Analiza Redistribuirii Si Exercitarii Rolurilor In Sistemul Familial Temporar Dezintegrat

Economie

Analiza Redistribuirii Si Exercitarii Rolurilor In Sistemul Familial Temporar Dezintegrat

Byadmin ianuarie 1, 2024

Analiza redistribuirii și exercitării rolurilor

în sistemul familial temporar dezintegrat

ÎNTRODUCERE

Actualitatea cercetării. Instabilitatea socio-economică din Republica Moldova și tranziția interminabilă au determinat mulți moldoveni să plece la muncă în străinătate pentru a-și putea întreține familia. Desigur, cîștigurile obținute sunt importante atît pentru familie cît și pentru economia țării, însă această migrație are și aspecte mai puțin dorite. Ea duce la modificări socio-economice și culturale, ceea ce determină schimbări temporare sau definitive ale realității umane, ale modului de viață și ale personalității celor care pleacă, dar și ale celor rămași acasă. La nivel societal se formează convingerea că asigurarea unor condiții de viață acceptabile în țară este imposibilă, aspirînd la rîndul lor și generațiile ulterioare să emigreze. Se adîncește, din păcate, polarizarea socială între familiile cu migranți, tot mai bogate (vile sau case modernizate, mașini luxoase, bunuri „occidentale”) și familiile non-migranților, tot mai sărace sau în continuă

sărăcire. Problema cea mai gravă provocată de migrarea externă se regăsește în familie deoarece, de regulă, migrează unul dintre soți, fapt ce deteriorează grav ansamblul relațiilor intra-familiale și, deci, funcționalitatea grupului de bază al societății. Migrația implică întotdeauna separare. Adesea separă familiile nucleare de familiile extinse. Pînă recent, un tată migra, la început singur, iar apoi se reunea în țara adoptivă cu soția și copiii în momentul în care devenea capabil să îi întrețină din punct de vedere financiar. În prezent, există o plecare fără precedent a mamelor singure sau cîteodată însoțite de soți, în căutare de muncă lăsîndu-și copiii în grija rudelor pentru cîteva luni sau mai mulți ani. Astfel, migrația schimbă atît structura, cît și funcționalitatea familiilor contemporane numite familii temporar dezintegrate. Termenul de familie temporar dezintegrată a fost introdus de I. Mitrofan în anul 2001 în revista „Psihologie”. Noi, aplicînd termenul de familie temporar dezintegrată, avem în vedere familiile în care unul sau ambii părinți sunt plecați pe termen lung peste hotarele țării. Către acest tip de familie se îndreaptă evoluția familiei din RM, ridicînd o multitudine de probleme referitoare la un nou stil de viață și de interacțiune, noi solicitări pe linia ajustării și acomodării atît intrafamiliale, cît și extrafamiliale. Devenind o realitate incontestabilă, familia temporar dezintegrată atrage atenția tot mai multor cercetători, în special a celor din domeniul științelor sociale. Funcționalitatea optima a sistemului familial este asigurată prin distribuirea și exercitarea corespunzătoare a rolurilor specifice la nivelul familiei. Confruntată cu fenomenul migrației, familia suferă schimbări structurale și întîmpină dificultăți deoarece trebuie să asigure îndeplinirea aceluiași set de nevoi, dar într-un context fundamental modificat. Prin plecarea la muncă în străinătate, de exemplu, a unui membru al familiei se produce un dezechilibru la nivelul sistemului familial în planul exercitării rolurilor, iar disfuncția trebuie rezolvată printr-o redistribuție a sarcinilor specifice. Dacă plecarea unui membru al familiei aduce un plus în zona satisfacerii necesităților primare (hrană, îmbrăcăminte, condiții de locuire mai bune etc.) există posibilitatea unei pierderi în zona satisfacerii necesităților de ordin afectiv, iar, în acest caz, membrii sistemului familial cei mai afectați sunt copiii.

Problema investigației constă în analiza redistribuirii și exercitării rolurilor în sistemul familial temporar dezintegrat prin comparație cu familiile integrate în funcție de habitat și membru plecat la muncă peste hotare.

Obiectul cercetării este evaluarea redistribuirii și exercitării rolurilor în sistemul familial temporar dezintegrat.

Scopul cercetării este de a determina influența migrației familiilor (unul sau ambii părinți) asupra redistribuirii și exercitării rolurilor în sistemul familial temporar dezintegrat prin comparație cu familiile integrate.

Obiectivele cercetării:

Studierea literaturii științifice cu scopul de a determina bazele teoretice ale problemei investigate;

Studiul relației dintre distribuirea rolurilor a familiilor temporar dezintegrate și cele integrate;

Analiza și interpretarea cantitativă și calitativă a datelor;

Elaborarea recomandărilor și concluziilor metodologice.

Ipoteza: E știut că prin plecarea la muncă în străinătate a unui membru al familiei se produce un dezechilibru la nivelul sistemului familial în planul exercitării rolurilor, iar disfuncția trebuie rezolvată printr-o redistribuție a sarcinilor specific, astfel încît anticipăm că dezintegrarea familiei, ca urmare a migrației, amenință funcționarea acesteia la nivelul exercitării rolurilor în funcție de variabila habitat comparativ cu sistemele integrate.

Baza conceptuală a cercetării o constituie: teoria sistemelor (Gregory Bateson, Murray Bowen și Jay Haley), teoria invatarii sociale, teoria dezvoltarii cognitive (Lawrence Kohlberg, 1966), Gender – Schema Theory – aceasta teorie este o maniera de abordare cognitiv-sociala, continand elemente din teoria dezvoltarii cognitive cat si din teoria invatarii sociale; se bazeaza pe conceptul de „gender” = „schema” (schema de gen) S. Bem (1983), teoria sistemică a familiei (Luigi Boscolo).

Metode‚ procedee și tehnici de cercetare: sunt constituite din studierea literaturii de specialitate, surselor bibliografice‚ analiza și sinteza materialului. Colectare a materialului empiric a fost realizată prin metoda convorbirii, observației, aplicarea Chestionarului Rolurile familiale (A.V. Cernicov, 2001), a testului proiectiv Desenul familiei, precum și a interpretării datelor în scopul analizei cantitativ-calitative.

Etapele investgației:

În perioada lunilor octombrie – decembrie a avut loc documentarea teoretică;

În luna ianuarie și februarie s-a lucrat asupra proiectării cercetării, concretizării instrumentariului de cercetare;

În luna martie s-a realizat cercetarea experimentală;

În luna aprilie – elaborarea concluziilor și recomandărilor.

Baza experimentală a cercetării a fost constituită din 100 familii din nordul Republicii Moldova, dintre care 50 de familii temporar dezintegrate (FD) și 50 familii integrate (FI). Acestea la rîndul său au fost divizate în funcție de habitat (urban/rural).

Importanța lucrării o constituie valoarea teoretică a cercetării prin conținutul informațional analizat și sistematizat, care contribuie la îmbogățirea cunoștințelor cu privire la impactul migrației asupra climatului psihologic al familiei. Valoarea practică rezidă în faptul că informația prezentată în această teză poate servi ca suport pentru cadrele didactice care lucrează cu copiii din familii temporar dezintegrate, pentru psihologii școlari care activează în diferite instituții de învățămînt, asistenți sociali care au în calitate de beneficiari familii temporar dezintegrate deoarece teza conține recomandări cu privire la modalități de optimizare a climatului psihologic în aceste familii.

Termenii chee: rol în familie, redistribuire de rol, migrație economică, familie temporar dezintegrată.

CAPITOLUL I Cadru teoretic

Noțiuni generale despre familie

Familia reprezintă „о forma de comunitate umana alcătuita din doi sau mai mulți indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin, latura biologica și/sau cea psiho-sociala” (22, p.17). Acest lucru presupune ca exista doi parteneri, cu sau fara copii, sau un partener cu unul sau mai multi copii proprii. Cred insa ca merita subliniata functia fundamentala a familiei, aceea de a forma personalitatea copiilor aparuti n cadrul ei. In cadrul familiei, fiecare dintre noi dobandim caracteristicile care ne vor defini ca persoane. Aici, invatam §i ne dezvoltam identitatea sexuala, exprimata prin sex-roluri, adică acel set coerent de comportamente care deriva din conditia noastra de barbat sau femeie §i la care ceilalți se așteapta, tocmai datorita apartenentei noastre la un sex sau altul.

Dacă aruncam о scurta privire la familiile care ne inconjoara, observam о mare diversitate de structuri și manifestări familiale. Mult mai mare decat exista acum 50 sau 100 de ani. Acest lucru se datoreaza catorva schimbari pe toate planurile societatii: economic, social, psihologic, spiritual. lata care sunt cele mai semnificative dintre aceste schimbari care au avut efect inclusiv asupra familiei:

Dezvoltarea materiala a societatii, care a transformat omul intr-un individ centrat pe acumulare și mai putin pe existenta. Acum oamenii se definesc mai mult prin ceea ce au, decat prin ceea ce fac sau sunt. Valorile personale și sociale au cunoscut о bulversare semnificativa; de aceea exista tendinta oamenilor de a se responsabiliza mai putin pentru dezvoltarea și implinirea emotionala, cat mai mult pentru cea materiala.

Depersonalizarea omului, care deriva destul de direct din caracteristica de mai sus. La aceasta se mai adauga și tendinta de a valoriza mai degraba individul unic, decat familia sau grupul. Astazi se folosește mai mult ,,eu”, decat ,,noi”. Se pune accent mai mult pe dezvoltarea de sine, decat pe cea impreuna. Asta influenteaza și creșterea varstei la care se căsătoresc tinerii, la creșterea vârstei la care femeile aleg sa devina mame.

Creșterea ritmului de viata și a variantelor de petrecere a timpului, atat in zona profesionala, cat și in cea personala, ceea ce a avut ca efect aparitia unor noi nevoi care se cer satisfacute. Merita insa sa ne intrebam daca aceste nevoi sunt reale sau sunt „create” de mintea noastra sau de societate (care devine din ce in ce mai presanta cu toate inventiile și aritificialitatile ei).

