. Analiza Prestatiei Jucatorilor Si Echipei de Baschet

CAPITOLUL I

INTRODUCERE – ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA TEMA LUCRĂRII

1.1. Sportul de performanță în contextul general al societății moderne

În repertoriul care clasifică posibilitățile de manifestare a potențialului uman, sportul de performanță și-a ocupat un loc pe deplin justificat.

Știința și tehnologia, arta și cultura își au domeniile lor de vârf propriu, în cadrul cărora creativitatea specifică fiecărei sfere de manifestare s-a concretizat și se concretizează permanent în țara noastră prin realizări specifice societății capitaliste.

Creativitatea specifică fiecărui domeniu de activitate din România a concurat la realizarea nivelului actual al civilizației și culturii naționale și universale.

Înscris cu caracter de permanență în aria manifestărilor potențialului uman în general și a creativității specifice în particular, sportul de performanță din țara noastră și-a câștigat un loc și renume unanim apreciate.

Stadiul de dezvoltare și rezultatele sportului de performanță din țara noastră reprezintă o consecință firească a integrării sale în politica generală a statului român cu privire la „societății capitaliste în țara noastră”.

Grija permanentă a guvernului și statului nostru privind dezvoltarea sportului de performanță și îmbunătățirea constantă a rezultatelor obținute de sportivii români în întâlnirile internaționale (europene, mondiale și olimpice) la cel mai înalt nivel, se concretizează prin legi și hotărâri și prin recomandări ale Ministerului Tineretului și Sportului precum și Comitetului Olimpic Român.

Sportul de performanță, conceptualizând o activitate determinată specific subordonat politicii generale a statului nostru, își realizează obiectivele și sarcinile sale prin funcționalitatea specifică unor instituții specializate sau cu atribuții în acest sens (cluburi și oficialii sportivi).

Organizarea, conducerea și răspunderea pentru realizarea obiectivelor generale ale mișcării sportive din țara noastră revin Ministerului Tineretului și Sportului în colaborare cu Comitetul Olimpic Român.

Organizarea, conducerea, controlul și răspunderea pentru îndeplinirea obiectivelor fiecărei ramuri sportive, revin fiecărei federații naționale.

La realizarea bazei materiale și a organizării activității sportive de performanță, concură Ministerului Educației și Științei și cluburilor sportive.

La stabilirea orientărilor metodice privind realizarea procesului de pregătire a sportivilor de performanță colaborează Centrul de Cercetări pentru Educație Fizică și Sport, Federațiile naționale și Centrul de Medicină Sportivă.

Selecția sportivilor de performanță, pregătirea lor și participarea lor în competițiile interne, revin cluburilor și asociațiilor sportive.

Pregătirea și participarea sportivilor de performanță la activitatea competițională internațională cu echipele de club și echipa reprezentativă, revin fiecărei federații naționale și după caz C.O.R.

Participarea și analiza rezultatelor obținute la marile competiții internaționale revin Secției de performanță și pregătire olimpică.

Participarea și analiza rezultatelor la Jocurile Olimpice, revin Comitetului Olimpic Român, Secției de performanță și pregătire olimpică.

În conformitate cu sarcinile ce le revin, federațiile din țara noastră a obținut cele mai strălucite rezultate în marile competiții internaționale.

Aceste rezultate s-au datorat:

potențialului competitiv al tineretului din țara noastră, pus în valoare în întâlnirile cu cei mai buni sportivi din lume în cadrul celor mai mari competiții sportive internaționale;

valoarea profesională a tehnicienilor, medicilor și cercetătorilor care au contribuit nemijlocit la obținerea unor rezultate de excepție în competițiile internaționale;

condițiile materiale corespunzătoare cerințelor realizării marilor performanțe în arena internațională, care au asigurat realizarea planurilor de pregătire a obiectivelor de performanță stabilite;

rolul alinierii metodologiei pregătirii la cerințele în continuă modificare calitativă impusă de necesitatea acordului permanent dintre pregătire și realizarea performanțelor maxime;

rolul și orientarea cercetării științifice fundamentale și aplicative în domeniul sportului de performanță;

extinderea ariei de cuprindere a tineretului;

îmbunătățirile calitative s-au datorat și fundamentării științifice a procesului de selecție pentru sportul de înaltă performanță;

creșterii responsabilităților specifice tuturor celor care sunt angrenați în activitatea sportivă de performanță, în scopul îmbunătățirii continue a rezultatelor obținute de sportivii români în competițiile internaționale.

Din ansamblul celor prezentate mai sus se desprind cu claritate:

importanța acordată de stat mișcării sportive din țara noastră și în special sportului de înaltă performanță;

rolului și importanța sportului de înaltă performanță în afirmarea României în comunitatea internațională, asociindu-se celorlalte domenii de activitate care prin rezultatele obținute concură la afirmarea în viața internațională a dezideratelor statului nostru cu privire la creșterea continuă a nivelului de viață materială și spirituală a poporului nostru;

importanța îmbunătățirii continue a nivelului profesional al tuturor celor care își desfășoară activitatea în sfera sportului de înaltă performanță, condiție fundamentală pentru obținerea unor rezultate din ce în ce mai bune în marile competiții internaționale.

1.2. Activitatea baschetbalistică din țara noastră

În vederea îmbunătățirii activității și creșterii nivelului performanțelor în domeniul baschetului apreciem că trebuie să stea în atenția specialiștilor următoarele probleme:

mărimea aportului cercetării și medicinii sportive în perfecționarea tehnologiei și metodologiei antrenamentului în baschet și în dirijarea procesului de selecție și pregătire sportivilor în scopul obținerii unor performanțe de nivel mondial;

îmbunătățirea calitativă a procesului de pregătire la toate nivelele prin asigurarea unor parametri optimi de volum și intensitate și prin aplicarea în practică, cu mai multă îndrăzneală, a celor mai valoroase experiențe proprii, a unor noutăți și cuceriri metodice pe plan mondial;

sporirea contribuției cercetării științifice și medicinii sportive la obiectivizarea și dirijarea procesului de antrenament, la atingerea formei sportive precum și la găsirea unor modalități eficiente de accelerare a progresului valoric al sportivilor;

valorificarea operativă și eficientă a controlului medical în dirijarea procesului de pregătire;

organizarea programelor de perfecționare a tehnicienilor prin cursuri, în cadrul cărora temele prioritare vor fi cele referitoare la:

raționalizarea și standardizarea mijloacelor de antrenament corespunzătoare, specifice baschetului;

însușirea unor metodologii moderne de gândire și acțiune statistică, cibernetică, de modelare, programare și măsurare, prelucrarea matematică a datelor calitative și cantitative, testări și probe de control pedagogice, fiziologice și psihologice specifice baschetului.

asociind unele aspecte ce se desprind din rezultatele iese în evidență caracterul prioritar ce revine modernizării procesului de pregătire, condiție necesară pentru realizarea unei îmbunătățiri considerabile a performanțelor baschetbalistice la toate nivelele, copii, juniori, seniori.

În cadrul modernizării procesului de pregătire, elucidarea conceptelor de raționalizare, standardizare și programare, se constituie ca fundamentală în organizarea și desfășurarea optimizată a procesului de pregătire în general, precum și asupra mijloacelor ce concură la realizarea obiectivelor pregătirii, în particular. În acest context tema acestei lucrări pe baza datelor obiective recoltate la jocurile oficiale precum și a corecției interpretatoare a lor, în concordanță cu cerințele obținerii marilor performanțe, impuse de actualul nivel și a celui de perspectivă al marilor competiții baschetbalistice.

Tema lucrării se circumscrie atât în cadrul general al preocupărilor specialiștilor domeniului precum și ale conducerii tehnice a echipei luate în studiu în scopul îmbunătățirii performanțelor și echipei jucătorilor.

1.3 Actualizarea teoretică și importanța practică a temei lucrării

Competiția sportivă la cel mai înalt nivel al unei ramuri sportive, reprezintă un angrenaj uriaș în care sportivii, antrenorii și oficialii reprezintă componentele cele mai importante, dar nu și singurele.

Implementarea sportului de performanță din ce în ce mai largă în viața cotidiană a omului modern, organizarea și desfășurarea marilor competiții impun:

asigurarea, de cele mai multe ori prin construcții inaugurate tocmai pentru evenimentul sportiv în cauză, de condiții optime desfășurării competiției;

asigurarea condițiilor optime necesare de cazare, masă, recreare și pregătire teoretică și practică pentru sportivi și antrenori;

acreditarea, cazarea și asigurarea condițiilor de lucru pentru arbitri, oficiali și statisticieni care sunt chemați să asigure optima desfășurare și obiectivizare a competiției;

acreditarea, cazarea și asigurarea condițiilor de realizare a muncii specifice ziariștilor, comentatorilor radio și tv care fac o legătură directă între competiție și opinia publică națională și internațională.

Dar pentru a ajunge la o astfel de competiție, se parcurge un drum lung și anevoios pe parcursul căruia cantitatea uriașă de muncă investită, sacrificiile și renunțările deliberate ocupă un loc determinant.

Din cele prezentate mai sus se pot formula o serie de observații cu caracter sintetizator, după cum urmează:

sportul de performanță este instituționalizat și se încadrează în orientarea stabilită de politica generală stabilită în acest domeniu de referință;

investițiile materiale ce asigură realizarea pregătirii, activității competiționale și bazele de desfășurare a acestora, sunt considerabile;

obținerea unor performanțe deosebite în activitatea competițională la cel mai înalt nivel este condiționată de:

valoarea sportivilor;

valoarea pregătirii;

valoarea profesională a antrenorilor la toate nivelurile de performanță și în special a celor care pregătesc echipele reprezentative.

În materiile competiției internaționale nivelul performanțelor obținute este condiționat din ce în ce mai mult de cantitatea și calitatea pregătirilor efectuate.

Calitatea pregătirii este determinată de nivelul profesional al antrenorilor, în special al celor care lucrează nemijlocit cu sportivii și echipele respective.

Nivelul profesional al antrenorilor este condiționat de o multitudine de factori, printre care:

capacitatea de informare, prelucrare, adaptare și aplicare a informațiilor rezultate din cercetările științifice și metodologice, experiența comunicată de alți antrenori și a celei reprezentată de acumulările facilitate de urmărirea modului în care pregătesc și conduc echipele în competiții alți antrenori;

capacitatea de a valorifica experiența proprie acumulată de-a lungul anilor;

nivelul creativității personale, concretizat prin capacitatea de a-și aduce contribuții originale la realizarea pregătirii și conducerii sportivilor în competiție.

