Analiza Proceselor Si Activitatilor Specifice Infiintarii Si Dezvoltarii Unei Afaceri In Domeniul Productiei de Software Copy
Multumiri
Introducere
Descrierea etapelor necesare crearii unei afaceri
Conceptul de afacere
Termenul afacere, de origine franceza este o traducere aproximativa a termenului englezesc „business” care a fost introdus in limba romana sub forma de „bisnita”. Cuvantul afacere acopera o gama variata de activitati (afaceri juridice, afaceri interne si externe) iar din punct de vedere economic afacerea inseamna tranzactii.
Definitia din dictionar a afacerii este: „AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit. 2.(Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire).
Sursa: DEX '09 (2009) . *
http://dexonline.ro/definitie/afacere
Pentru a surprinde complexitatea cuvantului si toate modurile de utilizare a acestuia in limba romana vom prezenta mai multe definitii ale acestui termen:
Orice initiativa antreprenoriala concretizata, pentru toate partile implicate, in obtinerea de profit
Orice operatiune vizand atragerea de noi clienti, in scopul de a castiga bani
Un sistem complex de activitati generatoare de profit
Un ansamblu de operatiuni financiar-bancare generatoare de profit,
O relatie contractuala care poate fi interpretata mai ales in cadrul contextului unui cadru legislativ si permisiv.*
Popescu D., Chivu Iulia (1998). Managementul afacerilor, Bucuresti, pag. 15-16
Intreprinderea sau firma reprezinta spatiul in care se reunesc si se combina factorii de productie, se desfasoara procesul de productie, se produc bunuri economice si se creeaza valoarea noua, pe baza diviziunii sociale a muncii si a cooperarii directe si indirecte, intre toti cei care o compun si o reprezinta.
In societate, intreprinderea indeplineste concomitent functii economice si functii sociale putand fi privita ca entitate, cu mai multe dimensiuni:
Dimensiune economica pentru ca se creeaza avutia
Dimensiune sociala pentru ca desemneaza o comunitate de oameni care muncesc impreuna si a caror interactiune o fac functionala
Dimensiune juridica pentru ca se bucura de autonomie, indiferent de marimea sau natura activitatilor.
Etape si caracteristici
Conform celor mai cunoscute teorii de management, se accepta existenta a 5 etape ale construirii unui afaceri:
Prospectarea: analiza mediului competitional, in vederea depistarii unei posibile afaceri si, implicit, a eventualilor parteneri si a clientilor
Studiul: consultarea clientului si/sau a beneficiarului pentru pregatirea unei oferte conforme cu solicitarile sale, consultarea partenerilor pentru a pregati viitoarele colaborari
Negocierea: stabilirea limitelor afacerii, a drepturilor si a obligatiilor precise ale partenerilor si a clientilor, pe baze reciproc avantajoase iar apoi incheierea contractelor
Realizarea: formularea comenzii de catre client si angajarea, de catre executant, a tuturor resurselor umane, materiale, financiare pentru obtinerea rezultatelor convenite
Finalizarea: receptia lucrarii, solutionarea unor eventuale deficiente sau litigii.*
Popescu, D. (1995). Conducerea afacerilor, București, Editura Scripta
Determinarea valorii unei afaceri
Nu exista o metoda universala pentru determinarea valorii unui tip de afacere insa criteriile de apreciere a dimensiunii afacerii este diferit in functie de sectorul economic ales. Cele mai importante criterii de apreciere sunt:
Forma juridica
Valoarea activelor
Cifra de afaceri
Numarul de personal angajat
In functie de scopul urmarit exista mai multe tipuri de evaluare:
Evaluare contabila: este unul dintre procedeele metodei contabile, precedeu comun tuturor stiintelor economice. Contabilitatea reflecta evenimentele, faptele, resursele care pot fi masurate, pot fi exprimate in forma monetara.
Consta in exprimarea in forma baneasca a elementelor patrimoniale, determinarea cantitatii folosind preturi, tarife si se face in mai mule momente specifice ale vietii firmei: intrarea bunurilor in patrimoniu, iesirea bunurilor din patrimoniu, inventarierea, inchiderea exercitiului financiar-contabil.
Evaluarea administrativa: este efectuala de organismele central administrative ale puterii de stat, interesate de anumite aspecte ale vietii intreprinderii cu implicatii in politica economica si fiscala.
Evaluarea economica: reprezinta operatiunea prin care se stabilesc valorile de piata (valoarea economica) a unui bun, activitate.
Factori cheie in dezvoltarea unei afaceri in faza de debut
Cei mai importanti factori in dezvoltarea unei afaceri sunt conducerea, produsul, calitatea, vanzarile, marketingul, procesul de fabricatie, amenajarea punctului de vanzare.
Fiecare afacere se caracterizeaza printr-un sistem de variabile controlabile care determina succesul acesteia.
Abilitatile personale ale intreprinzatorului in domeniul in care afacerea va functiona este unul din acei factori cheie in succesul unei afaceri. O firma va depune un efort mult mai mare daca daca sistemul de gandire al intreprinzatorului prezinta foarte mari fluctuatii.
Nicio afacere nu este viabila daca ceea ce se produce nu se poate valorifica pe piata. Este foarte important ca antreprenorul sa se gandeasca la posibilitatile de valorificare a bunurilor sau serviciilor pe care doreste sa le ofere. Aceste aspecte sunt subiectul de studiu si analiza iar rezultate obtinute sunt prezentate intr-o parte distincta a planului de afacere, aceea in care se analizeaza piata produsului sau a serviciului oferit. Se studiaza existenta unor nevoi, viitori clienti, valoarea creata de produs, ciclul de viata al produsului, structura si marimea pietei, rata cresterii pietei.
Cu cat este mai mare piata unui produs, cu atat este mai bine pentru intreprinzator.
Avantajul competitiv care il poate avea afacerea (calitatea produselor, structura costurilor, gradul de control asupra preturilor, costurilor, canalele de aprovizionare, bariere de intrare) este foarte important.
Capitalul disponibil reprezinta un mare obstacol in alegerea unei anumite idei de afaceri. In acest sens este necesar sa se estimeze cat mai realist resursele necesare ptr fiecare idee potentiala de afacere. In urma compararii acestui necesar cu resursele disponibile se poate decide care din ideile de afaceri pot fi puse in practica cu sanse reale de succes si care nu. Estimarea resurselor disponibile trebuie sa tina seama atat de bunurile in natura care pot participa la afacere cat si de disponibilatile proprii ale acesteia sau care pot fi atrase in afacere.
Ideile de afaceri pot fi costisitoare daca intreprinzatorul nu are suficient capital de pornire. Este vital sa se faca o comparatie intre efecte si eforturi.
De asemenea, este necesara evaluarea perioadei de timp in care afacerea devine profitabila. Exista un interval de timp in care o investitie are un potential maxim de succes. Pentru intreprinzator este important sa stie care este momentul optim de incepere a unei afaceri, cand este momentul optim pentru exploatarea oportunitatii alese.
In urma unor calcula facute se pot estima, empiric, rezultatul economic care poate fi favorabil (profit) sau nefavorabil (pierdere) si rata profitului. Daca ideea de afacere este evaluata cu ajutorul planului de afacere, in sectiunea informatii financiare, sunt previzionate riguros rezultatele financiare. Cu cat genereaza mai mult profit cu atat ideea de afaceri este mai atragatoare iar unele afaceri ajung in mod rapid la punctul de echilibru (pragul de rentabilitate).
Nu in ultimul rand, trebuie luat in considerare gradul de risc implicat, acesta fiind corelat cu marimea investitiei. *
Conf. univ. Diana Sala (2009)Suport de curs și aplicatii scoala antreprenorială din cadrul proiectului Antreprenoriatul și egalitatea de șanse. Un model inter-regional de școală antreprenorială pentru femei, Oradea, pag.39
Planul de afaceri
Planul de afaceri este un instrument de planificare ce are rolul de a oferi o mai mare vizibiliate asupra scopurilor si evolutiei unei anumite afaceri careia ii este dedicat. Un plan de afacere necesita un proces de cercetare si gandire despre tipul de afacere care urmeaza sa fie implementata, totul decurgand intr-un mod sistematic.
Elementele care trebuie cuprinse intr-un plan de afaceri sunt:
Descriere generala a afacerii
Produse si servicii
Plan de marketing
Plan operational
Management si organizare
Declaratie de venituri personale
Costuri
Planul financiar
Se impune necesatatea ca planul de afacere sa fie in egala masua realist, cooncis, credibil si sa cuprinda un set de indicatori economico-financiari si tehnici, realizabili intr-o perioada viitoare clar definita, astfel incat, fie sa permita identificarea concreta a unor obiective viitoare, fie sa favorizeze investitorilor de capital, bancilor sau altor agenti economici cunoasterea starii actuale si de perspectiva a intreprinderii.
Planul de afacere este un document care face cunoscute resursele existente si perspectivele de dezvoltare ale unei firme si invita astfel sprijinul si cooperarea unor potentiali sustinatori. Astfel de sustinatori pot fi antreprenori, creditori si investitori.
Procesul elaborarii unui plan de afacere viabil implica culegerea de informatii corecte si convingatore, dar si proiectarea cu claritate a elementelor planului inainte de a trece la realizarea acestuia.
La nivelul firmei se apreciaza ce tip de plan este necesar:
Un plan sumar (o schita de 10-15 pagini)
Un plan cadru complet (20-40 pagini)
Un plan detaliat si operant (+40 pagini)
Sectiunile cheie ale unui plan de afacere sunt urmatoarele:
Sumarul, este planul de afacere in forma sa cea mai concisa, cuprinde toate punctele cheie, este acea sectiune a planului care trebuie sa determine interesul sustinatorilor de a citi planul in intregimea lui
Firma, strategia, echipa de management
Piata, identifica si explica cine sunt cumparatorii produselor si serviciilor firmei si care vor fi acestia in viitor, de asemenea sa explice care sunt factorii cheie ai pietei respectiv cum se iau deciziile de catre cumparatori, cum este segmentata piata, ce cei de patrundere pe piata se anticipeaza si strategiile defensive pentru a contracara concurenta.
Vanzarea si promovarea, aceasta functie sta in centrul factorilor asiguratori de afaceri. Planul de afacere trebuie sa descrie metodele de vanzare ale firmei, modul in care sunt instruiti vanzatorii, conditiile de calificare si perfectionare a acestora si de asemenea, modalitatile de promovare efectiva si „public relations” utilizate de firma.
Informatiile financiare, cele mai importante elemente ale acestei sectiuni sunt proiectele financiare, prezentate prin rapoarte asupra incasarilor si platilor, profitului si pierderilor, bilantul contabil.*
http://ro.wikipedia.org/wiki/Plan_de_afaceri
Responsabilitatile omului de afacere
Conform teoriilor lui Peter Drucker, se apreciaza ca un om de afaceri poate indeplini doua functii principale:
„inginer” comercial: inveneaza solutii; inginer vine din latinescul „ingenium” care inseamna talent, inteligenta, aptitudini pentru descoperire, inventare
„conducator” al afacerii: organizeaza, decide, conduce si evalueaza pas cu pas intreaga afacere sau doar o parte a acesteia.
Responsabilitatile principale ale unui om de afacere pot fi definite astfel:
Conceperea, initierea, organizarea si conducerea actiunilor esentiale ptr derularea la parametrii ceruti a afacerii;
Negocierea tuturor aspectelor afacerii cu partenerii si clientii;
Cunoasterea temeinica a mediului concurential al firmei si de evaluare cat mai corecta a riscurilor asociate afacerii;
Asumarea raspunderii pentru rolul managerial incredintat;
Crearea tuturor conditiilor necesare astfel incat partenerii si clientii sa aiba toate motivele pentru a continuate colaborarea.
Henry Mintzberg considea ca managerul are 10 rol, ce cei de patrundere pe piata se anticipeaza si strategiile defensive pentru a contracara concurenta.
Vanzarea si promovarea, aceasta functie sta in centrul factorilor asiguratori de afaceri. Planul de afacere trebuie sa descrie metodele de vanzare ale firmei, modul in care sunt instruiti vanzatorii, conditiile de calificare si perfectionare a acestora si de asemenea, modalitatile de promovare efectiva si „public relations” utilizate de firma.
Informatiile financiare, cele mai importante elemente ale acestei sectiuni sunt proiectele financiare, prezentate prin rapoarte asupra incasarilor si platilor, profitului si pierderilor, bilantul contabil.*
http://ro.wikipedia.org/wiki/Plan_de_afaceri
Responsabilitatile omului de afacere
Conform teoriilor lui Peter Drucker, se apreciaza ca un om de afaceri poate indeplini doua functii principale:
„inginer” comercial: inveneaza solutii; inginer vine din latinescul „ingenium” care inseamna talent, inteligenta, aptitudini pentru descoperire, inventare
„conducator” al afacerii: organizeaza, decide, conduce si evalueaza pas cu pas intreaga afacere sau doar o parte a acesteia.
