EXCHANGE

Clădire în orașul Jimbolia – unde funcționează un magazin de vânzare cu amănuntul și un punct de schimb valutar.

1.2. MANAGEMENTUL FIRMEI

1.2.1. MEDIUL AMBIANT

Analiza mediului ambiant este foarte complexă, incluzând un ansamblu de factori eterogeni de natură economică, socială, politică, științifico-tehnică, juridică, geografică, demografică etc., ce acționează pe plan național și internațional asupra firmei, influențând puternic relațiile de piață. În figura următoare se prezintă o schemă a legăturilor firmei cu mediul ambiant.

Fig. 1.1. Legătura firmei cu mediul

În concepție macroeconomică firma este parte integrantă a mediului ambiant. Ea este un sistem deschis (întreținând schimburi cu mediul sub forma fluxurilor de intrare și de ieșire) și totodată un sistem complex deoarece relațiile cu mediul sunt numeroase și variate.

Din multitudinea relațiilor întreprinderii cu mediul sau extern se detașează, prin complexitatea lor, relațiile de piață. Ele au drept obiect vânzarea-cumpărarea de mărfuri și servicii (relațiile cu furnizorii și prestatorii de servicii, clienții), împrumutul de capital și angajarea forței de muncă. În același timp, activitatea întreprinderii este marcată de prezența în spațiul mediului a unui număr variabil de întreprinderi concurente. În figura următoare este reprezentat sistemul relațiilor întreprinderii cu mediul extern.

Fig. 1.2. Sistemul relației societății cu mediul extern

O analiză a componentelor mediului ambiant necesită o încadrare a acesteia în micro și macro mediul firmei.

MICROMEDIUL

Cuprinde ansamblul componentelor cu care acesta intră în relații directe (mediul comercial, mediul turistic, mediul economic și fiscal și organismele publice), aceste componente fiind:

a). Furnizorii de mărfuri

Sunt reprezentați de agenții economici care, în baza contractelor de vânzare-cumpărare asigură firmei materii prime, materiale, echipamente etc.

Principalii furnizori din alimentația publică sunt:

Pentru produse din carne: COMTIM S.A., ABATORUL FREANT S.R.L., LĂZĂROIU SERVICE S.R.L., I.T.T. CONECT S.R.L.

Pentru produse de panificație: BEGA PAM S.A.

Pentru produse lactate: BELCAR BELA DETA S.R.L., UNTIM S.A.

Pentru legume, zarzavaturi și fructe: PIAȚA IOSEFIN, METRO, TIM FRUCT, N.D.C. BAIA MARE

Pentru băuturi răcoritoare: COCA COLA, EUROPEAN DRINKS

Alături de acești furnizori principali se înscriu un număr mare de alți furnizori, în mare parte societăți private, cu specific divers.

Principalii furnizori și prestatori de servicii turistice (pentru agenția de turism):

SNCFR, S.C. HERCULES S.A., BĂILE HERCULANE, S.C. POSTĂVARUL S.A. BRAȘOV, S.C. INTERNAȚIONAL S.A. SINAIA, S.C. NEPTUN – OLIMP S.A. NEPTUN, M.G. TOUR CONSTANȚA, S.C. FELIX TURIST, LIDO MAR – MAMAIA, ALPIN S.A. – BRAȘOV.

b). Prestatorii de servicii

Sunt reprezentați de firme sau persoane particulare și oferă o gamă largă de servicii utile cum sunt cele de comerț, transport, agenții de publicitate, din această categorie făcând parte și prestatorii de servicii bancare întâlniți pe piața financiară.

c). Furnizorii forței de muncă

Principalii furnizori de forță de muncă sunt Oficiul Forțelor de Muncă al județului Timiș, Facultatea de Științe Economice a Universității de Vest Timișoara, Facultatea de Management Turistic și Comercial din cadrul Universității Creștine Dimitrie Cantemir Timișoara, Liceul Economic Timișoara etc.

d). Clienții

Serviciile oferite de firmă sunt adresate tuturor categoriilor de clienți și țin cont de posibilitățile financiare ale populației, de gradul de dezvoltare economică în prezent a țării noastre. De-a lungul anilor, societatea a reușit să-și facă un bun renume pe piața serviciilor turistice datorită calității și promptității serviciilor oferite, astfel încât în prezent există contracte ferme încheiate cu numeroși clienți. Ponderea diferitelor tipuri de clienți se poate reprezenta grafic astfel:

– ocazionali români 50%

– ocazionali străini 12%

– cu contracte români 18%

– cu contracte străini 5%

– Instituții bugetare cu contracte 15%

e). Concurenții

Principalii concurenți sunt societăți comerciale cu capital privat specializate în domeniul activității turistice : Colibri, Paralela 45, Priamus, S.C.T. BANATUL etc.

f). Organismele publice

Adică asociațiile profesionale, cele de consumatori, mediile de informare în masă, publicul consumator, organele de stat cum ar fi cele financiare, vamale, de justiție, față de care firma are obligații legale (posturile de radio și televiziunea locală, presa, organismele de stat, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură etc.).

B. MACROMEDIUL

Cuprinde ansamblul factorilor de ordin general cu acțiune indirectă și cu termen lung asupra activității societății, din această categorie făcând parte:

a. MEDIUL DEMOGRAFIC:

În Timișoara, conform ultimelor date preluate din anuarele statistice se înregistrează un număr de 580736 locuitori iar pe grupe de vârstă se constată faptul că poate fi întâlnită o populație tânără, având vârsta cuprinsă între 15-49 ani, ce reprezintă 51% din totalul locuitorilor; populația de sex feminin reprezintă 51,6%, iar cea de sex masculin 48,4%. Dimensiunea medie a unei familii este de 4 persoane, dar cu o tendință de scădere frecventă spre un număr de 3 persoane.

În ceea ce privește structura socio-profesională, o mare parte a populației active este încadrată în comerț și mai puțin în industrie, transporturi, telecomunicații.

Durata medie de viață se încadrează în jurul vârstei de 67 ani pentru bărbați și 70,5 ani pentru femei.