În cadrul „nivelului” profesional al fiecărui antrenor trebuie să se conjuge, la un nivel maxim de optimizare, teoria și practica.

La generalizarea generalizărilor teoretice care direcționează procesul de pregătire și problematica competitivității sportive, concură:

profesorii în cadrul fiecărei discipline didactice din Facultățile de Educație Fizică și Sport, prin:

conținutul cursurilor care se asociază în nivelul profesional și viitorilor antrenori;

rezultatele cercetărilor științifice disciplinare și interdisciplinare și ale comunicărilor metodologice care se valorifică în orientarea antrenorilor cu privire la modernizarea și optimizarea procesului de pregătire și activității competiționale;

conținutul cursurilor de perfecționare profesională, de calificare și ale antrenorilor care lucrează în domeniul sportului de performanță;

cercetătorii îsportului de performanță;

cercetătorii în diferite domenii specifice sportului de performanță care au ca finalitate perfecționarea procesului de pregătire și conducere a sportivilor în competiții;

metodiștii specializați în urmărirea, investigarea și generalizarea teoretică a aspectelor specifice unei ramuri sportive, la diferite niveluri ale performanței, cu aplicativitate în special la pregătirea și activitatea competițională a echipelor reprezentative;

unii antrenori care, în urma obținerii unor rezultate deosebite, publică în lucrări de specialitate sintetizarea în plan teoretic a experienței parcurse din punct de vedere practic.

La realizarea pregătirii și conducerii în competiție a sportivilor concură, în ordine:

în mod exclusiv antrenorul sau antrenorii;

metodistul, sau metodiștii, numai prin urmărirea desfășurării pregătirii și activității competiționale prin comunicarea observațiilor și înregistrărilor pe care antrenorul sau antrenorii le valorifică în organizarea și desfășurarea ulterioară a procesului de pregătire și a activității competiționale;

cercetări care investighează în general sau în particular, anumite aspecte esențiale pentru optimizarea procesului de pregătire și a conducerii în competiție a sportivilor.

Se desprind astfel următoarele observații:

cei care lucrează în domeniul teoretic sau al teoretizării specifice sportului de performanță urmăresc generalizarea celor mai bune rezultate practice prin esențializarea unui voluminos material teoretic și prin relația subsidiară cu practica nemijlocită;

antrenorii își desfășoară activitatea exclusiv practic, dar rezultatele lor sunt influențate direct de cantitatea și calitatea informațiilor pe care le posedă și le aplică efectiv, în realizarea procesului de pregătire și în conducerea sportivilor și echipelor în competiție;

În mod necesar antrenorul trebuie să cunoască și să aplice cele mai eficiente metode, procedee sau mijloace în vederea optimizării activității sale, în condițiile în care în permanență între munca desfășurată și rezultatele acesteia, se interpune axioma conform căreia nu este atât de important „ce faci”, ci „cât și mai ales cum faci”.

Consecința directă a raporturilor și relațiilor dintre teoreticienii și practicienii care lucrează în domeniul sportului de performanță, se materializează în creșterea constantă a nivelului calitativ al competițiilor sportive.

În momentul de față, în afara marilor performanțe determinant în ierarhizarea valorilor, este felul „cum” se lucrează.

Analogic perfecționării consemnate în sfera tehnologiei de vârf în domeniile fundamentale pentru dezvoltarea societății, în sfera factorilor care condiționează nivelul valoric al performanțelor sportive s-au adaptat procedee, concepte și metode care acționează în direcția „lucrului bine făcut” sau a pregătirii calei mai bine efectuate, care conduce implicit la cele mai bune rezultate obținute.

Optimizarea proceselor de producție, pe baza analizei și interpretării pe calculatoare a modelelor, cu consecință în raționalizarea proceselor și stabilirea standardelor calitative ale produselor, au avut ca rezultat îmbunătățirea productivității specifice unor variate domenii de activitate.

Analizând, interpretând și adaptând metodologia specifică cercetării fundamentale și aplicate în sfera productivității în știință și tehnologie precum și a rezultatelor practice ale desfășurării concrete a proceselor specifice domeniilor de vârf implicate, s-a ajuns la un transfer al adaptabilității potențiale de la sfera cercetării metodologice specifice domeniilor științific și tehnologic la domeniul sportului de performanță.

Astfel,

optimizarea proceselor de producție se transferă în optimizarea procesului de pregătire și/sau a desfășurării competiției sportive;

raționalizarea resurselor energetice sau a materiilor prime s-a transformat în raționalizarea mijloacelor utilizate în realizarea obiectivelor pregătirii sau a strategiei conducerii în competiție;

standardizarea produselor sau a cerințelor ce determină încadrarea în normele de calitate a proceselor care creează valori materiale, a devenit standardizarea mijloacelor folosite în pregătire în scopul optimizării eficienței acesteia, în relație directă cu obiectivele care determină maximizarea performanțelor.

Transferul de metodologie din știință, tehnologie și producție, s-a impus în mod necesar, dar în același timp a creat o problemă specifică în acest sens.

Specificitatea adaptării metodologiei din sfera științei, tehnologiei și producției, în sfera sportului de performanță se concretizează prin:

adaptarea sensului general al conceptelor care operează specific în alte domenii de referință, la specialitatea sportului de performanță;

organizarea, desfășurarea și interpretarea proceselor specifice sportului de performanță în concordanță cu conținutul conceptelor adaptate.

În scopul optimizării raporturilor dintre performanțele sportive și pregătirea care le determină, s-a impus crearea de modele ale competiției și ale pregătirii. Dar modelele optimizează cerințele realizării performanțelor și pregătirii prin orientarea general – sintetică care trebuie concretizată faptic.

Optimizarea proceselor specifice pregătirii în concordanță cu un model general – sintetic, se realizează cu ajutorul restructurărilor care operează în sfera metodologiei, configurând o nouă calitate a lucrului efectuat și prin aceasta maximizându-se prognozele cu privire la atingerea nivelului performanțelor de vârf.

În fapt nu se pot semnala modificări în fundamentarea metodologiei pregătirii, dar nivelul maxim al performanțelor se realizează în acord cu nivelul calitativ al lucrului efectuat în cadrul general constituit de programele de pregătire.

În direcția timpului de pregătire este evidentă tendința de stabilire a acestuia la un anumit cuantum care nu determină în sine diferențe calitative, datorită unor factori și condiții care operează limitativ în acest sens.

Dinamica rezultatelor, în sensul diferențierilor calitative, este determinată de acumulările care se realizează în privința factorilor determinanți ai pregătirii – volumul, intensitatea de lucru și intensitatea solicitării, precum și complexitatea lucrului efectuat.

În această arie, din ce în ce mai complexă, a pregătirii pentru performanțele maxime, știința lucrului bine făcut a impus o obiectivizare exclusivă a proceselor specifice, pentru ca prin cunoașterea exactă a reporturilor dintre „ce trebuie făcut, cum s-a efectuat și cu ce eficacitate..” să se poată avea sub un control permanent optimizarea proceselor și a eficienței lor.

În baza dublei specializări obținute la terminarea facultății, un profesor își poate desfășura activitatea, fie la o catedră de educație fizică într-o unitate școlară, fie în cadrul unui club sportiv în domeniul specializării ca antrenor de baschet.

Tema lucrării se axează pe rezultatele unor cercetări referitoare la modelul de comportament al echipei și jucătorilor, capacitatea de performanță a acestora, calitatea prestanței într-un joc sau într-un campionat analizate pe baza punctelor marcate și a celor primite – ale intermediar și final.

Tema lucrării în sine, cât și rezultatele prezentate sunt de o importanță practică considerabilă pentru că:

potențialul de performanță al sportivelor și echipelor de baschet se cumulează pe parcursul nivelelor inferioare ale performanței și se pune în valoare la unul din cele mai importante și reprezentative competiții la care participă.

Potențialul profesional al antrenorilor se cumulează pe parcursul anilor din trecerea de la nivele inferioare ale performanței până la cel superior – echipa națională sau în cadrul acestui ultim nivel și se pun în valoare prin pregătirea, conducerea în competiții și rezultatele obținute;

Conținutul metodologiei și complexitatea acesteia sunt diferențiate calitativ în raport cu nivelul performanței în cadrul căreia operează;

Capacitatea de influențare și modificarea metodologiei în general și specifică fiecărui nivel al performanței în particular, revine în mod logic nivelului superior.

Pentru a accentua importanța practică a lucrării, formulăm următoarele observații:

în literatura de specialitate majoritatea titlurilor publicate în țara noastră aparțin cadrelor didactice de la A.N.F.F.S, reprezentând orientarea metodologică a practicii prin generalizări teoretice;

un număr nesemnificativ de antrenori au publicat lucrări de specialitate care să reprezinte o valorificare a experienței practice proprii.

Luând în considerare și acest raport existent între teorie și practică, putem susține că orice lucrare care se încadrează în orientarea generală a cercetării științifice cu privire la sportul de înaltă performanță, poate să-și aducă o contribuție la îmbogățirea cunoașterii mai amănunțite a domeniului de referință, cu repercusiuni directe asupra perfecționării pregătirii și îmbunătățirii rezultatelor.

1.4 Motivarea alegerii temei

Sportul de performanță a constituit și constituie pentru marele public un element de atracție prin valoarea spectacolului oferit, de virtuozitatea sportivilor și de nivelul performanțelor care, uneori, depășesc previziunile specialiștilor.

Atras de acest miraj al sportului și în mod deosebit de cel al baschetului, m-am alăturat celor care își dedică din timpul și preocupărilor lor pentru a intra în tainele unei ramuri de sport, curiozitatea inițială și primele satisfacții transformându-se în pasiune.

Motivația pentru educație fizică și sport și pentru baschet în special, la care s-a adăugat și dorința de profesare a unei meserii legate de acest domeniu, mi-au condus pașii către Facultatea de Educație Fizică și Sport, instituție în care mi-am desăvârșit preocupările anterioare, în cadrul căruia mi s-au deschis noi orizonturi în domeniul cunoașterii și al practicii.

Promovarea din eșalonul bazei de masă al sportului de performanță al baschetului, unde am activat ca junior timp de cinci ani, în eșalonul aportului de performanță, respectiv ca jucător al unei echipe divizionare B de baschet, mi-a crescut interesul pentru această ramură de sport.