Responsabilitatile principale ale unui om de afacere pot fi definite astfel:
Conceperea, initierea, organizarea si conducerea actiunilor esentiale ptr derularea la parametrii ceruti a afacerii;
Negocierea tuturor aspectelor afacerii cu partenerii si clientii;
Cunoasterea temeinica a mediului concurential al firmei si de evaluare cat mai corecta a riscurilor asociate afacerii;
Asumarea raspunderii pentru rolul managerial incredintat;
Crearea tuturor conditiilor necesare astfel incat partenerii si clientii sa aiba toate motivele pentru a continuate colaborarea.
Henry Mintzberg considea ca managerul are 10 roluri importante, grupate in 3 categorii:
Roluri de contact: in care se manifesta ca lider (reprezinta firma si uneste angajatii in jurul unor obiective prioritare)
Roluri de informare: care privesc culegerea permanenta a informatiilor asupra intregii activitati;
Roluri de decizie: care reprezinta de fapt „managerul hotaraste si actioneaza”.
Reglementari privind autorizarea afacerii
In tara noastra exista, in prezent, doua directii de autorizare a afacerii:
Cu personalitate juridica:
Societate cu raspundere limitata (SRL)
Societate in nume colectiv (SNC)
Societate pe actiuni (SA)
Societate in comandita pe actiuni (SCA)
Societate in camindita simpla (SCS)
Fara personalitate juridica:
Intreprindere individuala (II)
Intreprindere familiala (IF)
Persoana fizica autorizata (PFA)
Elementele in functie de care se alege o anumita forma de autorizare
Pentru a alege o forma de autorizare din cele enumerate mai sus, trebuie luate in considerare urmatoarele elemente:
Natura activitatii ce urmeaza a fi organizata. Alegerea formei de societate este libera cu exceptia unor tipuri de societati specificate in Legeea 31/1990 (cum sunt societatile bancare, de administrare a investitiilor care trebuie sa imbrace forma societatii pe actiuni ).
Marimea afacerii si posibilitatea de dezvoltare. In cazul in care se doreste infiintarea unei afaceri de mici dimensiuni fara potential de dezvoltare, intreprinzatorul poate opta pentru PFA, II sau IF in functie de limitele prevazute de OUG 44/2008.
Numarul partenerilor de afacere. Daca se doreste infiintarea unei societati prin fortele proprii, intreprinzatorul poate alege PFA, II, IF sau SRL cu asociat unic, daca insa se doreste asocierea atunci intervin cele 5 forme de societati comerciale amintite anterior.
Numarul de angajati necesari derularii activitatii. Daca este necesara angajarea a minim o persoana atunci ce exclude IF, forma de autorizare care nu permite angajati.
Gradul de implicare si de raspundere asumat de partenerii de afacere. Limita raspunderii este intalnita la SRL si SA cu exceptia administratorilor care implicandu-se activ in derularea activitatilor pot raspunde in fata tertilor si cu patrimoniul propriu.
Capitalul social disponibil. Capitalul social este solicitat doar in cazul SRL (200 lei) si SA (25.000 Euro). Capitalul social nu trebuie confundat cu resursele necesare infiintarii si derularii activitatilor. Evident ca necesarul de resurse pentru demararea unei afacei este mult mai mare decat limita impusa de capitalul social.
Obligatiile fiscale viitoare. Un element important in functie de care decidem forma de autorizare o reprezinta nivelul impozitelor si taxelor pe care urmeaza sa le achitam dupa ce am autorizat afacerea.
In Romania exista urmatoarele sisteme de impozitare:
Impozitul de profit;
Impozitul pe venit al microintreprinderilor
Impozitul pe venit aplicat la PFA, II si IF (doar pentru PFA – in sistem real sau la norma).
Vom parcurge detaliat aceste etape in capitulul 6 in care prezentam infiintarea unei societati comerciale in domeniul dezvoltarii software.
Stabilirea tipului de organizatie si a modalitatii de finantare
Pentru a suntetiza cat se poate de succint nevoia si modul de utilizare a unui finantari, ar trebui subliniate foarte clar urmatoarele chestiuni:
Scopul finantarii => obiectivul investitiei
Durata: termen scurt (<3ani); termen mediu (3-5 ani), termen lung (5 ani)
Rambursarea: capacitatea (sursa de venituri); perioada
Necesarul de finantare: costul investitiei
Planul de afacere va trebui sa cuprinta intr-un sens foarte bine stabilit urmatoarele concepte:
Mediul competitional
Oportunitatile
Resursele ( resurse materiale si resurse umane)
De asemenea, planul de afacere va fi folosit in plan intern (pentru determinarea rentabilitatii unei investitii, in procesul de management si/sau/ bugetar) si in plan extern (in comunicarea cu potentialii investitori/finantatori pentru a atrage capital).
Metode de finantare:
Fonduri europene
Finantare bancara
Fonduri nerambursabile
Fonduri de investitii
Listare la bursa
Partener strategic
Alte metode de finantare:
Angel investors: investesc fonduri personale in afaceri (riscum asumat este foarte mare)
Fond mezanin: imprumut cu optiune de transformare in capital dar costul va fi mai ridicat decat imprumutul bancar
Finantare prin factoring: accelereaza fluxurile de numerar, imbunatateste rata de colectare, acopera riscul de neplata al debitorilor cedati
Sale and lease back: aceasta metoda este utila atunci cand companiile au nevoie sa foloseasca banii investiti, insa au in continuare nevoie de activ pentru a functiona
Crowdfunding: se bazeaza pe ideea de a face apel unei comunitati ca un potential finantator pentru a dezvolta un produs (exemplu: gofundme.com)
Pregatirea riguroasa pentru accesarea creditului conduce la o finantare de succes
Aceasta pregatirea ar trebui ca contina urmatoarele:
descrierea companiei, a performantei, a managementului
descrierea investitiei si a fezabilitatii acesteia
suma de rambursat
suma ceruta si momentul acordarii ei
atingerea tintelor de vanzari
tipul dobanzii (fixa, mobila)
nivelul garantiilor
modalitatea de rambursare
Considerente pentru evaluarea bonitatii si eligibilitatii in acordarea creditelor
Aspecte calitative: sector de activitate, cota de piata, reputatia, Istoricul de rambursare si plata datoriilor
Aspecte cantitative: lichiditate, solvabilitate, rentabilitate, randamentul activelor, gradul de indatorare, capacitatea de acoperire a dobanzii
Intreprinderile mici si mijlocii. Concepte si caracteristici
Principalele criterii care predomina pentru definirea sectorului IMM sunt numarul de angajați, cifra de afaceri și activele totala (Burns, 2001). Uniunea Europeană definește IMM-urile pe baza următorilor indicatori:
Numărul mediu de salariați
Cifra de afaceri
Active totale
”Întreprinderile mici și mijlocii formează coloana vertebrală a economiei europene. Ele sunt cheia spiritului antreprenorial și inovației în UE, și astfel sunt esențiale pentru asigurarea competivității UE. O definire corectă a IMM, facilitează identificarea nevoilor acestora și dezvoltarea unor politici eficiente pentru a compensa problemele specifice legate de mărimea mică a acestora.” (Erkki Liikanen – fost comisar al Uniunii Europene responsabil cu politica întreprinderii)
În România, potrivit Legii nr. 346/2004 cu modificările ulterioare (OG 27/2006) privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, prin întreprindere se înțelege ”orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit, în condiții de concurență, respectiv societăți comerciale, societăți cooperative, persoane fizice care desfășoară activități economice în mod independent și asociații familiale autorizate potrivi dispozițiilor legale în vigoare.”
Întreprinderile mici și mijlocii sunt acele întreprinderi care respectă următoarele condiții:
număr mediu anual de salariați mai mic de 250
Cifra de afaceri este mai sub 50 milioane de euro
Respectă criteriul de independență (definit în lege)*
*Întreprinderile mici și mijlocii sunt independente dacă nu sunt deținute în proporție de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot de către o altă întreprindere.
Surse de finanțare pentru dezvoltarea IMM-urilor
Finanțarea din surse proprii
Principalele avantaje oferite de autofinanțare sunt:
Mijloc sigur de finanțare, o sursă independentă și stabilă de fonduri;
Asigură creșterea cointeresării întreprinderii în obținerea de rezultate financiare superioare dar și în folosirea rațională a resurselor
Acordă o autonomie financiară întrerinderii, ceea ce ii permite acesteia sa fie independenta fata de institutiile financiare si de credit
Asigua intreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor, cu conditia realizarii unor investitii utile, profitabile.
Creditul bancar
Creditul reprezintă o sursă de finanțare prin care întreprinderea are acces la resursele financiare necesare în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, însoțite de plata unei dobânzi. Creditul bancar poate fi folosit pentru finanțarea achiziției unor noi active sau pentru refinanțarea altor credite bancare. (Dobrotă, Chirculescu, 2009)
Contractul de creditare va obliga întreprinderea:
să îndeplinească anumite condiții (financiare sau de altă natură),
să garanteze că informațiile date băncii sunt reale și să ofere garanții pentru limitarea pierderilor pe care le-ar putea suferi banca.
Dacă întrerinderea nu îndeplinește condițiile contractului de creditare rezilierea contractului va fi inevitabilă. Abilitatatea de a utiliza corect un credit depinde de scopul contractării acelui credit, deoarece riscul de neplată calculat de bancă poate să crească dacă întreprinderea nu dovedește că fluxurile viitoare de numerar obținute vor asigura rambursarea acestuia, că fluxurile de numerar sunt stabilitate și predictibile, dar și faptul că proflul de risc s-a îmbunătățit.
Leasingul
În conformitate cu prevederile legale, leasingul ca operație economică este definit astfel: „operațiunilor de leasing prin care o parte, denumită locator/ finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatarul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta reporturile contractuale.”
Leasingul presupune existența a trei terțe persoane:
furnizorul
societatea finanțatoare(societatea de leasing)
utilizatorul (beneficiarul finanțării).
Un avantaj al acestui metode de finanțare este că aprobarea unui contract este mai ușor de obținut ca a unui credit bancar(nu necesită prezentarea unui plan de afaceri).
Leasingul este o formă de finanțare a investițiilor care permite unei întreprinderi să aibă acces la tot felul de active: de la clădiri de birouri la centre logistice, autoutilitare, autoturisme fără a fi nevoie de cumpărare.
Există mai multe tipuri de contract leasing:
Leasing financiar: reprezintă o formă de finanțare pe termen lung, deoarece la expirarea contractului de leasing dreptul de proprietate va fi transferat beneficiarului.
Leasingul operational: reflecta alegerea pura a leasingului fata de cea a proprietatii. Utilizatorul va folosit echipamentele pe o perioada mai scrurta decat durata de viata a acestora, nu isi asuma riscul de a deveni depasite tehnologic, deoarece le poate inlocui cu altele in cadrul contractului de leasing. Societatea de leasing va asigura echipamentele, va efectua reparatiile si va ramane proprietare utilajelor dupa exiparea contractului.
Finantarea prin fonduri nerambursabile (granturi)
Uniunea Europeana ofera sprijit IMM-urilor europene prin diverse metode cum ar fi fonduri nerambursabile, imprumutiri si in unele cazuri garantarea imprumuturilor. Sprijinul este disponibil prin programele gestionate la nivel national sau regional cum sunt si fondurile structurale.
Schemele de asistenta se impart in patru categorii:
Oportunitati de finantare tematice: cu obiective specifice de mediu, cercetare, educatie, concepute si implementate de diverse departamente ale Comisiei Europene. IMMurile sau alte organizatii pot accesaaceste fonduri direct, pe baza unei cereri de finantare care sa dovedeasca sustenabilitatea si viabilitatea proiectelor propuse spre finantare.
Fondurile structurale (fondul European de Dezvoltare Regionala, FEDR, si Fondul Social European, FSE, sunt cele mai mari instrumente de finantare ale Uniunii Europene de care beneficiaza IMM-urile.
Instrumentele financiare: in general sunt disponibile indirect, prin intermediul intermediarilor financiari la nivel national. Multe dintre ele sunt gestionate de Fondul European de Investitii.
Sprijin pentru Internaționalizarea IMM-urilor: consta in general in asistenta acordata organizatiilor si/sau autoritatilor publice care actioneaza in domeniul internationalizarii, care vizeaza sprijinirea IMM-urilor sa aceseze si alte piete, in afara Uniunii Europene.
Fondurile Structurale si de Coeziune sau Instrumentele Structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeana actioneaza pentru eliminarea disparitatilor economice si sociale intre regiuni, in scopul realizarii coeziunii economice si sociale.