În ceea ce privește nivelul natalității acesta este în scădere datorită nivelului scăzut al populației iar rata de mortalitate este în creștere.

b. MEDIUL ECONOMIC:

Punctul de plecare reprezintă studiul pieței ce furnizează elemente relevante referitoare la nivelul și structura cererii, a prețului și a concurenței, adaptarea firmei la cerințele pieței interne și externe și necesită o dezvoltare corespunzătoare a activității de marketing și o orientare a activităților către piață. La acestea se adaugă sistemul de salarizare și puterea de cumpărare a cetățenilor, prețurile, tarifele, creditele, dobânzile și impozitele.

c. MEDIUL SOCIO-CULTURAL

În prezent în Timișoara sunt 32 de licee, 4 unități de învățământ superior, cu o vechime de câteva decenii, deci sunt capabile să pregătească prin experiența ce au acumulat-o oameni de valoare și profesioniști de înaltă clasă. Ca lăcașuri de cultură se întâlnesc Teatrul Național de Stat și Opera Română, Teatrul German și Teatrul Maghiar, Centrul Cultural francez, Muzeul Banatului, Complexul Bastion, numeroase galerii de artă și 5 cinematografe.

d. MEDIUL POLITIC

Este specific fiecărei țări, el influențează activitatea întreprinderii prin elemente ca structură societății, forțele politice, gradul de implicare a statului în economie.

Specific pentru Timișoara este climatul de toleranță interetnică și culturală, spirit proeuropean, recunoscut și apreciat pe plan internațional.

e. MEDIUL NATURAL

Reprezentat de relief, climă, factori naturali (apă, solul, vegetația, fauna) și resurse naturale. Județul Timiș se încadrează în climatul continental de tranziție, cu influențe ale climatului submediteranean, iernile sunt în general scurte și blânde, precipitațiile cad neregulat (cele mai multe cad vara),

Relieful este variat, predomină câmpia, întrepătrunsă de dealuri.

Vegetația este specifică silvostepei, pădurile sunt puține, fiind distruse în decursul anilor. În partea estică predomină pădurile de brad, molid și fag; în celelalte părți ale județului se întâlnesc mici păduri de stejari, gârniță, plopi și sălcii în lunci. Vegetația de mlaștini și lacuri este dispusă în fâșii, după gradul de umezeală și cuprinde papură, stuf și nufăr. Fauna este cea specifică stepei și silvostepei și cuprinde rozătoare (popândău, hârciog, iepure de câmp) și păsări (dropia, prepelița, sitarul etc.).

Pădurile (de la Pișchia, Biniș, Chevereșul Mare etc.) adăpostesc mamifere: mistreț, căprioare, vulpe, dihor, nevăstuică, veveriță și cerb lopătar, precum și o varietate largă de specii de păsări: mierla neagră, turturica, cucuveaua, pițigoiul, privighetoarea, fazanul, eretele. Dintre păsările de apă cele mai reprezentative sunt: rațele și gâștele sălbatice, egreta, și lișița. Fauna acvatică este bogată în mreană, crap, caras.

Resursele naturale sunt exploatate sau se găsesc sub forma unor rezerve neexploatabile așa cum sunt minereurile de oxizi de fier din dealurile Lipovei, zăcămintele de mangan ce se găsesc în bazinul Berecsău și la Românești. În ceea ce privește solul este reprezentat de cernoziomuri în partea de NV a județului, de soluri brun roșcate și soluri hidromorfe în jurul Timișului.

1.2.2. FUNCȚIUNILE FIRMEI

Funcțiunile sunt rezultatul grupării activităților societății în mod rațional și logic pentru o înțelegere mai bună a mecanismelor interne de organizare și funcționare a acesteia. Cele mai cunoscute funcțiuni sunt: de cercetare-dezvoltare, de prestări servicii (producție), comercială, financiar-contabilă, de personal, de marketing.

a). Funcțiunea de cercetare-dezvoltare

Această funcțiune are o amploare mai scăzută în cadrul acestei societăți în comparație cu o societate producătoare. Activitățile cuprinse în cadrul acestei funcțiuni sunt: previziunea, investițiile, inovația (lansarea pe piață a unui produs nou), modelarea produselor noi.

b). Funcțiunea de prestație (producție)

Această funcțiune prezintă în domeniul turismului mai multe particularități. Activitățile incluse în cadrul acestei funcțiuni se completează reciproc. Dintre aceste activități putem aminti: pregătirea spațiilor de cazare, pregătirea preparatelor culinare, alte activități auxiliare care contribuie la realizarea prestațiilor propriu-zise (aprovizionarea cu mărfurile necesare, depozitarea mărfurilor, întreținerea și repararea instalațiilor și a utilajelor etc.). Această funcțiune este fundamentală dar nu suficientă pentru îndeplinirea obiectivelor firmei.

c). Funcțiunea comercială

Societatea apare pe piață în dublă calitate: de cumpărător de bunuri materiale și servicii necesare propriilor prestații; și de vânzare a unor servicii cuprinse în propriul obiect de activitate. Activitățile acestei funcțiuni pot fi împărțite în două grupe principale: aprovizionarea și desfacerea (prestarea serviciului). Firma apare ca și cumpărător pe piața mărfurilor și ca vânzător pe piața serviciilor.

Un rol important în cadrul acestei funcțiuni îl au activitățile de negociere și de încheiere a contractelor.

d). Funcțiunea financiar-contabilă

Activitățile incluse în cadrul acestei funcțiuni pot fi grupate în activități financiare și contabilitatea firmei. Activitățile financiare cuprind relațiile cu: furnizorii, prestatorii, beneficiarii, băncile și organismele financiare ale statului. Aceste activități se referă la: elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli, încheierea contractelor de credit, activitatea de întocmire și control a documentelor de încasare și plată (operațiuni de casă, analize economice, retribuirea muncii etc.). Contabilitatea întreprinderii cuprinde activitățile de înregistrare a fenomenelor economice în documentele de evidență primară, apoi în conturi, calcule de prețuri etc.

e). Funcțiunea de personal

Această funcțiune cuprinde toate activitățile legate de asigurarea resurselor umane, și anume: identificarea, dimensionarea, descrierea surselor de asigurare a personalului, recrutarea și perfecționarea acestuia. Obiectivele personalului, recrutarea și perfecționarea acestuia. Obiectivele urmărite în cadrul acestei funcțiuni sunt: cunoașterea nevoilor de personal, identificarea surselor, recrutarea, ridicarea nivelului de pregătire etc.

f).Funcțiunea de marketing

Activitățile grupate în această funcțiune sunt: investigarea mediului economico-social al întreprinderii, formularea obiectivelor de piață, alegerea strategiilor pentru atingerea acestor obiective, elaborarea programelor de marketing etc. În unele lucrări de specialitate activitățile de marketing sunt incluse în funcțiunea comercială.

1.2.3. MANAGERII FIRMEI

Stilul de conducere promovat de managerii firmei este un stil participativ, democratic, dând posibilitatea de implicare a angajaților, individual sau în grup la stabilirea obiectivelor, dezvoltarea strategiilor, stabilirea activităților și luarea deciziilor.