Pe măsura lărgirii ariei de cunoaștere, ca rezultat al influențelor tuturor disciplinelor pe care le-am urmat ca studentă, interesul pentru baschet a fost amplificat, fapt care a determinat și extinderea ariei preocupărilor de aprofundare a cunoștințelor despre acest joc.

Alegerea acestei teme vine în întâmpinarea satisfacerii dorinței de cunoaștere care se împletește și cu sarcina ce trebuie să stea permanent în fața unui profesor pentru o perfecționare continuă a nivelului său de pregătire.

Sunt convins că experiența câștigată în urma elaborării unei asemenea lucrări ca întreg profilul meu profesional și deprinderile câștigate în metodologia folosită vor constitui punct de plecare în desfășurarea unei activități pe baze științifice pe care mi-o doresc să o realizez în viitoarea mea activitate de profesor de educație fizică sau ca antrenor de baschet.

Capitolul II

Fundamentarea teoretică a lucrării

2.1 Definirea unor concepte utilizate în lucrare

În mod necesar în terminologia utilizată în metodologia pregătirii se introduc concepte care prin specificitatea lor determină o explicare și înțelegere mai bune ale unor probleme legate de desfășurarea pregătirii și jocului.

Prezentarea explicită a unor concepte adoptate și adaptate din alte domenii, va face mai ușoară înțelegerea acestora în momentul în care sunt implicate în textul diferitelor formulări cu privire la cadrul în care se realizează pregătirea și jocul.

În afara conceptelor adoptate și adaptate specificului pregătirii sau jocului de baschet, vom prezenta și unele proprii specificității obiectivizării pregătirii și jocului.

Cele mai importante concepte care vor fi utilizate în lucrare sunt următoarele:

scorul – punctele marcate

Scorul reprezintă o valoare cifrică care indică evoluția rezultatului unei manifestații sportive.

În cazul jocului de baschet, el reflectă raportul de forțe dintre cele două echipe, respectarea reflectă capacitatea de joc în atac și în apărare, evoluția prestației jucătorilor pe parcursul jocului și în final performanța realizată de fiecare echipă.

Scorul reprezintă o relație ce există între numărul de puncte marcate și punctele primite mai concret între coșurile marcate de fiecare echipă.

Valoarea unui coș marcat este punctată în mod diferit:

coș cu valoare de 3 puncte atunci când încercarea de aruncare la coș se realizează la o distanță ce depășește 6,25 m față de coș și respectiv mingea trece prin inel (coș).

coș cu valoarea de 2 puncte atunci când încercarea de aruncare la coș se realizează până în limita a 6,25 m față de coș (respectiv în suprafața de joc din interiorul semicercului) și mingea trece prin coș.

coș cu valoare de 1 punct atunci când se execută o aruncare liberă reușită.

Scopul jocului este ca jucătorii unei echipe să înscrie mai multe puncte decât cel din echipa adversă.

Capacitatea de performanță a jucătorului în atac este acela de trei parametri:

numărul de puncte marcate și respectiv raportul dintre încercările de finalizări, reușite și nereușite.

numărul de recuperări efective

numărul de pase decisive

Valoarea prestației în joc a unui jucător este raportată la mai mulți parametri respectiv de postul pe care îl ocupă în dispozitivul de atac, de sarcinile tactice pe care le are în strategia și tactica generală a echipei, de valorificarea potențială de minge (câștigate/pierdute, angajări decisive etc.). Numărul de puncte marcate reprezintă numai un parametru foarte important, adesea decisiv în stabilirea rezultatului final al întrecerii respective.

cel mai bun jucător al echipei – cel mai bun compartiment

Stabilește eficacitatea generală a evoluției jucătorilor în fiecare joc.

Sintetizează valoarea pozitivă și negativă a acțiunilor fundamentale din atac și apărare.

Urmărește să pună în evidență:

obiectivizarea contribuției fiecărei jucătoare la evoluția echipei în fiecare joc;

conștientizarea raporturilor de imprudență care se realizează între jucător, în raport cu sarcinile ce le au și felul în care le rezolvă, în atac și în apărare;

obiectivizarea responsabilitățile fiecărui jucător în realizarea tacticii și strategiei în cadrul fiecărui joc, în atac și apărare.

Componența și structura echipei

Modelul echipei sintetizează componența ideală a echipei ca un standard necesar în relație liniară cu raportul ce tinde către identitatea în performanțele prognozate și cele realizate.

Componența echipei reprezintă modul particular de utilizare a jucătorilor în raport de:

potențialul general al echipei adverse;

eficacitatea unor sisteme de atac și apărare utilizate prioritar de echipa adversă;

strategia folosită de echipa adversă în folosirea unor jucători, combinații sau sisteme de joc, în atac și apărare.

Valoarea individuală a jucătorilor adverși pe posturi în atac și apărare;

obiectivizarea sau obiectivarea

A stabili un caracter obiectiv al unui fapt prin procesul trecerii de la subiectiv la obiectiv.

În cadrul pregătirii și jocului s-a impus necesitatea de a obiectiviza desfășurarea fiecărui antrenament sau joc, în vederea analizei și interpretării cât mai exacte a acestora.

În general obiectivizarea pregătirii și jocului se realizează prin diferite înregistrări scrise, pe film, sau pe benzi video.

2.2 Problematica lucrării reflectată în literatura de specialitate

Metoda este definită ca „modalitatea obținerii unor anumite rezultate în cunoaștere și în practică”.

Orice metodă implică cunoașterea legilor obiective pe baza cărora apar procedee sau sisteme de procedee pentru cunoaștere și acțiune practică. Legile cunoscute constituie latura obiectivă a metodei, iar procedeele de cercetare și transformare a fenomenelor constituie latura subiectivă a acestora.

Metoda face parte integrantă din știință, fiind latura cea mai activă a acesteia, modalitatea dobândirii cunoștințelor științifice. Caracterul activ constă în faptul că metoda, bazându-se pe sistemul cunoștințelor existente, le depășește pe acestea în cursul utilizării sale, creând noi cunoștințe, chiar restructurând vechiul sistem.

Metoda modelării reprezintă o metodă de cercetare a fenomenelor din natură prin intermediul modelelor. Această metodă se utilizează atunci când obiectul sau fenomenul pe care îl cercetăm este foarte complex, modelarea urmărind o cunoaștere mai bună, mai ușoară a acestui complex.

Metoda modelării este un instrument de cercetare a fenomenelor din natură și societate ce constă în folosirea analogiei între obiectul de cercetat și obiectul simplificat care imită, într-o oarecare măsură, originalul.

Modelul este un produs al cercetătorului care repetă „note sau caracteristici ale unui sistem original mai complex mediind cunoașterea și acțiunea asupra sistemului modelat”.

Pentru ca un model să fie corect construit și aplicat trebuie să îndeplinească anumite condiții:

domeniul căruia îi aparține modelul, să fie mai bine cunoscut decât domeniul originalului;

modelul nu cuprinde toate dimensiunile originalului;

analogia dintre cele două sisteme trebuie să raporteze performanțele, funcțiile, structurile din care sunt formate cele două sisteme;

modelul trebuie să evidențieze unele dimensiuni referitoare la original.

Cu ajutorul metodei modelării se sugerează, confirmă sau infirmă ipoteze, ea completând sistemul mijloacelor de investigație.

Metoda matematică, alături de metoda modelării, fac parte din categoria metodelor cu caracter general.

În epoca modernă matematizarea științei a devenit o realitate ce presupune două aspecte:

pe de o parte există un aspect legat de studiul cantitativ al fenomenelor din fiecare domeniu de activitate. Matematizarea presupune, însă și un studiu calitativ al fenomenelor tocmai datorită relațiilor strânse ce există între variațiile cantitative ale acestor fenomene.

Pe de altă parte matematizarea este etapa de abstractizare superioară a unei științe care prin utilizarea conceptelor matematice, formularea ipotezelor și regulilor de deducere matematică, capătă precizie în formularea concluziilor și capacitate predictivă superioară. (M. Epuran).

Utilizarea matematicii în diferite științe începe prin utilizarea diferitelor formule matematice și a graficelor, continuă prin tehnici matematizate de cercetare, alcătuite dinainte (cum este, de exemplu, prelucrarea statistică, construirea modelelor).

Prelucrarea poate fi cantitativă și calitativă.

Faptele observate dobândesc semnificații suplimentare dacă se repetă în timp, deosebindu-se între ele prin frecvența lor.

Pe fișele de observație se înregistrează un număr mare de noțiuni. Ele ar fi totuși insuficiente și neutilizabile dacă nu ar fi apreciate valoric (reușite, nereușite, neutre). Această înregistrare indiferent, de natura ei trebuie să fie fidelă fenomenelor date.

Prelucrarea cantitativă, dar în special, cea calitativă, este o operație de bază care are drept consecință interpretarea corectă a datelor cercetării. Prelucrarea constă din gruparea datelor, în tabelarea lor, analiză calitativă (efectuarea de calcule statistice, grafice). Prelucrarea constă, în cazul nostru, din tabele de referință, centralizatoare grafice. Interpretarea se face exclusiv pe baza datelor înregistrate, într-o logică riguroasă, evitându-se subiectivismul.

Prezentarea rezultatelor se va face atât prin descriere cât și sintetic, prin indicatori cantitativi.

Fișele de înregistrare sunt analizate, fiecare fișă fiind adnotată cu date sau aprecieri ce conduc la anumite concluzii.

În cazul când observația a durat mai mult, datele sunt trecute pe fișe centralizatoare, ce permit comparații. Aceste centralizatoare vor fi cele care vor oferi datele socotite necesare pentru ilustrare grafică și pentru analiză statistică pe baza cărora se vor formula concluzii parțiale sau finale.

În prelucrare trebuie ținut cont de faptul că observațiile sunt selective și supuse variațiilor cauzate de numeroase influențe externe individului (condiții climaterice, ambianța) sau interne (stare fiziologică sau psihologică).

Interpretarea este, însă, partea cea mai dificilă a observației. Observația presupune o primă etapă, cea a descrierii rezultatelor din înregistrările făcute; apoi o a doua etapă ce conține explicațiile bazate pe descrierea și analiza dinamicii evenimentelor.

Interpretarea datelor nu va conduce la concluzii obiective, dacă acestea nu vor fi completate cu informații obținute din studiul unor documente, din discuții cu subiecții și din diferite experimente care au posibilitatea de-a verifica relația dintre fenomene, în cel mai înalt grad.