Aceste instrumente ocupa al doilea loc ca pondere in bugetul Uniunii europene, destinat politicilo europene. Acestea cuprind:
Fondul European de Dezvolare Regionala, reglementat prin Regulamentul n. 1080/2006 al Consiliului Uniunii Europene si al Parlamentului European care sustne dezvoltarea economica durabila la nivel regional si local prin mobilizarea capacitatilor locale si diversificarea structurilor economice in domenii precm cercetare si dezvoltare tehnologica, inovare, antreprenoriat, societatea informationala, IMM-uri, protectia mediului, turism, energie.
Fondul Social European, reglementat prin Regulamentul nr 1081/2006 al Consiliului Uniunii Europene si al Parlamentului European, fond care contribuie la sporirea adaptabilitatii fortei de munca si a intreprinderlor, cresterea accesului pe piata fortei de munca, prevenirea somajului, prelungirea vietii active si cresterea gradului de participare pe piata muncii a femeilor si imigrantilor, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate si combaterea discriminarii.
Fondul de Coeziune, reglementat prin Regulamentul nr. 1084/2006 al Consiliului Uniunii Europene, prin care se finanteaza proiecte in domeniul protectiei mediului si retelelor de transport transeuropene, proiecte in domeniul dezvoltarii durabile precum si modernizarea transportului multimodal. Fiecare fond acopera o zona tematica specifica.
Business angels, investitorii privati
Investitorii bogati de pe Broadway sustineau financiar realizarea spectacolelor, acestia oferind capital cu grad ridicat de risc pentru ca aveau si alta motivatie in afara de cea financiara. „Angel investing” a devenit o sursa critica de finantare pentru intreprinderilor aflate la inceputuri. Investitorii privati sunt in mare parte la fel: oameni bogati dornici să investeasca in afaceri cu grad ridicat de risc oferite de oamenii pe care ii admira, si cu care doresc sa se asocieze. Investitorii privati si investitiile facute de acestia au fost definiti in multe randuri de exemplu, unii autori definesc investitorii privati intr-un mod amuzat „prieteni, familia, prostii”. Alti autori definesc investitorii privati drept indivizi bogati care ofera capital pentru intreprinderile aflate la inceput. Aplicand aceasta definitie, Morrisette (2007) considera ca 70% din capitalul start-upurilor provine din investorii privat. In contrast, Shane(2009) defineste un investitor privat ca fiind acea persoana care ofera capital unei intreprinderi detinuta si condusa de altcineva decat familia si prietenii.
Oricare ar fi definitia, investitorii privati actioneaza neoficial ca si furnizori de capital de risc, si investesc milioane de euro in mii de proiecte antreprenoriale anuale. Ei isi investesc capitalul direct in intreprinderi aflate in faza incipienta dar cu potential ridicat. Investitorii privati sunt adeseori primii care ofera capital antreprenorilor care doresc sa-si construiasca o afacere, de fapt ei finanteaza de o suta de ori mai multe intreprinderi aflat in stadiul incipient decat o fac fondurile de investitii. (Preston, 2007). Ei sunt investitori privati, cu posibilitatea de a oferi capital intreprinderilor care au un potential de crestere. Investitorii privati sunt persoane bogate care investesc din motive cele mai diverse.
Desi investitorii privati ofera o sursa aparent inepuizabila de capital pentru antreprenori si IMM-urile, investitorii privati sunt foarte greu de abordat, foarte selectivi, si de obicei imuni la solicitarile de finantare din partea necunoscutilor (Benjamin, 2005).
Creditele ipotecare
O alta forma de finantare a IMM-urilor este reprezentata de creditul ipotecar. Acesta consta in asigurarea creditelor prin ipotecarea unor bunuri achizitionate prin imprumuturi. Ipoteca constituie garantia transferarii dreptului de proprietate in cazul nechitatii oblicatiilor ce degurg din contractul de imprumut. Durata acestora este, de regula, de 20-30 de ani si sunt purtatoare de dobanda fixa. Dupa gradul de protectie (proportia dintre imprumut si valoarea proprietatii), distingem imprumuturi ipotecare:
Garantate
Asigurate
Conventionale
Decizia de a recurge la aceasta categorie de finantare se va fundamenta pe urmatoarele elemente:
Profitul estimat a se obtine prin finantarea proiectului
Costul finantarii (dobanzi, taxe, etc)
Riscurile generate de imprumut sau de afacere (majorarea dobanzilor, gestiunea defectuoasa a finantarii, majorarea costului proprietatii imobiliare, nerealizarea veniturilor previzionate, diminuarea valorii garantiei, cazurile de forta majora, flexibilitatea cadrului legislativ).
Beneficiarul finantarii este acea persoana fizica sau juridica, care in conformitate cu un plan de investitii sau de cheltuieli, angajeaza pe langa un capital propriu si un capial de imprumut obtinut pe baza emisiunii simultane a unui contract de imprumut si a unei ipoteci. Astfel, emitentul (beneficiarul finantarii) obtine de la finantatorul initial capitalul de imprumut necesar, devenind fata de acesa un debitor, obligandu-se a returna creditorului sau unei persoane desemnata de catre acesta valoarea imprumutului sau principat si dobanda aferenta platite dupa o schema sau un plan acceptat de catre acests in momentul negocierii si semnarii contractului de imprumut. Ipoteca ese un contract de garantie imobiliara emis de catre debitor, care acopera riscul neexutarii la timp a unei obligatii de plata, formata din dobanda si datorie, rezultat din contract.
In cazul in care emitentul nu-si poate respecta obligatia de plata a imprumutului, ipoteca este exersata impreuna cu titlul de proprietate in mod exclusiv si expes in favoarea contrapartii creditoare, sau beneficiarul ipotecii care poate fi: creditorului finantator, persoana nominalizata sau posesorul de moment inscrisului ipotecar.
Strategii de finantare pentru dezvoltarea intreprinderilor start-up
Start-upurile care reusesc sa supravietuiasca sunt de regula mai rapide in dezvoltare decat intreprinderile deja consacrate, intrucat ele pot sa se dezvolte rapid cu un minim de investitie sau forta de munca. In principal finantarea acestui tip de intreprinderi se bazeaza pe fondurile proprietarilor intreprinderii, pe banii stransi de la prieteni si familie, pe tehnicile finantarii de tip bootstrap, si in cazuri exceptionale si pe credite bancare luate de proprietarii in nume propriu.
In general bancile sunt reticente in a acorda finantare intreprinderilor aflate la inceput insa exista cateva microcredite acordate de banci pe baza garantiilor personale fondatorilor inteprinderii, sau garantate prin fondurile de garantare. Contractele de creditare insa vor contine cateva clauze contractuale care vor restrictiona comportamentul proprietarilor intreprinderii si vor acorda un grad mai ridicat de control bancii in cazul in care performantele financiale ale intreprinderii nu se ridica la nivelul asteptat. De obicei aceste clauze contractuale restrictioneaza posibilitatea de a accesa alte surse de finantare, ceea ce genereaza asa numita problema a restictionarii creditului (Stiglitz si Weiss 1981), care e folosita de banci ca o metoda de control a intreprinderii.
Aceste intreprinderi au insa la dispozitie o sursa e finantare speciala: investitorii privati (business angels), a caror finantare ia forma participarii la capitalul social al intreprinderii. Intreprinderile start-up care prezinta potential ridicat de crestere, in special cele din domeniul tehnologic prezinta un real interes pentru investitorii privati, intrucat acestea pot aduce un castig foarte ridicat fata de riscul asumat.
In ceea ce priveste finantarea pe termen scurt, cea mai utilizata solutie este creditul comercial, constand in amanarea la plata facturilor furnizorilor, desi de multe ori se poate dovedi ca este cea mai costisitoare.
Ca o concluzie, sursele de finantare pe termen lung sunt:
Finantare de tip bootstrap
Finantari nerambursabile
Finantare de la investitori privati
Micro-credit bancar
Iar sursele de finantare pe termen scurt:
Finantare de tip bootstrap
Prieteni si familie
Credit comercial
Finantarea prin credit bancar
Creditul reprezintă o sursă de finanțare prin care întreprinderea are acces la resursele financiare necesare în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, însoțite de plata unei dobânzi. Creditul bancar poate fi folosit pentru finanțarea achiziției unor noi active, pentru refinanțarea altor credite bancare sau pentru a crește nivelul levierului financiar în structura capitalului întreprinderii (Dobrotă, Chirculescu, 2009).
Contractul de creditare va obliga întreprinderea să îndeplinească anumite condiții (financiare sau de altă natură), să garanteze că informațiile date băncii sunt reale și să ofere garanții pentru limitarea pierderilor pe care le-ar putea suferi banca. În cazul în care întreprinderea nu reușește să îndeplinească condițiile contractului de creditare, cum ar fi de exemplu neplata unei rate, acest lucru poate duce la rezilierea contractului.
Abilitatatea de a utiliza corect un credit depinde de scopul contractării acelui credit, deoarece riscul de neplată calculat de bancă poate să crească dacă întreprinderea nu dovedește că fluxurile viitoare de numerar obținute vor asigura rambursarea acestuia, că fluxurile de numerar sunt stabilitate și predictibile, dar și faptul că proflul de risc s-a îmbunătățit.
In cazul in care intreprinderea are potential de crestere, si totusi proprietarii ei nu doresc sa se finanteze de la investitorii privati atunci se poate apela la un credit bancar in urmatoarele conditii:
Proprietarii intreprinderii dispun de garantiile necesare pentru primirea creditului. Garantiile solicitate de banci, de obicei trebuie sa aiba o valoare evaluata care sa fie cel putin 120% din valoarea finantarii solicitata.
Se depune un plan de afaceri sau un studiu de fezabilitate
Se depun copii ale contractelor cu viitorii clienti, contracte care trebuie sa acopere 70% din capacitatea de productie
Daca proprietarii intrerinderii nu dispun de garandiile necesare pot apela la un fond de garantare a creditelor. In cazul in care acestia refuza, ca ultima solutie se poate apela la prieteni si familie.
Daca finantarea prin credit bancar reprezinta o alternativa de finantare a intreprinderii atunci se calculeaza costul acestei surse de finantare. Costul creditului bancar este determinat atat de rata dobanzii la credit cat si de costul comisioanelor si taxelor de administrare platite, calculate la suma totala a creditului.
In plus la costul creditlui mai trebuie adaugat atat costul evaluarii proprietatii care va face obiectul garantiei cat si de costul ipotecarii acesteia in favoarea bancii. Trebuie luat in considerare si efectul deductibilitatii fiscale atat a dobanzii cat si a amortizarii investitiei.
Analiza finantarii de tip bootstrap
Utilizarea tehnicilor de finantare de tip bootstrap inseamna de fapt apelare la diverse strategii de finantare fara a recurge la indatorare sau la majorarea capitalului social, cum sunt (auken, neely, 1996) [Van Auken, H. E. Neely, L., (1996), evidence of bootstrap financing among small start-up firms, Journal of Entrepreneurial & Small Business Finance, vol 5, no. 3, 233-248]:
Achizitionarea de utilaje vechi, la preturi reduse, eventual in rate
Inchirierea utilajelor pe perioada necesara
Folosirea in comun a utilajelor cu alte intreprinderi (time-sharing)
Negocierea termenelor de plata pentru achizitionarea utilajelor direct cu producatorii echipamentelor, sau cu furnizarii lor fara a apela la creditul bancar.
Prin chestionarea proprietarilor intreprinderii se poate determina daca finantarea de tip bootstrap pe termen lung este o solutie posibila sau nu. Daca s-a stabilit ca finantarea de tip bootstrap este o solutie posibila, se va calcula costul acesteia. Considerand ca intreprinderea negociaza direct cu producatorul pentru obtinerea unor termene de plata, sau ca achizitioneaza utilaje vechi cu termen de plata, atunci costul finantarii de tip bootstrap poate fi asimilat cu costul finantarii prin credit comercial.
Analiza investitiei
Intrucat nu toate sursele de finantare se adreseaza acelorasi investitii se impune o analiza detaliata a investitiilor vizate de intreprindere si restrangerea surselor posibile de finantare in functie de investitia dorita, astfel:
Daca investitia urmarita de intreprindere nu se incadreaza in categoria cheltuielilor eligibile, finantarea prin programul de finantare, chiar daca intreprinderea indeplineste conditiile de eligibilitate, atunci finantarea prin programul de finantare nerambursabila nu mai este o alternativa posibila.
Daca investitia vizata de intreprindere este in active intangibile (implementarea de noi tehnologii ) atunci se restrang si tehnicile finantarii de bootstrap disponibile, nemaiexistand posibilitatea de a le achizitiona sau de a le folosi in time-sharing. Insa ramane posibilitatea de a le achizitiona in rate direct de la producator sau importator.