Conștientizarea dezavantajelor familiilor traditionale, care puneau accent pe stabilitatea familiala, și mai putin pe satisfactia reciproca a membrilor ei. Astazi tinerii sunt mult mai orientati spre satisfactia maritala, spre implinirea emotionala in cuplu, decat sa urmareasca cu orice pret longevitatea cuplului sau a familiei.

Pozitivarea atitudinii fata de femei, de la boom-ul feminismului, la incercarile actuale de echilibrare a atitudinii fata de cele doua sexe. Relaxarea atitudinii fata de sarcinile și copiii proveniti din afara relatiilor de cuplu stabile sau fata de adoptii.

Deschiderea fata de metodele contraceptive și folosirea lor pe scara larga, care a dus la controlul sarcinilor și, deci, la controlul varstei mariajului și a tipului de relatie de cuplu dorit de cei doi parteneri.

Schimbarea mentalitatii, din una stigmatizatoare in una de acceptare, și toleranta fata de modelele noi de viata familiala, cum ar fi familia cu un singur parinte, cuplurile aflate in concubinaj, cuplurile și casatoriile intre parteneri de același sex, adolescentii care devin părinți etc., dar și fata de fenomene precum divorțul, separarea, locuitul împreuna înaintea căsătoriei.

Tendința la libertinaj, inclusiv (sau mai ales) sexual și de a fi furati de modelele familiale „la moda”, cum ar fi, de exemplu, concubinajul și cuplul homosexual.

Relaxarea presiunii bisericii asupra relațiilor sexuale și instituției familiei.

Dincolo de aceste schimbări, pe noi ne intereseaza sa intelegem ce se intampla in interiorul fiecărei familii. De aceea, psihologia familiei se centreaza mai degraba pe unicitatea fiecărei familii, ținând însă cont de toate influentele exercitate asupra ei.(35, p.16-17)

1.2. Conceptele de rol, structura de rol familial, rol conjugal-parental

Rolurile au fost definite drept “comportamente prescrise și repetitive implicând un set de activități reciproce cu alți membri ai familiei.” (Steinhauer și alții 1984).

Lucrurile se pot înțelege astfel: îndeplinirea scopurilor cere să existe o alocare corespunzătoare a rolurilor și astfel, membri familiei să ducă la bun sfârșit activitățile cerute de rolurile alocate lor.

Modelul McMaster distinge epararea, locuitul împreuna înaintea căsătoriei.

Tendința la libertinaj, inclusiv (sau mai ales) sexual și de a fi furati de modelele familiale „la moda”, cum ar fi, de exemplu, concubinajul și cuplul homosexual.

Relaxarea presiunii bisericii asupra relațiilor sexuale și instituției familiei.

Dincolo de aceste schimbări, pe noi ne intereseaza sa intelegem ce se intampla in interiorul fiecărei familii. De aceea, psihologia familiei se centreaza mai degraba pe unicitatea fiecărei familii, ținând însă cont de toate influentele exercitate asupra ei.(35, p.16-17)

1.2. Conceptele de rol, structura de rol familial, rol conjugal-parental

Rolurile au fost definite drept “comportamente prescrise și repetitive implicând un set de activități reciproce cu alți membri ai familiei.” (Steinhauer și alții 1984).

Lucrurile se pot înțelege astfel: îndeplinirea scopurilor cere să existe o alocare corespunzătoare a rolurilor și astfel, membri familiei să ducă la bun sfârșit activitățile cerute de rolurile alocate lor.

Modelul McMaster distinge între funcții familiale:

a) funcții necesare – ceea ce înseamnă roluri ce trebuie performate pentru funcționarea sănătoasă a familiei:

asigurarea resurselor materiale

creșterea și suportul pentru membri familiei

gratificarea sexuală a partenerului

suport pentru dezvoltarea unor membrii ai familiei

menținerea și menagementul familial care înseamnă asigurarea lidership-ului în familie în procesul luării deciziilor

b) alte funcții ale familiei, adică: este vorba de acele funcții unice, proprii unei anumite familii de ex. idealizarea unuia dintre membrii familiei sau fixarea drept “țap ispășitor” a unui membru al familiei.

După I. Mitrofan, C. Ciuperca (2002) Rolul reprezintă ansamblul de conduite pe care societatea le așteaptă de la un individ care ocupă o anumită poziție sau funcție într-un sistem.

Primul care a prezentat sistematic notiunea de „rol” a fost G. H. Mead (1934), care considera ca rolurile sociale se invata, iar invatarea acestora asigura functionarea colectivitatilor umane.

In psihosociologie, notiunea de rol social este, adesea, pusa in legatura cu conceptul de status social, acesta din urma reprezentand pozitia ocupata de o persoana in societate, precum si drepturile si obligatiile ce deriva din aceea pozitie (G. Allport, 1961).

Structura de rol a microgrupului familial exprima o anumita configuratie a pozitiilor si functiilor formale si informale ale membrilor acestuia, ea constituind baza desfasurarii relatiilor matrimoniale, cadrul psihosocial al asigurarii vietii de familie. In cadrul structurii de rol a microgrupului familial se dezvaluie, arata I. Mitrofan, esenta functionala a acestuia, nivelurile si mecanismele sale intrinsece: nivel intermotivational diadic; nivel de interacomodare bioafectiva; nivel de intercomunicare; nivel de intercunoastere-intervalorizare; nivel de interactiune-interdezvoltare familiala (24, p. 84).

Rolul familial este reprezentat de rolul conjugal și rolul parental sau rolul conjugal-parental.

Rolul conjugal-parental reprezintă un ansamblu de reacții, comportamente, atitudini, comunicări verbale, nonverbale așteptate reciproc de către cei 2 parteneri, orientate spre asigurarea, consolidarea si dezvoltarea relatiilor familiale.

Ex. Într-o familie din țara noastră este de așteptat ca tatăl să plece dimineata la locul unde prestează o anumită profesiune, să asigure securitatea familiei, să disciplineze copiii și să le orienteze pregătirea școlară, să se ocupe de timpul liber al familiei, să susțină în diferite moduri preocupările mamei. Rolul mamei cuprinde de asemenea obligații, îndatoriri, sentimente chiar și unele privilegii. M. Newcomb, studiind rolurile mamei, distinge: conduite impuse sau prescrise, esențiale (hrănirea copiilor), conduite permise sau indiferente (a spune povești), conduite interzise (incestul). Modelul structurat al copilului este unul de dependență, de ascultare a părinților. Acest model este completat de privilegii: libertatea de a se juca, de a primi educație.

Initial, rolul se adoptă pe baza imitării modelelor de rol din familia de proveniență și se perfecteaza prin exersare în propria familie construită. De obicei, soția preia si imita, mai mult sau mai putin constient, conduite de rol practicate de mama sa, le interiorizează si le selectează în funcție de specificul personalității sale. Similar, soțul va reproduce mai ales conduite, atitudini, modalități relaționale preluate din modelul de rol conjugal al tatălui său (24, p. 85-86).

Practicarea rolului conjugal și, ulterior, a rolului parental nu este ușoară, ridică destule tensiuni, mai ales în societatea contemporana, marcata de o bulversare a rolurilor, o perceptie ambigua a acestora si o negociere continua a drepturilor si obligatiilor masculine si feminine (24, p. 236). Se consideră că în perioada 0-5 ani de la căsătorie intră în joc nu atât personalitățile celor doi parteneri, cât adeziunea lor față de modelele preluate din familiile de proveniență. De aceea sunt frecvente comparațiile, transferurile, frustrațiile exprimate în formule de tipul „în familia mea mama niciodată nu a trebuit să facă…”, sau „la noi tata era cel care s-a ocupat tot timpul de….”. Dacă se perseverează excesiv în apel la modelul de rol conjugal din familia de apartenență, transferul de expectații poate duce la disonanță cognitiv-afectivă, la autofrustrare, la conflict de rol si, in ultima instanta, la disolutie.

Adoptarea, asumarea si exercitarea de catre parteneri a unor roluri conjugal-parentale simetric compatibile este hotaratoare pentru echilibrul familial, ca si pentru mentinerea unor raporturi sanogene intra si interfamiliale.

T. Mircea (1994) precizează că, în funcție de felul cum oamenii realizează asimilarea (îndeplinirea) rolurilor conjugal-parentale, se departejează 8 tipuri de structuri psihologice (tipuri de indivizi):

Disforicul – asimilează un număr mic de roluri, le îndeplinește cu multă seriozitate, pentru ca treptat să se diminueze implicarea, chiar să dispară. Rolurile conjugal-parentale se îndeplinesc sub semnul inconsecvenței, nesiguranței, cu sincope existențiale, cu plecări, abandon temporar din viața familială, fără justificări de fapte exterioare.

Anxiosul – structura de rol se dobândește cu efort și se dezvoltă într-un cadru inflexibil, amenințat mereu de dorința de a fi perfect, cu insistențe greu de suportat de către partener și cu încercări de transfer a temerilor patologice, care de fapt îi subminează rezistența.

Anancastul – este o personalitate hiperexactă care se identifică cu rolul până la limită. Rolul pentru el este o măsură a realizării personalității prin: ordine excesivă, conformism ritualic, dar afectivitate foarte redusă.

Psihastenul – adoptă mai multe roluri pe care le abadonează rând pe rând, întrucât este măcinat de neîncredere, de lipsă de coerență, de unitate, apar manifestări duplicitare.

Apaticul – lipsit de energie, nu se implică în rol pentru partener, ci mai ales pentru imaginea pe care și-a construit-o el despre acesta. Practic, rolul rămâne o perspectivă, o fata morgana, față de care nu ajunge totuși să se apropie, deși în sinea sa dorește acest lucru.

