Analiza Profitului

3.2.1. Analiza profitului

Unul din veniturile foarte importante în economia de piață este profitul. Mărimea profitului arată modul în care se desfășoară activitătea într-o unitate economică, dacă ea reușește, de pe urma vânzării producției, să își acopere cheltuielile și să obțină ceva în plus. Este o parte a produsului net care rămâne la dispoziția întreprinderii și conferă rentabilitate acesteia.

Mărimea profitului este variabilă în timp și spațiu și se exprimă:

a) absolut, ca masă a profitului, care se determină că diferență între venituri totale și cheltuieli totale sau ca diferență între preț și cost constituind un reper important pentru selectarea nomenclatorului de produse al unei unități economice.

b) relativ, ca rată a profitului, ce se calculează ca raport % între masă profitului și costurile făcute pentru obținerea acesteia, volumul capitalului folosit sau cifră de afaceri.

Tabelul nr. 3.3.

Indicatorii de performanță

Profitul net înregistrat de firmă în cei trei ani analizați cunoaște o fluctuație. După cum se observă nivelul lui este următorul: anul 2012 → -530.730 lei; anul 2013 → 4.490.442 lei; anul 2014 → 712.665 lei.

Se observă că nivelul profitului în anul 2012 înregistrează o valoare negativă datorata în primul rând cheltuielior financiare foarte mari din acel an în special cheltuielilor cu dobânzile.

Chiar dacă începuse să crească în anul 2013 comparativ cu 2012, în anul 2014 acesta înregistrează un nivel redus datorită mai multor factori precum: gradul ridicat de îndatorare al firmei (crescând astfel cheltuielile cu dobânzile), nivelul foarte ridicat al creanțelor și ineficiența utilizării capitalului disponibil.

Evoluția profitului firmei în cei trei ani analizați este evidențiată în graficul următor:

Graficul nr. 3.4. Evoluția profitului

3.2.2. Analiza ratelor de rentabilitate

Performanța companiei se analizează prin intermediul ratelor de rentabilitate pentru a evidenția raportul de eficiență dintre efectele de natura profitului și eforturile ocazionate de obținerea acestor efecte. Fiind un raport între efectele totale și efortul depus, se poate considera că ratele de rentabilitate sunt o formă de măsurare a eficienței activității economice.

Rata rentabilității economice (R)

sau

În cei trei ani analizați rata rentabilității economice prezintă fluctuații, în 2014 față de 2013 rentabilitatea economică scade fapt care trebuie să atragă atenția managementului firmei deoarece capitalul total disponibil nu a fost utilizat în mod eficient.

Rata rentabilității financiare

Importanța acestui indicator rezultă din următoarele considerente:

indicatorul pune în evidență gradul de alocare a fondurilor acționarilor în activitatea curentă, precum și eficiența cu care entitatea angajează capitalul acționarilor;

indicatorul reflectă rentabilitatea capitalului acționarilor constituind o măsură a capacității întreprinderii de a plăti dividendele cuvenite acestora;

indicatorul permite estimarea câștigurilor pe o unitate de capital investit în acțiuni sau profitul care revine proprietarilor pentru investițiile făcute în entitate.

Rata rentabilității financiare:

Nivelul acestor indicatori arată capacitatea firmei de a obține profit prin utilizarea capitalurilor proprii. Se observă că profitul obținut din capitalul propriu al firmei este scăzut, de aici rezultă faptul că eficiența investițiilor este scăzută, însă capitalul propriu este în crește, fapt care este benefic pentru firmă.

Rata rentabilității comerciale (Rc) – rata rentabilității vânzărilor

Ea caracterizează eficiența politicii comerciale practicate de întreprindere. O scădere a acesteia evidențiază faptul că întreprinderea nu poate să-și controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim.

Rata rentabilității comerciale:

Având în vedere nivelul cifrei de afaceri și a profitului obținut la sfârșit de an se observă că acesta are un nivel redus comparativ cu volumul vânzărilor, iar în anul 2012 a înregistrat cel mai scăzut nivel.

Tabelul nr. 3.4.

Indicatorii de rentabilitate

3.2.3. Analiza lichidității si solvabilității

Lichiditatea semnifică posibilitatea de a transforma elementele de activ în bani, iar solvabilitatea măsoară capacitatea firmei de a-și onora la termen obligațiile de plată.

Prin lichiditate se înțelege capacitatea unor active de a fi transformate într-un anumit moment în bani. Pentru a-și desfășura activitatea orice firmă își concretizează fondurile bănești în active pe care le gestionează, și care, în virtutea circuitului obiectiv bani-marfă-bani urmează să fie transformate în bani, creându-se astfel posibilitatea încheierii unui circuit început, dar și cea a reluării unui nou circuit.

a )lichiditatea generală (Lg) reprezintă raportul dintre activele circulante și datoriile financiare pe termen scurt și se calculează după relația:

Lichiditatea generală:

În perioada analizată nivelul ratei lichidității generale arată faptul că situația firmei este riscantă, ea fiind în situația de a înregistra plăți restante cu influență asupra fluxurilor bănești și financiare. În acest caz situația se poate remedia prin reducerea duratei creditului client.

b) lichiditatea curentă sau intermediară (Lc) se calculează după relația:

Intervalul de siguranță este [50%-100%→150%].

Deși nivelului optim al acestui indicator este 1, această rată este de regulă subunitară, iar nivelul înregistrat în anii analizați reflectă o capacitate de plată a obligațiilor pe termen scurt în creștere.

Tabelul nr. 3.5.

Indicatorii de lichiditate

Solvabilitatea măsoară capacitatea firmei de a-și onora la termen obligațiile de plată.

c) solvabilitatea generală (Sg) se determină după formula:

Se apreciază că situația este normală atunci când activele totale sunt de două ori mai mari decât datoriile totale.

În peroada analizata solvabilitatea prezintă o tendinta de scădere în primi doi ani, situația se apreciază ca fiind normală deoarece activele totale sunt de două ori mai mari decât datoriile totale. Chiar dacă firma are lipsă de lichidități datorită nivelului ridicat al creanțelor și dificultatea de încasare a acestora, nivelul acestui indicator fiind mai mare decât 1 ne indică faptul că firma este solvabilă.

d) solvabilitatea patrimonială sau autonomia financiară:

Nivelul minim al acestei rate se consideră a fi 30%, iar cel normal 50%.

În primii ani analizați nivelul aceste rate este normal, în anul 2012 capitalul propriu depășește nivelul datoriilor pe termen mediu și lung. Având în vedere faptul că nivelul minim al acestui indicator trebuie să fie de 30%, se observă că și în anul 2014 firma prezintă o situație favorabilă.

Tabelul nr. 3.6.

Indicatorii de solvabilitate