Analiza Regiunii Sud Muntenia
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: STRUCTURA SOCIO-DEMOGRAFICĂ A POPULAȚIEI
1.1. Evoluția și structura populației
1.2. Dinamica populației
1.3. Densitatea populației
CAPITOLUL II: STRUCTURA SISTEMULUI DE AȘEZĂRI ÎN REGIUNEA SUD MUNTENIA
2.1. Caracterizare generala
2.2. Polii de creștere și de dezvoltare din regiunea Sud-Muntenia
2.3. Specializarea funcțională
CAPITOLUL III: INFRASTRUCTURA ÎN REGIUNEA SUD-MUNTENIA
3.1. Infrastructura de transport și telecomunicații
3.2. Infrastructura de utilități publice
3.3. Infrastructura de sănătate
3.4. Infrastructura socială
3.5. Infrastructura de învățământ
CAPITOLUL IV: ECONOMIA ȘI TURISMUL ÎN REGIUNEA SUD-MUNTENIA
4.1. Activitatea economică
4.2. Activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare
4.3. Potențialul turistic și patrimoniul protejat
CONCLUZII.
Bibliografie
INTRODUCERE
Conform Constituției, teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii. Din punct de vedere istoric, există 3 provincii tradiționale:Valahia (formată din regiunile Oltenia, Muntenia și Dobrogea), Moldova și Transilvania (formată din regiunile Banat, Crișana, Maramureș și Ardeal).
România este împărțită și în opt regiuni de dezvoltare, corespondente nivelului NUTS-2 (Nomenclatura Unităților Teritoriale pentru Statistică) de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Regiunile de dezvoltare se referă la subdiviziile regionale ale României creeate în 1998 și sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională. Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale.
Regiunile de dezvoltare ale României, numite după poziția geografică în țară, sunt:
Regiunea Nord-Est – Sediul Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est se află în municipiul Piatra Neamț, chiar dacă cel mai mare oraș este municipiul Iași. Ca și celelate regiuni de dezvoltare, Regiunea de dezvoltare Nord-Est nu are puteri administrative, funcțiile sale principale fiind coordonarea proiectelor de dezvoltare region care fac parte din regiunile istorice Moldova și Bucovina: Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui.
Regiunea Vest – Întinderea acestei regiuni de dezvoltare corespunde celei a Ținutului Timiș, introdus în cadrul reformei administrative din 1938. Regiunea de dezvoltare Vest cuprinde teritoriile a patru județe: Timiș, Arad, Caraș-Severin și Hunedoara.
Regiunea Nord-Vest cuprinde județele: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare și Sălaj.
Regiunea Centru cuprinde județele: Alba, Sibiu, Mureș, Harghita, Covasna și Brașov.
Regiunea Sud-Est cuprinde județele: Tulcea, Vrancea, Galați, Brăila, Buzău și Constanța. Sediul Agenției de Dezvoltare Regională Sud-Est se află în Municipiul Brăila.
Regiunea Sud – Muntenia are o suprafata totala de 34.453 km². Din regiune fac parte județele Argeș, Prahova, Dâmbovița, Teleorman, Giurgiu, Ialomița și Călărași, toate aflate în regiunea istorică Muntenia.
Regiunea București – Ilfov cuprinde municipiul București și județul Ilfov. Are o populație de 2.231.961 de locuitori și suprafață de 1.811 km².
Regiunea Sud-Vest Oltenia a fost alcătuită din 5 județe, Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea, aflate în proporție de 82,4% în regiunea istorică Oltenia.
Criteriile folosite de Comisia Națională de Statistici a României în definirea regiunilor s-au bazat pe combinarea unor factori geografici și de omogenitate a denistății. Fiecare regiune de dezvoltare este împărțită în județe, existând 41 de județe, plus municipiul București. Fiecare județ este administrat de către un consiliu județean și un prefect.
România este divizată în 2686 comune și 265 de orașe. Comunele și orașele au propriul consiliu local, care este condus de un primar, decis în urma alegerilor locale organizate la 4 ani.
CAPITOLUL I STRUCTURA SOCIO-DEMOGRAFICĂ A POPULAȚIEI
EVOLUȚIA POPULAȚIEI
Numărul populației indică numărul de locuitori de pe un anumit teritoriu. Acesta își etalează valoarea atunci când este însoțit de repartizare teritorială si de structuri, fiind un indicator fundamental pentru determinarea intensității fenomenelor demografice.
La 1 iunie 2015, populația regiunii Sud-Muntenia era de 3.061.286 de persoane, reprezentând 13,74% din populația țării (22.279.000 locuitori).
Tabel nr. 1.1: Populația în anii 2012- 2015, la nivelul regiunii Sud-Muntenia
Sursa: Institutul Național de Statistică
https://statistici.insse.ro/shop/index
Analizând distribuția populației regiunii Sud-Muntenia, se poate observa faptul că, la mijlocul anului 2015, ponderea cea mai mare a populației era concentrată în județul Prahova (24,41% din populația Sud-Muntenia), în timp ce ponderea cea mai mică a revenit județului Ialomița, cu doar 8,72% din populația regiunii Sud-Muntenia.
Diagrama nr. 1.1: Interpretări proprii pe baza Tabelului nr. 1.1
Distribuția pe sexe a populației regiunii Sud-Muntenia în anul 2015 era în concordanță cu tendința de la nivel național, unde s-a înregistrat o pondere ușor mai crescută a femeilor in totalul populației (50,95%), comparativ cu ponderea populației de sex masculin (49,05%).
Tabel nr.1.2: Structura populației pe sexe la nivel regional si pe județe, între anii 2012-2015
Sursa: Institutul Național de Statistică
https://statistici.insse.ro/shop/index
Totodata, analizând distribuția populației pe sexe, se poate observa faptul că, cea mai ridicată pondere a populației de sex masculin s-a înregistratin județul Prahova unde era concentrată 24,23% din populația de sex masculin a regiunii Sud-Muntenia, la polul opus situându-se județul Ialomița cu un procent de 8,78% din populația de sex masculin a regiunii.
Diagrama nr. 1.2: Interpretări proprii pe baza Tabelului nr. 1.2
Cea mai ridicată pondere a populației de sex feminin s-a înregistrat in județul Prahova, cu un procent de 24,60% din populația de sex feminin a regiunii Sud-Muntenia, la polul opus situându-se județul Ialomița cu un procent de 8,68% din populația de sex feminin a regiunii.
În ceea ce privește repartizarea pe medii de rezidență, în anul 2015, cea mai mare parte a populației regiunii Sud-Muntenia era concentrată în mediul rural. Astfel, din totalul populației de 3.061.286 de persoane, 39,52% locuia in mediul urban și 60,48% în mediul rural.
Tabel nr. 1.3: Structura populației pe medii de rezidență la nivelul regiunii Sud-Muntenia în anul 2015
Sursa: Institutul Național de Statistică
https://statistici.insse.ro/shop/index
La nivel interjudețean, în Diagrama Nr. 1.3, se observă faptul că în anul 2015, populația urbană era predominantă în județele Prahova (30,26%) și Argeș (22,79%), în timp ce populația rurală deținea ponderi ridicate in județele Prahova (20,60%) si Dâmbovița (19,67%).
Diagrama nr. 1.3: Interpretări proprii pe baza Tabelului nr. 1.3
Structura pe categorii de vârstă a populației regiunii Sud-Muntenia poartă amprenta caracteristică unui proces de îmbatrânire demografică, datorat în principal scăderii natalității, care a determinat reducerea absolută si relativă a populației tinere si creșterea numarului și, implicit, a ponderii populației vârstnice (de 65 de ani si peste).
Tabel nr.1.4: Structura populației pe grupe de vârstă, la nivelul regiunii Sud-Muntenia, intre anii 2012-2015
Calcule proprii conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică
Valorile negative ale sporului natural, conjugate cu cele ale soldului migratoriu au avut ca efect scăderea constantă a populației regiunii de-a lungul perioadei analizate.
În Diagrama nr. 1.4 se observă faptul că in anul 2015, ponderea populației sub 25 de ani a fost de 25,79% la nivelul regiunii, în scădere cu 1,31% față de valoarea înregistrată in anul 2012 (27,09%), în timp ce populația cu vârstă cuprinsă între 25-64 de ani a înregistrat o creștere cu 0,34% in anul 2015, față de anul 2012.
Totodată, ponderea populației vârstnice de 65 de ani și peste a crescut cu 0,96% in 2015, față de anul 2012.
Diagrama nr. 1.4: Interpretări proprii pe baza Tabelului nr. 1.4
Anliza componenței etnice a populației relevă faptul că populația regiunii Sud-Muntenia este relativ omogenă. Astfel, in anul 2015, conform datelor provizorii ale Recensământului Populației și al Locuințelor 2015, cea mai mare pondere în structura etnică a regiunii o dețineau românii cu 95,47%, urmați de populația de etnie romă (4,11%), de maghiari (0,05%), turci (0,03%), rusi-lipoveni (0,02%) și alte etnii declarate (0,32%).
Fig. nr. 1.1: Populația de etnie romă, pe județe,în anul 2015
Sursa: Institutul Național de Statistică
https://statistici.insse.ro/shop/index
DINAMICA POPULAȚIEI
Dinamica populației analizează modificările care determină numaărul populației, precum și structura si răspândirea populației unui teritoriu, ca urmare a nașterilor, deceselor, a imigrărilor si emigrărilor.
În acest context, dinamica populației trebuie privită sub două aspecte: ca mișcare naturală (mobilitate demografică) și ca mobilitate teritorială (migrații).
Mișcarea naturală a populației
Elementele definitorii ale mișcării naturale a populației sunt reprezentate de nașteri (intrările demografice naturale în sistem) și decese (ieșirile naturale din sistem), căsătorii și divorțuri. Totodată, mișcarea naturală a populației exprimă procesul de reînnoire al unei populații de tip închis, nesupuse fluxurilor migratorii. Intensitatea intrărilor și ieșirilor pe cale naturală dintr-un sistem demografic este exprimată prin natalitate și mortalitate, iar indicatorul care sintetizează mișcarea naturală a populației este sporul natural.
În ceea ce privește mișcarea naturală a populației, în anul 2014, regiunea Sud Muntenia, se afla pe locul 2 în privința numărului de născuți vii (26346 persoane) -primul loc ocupându-l Regiunea Nord-Est cu 36986 persoane, pe primul loc în privința deceselor (42578 persoane), pe ultimul loc în privința sporului natural (-15788 persoane), pe locul 4 privind numărul de căsătorii încheiate (14646) și pe locul 3 în privința numărului de divorțuri înregistrate(3815), primul loc ocupându-l Regiunea Nord-Est cu 5215 de divorțuri.
Diagrama nr. 1.6: Evoluția mișcării naturale a populației regiunii Sud Muntenia, în anul 2014, comparativ cu anul 2012
Calcule proprii conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică
La nivelul județelor regiunii Sud Muntenia, în anul 2014, în ceea ce privește numărul născuților vii, județul Prahova a ocupat locul 1, în rândul celor șapte județe componente, cu 6513 născuți vii, în timp ce ultimul loc a fost ocupat de județul Giurgiu cu 2298 născuți vii.