Analiza resurselor umane
Proiectul propus spre dezvoltare va avea apeluri audio si video gratuite, mesagerie si transfer de fotografii si videoclipuri astfel piata tinta va fi utilizatorii de smartphone-uri si iPhone-uri care au acces la Internet. Se va dezvolta o interfata usor de utilizat pentru a fi disponbila unui numar mare de utilizatori.
Cu cât proiectul este mai mare, cu atât rolurile din echipă sunt mai diversificate (mai specializate pe o anume arie de activități).
Principalele roluri din echipă sunt:
Project Manager
responsabil de succesul/eșecul proiectului
planifică & monitorizează evoluția proiectului
ia decizii
adesea, are background tehnic (pentru a înțelege ciclul de viață al proiectului)
întotdeauna, are abilități soft (de conducere, de motivare și stimulare, de conștientizare a cauzelor, de decizie, de negociere, de previziune, de inovație)
certificări PMI (Project Management Institute): PMP (Project Management Professional)
Team Leader (Lead Developer, Lead QA)
responsabil de execuția conform standardelor a activităților planificate
monitorizează activitatea echipei sale
intervine pentru a corecta, pentru a îndruma (coaching/support)
raportează managerului statusul real al proiectului
Software Developer
responsabil de implementarea software a cerințelor
în metode de dezvolare agile contribuie și la design, arhitectură, specificații
Tester (Quality Engineer)
responsabil de verificarea funcționalităților și a performanțelor produsului
scrie scenarii de test, le execută, analizează rezultatele ⇒ rapoarte de testare
System Architect
responsabil de arhitectura produsului software
captează interesele partenerilor de business și le transpune alegând arhitectura potrivită
Technical Writer
responsabil de documentația tehnică a proiectului
primește documente tehnice de la ingineri, pe care le editează spre a fi corecte, clare și conforme cu standardele în vigoare
Analyst (Business Analyst, Business Systems Analyst, Systems Analyst, Requirements Analyst)
responsabil de înțelegerea corectă a cerințelor de business
studiază specificațiile clienților, clarifică toate detaliile proiectului cu clientul și cu partenerii (stakeholders)
redactează specificațiile aplicației software
Consultant
analizează fezabilitatea ofertelor de proiecte
propune soluții pentru diverse probleme legate de ciclul de viață al proiectelor
evaluează gradul de atingere a obiectivelor proiectelor
Experți business: SME (Subject Matters Expert), Product Manager, Program Manager
Orice membru al echipei și project manager-ul în special trebuie să aibă skill-uri de organizare a timpului pentru a obține maximum de rezultate. Aspecte precum planificarea task-urilor, stabilirea obiectivelor, evitarea întreruperilor, prioritizarea activităților trebuie avute constant în vedere pentru eficientizarea muncii.
În general, fiecare persoană urmează un set de căi predefinite în cariera IT, fie pe latură tehnică (hard skills) fie pe latură de consultanță (soft skills). Căile în carieră au, în mod tipic, ca vârf poziții de Software/Solutions Architect sau poziții de Program Manager/VP (Vice President).
De avut in vedere
Estimare numerica: echipa de inceput si dinamica in timp
Previziunea volumului activitatilor
incasari- venituri
Plati- Cheltuieli
Aplicatie privind infiintarea unei noi afaceri in domeniul productiei software
Descrierea firmei
Societatea S.C. Ewing SRL va fi o firma de dezvoltare si comercializare software. Va fi o societate comerciala, avand forma juridica de societate cu raspundere limitata. Sediul societatii se afla in orasul Bucuresti.
Principalele activitati sunt reprezentate de design, implementarea si comercializarea diferite solutii software, destinate intr-o prima faza persoanelor fizice si intreprinderilor mici si mijlocii.
Tinand cont de faptul ca cererea de servicii IT este mai mare ca oferta de pe piata, patrunderea pe piata se poate realiza relativ usor. Strategia de inceput este oferirea unor produse superioare calitativ celor concurente, la un pret diferentiat pe fiecare categorie de consumatori astfel incat sa putem satisface cerintele cat mai multor consumatori.
Datele de identificare ale firmei
Societatea comerciala din punct de vedere a formei se doreste a fi „Societate cu raspundere limitata” – SRL
Denumirea firmei: SC Ewing SRL
Obiecte de activitate: design, implementare, comercializare de diferite solutii softare, cod CAEN 6201
Capital social: 300 ron
Sediul social: Bucuresti
CUI (Cod Unic de Inregistrare): se va stabili
Descrierea afacerii
La inceput, firma va oferi o gama diversa si personalizata de produse software, destinata tuturor celor care au nevoie de aceste produse in desfasurarea activitatii lor. Aceasta activitate are rolul de a oferi o viziune asupra ceea ce este nevoie pe piata si in functie de aceste nevoi se vor selecta acele produse software care vor satisface acele nevoie si in acelasi timp ofera profitul dorit.
Descrierea produsului si a serviciilor
SC SoftAwareness SRL incearca sa ofere consumatorilor servicii legate de realizarea produselor software:
Analiza si design de proiecte software;
Implementare;
Testare;
Mentenanta si suport online.
Descrierea mediului in care va evolua afacerea
Clientii spre care ne orientam in desfasurarea activitatii sunt persoanele fizice si intreprinderile mici si mijlocii, cel putin in prima faza.
Pentru a putea patrunde pe piata este nevoie de o investitie mai substantiala in publicitate, preferabil superioara concurentei, de asemenea practicarea preturilor mai mici decat cele ale concurentilor si oferirea de produse si servicii superioare calitativ, folosind diverse oferte.
Managerii IT, responsabilii din companii si chiar si managerii de marketing manifesta un interes ridicat fata de solutiile IT, ceea ce indica faptul ca beneficiarii incep sa perceapa solutiile IT drept solutii de business.
„Piața de IT din România va crește în acest an cu 9,1%, la 5,4 miliarde de lei, surclasând evoluția din majoritatea țărilor din regiune, avansul fiind susținut de creșterea economică puternică și de statutul de centru regional pentru profesioniști IT, potrivit Business Monitor International (BMI).” (sursa www.zf.ro).
Domeniile de activitate ale firmei sunt:
Solutii software dedicate: proiectare, dezvoltare, instalare, suport tehnic pentru achizitii de date si comunicatie;
Softare realizat la cererea clientilor;
Mentenanta si suport online.
Firma SC Ewing SRL va oferi si va distribui o gama diversificata de produse software, dand posibilitatea clientilor de a alege programe personalizate, in functie de domeniul fiecaruia de activitate si de necesitatile particulare a fiecarui punct de lucru. Scopul societatii este de a oferii servicii de cea mai buna calitate clientilor cu care intentioneaza sa lucreze in viitor. Aceste servicii constau in:
Software design – prin care se intelege proiectarea unui pachet software complet personalizat pentru o anumita societate. Chiar si in cadrul aceleiasi societati, avand mai multe puncte de lucru, daca acestea au organizari sau fluxuri tehnologice diferite, este nevoie de un program care satisface exact acele nevoi. Pentru acestea clientul are nevoie de serviciile unei firme care sa proiecteze si mai apoi sa implementeze progamele repective.
Implementare software – care consta in realizarea efectiva a programelor dupa un proiect complet adus de client, sau creat de angajatii S.C. Ewing S.R.L.
Mentenanta software – care este o operatiune de intretinere si modificare a programelor in functie de schimbari care intervin datorita modificarilor in fluxul tehnologic, modificari ale legislatiei (in cazul programelor de contabiliate si gestiune) etc., atat in tara cat si in strainatate.
Numarul de angajati
Misiunea firmei
Planul de marketing
Analiza de risc
Pentru evitarea sau diminuarea riscurilor in cadrul firmei se vor realiza specificatii diferentiate in functie de complexitatea proiectului. Pentru proiecte de o complexitate mai redusa (cum ar fi pagini web) se vor realiza specificatii mai putin detaliate. In schimb, pentru proiectele complexe, documentatia trebuie sa fie una consistenta, solida. Motivul diferentierii complexitatii decumentarii proiectelor este acela ca aceasta activitate necesita un timp pentru a fi realizata si implicit anumite costuri care cresc cu complexitatea lor.
Pentru proiectele complexe pentru documentare se va folosi metodologia RUP, care este o metodologie larg documentata si astfel ofera suport. Tot aceasta metodologie propune realizarea proiectelor in iteratii succesive, in urma carora se va preda o parte a proiectului executabila si testata clientului. In urma acceptarii se va putea trece la urmatoarea iteratie. Acest lucru reduce posibilitatea esecului poriectului deoarece, daca o iteratie nu corespunde atunci se va porni din nou de la iteratia precedenta, nefiind nevoie sa se ia de la zero totul.
Un alt risc ce poate aparea dupa finalizarea unei aplicatii, este acela de utilizare necorespunzatoare de catre utilizatori. Acest risc poate fi contracarat, prin planificarea inca din faza de proiectare a interfetelor utilizator si oferirea post-finalizare a unor traininguri prestate de persoane competente.
Obiectivul principal este satisfacerea nevoielor clientilor, furnizand produse si servicii de cea mai buna calitate. Cercetarea si buna cunoastere a acestor nevoi a condus la achizitionarea de echipamente de calcul de cea mai buna calitate.
Societatea pe care o reprezentam se adreseaza mai multor categorii de consumatori, incepand cu persoane de +25 de ani care doresc sa aiba pagina de internet/aplicatie pentru Android si/sau iOS pentru firma pe care o reprezinta. Piata utilizatorilor de Internet este in continua crestere iar publicarea paginilor de Internet devine o nevoie in continua crestere. Datorita numarului mare de utilizatori de Internet firmele devin tot mai interesate de a intra in contact cu acestia.
Compania isi propune un ritm de crestere anual cat mai mare si o extindere. Atragerea, mentinerea si cresterea cotei de piata va presupune totodata preluarea noilor tehnologii aparute.
Matricea SWOT
Planificare strategica
Obiectivele strategice:
Sa ofere clientilor cele mai bune produse si servicii;
Sa fie un partener activ si inovator pentru clientii si colaboratorii sai;
Sa asigure proceduri de lucru care sa asigure un raspuns rapid si eficient la toate solicitarile.
Strategia firmei consta in masurile, respectiv actiunile pe care managerul organizatiei trebuie sa le intrepatrunda in scopul indeplinirii unora sau mai multor obiective, indeosebi pe termen lung. Scopul adoptarii unei strategii este de a stabili cum se vor obtine rezultatele scontate, in functie de conditiile interne si de factorii externi care pot avea influenta pozitiva sau negativa asupra evolutiei firmei.
Strategiile generale (corporative)
Dat fiind ca departamentul de productie software are o cota relativa de piata mare intr-un domeniu de afaceri care creste rapid strategia este folosita pe termen lung. Aceasta presupune ca atat volumul activitatilor, pretul cat si calitatea produselor ramane constanta, iar daca intervine o crestere, aceasta va fi lenta si neagresiva.
Politica de pret si vanzari
Compania va studia in permanenta politica de pret a concurentilor si va incerca sa ofere preturi sub cele ale concurentei pentru anumite produse si servicii. Strategia va fi planificata prin monitorizarea constanta a costurilor si asigurarea profitului.In general se va incerca o politca de castigare si mentinere a clientilor prin oferte speciale, promotii si discount-uri, bonusuri de fidelizare pentru clienti mai vechi
Promovarea si relatiile publice
Promovarea firmei se va face prin:
Atragerea unui numar cat mai mare de clienti prin practicarea unor mijloace promotionale: reducere pentru modificarea soft-urilor realizare de noi in trecut;
Existenta unei pagini de internet proprie, unde apar adresele de contact, informatii despre noi, serviciile pe care le oferim si unde clientii pot veni cu sesizari si reclamatii cu privire la produsele noastre;
Publicitate prin intermediul publicatiilor online si locale
Dorim sa oferim un mediu de munca dinamic, care ofera oportunitati pentru proaspet absolventi de a dobandi experienta si a lucra cu cele mai noi tehnologii de development;
Segmentul de piata urmarit
Pentru inceput, asa cum am mai precizat si la inceput, firma doreste sa patrunda si sa se poata mentine pe piata produselor de software. Ea se adreseaza in special firmelor mici si mijlocii, cunoscand si faptul ca acestea evolueza tot mai mult, avand o pondere mare atat in cadrul pietei interne cat si a pietei externe (ex. in Japonia 99,3%, in Canada 98%, in Franta 96%, in Germania 94% etc).
Furnizori
Concurenta
Concurenta in acest domeniu poate fi apreciata ca fiind destul de intensa, in special in Bucuresti. Acest asptect este unul pozitiv, deoarece va exista o posibilitate foarte mare de a gasi personal cu abilitati foarte bine dezoltate.
