Analiza Regionala Si Urbana

ANALIZA REGIONALA SI URBANA

[anonimizat]

Introducere

Contextul european privind dezvoltarea teritorială și urbană

In Europa putem observa o crestere semnificativa a importantei dimensiunii teritoriale a politicilor. Dimensiunea teritorială a coeziunii a fost introdusă în Tratatul de la Lisabona, aceata fiind adăugată dimensiunii economice și sociale și devenind prin urmare la nivelul Uniunii Europene un obiectiv politic

Datorita implementării politicii de coeziune și a rezultatelor obtinute in urma cooperării interguvernamentale în domeniul planificării și dezvoltării teritoriale, a devenit din ce în ce mai clar că teritoriul trebuie să fie un element principal în procesul de dezvoltare, implementare și mai special de corelare a politicilor europene și nationale.

Datorita faptului ca există diferente semnificative intre modalitatea de gestionare a regiunilor care sunt puernic urbanizate si regiunile rurale , între metropole și orașele mici și mijlocii, între teritoriile care detin obstacole în calea dezvoltării (cum ar fi de exemplu lanturi muntoase, fluvii, zone insulare sau de deltă, frontiere închise) și teritorii mai uniforme, lipsite de astfel de obstacole, nu pot exista politici care sa fie valabile universal. Acestea trebuie să fie adaptate la specificul teritoriului pentru care sunt aplicate, astfel încât să valorifice potentialul existent.

Istoricul conceptului de coeziune teritorială

Coeziunea teritorială este un concept ce se afla in dezvoltare,si care adaptat unei diversitati de realitati și neesitati, fără a fi o politică separată, ci mai degrabă un obiectiv care încă își caută definirea și modalitatea de utilizare, o notiune ce poate asigura o legatura intre conceptele de competitivitate economică și coeziune, un proces cu ajutorul caruia se pot armoniza politicile sectoriale, o modalitate de valorificare a potentialului teritorial.

Provocări privind dezvoltarea urbană la nivel European

„Orașele detin calitati culturale și arhitecturale unice, forte puternice de incluziune socială și posibilităti exceptionale de dezvoltare economică. Orașele reprezintă centre de cunoaștere și surse de creștere și inovatie… Pe termen lung, orașele au functia de motoare ale progresului social și ale creșterii economice”

„Orașele reprezintă nuclee de viată socială, sustinătoare ale economiilor și apărătoare ale culturii, patrimoniului și traditiei. Alături de familii și cartiere, orasele au reprezentat elementele fundamentale ale societătilor și statelor. Orasele au fost centre ale industriei, meșteșugurilor, comertului, educatiei și guvernării”

Acestea sunt deziderate acceptate la nivel european și nu numai, în acord cu rolul orașelor în realizarea coeziunii teritoriale.

Putem spune ca aproximativ 70% din populatia UE locuiește în zone urbane (și conform studiilor ESPON în anii ce urmeaza peste 75% din populatia Europei se va regăsi în orașe), orașele reprezntand teritoriile în care se concentrează cele mai multe locuri de muncă, aproximativ toti agentii economici și majoritatea institutiilor de învătământ superioare, totodata, zonele urbane oferă accesul la servicii medicale, la comert, dar în același timp, în aceste zone – segregarea socială, șomajul, , problemele de mobilitate sau de mediu sunt vizibil accentuate.

Zonele urbane reprezinta motoare ale creșterii economice la nivel european: orașele, in general cele mari, generează, un PIB peste media europeană, dar și cu peste 40% mai mare decât mediile nationale;

Cu toate acestea, în ultimele două decenii structura economică a zonelor urbane europene a suferit importante modificări, în functie de tipologia functională a fiecărui centru urban, acestea s-au confruntat cu o dinamică economică din ce în ce mai puternica, obtinandu-se astfel noi provocări cum ar fi:

Globalizarea

Restructurarea industrial

Schimbările demografice si climatice

Criza economică

Presiunea asupra resurselor

Expansiunea urbană necontrolată

Riscurile industriale

Toate acestea reprezentand provocări la care specialiștii trebuie să răspundă in mod efiient, astfel încât orașele să fie capabile să își atingă rolul teritorial.