În ceea ce privește numărul deceselor, acest indicator a înregistrat valorile cele mai ridicate, în anul 2014 în județul Prahova cu 9792 de persoane decedate din total regiune, iar cele mai scăzute valori în județul Ialomița cu 3932 decedați.
În anul 2014, sporul natural a înregistrat valori negative în toate cele șapte județe componente ale regiunii Sud Muntenia. În acest sens, cele mai scăzute valori au fost în județul Ialomița (-1177 persoane), în timp ce valorile cele mai ridicate au fost înregistrate în județul Teleorman (-3856 persoane).
Mișcarea migratorie a populației
Alături de natalitate și mortalitate, mișcarea migratorie contribuie la creșterea sau descreșterea unei populații. Migrația internă reprezintă totalitatea deplasărilor însoțite de schimbarea definitivă a domiciliului între unitățile administrativ-teritoriale ale unei țări. Ea este o componentă esențială a proceselor de dezvoltare, fiind corelată cu schimbările economice, de structură socială sau calitatea vieții.
În anul 2014, regiunea Sud Muntenia a înregistrat un sold migratoriu negativ, situându-se pe locul 6 după regiunile București-Ilfov, Nord-Vest, Vest, Nord-Est și Centru. Astfel, în 2014, regiunea Sud Muntenia a pierdut 3145 persoane, cea mai mare valoare fiind înregistrată în județul Teleorman de 1142 persoane (36,31% din total regiune). Totodată, în același an, județul Giurgiu a înregistrat un sold migratoriu pozitiv, cu 760 de persoane.
Referitor la diferențierea pe medii de rezidență, se remarcă faptul că, în anul 2014, la nivelul regiunii Sud Muntenia, în mediu urban s-a înregistrat un sold migratoriu negativ de 5875 de persoane, cea mai semnificativă depopulare fiind înregistrată în județul Argeș cu 1368 persoane, iar cea mai redusă s-a înregistrat în județul Giurgiu cu 44 persoane. În mediul rural, s-a înregistrat un sold migratoriu pozitiv de 2730 de persoane, cea mai ridicată valoare a soldului migratoriu înregistrându-se în județul Dâmbovița cu 809 persoane, iar cea mai scăzută în județul Ialomița cu 7 de persoane.
Tabel nr.1.5: Migrația externă în anul 2014, pe regiuni de dezvoltare
Sursa: Institutul Național de Statistică
https://statistici.insse.ro/shop/index
Referitor la migrația externă, se poate observa, în Tabelul nr.1.5 faptul că, în anul 2014, regiunea Sud Muntenia a ocupat locul 7, între cele opt regiuni de dezvoltare, în ceea ce privește numărul de emigranți, cu un procent de 10,79% (1214 de persoane) din totalul emigranților de la nivel național (11251).
Diagrama nr. 1.7: Interpretări proprii pe baza Tabelului nr. 1.5
Se poate observa din Tabelul nr.1.6 ca în anul 2014, județele cu cea mai mare pondere a numărului emigranților au fost județele Teleorman și Prahova, iar la popul opus s-au aflat județele Giurgiu și Ialomița.
Tabelul nr.1.6: Migrația externa în anul 2014, la nivel regional și pe județe
Sursa: Institutul Național de Statistică
https://statistici.insse.ro/shop/index
În timp ce pentru regiunea Sud Muntenia emigranții reprezintă o pierdere netă, atestând capacitatea încă redusă a economiei și societății de a genera oportunități de muncă și remunerare corespunzătoare, pentru țările și regiunile primitoare constituie o forță de muncă capabilă încă multă vreme de performanțe înalte, o forță de muncă competitivă.
Diagrama nr. 1.8: Interpretări proprii pe baza Tabelului nr. 1.6
Cauzele migrării forței de muncă sunt, aparent, simplu de identificat: prevalența nevoilor materiale. De asemenea, se poate observa faptul că ponderea majoră a persoanelor care emigrează pentru a munci în străinătate se regăsește în județele defavorizate care sunt puternic afectate de sărăcie și unde lipsesc locurile de muncă. Alarmant este însă faptul că majoritatea celor care părăsesc țara provin din mediul rural și sunt tineri cu vârste sub 35 de ani. Principalele efecte ale migrației externe constau în reducerea forței de muncă locale, scăderea natalității, creșterea ratei divorțialității, agravarea fenomenului de delincvență juvenilă.
DENSITATEA POPULAȚIEI
Densitatea populației reflectă gradul de intensitate a populării unui anumit teritoriu prin raportareanumărului de locuitori la anumite suprafețe diferite în privința modului de utilizare.
În anul 2015, densitatea populației în regiunea Sud Muntenia a fost de 94,1 locuitori/ km2, situând astfel regiunea pe locul 3 la nivelul țării, după regiunea București-Ilfov și Nord-Est, valoarea înregistrată fiind superioară mediei naționale de 89,6 loc./ km2.
Cel mai populat județ al regiunii a fost Prahova, cu o densitate a populației de 171,6 loc./ km2, urmat de Dâmbovița cu 130,5 loc./ km2, ultimele locuri fiind ocupate de județele Ialomița – 64,2 loc./ km2 și Călărași – 61, loc./ km2.
În ceea ce privește diferențierea pe medii de rezidență, în anul 2015, densitatea populației a înregistrat o valoare mai ridicată în mediul urban (435,9 loc./ km2), în timp ce în mediul rural aceasta a fost de 60,9 loc./ km2. La nivel județean, densitatea populației pe medii de rezidență a atins următoarele valori:
mediul urban – cel mai populat județ a fost Argeș cu 771 loc./ km2, iar cel mai slab populat, Ialomița cu 229,6 loc./ km2;
mediul rural – primul loc a fost ocupat de județul Prahova, cu o densitate de 100,6 loc./ km2, în timp ce pe ultimul loc s-a clasat tot județul Ialomița cu o valoare de 39,9 loc./ km2.
CAPITOLUL II STRUCTURA SISTEMULUI DE AȘEZĂRI ÎN REGIUNEA SUD MUNTENIA
2.1. CARACTERIZARE GENERALĂ
Considerate jucători cheie într-o economie competitivă bazată pe cunoaștere și crearea de prosperitate, orașele prin funcțiile lor sunt considerate ca fiind centre de polarizare pentru localitățile rurale din vecinătate.
Analizând evoluția sistemului de așezări pe o perioada de 20 de ani (1995-2015) s-a constat că numărul de municipii a crescut prin trecerea în categoria municipiilor a orașului Moreni (Dâmbovița) si a orașului Oltenița (Călărași), a crescut si numărul oraselor,dar si a comunelor.
În schimb, numarul satelor a scazut, prin trecerea lor in caregoria comunelor.
În momentul de față, există unele localități care doresc să treacă din nou la statutul de comună, locuitorii considerând că taxele și impozitele sunt mult prea mari pentru lipsa utilităților aferente unei localități de rang superior.
Tabel nr.2.1: Evoluția numarului unităților administrative în perioada 1995-2015,
Sursa: Institutul Național de Statistică
https://statistici.insse.ro/shop/index
O caracteristică a regiunii este prezența unor formațiuni de tip conurbație, respectiv existența unei concentrări de așezări urbane care se dezvoltă independent, sunt învecinate și au de rezolvat probleme comune (de ex. alimentarea cu apă, energie, transportul în comun, etc.). Un astfel de exemplu este Valea Prahovei din Județul Prahova, unde orașele Breaza, Comarnic, Sinaia, Bușteni, Azuga formează o zonă urbană compactă, lungă de peste 50 km, care se continuă în nord, în Județul Brașov (cu orașele Predeal, Rȃșnov și Brașov), și spre sud, cu Municipiul Cȃmpina și Zona Metropolitană Ploiești, creȃnd un culoar urban continuu, lung de peste 110 km.
Aceste așezări urbane, de dimensiuni mici (sub 20.000 de locuitori), au funcțiuni similare (preponderent terțiare – stațiuni turistice) și se confruntă cu probleme similare (traficul foarte intens, îmbătrȃnirea populației permanente, extinderea necontrolată a perimetrelor construite, necesitatea de a investi în infrastructură turistică și în protejarea patrimoniului natural și construit, etc.).
2.2. POLII DE CREȘTERE ȘI DE DEZVOLTARE DIN REGIUNEA SUD-MUNTENIA
În scopul impulsionării dezvoltării economice și urbane, s-au înființat, în România, 7 poli de creștere și 13 poli de dezvoltare, în cadrul cărora se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională.
Astfel, regiunea Sud Muntenia este structurată în jurul a două centre de polarizare, respectiv: municipiul Ploiești, identificat drept pol de creștere prin Hotărârea de Guvern nr. 998/2008 și municipiul Pitești, identificat drept pol de dezvoltare prin aceeași Hotărâre de Guvern.
Fiecare dintre acești poli are un potențial semnificativ de influență nu doar regională, ci și extra-regională, așa cum arată harta de mai jos:
Fig.2.1: Polii de creștere și polii de dezvoltare în contextual teritorial
Sursa: PIDU Ploiești
http://www.policentric.fzmaur.ro/brosura.pdf
Pol de creștere Ploiești
În cadrul regiunii Sud Muntenia, municipiul Ploiești face parte dintr-o zonă cu profil dominant industrial, situată în partea centrală a județului Prahova și concentrează principalele centre industriale și de servicii din regiune, fiind caracterizat printr-un grad ridicat de populare și dezvoltare urbană.
Din punct de vedere al profilului rețelei de localități, polul de creștere Ploiești are următoarea structură:
Localități urbane – 1 municipiu și 3 orașe:
municipiul Ploiești, reședință de județ – principal centru economico-social cu funcțiuni complexe industriale și terțiare – administrative, politice, cercetare-dezvoltare, învățământ superior;
Băicoi și Boldești-Scăieni: orașe cu profil dominant industrial-agrare;
Plopeni: oraș cu activități predominant industriale și servicii de importanță locală.
Localități rurale – 10 comune cu satele componente:
sate cu activități predominant industriale – Brazii de Sus, Brazii de Jos, Negoiești, Popești (comuna Brazi), Bucov, Chițorani, Pleașa (comuna Bucov);
sate cu activități agricole – industriale – terțiare: Ariceștii Rahtivani, Berceni, Blejoi, Dumbrăvești, Valea Călugărească, Păulești, Târgșoru Vechi, Bărcănești.
Numărul total de locuitori, la nivelul polului de creștere Ploiești, în anul 2015, era de 235041 persoane, din care 110008 locuitori de sex masculin și 125033 de sex feminin.
În ceea ce privește infrastructura de apă potabilă, canalizare și gaze, în anul 2014, conform datelor de la Direcția Județeană de Statistică Prahova situația se prezenta astfel: lungimea totală a rețelei simple de distribuție a apei era de 416,5 km, lungimea totală simplă a conductelor de canalizare totaliza 328,6 km, iar lungimea totală a conductelor de distribuție a gazelor însuma 419,9 km.
Situația infrastructurii sociale de sănătate, la finele anului 2014, era următoarea: 5 spitale și unități medico-sociale proprietate public și 2-proprietate privată, un total de 103 farmacii, din care 9 proprietate publică și 94 proprietate privată.