Deoarece la începutul lucrării au fost amintiți cei care compun conducerea firmei consider că nu mai este necesară reamintirea acestora ci doar a faptului că personalul conducător dispune de experiență și maturitate deplină în afaceri.

Managerii trebuie să posede toate calitățile necesare unui bun conducător: cunoștințe, aptitudini, și comportamente (inteligență, memorie, spirit de observație, capacitate de concentrare, sănătate, caracter), pasiune pentru munca desfășurată, apropiere față de salariați, corectitudine (vezi figura 1.4). Pe lângă aceste calități native managerii trebuie să posede într-o proporție sporită și o serie de cunoștințe economice, psiho-sociologice, juridice, tehnice, matematice și statistice, de cultură generală, precum și aptitudini de autoperfecționare continuă, de a lucra în echipă, abilitate de a dirija oamenii etc. Aceste calități sunt fundamentale și sunt întâlnite și la managerii S.C.T. CARDINAL S.A.

Managerii de cele mai multe ori lucrează într-un mediu perturbant ceea ce nu le dă posibilitatea de a-și finaliza munca desfășurată însă, de cele mai multe ori vor găsi modalități de a reduce discrepanța dintre opțiunea decizională și presiunea muncii de zi cu zi.

Cunoașterea și înțelegerea cerințelor manageriale la nivelul firmei implică luarea în considerare a schimbărilor ce intervin și a factorilor care determină aceste schimbări.

Fig. 1.4. Calitățile managerului

1.2.4. RESURSELE UMANE

Importanța factorului uman implicat în activități turistice este mult mai mare decât în alte activități economice, datorită caracterului pronunțat individualizat al cererii de servicii turistice, motivației acesteia, suprapunerii în timp și spațiu a actului prestației serviciilor turistice și cu cel al consumului propriu zis.

Pentru dimensionarea necesarului de personal, respectiv pentru evidențierea potențialului uman de care dispun, unitățile de turism utilizează indicatorul „Număr mediu scriptic al personalului” care cuprinde totalitatea personalului existent în unitate în baza unui contract generator de drepturi și obligații pentru ambele părți. Începând cu anul 1999 și până în prezent societatea a înregistrat următorul număr de personal:

Tabel 1.1.

CAPITOLUL II CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ANALIZA RENTABILITĂȚII

2.1. RENTABILITATEA

INDICATOR IMPORTANT DE MĂSURARE A EFICIENȚEI UNEI ÎNTREPRINDERI

Rentabilitatea, într-o definire sintetică, exprimă capacitatea firmei de a realiza profitul necesar continuității și dezvoltării activității, cât și remunerării capitalurilor.

În economia de piață scopul esențial al oricărei firmei este acela de a realiza profit. Firmele care nu sunt rentabile sunt supuse falimentului. Profitul (beneficiu) ca indicator absolut al rentabilității constituie atât premisa unor afaceri (inițierea unei afaceri presupune o anumită investiție) cât și consecința acesteia (rezultatul așteptat de investitor).

Profitul se stabilește în jocul prețurilor ca urmare a raportului dintre cerere și oferă și costul obținerii produsului (serviciului) care reflectă modul de utilizare a resurselor consumate. Cererea solvabilă a consumatorilor influențează oferta și, prin mecanismul rentabilității orientează plasarea capitalurilor.

Rentabilitatea are un grad mare de sinteză, reflectă complex potențialul economico-financiar al întreprinderii, și de aceea interesează nu numai pe deținătorii factorilor de producție ci și pe creditori, bănci și alți parteneri de afaceri.

Rentabilitatea constituie și una din formele de exprimare a eficienței economice. Calculele de rentabilitate se pot efectua utilizând ca rezultat (efect) nu numai profitul net ci întregul venit, adică profitul brut (care cuprinde datoriile financiare și impozitele). Eficiența economică este mai cuprinzătoare. Se poate spune că eficiența economică reprezintă cea mai generală categorie ce caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante prevăzute pentru utilizarea sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate în circuitul economic.

În general, conceptul de eficiență economică presupune ca o persoană, activitate sau obiect să aibă capacitatea de a produce efectul scontat. Scopul oricărei acțiuni umane este ca efectul (rezultatul) să fie mai mare decât efortul (consumul de resurse). Eficiența economică vizează minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util.

Analiza rentabilității se realizează pe baza contului de profit și pierdere, care arată modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli.

2.2. INDICATORI DE MĂSURARE A RENTABILITĂȚII

Rentabilitatea se poate exprima atât printr-un sistem de indicatori în mărimi absolute (rezultatul exercițiului, profit și pierdere) cât și relative (ratele de rentabilitate). Profitul exprimă mărimea absolută a rentabilității, rata rentabilității arată gradul în care capitalul sau resursele folosite aduc profit.

A. INDICATORI EXPRIMAȚI ÎN MĂRIMI ABSOLUTE

Principalii indicatori utilizați sunt:

rezultatul exploatării

rezultatul financiar

rezultatul curent

rezultatul excepțional

rezultatul exercițiului înaintea impozitării profitul impozabil (fiscal)

rezultatul net al exercițiului

A.1. Rezultatul exploatării (profitul sau pierderea din exploatare) se determină ca diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile pentru exploatare. Modelul sintetic al exprimării este:

Pe= Ve – Che

Unde:

Pe = rezultatul exploatării

Ve = venituri din exploatare

Che= cheltuielile pentru exploatare

Modelul este valabil atât pentru firmele de turism cât și pentru cele de comerț. Pentru firmele de comerț veniturile din exploatare reprezintă în principal vânzările de mărfuri și respectiv stocarea (destocarea) mărfurilor.

A.2. Rezultatul financiar (profitul sau pierderea financiară) se determină ca diferență între veniturile financiare și cheltuielile financiare. Modelul sintetic al exprimării este:

Pf = Vf – Chf

Unde:

Pf = rezultatul financiar

Vf = veniturile financiare

Chf = cheltuielile financiare

A.3. Rezultatul curent (profitul sau pierderea curentă)se determină ca diferență între veniturile curente și cheltuielile curente. Modelul sintetic exprimat este:

Pc = Vc – Chc sau

Pc = (Ve + Vf) – (Che + Chf)

Unde:

Pc = rezultatul curent (rezultatul exploatării + rezultatul financiar)

Vc= veniturile curente (venituri din exploatare+venituri financiare)

Chc = cheltuielile curente (cheltuielile pentru exploatare + cheltuielile Financiare)

A.4. Rezultatul excepțional al exercițiului (profitul sau pierderea) se determină ca diferență între veniturile excepționale și cheltuielile excepționale. Modelul sintetic al exprimării este:

Pex = Vex – Chex

Unde:

Pex = rezultatul exercițiului

Vex = veniturile exercițiului

Chex = cheltuielile exercițiului

A.5. Rezultatul exercițiului înaintea impozitării se obține prin însumarea rezultatului curent cu rezultatul exercițiului. Modelul sintetic al exprimării este:

P’ = Pc + Pex

Respectiv P’ = Pe + Pf + Pex

A.6. Profitul impozabil (fiscal) este format pe baza exercițiului înaintea impozitării la care se adaugă depășirile față de nivelurile legale la unele categorii de cheltuieli sau cu deducerile fiscale prevăzute de lege.