Observația statistică privește un aspect al acestei metode de cercetare care are marele merit că în cazul repetării situațiilor și creșterii numărului de date, se înlătură greșelile de observație curentă.

Pornind de la studiul caracteristicilor motricității individului, obiectivizate în măsuri standardizate, se vor putea face aprecieri asupra unei însemnate părți a capacității motrice, a elementelor de ordin ereditar biologic în unire indiscutabilă cu efectele instrucției.

Caracteristici și parametri

Studiul oricăror fenomene este calitativ și cantitativ. Calitatea este însușirea specifică oricărui obiect și fenomen prin care acesta se deosebește de altele și se exprimă sub diverse forme care pot di cuantificate.

Înregistrarea cantitativă conferă precizia pe care o asigură prelucrarea matematică sau statistică. Se pot prelucra statistic și grafic (tabele, grafice de situații, sau de evoluții, indicatori statistici), aproape toate actele și acțiunile care se repetă. Aceste valori ale actelor motrice ce pot fi exprimate în unități de măsură, vor fi denumite parametri M. Epura.

Valorificarea înregistrărilor

Înregistrările se fac de obicei pentru a descoperi relații între fenomene, caracteristici ale randamentului și conduitei subiecților sau pentru a observa regularitățile de producere a fenomenelor. Fișele de înregistrare sunt concepute pentru a obiectiva parametri de joc, randamentul sportivilor și progresul înregistrat în decursul unui tur sau campionat. Analizând aceste înregistrări, antrenorul apreciază eficiența și stabilește programul de pregătire.

Aprecierea și interpretarea datelor

Se poate face pe baza notării sportivilor sau înregistrării rezultatelor în tabele, foi de arbitraj, etc. Aceste modalități oferă posibilitatea unei aprecieri obiective. Metodologia alcătuirii acestor tabele se poate face:

prin acordarea câte unei note pentru fiecare performanță. Prin însumarea notelor obținute și împărțirea lor la numărul de probe, se obține o notă medie;

transformarea tuturor performanțelor obținute de sportivi într-o unitate comună (puncte) ce evidențiază nivelul capacității motrice. Această a doua cale presupune parcurgerea, în prealabil a următoarelor etape:

recoltarea datelor rezultate din aplicarea diferitelor teste; includerea lor în fișe colective,

prelucrarea statistică a datelor care se trec într-un centralizator;

reprezentarea grafică a datelor rezultate.

2.2 Conceptele de joc

În literatura de specialitate se impune următoarea constatare cu privire la conceptele de joc:

în etapa actuală se configurează noile acumulări calitative, determinate de adaptarea pragmatică a conținutului unor concepte care operează în cadrul general al optimizării, care vor concretiza, prin creșterea nivelului calitativ al pregătirii și prin aceasta îmbunătățirea rezultatelor în activitatea competițională, internațională, inclusiv al echipei reprezentative de baschet.

Din reuniunea ideilor și orientărilor puse în evidență de literatura de specialitate și a observațiilor și datelor înregistrate din activitatea competițională internă și internațională, se desprind următoarele_

nivelul actual al evoluției celor mai bune echipe naționale din lume reprezintă consecința directă a optimizării procesului de pregătire la toate nivelele formative și valorificarea potențialului existent prin rezultatele echipei reprezentative;

optimizarea procesului de pregătire se realizează prin obiectivizarea modelelor care conduc la realizarea modelului de joc, care la rândul său prognozează nivelul performanțelor, care vor putea fi obținute în competițiile de vârf pe plan mondial sau național.

realizarea unui model de pregătire impune obiectivizarea exhaustivă a tuturor exercițiilor care sunt folosite pentru realizarea sarcinilor unui antrenament sau a pregătirii în totalitatea sa;

optimizarea folosirii unui exercițiu presupune stabilirea parametrilor care îi obiectivează execuția și îi stabilesc eficiența de folosire;

obiectivizarea unui exercițiu substituie, implicit raționalizarea lui, respectiv selectarea lui pentru un anumit scop și impune explicit standardizarea lui în scopul estimării exacte a eficienței în raport de scop și a execuției în raport de cerințele pe care le impune;

în cadrul ierarhizării valorilor pe plan internațional, în competițiile internaționale pentru echipele reprezentative, se constată ascensiunea unor echipe mai slab situate cu câțiva ani în urmă;

datele exterioare ale evoluției în competiție ale acestor echipe prezintă evidente îmbunătățiri calitative în valorile cifrice și procentuale a unor parametri ai jocului;

nivelul calitativ al evoluției în competiție a acestor echipe exprimă „interiorul” pregătirii realizate;

pe baza datelor care obiectivizează evoluția în competiție, se pot aproxima problemele pregătirii și felul „cum” sunt acestea rezolvate;

eficacitatea pregătirii pune în evidență raportul dintre pregătire, ca sistem orientat către realizarea modelului jocului și jucătoare, ca sistem eterogen al nivelului valorii individuale a jucătoarelor;

în situația în care nivelul cunoștințelor și valoarea tehnică și tactică individuală se situează la cote ce concordă cu modelul de joc, procesul de pregătire se orientează către valorificarea superioară a potențialului existent;

în situația inversă, procesul de pregătire se orientează către creșterea nivelului de cunoștințe și a valorii tehnicii și tacticii individuale ale jucătoarelor în scopul apropierii de cerințele modelului de joc, ceea ce condiționează negativ în realizarea obiectivelor de performanță stabilite.

CAPITOLUL III

PREMIZE, IPOTEZE, METODE, SARCINI

3.1. Importanța materiei și evaluării în sport

Autorul Ilie Istrate, în lucrarea „Conținutul și metodica antrenamentului sportiv”, capitolul „Indici și metode obiective de măsurare” arată că: „Măsurătorile și investigațiile constituie un proces de cunoaștere obiectivă – prin experiență a laturii cantitativ și calitative a oricărui fenomen indiferent de forma sub care se prezintă acesta.” … „Fenomenul de cunoaștere creează posibilitatea de a interveni și dirija desfășurarea fenomenului respectiv acțiunilor menite să ridice nivelul calitativ al activității sportive de performanță.”

Cu cât tehnica măsurătorilor și investigațiilor atinge un nivel mai înalt cu cât mai ales se pot explica aspectele necunoscute ale fenomenului sportiv de performanță. Reciproca este și ea valabilă: „cu cât performanțele sportive cresc, este imperios necesară și dezvoltarea unor metode noi, mai eficiente de măsurare și investigare”.

Folosirea măsurătorilor și investigațiilor în sport este necesară pentru a furniza antrenorilor și tehnicienilor, specialiștilor în general date obiective cu care să poată fi caracterizat și cunoscut sportivul, jucătorul, echipa sau ramura de sport, pentru a compara două etape de pregătire identice, însă din cicluri diferite de antrenament sau două etape de pregătire succesive pentru a stabili saltul valoric realizat. De asemenea, se poate stabili măsura în care diferitele componente ale unui fenomen sportiv contribuie compartimentelor pe posturi în jocul ofensiv sau defensiv, la obținerea victoriei sau pierderii unui joc.

Tot prin măsurători și investigații pot fi localizate greșelile săvârșite în joc precum și gravitatea urmărilor și implicațiilor acestora asupra rezultatului final.

Valoarea acestei localizări este cu atât mai importantă cu cât greșelile sunt depistate mai devreme, deoarece astfel se creează posibilitatea corectării pregătirii sau participării în competiție orice măsurare sau investigare trebuie să folosească metode, mijloace și indici specifici sportului respectiv, fără să deranjeze participarea la fenomenul respectiv – pregătire sau joc.

În lucrarea „Evaluarea și măsurarea în educația fizică și sport”, autorul Adrian Dragnea definește evaluarea, ca fiind „un sistem compus din tehnici de măsurare și apreciere a rezultatelor procesului instructiv-educativ în raport de obiectivele stabilite specifice educației fizice și antrenamentului sportiv”.

Prin evaluare se poate constata și descrie, pe baze obiective realitatea. Această operațiune este apoi urmată de analiza datelor obținute și din interpretarea lor.

Pentru a reuși o evaluare corectă sunt necesare îndeplinirea unor condiții pe care trebuie să le realizeze cercetătorul respectiv:

cunoașterea cu exactitate a obiectivului ce trebuie realizat în cadrul demersului respectiv

recoltarea prin măsurare a unor informații cât mai exacte despre stadiul realizării activității respective

utilizarea informațiilor recoltate și prelucrate în scopul luării unor decizii care să optimizeze activitatea respectivă.

Măsurarea este „conform dicționarului filozofic al Editurii Științifice și Enciclopedice”, … „o operați conceptuală și concretă prin care se atribuie anumite valori unor parametrii obiectelor și produselor.”

Autorul Adrian Dragnea apreciază că: „a măsura înseamnă a cunoaște” și definește măsurarea ca: „totalitatea acțiunilor ce vizează o corespondență între subiectul sau fenomenul studiat (măsurat) și unitatea de măsură prin aplicarea unor probe sau tehnici de lucru, cu scopul de a recolta rezultate sau date în vederea cunoașterii cât mai precise a efectelor practicării exercițiilor fizice și în general al comportamentului subiecților în activitatea de educație fizică și sport (în cazul de față a participării echipei – jucătorilor la jocurile oficiale).

Măsurarea are două trăsături definitorii:

indirectă pentru că măsoară caracteristicile obiectului și nu obiectul în sine

relativă, adică nu poate măsura toate posibilitățile, existând și resurse ale obiectului măsurat ce nu sunt măsurabile, care nu pot fi puse în evidență prin măsurare.

Importanța măsurării este dată de scopul ei, care este acela de a contribui într-un instrument concret de lucru, care pune la dispoziția factorilor care participă la crearea culturii sportive, date obiective pentru alcătuirea planurilor de lucru.

Valorile obținute prin măsurare sunt apoi supuse evaluării, analizei și interpretării. Adrian Dragnea considera două tipuri de evaluare:

evaluarea normativă, care compară performanța unui sportiv cu ale celorlalți, la aceiași probă

evaluarea criterială, care stabilește nivelul atins de sportiv în comparați cu obiectivele din planul de pregătire.

France Fountaine, cercetător, ia în considerare încă două tipuri:

evaluarea formativă, care folosește probele de control pentru a stabili punctele slabe ale sportivului

evaluarea semnificativă, care se exprimă prin acordarea de calificative finale, exprimând suma sau media aprecierilor dintr-o perioadă de pregătire.