În cadrul polului de creștere Ploiești, infrastructura social-educațională cuprindea 23 grădinițe și creșe, 46 școli (ciclu primar și gimnazial), 19 licee, 5 școli postliceale și 2 institute de învățământ universitar.
Referitor la infrastructura de locuințe, la sfârșiul anului 2014, exista un număr total de 90514 de locuințe, din care 1140 proprietăți majoritare de stat și 89374 proprietăți majoritare private.
În anul 2015, infrastructura turistică era reprezentată de un număr total de 25 unități de cazare, din care 19 hoteluri, 1 motel și 5 pensiuni turistice.
La nivelul polului de creștere, ponderea cea mai mare în cifra de afaceri, în 2010, revenea industriei extractive, de prelucrare a țițeiului și cocsificare a cărbunelui, urmată de activitățile de producere, transport și distribuție a energiei electrice, termice, a gazelor naturale și a apei.
Prelucrarea petrolului (cu obținerea de benzine, motorine, păcură, uleiuri minerale, etc.) reprezintă o activitate de tradiție, în această ramură funcționând importante unități, cum sunt: OMV PETROM, Petrotel-Lukoil și Rompetrol Vega.
Dispunând de materii prime, industria alimentară, de băuturi și tutun s-a dezvoltat destul de mult, iar câteva dintre investițiile importante în domeniu au fost realizate de firme precum: Coca Cola HBC, Bergenbier SA, Tymbark Maspex Romania, Halewood Romania Grup, Alexandrion Grup Romania, British American Tobacco.
O altă ramură importantă a industriei este cea de mașini și echipamente (utilaj petrolier, minier și chimic, rulmenți grei, echipamente și piese de schimb) reprezentată la nivelul polului de creștere de investiții străine realizate de firme de marcă precum: Timken Romania, Cameron Romania, Kraftanlagen Romania, Johnson Controls, Yazaki, Lufkin Industries, Dongguan Plate Making Co., Kalsonic Kamsei.
În domeniul industriei de confecții textile s-au făcut investiții în ultimii ani cu capital britanic, italian, german turc și cipriot. Firme precum Oztasar, Smart, Modexim, Romanian Trade Garments au realizat un export susținut al articolelor de îmbrăcăminte realizate, rezolvând astfel parțial problema șomajului feminin din zonă.
Foarte dinamice în peisajul economiei polului de creștere, sunt firmele din: industria materialelor de construcții – Holcim Group, industria de detergenți – Unilever Romania și industria de ambalaje – Mayr-Melnhof Packaging SRL.
În domeniul utilităților, în polul de creștere, investiții importante au înregistrat Dalkia Termo Prahova și APA NOVA Ploiești.
Domeniul imobiliar este, de asemenea, reprezentat de investitori importanți cum ar fi: Alinso Group, WDP Development Ro, DIBO.
În domeniul comerțului sunt prezenți cei mai mulți dintre retailerii importanți de pe piața românească: Metro Cash & Carry, Praktiker, Carrefour, Bricostore, Selgros, Kaufland, Interhome, Baumax, Obi, Artsani, Billa InterRex, Profi, Penny, Mega Image, Lidl.
Structura agriculturii în polul de creștere este dată de varietatea formelor de relief, zona fiind renumită prin producția de vinuri de o calitate superioară (Ploiești, Valea Călugărească). Produsele oferite de sectorul agricol sunt variate – de la cereale și alte produse agricole la carne, preparate din carne, fructe.
Pol de creștere Pitești
Municipiul Pitești, reședință a județului Argeș, este situat în partea central-sudică a României, între Carpații Meridionali și Dunăre, în nord-vestul Munteniei. Județul Argeș se învecinează cu 6 județe – Dâmbovița, Teleorman, Olt, Vâlcea, Sibiu și Brașov, neavând granițe externe.
Situat în partea central – sudică a țării, județul Argeș are o populație de 639157 locuitori. În județ se află trei municipii – Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș, patru orașe – Mioveni, Costești, Topoloveni, Ștefănești și 95 de comune.
Populația stabilă în 2015, în municipiul Pitești, era de 177485 locuitori, dintre care 83544 bărbați si 93941 femei
Bine conectat cu principalele orașe învecinate prin infrastructuri de transport rutier și feroviar, Piteștiul este localizat la o răscruce de drumuri, fiind un important nod de comunicații cu deschidere internă și internațională.
Municipiului Pitești este al doilea centru de importanță regională din Sud Muntenia, precum și un centru (nod) de comunicații naționale, fiind caracterizat prin: cale ferată, o autostradă și șosele naționale care îl leagă de capitală; cale ferată și legături prin Craiova cu vestul țării; șosele naționale care asigură legătura cu două reședințe de județ (Râmnicu Vâlcea și Slatina) și, mai departe, cu vestul și nord-vestul țării.
Din păcate, legăturile rutiere cu viitoarea autostradă București-Brașov, de natură strategică pentru municipiul Pitești sunt, în prezent, insuficient dezvoltate.
Este de remarcat execuția recentă a variantei de ocolire a municipiului Pitești, care are o lungime totală de 15,2 km, din care 13,6 kilometri cu profil de autostradă și care a presupus lărgirea la patru benzi de circulație a DN7, inclusiv pasajul inferior din intersecția Bascov. Accesul din/spre oraș se face prin 3 noduri, fapt care a contribuit la descongestionarea traficului din și spre această variantă ocolitoare.
Accesibilitatea municipiului Pitești la rețeaua națională și europeană de căi ferate este mai redusă decât accesibilitatea acestuia la rețeaua rutieră. Situată în afara principalelor trasee de transport feroviar, fără căi ferate modernizate și electrificate, circulația feroviară nu constituie deocamdată o alternativă viabilă, nici pentru transportul de mărfuri, nici pentru cel de călători. În plus, rețeaua de transport pe calea ferată prin punctul de trecere Pitești nu este inclusă în componenta feroviară a coridorului IV.
Sistemul feroviar pentru călători și mărfuri se compune din stațiile Pitești Sud și Pitești Nord. În ceea ce privește calitatea structurilor acestor două gări, Gara Pitești Sud ce face legătura cu București, Craiova, Sibiu se află într-o stare generală deteriorată. Gara CFR Pitești Nord ce deservește orașul Curtea de Argeș și localitățile de pe traseul Pitești – Curtea de Argeș se află într-o stare mai bună.
Rețeaua de transport a municipiului Pitești s-a dezvoltat, în cea mai mare parte, în mod liniar pe direcția Nord–Sud și aceasta ca urmare a așezării geografice a orașului (în terase paralele cu axa centrală), precum și ca urmare a polarizării zonelor industriale mari pe axa nord-sud.
Lungimea rețelei de transport public cu autobuze pe raza municipiului este de 47,1 km. Liniile de transport public urban, acoperă toată suprafața municipiului Pitești, numărul stațiilor este suficient, însă nu sunt amenajate în mod corespunzător. De asemenea, traseele preorășenești deservesc în totalitate localitățile adiacente prin intermediul operatorilor privați. Totodată, aceștia asigură și necesarul de „curse speciale” către unitățile economice din apropierea municipiului.
La sfârșitul anului 2014, lungimea totală a conductelor de distribuție a gazelor naturale în Municipiul Pitești era de 235,2 km, lungimea rețelei de apă era de 275,8 km, iar lungimea rețelei de canalizare era de 223,9 km.
Structura unităților din învățământul preuniversitar din municipiul Pitești era alcătuită din 60 de unități, incluzând grădinițe (20), școli primare și gimnaziale (18), licee (17) și școli postliceale (3), care asigură un grad bun de acoperire a nevoilor de pregătire de bază a populației orașului.
Referitor la infrastructura de sănătate, în anul 2014, exista un număr de 8 unități de spitalizare (dintre care 3-proprietate public si 5-proprietate privată), 240 de cabinete stomatologice private și 62 de farmacii, 7-proprietate publică și 55-proprietate privată.
Sectorul industrial din municipiul Pitești s-a dezvoltat în mod remarcabil între anii 1965-1970, când a fost înființat un număr mare de unități de producție, și s-a concentrat în mod tradițional pe industria mecanică – construcția de automobile și motoare – și pe cea petrochimică. Alte sectoare tradiționale de mare importanță sunt industria alimentară și a băuturilor, prelucrarea textilelor și a cauciucului. Sectorul industrial joacă, în continuare, un rol important în economia locală, concentrând împreună cu sectorul construcțiilor 75% din totalul întreprinderilor mari și 66% din întreprinderile mijlocii înregistrate în municipiul Pitești, generând 23,58% din volumul total al cifrei de afaceri produsă la nivel municipal în anul 2014.
2.3. SPECIALIZAREA FUNCȚIONALĂ
Regiunea Sud Muntenia are un important potențial de dezvoltare economică, diferențiat între nordul și sudul regiunii.
Trăsătura esențială a regiunii Sud Muntenia este reprezentată de împărțirea acesteia în două sub-arii cu caracteristici geografice și socio-economice diferite. Partea de nord a regiunii (județele Argeș, Dâmbovița și Prahova) se caracterizează printr-un grad ridicat de industrializare, Prahova deținând locul 1 pe țară în ceea ce privește producția industrială. Partea sudică a regiunii (județele Călărași, Giurgiu, Ialomița și Teleorman) este o zonă tradițional subdezvoltată, dar cu întinse suprafețe agicole, care pot sta la baza dezvoltării unei agriculturi specializate pe anumite tipuri de culturi, corespunzătoare condițiilor pedologice din regiune.
Specializarea funcțională a zonei de Nord din regiunea Sud-Muntenia
1.Județul Argeș dispune de o economie bine dezvoltată și diversificată, industria deținând rolul principal în economia acestuia .
Structura industrială este diversificată, cele mai reprezentative ramuri fiind:
Industria produselor primare care cuprinde subramurile:
producția de produse chimice și petrochimice;
fabricarea elementelor de beton, ciment, ipsos;
producția articolelor din cauciuc și mase plastice.
Industria metalurgică și a construcțiilor metalice;
Industria construcțiilor de mașini, utilaje, echipamente, motoare electrice;
Industria de confecții – puternic dezvoltată;
Industria ușoară – slab dezvoltată;
Industria pielăriei;
Industria lemnului și mobilei – o ramură cu tradiție în Pitești, care, datorită resurselor locale de lemn reprezintă o oportunitate pentru investiții în producția de mobilier de calitate superioară. Cel mai mare producător de mobilă din România, S.C. Alprom SA funcționează în Pitești dar s-au dezvoltat și mulți producători de succes, însă nu de talia celui amintit anterior;
Industria alimentară cuprinde un număr mare de agenți economici care acționează în trei subramuri:
Industria de morărit și panificație;
Industria prelucrării cărnii;
Industria laptelui.
2.Sectorul industrial continuă să aducă o contribuție importantă în economia județului Dâmbovița. Domeniile de activitate industrială cu specializarea cea mai puternică din județul Dâmbovița sunt domenii de tehnologie medie, precum:
Industria de armament;
Industria metalurgică;
Producția de echipamente electrice, prelucrarea de cauciuc, mase plastice și alte produse din minerale nemetalice;
Fabricarea și repararea mașinilor-utilaje, construcțiile metalice;
Industria lemnului;
Industria chimică;
Industria alimentară;
Industria textilă.