Cultura organizationala
Cultura organizationala poate fi analizata la doua niveluri:
nivelul de suprafata format din elemente observabile, vizibile: modul de a imbraca, simboluri fizice, intamplari, sloganuri;
nivelul de adancime format din elemente neobservabile in mod direct: valori, norme comportamentale, intamplari, limbaj, simboluri.
Organizatia noastra se straduieste sa inteleaga, sa anticipeze nevoile clientilor nostri. Dorim sa oferim clientilor produse si servicii de calitate deoarece suntem constienti de faptul ca imaginea, reputatia si notorietatea reprezinta o investitie necesara pentru a imbunatati sansele de supravietuire pe termen lung a afacerii.Se va cauta sa se puna in valoare integritatea, onestitatea, impartialitatea angajatilor.
Planul operational
Etapele operationale ce vor defini implementarea planului investitional sunt cuprinse in diagrama de mai jos.
Inchirierea spatiului se va afece imediat dupa ce firma are incheiate toate formalitatiile necesare inceperii activitatii(mobilierul va fi inclus in chiria spatiului).
Recrutarea celor 8 angajati se va face pe baza unor anunturi sistematice care se vor face pe site-urile de recrutare, iar selectia se va face pe baza unui CV si pe baza unui concurs, care consta in: intrebari care sa reflecte cunostiintele de programare si unui test de limbi straine, lucru impus de potentialii clienti care sunt de diferite nationalitati.
Programul de recrutare si verificare a personalului se va derula conform precizarilor din planul operational. Intre personalul va fi angajat cu carte de munca, renumerarea se va face prin salariu fix si se vor acorda diferite prime cu ocazia anumitor evenimente sau in cazul obtinerii unor rezultate deosebite.
Politica societatii de management a resurselor umane presupune programe de pregatire comuna a angajatiilor, tinand cont de evolutia accelerata a tehnologiei informationale cu care angajatii se vor confrunta sistematic.
Organizarea si managementul firmei
Structura organizatorica va fi destul de simpla. Personalul firmei va fi:
–
–
–
Programatorul va avea urmatoarele responsabilitati:
Crearea de aplicati software folosind tehnologii puse la dispozitie de societate
In cazul demionarii, se garanteaza oferirea de referinte.
Salariile vor fi formate dintr-o parte fixa si din recompense in functie de rezultatele obtinute, gradul de satisfactie al clientului, numarul de proiecte si valoarea lor.
Situatia economico-financiara a firmei
Costuri de lansare (estimate)
Costuri lunare (estimate)
Dezvoltarea activitatii de productie software la compania nou creata
Un proiect software are două dimensiuni principale:
Ingineria proiectului: se ocupa cu dezvoltarea efectiva a proiectului si se concentreaza pe asepte precum design, cod, testare
Managementul proiectului: planificarea si controlul activitatilor de inginerie in scopul atingeri obiectivelor proiectului (costuri, timp de executie, calitate).
Procesele definite vor arata peste 80% din totalul de munca depusa intr-un proiect dar pe langa acest aspect de mare importanta, nicio organizatie nu poate invata din experientele fara a definitiva si utiliza procesele.
Procesul managementului de proiect contine 3 etape principale:
Planificarea proiectului
Executia proiectului
Inchiderea proiectului
Planul de proiect este documentul cu care culmineaza toate activitatile de planificare executate de catre managerii de proiect. Are un important rol comunicational deoarece ofera managementului superior o vedere de ansamblu asupra obiectivelor proiectului si asupra modului prin care acestea vor fi indeplinite. Planurile de proiect sunt de obicei supuse unei revizuiri foarte detaliate deoarece greseli flagrante lasate nerezolvate in aceasta etapa pot duce la probleme foarte grave in faza de executie.
Structura unui plan de proiect:
Pasul 0 – Alegerea proiectului
Selectarea proiectului este o etapa din afara procesului principal de planificare al proiectului. In aceasta etapa au loc activitati ce duc la luarea unei decizii in legatura cu proiectele ce vor fi incepute, aceasta decizie poate fi individuala sau poate sa faca partea dintr-o strategie pe termen lung. Vom alege sa dezvoltam o aplicatie de comunicare, care face schimburi de mesaje, imagini, videoclipuri si apeluri gratuite (cu sau fara video stream).
Pasul 1 – Identificarea domeniului si a obiectivelor proiectului
In aceasta etapa are loc identificarea obiectivelor si masurarea eficientei cu care acestea pot face dar si instruirea unei autoritati in cadrul proiectului. De asemenea se va identifica persoanele interesate de proiect, precum si a intereselor individuale ale fiecaruia.
Pasul 2 – Analiza caracteristicilor
Se va stabili tipul de proiect (proiectul are ca finalitate atingerea anumitor obiective / un anumit produs) si se vor identifica cele mai importante riscuri. In continuare se va face analiza modului de implementare, avand in vedere cerintele utilizatorilor si selectarea ciclului de viata folosit pentru dezvoltare.
Pasul 3 – Identificarea activitatilor (faza de analiza)
Identificarea si descrierea produselor finale ce vor rezulta ca urmare a proiectului
Documentarea eventualelor probleme ale produsului
Dezvoltarea unei retele de activitati ideala
In aceasta etapa activitatile sunt descrise in detaliu; planurile pe termen lung sunt descrise succint, accentul fiind pus pe task-uri imediate. De asemenea, vor fi definite cerintele sistemului, indepenent de modul in care acestea vor fi indeplite. Acest document va reda cerintelele din pespectiva clientului, definind scopurile si interactiunile la un nivel descriptiv, independent de detaliile de implementare.
Documentul trebuie sa contina descrieri pentru urmatoarele categorii:
Obiecte: documentul trebuie sa defineasca baza sistemului, este formata din constructii substantivale pentru identificarea partilor componente si a relatiilor dintre acestea
Actiuni: documentul trebuie sa defineasca actiunile pe care trebuie sa le indeplineasca sistemul si care sunt sugerate de constructii verbale (metode, functii, proceduri)
Stari: multimi de setari si valori care disting sistemul intre doua ipostaze spatio-temporale. Fiecare sistem trece printr-o serie de schimbari de stare ( de exemplu cea initiala, cea finala, stari de eroare)
Scenarii tipice: un scenariu este o secventa de pasi urmati pentru indeplinirea unui scop. Cand sistemul este in faza finala si aplicatia este disponibila, clientul trebuie sa o poata utiliza intr-o maniera facila si clar speficicata.
Scenarii atipice: un scenariu atipic trebuie sa fie indeplinit de sistem numai in cazuri speciale.
Pasul 4 – Estimari ale efortului pentru fiecare activitate
Se va face o revizuire a planului pentru a crea activitati ce pot fi controlate. Activitatile care dureaza mult timp sunt greu de controlat, este de preferat ca acestea sa fie impartite in sub-activitati cat mai scurte, pentru a se putea masura cat mai eficient stadiul in care se afla proiectul.
Pasul 5 – Analiza riscurilor
Identificarea si cuantificarea riscurilor datorate activitatilor (importanta riscurilor si proabilitatea de aparitie a acestora)
Planificarea reducerii riscurilor si a unei modalitati de masurare a evenimentelor nerevazute
Ajustarea planurilor si a estimarilor astfel incat sa ia in considerare riscurile identificate anterior.
Pasul 6 – Alocarea resurselor
Identificarea si alocarea resurselor (se inregistreaza tipul de personal necesar pentru fiecare activitate iar personalul disponibil pentru proiect este identificat si alocat provizoriu la diferitele task-uri)
Revizuirea planurilor si a estimarilor, astfel incat sa ia in considerare constrangerile datorate resurselor (in cazul in care anumiti membrii ai echipei trebuie sa lucreze la mai ult de un task in acelasi timp, se hotaraste o ierarhie de prioritati)
Pasul 7 –Faza de proiectare
Pe baza cerintelor din faza de analiza se va stabili arhitectura sistemului: componentele sistemului, interfetele si modul lor de interactiune:
Componentele sunt blocurile de constructie ale produsului. Acestea pot fi create de la zero sau reutilizate dintr-o biblioteca de componente. Componentele rafineaza si captureaza semnificatia detaliilor din documentele cerintelor
Interfetele ajuta la imbinarea componentelor. O interfata este granita dintre doua componente, utilizata pentru comunicarea dintre acestea (prin intermediul interfetei, componentele pot interactiona)
Comportamentul, determinat de interfata, reprezinta raspunsul unei componente la stimulii actiunilor altor componente.
Documentul de proiectare descrie planul de implementare a cerintelor. Se identifica detaliile privind limbajele de programare, mediile de dezvoltare, platformele, algoritmii, structurile de date, definitiile de tip global, interfete, etc.
De asemenea, in aceasta faza trebuie indicate si prioritatile critice pentru implementare. Acestea sugereaza sarcinile care, daca nu sunt executate corect, conduc la esecul sistemului.
Planul de implementare si planul de testare pot fi considerate ca apartinand fazelor de implementare si respectiv testare insa unul din scopurile fazei de proiectare este stabilirea nui plan pentru testarea sistemului. Planul de implementare stabileste programul dupa care se va realiza implementarea si resursele necesare (mediul de dezvoltare, editoarele, compilatoarele etc). Planul de testare defineste testele necesare pentru stabilirea calitatii sistemului. Daca produsul trece toate testele din planul de test, este declarat in faza finala. Evident, cu cat testele sunt mai amanuntite, cu atat mai mare este increderea in sistem.
Pasul 8 – Faza de implementare
Pe baza documentelor din fazele anterioare, echipa de dezvoltare ar trebui sa stie exact ce trebuie sa construiasca. De exemplu, o componenta poate fi proiectata mai restrans, special pentru un anumit sistem, sau mai general, pentru a satisface o directie de reutilizare.
Echipa trebuie sa gestioneze problemele legate de calitate, performanta, biblioteci si debug. Scopul este producerea sistemului propriu-zis. O problema importanta este indepartarea erorilor critice. Intr-un sistem exista 3 tipuri de erori:
Erori critice, care impiedica sistemul sa satisfaca in mod complet scenariile de utilizare. Aceste erori trebuie corectate inainte ca sistemul sa fie predat clientului si chiar inainte ca procesul de dezvoltare ulterioara a produsului sa poata continua;
Erori necritice, care sunt cunoscute dar a caror prezenta nu afecteaza in mod semnificativ calitatea observata a sistemului. De obicei aceste erori sunt listate in notele de lansare si au modalitati de ocolire bine cunoscute;
Erori necunoscute.
Pasul 9 – Faza de testare
Calitatea produsului software este foarte importanta si este foarte simplu sa-i explici clientului de ce lipseste o anumita functionalitate insa este foarte greu de explicat de ce produsul nu este performant. In foarte multe metodologii ale ingineriei programarii, faza de testare este o faza separata, realizata de o echipa diferita dupa ce implementare s-a terminat. Explicatia din spatele acestui fapt este una foarte simpla, programatorul nu isi poate descoperi foarte usor propriile greseli. Tehnicile de testare sunt abordate preponderent din perspectiva producatorului sistemului si, in mod ideal, clientul trebuie sa joace un rol important in aceasta faza.
Procese
Un proces reprezinta o secventa de pasi ce trebuiesc urmati pentru a executa cu succes o activitate (un task). Procesele sunt esentiale pentru planificarea unui proiect dar si pentru evitarea unor capcane ce pot duce la esecul proiectului.
Procesele de management al Proiectelor au loc in cadrul unui proiect si apartin de cele mai multe ori uneia dintre urmatoarele categorii:
Procese de management: asigura executia eficienta a proiectului
Procesele orientate pe produs: specifica si determina crearea produsului final si acestea sunt definite de catre ciclul de viata al produsului.
Grupuri de procese:
Procese de initializare: este faza in care se obtin autorizatiile necesare inceperii unui nou proiect sau a unei noi faze in cadrul unui proiect.
Procese de planificare: este grupul de procese ce tin de formularea obiectivelor proiectului, stabilindu-se in mod detaliat obiectivele propuse.
Procese de executie: managerul de proiect are responsabilitatea de a coordona personalul si resursele dispnibile astfel incat sa respecte plaul de proiect stabilit
Procese de monitorizare si control: este grupul de procese responsabile cu masurarea si analiza performantelor proiectului, aceste procese fiind esentiale pentru a monitoriza planul de proiect.
Procese de incheiere: reprezinta grupul de procese necesare pentru a termina formal un proiect.
Principii fundamentale in Managementul proiectelor software:
Proces de dezvoltare bazat pe arhitectura
Mod de dezvoltare iterativ
Principalele riscuri sa fie confruntate cat mai devreme
Dezvoltarea bazata pe componente
Plan de management al schimbarilor
Model de evaluare bazat pe demonstratii
Coobiectiv al calitatii si evaluarea corecta a progresului
Notatii bazate pe modele
Procesul de dezvoltare configurabil si scalabil economic
Versiunile intermediare avand nivele de detaliu din ce in ce mai mari.