Explozivul – rolul conjugal-parental se derulează într-un climat de neliniște, dominare, agresivitate, forță, reacții neprevăzute de către ceilalți. Este refuzat, ocolit, evitat de familie, ceea ce de fapt îi accentuează reactivitatea și dorința de a se impune prin forță.

Histrionicul – își alege rolul, dar nu și-l asumă, vrea să pară mai mult decât este, se iubește pe sine, nu are deschidere față de ceilalți. Rolul și-l creează și exersează după unele repere pe care le consideră a fi apreciate ca bune de către ceilalți, întrucît este animat de dorința evidențierii.

Paranoicul – refuză dialogul, sugestiile, impune categoric rolul. Este convins că este infailibil. Are o structură rigidă, egoistă și rolul se asimilează în acești parametri.

Adler, examinand relatia dintre rol si personalitate, vorbeste despre rolul prescris (rolul dat social existand in afara individului concret), rolul perceput (cum isi imagineaza fiecare individ rolul cerut de societate), rolul asumat (rolul perceput la care se adauga componenta evaluativ-afectiva) si rolul performat (rolul efectiv jucat, unde importante sunt capacitatile individului de a transcrie comportamentul, cerintele de rol).

Asadar, din perspectiva indeplinirii rolurilor, se disting:

1. familii in care rolurile conjugale sunt asumate corespunzator cerintelor si exigentelor normalitatii functionale a cuplului;

2. familii in care rolurile conjugale sunt realizate partial si nesatisfacator pe fondul unor stari de tensiune si indiferenta. In aceste familii, relationarea interpersonala este deficitara si disfunctionala, antrenand conflicte si/sau manifestari violente ale caror efecte se simt in viata sociala si profesionala a partenerilor (35, p. 40).

1.2.1. Conceptele de sex-rol; teorii asupra formarii identitatii de sex-rol

Desi termenii de „sex-rol” si „gen-rol” sunt adesea folositi ca echivalenti, exista o diferenta importanta intre ei (24, 2002).

Sex-rolul asamblează comportamentele determinate de sexul biologic (ciclu menstrual, ejacularea, erectia etc.). Gen-rolul semnifica expectațiile societății privind comportamentele masculine sau feminine (ex.: a fi insarcinata este un sex-rol feminin, dar a creste copiii este un gen-rol) (Richmond-Abbrott, 1992).

Un jalon important al identitatii psihologice este apropierea de celalalt prin iubire si sexualitate, sustinute de identitatea sexuala individuala. Desi la om sexul este determinat genetic, ca si la animal, identitatea sexuala nu este fixata la fel de rigid, ceea ce permite o exprimare si o creativitate mult mai ampla in relatii. Identitatea sexuala este o constructie flexibila in care se amesteca elemente pulsionale, psihologice, sociale.

Identitatea de gen (masc./fem.) este conferita de sexul biologic, determinat genetic si hormonal. Astfel, foetusul se sexualizeaza in functie de cromozomii XY (masculin) si XX (feminin). Uneori natura comite si erori:

Barbati cu formula cromozomiala incluzand un X suplimentar (XXY) ceea ce le confera o infatisare feminina, testicole de volum redus, incapabile de a produce sperma;

Femei cu formula cromozomiala lipsita de un cromozon X, ceea ce determina absenta ovarelor si o redusa dezvoltare a organelor sexuale externe. Ele sunt din punct de vedere genetic doar partial femei;

Hermafroditii, in cazul carora apare imposibilitatea determinarii cu precizie a sexului; sexul se distinge abia dupa primele 3 luni ale evolutiei prenatale.

Identitatea sexuala nu este o optiune personala a individului. Dupa max. 14 zile de la nastere, in conformitate cu aparenta si conformatia organelor genitale se declara sexul legal (baiat/fata) inscris in certificatul de nastere. Societatea, prin microgrupul familial il recunoaste pe individ ca apartinand unuia din cele doua sexe. Sexul legal si sexul social (recunoasterea de catre societate) sunt impuse de societate, pe baza aspectului exterior, aparent normal al organelor genitale.

Identitatea sexuala si constiinta ei se formeaza printr-un proces de socializare sexuala, particularizat de la individ la individ. Ea se construieste treptat ca o imagine de sine cu trairi si comportamente corelative, sub influenta mediului, ca si prin experientele pe care fiecare le integreaza in contextul cultural si educational specific. Identitatea sexuala este o componenta structurala, atat a Eului corporal, cat si a Eului psihologic, facand parte din constiinta de sine si avand o determinare sociala importanta (26, p. 201).

Familia si societatea au roluri esentiale in formarea si manifestarea identitatii sexuale. Teoriile din psihologia sociala vin cu argumente in ceea ce priveste formarea identitatii sexuale sub influenta contextului cultural si educational specific:

Teoria invatarii sociale (Social learning theory) – spre deosebire de punctul de vedere psihanalitic al lui Freud, aceasta teorie evidentiaza importanta influentelor exercitate de societate si cultura asupra formarii identitatii sexuale a individului.

Parintii au un impact vital asupra dezvoltarii unui copil – se afirma ca micutii invata, urmarind actiunile parintilor, adultilor in general, ce inseamna sa fi barbat sau femeie si ce tip de comportament este adecvat fiecaruia dintre sexe. Prin identificare cu modelele (parinti, educatori, actori etc.), copiii ajung sa creada ca au aceleasi caracteristici ca modelul respectiv. Daca modelul este neadecvat, copilul se poate simti nesigur si poate fi nefericit. Conform acestei teorii, copiii se identifica cu parintele de acelasi sex. Atunci cand imita parintele, copilul este incurajat. Este rasplatit pentru faptul ca se comporta ca un baiat/fata.

Critici aduse teoriei:

Copiii imita adultii, dar nu intotdeauna pe cei de acelasi sex. Exista cazuri in care fetitele probeaza palariile tatilor sau baietii incalta pantofii mamei. De asemenea, anumite studii pun sub semnul indoielii modul in care unii parinti incurajeaza comportamentul copiilor lor. Cu toate ca parintii isi trateaza copiii intrucatva diferit (baietii fata de fetite), diferenta nu este semnificativa. Multi parinti cred ca nu este rau ca baietii sa se joace cu papusi sau fetitele sa se joace cu masinute.

Invatarea sociala se poate afla la baza deprinderii identitatii de sex si standardelor comportamentale. Insa simpla imitatie a unor gesturi pare sa nu explice in mod adecvat cum se produce acest lucru.

Teoria dezvoltarii cognitive (Cognitive – developmental theory) (Lawrence Kohlberg, 1966) – conform teoriei lui Kohlberg, deosebirile de comportament intre indivizii de sexe opuse, survin dupa constientizarea permanentei sexului lor (4-5 ani). Odata ce copiii constientizeaza permanenta sexului lor, incearca sa adopte un comportament adecvat respectivului sex.

Critici aduse teoriei:

Deseori copiii se comporta intr-o maniera adecvata sexului propriu, prin invatare sociala, inainte de a putea constientiza permanenta sexului.

Gender – Schema Theory – aceasta teorie este o maniera de abordare cognitiv-sociala, continand elemente din teoria dezvoltarii cognitive cat si din teoria invatarii sociale; se bazeaza pe conceptul de „gender” = „schema” (schema de gen).O schema este un model de comportament organizat mental ce ajuta copilul sa stocheze si sa ordoneze informatii.

S. Bem (1983) sustine ca micutilor le place sa-si asume rolul de femei/barbati; initial ei dezvolta un concept a ceea ce inseamna sa fi barbat/femeie, organizand informatii in jurul schemei genului (sexului). Copiii isi intocmesc aceasta schema intrucat vad ca societatea clasifica in primul rand oamenii dupa sex. Barbatii si femeile poarta haine diferite, folosesc toalete diferite etc. Pe masura ce copiii intuiesc ceea ce se cere din partea baietilor si fetelor, ei adopta propriile atitudini si comportamente. Din larga gama de atribute umane ei le aleg pe acelea care li se potrivesc. Se formeaza, astfel, identitatea de gen – percepțiile oamenilor despre ei înșiși ca masculin sau feminin.

S. Bem susține că ambele caracteristici, masculine și feminine, se pot dezvolta la același individ (ex.: o persoană poate manifesta impulsivitate, specifica masculinității, dar și sensibilitate față de ceilalți, specifica feminității). Cei care posedă caracteristici pentru ambele sexe au fost denumiți androgini. Cercetarile intreprinse au urmărit sa identifice dacă aceștia, din punct de vedere psihologic, sunt mai sănătoși și dacă au o mai bună adaptare. S-a constatat că androginii au obținut un scor mai mare decât cei care prezintă o strictă masculinitate sau feminitate. De asemenea, caracteristicile masculine ale unei personalități androgine prezintă o importanță mai mare în societățile vestice, fiind raportate pozitiv la flexibilitatea și adaptarea psihologică, în comparație cu cele feminine.

Critici aduse teoriei:

Ideea cercetatoarei S. Bem in ceea ce priveste necesitatea schimbarii schemei culturale a sex-rolurilor pentru inlaturarea stereotipiilor de sex-rol, trebuie sa tina seama de faptul ca dezvoltarea umana se face incet si in timp. Cu toate ca femeile tind sa devina egale barbatilor si au, uneori, cate 2 servicii, in continuare ele sunt cele care isi petrec cel mai mai mult timp cu copiii si se ocupa de cresterea lor, iar barbatii sunt in continuare orientati aproape exclusiv asupra carierei profesionale.

1.2.2. Conceptul de gen-rol; stereotipii privind diferențele de gen-rol

Gen-rolurile contin anumite caracteristici generale chiar daca, in fiecare cultura, continutul specific al acestora este definit diferit. Caracteristicile generale includ așteptarea anumitor trăsături ale personalității (sensibilitate la femei, forță, rezistență la bărbați), a unor roluri sociale (bărbații sunt tați, femeile sunt mame), a unor pozitii sociale specifice.