3. Județul Prahova este reprezentat de o industrie complexă și diversificată, prin toate ramurile ei. Ponderea cea mai mare în producția industrială o deține ramura prelucrării petrolului brut (benzine, motorine, păcură, uleiuri minerale, etc.) fiind o activitate de tradiție, prima rafinărie de petrol din lume fiind pusă în funcțiune în anul 1856, la Ploiești. O altă ramură importantă a industriei județului Prahova – pe locul trei din punct de vedere al producției industriale – este cea de mașini și echipamente (utilaj petrolier, minier și chimic, rulmenți grei, echipamente și piese de schimb). Foarte dinamice sunt și industria textilă și a produselor textile, industria materialelor de construcții, industria sticlei, detergenți, industria mobilei și industria cartoanelor.
Specializarea funcțională a zonei de Sud din regiunea Sud-Muntenia
1.Potențialul natural și economic de care dispune județul Călărași face ca agricultura să constituie un sector de bază în economia județului. Producția vegetală este orientată cu precădere spre culturile de cereale boabe, plantele uleioase și plante de nutreț, județul Călărași fiind cunoscut pentru culturile de grâu și secară (ocupând locul 2 la nivel regional ), producția de orz și orzoaică (locul 1 la nivel regional) și producția de floarea-soarelui (locul 3 la nivel regional).
2.Județul Giurgiu este un județ preponderent agricol, predominante fiind culturile de grâu, porumb, floarea soarelui, orz, orzoaică, soia și rapiță. Există, de asemenea, o tradiție multiseculară în cultivarea și prelucrarea viței de vie în comuna Greaca, zonă care beneficiază de un cadru natural favorabil acestei culturi, ceea ce a determinat cercetarea viti-vinicolă și specializarea în producerea strugurilor de masă, cu posibilitatea obținerii de soiuri nobile recunoscute pe plan internațional.
3.Județul Ialomița ocupă locul trei în cadrul regiunii Sud Muntenia, după județele Teleorman și Călărași, din punct de vedere al suprafeței agricole și arabile. Principalele culturi sunt cele de cereale boabe (grâu și secară, orz și orzoaică, porumb), floarea-soarelui, etc.
4.Agricultura reprezintă o ramură importantă a economiei județului Teleorman, cultivându-se cu precădere: cereale pentru boabe (grâu, secară, orz, orzoaică, ovăz, porumb), leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole), plante uleioase (floarea soarelui, soia etc.) și plante de nutreț. Culturile cu cel mai bun randament la nivelul județului Teleorman, identificate prin intermediul procesului consultativ desfășurat la nivel local, au fost rapița și cerealele (cu precădere porumbul).
Zone defavorizate
În regiunea Sud Muntenia se pot identifica și anumite zone defavorizate datorită caracteristicilor geografice, după cum urmează:
a) zonele montane – sunt caracterizate printr-o limitare semnificativă a posibilităților de utilizare a terenurilor și printr-o creștere apreciabilă a costurilor de exploatare a terenurilor agricole, ca urmare a unor constrȃngeri (condiții climatice dificile și existența unor pante abrupte, care conduc, împreună, la reducerea sezonului de cultivare, la necesitatea folosirii unor echipamente agricole costisitoare, etc.).
La nivelul Regiunii Sud-Muntenia, acestea ocupă o suprafață relativ redusă (sub 10% din suprafața totală a regiunii), respectiv nordul Județelor Argeș, Dȃmbovița și Prahova
Tabel nr.2.2: Zone montane defavorizate
Sursa: www.madr.ro
În localitățile din aceste zone, densitatea populației este mult sub media județeană și regională, din cauza condițiilor mai grele de viață (accesibilitate redusă, numeroase calamități naturale, etc.), practicarea agriculturii se face în condiții puțin prielnice, predominantă fiind creșterea animalelor în mici exploatații individuale. În ultimii ani, aceste zone au cunoscut un oarecare reviriment prin dezvoltarea turismului, însă prezintă în continuare decalaje mari de dezvoltare față de zona sub-montană.
b) zone defavorizate de condițiile naturale specifice – prezintă vaste suprafețe nisipoase, conducând astfel rapid la apariția secetei edafice și afectând astfel recoltele. Ariditatea edafică se manifestă prin uscarea excesiv de prelungită a profilului de sol, prăfuirea și distrugerea structurii stratului arat. Aceste zone semi-aride pot susține dezvoltarea culturilor agricole însă cu un nivel mai scăzut al producțiilor agricole. Așadar, acestea sunt zone în care activitatea agricolă ar trebui sprijinită și continuată, prin conservarea mediului înconjurător.
Tabel nr.2.3: Zone defavorizatede condiții naturale specifice
Sursa: www.madr.ro
Zone monoindustriale
În ceea ce privește zonele monoindustriale, acestea au fost specifice mai ales perioadei comuniste, cȃnd unele dintre localitățile din Regiunea Sud Muntenia erau dependente de un singur agent economic. Exemple în acest sens ar fi următoarele localități: Valea Călugărească (combinatul de îngrășăminte chimice), Cȃmpulung (Uzina de Automobile ”Aro”), Plopeni, Mija (uzine de armament), Mioveni (Uzina de Automobile ”Dacia”), Schitu-Golești, Filipeștii de Pădure, Ceptura, Șotȃnga (minerit), Valea Mare Prăvăț (Combinatul de Lianți), Fieni (Fabrica de Ciment), Brazi (Combinatul Petrochimic), Florești (Uzina de anvelope), etc. După 1989, pe fondul restrȃngerii activității sau chiar închiderii acestor agenți economici, aceste localități au fost cele mai afectate de procesul de restructurare economică, unele fiind chiar declarate zone defavorizate.
În prezent, cele mai multe dintre aceste localități și-au diversificat economia locală, existȃnd totuși o serie de centre vulnerabile, în care un singur angajator asigură peste jumătate din locurile de muncă din localitate, acestea fiind:
Tabel nr.2.4: Localități cu profil monoindustrial din Regiunea Sud-Muntenia
Sursa: „Studiu privind stadiul actual de dezvoltare al Infrastructurii în Regiunea Sud-Muntenia și perspective de dezvoltare”
La aceste localități se adaugă cele în care există sonde de extracție a petrolului și gazelor naturale, unde principalul angajator este OMV PETROM: Videle, Poeni, Blejești, Siliștea, Cosmești, Poiana Lacului, Aninoasa, Vișina, Hulubești, Corbii Mari, Cobia, Bilciurești, Aninoasa, Roata de Jos, Clejani, etc.
Zone de regenerare urbană
Zonele de regenerare urbană reprezintă zonele pentru care există planuri sau propuneri de reabilitare a spațiului urban degradat sau pentru care sunt necesare o serie de intervenții.
Obiectivul global al zonelor de regenerare urbană îl reprezintă reducerea cât mai rapidă a disparităților de dezvoltare socio-economică între România și Statele Membre ale Uniunii Europene.
În perioada 2007-2013, zonele de regenerare urbană și-au găsit finanțarea prin intermediul Programului Operațional Regional. La nivelul regiunii Sud Muntenia au fost finanțate următoarele zone de regenerare urbană:
Tabel nr.2.5: Zonele de regenerare urbană din cadrul regiunii Sud-Muntenia, județul Argeș
Sursa: ADR Sud Muntenia
Tabel nr.2.6: Zonele de regenerare urbană din cadrul regiunii Sud-Muntenia, județul Dâmbovița
Sursa: ADR Sud Muntenia
Tabel nr.2.7: Zonele de regenerare urbană din cadrul regiunii Sud-Muntenia, județul Prahova
Sursa: ADR Sud Muntenia
Tabel nr.2.8: Zonele de regenerare urbană din cadrul regiunii Sud-Muntenia, județul Teleorman
Sursa: ADR Sud Muntenia
CAPITOLUL III INFRASTRUCTURA ÎN REGIUNEA SUD MUNTENIA
3.1. INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT ȘI TELECOMUNICAȚII
Infrastructura de transport
În prezent în cadrul regiunii, transportul pe drumuri, aflat în ultimii ani într-o continuă dezvoltare, tindă să devină lider în domeniu pe fondul declinului înregistrat de transportul feroviar.
Regiunea beneficiază de o bună deschidere internă și internațională, fiind strabătută de 4 căi rutiere internaționale și de viitorea autostradă Constanța-București-Oradea-parte a rețelei pan-europene de transport.
Rețeaua de drumuri naționale (21,9% din 11.999 km lungime totală drumuri), în mare parte modernizate, asigură o bună comunicare, facilitând totodată accesul din și înspre diverse centre importante cum ar fi: București-capitala țării, portul maritim Constanța etc.
Comunicarea cu teritoriul țării aflat în interiorul arcului carpatin este asigurată de 4 culuoare:
Valea Prahovei (rutier și feroviar)
Valea Oltului (rutier și feroviar)
Rucăr-Bran (rutier)
Transfăgărășan (rutier-accesibil numai pe perioada verii)
Drumurile județene și comunale a caror pondere este de 77,1% sunt în marea lor majoritate necorespunzătoare în comparație cu starea tehnică în general satisfăcătoare a drumurilor naționale, fapt ce înpiedică sau îngreunează traficul rutier, acest aspect având un impact negativ major în special în zonele rurale.
Transportul rutier este susținut de transportul feroviar, din rețeaua de căi ferate a regiunii făcând parte 4 magistrale ce asigură legătura cu toate regiunile istorice: Moldova, Dobrogea, Transilvania și Banat.
Transportul naval, ce s-a aflat într-un declin continuu după 1990, este asigurat de fluviul Dunărea, principala cale de navigație transeuropeană unde, în cadrul regiunii, sunt situate 4 importante porturi.
Legătura cu Bulgaria se face prin intermediul a 3 puncte de trecere a frontierei, cel mai important fiind cel de la Giurgiu-Ruse datorită podului rutier-feroviar existent, prin acest punct realizându-se una din legăturile principale ale Vestului Europei cu Orientul Apropiat.
Rețelele de telecomunicații
Caracterizat de o evoluție pozitivă pe perioada ultimilor ani atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere al ariei de acoperire, sistemul de telecomunicații regional asigură în prezent un acces rapid și sporit la rețeaua națională și internațională al locuitorilor regiunii.
Programul amplu de investiții din acest domeniu, a condus prin dotarea cu echipamente performante și moderne a centralelor telefonice și prin modernizarea infrastructurii de transport a informațiilor la creșterea numărului de beneficiari și a volumului de informații.
O evoluție spectaculoasă care se înscrie în tendința existentă la nivel național a avut-o telefonia mobilă, gradul de acoperire asigurat de acesta în cadrul regiunii fiind de aproximativ 90%.
În prezent, numărul abonamentelor telefonice a crescut la 539.241, reprezentând 12,43% din totalul abonamentelor la nivel de țară, respectiv 16,14 abonamente la 100 locuitori, comparativ cu anul 2000 când în regiune s-au înregistrat un număr de 494.351 abonamente telefonice.