Ingineria asistata de calculator (CASE)
Proces software = set structurat de activități necesare pentru dezvoltarea unui sistem software:
Modele generice de procese de dezvoltare
Modelul cascada: faze separate si distincte de specificare si dezvoltare
Modelul evolutionar: specificatia, dezvoltarea si validarea sunt etape interconectate
Dezvoltarea bazata pe componente: sistemul este asamblat porning de la un set de componente pre-existente
Exista variante ale acestor modele, de exemplu dezvoltarea formala implica folosirea unui proces de dezvoltare bazat pe modelul cascada, dar specificatia formala este rafinata in cateva iteratii succesive pana la stadiul de proiect implementabil.
Etapele unui proces:
Analiza: specificarea cerintelor utilizatorului – posibil un document al cerintelor
Proiectarea: speicificarea structurii si componentelor aplicatiei software – posibil un model al sistemului
Implementare: programul executabil (calitate „alpha”)
Testare: programul executabil (calitate „release”)
Toate aceste faze sunt cunoscute sub denumirea generica de Software Development Life Cycle (SDLC).
Ingineria programelor se ocupa de cateva aspecte:
Specificare: cunoasterea a ceea ce vrei sa faci
Proiectare: dezvoltarea unui plan eficient de a-l face
Implementarea: pune-l in practica
Validate: verifica faptul ca in final ai obtinut ce ai dorit de la bun inceput.
Arhitectura software reflecta structura organizatiei ce construiecte aplicatia.
Ingineria asistata de calculator – Computer-Aided Software Engineering (CASE)
Ingineria asistata de calculator (CASE) reprezinta sistemul de instrumente de asistenta a ciclurilor de dezvoltare si evolutie software. Prin instrumentele CASE intelegem aplicatiile software care-i sprijina/ajuta pe analisti, proiectanti, programatori, inclusiv personalul de testare si intretinere sa analizeze, sa proiecteze, sa implementeze (cel putin partial), sa modifice (extinda), respectiv sa construiasca teste pentru sistemele informatice.
Clasificarea CASE
Instrumente CASE de nivel superios: utilizate in fazele de analiza si de proiectare ale procesului de dezvoltare a sistemelor (asigura realizarea diagramelor, generarea formularelor si a rapoartelor, etc)
Instrumente CASE de nivel inferior: permit proiectarea si realizarea sistemului vizat (CASE pentru implementare, verificare, stabilire a configuratiei etc)
Ian Sommerville clasifica instrumentele CASE din 3 perspective:
Perspectiva functionala: pe baza functiilor specifice furnizate
Perspectiva proceselor: in functie de activitatile de proces suportate
Perspectiva integrarii: in functie de modul in care sunt organizate in unitati integrate ce furnizeaza suport pentru unul sau mai multe activitati ale procesului software.
Clasificarea functionala:
Instrumente de planificare: instrumente PERT, intrumente de estimare, spreadsheets
Instrumente de editare: editoare text, editoare de diagrame, procesoare word
Instrumente de gestiune a modificarilor: instrumente de gestiune a cerintelor, sisteme de control a modificarilor
Instrumente de management a configurarilor: sisteme de management a versiunilor, instrumente de constructie a sistememlor
Instrumente de pototipare: limbaje de nivel foarte inalt, generatoare de interfete utilizator
Instrumente de suport a metodelor: editoare de proect, dictionare de date, generatoare de cod
Instrumente de procesare a limbajuluii: comppilatoare, interpretoare
Instrumente de analiza a programului: generatoare de referinte incrucisate, analizoare statice, analizoare dinamice
Instrumente de testare: generatoare de date de test, comparatoare de fisiere
Instrumente de depanare: sisteme de depanare interactiva
Instrumente de documentare: programe de formatare a paginilor, editoare de imagini
Instrumente de re-eingineering: sisteme de referinte incucisate, sisteme de restructurare a programelor.
Componentele de baza ale unui sistem CASE
Depozitul de date: acumuleaza si stocheaza, in mod organizat, toate informatiile introduse de diferite persoane, la momente diferite de timp, care vor servi in etapele de analiza, proiectare si creare a codului. Se pot delimita depozitul de informatii (Information Repository) – continand informatiile despre afacerea organizatiei si despre portofoliul sau de aplicatii – si dictionarul de date (Data Dictionary), care spefica numele (indicatorii) si descrierea datelor, gestioneaza controlul accesului la depozitul de informatii, contine descrierile resurselor necesare prelucrarii datelor
Editaroul de diagrame: componenta ce faciliteaza realizarea si modificarea diagramelor specifice metodologiei
Analizatorul de structura: gaseste si elimina erorile dificil de localizat dupa culegerea informatiilor, efectuand comparatii intre datele nou introduse si cele deja existente in baza de informatii
Instrumente pentru reverse engineering: asigura actualizarea diagramelor conform schimbarilor realizate in codul sursa
Generatorul de cod: poate converti in cod diagramele realizate in faza de proiectare
Navigatorul specificat: instrument pentru vizualizarea informatiilor unui ansamblu de entitati care au o structura complexa, intre care exista un mare numar de relatii
Generatorul de documentatie: include modele de documente, oferind utilizatorilor posibilitatea de a-si concepe propriile documente intr-o maniera flexibila
Generatorul de formulare si de raportare: conceperea interfetelor (interactivitatea) produsului cu utilizatorii
Componente de transformare: permit trecerea de la un model sau o diagrama la alt model, respectiv alta diagrama
Instrumente pentru managementul de proiect: ofera facilitati destinate gestiunii configuratiei fiecarui proiect (proiect de aplicatie, codul si documentatia unui sistem dezvoltat)
Instrumente de verificare automata a aplicatiei.
Avantajele folosirii CASE
Automatizarea partiala sau totala a fazelor de analiza si proiectare a sistemelor determina scurtatea ciclului de viata al sistemelor, cresterea calitatii lor si eliminarea erorilor de proiectare. Instrumentele CASE dispun de module de verificare si validate, de tehnici de normalizare a datelor si chiar de prototipizare a sistemelor.
Coordonarea/managementul proiectelor de dezvoltare a sistemelor este un avantaj foarte mare deoarece sunt puse la dispozitia membrilor echipei de proiectare informatii cu privire la activitatille desfasurate si rezultatele obtinute, astfel incat exista posibilitatea ca in orice moment sa se cunoasca cu exactitate stadiul de dezvoltare al sistemului, timpul si resursele consumate.
Generarea automata a codului sursa al aplicatiilor. Una din promosiunile CASE o constituie sustinerea eforturilor din faza de formulare a cerintelor si pana in faza de implementare si intretinere.
Vision Control Systems este o tehnologie pentru gestionarea schimbarilor pe care mai multi dezvoltatori le fac in comun asupra unui repository partajat. Schimbarea duce la crearea de noi fersiuni ale fisierelor modificate dar versiunile vechi sunt intotdeauna accesibile. Exemplu: Subversion.
SVN sau Subversion este un instrument CASE folosit astazi de multi dezvoltatori pentru mentinerea modificarilor efectuate asupra codului sursa (dezvoltare colaborativa). SVN este popular in randul comunitatilor open-source si este folosit in multe proiecte de acest gen, precum Apache Software Foundation, KDE, Python, etc. SVN ruleaza pe sisteme de operare precum UNIX, Xiw32 sau MacOS X.
*repository = locul in care sunt pastrate si mentinute proiectele versionate. Nu se lucreaza niciodata direct asupra fisierelor din repository.
*working directory = stocheaza o copie locala a proiectului. Interactioneaza cu Repository prin faptul ca fisierele pot fi checked out din repository si se lucreaza asupra fisierelor locale situate in directorul de lucru si se pot comite modificarile inapoi in repository atunci cand modificarile au fost efectuate complet.
Elementele Controlului Versiunii (VCS)
Revizii: sistemul de control al versiunii stocheaza o istorie a modifcarilor intr-o revizie (revision) odata cu comiterea setului de modificari iar unele VCS-uri lucreaza cu revizii ce sunt globale in intreg repository. Fiecare revizie este identificata printr-un numar unic de revizii.
Probleme CASE
Tehnologia CASE a dus la imbunatatiri semnificative ale procesului software dar nu de ordinul calitatii:
Dezvoltare softare necesita creativitate – implica multa creativitate
Ingineria dezvoltarii este o activitate de grup – implica interactiune in cazul unor proiecte de mare aploare
Exemple de produse CASE:
Microsoft Visio Professional
IBM Rational Unified Process
Instrumente pentru modelarea si optiziarea utilizarii resurselor umane
Aplicatiile software pot fi complexe iar gestionarea acestora poate deveni problematica. O posibila solutie in ceea ce priveste gestionarea este reprezentarea clara a sistemului.
Un model reprezinta anumite proprietati ale unui obiect intr-un anumit context. Reducerea complexitatii prin ascunderea detaliilor ce nu sunt necesare (abstractizarea), anumite proprietati ale sistemului pot deveni mai vizibile (claritate), facilitarea aplicarii unei metodologii iar in general modelele ofera o mai buna utilizabilitate.
De obicei se folosesc mai multe modele in paralel, fiecare model incercand sa atinga un scop.
Exista:
Modele de date: tipuri de date si relatiile intre aceastea: diagrame ER, diagrame de clase
Modele arhitecturale: componente ale unui sistem si relatiile intre acestea
Modele pentru interfete utilizator: Structura UI (navigare, interactiune etc) – formcharts, diagrame ecran
Modele stare tranzitie: stari ale sistemului si tranzitii intre aceastea – masini cu stare pentru modelarea jocurilor
Modele ale codului sursa: structura codului programului – arbori de sintaxa abstracti, grafuri de apeluri, grafuri de dependinte, diagrame de fluxuri de date etc
Modelarea Orientata Obiect
Modelarea datelor presupune crearea unui model al entitatilor unui sistem pornind de la cerintele utilizatorilor. Acesta faciliteaza comunicarea cu clientul si verificarea specificatiilor.
Conceptele asa cum sunt intelese de catre utilizatori:
Cu ce concete lucreaza sistemul? => Clase, atribute, asocieri
Ce ar trebui sa faca sistemul? => operatii
Modelul de proiectare extinde modelul de analiza pentru a deveni mai clar modul in care va fi implementat sistemul.
Clase: numele clasei, variabile ale instantei (atribute) si semnaturile metodelor (operatii)
Conectarea claselor se realizeaza prin asocieri. Asocierile recursive reprezina asocierile ce coneceaza o clasa cu aceeasi clasa. Pentru a distinge capetele asocierii le putem eticheta (etichetele poarta semnificatia de roluri). De exemplu, cursurile pre-necesare pentru un curs (inscrierea unui student la un curs presupune absolvirea altui curs in prealabil)
Modelul de analiza vs. Modelul de proiectare
Modelul de analiza:
Asocieri neorientate
Modeleaza doar acele aspecte ce tin de cerinte
Doar acele metode ce reprezinta functii cerute de catre client
Modelul de proiectare:
Asocieri orientate (referinte de obiecte Java)
Controlul accesului
Metode pentru stocarea datelor, gestiunea erorilor, etc
Modelarea Interfetelor cu Utilizatorii
Interfetele utilizatorilor sunt interfete inte oameni si calculatoare. UI (User Interfaces) reprezinta partea critica a sistemului deoarece functionalitatea este nefolositoare daca utilizatorii nu stiu cum sa o foloseasca iar utilizatorii nu vor folosi un sistem greu de manevrat.
Cateva aspecte ale UI (conform lui Jakob Nielsen, www.useit.com)
Usurinta de invatare (navigare intuitiva)
Eficienta folosirii
Memorabilitatea
Erori putine si necatastrofice
Satisfactie subiectiva
Redactarea documentului de design al soluției.
Design – Invisio vs. Axure vs. Ecran
Axure – utilizatorul poate naviga intre ecrane si poate vedea cum sunt realizate intrarile/iesirile de catre sistem si poate de asemenea sa-si imagineze comportamentul sistemului real. Dezavantajul acestor ecrane este ca nu au implementare functionala si toate datele sunt doar ipotetice.
Integrarea sistemelor informatice
Un sistem informatic consta in oameni si masini care produc si/sau folosesc informatii care sunt unite prin sisteme de comunicatii. Un sistem informatic este integrat daca procesele de afacere si procesele informatice care le sustin sunt corelate in profunzime, daca legatura dintre diferitele programe este in mare masura automatizata si daca datele sunt achizitionate din timp si sunt stocate impreuna pentru toate programele, fiind gestionate centralizat.
Un sistem informatic reda atat procesele productive, interne cat si schimburile din interiorul firmei si dintre firma si mediul inconjurator.