Expectatiile culturale asociate cu genul sunt exprimate sub forma stereotipurilor de gen-rol – in funcție de rasă, naționalitate, grup etnic – au o mare forță asupra oamenilor. Acestea sunt credințe puternic înrădăcinate în tiparele culturale privind caracteristicile psihologice și/sau comportamentale ale bărbaților și femeilor.

Diferentele de gen-rol deriva, pe de o parte, din cele biologice, dar sunt modelate de evolutia psihosociala a fiecarei persoane, de diferentele culturale in privinta conceptiei despre masculinitate/feminitate (ex.: in Noua Guinee, la membrii unui trib, abilitatile artistice, sensibilitatea si dependenta emotionala sunt caracteristice ale rolului masculin, iar eficienta si competenta apartin rolului feminin). „Prescriptiile sociale” sustin si orienteaza diferentele privind modelele de rol masc./fem. cu comportamentele lor specifice („cum trebuie sa arate si sa actioneze o femeie sau un barbat”).

Reprezentările stereotipizate despre gender pun în evidență deosebiri semnificative atât în privința capacităților intelectuale cât și a trăsăturilor psihocomportamentale:

-băieții au reprezentări superioare privind calculul matematic, operarea în tridimensional, sunt mai raționali, mai creativi,

-fetele sunt mai grijulii față de consecințele agresivității, au o intuiție mai rapidă, decodează mai bine comunicarea nonverbală, stările sufletești din expresivitate, tonul vocii.

Stereotipizările sunt utile dar aduc și inconveniente, mai ales în defavoarea femeilor: distribuirea sarcinilor în domenii domestice (familie), unde lucrează mult mai mult în comparație cu bărbații, în viața publică, mai puține funcții de decizie, dar și în economia de ansamblu a vieții: pe piața unor profesii (film, modelling), după vârsta de 40 de ani, valoarea femeilor scade considerabil, în timp ce a bărbaților sporește, ceea ce confirmă și căsătoria acestora cu persoane foarte tinere.

Asadar, ceea ce indivizii dintr-o anumita cultura asteapta din partea unui barbat sau femeie, de la un tata sau de la o mama, se confunda, in mare masura, cu stereotipurile care circula in legatura cu aceste asteptari. Respectivele stereotipuri si clisee sunt de multe ori afirmatii false, dar care la nivelul constiintei comune circula cu valoare de adevar si cu consecinte actionale. In aproape fiecare cultura, rolurile si pozitiile sociale detinute de barbati sunt considerate mai valoroase decat cele detinute de femei.

P. Ilut (1995) se intreaba „cat adevar exista in stereotipurile de sex?”. Iata cateva concluzii formulate de acesta pe baza unor cercetari de specialitate:

a) Multe din diferentele rezumate prin stereotipuri nu au acoperire. Astfel, nu s-au inregistrat diferente semnificative intre sexe in I.Q si creativitate. Datele de laborator nu arata multe diferente nici intre trasaturile de personalitate cum sunt: dependenta, ascultarea, inclinatia de a-i ajuta pe ceilalti;

b) Cele mai multe caracteristici de personalitate si actionale atribuite prin stereotipuri nu sunt naturale, biopsihologice, ci induse prin diferite mecanisme psihosociale. Cercetarile lui Money si Enhard (1972) au aratat ca, in cazul hermafroditilor, unde unii dintre indicatorii de sex (de ex., organele genitale externe) sunt biologic neconcludenti, ei devin baieti sau fete in functie de sexul care le-a fost desemnat inainte de a implini 18 luni. Odata ce i-a fost atribuit un anumit gen (masculin sau feminin) si a fost educat in acord cu cerintele legate de el, individul a si devenit ceea ce a fost „programat” sa fie.

c) Stereotipurile de sex-rol au serioase consecinte directe si indirecte asupra vietii de cuplu.

Fiind caracterizata ca mai afectiva, grijulie, mama, indiferent daca lucreaza sau nu in campul muncii, va trebui sa se ocupe in principal de copii; barbatul avand „natural” o inclinatie mult mai pronuntata fata de stiinta, cunoastere, va aloca un timp mai mare cititului, televizorului, iar femeia, treburilor casnice. Consecinte:

Ignorarea de catre partener a nevoilor personale de dezvoltare a partenerei si impunerea unui stil de viata traditional. In consecinta, frustrarile partenerei vor afecta satisfactia conjugala a acesteia si consecutiv a cuplului.

Perpetuarea dificultatilor de afirmare a femeii in plan profesional, dar si in plan relational, dezvoltarea unui complex de inferioritate al acesteia.

Afectarea comunicarii autentice intrafamiliale etc.

1.3.Disfuncțiile de rol conjugal-parental

Privind îndeplinirea rolurilor conjugal-parentale se delimitează două tipuri de familii:

Familii în care rolurile conjugale sunt asumate în conformitate cu normele, cerințele care reglementeză funcționalitatea normală a vieții. Aceste familii au un stil propriu ce se înscrie într-o traiectorie normală, datorită unei structuri de rol conjugal armonioasă, completă, care va asigura îndeplinirea funcțiilor familiei.

Familii în care rolurile conjugale sunt doar în parte realizate la un nivel corespunzător, într-un cadru, fie tensional, fie de semiprezență, fie de indiferență. Familia trăiește relații conflictuale, tensionale, ceea ce afectează și relațiile sociale și viața profesională. Traiectoria este disfuncțională, marcată de tensiuni, prezența iminentă a riscului de disturbare relațională, evoluează spre conflict și culminează cu divorț.

Traiectoria disfunctionala a vietii de cuplu are adesea, ca punct de plecare o defectuoasa structurare si exercitare a rolurilor conjugale.

I. Mitrofan realizeaza o cercetare asupra distorsiunilor de rol conjugal pe un set de 123 de cupluri, in urma careia a rezultat urmatoarea tipologie a distorsiunilor de rol conjugal, grupate in: disfunctii globale si disfunctii specifice (24, p. 91-117).

Disfunctii globale ale structurii de rol familial

Adoptarea si exercitarea inadecvata a rolului specific sexului

a) Exagerarea / diminuarea trăsăturilor specifice sexului in exercitarea rolului conjugal

Dilatarea, exagerarea rolului feminin / masculin este generată de tendința unuia dintre parteneri de a considera că rolul sexului său este cel mai important pentru viața întregii familii soțul tiran, dominator adoptă un rol hipertrofiat. Uneori, acesta este suportat de tipul feminin, hipotrofiat din punct de vedere al rolului de sex (femei marcate de ambiguități, nehotărâri, cu dependență decizională, cu unele tendințe masochiste).

Incomodă este și hipertrofierea rolului matern care recurge la conduite duplicitare, de acoperire a greșelilor, hiperprotecție privind îndeplinirea unor îndatoriri igienico-sanitare, școlare ale copilului (mama întocmește referatele școlare).

Un asemenea fenomen poate menține structura familială, dar crește riscul de disturbare a relațiilor familiale prin acutizarea conflictelor când copiii ajung la pubertate, adolescență, instalarea unei perioade de „criză” a căsătoriei în intervalul 15-20 de ani de existență a acesteia.

În acest caz, exersarea inadecvată a rolului de sex induce o disfuncție și la nivelul rolului parental.

b) Inversarea rolurilor specifice sexelor sau „travestiul” psihosocial marital – este o distorsiune în care cei 2 parteneri intră într-un „forțat” joc de rol „în travesti”, rolul femeii fiind preluat de bărbat și invers. Este o substituție mutuală între cei doi, care are efecte distructive atât în privința vieții de cuplu, cât mai ales asupra evoluției personalității copiilor. Femeia își asumă cât mai multe conduite masculine: fumează exagerat, șofează, decide, organizează, consideră lipsită de importanță prezența soțului în viața de familie. Femeia afirmă: el nu face nimic bine, este nepriceput etc. Bărbatul îi acordă prioritate în orice direcție, încearca să o ajute, dar mai mult strica decât face, treptat i se diminueaza inițiativa, se simte înlăturat, ironizat și se gândește dacă nu i s-ar potrivi o femeie mai înțelegătoare, mai atentă, mai tandră.

c) Desincronizarea rolului de sex in diada conjugala

Acest tip de disfunctie se refera la manifestarea nesincronizata a conduitelor de rol conjugal masculin si feminin. Partenerii, desi isi asuma corespunzator rolul de sex, nu si-l exercita oportun conform proiectiilor de necesitate si asteptarilor mutuale, ceea ce creeaza permanente disonante si inevitabile frustratii. Formula acestor cupluri ar fi: „desi esti, poti si stii sa fii si sa faci ceea ce vreau, nu esti si nu te manifesti atunci cand imi este necesar, atunci cand trebuie”. Sunt persoane care amana, care actioneaza de obicei prea tarziu sau prea repede, care tensioneaza partenerul prin lentoare/precipitare. Decid impreuna abia cand unul dintre ei ajunge la „epuizare psihica” prin asteptarea opiniei celuilalt. Nu sunt implicate aici neaparat comportamente temperamentale relativ diferite sau opuse, cat mai ales inabilitatea si imaturitatea in asumarea si „jucarea” rolului conjugal in conformitate cu asteptarile reciproce. Reprosul este maniera comunicationala cel mai frecvent intalnita in astfel de cupluri.