3.2. INFRASTRUCTURA DE UTILITĂȚI PUBLICE
Străzile orășenești au o lungime de 3.605 km (14,0% din totalul național), din care 58,1% au fost modernizate. Pe județe, cea mai mare pondere de străzi orășenești modernizate s-a înregistrat în județul Argeș (81,7%), iar cea mai scăzută în Ialomița (37,7%).
Apa potabilă pentru alimentarea localităților din regiune provine din captările apelor de suprafață și a apelor subterane, 56,1% din numărul total de localități din regiune beneficiind de alimentare cu apă (din care 47 orașe). Aici apar discrepanțe puternice, având în vedere că în județele Prahova și Argeș peste 70% din localități au instalații de alimentare cu apă, iar în Teleorman ponderea scade sub 20%.
Caracteristic rețelei de alimentare cu apă în special din mediul urban, este faptul că unele conducte prezintă un grad avansat de degradare și uneori de subdimensionare în comparație cu volumul de apă solicitat în prezent.
Rețelele de canalizare a apelor uzate menajere sunt prezente în doar 15,9% din numărul total de localități, printre care și în cele 45 de orașe ale regiunii, însă în numeroase situații aceste instalații sunt slab dezvoltate, subdimensionate și în mare parte degradate. Intra regional, doar județul Prahova (34,6%) depășește media națională (21,8%), celelalte județe înregistrând ponderi mai mici de 20%.
Epurarea apelor uzate menajere constituie o altă problemă majoră, generată de utilizarea în cele mai multe cazuri, a unor echipamente și tehnologii depășite.
În regiune, rețeaua de gaze naturale existentă asigură alimentarea doar a 22,3% din localitățile regiunii și a 77% dintre orașe. Distribuția teritorială a localităților alimentate cu gaze naturale, arată diferențierea clară dintre nord și sud, cele trei județe nordice concentrând 88,8% dintre localitățile care beneficiază de acest tip de infrastructură.
Distribuția energiei termice în sistem centralizat este prezentă cu precădere în centrele urbane și datorită costurilor ridicate de producție și transport se află în declin în ultimii ani. Ca urmare, cea mai mare parte a populației preferă sistemele individuale de încălzire, mai mici, mai eficiente și mai performante.
Spațiul verde din orașele regiunii Sud are o suprafață totală de 1857 ha, adică 5,5 m²/locuitor (9,3% din totalul național. Abateri importante de la această medie înregistrează județele Giurgiu – în sens negativ (doar 1,2 m²/loc) și Ialomița – în sens pozitiv (10,4 m²/loc.)
Din punct de vedere al transportului urban de pasageri, regiunea dispune de 24 km linii de tramvai (în Ploiești) și de 19 km de linii de troleibuz (în Târgoviște și Ploiești), întregul parc auto deținând în exploatare un număr de 610 de vehicule, dominat în proporție de 97,5% de autobuze.
3.3. INFRASTRUCTURA DE SĂNĂTATE
Potrivit datelor statistice, regiunea Sud Muntenia dispune de o rețea de unități sanitare compusă dintr-un număr de 57 spitale (46 în mediul urban și 11 în mediul rural), 2 policlinici (ambele în mediul urban), 1.687 cabinete medicină generală și de familie (811 în mediul urban și 876 în mediul rural), 37 dispensare (26 în mediul urban și 11 în mediul rural), 902 cabinete medicale de specialitate (877 în mediul urban și 24 în mediul rural), 1.087 cabinete stomatologice (836 în mediul urban și 251 în mediul rural, 336 laboratoare medicale (293 în mediul urban și 43 în mediul rural) și 1.131 farmacii și puncte farmaceutice (632 în mediul urban și 499 în mediul rural). La nivel de județ cele mai puține unități sanitare erau în Giurgiu și Ialomița, iar cele mai multe în Argeș și Prahova.
Personalul medico-sanitar din regiune este alcătuit dintr-un număr de 4.499 medici, 1.156 stomatologi, 1.202 farmaciști, iar numărul personalului sanitar mediu este de 15.634.
În ceea ce privește numărul de medici la 1000 de locuitori, regiunea ocupă ultimul loc la nivel național cu 1,39 medici. La nivel județean, media regiunii este depașită doar de Argeș (2,13 medici la 1000 de locuitori), ultimul loc fiind ocupat de județul Călărași (1 medic la 1000 de locuitori).
Referitor la numărul de paturi în spitale la 1000 de locuitori, regiunea ocupă ultimul loc la nivel național cu doar 4,48 paturi. Adâncind analiza la nivel regional se constată depășiri ale mediei regiunii în județele Argeș (5,40 paturi), Dâmbovița (4,81 paturi), Prahova (4,71 paturi) și Teleorman (4,95 paturi), valori inferioare mediei regăsindu-se în județele Călărași (3,76 paturi), Giurgiu (2,93 paturi) și Ialomița (2,76 paturi).
3.4. INFRASTRUCTURA SOCIALĂ
În regiunea Sud Muntenia, în ceea ce privește infrastructura socială, funcționează 13 cămine pentru persoane vârstnice, numărul acestora fiind în creștere. Numărul acestora reprezintă 8,61% din totalul național, regiunea ocupând locul 6 în clasamentul regiunilor.
Analizând la nivel județean, cele mai multe cămine se regăsesc în județele Dâmbovița și Ialomița (fiecare cu câte 4 cămine), iar la polul opus se situează județele Argeș și Prahova unde nu există niciun cămin.
În ceea ce privește numărul mediu lunar de beneficiari ai căminelor din regiune, acesta a
înregistrat o creștere de 31,55% în anul 2015 față de anul 2011, atingând cifra de 467 beneficiari, cei mai mulți regăsindu-se în județul Ialomița (246 beneficiari), urmat de județele Călărași (83 beneficiari), Dâmbovița (64 beneficiari), Giurgiu (50 beneficiari) și Teleorman (24 beneficiari), iar ultimul loc este ocupat județele Argeș și Prahova cu niciun beneficiar datorită inexistenței căminelor pentru persoane vârstnice.
La sfârșitul anului 2015, regiunea Sud Muntenia este cea care la nivel național deține cea mai mare pondere a persoanelor cu handicap (16,4%). Din punct de vedere al repartiției pe sexe, peste jumătate din persoanele cu handicap erau femei (54,84%), iar în ceea ce privește vârsta 92,5% erau adulți, restul fiind copii.
Privind instituțiile publice de asistență socială pentru persoanele adulte cu handicap, regiunea numără 50 de centre. Având în vedere repartiția acestora pe medii, 31 de centre sunt concentrate în mediul urban și doar 19 în mediul rural. Prin aceste centre sunt asistate 2.974 persoane, 1.715 dintre acestea în mediul urban și numai 1.259 în mediul rural.
La nivel județean, cele mai multe centre se regăsesc în județul Dâmbovița, cu un număr de
16 centre, iar ultimul loc este ocupat de județele Ialomița și Călărași cu câte 2 centre fiecare.
Regiunea Sud Muntenia ocupă locul 3 în clasamentul regiunilor, numărând 11.372 asistenți personali pentru persoanele cu handicap grav. La nivelul județelor regiunii, cei mai mulți dintre aceștia se regăsesc în județul Teleorman (2.397 asistenți personali), iar cei mai puțini în județul Giurgiu (1.109 asistenți personali).
3.5. INFRASTRUCTURA DE ÎNVĂȚĂMÂNT
La nivelul regiunii Sud Muntenia, numărul unităților școlare a scăzut cu 836, datorită închiderii unora dintre acestea, în special în mediul rural. Astfel, numărul total de unități școlare a fost de 1.056 (din care 45,27% sunt localizate în mediul urban și 54,73% în mediul rural).
Cele mai multe unități școlare sunt înregistrate în județele Argeș (202) și Prahova (240), la polul opus situându-se județele Călărași (99) și Giurgiu (86).
La nivelul regiunii, personalul didactic are o pondere de 13,18% din totalul național, clasând regiunea pe locul 3 la nivel național cu 32.638 de cadre didactice (54,5% în mediul urban și 45,5% în mediul rural), cele mai multe regăsindu-se în județele Argeș și Prahova, la polul opus fiind județul Giurgiu.
Numărul populației școlare din regiunea Sud Muntenia are o pondere de 13,22% din totalul național, clasând regiunea pe locul 3 la nivel național cu 505.704 persoane (57,62% în mediul urban și 42,38% în mediul rural), cea mai mare populație școlară înregistrându-se în județele Argeș și Prahova, iar cea mai scăzută în județul Giurgiu.
Conform datelor statistice din Planul Regional de Acțiune pentru Învățământ Sud Muntenia în regiunea Sud Muntenia, gradul de cuprindere în învățământ s-a situat sub valorile nivelului național, pentru toate grupele de vârstă, cu excepția grupelor de vârstă 7-10 ani și 11-14 ani.
În ceea ce privește evoluția acestui indicator, se remarcă ușoare creșteri pentru următoarele grupe de vârstă: 3-6 ani, 11-14 ani, 15-18 ani și 19-23 ani.
CAPITOLUL IV ECONOMIA ȘI TURISMUL ÎN REGIUNEA
SUD-MUNTENIA
4.1. ACTIVITATEA ECONOMICĂ
Structura economică a regiunii este caracterizată de dominarea industriei în cele 3 județe din nordul acesteia (Prahova, Dămbovița și Argeș) și agriculturii în celelalte 4 județe din sud (Teleorman, Giurgiu, Călărași și Ialomița).
Dupa anul 1989, economia regiunii a avut o evoluție descendentă, datorată dezechilibrelor moștenite a neconcordanței dintre componentele reformei economice și a utilizării neraționale a resurselor naturale și umane, cu impact negativ asupra productivitații, eficienței și ratei de angajare.
Fenomenul de declin economic, generator a unor probleme sociale, precum reducerea gradului de ocupare a forței de muncă, persistența șomajului de lungă durata, accentuarea unor dezechilibre structurale, reducerea nivelului de trai și deteriorarea calității vieții, pe parcursul ultimilor ani înregistrându-se o evoluție lentă dar pozitivă a economiei, având efecte benefice asupra mediului social.
Compexă și diversificată, industria a cărei contribuție la PIB-ul regional a fost la sfârșitul anului 2015 de 28,2%, este reprezentată prin toate ramurile ei, ponderea însă deținând-o industria chimică și petrochimică (județele Prahova și Argeș), industria construcției de mașini, echipamente și mijloace de transport (județele Prahova , Argeș și Dâmbovița), industria textilă și alimentară, forța de muncă ocupată în cadrul acestora fiind de 25,3%.
Regiunea deține supremația la nivel de țară în producția de utilaj petrolier și chimic, de frigidere, lămpilor electrice cu incandescență și în producția de automobile Dacia și Aro.
Prezentă în toată Regiunea, industria are o pondere ridicată în județele din Nord, aici aflându-se și importantele centre urbane ale acesteia: Ploiești, Pitești și Târgoviște-care au constituit și constituie în continuare poli de dezvoltare și centre de polarizare pentru noi activități industriale pe lângă cele tradiționale existente și pentru investițiile străine.