Procesul de dezvoltare software
Pentru fiecare activitate ce trebuie derulata se definesc roluri pentru angajati, care folosesc metode, directive, conventii, liste de verificare si modele. Procesul, conform dictionarului Webster,este „a system of operations including something… a serios of actions, changes or function that achieve an end or result”.
In fond, se cer urmatoarele:
un mod de a reduce complexitatea proiectului si de a intelege cerinte;
Un mode de a dezvolta planuri bazate pe date reale legate de echipa si de performanta proiectului;
Un mod de a evita integrarea riscanta si complexa, precum testarea la momente tarzii ale proiectului;
Un mod de a furniza functionalitate, decizia fiind a clientului;
Metoda Waterfall
Faze:
Definirea cerintelor
Proiectarea
Implementarea de software
Integrarea si testarea sistemului
Se bazeaza pe modelul clasic, ingineresc si este aplicabil la constructia de hardware, poduri, cladiri, masini, etc.
Dezavantajele pentru software:
Necesita specificatii „complete” in sensul ca cerintele noi sunt penalizate
Integrarea si testarea intarzaie
Planurile, termenele si estimarile sunt nerealiste, in sensul ca nu au la baza date reale.
In mod teoretic, Waterfall previne schimbarea si defectele deoarece in faza definirii cerintelor reconstruirea este prevenita prin definirea detaliilor de la inceput iar testarea dureaza putin deoarece nu au intervenit schimbari si, teoretic, testarea are semnificatia de validare insa in practica, metoda Waterfall genereaza multa munca de refacere/reconstruire.
De ce este folosita in continuare aceasta metoda? Deoarece da impresia ca timpul si bugetul pot fi gestionate mai bine.
Dezvoltarea Agile
În februarie 2001, un grup de programatori care împărțeau aceleași probleme legate de procesul greoi de dezvoltare software s-a reunit în Utah, SUA pentru a discuta tehnicile noi numite procese ușoare. În urma acestor discuții s-a adoptat termenul agile, ce desemna o noua abordare, presupunând revizuirea metodologiilor tradiționale de dezvoltare software prin prioritizarea activităților, concentrarea asupra oamenilor, mediului colaborativ, scopurilor concrete, precum și asupra elaborării unor aplicații care sunt cu adevărat utile. Toate aceste idei au fost încadrate în Agile Manifesto [1], care sta la baza noțiunii din industria software cunoscuta sub numele de Tehnici Agile de dezvoltare software.
Câteva dintre principiile enumerate în acest manifest sunt:
Satisfacția clientului prin livrarea rapidă și continuă de soluții software utile.
Sunt lansate frecvent versiuni funcționale ale aplicației (săptămâni mai degrabă decât luni)
Unitatea de măsura a progresului este dată de către funcționalitatea aplicației.
Chiar si schimbările târzii ale cerințelor aplicației sunt binevenite.
Colaborarea strânsă dintre dezvoltatori si clienți, pe bază zilnică.
Convorbirile fața în față sunt cea mai buna modalitate de comunicare.
Proiectele sunt construite de către indivizi motivați, care merită încredere.
O atenție deosebită asupra arhitecturii aplicației și asupra perfecționării tehnicilor de programare.
Simplitatea
Echipe dinamice bine organizate.
Adaptarea periodica la circumstanțele noi.
Spre deosebire de tehnicile tradiționale de dezvoltare software, care impun o stricta planificare a procesului de producție, stilul Agile presupune utilizarea unor metode de adaptare rapidă, focalizate asupra mediului de dezvoltare în continuă schimbare. Dezvoltarea Agile folosește feedback-ul pentru efectuarea într-o manieră colaborativă a unor ajustări periodice ale procesului de producție.
Aceasta înseamnă să nu amânăm procesul de testare a aplicației pentru finalul proiectului, s-au să integrăm schimbările din codul aplicației doar la sfârșitul fiecărei luni, sau sa ne oprim din obținerea noilor cerințe imediat ce începem procesul de producție. Din contra, aceste activități se vor efectua pe tot ciclul de viața al proiectului. Cum un proiect software nu poate fi considerat ca și „finalizat”, atât timp cât mai sunt persoane care îl folosesc, se impune un feedback continuu de la utilizatori precum și o dezvoltare continua a produsului. Nu e nevoie sa aștepți șase luni ca sa-ți dai seama ca ceva merge prost, care e relativ simplu de reparat, îl repari imediat. Ideea de dezvoltare continuă este preponderenta in toate metodele agile. Aceasta se aplica la ciclul de producție în sine dar și asimilarea noilor tehnologii, obținerea cerințelor, deployment-ul aplicației precum și antrenamentul utilizatorilor. Principiul este valabil pentru toate fazele de dezvoltare ale unui proiect deoarece elaborarea unei aplicații software reprezintă o activitate foarte complexă. Orice detaliu substanțial amânat va fi implementat mai târziu prost, sau deloc , sau va evolua în ceva foarte dificil de controlat.
Este un set codificat de practici recomandate care prezinta ce ar trebui facut. Cere o foarte buna comunicare in echipa si comunicare cu clientii si are mecanisme de evauare a progresului si mijloace de redirectare atunci cand este necesar.
Caracteristicile metodelor iterative
Mai multe proiecte mai mici reprezinta un foarte bun inlocuitor al unui proiect mare. Impartirea proiectelor este bazata pe intrebarea „Care este cea mai mica functionalitate care poate fi tratata si livrata independent?”.
La fiecare iteratie se va testa si se va face integrarea, urmate de aprobare/feedbackul clientilor.
Trusa de instrumente Agile
Majoritatea proiectelor agile au în comun un set de utilitare de bază.
Printre acestea se număra:
Version control. Sistemul de control al versiunilor are grija de toate componentele care intra in structura produsului: cod sursa, documentație, imagini, scripturi etc. Acesta ne permită sa avem la toate versiunile prin care a trece produsul, având astfel o copie de rezerva pentru orice eventualitate.
Unit testing. Un proiect mare nu poate fi conceput fără unitățile de testare automata, care garantează stabilitatea produsului când trecem la o noua versiune. Rularea lor este obligatorie înainte de salvarea (submit) schimbărilor in codul de baza.
Build automation. Build-ul(elaborarea unei versiuni a aplicației) de pe calculatorul local, la fel ca și build-ul principal destinat întregii echipe trebuie sa fie in totalitate automat și reproductibil. Rularea permanent a build-urilor este cunoscută sub numele de integrare continua.
Metoda Agile-Scrum
Cele mai folosite metode Agile iterative:
Scrum
Extreme Programming
Feature Driven Development
Agile Unified Process
Microsoft Solutions Framework
Scrum este o metoda Agile pentru managementul de proiect. Este inventata de Jeff Surtherland din Easel, in 1993 si este formalizata de Ken Schwaber in 1995.
Caracteristicile Scrum
„backlog” pentru activitati prioritizate;
Realizarea unui set definit de pasi din backlog intr-o serie de pasi mai mici: iteratii sau sprints;
Intalnirea zilnica scum, de descriere a progresului si a impedimentelor survenite
Sesiune sumara de planificare a sprinturilor din cadrul backlog-ului
Descrierea sumara a sprinturilor indeplinite
Practici Scrum I
Clientul trebuie sa devina parte a echipei de dezvoltare
Livrari intermediare dese, functionale
Planuri dese de identificare si reducerea riscului, elaborare de echipa de dezvoltare
Discutia zilnica in echipa este obligatorie (ce s-a efectuat, ce probleme au aparut, ce urmeaza sa se faca)
Transparenta este obligatorie in planificarea modulelor
Practici Scrum II
Daca un scrum are o problema, el nu va fi livrat
Stakeholderii sunt frecvent implicati in evaluarea progresului
Problemele nu sunt ascunse, cei ce le ridica nu sunt penalizati
Se aplica principiul „mai multe ore de munca nu implica obligatoriu productivitate mai mare”
Scrum este o metoda Agile de management a proiectelor IT. In plus, Scrum este un proces iterativ si incremental pentru dezvoltarea software acolo unde cerintele se schimba rapid. La sfarsitul unei iteratii, echipa de proiect produce un produs software cu un set partial de functionalitati, dar care se poate livra la client. Scrum este o abordare care stabileste principii simple de management de proiect. Se foloseste de obicei cu practicile de Extreme Programming. Scrum este un proces care imbunatateste comunicarea si cooperarea in echipa.
Caracteristicile metodei Scrum sunt urmatoarele:
Un set de activitati/ cerinte care descriu ceea ce trebuie facut si in ce ordine
Indeplinirea unui set fixat de cerinte in iteratii scrute numite sprinturi, cu o durata de 30 de zile
O intalnire scurta in fiecare zi (o sedinta scrum) in care este stabilit progresul efectuat, efortul care urmeaza si eventualele impedimente
O scurta sesiune de planificare a sprintului in care vor fi definite sarcinile nerezolvate ce vor fi incluse in sprint
O scurta retrospectiva a sprintului in care toti membrii echipei reflecteaza asupra sprintului incheiat.
Metoda scrum este implementata cu ajutorul echipei de proiect si are un ScrumMaster (echivalent cu project manager), a carui sarcina principala este de a inlatura problemele ce impiedica echipa sa atinga telul sprintului. ScrumMasterul nu este conducatorul echipei, ci are rolul de internediar intre echipa si influente care ar putea distrage echipa de la atingerea telului.
Metoda Agile Scrum permite organizarea proprie a echipei. Pune accent pe necesitatea colocarii in acelasi spatiu fizic si pe comunicarea verbala intre membrii echipei.
Roluri în cadrul unui procesui Scrum
În cadrul unui proces Scrum sunt definite 6 roluri (conform lui Schwaber și Beedle), fiecare cu diferite sarcini și scopuri. Aceste roluri sunt împărțite în două categorii:
Conducătorul Scrum – are un rol de project manager (dar el nu este șeful echipei) ce trebuie să se asigure că procesul de dezvoltare evoluează în conformitate cu tehnicile, valorile și regulile Scrum. Acesta interacționează atât cu Echipa de dezvoltare, cât si cu clienții și conducerea organizației. Este de asemenea responsabil să se asigure că orice impediment și orice element care distrage atenția echipei sunt înlăturate, astfel încât productivitatea echipei să fie permanent la un nivel ridicat.
Deținătorul de produs – reprezintă vocea, interesele clientului. El este responsabil de proiectarea, administrarea, controlul și prezentarea produsului nerezolvat; ia decizia finală cu privire la sarcinile din produsului nerezolvat și le asociază priorități. Este ales de către Conducătorul Scrum, client și conducere.
Echipa – este responsabilă cu dezvoltarea produsului; are autoritatea de a decide ce măsuri trebuie luate pentru a rezolva sarcina asociată fiecărui sprint și are dreptul de a se auto-organiza tot în același scop. În general o echipă Scrum este alcătuită din 5-9 persoane.
Puii – cei care nu sunt implicați direct în dezvoltarea proiectului, dar de a căror părere trebuie să se țină cont. În abordarea agilă un aspect foarte important îl reprezintă implicarea utilizatorilor, clienților, oamenilor de afaceri în procesul de dezvoltare. Aceștia trebuie să ofere feed-back cu privire la rezultatele fiecărui sprint pentru a adapta și îmbunătăți viitoarele procese de lucru.
Utilizatorii – cei care vor folosi produsul software
Clienții – cei care stabilesc scopul proiectului; sunt implicați în procesul de dezvoltare doar când are loc evaluarea unui sprint
Managerii – cei responsabili de luarea deciziilor finale. Participă de asemenea în stabilirea obiectivelor și a condițiilor de lucru
Terminologie scrum (sunt definite 6 roluri (conform lui Schwaber și Beedle)
Scrum master: persoana cae conduce sedinte zilnice de proiect si este la curent mereu cu starea proiectului (echivalent cu un manager de proiect)
Product backlog: cerintele produsului software, prioritizate de client
Sprint backlog: lista cu cerinte care se vor implementa intr-o iteratie (sprint)
Sprint: o iteratie cu o perioada de 30 de zile in care trebuie implementat un set fixat de cerinte
Burn down chart: progresul zilnic al iteratiei (sprintului)
Sprint team: echipa de proiect, de obicei 6-8 persoane
Elemente Scrum
Scrum nu propune tehnici specifice de dezvoltare software, ci anumite metode și instrumente referitoare la management, în diferite faze Scrum, pentru a evita confuzia creată de imprevizibilitatea și complexitatea proiectelor. Elementele caracteristice metodei Scrum sunt:
Sprint-ul – perioadă de 15-30 zile (durata exactă este stabilită de către Echipă). El include faze tradiționale de dezvoltare software precum etape de cerințe, analiză, design, evoluție, livrare. Echipa Scrum se organizează astfel încât să producă o nouă unitate funționabila a produsului la sfărșitul unui sprint. Cu ajutorul acestora, sistemul se adaptează mai ușor la schimbări.