În studiul efectuat pentru realizarea temei lucrării de față, măsurătorile au constat în înregistrarea cantitativă a unor parametrii prederminați și au păstrat atât caracterul indirect cât și relativitatea specifice jocului de baschet.

Evaluarea rezultatelor măsurătorilor din acest experiment constativ-ameliorativ, răspunde tuturor celor patru criterii caracteristice.

Sunt comparate rezultatele realizate de echipă și jucători cu modele de referință prevăzute în literatura de specialitate – are deci un caracter normativ. Măsurările sunt făcute pe baza unor criterii și parametrii prestabiliți și raportați la un obiectiv – jocul ideal.

Evaluarea are un caracter formativ deoarece urmărește stabilirea unor lipsuri și eventual prezintă, după caz, soluții cu caracter sumativ (medii, procentaje) care au valoarea unor calificative.

3.2. Valoarea formativă a perioadei junioratului

Jocul de baschet practicat de echipele de juniori prezintă aceleași caracteristici principale ca și cel practicat de echipele de seniori.

Autoarea Teodora Predescu, menționează că „activitatea competițională a echipelor de juniori permite estimarea obiectivă a nivelului valoric realizat în cadrul strategiilor privind organizarea, desfășurarea și eficacitatea selecției, pregătirii și activității competiționale pe plan național, prin nivelul performanțelor realizate.”

Importanța prioritară a perioadei junioratului se verifică în activitatea competițională internațională a juniorilor prin raportul direct proporțional dintre nivelul performanțelor și numărul juniorilor promovați în echipele de seniori.

Valoarea formativă a perioadei junioratului depinde de valoarea modelelor de jucători ale echipelor reprezentative de seniori.

Influențele directe și indirecte care se exercită asupra unui junior se retransmit de pe coordonatele valorii atinse de acesta pe cele ulterioare, așadar, în formarea sa, un junior asimilează un model, iar ca senior de mare valoare se constituie la rândul său, într-un model care va fi asimilat de către alți juniori (T. Predescu).

Cei mai buni jucători se afirmă pe plan internațional începând de la vârsta de 17-18 ani – în special în competițiile rezervate seniorilor. După terminarea perioadei junioratului, la interval de aproximativ 2-3 ani cei buni ating o valoare deosebită pe care o etalează, în continuare pe parcursul a 5-8 ani, iar elementele excepționale pot atinge chiar 9-10 ani.

În strategia pregătirii echipelor reprezentative este necesar să se îmbine maturitatea și experiența jucătorilor considerați model cu perspectiva promovării juniorilor tineri, schimbarea generațiilor făcându-se în așa fel încât nivelul valoric al echipei, în ansamblul său, să rămână relativ constant.

Cei mai buni jucători se formează să se afirme pe parcursul a 8-10 de pregătire și dacă adăugăm anii de pregătire și participare în competiții ca seniori, se totalizează 18-20 ani de practicare neîntreruptă a jocului de baschet.

Rolul formativ al perioadei junioratului este determinat de următorii factori:

valorificarea cercetărilor privind creșterea și dezvoltarea somatică

valorificarea cercetărilor fiziologice privind relația dintre calitățile motrice și indicilor de manifestare a acestora și a modelului în care se prefigurează soluția acestora

organizarea procesului de pregătire al copiilor și juniorilor pe baza metodologiei moderne care presupune:

fundamentarea psiho-pedagogică a procesului învățării didactice și motrice

fundamentarea fiziologică a efortului fizic și intelectual – relația lucru-pauză

adaptarea metodologiei didactice a învățării și a dinamicii efortului fizic la particularitățile specifice vârstei cronologice și biologice

crearea unor modele de pregătire pe perioade de vârstă cronologice corelate cu modelul general al seniorului

asigurarea unei activități competiționale care să permită verificarea și valorificarea acumulărilor realizate în pregătire.

În activitatea echipelor de juniori, organizarea și desfășurarea jocului sunt axate, în principal pe aceleași coordonate ca la echipele de seniori.”

3.3. Unele caracteristici ale jocului juniorilor comparativ cu al seniorilor

a) Modul de organizare al desfășurării procesului seniorilor și senioarelor este valabil și pentru juniori.

Din urmărirea și înregistrarea jocurilor celor mai bune echipe de juniori se desprind o serie de observații legate de modelul procesului:

eficacitatea aruncărilor la coș din acțiune și libere se situează sub valorile realizate de echipele de seniori

procentajul atacurilor ratate este mai ridicat la juniori

media punctelor marcate se situează în apropierea celei obținute de seniori, iar raportul de eficacitate dintre numărul potențial de minge și al punctelor marcate, în procente, este inferior la juniori.

Toate aceste aspecte se explică obiectiv prin faptul că, în activitatea competițională, juniorii se manifestă în concordanță cu particularitățile lor psihomotrice, cu alte cuvinte, precizia actului motric și cea a gândirii concret-operatorii și logic-formate sunt în curs de perfecționare, stadiul cel mai înalt fiind atins în momentul maturizării sportivului, ca urmare a experienței motrice și competitive dobândite.

Pentru alegerea, adoptarea și aplicarea diferitelor sisteme de atac și apărare există o gamă largă de acțiuni ce permit valorificarea jucătorilor și echipei prin mijloace corespunzătoare de pregătire. Acest principiu se aplică și la nivelul echipelor de juniori, dar, așa cum există diferențe între valoarea acțiunilor de atac și apărare între jocul seniorilor și senioarelor și cel al juniorilor și junioarelor. Tot așa apar unele deosebiri și în privința activității tactice în atac și apărare.

În general, echipele de juniori își valorifică resursele prin aplicarea unor sisteme de apărare care se identifică cu cele ale seniorilor.

Același lucru este valabil și pentru sistemele de atac folosite de juniori.

În activitatea juniorilor se respectă raporturile de proporționalitate dintre timpul de joc și eficacitatea jucătorilor pe posturi, exprimate prin relația dintre numărul de aruncări încercate și cele reușite. În echipe diferența între evoluția pe posturi a juniorilor și cea a seniorilor sunt determinate de faptul că, în sens cantitativ, numărul de aruncări la cos la juniori este mai mare față de cel al seniorilor, iar în sens calitativ, procentajul de eficacitate al juniorilor se situează, în medie, sub valorile realizate de seniori.

b) Modelul jucătorilor și jucătoarelor

Tendințele de obiectivizare a importanței staturii pentru stabilirea performanțelor la modelul echipelor de seniori s-au impus și în activitatea juniorilor.

În esență, modelele formării jucătorilor de valoare cu accent pe specificul impus de diferitele posturi, evidențiază următoarele observații:

valoarea staturii tinde să atingă indicii necesari diferitelor posturi

calitățile motrice înregistrează parametrii cel puțin egali cu cei care conferă valoare jucătorilor în raport cu cerințele posturilor

procedeele tehnice și acțiunile tehnico-tactice individuale manifestă tendințe de creștere cantitativă și calitativă

punerea în valoare a staturii, calităților motrice și arsenalului tehnico-tactic, prin evoluții individuale de o deosebită eficacitate în cadrul echipei, evidențierea, profunzimea și claritatea gândirii tactice a celor mai buni juniori, ceea ce pledează pentru promovarea lor în echipele de seniori.

Se poate spune că majoritatea juniorilor de mare valoare cumulează indici superiori în comparație cu modelul seniorilor în ceea ce privește calitățile motrice, arsenalul tehnico-tactic, eficacitatea acestuia în raport direct cu calitatea gândirii lor tactice: afirmarea lor în activitatea ulterioară este condiționată de adaptarea la noile cerințe și de intervalul de timp necesar pentru maturizarea și acumularea experienței competiționale.

c) Modelul echipei

Din analiza componenței diferitelor echipe reprezentative de juniori, se desprind următoarele observații:

valorile medii ale staturii se situează cu diferențe mici, sub cele ale seniorilor. Deosebirile dintre valorile medii ale staturii celor două categorii de vârstă sunt determinate obiectiv de particularitățile anatomo-funcționale proprii vârstelor adolescenței și maturității

în situația în care în postul de coordonator de joc nu pot fi utilizați jucători corespunzători modului seniorului se recurge la jucători de statură mai mică, dar înzestrați în schimb cu calități motrice, cunoștințe tehnico-tactice și în special gândire tactică creatoare, ca premise obligatorii ale conducerii echipei spre culmile performanței în activitatea competițională.

3.4. Ipotezele studiului propus

a) Premisele de la care s-a pornit în efectuarea studiului

Valoarea unei echipe participante într-o competiție oficială se apreciază pe baza rezultatelor obținute în jocurile oficiale prognozate de F.R.B.

Rezultatele obținute de echipă sunt determinate de mai mulți factori dintre care enumerăm pe cei principali, ca parametrii reprezentativi, fără a lua în considerare efectele benefice sau malefice ale factorului psihologic:

numărul de puncte marcate de echipa proprie aspect ce sintetizează corelarea nivelului de manifestare a capacității de adaptare la efort, a nivelului de dezvoltare a calităților motrice ale componenților echipei și nu în ultimul rând nivelul tehnic și eficiența acestuia manifestată în tactica individuală și de echipă, atât în atac cât și în apărare;

strategiile și tacticile preconizate precum și adoptarea lor la dinamica desfășurării jocului

pregătirea și conducerea jocului de pe margine de către antrenorul echipei;

valoarea raporturilor dintre pregătire și jocurile oficiale;

cerințele, condițiile și conținutul raporturilor ce se realizează între antrenor, pregătire, competiție.

Evaluarea are rolul de a contata prin măsurare (valori cifrice) ceea ce se realizează în competiția oficială de către echipă și jucători.

Operațiile de măsurare sunt urmate de analiză și interpretare a rezultatelor măsurătorii, ceea ce presupune emiterea unor judecăți de valoare.

Constatarea și diagnosticarea furnizează, odată cu informațiile referitoare la starea procesului (jocului oficial) și unele sugestii privind deciziile ce urmează a fi luate pentru optimizarea activității – joc, pregătire – în etapele următoare. Prin aceasta evaluarea capătă și funcția prognostivă.

b) Ipotezele de lucru propuse pentru studiu

Cunoașterea obiectivei a subiecților nominalizați în studiu, a randamentului lor reprezintă o activitate complexă în cadrul căreia intră:

observarea subiecților;

organizarea unor acțiuni de cercetare;

experimente sau anchete;

administrarea de teste;

studierea comportamentului;

studierea eficienței activității tehnico-tactice pe baza rezultatelor înregistrate în jocuri oficiale.