Pi = P’ – α,

Respectiv Pi = (Pe + Pf + Pex) – α

Unde:

Pi = profitul impozabil

Pe = rezultatul exploatării

Pf = rezultatul financiar

Pex = rezultatul exercițiului

Α = corecturi în sensul precizat

A.7. Rezultatul net al exercițiului (profitul sau pierderea netă) se determină ca diferență între profitul impozabil și impozitul pe profit. Modelul sintetic al exprimării este:

Pn = Pi – I

Unde:

Pn = profitul net

Pi = profitul impozabil

I = impozitul pe profit

B.INDICATORI EXPRIMAȚI ÎN MĂRIMI RELATIVE

Rata de rentabilitate deține un loc important în determinarea rentabilității unei firme. În ansamblul indicatorilor economico-financiari, rata de rentabilitate se situează printre cei mai sintetici indicatori de eficiență a activității întreprinderii.

Rata rentabilității, ca indicator relativ de exprimare a rentabilității întreprinderii, permite efectuarea unor comparații față de alte întreprinderi, precum și față de nivelurile previzionate și acceptate ca norme minime ale nivelului de rentabilitate.

Indicatorii de exprimare a ratelor de rentabilitate pot lua în considerare (ca efort) capitalul întreprinderii sau resursele consumate pentru obținerea unei anumite mase a profitului.

Cuvântul „rată” provine din latinescul „ratio” și înseamnă un raport între două mărimi logico-economice, compatibile, reprezentând de regulă, relațiile dintre efecte și eforturi sau invers.

Prin rate se examinează stări și echilibre ale unei activități trecute, prezente sau viitoare, se apreciază parametri de funcționare a sistemului întreprindere.

Principalele rate utilizate sunt:

Rata rentabilității economice

Rata rentabilității financiare

Rata rentabilității comerciale

Rata rentabilității resurselor consumate

B.1. RATA RENTABILITĂȚII ECONOMICE

Rata rentabilității economice măsoară:

gradul de valorificare a capitalului investit, exprimând lei profit brut (sau EBE) obținuți la un leu capital investit

eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate activității de exploatare și comercializare

performanța activului total, reflectând rezultatele economice ale acestuia, independent de modul de finanțare a capitalului (capital propriu sau împrumutat) și sistemul fiscal

În literatura de specialitate există mai multe versiuni de exprimare ca de exemplu:

1)

2)

3)

4)

5)

Unde:

Rc = rata rentabilității economice

Pb = profit brut din exploatare

EBE= excedentul brut de exploatare

Valoarea Subvenții cheltuieli Impozite, taxe și vărsăminte

EBE = adăugată + de + cu – asimilate (exclusiv impozitul

exploatare personalul pe profit și TVA)

NFR = necesarul de fond de rulment

At = active totale

Pe = profitul din exploatare

Ac = active de exploatare

Kinv= capital investit

Pc = profitul curent al exercițiului

Kp = capital permanent

Kp = capital propriu + capitaluri împrumutate (împrumuturi pe termen mediu sau lung)

În practica și teoria economică se utilizează și noțiunile de rată de rentabilitate:

Rata de rentabilitate economică brută prezintă un avantaj suplimentar pentru că nu este influențată de politica de amortizare și a provizioanelor unității.

B.2. RATA RENTABILITĂȚII FINANCIARE

Rata rentabilității financiare reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea de exploatare și comercializare. Ea măsoară randamentul capitalurilor proprii, respectiv a plasamentului financiar al capitalului acționarilor în cumpărarea acțiunilor întreprinderii. Cu ajutorul ei putem determina eficiența capitalului investit, respectiv utilizat.

Există următoarele modalități de determinare a ratei rentabilității financiare:

Unde:

Rf = rata rentabilității financiare

Pn = profit net

Kpr = capital propriu

Rata rentabilității financiare (denumită în unele lucrări ratei rentabilității economice) poate fi calculată și ca raport între profitul brut și capitalul permanent.

Unde:

Kp = capital permanent

Kp = capitalul propriu + împrumuturi pe termen mediu și lung

B.3. RATA RENTABILITĂȚII COMERCIALE

Rata rentabilității comerciale măsoară eficiența activității desfășurate de firmă pe perioada unui exercițiu financiar prin prisma valorificării activității de bază, practic, arată raportul dintre două efecte.

Rata rentabilității comerciale arată rezultatul brut din exploatare aferent cifrei de afaceri.

Rata rentabilității comerciale se determină ca raport între rezultatul brut din exploatare și cifra de afaceri. Indicatorul exprimă eficiența politicii comerciale și a politicii de prețuri a firmei.

Unde:

Rc = rata rentabilității comerciale

Pe = rezultatul aferent cifrei de afaceri

CA = cifra de afaceri

Creșterea ratei în dinamică reflectă o situație pozitivă și are loc atunci când indicele profitului depășește indicele cifrei de afaceri. Principalele rezerve de creștere a rentabilității comerciale sunt: sporirea vânzărilor, ameliorarea structurii vânzărilor, accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și optimizarea cheltuielilor.

B.4. RATA RENTABILITĂȚII RESURSELOR CONSUMATE

Rata rentabilității resurselor consumate arată profitul brut al exercițiului care revine pe unitatea de cheltuieli totale (care măsoară consumul total de resurse din firmă). Măsoară capacitatea tuturor resurselor de a genera prin consum (măsurate prin cheltuieli totale) profit brut. Ea se determină prin raportul dintre profitul brut obținut și cheltuielile totale efectuate pentru obținerea lui.

Unde:

Rrc = rata rentabilității resurselor consumate

Pbr = profitul brut

Cht = cheltuieli totale

Rata rentabilității resurselor consumate este denumită în literatura de specialitate și rentabilitatea costurilor și se mai poate determina ca raport între rezultatul aferent cifrei de afaceri și costurile aferente cifrei de afaceri.