Urmarea procesului de privatizare încă nefinalizat și de trecere la economia de piață, s-a înregistrat un declin fundamental al numărului și mărimii întreprinderilor de stat concomitent cu creșterea numărului de societăți comerciale private.
Sectorul privat caracterizat de o evoluție în timp lentă dar constant pozitivă, este relativ bine reprezentat la nivelul regiunii, fiind susținut de crearea și dezvoltarea continuă a Întreprinderilor Mici și Mijlocii.
Sectorul serviciilor, slab dezvoltat înainte de 1990, a înregistrat în ultimii ani o evoluție pozitivă în anumite domenii, mai ales în activitățile comerciale și de desfacere, numărul populației ocupate în acest domeniu fiind de 20,9 mii persoane la sfârșitul anului 2014.
Tendința oscilantă în evoluția acestui sector la nivel regional și dimensiunile relativ reduse ale acestuia, constituie una din principalele deficiențe ale structurii economice din regiune, ceea ce reflectă o dezvoltare subdimensionată atât în raport cu nevoile populației cât și în raport cu celelalte sectoare ale economiei regionale.
Potențialul economic și uman, resursele bogate ale solului și gradul sporit de urbanizare și industrializare, caracteristici dominante în special zonei de Nord și mai puțin zonei de sud, au constituit condițiile favorizante de atragere și pătrundere în regiune a investițiilor străine, care pe departe poate fi considerat suficient.
În ceea ce privește agricultura, condițiile naturale ale regiunii și calitatea solului sunt favorabile dezvoltării tuturor ramurilor din domeniul acesta.
Suprafața agricolă de 2.449 mii ha, reprezintă 71,1% din suprafața totală a regiuniii, restul fiind ocupată de păduri (19,3%) și de ape și bălți (3,4%).
Din totalul acesteia, ponderea cea mai mare este deținută de terenul arabil (80,6%) urmat de pășuni și fânețe (16%) și de vii și livezi (3,4%).
Caracteristică este producția vegetală, orientată spre cultura cerealelor, plantelor uleioase, plantelor de nutreț și legumelor.
În prezent peste 96,2% din suprafața agricolă aparține sectorului privat, forța de muncă ocupată fiind de 39,4%.
Cu toate ca există condiții natiurale deosebite, în prezent nu se poate spune că există o productivitate agricolă competitivă și eficientă, acest aspect fiind determinat atât de dotările tehnice necorespunzătoare cât și de modul de exploatare practicat.
Regiunea deține și în domeniul zootehnic un real potențial, dar care ca și celelalte sectoare nu este suficient exploatat.
4.2. ACTIVITATEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE-INOVARE
România are un nivel foarte scăzut al cheltuielilor totale pentru cercetare – dezvoltare, ele reprezentând cca. un sfert din media Uniunii Europene.
România se situează sub nivelul înregistrat de țările din centrul și sud-estul Europei în privința intensității cercetării și dezvoltării, un aspect pozitiv fiind ponderea mai mare a sectorului privat în finanțarea cheltuielilor de cercetare și dezvoltare, comparativ cu alte state membre. În anul 2012, la nivelul regiunii Sud Muntenia, erau 2.253 salariați, mai puțini cu 45% față de anul 2005, respectiv cu 36% față de 2011.
Din punct de vedere al numărului de salariați, regiunea s-a situat pe locul 6 la nivel național, în 2012, comparativ cu locul 4 ocupat în anul precedent. Cei mai mulți salariați în cercetare – dezvoltare erau în județul Argeș (1.165 salariați), urmat de Călărași cu 420 salariați, în timp ce pe ultimele locuri s-au situat județele Ialomița cu 3 salariați și Giurgiu cu niciun salariat pentru al doilea an consecutiv, în 2012.
Cea mare scădere a fost semnalată în județul Prahova, unde numărul de salariați s-a înjumătățit în doar un an, pierzând astfel locul 2 ocupat constant în perioada analizată. Din numărul total al salariaților 58,6% erau cercetători, 10,9% erau tehnicieni și asimilați, iar 30,5% erau alte categorii de salariați.
În anul 2012, în regiunea Sud Muntenia la 10.000 de persoane ocupate civile, 19,5 erau salariați în activitatea de cercetare – dezvoltare (locul 7 la nivel național, în scădere cu 2 poziții față de anul precedent), cei mai mulți regăsindu-se în județele Argeș (48,2) și Călărași (42,3).
La nivel regional, cheltuielile totale din cercetare – dezvoltare au fost, în 2012, de 265,84 milioane lei, ocupând locul 3 la nivel național după București–Ilfov și Nord – Vest. Din totalul cheltuielilor, 89% au reprezentat cheltuieli curente și 11% cheltuieli de capital, acestea din urmă în creștere ca pondere în total cheltuieli față anul precedent.
Din repartizarea pe județe a cheltuielilor din cercetare – dezvoltare rezultă că în județul Argeș acestea au deținut o pondere de 79,7%, urmat de Dâmbovița cu 11,9%, ultimele locuri fiind ocupate de județele Teleorman și Ialomița cu 0,20%, respectiv 0,08%, în timp ce Giurgiu nu intră în clasament pentru al doilea an consecutiv.
Analizate pe surse de finanțare, cheltuielile din activitatea de cercetare – dezvoltare au provenit, în 2011, în proporție de 87% din mediul privat, urmând fondurile publice cu un procent de 10%, iar pe ultimul loc au reprezentat fondurile provenite din alte surse în procent de 0,87%.
Cererile de brevete de invenție depuse de solicitanții români în anul 2012, la nivelul regiunii Sud Muntenia, au fost în număr de 94, în creștere cu 40,3% față de anul precedent. După numărul de cereri de brevete depuse, regiunea Sud Muntenia s-a poziționat pe locul 5 la nivel național, în urcare 3 poziții față de anul anterior. La nivel județean, cele mai multe cereri de brevete au fost depuse în județele Dâmbovița (32 – peste 100% față de 2010) și Argeș (29 – creștere de 190%), iar cele mai puține în județele Giurgiu și Teleorman (ambele câte 2 cereri) și Călărași (1 – scădere 75%).
Numărul cererilor de înregistrare a desenelor/modelelor ale solicitanților români a fost de 34 (loc 4 la nivel național), cele mai multe înregistrându-se în Prahova – 12 și Dâmbovița – 9, iar cele mai puține în Călărași și Teleorman, în 2012. În ceea ce privește depunerea de cereri de înregistrare a mărcilor, în 2012 acestea au fost în număr de 666, poziționând regiunea Sud Muntenia pe locul 4 la nivel național. Cele mai multe s-au depus în județele Prahova (334) și Argeș (137), iar cele mai puține în Ialomița (33) și Călărași (26). Inovarea este un proces continuu și dinamic, care contribuie la creșterea economică.
Acesta este definit ca fiind introducerea de bunuri, servicii, procese sau metode de marketing substanțial îmbunătățite, creșterea economică și dezvoltarea depinzând de generarea, exploatarea și diseminarea noilor cunoștințe, metode, procese și produse. Este general admis faptul că modul corect de a depăși criza și de a înscrie economia pe calea unei creșteri sustenabile și echitabile din punct de vedere social este finanțarea inovării în întreprinderi.
Astfel, în ceea ce privește inovarea, în regiunea Sud Muntenia, în 2011 exista un număr de 919 întreprinderi inovative dintr-un total de 8.116 la nivel național, ocupând astfel locul 5 la acest aspect. Cele mai multe dintre întreprinderile inovative operau în industrie – 655 și restul de 264 în servicii.
4.3. POTENȚIALUL TURISTIC ȘI PATRIMONIUL PROTEJAT
Valorificarea atracțiilor turistice din regiunea Sud Muntenia, creează oportunități și creștere economică regională și locală, iar investițiile în turism și cultură vor permite regiunii să folosească avantajele potențialului său turistic și a patrimoniului cultural, pentru a-și îmbunătăți avantajele competitive în sectoare cu valoare adăugată mare și conținut calitativ și cognitiv ridicat, atât pe piețe tradiționale, cât și pe cele în formare.
Potențialul turistic
În general, pe teritoriul României sunt recunoscute două categorii de potențial turistic:
1. 24% din suprafața țării – zone cu potențial turistic complex și de mare valoare, care includ Parcurile Naționale și Rezervații ale Biosferei, monumente naturale, arii naturale protejate, valori ale patrimoniului natural de interes național, resurse balneare, muzee și case memoriale;
2. 34% din suprafața țării – zone cu potențial turistic ridicat care includ cel puțin una din categoriile de rezervații și monumente ale naturii de interes național, valori ale patrimoniului cultural de interes național, resurse balneare, muzee sau case memoriale.
Pe teritoriul regiunii Sud Muntenia se regăsesc ambele categorii de potențial turistic, datorită reliefului său diversificat, mai puțin Rezervațiile Biosferei.
Totodată, potențialul turistic al țării este marcat prin două componente esențiale:
• Componenta natural – reprezentată prin peisaje spectaculoase, configurația variată a reliefului, condițiile climatice favorabile, valoarea terapeutică și abundența unor factori naturali de cură;
• Componenta antropică, reprezentată prin vestigii arheologice, monumente și obiective de artă laică sau religioase, muzee și colecții muzeale, elemente de etnografie și folclor de mare frumusețe și originalitate, realizări actuale de prestigiu, monumentele istorice, de arhitectură și de artă cu o valoare de unicat. Acestea constituie elementele de mare atractivitate ale ofertei turistice românești și regionale, contribuind la formarea unei game largi de forme de turism: de sejur (montan, balnear), vânătoare și pescuit sportiv, turism itinerant cu valențe culturale, turism profesional etc.
Patrimoniul natural protejat
România este una din țările europene ce se bucură de un patrimoniu natural deosebit de divers și conservat, a cărei diversitate biologică reprezentată de ecosistemele naturale și seminaturale acoperă aproximativ 47% din suprafața țării. În sprijinul conservării diversității biologice, pe teritoriul României sunt constituite 963 de arii naturale protejate, care reprezintă 7% din suprafața țării.
Se regăsesc printre acestea 3 rezervații ale biosferei, 13 parcuri naționale și 13 parcuri natural, 4 situri Ramsar și 2 situri care au primit Diploma Europeană pentru arii protejate acordată de Consiliul Europei.
În componența patrimoniul natural unic al României intră două forme de relief reprezentative și anume munții Carpați care reprezintă 65% din eco-regiunea carpatică și una dintre cele mai importante zone umede din Europa, Delta Dunării, ce se distinge atât ca suprafață (580.000 ha), cât și la nivel al diversității biologice cu un triplu statut internațional: Rezervație a biosferei, Sit Ramsar (zona umedă de importanță internațională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural și Cultural. Dezvoltarea turismului trebuie să țină cont de principiile dezvoltării durabile, în sensul conservării și protejării patrimoniului natural și cultural dar și a reducerii presiunii antropice asupra mediului, inerentă în condițiile practicării turismului pe scară largă.
Turismul din România se concentrează asupra istoriei sale bogate și a peisajelor naturale care constituie patrimoniul natural protejat, reprezentat în regiunea Sud Muntenia de parcuri naționale și regionale, rezervații naturale, monumente ale naturii și arii protejate și avifaunistice.