Produsul nerezolvat – mulțime de sarcini nerezolvate: descrieri ale funcționalităților si serviciilor dorite – tot ce este nevoie pentru a atinge obiectivul final – așa cum este el definit în prezent; poate fi modificat de către oricine. Sarcinile au asociate priorități de către Deținătorul de produs în funcție de valoarea lor din punct de vedere al afacerii (valoare stabilită de către Deținătorul de produs), și de efortul necesar dezvoltării acestora (stabilit de către Echipă). Este actualizat în mod constant prin adăugare, modificare, specificare, înlăturare, stabilire de priorități cu privile la elementele conținute. Câteva dintre elementele ce pot face parte produsul nerozolvat sunt implementarea anumitor funcții, remedierea bug-urilor, înlăturarea defectelor, îmbunătățirea diferitelor componente. Printre cei care pot participa la construirea acestui produs sunt clienții, Echipa de dezvoltare, echipa de marketing și vânzări. Deținătorul de produs este cel responsabil cu administrarea produsului nerezolvat.
Sprint-ul nerezolvat –reprezintă un document, detaliat, bazat pe elementele din produsul nerozolvat ce vor fi adresate în următorul sprint; conține informații despre modul în care Echipa va implementa cerințele stabilite. Sarcinile sunt împărțite pe ore astfel încât nici o sarcină să dureze mai mult de 16 ore (daca o sarcină ar dura mai mult, ea trebuie împărțită în sarcini mai mici). Sarcinile nu sunt repartizate angajaților – aceștia au libertatea de a-și alege sarcinile dorite. Cei care stabilesc ce elemente vor face parte din sprint-ul nerezolvat sunt Conducătorul Scrum, Deținătorul de produs și Echipa în cadrul întâlnirii de planificare sprint pe baza priorităților și a obiectivelor stabilite pentru acel sprint. Sprint-ul nerezolvat este stabil până când sprint-ul este terminat. Când toate sarcinile din sprint-ul nerezolvat sunt împlinite o nouă iterație a sistemului este finalizată.
Burn down – este un grafic afișat la vedere ce reprezintă timpul și munca rămasă până la terminarea proiectului. Este actualizat zilnic și ajută la estimarea datei la care va gata produsul.
Estimarea efortului – este proces iterativ în care se concentrează atenția spre estimarea cât mai precisă a efortului depus pentru tratarea unei sarcini nerezolvate atunci când există mai multe informații despre acea sarcină.
Întâlnirea de planificare a unui sprint – reprezintă o întâlnire în două etape organizată de Conducătorul Scum. La prima parte a întâlniri iau parte clienții, utilizatorii, conducerea, Deținătorul de produs și Echipa, pentru a decide obiectivele și funționalitatea următorului sprint. La a doua parte a întâlnirii participă Conducătorul Scrum și Echipa pentru a discuta despre cum se va implementa unitatea produsului reprezentată de acest sprint.
Întâlnirea Scrum zilnică – este organizată pentru a urmări continuu progresul echipei; deservește de asemenea și ca întâlnire de planificare: se vorbește depsre ce s-a făcut de la ultima întâlnire și până acum și ce se va face de acum până la următoarea întâlnire; se discută și despre problemele și impedimentele care au afectat membri echipei în ceea ce privește atingerea obiectivelor stabilite. Conducătorul Scrum este cel care conduce această întâlnire ce durează aproximativ 15 minute. Fiecare întâlnire urmărește anumite reguli:
Întâlnirea începe la timp; de multe ori întârzierile se pedepsesc
Toți sunt bineveniți, însă doar “porcii” au voie să vorbească
Întâlnirea durează 15 minute indiferent de numărul de participanți
Toti participanți ar trebui să stea jos
Toate întâlnirile ar trebui să aibă loc în fiecare zi în același loc și la aceeași oră
Întâlnirea de evaluare a unui sprint – în ultima zi a sprint-ului Echipa împreună cu Conducătorul Scrum prezintă conducerii, clienților, utilizatorilor și Deținătorului de produs, rezultatul sprint-ului, într-o întâlnire neformală. Participanții la întâlnire evaluează rezultatul și iau decizii cu privire la direcțiile ce trebuie urmate în continuare. Durează cel mult 4 ore. Se pun două întrebări principale: “Ce a mers bine în timpul sprint-ului?” si „Ce se poate îmbunătăți în următorul sprint?”
ATLASSIAN JIRA este programul de urmarire a proiectelor pentru echipe ce planifica, dezvolta si lanseaza produse grozave.
Beneficii:
Usor de folosit – JIRA are o interfata web configurabila, rapida si intuitiva, cu combinatii de taste pentru fiecare activitate
Urmariti orice – JIRA urmareste orice: probleme, activitati, functii, si bineinteles, bug-uri. Definiti propriile tipuri de probleme pentru a urmari informatiile care conteaza pentru dumneavastra
Administrati ciclul de viata al aplicatiei – Gartner recunoaste Atlassian ca lider in cel mai nou Magic Quadrant for Application Life Cycle Management
Planificati dezvoltare agila – GreenHopper este un add-on pentru JIRA care face dezvoltarea Agile accesibla, fie ca sunteti expert Agile sau doar incepeti. GreenHopper asista echipele Scrum in planificarea sprinturilor si echipele Kanban in administrarea fluxului de lucru
Configurati propriul flux de lucru – lucrati doar cum doriti, modificati fluxurile de lucru JIRA imediat, oferind echipei structura si adaptabilitate in acelasi timp
Legati problemele de codul sursa
Conectati-va la orice – doriti sa legati o problema de un document cu cerinte in Confluence? sau de o oportunitate in Salesforce sau de un tichet in Zendesk? Nicio problema. Legaturile la distanata pentru probleme va ofera trasabilitate completa din aplicatiile critice pana la ultima linie de cod
Cautare si raportare avansate – mai mult de cat "cautarea avansata", JIRA Query Language (JQL) ofera putere atat in interfata utilizator cat si in rapoartele din proiecte
Adoptie rapida din partea utilizatorilor – cu ajutorul Atlassian University, care are un numar crescand de lectii si tutoriale video
Se integreaza cu :
Confluence
FishEye
Crucible
GreenHopper
Bonfire
Bamboo
Concluzii
Bibliografie
„Antreprenoriat. Lansarea si administrarea unei afaceri” Steve Mariotti, Caroline Glackin, editura BIZZKIT,2012
„Antreprenoriat: Initierea afacerii” Larisa Bugaian, Chisinau 2010
Fritsch, M. (2008), How Does New Business Formation Affect Regional Decelopment? Introduction to the Special Issue, Small Business Economics 30(1), 1-14
Chiorean. F.D(2006) Rolul IMM-urilor in cadrul economiei de piață, Volumul Simpozionului internațional ”Creșterea competivității economice a României în contextul integrării în Uniunea Europeană” Universitatea Româno-Americană București, ed ProUniversitaria București
Andreica, A. ”Management bancar” București: editura Cibernetică MC, 2009
Andreica, M. ”Leasing, cale de finanțare a investițiilor pentru întreprinderi mici și mijlocii.” București: Editura CRIMM, 1997
Andreica, M, Mustea-Șerban, I. Andreica, C. Mustea-Șerban, R. „Decizia de finanțare în leasing.” București:Editura Cibernetica MC, 2003
Andreica, M., Stoica, M. Luban, F. „Metode cantitative în management” Bucurețti: Editura cibernetica, MC, 1998
Stiglitz J Weiss A (1981). Credit Rationing in markets with Incomplete Information, American Economic Review, 71:393-409
Freear, J., Sohl wetzel, W., (1995), Angels: Personal investors in the venture Capital Market, entrepreneurship and Regional Development, (7), 85-94
Esther Derby, Diana Larsen, Agile Retrospectives – Making good teams great
Venkat Subramaniam, Andy Hunt, Practices of an Agile Developer
Craig Larman. Agile and Iterative Development: A Manager’s Guide
Martin Fowler, The New Methodology
Bob Hughes, Mike Cotterell, Software Project Management – Second edition – Chapter 2, McGraw-Hill, 1999
http://danradoiu.ro/2013/08/02/jira-sau-whiteboard/
http://www.itmadesimple.ro/graphics/atlassian_jira.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Agile_software_development
http://en.wikipedia.org/wiki/Scrum_(software_development)
http://www.netromsoftware.ro/Procesinrichting-softwareontwikkeling
http://www.todaysoftmag.ro/article/1186/atlassian-jira-rest-api
https://confluence.atlassian.com/display/JIRAKB/Using+JIRA+for+Project+Management
https://www.atlassian.com/project-management-software
http://blog.mgm-tp.com/2011/11/jira-beyond-bug-tracking-part1/
https://www.atlassian.com/software/jira/agile
https://www.atlassian.com/company
http://www.agilemanifesto.org/
Agile Manifesto
Wikipedia
http://profs.info.uaic.ro/~alaiba/mw/index.php?title=Procesul_SCRUM_de_dezvoltare_agil%C4%83_a_produselor_software
http://andrei.clubcisco.ro/cursuri/anul-4/semestrul-1/instrumente-dezvoltarea-programelor.html
https://jira-rest-client-ro-leje.googlecode.com/svn/trunk
https://docs.atlassian.com/jira/REST/latest/
http://www.j-tricks.com/tutorials/java-rest-client-for-jira-using-jersey
http://www.baeldung.com/jackson-ignore-null-fields
Bibliografie
„Antreprenoriat. Lansarea si administrarea unei afaceri” Steve Mariotti, Caroline Glackin, editura BIZZKIT,2012
„Antreprenoriat: Initierea afacerii” Larisa Bugaian, Chisinau 2010
Fritsch, M. (2008), How Does New Business Formation Affect Regional Decelopment? Introduction to the Special Issue, Small Business Economics 30(1), 1-14
Chiorean. F.D(2006) Rolul IMM-urilor in cadrul economiei de piață, Volumul Simpozionului internațional ”Creșterea competivității economice a României în contextul integrării în Uniunea Europeană” Universitatea Româno-Americană București, ed ProUniversitaria București
Andreica, A. ”Management bancar” București: editura Cibernetică MC, 2009
Andreica, M. ”Leasing, cale de finanțare a investițiilor pentru întreprinderi mici și mijlocii.” București: Editura CRIMM, 1997
Andreica, M, Mustea-Șerban, I. Andreica, C. Mustea-Șerban, R. „Decizia de finanțare în leasing.” București:Editura Cibernetica MC, 2003
Andreica, M., Stoica, M. Luban, F. „Metode cantitative în management” Bucurețti: Editura cibernetica, MC, 1998
Stiglitz J Weiss A (1981). Credit Rationing in markets with Incomplete Information, American Economic Review, 71:393-409
Freear, J., Sohl wetzel, W., (1995), Angels: Personal investors in the venture Capital Market, entrepreneurship and Regional Development, (7), 85-94
Esther Derby, Diana Larsen, Agile Retrospectives – Making good teams great
Venkat Subramaniam, Andy Hunt, Practices of an Agile Developer
Craig Larman. Agile and Iterative Development: A Manager’s Guide
Martin Fowler, The New Methodology
Bob Hughes, Mike Cotterell, Software Project Management – Second edition – Chapter 2, McGraw-Hill, 1999
http://danradoiu.ro/2013/08/02/jira-sau-whiteboard/
http://www.itmadesimple.ro/graphics/atlassian_jira.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Agile_software_development
http://en.wikipedia.org/wiki/Scrum_(software_development)
http://www.netromsoftware.ro/Procesinrichting-softwareontwikkeling
http://www.todaysoftmag.ro/article/1186/atlassian-jira-rest-api
https://confluence.atlassian.com/display/JIRAKB/Using+JIRA+for+Project+Management
https://www.atlassian.com/project-management-software
http://blog.mgm-tp.com/2011/11/jira-beyond-bug-tracking-part1/
https://www.atlassian.com/software/jira/agile
https://www.atlassian.com/company
http://www.agilemanifesto.org/
Agile Manifesto
Wikipedia
http://profs.info.uaic.ro/~alaiba/mw/index.php?title=Procesul_SCRUM_de_dezvoltare_agil%C4%83_a_produselor_software
http://andrei.clubcisco.ro/cursuri/anul-4/semestrul-1/instrumente-dezvoltarea-programelor.html
https://jira-rest-client-ro-leje.googlecode.com/svn/trunk
https://docs.atlassian.com/jira/REST/latest/
http://www.j-tricks.com/tutorials/java-rest-client-for-jira-using-jersey
http://www.baeldung.com/jackson-ignore-null-fields
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Proceselor Si Activitatilor Specifice Infiintarii Si Dezvoltarii Unei Afaceri In Domeniul Productiei de Software Copy (ID: 136093)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.