Unde:

PCA = rezultatul aferent cifrei de afaceri

CCA = costurile aferente cifrei de afaceri

Creșterea ratei în dinamică reflectă o situație pozitivă și are loc atunci când indicele profitului depășește indicele cheltuielilor totale. Principalele rezerve de creștere a rentabilității resurselor consumate sunt: sporirea veniturilor, ameliorarea structurii veniturilor, accelerarea vitezei de rotație a fondurilor și optimizarea cheltuielilor în sensul reducerii lor și îmbunătățirii structurii lor.

Analiza ratelor de rentabilitate trebuie realizată în strânsă corelație cu riscurile cu care se confruntă întreprinderea, respectiv:

riscul economic, concretizat în efectul de levier;

riscul financiar, exprimat prin efectul de levier negativ;

riscul de faliment, ca o rezultantă a riscului de exploatare și financiar (riscul financiar accentuează riscul economic, determinând o vulnerabilitate mai mare a trezoreriei, care în final generează incapacitatea de plată, adică riscul de faliment).

2.3. ANALIZA INDICATORILOR DE DETERMINARE A RENTABILITĂȚII

Analiza rentabilității la nivelul firmei se poate face atât structural cât și factorial.

2.3.1. ANALIZA DIAGNOSTIC A PROFITULUI

A). ANALIZA STRUCTURALĂ A PROFITULUI

Urmărește evoluția profitului în funcție de elementele sale componente.

Rezultatul exercițiului (profitul brut sau pierderea) înaintea impozitării se determină pe baza datelor din „Contul de profit și pierdere” și se compune din rezultatul curent al exercițiului și rezultatul excepțional al exercițiului. În figura 2.1. se prezintă modul de formare a rezultatului exercițiului înaintea impozitării pe baza datelor din contul de profit și pierdere.

Fig. 2.1. Structura rezultatului exercițiului

A1). Rezultatul exploatării (profit sau pierdere din exploatare) se determină ca diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile pentru exploatare.

Veniturile din exploatare sunt compuse din cifra de afaceri, venituri din producția stocată, veniturile aferente producției de imobilizări și alte venituri din exploatare.

Cheltuielile de exploatare includ toate cheltuielile aferente ciclului de exploatare (activități de producție și de comercializare a mărfurilor).

A2). Rezultatul financiar (profit sau pierdere) se determină ca diferență între veniturile financiare și cheltuielile financiare.

A3). Rezultatul curent al exercițiului (profit sau pierdere) se obține însumând rezultatul exploatării și rezultatul financiar. O altă modalitate de determinare a rezultatului curent al exercițiului este ca diferență între veniturile curente (venituri din exploatare plus venituri financiare) și cheltuieli curente (cheltuieli de exploatare plus cheltuielile financiare).

A4). Rezultatul excepțional al exercițiului (profit și pierdere) este un rezultat întâmplător, ne având caracter de regularitate, așa cum este cazul pentru rezultatul curent al exercițiului. Rezultatul excepțional al exercițiului se determină ca diferență între veniturile excepționale și cheltuielile excepționale ale perioadei. În această categorie se includ veniturile și cheltuielile legate de capital (cedarea de active) și aferente operațiunilor de gestiune (amenzi, penalități, donații etc.).

A5). Rezultatul exercițiului înaintea impozitării (profit brut total sau pierdere) este format din rezultatul curent și rezultatul excepțional al exercițiului. Se mai poate determina ca diferență între veniturile totale (din exploatare, financiare și excepționale) și cheltuielile totale (de exploatare, financiare și excepționale).

Un indicator important de determinarea performanțelor unității este și rezultatul exercițiului după impozitare, respectiv profitul net sau pierderea. În figura 2.2. se prezintă unul dintre modurile de structurare ale profitului net.

Figura 2.2. Structura profitului net al societății

A6). Rezultatul impozabil (fiscal) diferă de rezultatul exercițiului înaintea impozitării deoarece se impun unele corecții. Astfel, profitul impozabil reprezintă rezultatul curent al exercițiului la care se adaugă cheltuielile nedeductibile (amenzi și penalități, cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate ce nu depășesc limitele prevăzute de lege, sume utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor, a rezervelor peste limitele legale, cheltuieli de sponsorizare ce depășesc limita stabilită de lege, alte cheltuieli nedeductibile prevăzute de lege) și se scad deducerile fiscale (sume utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă, în limitele legale, reducerile de impozit aferente profitului reinvestit; acoperirea pierderilor din anii precedenți și alte deduceri legale).

A7). Rezultatul exercițiului după impozitare (profit net sau pierdere) este determinat ca diferență între rezultatul impozabil și impozitul pe profit. Pentru a explica modificarea rezultatului exercițiului înainte de impozitare și a profitului net se utilizează metoda balanțieră.

2.3.2. ANALIZA DIAGNOSTIC A RATELOR DE RENTABILITATE

Modelele se bazează pe descompunerea ratei de rentabilitate în rate componente, structurate după diferite criterii care sugerează căile pe care se poate acționa pentru sporirea rentabilității.

ANALIZA RATEI DE RENTABILITATE ECONOMICĂ

Modele de analiză a ratei de rentabilitate economică

A1)

Semnificația ratelor explicative:

– este rata de rentabilitate comercială (marja de rentabilitate)

care exprimă profitul brut din exploatare ce revine la leu cifră de afaceri

– exprimă viteza de rotație (numărul zilei) a capitalului investit prin cifra de afaceri

A2)

Semnificația ratelor explicative

– rata rentabilității comerciale

– exprimă viteza de rotație (numărul de zile) a capitalului fix prin cifra de afaceri

– rata de structură a capitalului investit care măsoară ponderea activelor fixe

B. ANALIZA RATEI DE RENTABILITATE FINANCIARĂ

Modele de analiză a ratei de rentabilitate financiară

B1)

Semnificația ratelor explicative:

– rata marjei nete de rentabilitate

– exprimă viteza de rotație (numărul de zile) a capitalului propriu prin cifra de afaceri

B2)

Semnificația ratelor explicative:

– rata marjei nete de rentabilitate comercială

– viteza de rotație a capitalului investit (numărul de rotații) prin cifra de

afaceri

– rata (numărul de zile) de structură a capitalurilor, arată proporția

capitalului investit în raport cu capitalul propriu.

Unde:

Rf = rata rentabilității financiare

Vt = venituri totale

Kpr = capital propriu

Pi = profit impozabil

Pn = profit net

CAPITOLUL III ANALIZA RENTABILITĂȚII LA S.C.T. „CARDINAL” S.A.

3.1. ANALIZA PROFITULUI

Pentru a ușura determinarea profitului în perioada analizată am considerat că ar fi bine ca evoluția veniturilor și a cheltuielilor totale să fie reprezentată grafic conform fig. 3.1. și 3.2.