Parcuri naturale naționale și regionale
Parcul este arie protejată de interes național ce are drept scop protecția și conservarea elementelor naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico – geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri educative, științifice, turistice și recreative.
Parcul Natural Bucegi se împarte pe trei teritorii administrative, două situate în regiunea Sud Muntenia (județele Prahova și Dâmbovița) și unul situat în regiunea Centru, în județul Brașov. Astfel, suprafața totală a Parcului Natural Bucegi, este de 32.496,8 ha, din care sectorului dâmbovițean îi revine o suprafață de 16.634,5 ha. Parcul Natural Bucegi a fost creat odată cu promovarea și dezvoltarea turismului, ca măsură de prevenire a procesului de exploatare irațională a resurselor naturale și distrugere a diversității biologice.
Acesta cuprinde o mare diversitate biologică, geologică, geomorfologică, inclusiv carstul ce prezintă o importanță deosebită prin frumusețea peisajului și prin interesul științific.
Parcul Natural Comana din județul Giurgiu, cu o suprafață de 24.963 ha, reprezintă unul dintre cele 4 situri Ramsar ale României, în cadrul căruia se desfășoară turismul controlat în conformitate cu activitățile permise din zona de conservare specială.
Rezervații naturale
Potrivit Raportului privind starea mediului în regiunea Sud Muntenia, în 2011 se înregistrează un număr de 68 de rezervații naturale, dintre care 31 în județul Argeș, acoperind circa 46% din suprafața regiunii.
La cealaltă extremă se găsește județul Ialomița care nu deține decât 3 rezervații naturale pe întreg teritoriul său. Detalierea situației pentru fiecare județ în parte este reprezentativă pentru determinarea modului în care s-au conservat aceste rezervații pentru fiecare formă de relief.
Ariile protejate din județul Argeș însumează 31 de rezervații naturale. Dintre acestea cele mai multe se găsesc în Munții Făgăraș – 14 zone naturale, fiind în cea mai mare parte reprezentate de lacuri, un număr de 11 din totalul de 14 al județului. Printre rezervațiile naturale se mai numără 6 peșteri, dintre care 5 situate în Parcul Național Piatra Craiului, 3 zone carstice și câte o zonă din cele de granit, calcar, aven, loc fosilier, rezervație și gol alpin.
Rezervațiile naturale din județul Călărași adună 3 ostroave, ce fac parte din cele 8 ostroave protejate ale Dunării, o pădure acoperită cu vegetație forestieră și un iezer, rezervație avifaunistică ce se află în Lunca Dunării și se împarte în terenuri agricole, cea mai mare parte (2.347 ha) și luciu de apă (530 ha).
Parcul Natural Bucegi de pe teritoriul județului Dâmbovița asigură 9 rezervații naturale din cele 12 ale județului și se găsesc sub formă de peșteri, plaiuri, chei, o mlaștină și o vale. Alte trei arii naturale protejate de acest tip sunt Plaiul Domnesc de pe teritoriul comunei Moroeni, Izvoarele de la Corbii Ciungi în comuna Corbii Mari și una dintre poienile cu narcise ale României din Vișina și Petrești.
Județul Dâmbovița ocupă a doua poziție din regiune, după Argeș, având ca și criteriu numărul rezervațiilor naturale.
Pădurile Manafu, Oloaga-Grădinari, Padina Tătarului, rezervația Teșila, ce are ca scop protejarea bujorului românesc și rezervația naturală Cama – Dinu – Păsărică, care reprezintă un eșantion tipic de luncă inundabilă, sunt cele 5 arii naturale protejate ale județului Giurgiu.
Cele mai puține rezervații din regiunea Sud Muntenia aparțin județului Ialomița, astfel că în acest teritoriu, două lacuri și două păduri sunt încadrate la acest tip de arii protejate.
În județul Prahova, Muntele de Sare Slănic, una dintre cele 6 rezervații naturale, are și calitate de monument al naturii, iar alte 4, Abruptul Prahovean, Locul fosilier Plaiul Hoților, Munții Colții lui Barbeș, Arinișul de la Sinaia aparțin PN Bucegi.
Acestor rezervații naturale li se adaugă și Tigăile Mari din Ciucaș, un ansamblu de forme de relief cu caracter ruiniform și stâncos.
Lacul Suhaia, pădurile Troianu și Pojorâtele, ostrovul Gâsca, cu o suprafață de 58 ha și Ostrovul Mare cu o suprafață aproape triplă de 140 ha, sunt cele 5 rezervații naturale din județul Teleorman.
Aria protejată Lacul Suhaia, aflată pe teritoriul administrativ al comunei cu același nume, reprezintă o zonă din Lunca Dunării, cu luciu de apă, pajiști, turbării și mlaștini și constituie o zonă cu mare potențial turistic – turism de agrement, vânătoare și pescuit.
Pădurea Troianu a fost declarată rezervație naturală, pentru protejarea bujorului românesc, iar pădurea Pojorâtele pentru protejarea arboretului natural cu vârste de până la 120 de ani.
Monumente ale naturii
Monumentele naturii sunt acele zone cu elemente naturale valoroase și o deosebită semnificație ecologică, științifică sau peisagistică, considerate bunuri naționale, ocrotite prin lege și conservate pentru posteritate.
Conform datelor înregistrate în Raportul din 2011 privind starea mediului, în regiunea Sud Muntenia, s-au conservat 18 astfel de formațiuni de elemente naturale, în doar 3 județe și anume: Ialomița, Giurgiu și Teleorman.
În județul Ialomița, pădurea de stejari seculari Alexeni reprezintă unul dintre cele mai bine conservate monumente ale naturii din județ.
Toate cele 9 exemplare încadrate în categoria de monumente ale naturii din județul Ialomița fac parte din familia arborelui și sunt întâlnite sub diferite specii de stejar brumăriu, arbore de lalele, platan secular, salcâm japonez, stejar secular sau arborele Ginkgo biloba, cea mai bătrână specie de arbore de pe planetă.
În comuna Bulbucata se află singurul monument al naturii din județul Giurgiu, reprezentat de stejarul secular “Muma Pădurii”, cu o circumferință de 8,30 m și o vârstă de peste 600 de ani.
Monumentele naturale valoroase din județul Teleorman însumează 8 arbori cu înălțimi de peste 17 m până la 25 m, reprezentați de 4 stejari, 3 salcâmi japonezi și un castan porcesc.
Patrimoniul construit protejat reprezentat de monumentele istorice în regiunea Sud-Muntenia
Potrivit istoriei, încă din anul 2000 î.Hr., pe teritoriul României de astăzi, Dacia de odinioară, sunt evidențiate izvoare arheologice și istorice care ne certifică și ne reconstruiesc identitatea noastră ca popor, precum și descoperiri milenare ale secolelor ce au încununat preistoria.
Monumentele catalogate cu valențe istorice și discutate în cazul de față sunt reprezentate de cele 4.768 monumente de arheologie, arhitectură fortificată, arhitectură religioasă, arhitectură civilă sau vestigii de pictură și sculptură monumentală care se regăsesc pe teritoriul regiunii Sud Muntenia.
Județul Dâmbovița, cel mai bogat județ din regiune prin prisma celor 1.239 monumente istorice, are puternice rădăcini în trecut, oferind grațioase edificii istorice încă din preistorie și fiind locuit încă din Paleoliticul Inferior.
Fostă capitală a Țării Românești, municipiul Târgoviște oferă astăzi cel mai vast patrimoniu istoric din județ datorită celor 221 monumente istorice, printre care și atractivul Complex Muzeal al Curții Domnești, care datează din Epoca Medievală și grupează alte monumente din secolele XV-XVIII precum Turnul Chindiei ce a fost restaurat în secolul XIX, Palatul Domnesc, 2 biserici și alte construcții civile.
Dintre cele 15 situri și așezări arheologice din municipiu, cea mai veche datează încă din Epoca Bronzului. Cele mai multe monumente sunt sub forma bisericilor și a anexelor specifice acestora și a caselor reprezentate de case memoriale, vile, conace sau orice altă incintă dintre care: Ansamblul Palatului Brâncovenesc de la Potlogi, în Târgoviște o multitudine de biserici printre care Biserica Albă sau Biserica Târgului, necropolele din comuna Voinești care datează din Epoca Bronzului Timpuriu sau Mănăstirea Dealu din comuna Băieni construită în perioada 1499-1501.
Această trecere în revistă a acestor câtorva edificii nu este suficientă pentru a expune totalitatea monumentelor, însă este reprezentativă pentru identitatea românească.
Teritoriul județului Prahova a fost locuit încă din vremuri imemoriale a căror mărturie stau multe dintre cele 1.069 de monumente istorice. Principalul punct de atracție îl reprezintă Castelul Peleș, din orașul Sinaia, construit la sfârșitul secolului al XIX-lea în stil germanic și care din anul 1948 funcționează ca muzeu național.
Acestuia i s-a adăugat între anii 1896 – 1914, un castel mai mic numit Pelișor, construit în stil elvețian. Totodată, un alt monument recunoscut ca identitate istorică a orașului Sinaia este Mănăstirea Sinaia, numită și „Catedrala Carpaților” și datează din secolul al XVII-lea.
Rezervația arheologică din comuna Târgșoru Vechi a scos la iveală numeroase izvoare care certifică existența așezărilor sau necropolelor din Epoca Bronzului, rezervație unde s-au păstrat vizibile deasupra solului numeroase ruine, spre exemplu biserica din timpul lui Vladislav II (1447 – 1456).
De asemenea, o altă rezervație arheologică localizată în comuna Vadu Săpat a deschis noi orizonturi pentru decodificarea modelelor comportamentale umane, istoric determinate prin cercetările arheologice din Valea Budureasa.
Municipiul Ploiești găzduiește 140 de monumente istorice printre care se numără și cel mai vechi monument ecleziastic construit în întregime din zid, respectiv Biserica Domnească „Sf. Apostoli Petru și Pavel”, ctitorită în anul 1639 de către Matei Basarab și, de asemenea, Statuia Libertății inaugurată în anul 1881.
Din paleta vastă de monumente existente în județul Prahova, se mai pot menționa: monumentul de arhitectură laică Casa „Hagi Prodan” din Ploiești, „Casa Cămărășiei” din orașul Slănic, astăzi Muzeul Sării, Crucea de pe Caraiman din Bușteni aflată la o altitudine de 2.291 m sau mărețul monument ecvestru, statuia lui Mihai Viteazul, închinată memoriei și înfăptuirilor acestuia care este, de asemenea, și ctitorul orașului Ploiești.
În nord – vestul regiunii Sud Muntenia, este localizat județul Argeș, un teritoriu locuit din vremuri străvechi care a favorizat dezvoltarea așezărilor geto-dacice, multe dintre ele descoperite și conservate până în zilele noastre, ce fac parte din cele 1.023 de izvoare istorice ale patrimoniului său. Suvenire ale artei feudale, s-au păstrat de-a lungul veacurilor, mai mult sau mai puțin afectate de trecerea timpului, numeroase monumente cum ar fi: palatele domnești de la Câmpulung și Curtea – de-Argeș, Mânăstirea Cotmeana (ridicată de Mircea cel Bătrân), fortăreața Poenari din comuna Arefu (construită în timpul domniei lui Vlad Țepeș), construcțiile feudale de la Glavacioc și Aninoasa, impozanta Mânăstire Curtea-de-Argeș (construită de Neagoe Basarab), etc.