Pentru realizarea temei propuse pentru studiu s-a formulat următoarea ipoteză:

– recoltarea prin măsurare a unor informații cât mai exacte privind prestația echipei și jucătorilor în jocurile oficiale precum și prelucrarea și analiza informațiilor recoltate poate conduce la aprecierea capacității de performanță a echipei și jucătorilor, pe baze obiective.

Concluziile parțiale și finale contribuie la luarea unor decizii care să amelioreze activitatea de pregătire și joc a subiecților propuși pentru studiu.

3.5. Problemele și sarcinile studiului propus

Scopul acestui studiu este, în principal, de a contribui la valorificarea datelor obiective recoltate din documente înregistrate la jocurile oficiale din Campionatul Național al juniorilor 1.

În prezenta lucrare am considerat că FOAIA de ARBITRAJ reprezintă principalul document care evidențiază, în mod concret, rezultatele echipei în jocurile oficiale.

Recoltarea, extragerea și prelucrarea datelor din foaia de arbitraj ne asigură evidențierea unor valori cifrice care stau la baza unor aprecieri obiective în analiza complexă ce trebuie făcută cu privire la prestația echipei și a jucătorilor în jocurile oficiale.

Pentru realizarea studiului ne-am propus să ne concentrăm preocupările asupra următoarelor probleme și sarcini:

extragerea-selecționarea din literatura de specialitate a problemelor referitoare la tema lucrării;

valorificarea unor parametrii prezentați în lucrările de specialitate ca „modele de referință”;

prezentarea componenței și structurii echipei subiect;

valorificarea foilor de arbitraj de la jocurile oficiale realizate de echipa subiect;

prelucrarea datelor recoltate din foile de arbitraj și la stabilirea lor pe probleme:

jocuri câștigate-pierdute;

nr. puncte marcate-primite

– pe total joc;

– pe perioade de joc;

contribuția jucătorilor la scorul final:

– individuală;

– pe posturi;

evaluarea privind prestația în atac a:

– echipei;

– jucătorilor;

evaluarea privind prestația în apărare pe baza numărului de greșeli personale:

– de echipă;

– de jucători;

concluzii parțiale și finale.

3.6. Metodele și tehnicile utilizate

a) Metode

înregistrarea;

studiul documentelor;

comparația;

analiza;

calculul matematic;

modelarea ca metodă de cercetare.

b) Tehnici de lucru:

foaia de arbitraj – formular tipizat F.R.B.;

tabele:

– brute;

– centralizate-ordonate;

– comparative.

3.7. Despre subiecți

Pentru realizarea studiului au fost supuși ca subiecte de cercetare:

echipa CSS Tulcea;

jucătorii echipei CSS Tulcea;

echipele: CSS 1 București

CSS 3 Steaua;

CSS Botoșani;

CSS Bacău;

LPS Galați.

Principalii subiecți au fost echipa și jucătorii CSS Tulcea:

echipa CSS Tulcea face parte din eșalonul bazei de masă a sportului de performanță, respectiv categoria de juniori 1;

componența echipei este formată din 12 jucători cu vârste de 17-18 ni, respectiv născuți 1983-1984;

echipa CSS Tulcea este participantă în Campionatul Național J.M.1 și are ca obiectiv final „calificarea la Turneul final J.M.1”;

Înregistrările au fost efectuate la Turneul semifinal organizat la Galați – perioada 27-29 aprilie 2001 – în sala de sport a Liceului cu program special Galați.

Capitolul IV

Rezultatele obținute și interpretarea lor

4.1.Cu privire la prestația echipelor în atac și apărare participante la turneu

La Turneul semifinal JM1 Galați 27-29 aprilie 2001 au participat 6 echipe.

Conform Regulamentului competiției, pentru Turneul final JM1 s-au calificat primele două echipe:

LPS Galați;

CSS Tulcea.

Cele două echipe calificate în faza finală a Campionatului JM1 au terminat la egalitate de puncte, fiecare realizând 4 jocuri câștigate și un joc pierdut.

Nivelul prestației echipelor participante (6 echipe), în medie pe joc a fost:

ATAC: puncte marcate =75,03 pct;

APĂRARE: puncte pierdute =75 pct;

Din cele 6 echipe participante patru echipe au scoraj pozitiv-în medie pe joc:

– LPS Galați 88: 57,4 pct;

– CSS Tulcea 82,6: 82,6 pct;

– CSS 1 București 80,4: 82,4 pct;

– CSS 3 Steaua 76,8: 58 pct.

Observație: Abandonul CSS 3 Steaua la jocul cu LPS Galați, încheiat cu scorul 20-0 pct. în favoarea LPS Galați a influențat în calcularea unor (valori cifrice) pe echipă.

În concluzie valorile cifrice medii privind relația PUNCTE MARCATE-PUNCTE PRIMITE pe care autorul acestei lucrări le consideră ca fiind concludente și care reprezintă un model relativ de referință este:

– PUNCTE MARCATE: 82 pct;

– PUNCTE PRIMITE: 70 pct.

Valorile cifrice prezentate au fost calculate pe baza rezultatelor medii obținute de primele patru echipe.

REZULTATELE OBȚINUTE DE ECHIPELE PARTICIPANTE LA TURNEUL SEMIFINAL JUNIORI I Galați 27-29 aprilie 2001

CSS 3 Steaua CSS Bacău 100 – 60

CSS Botoșani LPS Galați 57 – 106

LPS Galați CSS 1 București 102 – 80

CSS Bacău CSS Botoșani 63 – 66

CSS 1 București CSS Bacău 70 – 82

CSS Bacău LPS Galați 60 – 100

CSS 1 București CSS Botoșani 102 – 50

LPS Galați CSS 3 Steaua 20 – 0

CSS Tulcea CSS 1 București 87 – 85

CSS Tulcea CSS 3 Steaua 95 – 92

CSS Tulcea LPS Galați 90 – 112

CSS Tulcea CSS Botoșani 77 – 47

CSS Tulcea CSS Bacău 64 – 77

Clasament:

1-2 LPS Galați – calificată turneul final

1-2 CSS Tulcea – calificată turneul final

3 CSS 3 Steaua

4 CSS 1 București

5 CSS Botoșani

6 CSS Bacău

TABEL CENTRALIZATOR CU REZULTATELE ECHIPELOR PARTICIPANTE LA TURNEUL SEMIFINAL

LPS Galați Puncte marcate Puncte primite

CSS 1 București 102 80

CSS Bacău 100 60

CSS Tulcea 112 90

CSS 3 Steaua 20 0

CSS Botoșani 106 57

440=88 287=57,4

CSS 3 Steaua

CSS Bacău 100 60

CSS Botoșani 102 50

CSS 1 București 90 65

LPS Galați 0 20

CSS Tulcea 92 95

384=76,8 290=58

CSS 1 București

LPS Galați 80 102

CSS Bacău 70 82

CSS 3 Steaua 65 90

CSS Botoșani 102 50

CSS Tulcea 85 87

402=80,4 411=82,2

CSS Botoșani

LPS Galați 57 106

CSS Bacău 66 63

CSS 3 Steaua 50 102

CSS 1 București 50 102

CSS Tulcea 47 77

270=54 450=90

CSS Bacău

CSS 3 Steaua 60 100

CSS Botoșani 63 66

CSS 1 București 82 70

LPS Galați 60 100

CSS Tulcea 77 64

342=68,4 400=80

Cele mai multe puncte marcate într-un joc:

LPS Galați 112 pct

Cele mai puține puncte primite într-un joc:

CSS Tulcea 44 pct

Modelul valoric cifric de referință al turneului:

– puncte marcate: 82

– puncte primite: 70

MEDIA SCORURILOR REALIZATE DE ECHIPELE PARTICIPANTE LA TURNEUL SEMIFINAL J.M.1

Echipa Puncte marcate Puncte primite

Total Media/joc Total Media/joc

LPS Galați 440 88 287 57,4

CSS 3 Tulcea 413 82,6 413 82,6

CSS Steaua 384 76,8 290 28

CSS 1 București 402 80,4 411 82,2

CSS Botoșani 270 54 450 90

CSS Bacău 342 68,4 400 80

Total 2251 75,03 2251 75

Puncte marcate: 75,03

Puncte primite: 75

Echipa cu cele mai multe:

– puncte marcate: LPS Galați 88 pct;

Echipa cu cele mai puține:

– puncte marcate: CSS Botoșani 54 pct;

Echipa cu cele mai puține:

– puncte primite: LPS Galați 57,4 pct;

(un joc câștigat prin abandonul adversarului)

Echipa cu cele mai multe:

– puncte primite: CSS Botoșani 90 pct;

LPS Galați 4 jocuri câștigate 1 joc pierdut

CSS Tulcea 4 jocuri câștigate 1 joc pierdut

CSS 3 Steaua 3 jocuri câștigate 2 jocuri pierdute

CSS 1 București 1 jocuri câștigate 4 jocuri pierdute

CSS Botoșani 1 jocuri câștigate 4 jocuri pierdute

CSS Bacău 1 jocuri câștigate 4 jocuri pierdute

4.2. Cu privire la componența echipei CSS Tulcea

Componența unei grupe de performanță juniori I finalizează rezultatele selecției inițiale și intermediare, respectiv ale pregătirii realizate în cadrul eșaloanelor anterioare – începători, avansați, adică juniori III și juniori II.

Alcătuirea grupei de performanță este din 12 jucători, cu vârsta de 17-18 ani, cu drept de participare în Campionatul Național pentru juniori I. În componența grupei pot fi selecționați și jucători din grupa de vârstă 15-16 ani.

Echipa CSS Tulcea are un efectiv de 12 jucători născuți între anii 1983-1985:

7 jucători născuți în 1983;

3 jucători născuți în 1984;

2 jucători născuți în 1985.

În concluzie, componența echipei se înscrie în cerințele prevăzute pentru alcătuirea grupei de performanță juniori I.

Cu privire la structura echipei:

Structura modelului orientativ pentru o echipă juniori I este:

3-4 jucători pivoți;

4 jucători extremă;

2 jucători fundași defensivi;

2 jucători fundași ofensivi.

Echipa CSS Tulcea are, în prezent, conform datelor prezentate de antrenor următoarea structură de echipă:

4 jucători pivoți;

6 jucători extremă;

2 jucători coordonatori de joc

Se constată lipsa a doi jucători specializați pe postul de fundaș și respectiv un plus de 2 jucători pe postul de extremă.