Fig. 3.1. Evoluția veniturilor în perioada 1999-2001

-mii lei-

Fig. 3.2. Evoluția cheltuielilor în perioada 1999-2001

-mii lei-

În anul 1999

Pe = 7.662.680 – 7.353.702 = 308.978 mii lei

În anul 2000

Pe = 10.186.860 – 9.922.821 = 264.039 mii lei

În anul 2001

Pe = 13.969.213 – 14.005.021 = – 35.808 mii lei

Pentru o analiză mai detailată se poate determina rezultatul exploatării în funcție de fiecare verigă ce contribuie la desfășurarea activităților societății.

REZULTATUL EXPLOATĂRII DIN ACTIVITATEA DE PRESTĂRI SERVICII ÎN TURISM

În anul 1999

Pe = 7.011.254 – 6.816.784 = 194.470 mii lei

În anul 2000

Pe = 9.438.505 – 9.300.667 = 137.838 mii lei

În anul 2001

Pe = 12.327.257 – 12.427.201 = 99.944 mii lei

Rezultatul exploatării din activitatea de comerț cu amănuntul:

În anul 1999

Pe = 644.908 – 531.069 = 113.839 mii lei

În anul 2000

Pe = 736.936 – 611.038 = 125.898 mii lei

În anul 2001

Pe = 1.629.092 – 1.566.908 = 62.184 mii lei

A. ANALIZA STRUCTURALĂ A PROFITULUI

A.1. Rezultatul exploatării (profitul sau pierderea din exploatare) se determină ca diferență între unitățile din exploatare și cheltuielile pentru exploatare:

Pe = Ve – Che

Tabelul 3.1. VENITURI ȘI CHELTUIELI DIN EXPLOATARE ÎN PERIOADA 1999 – 2001

Conform datelor din tabel rezultatul exploatării în perioada 1999-2001 are următoarele valori:

Rezultatul exploatării din alte activități în anul 1999

Pe = 6.518 – 5.849 = 669 mii lei

În anul 2000

Pe = 11.419 – 11.116 = 303 mii lei

În anul 2001

Pe = 12.864 – 10.912 = 1.952 mii lei

Din analiza celor reproduse mai sus se observă că activitatea de turism a înregistrat în anul 2001 – valori negative de 35.808 mii lei – fapt reflectat în Bilanțul contabil pe anul 2001 – la poziția 27. Din discuțiile purtate cu conducerea societății principalii factori care au determinat în anul 2001 pierderea din exploatare la activitatea de bază din turism sunt:

reducerea comisioanelor de către furnizorii de bază materială (stațiunile turistice).

Concurența

Scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor

Politica de salarizare, datorită faptului că toți angajații sunt acționari, salariu mediu este de 3.500.000 lei.

Lipsa investitorilor la nivelele societății. În fiecare an s-au ridicat în întregime dividende fără a se face investiții.

A.2. Rezultatul financiar (profitul sau pierderea financiară) se determină ca diferență între veniturile financiare și cheltuielile financiare.

Pf = Vf – Chf

Rezultatul financiar înregistrat în perioada 1999-2001 are următoarele valori:

În anul 1999

Pf = 231.388 – 113.335 = 118.053 mii lei

În anul 2000

Pf = 399.723 – 115.305 = 284.418 mii lei

În anul 2001

Pf = 409.957 – 167.424 = 242.533 mii lei

A.3. Rezultatul curent (profitul sau pierderea curentă) se determină ca diferență între veniturile curente și cheltuielile curente.

Pc = Vc – Chc sau

Pc = (Ve + Vf) – (Che + Chf)

Conform formulelor de mai sus rezultatul curent pentru perioada 1999-2001 se prezintă astfel:

În anul 1999

Pc = 7.894.068 – 746.037 = 427.031 mii lei

În anul 2000

Pc = 10.586.583 – 10.038.126 = 548.457 mii lei

În anul 2001

Pc = 14.739.170 – 14.172.445 = 206.725 mii lei

A.4. Rezultatul excepțional al exercițiului profitul sau pierderea se determină ca diferență între veniturile excepționale și cheltuielile excepționale. Modelul sintetic al exprimării este:

Pentru anul 1999 nu au existat nici venituri nici cheltuieli excepționale.

În anul 2000

Pex = 31.639 – 5.755 = 25.884 mii lei

În anul 2001

Pex = 0 – 6.195 = 6.195 mii lei

A.5. Rezultatul exercițiului înaintea impozitării se obține prin însumarea rezultatului curent cu rezultatul excepțional.

P’ = Pc + Pex, respectiv

P’ = Pe + Pf + Pex

În anul 1999

P’ = 427.031 + 0 = 427.031 mii lei

În anul 2000

P’ = 548.457 + 25.884 = 574.341 mii lei

În anul 2001

P’= 206.725 – 6.195 = 200.530 mii lei

A.6. Profitul impozabil (fiscal) este format pe baza exercițiului înaintea impozitării la care se adaugă depășirile față de nivelurile legale la unele categorii de cheltuieli sau cu deducerile fiscale prevăzute de lege.

Dacă privim bilanțul contabil pe anii 1999-2001 la poziția 52 regăsim Rezultatul brut al exercițiului, conform calculelor făcute la punctul A.5.

Deci – profitul impozabil este:

Anul 1999 – 427.031 mii lei

2000 – 574.341 mii lei

2001 – 200.530 mii lei

A.7. Rezultatul Net al exercițiului Profitul sau pierderea netă se determină ca diferență între profitul impozabil și impozitul pe profit.

Pn = Pi – I I = 25%

Din analiza contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” reiese că societatea a avut următoarele cheltuieli – conform bilanțului contabil – poziția 54 – Din contul de profit și pierdere.

Anul 1999 – impozit pe profit 103.384 mii lei

PN = 427.031 – 103.384 = 323.647 mii lei

Anul 2000 – impozit pe profit 58.237 mii lei

PN = 574.341 – 58.237 = 516.104 mii lei

Pentru anul 2000 – Cheltuielile din exploatare conform Tabelului 3.1. au fost mai mari decât veniturile din exploatare, sursa principală de venit fiind Casa de schimb valutar „Cardinal Exchange”, a căror dividende vărsate la sfârșitul anului și contabilizate în alte venituri financiare au reușit ca societatea să înregistreze un profit de 200.530 mii lei, ca diferență între venituri totale și cheltuieli totale.

14.370.170 – 14.178.640 = 200.530 mii lei Profit net

Grafic, evoluția rezultatului net al exercițiului este redată în figura 3.3.