Problema demografică

Fisa 1 – Evolutia demografică estimată a continentului european în 4 scenarii diferite

Sursa: EPSON 2013 Database,2010

Comentarii:

Cu toate ca se intampla cu un ritm foarte lent, populatia din Europa este in continua crestere,iar numărul regiunilor a căror creștere se bazează și pe soldul natural și pe cel migratoriu devine tot mai mare.

Distributia geografică a tipurilor de regiuni europene, în functie de tendintele lor demografice, demonstrează o ruptură spatială clară atât între vestul și estul continentului cât și între zonele metropolitane și teritoriile nationale.

Regiunile și ariile de creștere demografică se concentrează în general partea occidentală a Europei și în zonele urbanizate majore, în vreme ce estul și partial nordul constituie domeniul regiunilor cu declin demografic tot mai pronuntat.

Aceste fenomene pun probleme pe termen lung politicilor care au drept scop dezvoltarea teritorială echilibrată, la toate scările spatiale, plecând de la cele locale, trecând prin cele regionale și nationale și ajungând până la nivelul întregului continent.

In ceea ce priveste Romania putem concliziona ca aceasta se afla printre statele europene ce vor constitui unul dintre bazinele principale de emigrare, fiind de așteptat ca fluxurile migratorii spre Occident să continue.

În toate scenariile (harta 1). România ajunge într-o situatie îngrijorătoare, cu scăderi accentuate ale populatiei până în 2050 prin migratie Analiză teritorială pentru fundamentarea Acordului de Parteneriat 2014-2020 Versiune înaintată spre validare, CCCT, 18 iulie 2013 11/176 și îmbătrânire), cu efecte importante asupra pietii fortei de muncă.

În conformitate cu aceste scenarii, România va suferi un declin demografic pronuntat, unele regiuni pierzând până la peste 50% din populatie până în anul 2050. Orașele mari, în special București (împreună cu regiunea București-Ilfov), sunt singurele care își vor mentine echilibrul demografic.

Fisa 2 – Fluxuri demografice la nivel european

Source: http://mapfinder.espon.eu/?print=1&p=1251

Comentarii:

Una din cauzele principale ale acestei evolutii prognozate sunt fluxurile migratorii către statele mai dezvoltate din vestul Europei (în perioada analizată fluxurile cele mai importante s-au îndreptat către Spania și Italia), printre cele mai mari din Europa .

Concluzia principală a celor două studii de caz românești din DEMIFER (Regiunea Nord-Est și Regiunea Sud-Est) este că România se înscrie în rândul statelor europene care constituie, cu certitudine, unul dintre bazinele principale de emigrare, ale cărui dimensiuni și activitate sunt putin cunoscute din cauza impreciziei sistemului statistic. Pentru viitor, dată fiind Analiză teritorială pentru fundamentarea Acordului de Parteneriat 2014-2020 Versiune înaintată spre validare, CCCT, 18 iulie 2013 12/176 tineretea demografică relativă a celor două regiuni studii de caz, precum și nivelul de trai mai scăzut comparativ cu media UE, este de așteptat ca fluxurile migratorii spre Occident să continue, nefiind exclusă o compensare a deficitului de populatie cu imigranti din afara Europei.

În toate scenariile România ajunge într-o situatie îngrijorătoare, cu scăderi accentuate ale populatiei (pierderea a peste 4 milioane de persoane până în 2050 prin migratie și îmbătrânire), prognoză verificată de altfel de rezultatele provizorii ale recensământului din 2011.