În concluzie, acest aspect nu a influențat contribuția jucătorilor pe post la scorul final.

COMPONENȚA ECHIPEI CSS TULCEA – TABEL NOMINAL

Structura echipei CSS Tulcea

Nr. pivoți: 4

Nr. extreme: 6

Nr. fundași: 2

Structura modelului echipei pe posturi (model orientativ):

după C. Dărjan

Varianta Pivoți Extreme Fundași

ofensivi defensivi

Minimală 3 4 3 2

Optimă 4 4 2 2

4.3. Cu privire la rezultatele obținute

Echipa CSS Tulcea a susținut 5 jocuri oficiale programate în cadrul Turneului semifinal JM1 în orașul Galați – sala Liceului cu program special, perioada 27-29 aprilie 2001.

Rezultatele obținute la cele 5 jocuri la care a participat echipa subiect au fost următoarele (vezi tabelul):

jocuri câștigate: 3 adică 60% din total jocuri;

jocuri pierdute: 2 adică 40% din total jocuri.

Scorurile realizate au fost (vezi tabel):

total puncte marcate: 413 pct;

total puncte primite: 413 pct;

Media punctelor realizate, pe joc:

puncte marcate: 82,6 pct;

puncte primite: 82,6 pct;

Media punctelor realizate, pe minut:

puncte marcate: 2,06 pct;

puncte primite: 2,06 pct;

Comparând media scorurilor realizate de echipa subiect cu cele preconizate în modelul orientativ constatăm că valorile obținute de CSS Tulcea sunt apropiate de cele preconizate în literatura de specialitate:

echipa CSS Tulcea: 82,6 pct;

model orientativ: 80 pct.

În concluzie capacitatea de joc a echipei CSS Tulcea corespunde exigențelor impuse de modelul orientativ.

În ceea ce privește numărul de puncte primite 82,6 pct în medie pe joc se constată o slabă capacitate de joc în apărare. Diferența de puncte primite și puncte marcate este cu valori cuprinse între 8-10 puncte.

Echipa CSS Tulcea nu a venit să se apere pentru a realiza un scor final în medie de 10 puncte diferență între punctele marcate și cele primite.

Propunere: Îmbunătățirea jocului în apărare atât în ceea ce privește apărarea individuală cât și cea de echipă.

Sunt edificatoare media punctelor realizate în medie pe joc comparând valorile obținute în jocurile câștigate și pierdute (vezi tabel):

în jocurile câștigate echipa subiect înscrie 86,3 pct în medie pe joc și primește 74,6 pct în medie pe joc;

în jocurile pierdute echipa subiect înscrie 77 pct în medie pe joc și primește 94,5 pct în medie pe joc.

După opinia noastră jocurile pierdute se datorează jocului slab realizat în apărare de echipa subiect.

Prestația echipei în atac – 77 pct în medie pe joc se apropie de capacitatea de joc în atac dovedită în valorile medii obținute de echipa în toate jocurile – respectiv o prestație relativ constantă.

Punctele primite confirmă că prestația echipei și jucătorilor în apărare nu se adaptează corespunzător specificului atacului advers.

REZULTATELE OBȚINUTE ÎN TURNEUL SEMIFINAL: JM I Galați 27-29 aprilie 2001

CSS 1 București CSS Tulcea 85 – 87 C

CSS Tulcea CSS Steaua 95 – 92 C

IPS Galați CSS Tulcea 112 – 90 P

CSS Tulcea CSS Botoșani 77 – 47 C

CSS Bacău CSS Tulcea 77 – 64 P

Nr. jocuri: 5

Nr. jocuri câștigate: 3 60%

Nr. jocuri pierdute: 2 40%

Total puncte marcate: 413

Total puncte primite: 413

Media punctelor realizate, pe joc:

– puncte marcate: 82,6

– puncte primite: 82,6

Media punctelor realizate, pe minut:

– puncte marcate: 2,06

– puncte primite: 2,06

Media punctelor realizate, pe joc:

– în jocurile câștigate:

– puncte marcate: 259 86,3

– puncte primite: 224 74,6

– în jocurile pierdute:

– puncte marcate: 154 77

– puncte primite: 189 94,5

4.4. Cu privire la capacitatea de joc, în atac și în apărare, pe perioade de joc a echipei CSS Tulcea

a) Prestația echipei CSS Tulcea a realizat în medie, pe perioadele de joc și în finalul partidelor jucate, următoarele scoruri:

Cele mai bune prestații ale echipei CSS Tulcea au fost în perioadele II și IV, respectiv perioadele secunde ale fiecărei reprize.

Cele mai slabe prestații ale echipei CSS Tulcea au fost tot în perioadele secunde ale fiecărei reprize.

Diferențele de scor realizate pe perioade de joc nu sunt concludente nici în ceea ce privește numărul de puncte marcate sau puncte primite ele înscriindu-se, cu aproximație la valoarea unui coș.

b) Media punctelor realizate în jocurile câștigate a fost de 86,3 puncte.

Media punctelor marcate în jocurile pierdute a fost de 88 puncte. De remarcat este faptul că în jocurile pierdute echipa CSS Tulcea înscrie cu 1,7 puncte mai mult comparativ cu media punctelor marcate în partidele câștigate.

Presupunând că acest aspect poate fi justificat pe o mai bună mobilizare a jucătorilor în jocurile pierdute, respectiv când adversarul conduce atacul.

ECHIPA CSS TULCEA

CAPACITATEA DE JOC ÎN ATAC ȘI APĂRARE PE PERIOADE DE JOC

Perioada I: 98=19,6 pct 100=20

II: 112=22,4 pct 117=23,4

III: 95=19 pct 92=18,4

IV: 108=21,6 pct 104=20,8

413=82,6 413=82,6

MEDIA PUNCTELOR REALIZATE, pe reprize

În jocurile câștigate de CSS Tulcea

– cu CSS 1 București 20 23 26 18 = 87

– cu CSS Steaua 14 29 25 27 = 95

– cu CSS Botoșani 29 23 10 15 = 77

63/21 75/25 61/20,3 60/20 259/86,3

În jocurile pierdute de CSS Tulcea

– cu LPS Galați 16 18 24 32 = 90

– cu CSS Bacău 19 19 10 16 = 64

35/17,5 37/18,5 34/17 48/24 154/88

Media pe joc – ATAC:

– câștigate 21 25 20,3 20 = 86,3

– pierdute 17,5 18,5 17 24 = 88

4.5. Cu privire la contribuția individuală și pe posturi la scorul final

Contribuția jucătorilor pe post la scorul final evidențiază capacitatea de joc a fiecărui component al echipei și prin însemnarea valorilor cifrice realizate individual pentru a aprecia prestația jucătorilor pe post și ca eficiență rezultatul obținut în finalul jocului.

a) Din analiza clasamentului individual întocmit pe baza mediei punctelor marcate în joc se constată următoarele:

între 16-20 puncte:

1. Iosif Costel 18,2 pct pivot

între 11-15 puncte:

2. Damianov Bogdan 13 pct extremă

3. Moldoveanu Dorin 11,6 pct pivot

între 6-10 puncte:

4. Staicu Constantin 8,2 pct pivot

5. Vasile Costel 7,8 pct fundaș

6. Ivan Bogdan 7,6 pct extremă

7. Maritschi Costel 6,4 pct fundaș

între 0-5 puncte:

8. Rizu Valentin 3,8 pct extremă

9. Larie Cornel 3,8 pct pivot

10. Postariu Mihai 1,4 pct extremă

11. Fotea Petruș 0,4 pct extremă

După opinia noastră în topul valorilor intră 3 jucători:

Iosif Costel 18,2 pct.

Damianov Bogdan 13 pct.

Moldoveanu Dorin 11,6 pct

b) În ceea ce privește contribuția jucătorilor pe post compartimentul jucătorilor pivoți a fost cel mai valoros.

Comparând valorile cifrice realizate de CSS Tulcea pe post cu cele prevăzute în modelul orientativ rezultă următoarele:

Se constată că principala contribuție la scorul final o aduce „compartimentul pivoților” care realizează în medie pe joc 41,8 puncte, respectiv un plus de 10,8 puncte în medie pe joc jucătorii fundași nu au o contribuție corespunzătoare la scorul final – numai 14,2 puncte față de 26 puncte în medie pe joc, în modelul orientativ.

Acest compartiment al jucătorilor fundași este deficitar așa cum s-a constatat și în analiza făcută privind structura echipei (2 jucători fundași).

CLASAMENT

cu privire la contribuția jucătorilor la scorul final

În medie pe joc:

– între 0-5 puncte = 4 jucători;

– între 6-10 puncte = 4 jucători;

– între 11-15 puncte = 2 jucători;

– între 16-20 puncte = 1 jucător.

CONTRIBUȚIA INDIVIDUALĂ ȘI PE POSTURI LA SCORUL FINAL – ECHIPA CSS TULCEA

Model cifric orientativ pentru 90 pct în medie pe joc:

4.6. Cu privire la greșelile personale și de echipă

Capacitatea de joc în apărare este mai greu de evaluat deoarece sunt foarte puține situații măsurabile de joc (intercepții, smulgeri, scoateri de la mingi de la adversari, recuperări, defensive).

Din foaia de arbitraj putem desprinde nivelul fizic și tehnico-tactic al apărătorului prin numărul de greșeli personale comise.

Evaluarea jocului în apărare are un grad de relativitate mai mare decât cea a jocului în atac. Capacitatea de luptă a apărătorului se manifestă și pe fondul unor solicitări psihice volitive aspect ce nu poate fi obiectivat, concretizat în cifre.

Din analiza datelor recoltate din foaia de arbitraj rezultă următoarele:

numărul de greșeli personale comise, în medie pe joc de jucător variază între 0,8 și 3,8 greșeli personale;

cele mai multe greșeli personale sunt comise de jucătorul Iosif Constantin – pivot cu o medie de 3,8 greșeli – urmat de jucătorul Damianov Bogdan – extremă – cu 2,8 greșeli personale medie pe joc.

Cei doi jucători menționați mai sus sunt și cei mai buni jucători atacanți (primele două locuri ca număr de puncte marcate în medie pe joc cazurile de jucători extremă, respectiv 9.6 greșeli personale în medie pe joc.