Fig. 3.3. Evoluția rezultatului net al exercițiului în perioada 1999-2001

Structura veniturilor și cheltuielilor totale în perioada 1999-2001 se prezintă astfel, exprimată în procente

Tab. 3.4. VENITURI

Tab. 3.5. CHELTUIELI

3.2. ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

3.2.1. ANALIZA RATEI DE RENTABILITATE ECONOMICĂ

Dintre metodele de determinare a ratei de rentabilitate amintim următoarele:

1.

2.

Re = rata rentabilității economice

Pc = profit curent

At = active totale

Kp = capital permanent

Tabel 3.2.2.

După prima metodă de determinare, rata de rentabilitate economică are următoarele valori:

În anul 1999

În anul 2000

În anul 2001

Evoluția rentabilității economice după prima metodă de determinare este reprezentată grafic în figura 3.2.3.

Fig. 3.2.3.Evoluția ratei de rentabilitate economică

După cea de-a doua metodă de determinare rata de rentabilitate economică, are următoarele valori:

În anul 1999

În anul 2000

În anul 2002

Grafic, evoluția rentabilității după cea de-a doua metodă de determinare este redată în figura 3.2.4.

Fig. 3.2.4. Evoluția ratei de rentabilitate economică

Se observă că pe întreaga perioadă analizată indicatorul manifestă tendințe de scădere îngrijorătoare, ajungând în anul 2001 – ca la 100 lei – capitaluri proprii să revină aproximativ 20 lei profit brut. Cu toate că a fost o sporire permanentă a capitalurilor proprii rentabilitatea a scăzut, mai ales în perioada 2000-2001, vertiginos.

După prima metodă, rata rentabilității economice se poate diagnostica „tip factorial” astfel:

Pentru anul 2000

ΔRe = Re1 – Re0 = 41,80 – 45,49 = 3,69

1. Influența activului total:

2. Influența rezultatului curent al exercițiului

Pentru anul 2001

1.

2.

După cea de-a doua metodă, rata rentabilității se poate diagnostica „tip factorial” astfel:

Pentru anul 2000

1.

2.

Pentru anul 2001

3.2.2. ANALIZA RATEI RENTABILITĂȚII FINANCIARE

1.

2.

Rentabilitatea financiară reprezintă remunerarea netă a capitalurilor proprii, adică cât profit net revine capitalurilor proprii. Practic arată raportul dintre un efect și un efort depus pentru obținerea lui.

Dintre metodele de determinare a ratei de rentabilitate financiară amintesc următoarele:

1.

2.

Unde:

Rf = rata rentabilității financiare

Pn = profitul net

Kpr = capitalul propriu

Pb = profitul brut

Kp = capitalul propriu + împrumuturi

Tabel 3.2.2.1.

După metoda „1” rata rentabilității financiare este:

În anul 1999

În anul 2000

În anul 2002

Evoluția rentabilității financiare după prima metodă de determinare este reprezentat grafic în figura 3.2.2.2.

După metoda „2” rata de rentabilitate financiară înregistrează următoarele valori:

În anul 1999

În anul 2000

În anul 2002

Grafic, evoluția rentabilității financiare după cea de-a doua metodă de determinare este redată în figura 3.2.2.3.

Fig. 3.2.2.3. Evoluția ratei de rentabilitate financiară

Dacă după prima metodă de determinare indicatorul manifestă o creștere de 3,3”, între anii 1999-2000, apoi are o scădere de 49,08 – în anul 2001 față de anul 2000.

Față de metoda „2” – raportat la profitul brut indicatorul are tendință de scădere, cea mai spectaculoasă fiind între anii 2000-2001 – de 56,78”.

Această scădere reflectă o slabă remunerare prin câștig net al resurselor proprii, respectiv scăderea capacității capitalurilor pe seama profitului net.

Această tendință se datorează scăderii vitezei de rotație a capitalurilor proprii prin cifra de afaceri, lucru confirmat prin scăderea într-un ritm mai rapid a profitului net față de dinamica capitalurilor proprii.

Dacă în anul 1999 – la 100 lei capital propriu – revenea 65 lei profit net, în anul 2000 – revenea 68,3 lei profit net.

În anul 2001 scăderea a fost îngrijorătoare la 19,22 lei profit net la 100 lei capital propriu.

3.2.3. ANALIZA RATEI DE RENTABILITATE COMERCIALĂ

Rata rentabilității comerciale se determină ca raport între rezultatul brut din exploatare și cifra de afaceri, indicatorul exprimă eficiența politicii comerciale și a politicii de prețuri a firmei:

Tabelul 3.2.3.1

Unde

RC = rata rentabilității comerciale

Pe = rezultatul aferent cifrei de afaceri ca diferență între venituri din exploatare și cheltuieli din exploatare regăsit în bilanț la Contul de profit și pierdere la poziția 27.

Cht = cheltuieli totale

În anul 1999

În anul 2000

În anul 2001 – rata rentabilității comerciale este negativă.

Scăderea ratei în dinamică reflectă o situație negativă și are loc atunci când indicele profitului este mai mic decât indicele cifrei de afaceri, ca în cazul precedent. Ca rezerve de creștere a rentabilității comerciale menționăm următoarele:

sporirea vânzărilor de bilete și servicii turistice

ameliorarea structurii vânzărilor în comerțul cu amănuntul

accelerarea vitezei de rotație a stocurilor

optimizarea cheltuielilor

Fig. 3.2.3.2. Evoluția ratei de rentabilitate comercială

Se observă că în anul 1999 indicatorul arată că la o cifră de afaceri de 100 de lei – se obține 4,03 lei profit din exploatare, iar în anul 2000 – acesta scade la 2,59 lei – ca în anul 2001 – să fie pierdere din exploatare.

Rata rentabilității comerciale se poate diagnostica „tip factorial” astfel:

Pentru anul 2000

ΔRc = Rc1 – Rc0 = 2,59 – 4,03 = -1,44

1.Influența cifrei de afaceri

2.Influența profitului din exploatare

ΔRc = ΔRc(CA) + ΔRc(PE) = -0,98 – 0,44 = -1,42

3.2.4. ANALIZA RATEI RESURSELOR CONSUMATE

Rata rentabilității resurselor consumate arată profitul brut al exercițiului ce revine pe unitatea de cheltuieli totale (care măsoară consumul total de resurse din firmă). Măsoară capacitatea tuturor resurselor de a genera prin consum (măsurate prin cheltuieli totale) profit brut. Determinarea ei se face prin raportul dintre profitul brut obținut și cheltuielile totale efectuate pentru obținere lui:

În anul 1999

În anul 2000

În anul 2002

Evoluția ratei resurselor consumate este reprezentată grafic în figura 3.2.4.1

Fig. 3.2.4.1. Evoluția ratei resurselor consumate

Dacă în anii 1999 și 2000 firma a avut o rată relativ egală și foarte

bună, în anul 2001 – indicatorul a scăzut vertiginos.