Adoptarea si exercitarea incompleta a rolului conjugal

a) Semicăsnicia (partialitate si evaziune psihosociala) – unul dintre soți se implică doar parțial in viata de familie, pentru că în paralel dezvoltă relații extraconjugale sau refuză să exercite o parte din îndatoririle de rol revenite. Poate lua forma exercitării în comun a menajului, a administrării bugetului, dar cu exercitarea autonomă a funcției sexual-afective de către unul sau de către ambii parteneri într-un cadru de infidelitate conjugală unilaterală sau bilaterală; o altă variantă se consumă pe desfășurarea în comun a vieții sexual-afective dar pe exercitarea redusă a funcțiilor administrativ-organizatorice de către soț (de obicei) si pe realizarea autonomă a funcției de loisir tot de către soț, femeia neavând acces la grupul de prieteni, la programul personal al sotului.

b) Cuplurile imatur-dependente sau „cupluri-copil” tutelate de părinți, de socri. Locuind împreună cu aceștia, apar fenomene de reticență, inhibiție, nemulțumire, deși ajutorul celor vârstnici poate fi substanțial. „Cuplul-copil” este impiedicat, practic, in autodezvoltarea sa ca entitate independenta, ca unitate de decizie si actiune separata.

Adoptarea si exercitarea inautentica a rolului conjugal

Pseudocasnicia sau „vietile paralele” – forma de manifestare cea mai grava a psihosociopatologiei maritale, consta in adoptarea si exercitarea inautentica (falsa, aparenta) a rolului conjugal-parental. Daca in celelalte tipuri de disfunctii ale structurii de rol marital sentimentul iubirii persista in forme dramatice, ambivalente, imature, in pseudocasnicie nu este vorba de afectiune mutuala, ci doar de un sistem de interese reciproce, de obicei economice si sociale.

2. Disfunctii specifice ale rolului conjugal

Disfuncții ale comportamentului sexual: frigiditate (69 femei din 123), ejaculare precoce (47 barbati din 123), impotenta psihogena (7 cazuri din 123); ejaculare tardiva si anejaculare (9 cazuri din 123), fie datorită unor factori organici, morfologici, fie unor defecte interacționale în cuplu. Comunicarea verbală și nonverbală sinceră, cu încărcătură emoțională reprezintă cheia psihologică a unei sexualități tonice, sănătoase, echilibrate.

Disfunctii ale comportamentului erotic: absenta comunicarii erotice si senzitive in general si in special in preludiu, pe parcursul actului si in postludiu (63 de cazuri din 123), dar si in afara actului sexual; lipsa de imaginatie si spontaneitate in exprimarea tandretei, a sentimentelor si emotiilor, pudoarea, inhibitia, absenta initiativei sexuale etc.

Nivelul de experienta si cultura sexuala si afectiva – este semnificativ redus in cuplurile disfunctionale: informatii distorsionate, vagi, puerile; de aici inhibitia si fixatia anxioasa pe erectie si ejaculare (la barbati), lipsa initiativei si a creativitatii etc.

Atitudinile, conceptiile si modelele de referinta privind comportamentul sexual-afectiv si procreativ in cuplul conjugal – sunt rolul unor influente educationale deformate, in special in familiile de orientare; de aici, o conduita sexuala si erotica anxioasa, rigida, inhibata.

Nivelul de satisfactie/insatisfactie sexual-afectiva in culu

3. Conflictul conjugal reprezinta o stare de disfunctionalitate in viata si activitatea conjugala, ce poate avea intensitati diferite si se poate intinde pe diverse perioade de timp. Formele de manifestare sunt variate, de la certuri, contraziceri, pana la agresivitate sau refuzul asumarii unor obligatii de rol.

Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitate distructiva la nivelul personalitatii partenerilor, dezorganizand reactiile, impiedicand realizarea functiilor firesti ale familiei.

Analizand conflictul conjugal din perspectiva delimitarii dintre normal-dinamogen si patogen-dezorganizator, Iolanda Mitrofan (1998, pp. 286-289) realizeaza o tipologie a conflictualitatii conjugale in functie de 3 parametri, mai precis, in functie de combinatiile existente intre acest parametri:

a) gradul de tensiune generat de conflictul marital (ridicat, moderat, scazut);

b) forma de manifestare predominanta a conflictului in cuplu (manifesta, latenta);

c) durata conflictualitatii (continua, intermitenta).

Tipuri de conflict conjugal:

1. cupluri cu conflictualitate majora de aspect manifest, continuu, cu tensiune crescuta – prezinta mare potential dizolvant si psihopatogen pentru unul sau ambii parteneri; 95% din subiectii divortati (mai ales femei) si 31,2% din subiectii casatoriti cu reactii si dezvoltari nevrotice reactive psihotraumelor conjugale, provin din cupluri caracterizate prin acest tip de conflictualitate;

2. cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta – prezinta potential dizolvant semnificativ, care nu intotdeauna se finalizeaza cu separarea sotilor, dar faciliteaza dezvoltarea dizarmonica a relatiilor conjugale, cu efecte psihopatologice individuale si de grup conjugal; abandonul, alcoolismul, sustragerea de la indatoririle materiale, infidelitatea, conflictele cu socrii sunt frecvent cauze si efecte ale acestui tip de conflictualitate;

3. cupluri cu conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata – aceste cupluri au o evolutie instabila, cu tendinta la deteriorarea esentei conjugale, dar cu mentinerea structurii de cuplu, intr-o formula de pseudoconjugalitate, in care conduitele de „evadare” si „substitutie” (adulterul, alcoolismul compensator, supravietuirea profesionala) coexista cu mentinerea partiala a exercitarii rolului conjugal;

4. cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata – nu au fost relevate in cazul subiectilor cu tulburari psihice; acest tip de conflict este destul de frecvent la cupluri in perioada de preacomodare si acomodare interpersonala; poate facilita cunoasterea interpersonala;

5. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune moderata – sunt frecvente intre normali cu disponibilitati de adaptare mai scazute; in aceste cupluri, conflictualitatea preseaza asupra relatiei ca o continua virtualitate;

6. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta – acest tip de conflictualitate favorizeaza efortul de acomodare reciproca, producand corectii permanente ale conduitelor interactionale;

7. cupluri cu conflictualitate submanifesta, intermitenta, cu tensiune moderata – au o evolutie armonioasa, in cadrul careia acest tip de conflictualitate faciliteaza acomodarea interpersonala (ironia, persiflarea, comportamentul pseudoludic verbal, ca supapa de descarcare a unor tendinte agresive);

8. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta – cupluri care evolueaza rapid si stabil catre asimilare interpersonala; dezacordurile nu au un caracter frustrant, ci de facilitare, partenerii preluand reciproc puncte de vedere diferite.

1.4. Perspective teoretico-metodologice în studierea familiei

Studierea familiei se face întotdeauna dintr-o anumită perspectivă teoretico-metodologică și pe baza unor principii ce fundamentează această activitate în practica psihologică.

Iată principalele perspective referitoare la evaluarea familiei și principiile aferente lor: (De Panfilis; Marsha K. Salvs; 2003):

1. Perspectiva ecologică: aceasta conceptualizează comportamentul uman și funționarea socială, într-un context ecologic. Factorii personali, familiali și de mediu se influențează unul pe altul, pentru a influența familia. De ex. relele tratamentele la care este supus un copil sunt văzute ca o consecință a interferării unui set complex de factori de risc și protectivi la nivel individual, la nivelul familiei, comunității și al societății.

2. Perspectiva bazată pe punctele tari, de forță: se referă la metodele de practică și la strategiile care accentuează “puterile” indivizilor, familiilor, grupurilor și comunității. O asemenea perspectivă implică o trecere de la abordarea “deficitului” ce accentua problema și patologia, pe un parteneriat pozitiv cu familia ce pune în prim plan forțele ei, atuurile ei. Focusul evaluării este pe interplay-ul factorilor de risc și a punctelor tari ale membrilor individuali ai familie, pe familia ca unitate, pe vecinătatea mai largă și pe mediu.

3. Perspectiva dezvoltării: se referă la înțelegerea creșterii și dezvoltării individuale și familiale dintr-o perspectivă “Lifespan”; ea examinează indivizii și familiile interacționând cu mediile lor de viață de-a lungul timpului. Astfel, de ex. o planificare de caz eficientă, ține cont de ce fel de intervenții eficiente este nevoie, pentru o problemă specifică a copilului ori familiei, într-un cadru de mediu specific, și la un stadiu anumit de dezvoltare al familiei.

4. Perspectiva competenței culturale: acest principiu le cere practicienilor să înțeleagă perspectiva clienților sau a celor semnificativi lor, perspectivă care poate avea rădăcini în background-uri culturale diverse. Competența culturală de bază este obținută când organizațiile, instituțiile și practicienii accepta și respectă diferențele, se angajează în continue autoevaluări culturale, își extend cunoștințele și îndemănările despre diversitate și adaptează modele de servicii pentru a le potrivi cu populația asistată, cultura, situațiile și nevoile percepute.

5. Perspectiva sistemică: fiecare eveniment din interiorul familiei este determinat multiplu de toate forțele ce operează în respectivul sistem. Dezechilibrul oricărui individ dintr-o familie este înțeles ca o expresie sau manifestare a proceselor interacționale curente ce au loc în cadrul sistemului familial ca întreg.

CAPITOLUL II Analiza redistribuirii și exercitării rolurilor în sistemul familial temporar dezintegrat

2.1. Metodologia cercetării

Într-o familie din țara noastră este de așteptat ca tatăl să plece dimineața la locul unde prestează o anumită profesiune, să asigure securitatea familiei, să disciplineze copiii și să le orienteze pregătirea școlară, să se ocupe de timpul liber al familiei, să susțină în diferite moduri preocupările mamei. Rolul mamei cuprinde conduite impuse sau prescrise, esențiale (hrănirea copiilor), conduite permise sau indiferente (a spune povești), conduite interzise (incestul). Modelul structurat al copilului este unul de dependență, de ascultare a părinților. Acest model este completat de privilegii: libertatea de a se juca, de a primi educație. Pe de altă parte mai vedem și un alt model în țara noastră în care tatăl este deja de 10 ani plecat la muncă peste hotare pentru ași asigura familia iar mamei îi revine să gestioneze financiar familia, să disciplineze copiii și să le orienteze pregătirea școlară, să se ocupe de timpul liber al familiei, să susțină în diferite moduri preocupările mamei, să hrănească copiii, să spună povești etc.