Fisa 3 – Distributia regionala a populatiei stabile

Sursa : INS TEMPO http://eufinantare.info/docs/Strategia%20Nationala%20Dezvoltare%20Regionala%20%20-%20iulie%202013_SNDR2013.pdf

Comentarii:

Populatia stabile a Romaniei la 1 iuli 2010 era de 21.431.298 locuitori, in perioada 2005-2010 aceasta inregistrand o rata anuala constanta de crestere de – 0.2%, urmare a evolutiei inregistrate pe parcurusul intregii perioade analizate a scazut cu 0.9%.

In ceea ce priveste distributia regionala a populatiei stabile,repartizarea se realizeaza, la 1 iulie 2010, conform graficului de mai sus.

Analiza evolutiei populatiei stabile la nivel regional in perioasa 2005-2010,scoate in evidenta o cadere accentuate a populatiei in regiunile din sud (Sud-Vest, Sud si Sud-Est) si o scadere moderata in celelalte regiuni, exceptie facand regiunea Bucuesti-Ilfov- singura care a inregistrat o crestere a populatiei de 2.5%.

Din totalul populatiei stabile a Romaniei in 2010, ponderea populatiei tabile din mediul urban a fost de 55.1% valoare fata de care, in perioada 2005-2010, a variat annual nesemnificatif, in limita unui ecart de 0.3%.

Fisa 4 – Evolutia demografică a Bucureștiului, a celor 7 poli de creștere și a orașului Voluntari

în perioada 2002-2011

Sursa: DGDT

Comentarii

După cum se poate observa și din aceasta imagine, pentru localitătile din zonele periurbane în schimb, situatia este inversată, acestea devenind zone dormitor ale marilor centre urbane, terenurile acestora prezentând un mare interes pentru relocarea sediilor de firmă, pentru depozitarea/prelucrarea produselor destinate centrului urban sau, mai ales, pentru constructia de locuinte. Un exemplu în acest sens este orașul Voluntari a cărui popultie a crescut din 2002 și până în 2011 cu 28,9% (de la 30.016 la 38.680). Prin urmare, dinamica socială și economică a unui centru urban nu trebuie limitată doar la limitele administrative, ci trebuie să ia în consideratie și localitătile adiacente, care sunt polarizate de către centrul urban. În figura de mai sus se poate observa că majoritatea localitătilor pozitionate în vecinătatea unui centru urban important au înregistrat o dinamică pozitivă în ceea ce privește evolutia populatiei

Îmbătrânirea populatiei urbane reprezintă un alt aspect ce poate afecta competitivitatea economică a orașelor (aproape 20% din populatia urbană avea peste 60 de ani în anul 2009) – iar un procent însemnat al populatiei de peste 60 de ani se află concentrat în zonele centrale iar în foarte multe cazuri această populatie reprezintă o categorie cu resurse financiare limitate, ceea ce îngreunează procesul de procesul de reabilitare a clădirilor din zonele centrale ale orașelor.

Fisa 5 – Zone cu potential de urbanizare

Sursa: Raport Banca Mondială – Orașe competitive fig 13

Comentarii

Densitatea sau concentrarea populatiei reprezintă un alt criteriu care poate contribui la dezvoltarea orașelor românești prin sustinerea masei economice și demografice, asigurată de interventii și investitii pentru dezvoltarea infrastructurii specifice zonelor urbane, care ar dezvolta atractivitatea centrului urban. În aceasta figura, realizată în cadrul studiului Băncii Mondiale, sunt identificate localitătile ce prezintă o densitate puternică a populatiei, fiind figurate localitătile cu peste 40.000 de locuitori și cele cu o densitate de cel putin 150 de persoane pe kmp. Aceste zone ce prezintă cel mai mare potential pentru urbanizare, pot fi grupate în 3 categorii: – localităti aflate în jurul polilor de creștere sau ai celor de dezvoltare ( Timișoara, ClujNapoca, Iași, Constanta, Oradea, Târgu-Mureș); – o zonă de conurbatie între București-Ploiești-Târgoviște-Pitești; – zone emergente ariilor urbane (cele din Moldova). Cel mai mare potential îl are cea de a doua tipologie – zona de conurbatie din jurul Bucureștiului, concentrarea unei mari densităti a zonei rurale recomandă dezvoltarea unei infrastructuri care lege aceste localităti și investitii pentru îmbunătătirea accesibilitătii, care să coaguleze această zonă într-una functională. Potrivit studiului realizat de Banca Mondială, această zonă prezintă un potential asemănător cu cel pe care îl detine bazinul Ruhr-ului din Germania, una din cele mai dezvoltate conurbatii din lume (zona formată din orașele Dortmund, Bochum, Essen, Duisburg și Düsseldorf).