În ultimul an analizat rentabilitatea resurselor consumate a fost doar 1,41%, ceea ce înseamnă că la 100 de lei cheltuieli totale (consumuri valorice de resurse) s-au obținut 1,41 lei profit brut, ceea ce arată că firma a obținut un profit brut foarte mic printr-un consum foarte mare de resurse.

Influența factorilor la variația ratei resurselor consumate se prezintă astfel:

În anul 2000

ΔRrc = Rrc1 – Rrc0 = 57,18 – 57,24 = -0,06

1. Influența cheltuielilor totale:

2. Influența profitului brut

ΔRre = ΔRrc1(Cht) – Rrc(Pb) = -71,27% + 1,47% = -69,8%

Pentru anul 2001

Influența cheltuielilor totale

ΔRrc = Rrc1 – Rrc0 = 1,41 – 57,18 = -55,77%

1. Influența cheltuielilor totale

2. Influența profitului brut

ΔRre = ΔRrc(cht) – Rrc(Pb) = -1,66 – 2,63 = -4,29%

CAPITOLUL IV

4.1. CONCLUZII

După cum rezultă din datele prezentate la capitolul III – al acestei lucrări, societatea comercială a desfășurat o activitate profitabilă pe întreaga perioadă analizată, excepție făcând activitatea de turism (activitate de bază) – care a înregistrat în anul 2001 o pierdere de 99.944 mii lei, iar cheltuielile din exploatare pe anul 2001 – au fost mai mari decât veniturile, societatea înregistrând la acest capitol o pierdere de 35.808 mii lei. Profitul analizat de firmă are o scădere importantă față de anul 2000. Dacă în anul 1999 profitul net era de 323.647 mii lei – atingând în anul 2000 – cifra de 516.104 mii lei, în anul 2001 – a scăzut la 200.530 mii lei, principala sursă de profit fiind S.C. CARDINAL EXCHANGE S.R.L. – unde S.C. CARDINAL S.A. este asociat unic. Factorii principali ce au condus la aceste rezultate au fost:

reducerea comisioanelor de către furnizorii de bază materială (stațiunile turistice);

lipsa investițiilor la nivelul societății;

profitul anual a fost transformat în întregime în dividende

Avansurile mari acordate furnizorilor de bilete cu trei-patru luni înainte, a determinat ca societatea în unele cazuri să vândă biletul fără comision.

Scăderea puterii de cumpărare, se poate constata faptul că românul nu își mai poate permite vacanțe turistice.

Politica de salarizare – în cadrul societății toți angajații sunt acționari – salariul mediu fiind aproximativ 3.500.000 lei.

Concurența ar fi alt factor ce a determinat acest regres: apariția de noi firme cu oferte mai bune și prețuri mai mici.

Rata rentabilității economice a înregistrat o scădere în această perioadă raportată la Activele totale (45,49%, 41,89%, 12,36% iar raportarea făcută la capitalul permanent înregistrează scădere (85,81%, 72,5%, 19,81%).

Tendința de scădere este îngrijorătoare față de anii precedenți ajungând în anul 2001 ca la 100 lei capitaluri proprii să revină măsurile ce se impun pentru creșterea ratei de rentabilitate economică pot fi identificate pe două direcții:

sporirea ratei de rentabilitate comercială prin:

creșterea volumului fizic al serviciilor

modificarea structurii serviciilor, în favoarea unor servicii cu rată de rentabilitate mai mare.

Creșterea rulajului la vânzările cu amănuntul prin magazine proprii

Reducerea cheltuielilor de exploatare și comercializare

Accelerarea vitezei de rotație a capitalului investit prin:

optimizarea structurii capitalului investit

reducerea duratei și costurilor investițiilor în curs de execuție

reducerea nivelului stocurilor la produsele cu amănuntul

optimizarea duratei medii de aprovizionare cu mărfuri

Rata rentabilității financiare manifestă o tendință de creștere în perioada 1999-2000 de la 65% la 68,3% ceea ce echivalează cu sporirea capacității capitalurilor pe seama profitului net în perioada 2000-2001, indicatorul scade de la 68,3% – la 19,22%.

Această tendință se datorează scăderii vitezei de rotație a capitalurilor proprii prin cifra de afaceri, scăderea capacității capitalurilor pe seama profitului net.

Rata rentabilității comerciale a înregistrat o tendință de scădere între anul 1999-2000 de la 4,03% la 2,59%.

Pentru anul 2001 societatea înregistrează o pierdere din exploatare de 35.808 mii lei.

Scăderea ratei în dinamică reflectă o situație negativă și are loc atunci când indicele profitului este mai mic decât indicele cifrei de afaceri, ca în acest caz.

Rata resurselor consumate are o stabilitate relativă pentru anii 1999-2000, respectiv 57,24% și 57,18%, având o scădere considerabilă în anul 2001 – la 1,41%. Acest lucru denotă faptul că firma a reușit să obțină profit brut printr-un consum mai mare de resurse.

În concluzie, în toate problemele cu care s-a confruntat în perioada analizată societatea a reușit în fiecare an profit, a reușit să nu facă reducere de personal, și să asigure salarii decente personalului.

BIBLIOGRAFIE

1. C. Stănescu, A. Isfănescu, A. Băicuși

– Analiza economico-financiară, Editura Economică, București, 1996

2. Crăciun Sabău

– Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Eurobit,

Timișoara, 1997

3. Dumitru Mărgulescu (coordonator)

– Analiza economico-financiară a societăților comerciale, Supliment

la Tribuna Economică, București, 1994

4. Dumitru Mărgulescu

– Analiza economico-financiară în comerț și turism, Editura Oscar

Print, București, 1998

5. Ioan Mihai (coordonator)

– Analiza economico-financiară, Editura Mirton, Timișoara, 1999

6. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu

– TIMIȘ Monografie, Editura Marineasa, Timișoara, 1998

7. Ion Popa Lala

– Analiză economico-financiară, curs

8.Lorant Eros Stark, Ioan Marius Pantea

– Analiza situației financiare – Studiu de caz, Editura Marineasa,

Timișoara, 1999

9. Mihai Epuran, Ioan Mihai

– Analiza activității economice a întreprinderii, Universitatea din

Timișoara, 1986

10. Nicolae Lupu

– Hotelul – Economie și management, Editura ALL, București, 1997