Initial, rolul se adoptă pe baza imitării modelelor de rol din familia de proveniență și se perfecteaza prin exersare în propria familie construită. De obicei, soția preia si imita, mai mult sau mai putin constient, conduite de rol practicate de mama sa, le interiorizează si le selectează în funcție de specificul personalității sale. Similar, soțul va reproduce mai ales conduite, atitudini, modalități relaționale preluate din modelul de rol conjugal al tatălui său. Situația actuală în RM a impus o remodelare de roluri în care rolul părinților este să asigure familia fiunanciar ceea ce a condus la plecarea la muncă peste hotare lăsînd în urmă familii temporar dezintegrate. Bulversarea rolurilor în aceste familii a fost și obiectul de cercetare a studiului dat. Scopul cercetării este de a determina influența migrației familiilor (unul sau ambii părinți) asupra redistribuirii și exercitării rolurilor în sistemul familial temporar dezintegrat prin comparație cu familiile integrate.

Ipoteza: E știut că prin plecarea la muncă în străinătate a unui membru al familiei se produce un dezechilibru la nivelul sistemului familial în planul exercitării rolurilor, iar disfuncția trebuie rezolvată printr-o redistribuție a sarcinilor specific, astfel încît anticipăm că dezintegrarea familiei, ca urmare a migrației, amenință funcționarea acesteia la nivelul exercitării rolurilor în funcție de variabila habitat comparativ cu sistemele integrate.

Metode‚ procedee și tehnici de cercetare: sunt constituite din studierea literaturii de specialitate, surselor bibliografice‚ analiza și sinteza materialului. Colectare a materialului empiric a fost realizată prin metoda convorbirii, observației, aplicarea Chestionarului Rolurile familiale (A.V. Cernicov, 2001), a testului proiectiv Desenul familiei, precum și a interpretării datelor în scopul analizei cantitativ-calitative.

2.2. Diagnosticul redistribuirii și exercitării rolurilor

Ca participant am avut 100 familii din nordul Republicii Moldova, dintre care 50 de familii temporar dezintegrate (FD) și 50 familii integrate (FI). Acestea la rîndul său au fost divizate în funcție de habitat (urban/rural).

Pentru studiul dat am folosit următoarele metode de investigare:

Chestionarului Rolurile familiale (A.V. Cernicov, 2001) – această metodă este una modificată de la tehnica psihoterapeutică ”rolurile în jocul de cărți„ (1970, autorii fiind Ogden, Ze-vin), care identifică investiția fiecărui membru în tezaurul familial, cît și patternurile comportamentale în situațiile de conflict. Pe lîngă aceste informații chestionarul dat ne oferă o informație cu referire la statutul membrului de familie și gradul acestuia în luare de decizii. Subiecții urmau să înscrie numele membrului care exercită acest rol. Interpretarea se face prin identificarea numelor membrilor care joacă mai des roluri importante, aceștia, de regulă, și posedă autoritate în familie.

Testului proiectiv Desenul familiei (cu instrucțiunea – desenează familia ta, în care toți membrii își îndeplinesc treburile zilnice). La sarcina simplă ”desenează-ți familia ta„ subiectul deseori desenează o imagine statică, în care toți membrii familiei sunt aranjați într-un rînd cu fața spre observator.; și în acest caz putem acumula informații importante, dar se obține mai vaste cunoștințe cînd rugăm subiectul să deseneze membrii familiei sale în acțiune. Pentru scorarea relațiilor familiale s-a folosit tabelul (I. Furmanov, A. Aladin, N. Furmanova,1999).

2.3. Analiza departajării rolurilor în sistemele integrate

În urma interpretarii chestionarelor din cele 100 familii participante la studiu 50 din ele erau familii temporar dezintegrate iar celelalte 50 erau familii integrate.

dintre care:

Se observă că în RM mai des întîlnim familii dezintegrate (78%) în mediul rural decît în mediul urban (22%). Aceasta se explică prin faptul că criza economică în care a intrat Republica Moldova după inițierea tranziției la economia de piață, a fost simțită mult mai mult în localitățile rurale ceea ce a și dus la mărirea vizibilă a migrării peste hotare față de mediul urban. Nu putem ignora faptul că migrația la sate este de 3 ori mai mare ca la orașe ceea ce ce se datorează lipsei locurilor de muncă și a unui trai decent. În acest context se ridică următoarele interogații: „Ce se întîmplă cu realizarea rolurilor familiale? Sunt ele realizate la distanță? Cine preia rolurile și dacă sunt ele preluate?

Mai întîi ne-am propus să vedem cum membrii familiei sunt competenți în rolurile familiale la doua niveluri:

Din perspectiva structuralistă – suma totală a pettern-urilor culturale asociate unui status particular. Rolul e prezentat ca un model comportamental, ca ansamblul expectanțelor culturale asociate unui status dat.

Din perspectiva interacționistă – rolurile sunt înțelese ca fiind regularitățile comportamentale care rezultă din interacțiunile sociale.

2.3.1. Sistemul familial din mediul rural

În familiile integrate din mediul rural

La nivel de îndeplinirea rolurilor instrumentale cît și relaționale am constatat că:

din 24 de familii integrate cel mai des îi revine îndeplinirea rolurilor mamei cu media de 41.5

față de tata- cu media de 34.04, respectiv copiilor le revin (dintre care copilului mai mare 21.31 față de copilul mai mic 18.47)

Susținînd ideea elaborată de A. Eagly (1987) în care autoarea consideră că rolul atribuit fiecăruia dintre sexe este un ansamblu de așteptări consensuale funcționînd ca o normă, care ar institui o anumită divizare socială și familială a muncii. Aceasta determină bărbatul și femeia să se comporte în conformitate cu rolurile socialmente atribuite lor. Asemenea lui Bakan, Eagly caracterizează femeile prin predominanța trăsăturilor comunitare, iar bărbatul ca fiind, în principal, agentivi. Preocuparea pentru binele celorlalți este un aspect al dimensiunii comunitare sau expresive feminine, descrise în termenii altruismului, grijii pentru ceilalți și ai dorinței de a se simți la unison cu membrii grupului său. Deși, dimensiunile comunitare și agentive nu sunt considerate trăsături exclusiv feminine sau masculine. Atributele comunitare sunt legate de viața domestică la fel cum trăsăturile agentive sunt legate de sfera publică. Peste tot în lume, femeile consacră familiei mai mult timp decît bărbații, întru-cît asupra lor cade, în cea mai mare parte, responsabilitatea creșterii copiilor și îndeplinirea sarcinilor gospodărești. Bărbații sunt mai frecvent activi în domeniul public și în asigurarea resurselor materiale ale familiei. Nu întîmplător, componentele negative ale trăsăturilor stereotipice de personalitate ale femeilor pot fi descrise ca exagerări ale aspectelor comunitare (aceste fiind descrise ca molatece, plîngăcioase, ușor de amăgit etc.). În cazul bărbaților, caracteristicile negative rezultă din exagerarea aspectelor agentive din afirmarea exagerată de sine în defavoarea celorlalți, (bărbatul poate fi egoist, ostil, dictatorial etc), cu întregul lor cortegiu de consecințe asupra vieții intime, conjugale și familiale.

La nivel de îndeplinirea rolurilor instrumentale ca: organizator pe gospodărie, cumpărător de produse, contabilul, curățătorul casei (vezi anexa 1 ) etc.

Astfel încît se observă un decalaj în realizarea sarcinilor gospodărești. Mama din familiile integrate din mediul rural îndeplinește în mediu 56.12% din rolurile instrumentale față de tata care îndeplinește 42.40%. și doar 21.01% le revin copiilor (copilul 1 – 21.26, copilul 2 – 20.76).

În mod traditional, munca în gospodărie, rolul de îngrijire a copiilor și cel sexual au fost destinate normative soției, rolul de susținător economic a fost destinat soțului , iar rolul de sicializare a copiilor și cel de rudenie ambilor. Constatăm că în familiile integrate din localitățile rurale femeia își asumă rolurile instrumentale în raport cu treburile casnice, gospodărești.

La nivel de îndeplinirea rolurilor relaționale ca: mediatorul conflictelor, învinuitorul, ”lupul singuratic”, țapul ispășitor etc. (vezi anexa 1)

Se observă că mama și tata au în medie același procent de 21 pe cînd copiiilor le revin 14.19%.

Dacă rolurile privind realizarea sarcinilor domestice sunt mai des întalnite la femei atunci în familiile integrate din mediul rural rolurile relaționale sunt împărțite între soți într-o manieră egalitară.

2.3.2. Sistemul familial din mediul urban

În familiile integrate din mediul urban

La nivel de îndeplinirea rolurilor instrumentale cît și relaționale am constatat că:

Și în mediul urban realizarea rolurilor în familie îi revine mai mult mamei (37.76%) față de tata (27.04%), iar copiilor le revine 42.5% din roluri dintre care copilului 1 – 34% și 51% celui de al doilea. Ceea ce explică că părinții din mediul urban sunt mai des angajați în serviciu față de cei din mediul rural, respectiv sarcinile gospodărești revenind mai des copiilor.

La nivel de roluri instrumentale avem:

Mamei îi revine 56.16% din realizarea sarcinilor instrumentale față de tata care are 36% iar copiilor revenind cîte 23.15 dintre care copilului 1 27.11 iar celui de al doilea 19.2. Mama este cea care mai des face curat în apartament, duce gunoiul, face cumpărături, prepară mîncare, stînge masa după mâncare etc. Deși, în mediul urban procentul femeilor angajate este mai mare decît a celor din mediul urban acestea nu abandonează să-și realizeze rolurile gospodărești prin casă.

La nivel de roluri relaționale

Mamei îi revine 19.56% față de tata care ia 16.60% și copiilor 21.24% (c1-22.34%, c2-20.15%)

Paradoxal că copiilor din mediul urban le revine cea mai mare parte a rolurilor de : glumețul familiei, mediatorul conflictelor, vulcanul familiei, purtătorul supărărilor etc. Aceste rezultate ne fac să concluzionăm că copiii din mediul urban au o mai mare parte de socializare în cadrul familiei decît cei din mediul rural.