Urmează jucătorii pivoți cu 9 greșeli apoi fundașii cu 4,6 greșeli generale în medie pa joc – cele mai multe greșeli personale deoarece sunt considerați ca fiind principalii apărători ai coșului.

Măsurarea numărului de greșeli personale de echipă ni se pare mult mai concludente în evaluarea capacității de apărare.

Echipa CSS Tulcea comite 23,2 greșeli de echipă în medie pe joc față de 16,8 cât comit echipele adverse, în medie pe joc. Diferența este de 6,4 greșeli.

Numărul mare de greșeli de echipă comis de CSS Tulcea subliniază și la acest parametru nivelul scăzut al jocului apărătorului.

GREȘELI PERSONALE ȘI DE ECHIPĂ

Extreme: 9,6 în medie pe joc;

Fundașii: 4,6 în medie pe joc;

Pivoții: 9 în medie pe joc;

Echipa CSS Tulcea 23,2 în medie pe joc;

Echipa Adversari 16,8 în medie pe joc.

Capitolul V

Concluzii finale

5. 1 Concluzii teoretice

Aprecierea capacității de performanță ne concretizează efectele procesului complex de pregătire și participare în competiție a unei echipe.

Folosirea măsurărilor și investigațiilor este necesară pentru a furniza antrenorilor date atractive pe fondul cărora poate fi mai bine cunoscută prestația jucătorilor și echipei ca efect al procesului de selecție și pregătire ca principali jucători ce concură la performanța sportivă.

5.2 Concluzii practice

Turneul semifinal al jucătorilor organizat la Galați – 27 – 29 aprilie 2001, la care au participat 6 echipe, a stabilit, pe baza rezultatelor obținute, cele două echipe care au drept de participare la Turneul Final J.M.I:

LICEUL CU PROGRAM SPECIAL GALAȚI

CLUBUL SPORTIV ȘCOLAR TULCEA

ambele la egalitate de puncte cu respectiv de victorii din cinci jocuri.

Din cele 6 echipe participante, apreciem că la echipe obțin rezultate satisfăcătoare ca parametri de joc măsurate și evaluate în acest studiu:

LPS GALAȚI

CSS TULCEA

CSS 1 BUCUREȘTI

CSS 3 STEAUA

Cele mai multe puncte marcate în joc au fost de 112 (CPS Galați) și cele mai puține puncte 47 (CSS Botoșani).

Modelul valoric cifric de referință al Turneului poate fi apreciat astfel:

puncte marcate 82

puncte primite 70

Echipa cu cele mai multe puncte marcate în medie pe joc 88 puncte – LPS Galați.

Echipa cu cele mai puține puncte marcate în medie pe joc 57,4 puncte – LPS Galați.

Echipa CSS TULCEA are în componența sa:

7 jucători născuți 1983

3 jucători născuți 1984

2 jucători născuți 1985.

Aspect ce asigură o proporție corespunzătoare între vârstele jucătorilor ca aspect prezent și de perspectivă.

Comparativ cu modelul orientativ F.R Baschet considerăm că este deficitară. Numai 2 jucători fundași, față de 4 jucători cât sunt prevăzuți și exedentară la jucătorii specializați pe post de extremă (6) față de (4) câți sunt prevăzuți în modelul orientativ.

Obiectivul de performanță al echipei CSS Tulcea respectiv calificarea în Turneul final J.M.I a fost îndeplinit, respectiv ocuparea locului II la egalitate de puncte cu locul I (LPS Galați). Capacitatea de joc în atac concretizată în cele 82,6 puncte marcate în medie pe joc, se înscrie în valorile cifrice prevăzute de modelul orientativ al termenului (82 pct.) și este sub nivelul modelului cifră orientativ al FRB care prevede 90 puncte marcate în medie pa joc.

În jocurile câștigate s-au realizat 86,3 puncte în medie pe joc față de 77 puncte marcate în jocurile pierdute.

Din punct de vedere al punctelor primite echipa realizează în jocurile câștigate 74,6 puncte iar în jocurile pierdute 94,5 puncte în medie pe joc.

Din valorile cifrice prezentate se poate aprecia că, prin prisma erorilor realizate capacitatea de joc în atac este relativ constantă în toate jocurile în timp ce capacitatea de joc în apărare nu a reușit să se adapteze la tacticile impuse de adversarii cu nivel de performanță corespunzător cerințelor impuse acestui eșalon al baschetului de performanță.

Eficiența jocului în atac concretizată în scorurile realizate a fost în perioadele II și IV ale jocului (22,4 și 21,6 pct în medie pe joc). Aceleași perioade au fost deficitare privind jocul în apărare (23,4 și 20,8 puncte primite în medie pe joc).

Contribuția jucătorilor la scorul final a fost între 18,2 și 0,4 puncte marcate.

Numai 3 jucători au înscris între 10 și 20 puncte în medie pe joc respectiv:

IOSIF COSTEL 18, 2 pct. – pivot

DAMIANOV B. 13 pct. – extremă

MOLDOVEANU 11.6 pct. – pivot.

La jucători au înscris între 6 și 10 puncte și la jucători între 0 și 5 puncte în medie pe joc. Contribuția jucătorilor pe post a fost în favoarea evidentă a jucătorilor pivoți:

41,8 pct. realizate de pivoți față de 31 pct prevăzute în modelul orientativ.

26,6 puncte realizate de jucătorii extremi față de 32 pct prevăzute în modelul orientativ.

14,2 pct. realizate de jucători fundași față de 26 pct prevăzute în modelul orientativ.

Compartimentul jucătorilor fundași a dovedit o contribuție slabă la scorul final, compartiment semnalat ca deficitar și la structura echipei. Capacitatea de joc în apărare, apreciată prin prisma numărului de greșeli comise în medie pe joc, au fost sub nivelul exigențelor prevăzute pentru echipe din eșalonul de performanță (J.M.I)

Echipa CSS Tulcea a comis 23,2 greșeli în medie pe joc față de echipele adverse care au comis 16,8 greșeli.

Comparând cele două valori cifrice putem aprecia și prin acest parametru slaba capacitate ale jocului în apărare.

Numărul de puncte primite precum și numărul de greșeli de echipă comise în medie pe joc ne întărește afirmația că echipa CSS Tulcea nu satisface din punct de vedere al jocului în apărare.

Ipoteza formulată poate fi considerată ca validată prin rezultatele obținute și interpretarea lor privind evaluarea capacității de performanță a echipei CSS Tulcea.

Capitolul VI

ANEXE

Jocul CSS Tulcea – CSS 1 București

85

MANOLE 4

DAMIANOV 5 2,2,2,2,2,2,2 14

POSTARU 6

IVAN 7 2,2,3,3,2 12

FOTEA 8

RIZU 9

VASILE 10 2,3,2,2,3,2,2,2 18

MACRITSCHI 11 2 2

LARIE 12 2 2

IOSIF 13 2,2,2,2,1,2,2,1,1,2,2 19

MOLDOVEAN 14 2,2,2,2,2 10

STAICU 15 2,2,2,2,2 10

TOTAL: 87

Jocul CSS Tulcea – CSS 3 Steaua

92

MANOLE 4

DAMIANOV 5 2,2,2,2,2,2,3,1 16

VASILE 6 2,2 4

CARIF 7 2,1,1,1,2,2,2 11

IVAN 8 2,2,2,2,3 11

FOTEA 9

RIZU 10 1,2,1 4

MACRITSCHI 11 1,2,2 5

POSTAVRU 12

IOSIF 13 2,2,2,2,2,2 14

MOLDOVEAN 14 2,2,2,2,3,1 12

STAICU 15 2,2,2,2,2,2,2,2,2 18

TOTAL: 95

Jocul CSS Tulcea – IPS Galați

90

MANOLE 4 2 2

DAMIANOV 5 2,3,2 7

POSTARU 6 3,2 5

IVAN 7 2 2

FOTEA 8 2 2

RIZU 9 2,2,1,1,1,2,2 11

VASILE 10 2,2,2 6

MACRITSCHI 11 2,2,1,1 6

LARIE 12 2 2

IOSIF 13 2,2,2,1,2,2,2,1,2,2,1,2,2,2,2,2,2,2 33

MOLDOVEAN 14 2,2,2,2 8

STAICU 15 2,2,2 6

TOTAL: 90

Jocul CSS Tulcea – CSS Botoșani

47

MANOLE 4

DAMIANOV 5 2,2,2,1,1,2,1,1,2,2,2,2 20

VASILE 6 2,3,2,2,3,2,2,2 18

LARIE 7 2 2

IVAN 8 3,2,1,2 8

FOTEA 9

RIZU 10 1,1,2 4

MACRITSCHI 11 3,2,2,1,2,2,3 13

POSTARU 12 2 2

IOSIF 13 2,2,2,1,2,2,2 13

MOLDOVEAN 14 2,2,1,2,2 9

STAICU 15 2,2 4

TOTAL: 77

Jocul CSS Tulcea – CSS Bacău

64 77

MANOLE 4

DAMIANOV 5 2,1,2,2,1 8

POSTARU 6

IVAN 7 3,2 5

FOTEA 8

RIZU 9

VASILE 10 2,2,2,2,1 9

MACRITSCHI 11 2,2,2 6

LARIE 12 2 2

IOSIF 13 2,2,2,2,2,2 12

MOLDOVEAN 14 2,2,2,2,2,2,3,2,2 19

STAICU 15 2,1 3

TOTAL: 64

Bibliografie

Alexe, N; „Interpretarea și analiza critică a performanțelor sportive de valoare mondială”, Rev. EFS nr. 9, 1981, București

Dragnea, A; „Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport”, Ed. Sport-Turism, 1985

Dîrjan, C; „Baschet la copii și juniori”, Ed. Sport-Turism, 1985

Dîrjan, C; Ionescu, Șt.; „Instruire și performanța în baschet la copii și juniori”, Ed. Didactică și Pedagogică, 1987, București

Dîrjan, C; Mircioiu, C; Tăbăraș, C; Ionescu, Șt.; „Obiectivarea competiției și implicarea acesteia în strategia pregătirii”, Ses. de comunicări, Rm. Vâlcea, 1988

Epuran, M; „Metodologia cercetării activităților corporale”, ANEFS, 1992

Florescu, C; „Concepția de joc și orientarea procesului de pregătire la juniori”, Ed. ANEFS-FRB, 1982

Predescu, T; „Baschet – Curs de bază”, Ed. ANEFS, 1999

Vasilescu, L; „Baschet – curs de specializare”, Ed. Fundația Spiru Haret, 1997