Un număr impresionant de biserici și mânăstiri fac dovada amprentei ortodoxismului în această zonă, astfel că dintre cele 14 biserici monument din Curtea de Argeș se mai pot menționa: Biserica Domnească, care păstrează în interior 14 morminte ale principilor din familia Basarab, Biserica Sân Nicoară, Biserica Episcopală – legendara biserică a lui Manole și a celor nouă meșteri mari și un alt monument cu valențe istorice reprezentat de „Masa lui Traian”, o imensă lespede rotundă de pe malul Oltului despre care legenda spune că ar fi locul unde a poposit Traian și apoi Mihai Viteazul.
Cu mai puține monumente istorice în patrimoniul său, județul Giurgiu înglobează prin cele 542 de vestigii, dovezi ale celor mai îndepărtate timpuri precum situl arheologic de la Malu care adăpostește artefacte ce aparțin Paleoliticului Superior cât și Epocii Bronzului Timpuriu.
Odată cu urcarea pe treptele istoriei se lasă admirate și vizitate ruinele cetății Giurgiului și Turnul cu ceas din municipiul Giurgiu, ruinele palatului Cantacuzino de la Mironești sau Crucea de piatră de la Călugăreni, ridicată în memoria bătăliei purtată de Mihai Viteazul cu turcii lui Soliman Pașa. Lăcașurile de cult care au dobândit în timp numele de monumente istorice datorită arhitecturii religioase, reprezintă importante puncte turistice mai ales pentru turismul religios, dintre care se pot menționa Biserica Grecească, Biserica de lemn de la Călugăreni sau Mănăstirile Comana, Sf. Nicolae din Găiseni și Neajlov.
CONCLUZII
1. În regiunea Sud Muntenia s-a păstrat tendința manifestată la nivel național, conform căreia populația a scăzut constant ca urmare a scăderii natalității și al migrării populației.
Analizând distribuția populației regiunii Sud-Muntenia, la mijlocul anului 2015, ponderea cea mai mare a populației era concentrată în județul Prahova (24,41% din populația Sud-Muntenia), în timp ce ponderea cea mai mică a revenit județului Ialomița, cu doar 8,72% din populația regiunii Sud-Muntenia.
La nivel interjudețean, se observă faptul că în anul 2015, populația urbană era predominantă în județele Prahova (30,26%) și Argeș (22,79%), în timp ce populația rurală deținea ponderi ridicate in județele Prahova (20,60%) si Dâmbovița (19,67%).
În anul 2015, ponderea populației sub 25 de ani a fost de 25,79% la nivelul regiunii, în scădere cu 1,31% față de valoarea înregistrată in anul 2012 (27,09%), în timp ce populația cu vârstă cuprinsă între 25-64 de ani a înregistrat o creștere cu 0,34% in anul 2015, față de anul 2012.
Totodată, ponderea populației vârstnice de 65 de ani și peste a crescut cu 0,96% in 2015, față de anul 2012.
În ceea ce privește numărul deceselor, acest indicator a înregistrat valorile cele mai ridicate, în anul 2014 în județul Prahova cu 9792 de persoane decedate din total regiune, iar cele mai scăzute valori în județul Ialomița cu 3932 decedați.
În anul 2014, sporul natural a înregistrat valori negative în toate cele șapte județe componente ale regiunii Sud Muntenia. În acest sens, cele mai ridicate valori au fost în județul Teleorman cu -3856 persoane, în timp ce valorile cele mai scăzute au fost înregistrate în județul Ialomița cu -1177 persoane.
Referitor la migrația externă, în anul 2014, regiunea Sud Muntenia a ocupat locul 7, între cele opt regiuni de dezvoltare, în ceea ce privește numărul de emigranți, cu un procent de 10,79% (1214 de persoane) din totalul emigranților de la nivel național (11251).
2. În ceea ce privește structura sistemului de așezări, o caracteristică a regiunii este prezența unor formațiuni de tip conurbație, respectiv existența unei concentrări de așezări urbane care se dezvoltă independent, sunt învecinate și au de rezolvat probleme comune (de ex. alimentarea cu apă, energie, transportul în comun, etc.). Un astfel de exemplu este Valea Prahovei din Județul Prahova, unde orașele Breaza, Sinaia, Bușteni, Comarnic și Azuga formează o zonă urbană compactă, lungă de peste 50 km, care se continuă în nord, în Județul Brașov (cu orașele Predeal, Rȃșnov și Brașov), și spre sud, cu Municipiul Cȃmpina și Zona Metropolitană Ploiești, creȃnd un culoar urban continuu, lung de peste 110 km.
Regiunea Sud Muntenia este structurată în jurul a două centre de polarizare, respectiv: municipiul Ploiești, identificat drept pol de creștere prin Hotărârea de Guvern nr. 998/2008 și municipiul Pitești, identificat drept pol de dezvoltare prin aceeași Hotărâre de Guvern.
Fiecare dintre acești poli are un potențial semnificativ de influență nu doar regională, ci și extra-regională.
3. În prezent, în ceea ce privește infrastructura, în cadrul regiunii, transportul pe drumuri, aflat în ultimii ani într-o continuă dezvoltare, tindă să devină lider în domeniu pe fondul declinului înregistrat de transportul feroviar.
Strabătută de 4 căi rutiere internaționale și de viitorea autostradă Constanța-București-Oradea-parte a rețelei pan-europene de transport, regiunea beneficiază de o bună deschidere internă și internațională.
În comparație cu starea tehnică în general satisfăcătoare a drumurilor naționale, drumurile județene și comunale a caror pondere este de 77,1% sunt în marea lor majoritate necorespunzătoare, fapt ce înpiedică sau îngreunează traficul rutier, acest aspect având un impact negativ major în special în zonele rurale.
Transportul naval, aflat într-un declin continuu după 1990, este asigurat de fluviul Dunărea principala cale de navigație transeuropeană pe care, în cadrul regiunii, sunt situate 4 importante porturi.
Legătura cu Bulgaria se face prin intermediul a 3 puncte de trecere a frontierei, cel mai important fiind cel de la Giurgiu-Ruse datorită podului rutier-feroviar existent, prin acest punct realizându-se una din legăturile principale ale Vestului Europei cu Orientul Apropiat.
Străzile orășenești au o lungime de 3.605 km (14,0% din totalul național), din care 58,1% sunt modernizați, pe județe, cea mai mare pondere de străzi orășenești modernizate înregistrându-se în județul Argeș (81,7%), iar cea mai scăzută în Ialomița (37,7%). Apa potabilă pentru alimentarea localităților din regiune provine din captările apelor de suprafață și a apelor subterane, 56,1% din numărul total de localități din regiune beneficiind de alimentare cu apă (din care 47 orașe). Pe județe, apar discrepanțe puternice, astfel dacă în județele Prahova și Argeș peste 70% din localități au instalații de alimentare cu apă, în Teleorman ponderea scade sub 20%.
Rețelele de canalizare a apelor uzate menajere sunt prezente în doar 15,9% din numărul total de localități, printre care și în cele 45 de orașe ale regiunii, însă în numeroase situații aceste instalații sunt slab dezvoltate, subdimensionate și în mare parte degradate. Intra regional, doar județul Prahova (34,6%) depășește media națională (21,8%), celelalte județe înregistrând ponderi mai mici de 20%.
Epurarea apelor uzate menajere constituie o altă problemă majoră, generată de utilizarea în cele mai multe cazuri, a unor echipamente și tehnologii depășite.
Rețeaua de gaze naturale existentă în regiune asigură alimentarea doar a 22,3% din localitățile regiunii și a 77% dintre orașe. Distribuția teritorială a localităților alimentate cu gaze naturale, arată diferențierea clară dintre nord și sud, cele trei județe nordice concentrând 88,8% dintre localitățile care beneficiază de acest tip de infrastructură.
4. Structura economică a regiunii este caracterizată de dominarea industriei în cele 3 județe din nordul acesteia (Prahova, Dămbovița și Argeș) și agriculturii în celelalte 4 județe din sud (Teleorman, Giurgiu, Călărași și Ialomița).
Dupa anul 1989 economia regiunii a avut în general o evoluție descendentă, datorată dezechilibrelor moștenite a neconcordanței dintre componentele reformei economice și a utilizării neraționale a resurselor naturale și umane, cu impact negativ asupra productivitații, eficienței și ratei de angajare.
Fenomenul de declin economic, generator a unor probleme sociale, precum reducerea gradului de ocupare a forței de muncă, persistența șomajului de lungă durata, accentuarea unor dezechilibre structurale, reducerea nivelului de trai și deteriorarea calității vieții, pe parcursul ultimilor ani înregistrându-se o evoluție lentă dar pozitivă a economiei, având efecte benefice asupra mediului social.
La nivel regional, cheltuielile totale din cercetare – dezvoltare au fost, în 2012, de 265,84 milioane lei, ocupând locul 3 la nivel național după București–Ilfov și Nord – Vest. Din totalul cheltuielilor, 89% au reprezentat cheltuieli curente și 11% cheltuieli de capital, acestea din urmă în creștere ca pondere în total cheltuieli față anul precedent.
Turismul în România a reprezentat, înainte de 1990 o destinație turistică importantă pentru piața esteuropeană, însă în condițiile în care oferta turistică nu s-a schimbat de-a lungul timpului, turismul practicat devine necompetitiv în raport cu exigențele cererii și produselor turistice de pe piața internațională.
Regiunea Sud Muntenia deține în patrimoniul său natural 3 parcuri naționale și naturale din totalul de 13 de pe toată suprafața României.
Potrivit Raportului privind starea mediului în regiunea Sud Muntenia, în 2011 se înregistrează un număr de 68 de rezervații naturale, dintre care 31 în județul Argeș, acoperind circa 46% din suprafața regiunii.
Monumentele naturii sunt acele zone cu elemente naturale valoroase și o deosebită semnificație ecologică, științifică sau peisagistică, considerate bunuri naționale, ocrotite prin lege și conservate pentru posteritate.
Conform datelor înregistrate în Raportul din 2011 privind starea mediului, în regiunea Sud Muntenia, s-au conservat 18 astfel de formațiuni de elemente naturale, în doar 3 județe și anume: Ialomița, Giurgiu și Teleorman.
Din prisma celor 1.239 monumente istorice, Județul Dâmbovița este cel mai bogat județ din regiune, având puternice rădăcini în trecut, oferind grațioase edificii istorice încă din preistorie și fiind locuit încă din Paleoliticul Inferior.
Monumentele catalogate cu valențe istorice și discutate în aceasta lucrare, sunt reprezentate de cele 4.768 monumente de arheologie, arhitectură fortificată, arhitectură religioasă, arhitectură civilă sau vestigii de pictură și sculptură monumentală care se regăsesc pe teritoriul regiunii Sud Muntenia.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Regiunii Sud Muntenia (ID: 109516)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.