Concluzionând vis-a vi de identificarea departajării rolurilor în familiile integrate am ajuns la următoarele:

Că mama și tata mențin proporțiile departajării de roluri în ambele medii. Diferențe se observă la departajarea rolurilor la copii. Explicația acestui fenomen este că participanții la studiu au fost copiii – studenți ai facultății de psihologie și asistență socială. Cei ce provin din mediul rural nu își îndeplinesc rolurile, dar fiind faptul că trăiesc la distanță de casă și nu participă activ la viața domestică. Pe cînd copii din localitatea urbană (m.Bălți) se includ profund în realizarea rolurilor de îngrijire și cel de socializare.

2.4. Analiza departajării rolurilor în sistemele temporar dezintegrate

Funcționalitatea optimăa sistemului familial este asiguratăprin distribuirea și exercitarea

corespunzătoare a rolurilor specifice la nivelul familiei. Confruntatăcu fenomenul migrației,

familia suferăschimbări structurale și întâmpinădificultăți deoarece trebuie săasigure

îndeplinirea aceluiași set de nevoi, dar într-un context fundamental modificat. Prin plecarea la

muncăîn străinătate, de exemplu, a unui membru al familiei se produce un dezechilibru la

nivelul sistemului familial în planul exercitării rolurilor, iar disfuncția trebuie rezolvatăprintr-o

redistribuție a sarcinilor specifice. Dacă plecarea unui membru al familiei aduce un plus în zona

satisfacerii necesităților primare (hrană, îmbrăcăminte, condiții de locuire mai bune etc.) există

posibilitatea unei pierderi în zona satisfacerii necesităților de ordin afectiv, iar, în acest caz,

membrii sistemului familial cei mai afectați sunt copiii. Ne propunem în continuare să analizăm cum cum sunt distribuite și redistribuite rolurile în familii temporar dezintegrate.

2.4.1. Sistemul familial din mediul urban

Din cei 50 subiecți chestionați doar 11 din ei fac parte din familii temporar dezintegrate de proviniență urbană.

Astfel încît avem 4 familii (36.36%) cu mama plecată la muncă peste hotare; 4 familii cu tata plecat peste hotare (36.36%), cu ambii părinți plecați peste hotare – 2 familii (18,18%), cu fratele plecat – 1 familie (9.09%)

Analizând departajarea rolurilor generale în familiile în care ambii părinți sunt plecați avem următoarele medii:

Se observă că copii sunt cei ce și-au asumat o parte mare din treburile casnice.

Distribuția pe roluri relaționale și instrumentale în familiile temporare dezintegrate din mediul rural arată o diferență între rolurile instrumentale realizate de tata fiind plecat peste hotare față de rolurile relaționare. Ceea ce putem deduce că este mult mai pronunțat rolul de susținător economic cît și poziția mamei care este mai mică decît a copiilor. Ce ține de rolurile instrumentale din nou copiii sunt responsabili de acestea. O departajare neuniformă a rolurilor deseori poate duce la conflicte în familie.

Analizând departajarea rolurilor generale în familiile în care mama este plecată la muncă peste hotare avem următoarele medii:

Se observă că deși lipsește mama are responsabilitatea de ași realiza rolurile, deși la distanță.

Departajarea pe roluri instrumentale și relaționale în cazul cînd mama e plecată peste hotare:

Rolurile relaționale sunt mai bine pronunțate la copiii din familiile în care mama e plecată, decît rolurile instrumentale, aceasta se datorează compensării lipsei mamei în rolurile de socializare. La fel putem concluziona că, deși, mama e plecată, ea încearcă să-și îndeplinească rolurile sale ceea ce o face activă și la distanța de casă, prevalîndu-l chiar și pe tata care a rămas acasă. Analizând departajarea rolurilor generale în familiile în care tata este plecat la muncă peste hotare vizavi de mama care a rămas acasă avem următoarele medii:

Ceea ce confirmă că indiferent de e plecată mama la munci peste hotare sau este acasă ea este cea care mai des preia rolurile gospodăriei. Tatăl cînd este plecat își îndeplinește rolurile la 20% din gospodărie, iar departajarea acestora pe rolurile relaționale și cele instrumentale sunt 12.5% la 26.5% :

Observăm că tata își asumă mai mult rolurile instrumentale în defavoarea celor de relaționare, de socializare a copiilor.

2.4.2. Sistemul familial din mediul rural

În familiile temporar dezintegrate care au participat la studiu 39 erau din mediul rural. Din aceste sisteme 8 erau cu mama plecată, ceea ce reprezintă 20.51%; 20 de familii cu tata plecat la munci (51.28%); cu ambii părinți plecați la munci peste hotare au fost 9 sisteme ceea ce reprezintă 23.07; în doua familii era plecat fratele și respectiv sora ceea ce reprezintă (2.56%).

În cele ce urmează vom analiza familiile în care ambii părinți sunt plecați, care este distribuirea rolurilor.

Deși ambii părinți sunt plecați, aceștia își realizează în mare parte rolurile. În continuare vom analiza distribuirea rolurilor instrumentale și relaționale acolo unde părinții sunt la muncă peste hotare.

Se observă că rolurile instrumentale sunt mai des realizate decît cele relaționale de toți membrii familiei. Cînd e plecat la muncă doar tata rolurile sunt departajate în felul următor: mama (56.7%) preia din rolurile instrumentale și 17.45% din rolurile relaționale; tatăl – fiind la munci peste hotare reia 32.45% din rolurile instrumentale și 17.55 din rolurile relaționale. Copii se responsabilizează la 32.15% din responsabilitățile instrumentale și 27.7 din rolurile relaționale.

Se observă la membrii familiei în care tata este plecată peste hotare o tendință mai mare în realizarea rolurilor instrumentale și mai puțin relaționale. În care mama își asumă cel mai multe din rolurile instrumentale. Cînd e plecată mama distribuirea rolurilor este următoarea: mama realizează 45.5% față de tata care are cu 5 % mai mult, adică 50%, copiilor revenindu-le 23.53 din rolurile instrumentale. Ce ține de rolurile relaționale din cei 39 de respondenți au zis ca mamei îi revine 18.75%, tatălui- 22.71% iar copiilor-35.42%.

Se observă că din nou există o prevalență mai mare în realizarea rolurilor instrumentale față de cele relaționale.

În concluzie putem spune că în familiile temporar dezintegrate din mediul rural mai des sunt conturate rolurile instrumentale în care mama are procentul cel mai mare în realizarea acestora, doar în cazul cînd e plecată mama la munci peste hotare își asumă tata un procent mai mare în realizarea sarcinilor instrumentale.

2.5. Analiza redistribuirii rolurilor în familiile integrate și temporar dezintegrate

Dacă pînă acum am cercetat distribuirea rolurilor pe segmente aparte, adică, familii integrate urban/rural și familii dezintegrate urban/rural, atunci în cele ce urmează ne-am propus să analizăm prin comparație familiile inegrate urban cu familiile dezintegrate din mediul urban.

Astfel încît la nivel de distribuirea tuturor regulilor din familiile din mediul urban, avem următoarele:

Copii își asumă îndeplinirea rolurilor mai frecvent în familiile temporar dezintegrate în care ambii părinți sunt plecați peste hotare cu o diferență de 10 % față de copii care fac parte din familii integrate din mediul urban. La fel o distribuție care merită de analizat este atunci cînd mama e plecată peste hotare ea are o distribuție de roluri ca și copii rămași acasă. În general cel mai mult sunt departajate rolurile între mama și copiii, indiferent dacă sunt familii dezintegrate temporar ori nu.

La nivel de îndeplinirea rolurilor în mediul rural la familiile temporar dezintegrate și cele integrate am obținut următoare distribuire:

În care se observă că în familiile integrate din mediul rural copii îndeplinesc mai puține roluri decît în familiile temporar dezintegrate. Cea mai mare departajare a rolurilor o au copiii din familiile în care ambii părinți sunt plecați peste hotare. Cînd mama este la munci în străinătate tata preia mai multe roluri cu 16 % mai mult decît atunci cînd ea este prezentă. În general părinții deși sunt ambii plecați aceștea au o mică diferență în departajarea rolurilor, diferența fiind în 2-3%.

Dacă e să comparăm distribuirea rolurilor în dependență de mediu atunci în mediul rural copii au mai puține roluri decît în mediul urban. Dacă e să comparam distribuirea rolurilor în familiile temporar dezintegrate din mediul urban cu familiile temporar dezintegrate din mediul rural, concluzionăm că:

Cu 10 % mai mult de departajarea rolurilor la tata în familiile temporar dezintegrate din mediul rural decît în familiile din mediul urban, atunci cînd mama este plecată la munci peste hotare.

Cu 9% mai mult sunt departajate rolurile la mama în familiile temporar dezintegrate la oraș decît la țară în cazul cînd tata e plecat la muncă peste hotare.

Cu 21% mai mult îndeplinește rolurile tata din mediul rural decît tatăl din mediul urban atunci cînd părinții sunt la munci peste hotare.

Cu 13% mama fiind la munci peste hotare din mediul rural își distribuie rolurile mai mult decît mama din mediul urban.

Cu o diferență de 1 % depășește prin distribuirea rolurilor mama din mediul rural față de mama în mediul urban atunci cînd ambii părinți sunt la munci peste hotare.

În urma analizei desenului familiei din 39 familii temporar dezintegrate 21 sunt din categoria familiilor favorabile. La 15 familii temporar dezintegrate domină anxietatea, iar la 14 familii – conflictele.Pe cînd la familiile integrate din cele 50 supuse cercetării- 29 sunt favorabile, iar anxietatea este prezentă la 14 familii și conflictul – 7 familii.