Fisa 6 – Numărul clădirilor tip bloc construite în perioada 1945-1989

Sursa: DGDT fig 17

Comentarii

Din figura de mai sus se poate observa avântul pietei imobiliare după anul 2000 și până în 2008, când s-au construit de 2,5 ori mai multe locuinte de cât în anul 2001. Totodată, administratia publică, odată cu înfintarea Agentiei Nationale de Locuinte, ce dezvoltă 2 tipuri de proiecte în mediul urban – constructia de locuinte cu credit ipotecar și constructia de locuinte pentru tineri, destinate închirierii, a devenit un actor activ pe piata imobiliară, mărindu-și de aproape 5 ori activitatea în 2008 raportat la 2001.

Locuinte realizate din fonduri private, sursa – Administratia prezidentială – Comisia Prezidentială pentru analiza riscurilor sociale și demografice – Riscuri și inechităti sociale în România (Sept. 2009)

Locuinte realizate din fonduri publice, sursa – Administratia prezidentială – Comisia Prezidentială pentru analiza riscurilor sociale și demografice – Riscuri și inechităti sociale în România (Sept. 2009)

Discrepanta fată de constructiile efectuate cu fonduri private rămâne ridicată – de 10 ori mai multe locuinte realizate de privat, dar raportul a fost micșorat în intervalul 2001-2008, în 2001 raportul fiind de 20 de ori mai multe locuinte realizate de privat. Totuși, aceste constructii realizate din fonduri publice nu sunt suficiente, în perioada 1998-2007 au fost realizate numai cca. 22.500 locuinte sociale la un necesar estimat de aproximativ 1 milion de locuinte.

De altfel, datorită acestor evolutii, suprafata medie a unei locuinte urbane a crescut în decursul celor două decenii cu peste 14% (de la 34 mp la 39 mp). În același timp, s-a înregistrat și o creștere a suprafetei locuibile pe locuitor urban de la 11 mp/locuitor în 1991 la 15 mp/locuitor urban în 2010, atât datorită creșterii suprafetei totale locuibile, cât și ca urmare a scăderii treptate a numărului populatiei urbane.

Fisa 7- Evolutia și gradul de modernizare al străzilor orășenești

Sursa INS

Comentarii

La nivel regional, se remarcă grade mai ridicate de modernizare în regiunile Sud-Est și Vest și mai redus în București-Ilfov. În mod surprinzător, municipiul București înregistrează un grad de modernizare a strazilor urbane de numai 55%.

Ponderea ridicată din Sud-Est se datorează celor șase reședinte de judet, care concentrează peste 50% din lungimea totală a străzilor orășenești din regiune și înregistrează în medie un grad de modernizare de aproape 90%. O situatie similară se și în Vest, unde străzile orășenești din cele patru reședinte de judet înregistrează un grad de modernizare de peste 80%. Din păcate, de cele mai multe ori reteaua stradală existentă a fost îmbunătătită, nu a fost extinsă nici către noile dezvoltări urbane și nici nu a fost dezvoltată astfel încât să facă fată noilor nevoi de trafic determinate de sporirea numărului de vehicule. De asemenea, lipsa unor autostrăzi de centură determină intensificarea traficului în interiorul orașelor. Totodată, reteaua stradală nu sustine utilizarea mijloacelor de transport nepoluabile – pistele de bicicliști fiind amplasate pe trotuare, fiind marcate doar prin cateva semne pe asfalt.