Se observă ca în familiile temporar dezintegrate se întîlnesc mai multe situații anxiogene respectiv și conflictele prevalează față de familiile integrate. Numărul familiilor integrate favorabile este mai mare cu 8 decît cele dezintegrate. În concluzie, deși prin muncile peste hotare sunt asigurate rolurile de susținător financiar, totuși aceastea nu compensează rolurile relaționale, de socializare a copiilor, respectiv ducînd la apariția conflictelor și anxietății.

CONCLUZII

Criza economică în care a intrat Republica Moldova după inițierea tranziției la economia de piață, a fost însoțită de scăderea veniturilor reale ale populației și mărirea vizibilă a migrării peste hotare. Standardele de viață ale majorității familiilor cu copii s-au degradat sever.

Migrația de muncă, mai ales în rândul femeilor, a contribuit mult la transformarea rolurilor familiale. Mii de femei din Republica Moldova au părăsit căminele, au lăsat copiii în grija soților, bunicilor, copiilor mai mari, rudelor apropiate. Soțul, tradițional capul familiei, deposedat de funcția economică, a rămas acasă preluând funcțiile soției. Neavînd experiența necesară, în cele mai frecvente cazuri, ei lasă lucrurile în voia sorții. Cu mult mai rar se întâlnesc cazuri când tații depun toate eforturile pentru îndeplinirea sarcinilor familiale (controlează reușita școlară a copiilor, organizează timpul lor liber ș.a.).

În unele cazuri, la munci pleacă ambii părinți, rolurile părintești revenindu-le copiilor mai mari, rudelor sau chiar vecinilor. În rezultat are loc o slăbire a legăturilor moral-spirituale, a contactului psihologic între părinți și copii. Traiul separat al soților de lungă durată (3-5 ani și mai mult) face relațiile conjugale destul de fragile. Ceea ce duce la apariția conflictelor ;i anxietății mai des în familiile temporar dezintegrate decît în cele întegrate. La fel putem concluziona că :

Cu 10 % mai mult se distribuie rolurilor la tata din familiile temporar dezintegrate din mediul rural decît în familiile din mediul urban, atunci cînd mama este plecată la munci peste hotare.

Cu 9% mai mult sunt departajate rolurile la mama în familiile temporar dezintegrate la oraș decît la țară în cazul cînd tata e plecat la muncă peste hotare.

Cu 21% mai mult îndeplinește rolurile tata din mediul rural decît tatăl din mediul urban atunci cînd părinții sunt la munci peste hotare.

Cu 13% mama fiind la munci peste hotare din mediul rural își distribuie rolurile mai mult decît mama din mediul urban.

Cu o diferență de 1 % depășește prin distribuirea rolurilor mama din mediul rural față de mama din mediul urban atunci cînd ambii părinți sunt la munci peste hotare.

Putem confirma ipoteza studiului nostru, astfel încît dezintegrarea familiei, ca urmare a migrației, amenință funcționarea acesteia la nivelul exercitării rolurilor în funcție de variabila habitat comparativ cu sistemele integrate.

BIBLIOGRAFIE

ANPDC, 2007, Situație copii cu părinții plecați la muncă în străinătate, 31.12.2006, http://singuracasa.ro/_images/img_asistenta_sociala/pentru_profesionisti/resurse_asistenta_sociala_copil_singur_acasa/studii/ANDPC_Situatiecopiisinguriacasa2031.12.2006.pdf

Aries, P., Duby, G. Istoria vieții private. București : Ed. Meridiane, 1994. 404 p. ISBN 973-33-0144-2.

Baboi, A. (2007). Impactul migrației asupra pieței muncii, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, www.iccv.ro

Băran-Pescaru, Adina. Familia azi. O perspectivă sociopedagogică. București : Ed. Aramis, 2004. 176 p. ISBN 973-679-042-8.

Bawden, J. Ghidul femeii independente. București : Ed. Humanitas, 2001. 159.

Bentu, D. Factori implicați în luarea deciziei românilor de a munci în străinătate și relația lor cu copiii rămași acasă, studiu efectuat în cadrul comunității de români din Barcelona. Lucrare comunicată în cadrul Conferinței Internaționale PSIWORLD „Psihologia și realitățile lumii contemporane”. București, 2010.

Biddulph, Steve, Bidduiph, Sharon .Iubirea se construiește în doi. București : Ed. Humanitas, 2005. ISBN 973-50-2926-5.

Burnaz (Bentu), T. Doinița Predictori ai disfuncțiilor comportamental-adaptative la copiii abandonați temporar de către părinți : rez. tz de dr. București, 2011. 49 p. www.unibuc.ro/…/REZUMATUL%20TEZE

Celani, D. Plecarea de acasă. București : Ed. Trei, 2009. 216 p. ISBN 978-973-707-289-4.

Chapman, G. Speranțe pentru cei despărțiți. București : Curtea Veche, 2001. 152 p. ISBN 973-8120-66-7.

Cojocaru M. et al. Migrația și efectele ei în plan familial

singuracasa.ro/_…/Migratia_si_efectele_ei_i..

Consilierea familiei. In: www.cie.roedu.ro/…/6.%20Consilierea%20f…

Consilierea psihologică a cuplului și/sau a familiei. In: www.psiludens.ro/servicii/cuplu–familie

Crișan, I.R, Relația părinte – copil în contextul separării partenerilor conjugali, Tz. de dr. București, 2010.

Emigrarea – impactul asupra familiilor. In: www.caritas-iasi.ro/…/Emigrarea%20impact…

Familia Românească și Migrația Externă. In:ro.scribd.com/…/Familia-Romaneasca-Si-Mi..

Fremont, W., Fremont, T. Formula pentru o familie unită. Timișoara: Ed. Metonia, 1993.

Gavriliuc, C.; Platon, D., Afteni, V. Situația copiilor rămași fără îngrijire părintească în urma migrației, Studiu efectuat de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC). Chișinău, 2006.

Luca, C., Gulei, Al. S. (coord.), Asistența socială, psihologică și juridică a copiilor rămași singuri acasă ca urmare a plecării părinților la muncă în străinătate: metodologie. Iași: Ed. Terra Nostra, 2007.

Lupu Adrian.(coord),Importanța redistribuirii rolurilor în familia de migranți. Suport de curs. DisponibilpeInternet http://singuracasa.ro/_images/img_asistenta_sociala/pentru_profesionisti/resurse_asistenta_sociala_copil_singur_acasa/abilitati/Migratia_si_efectele_ei_in_plan_familial_OIM2006.pdf

Mihăilescu, Ioan. Familia în societățile europene, București : Ed. Univ., 1999

Mitrofan, I., Ciupercă, C. Psihologia și terapia cuplului. București: Ed. SPER, 2000. 184 p. ISBN 973-8383-11-0.

Mitrofan, I. Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice și aplicative. București : Ed. Sper, 2008.

Mitrofan, I, Terapia sistemică de familie. București: SPER, 2001. ISBN 973-85330-1-5.

Poalelungi, O. Global and regional intellectual and professional potential to attract highly skilled: the case of Republic of Moldova. // Republic of Moldova and the European Union: problems and perspectives / coord. V. Moraru, A. Gribincea. – Chisinau, 2010. – P. 133-139.

Poalelungi, O. Migrația și aspecte ale securității sociale a lucrătorilor migranți din Republica Moldova. // Revista de filosofie, sociologie și științe politice. – Chișinău, 2011. – Nr 2. – P.191-201.

Sandu, D. Explorarea Europei prin migrații pentru muncă: 1990 – 2006. In: FSR. Locuirea temporară în străinătate. (2006a). P.17-39.

Sandu, D. Mentalități. In FSR, Locuirea temporară în străinătate. (2006b) P. 55-62.

Tomșa, Raluca. Efectele psihologice ale migrației economice a părinților asupra preadolescenților : rez. tz. dr. / cond. șt. Iolanda Mitrofan ; Univ. din București, fac. de Psihologie și Științele educației. București, 2010. – 32 p. ; www.unibuc.ro/…

Tomsa, R. Efectele psihologice ale migrației economice a părinților asupra preadolescenților : rez. tz. dr. București, 2010. 34 p.; www.unibuc.ro/…

Tomșa, R. Efectele psihologice ale migrației temporare. Stima de sine a preadolescenților rămași acasă. In: Milcu, M. (coord.), Cercetarea psihologică modernă: Direcții și perspective. București: Ed. Universitară, 2009, p.190-196.

Toth A., Toth G., Relații de familie. In: FSR, Locuirea temporară în străinătate. 2006b, p.65-70.

Toth, G. O abordare calitativă asupra riscurilor la care sunt expuși copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate. In: Efectele migrației. Copii rămași acasă, București: Fundația Soros România, 2007. P.4-13.

UNICEF&AAS, Analiză la nivel național asupra fenomenului copiilor rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în străinătate, 2008. http://www.alternativesociale.ro/publicatii_si_resurse/

Vasile, D. Introducere în psihologia familiei și psihosexologie. Ed. a IV-a. București: Ed. Fundația România de Mâine, 2005.

Zlate, M. Psihologia vieții cotidiene. Iași: Polirom, 264. ISBN 973-9248-79-9.

Ziglar, Z. Secretul căsniciei fericite. București: Curtea Veche, 2001. 280 p. ISBN 973-8120-46-2.

Anexe

Desenul cinetic al familiei

Descrierea metodei:

Pentru a efectua studiul este nevoie de: o foaie de hîrtie albă, creioane colorate, o radieră. Subiectul a fost să:

"Deseneză, te rog familia ta."

"Desenează familia așa cum ți-o imaginezi tu.

"Desenează familia ta, unde toată lumea este ocupată cu ceva."

"Desenează, te rog, familia ta, unde fiecare membru al familiei este ocupat cu ceva. Încearca să desenezi oameni întregi, și nu oameni formați din bețișoare.

Interpretarea: