Analiza Pragului de Rentabilitate Si Evaluarea Riscului Economic la S.c. Rovimcon Company S.a

Economie

Analiza Pragului de Rentabilitate Si Evaluarea Riscului Economic la S.c. Rovimcon Company S.a

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE ȘI EVALUAREA RISCULUI ECONOMIC LA

S.C. ROVIMCON COMPANY S.A.

Disciplina: FINANȚE ȘI FISCALITATE

INTRODUCERE

I. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

S.C. Rovimcon Company S.A. este persoana juridică română, înființată la data de 08.06.2005, în temeiul Legii 31/1990, în conformitate cu legislația română, a cărei formă de proprietate este societate pe acțiuni cu capital privat și are sediul in Târgu Jiu, str. 23 August, nr. 107, județul Gorj.

Este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj sub nr. J18/455/2005, cod unic de înregistrare fiscală nr. RO 17669388, având ca obiect principal de activitate „Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale” (CAEN – 4120). Este condusă de un consiliu de administrație compus din 5 administratori, iar durata de funcționare a societății este nelimitată, cu începere de la data înființării acesteia.

1.1. ELEMENTE DE IDENTIFICARE

Denumirea: S.C. ROVIMCON COMPANY S.A.

Sediu social: Str. 23 August, Nr. 107, Mun. Târgu Jiu, Jud. Gorj

Cod unic de înregistrare: RO 17669388

Nr de înregistrare în ORC: J18/455/2005, acordat la 08.06.2005

Forma juridică: Societate pe acțiuni cu capital privat

Durata de funcționare: Nelimitată;

Capital social: Aporturi efective: 100 000 lei;

Număr de acțiuni: 1 000 000;

Valoarea nominală a unei acțiuni: 0,1 lei/acțiune.

1.2. DOMENIU PRINCIPAL DE ACTIVITATE:

Cod CAEN: 4120

Activitate principală: Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale

Obiect de activitate: Realizarea de lucrări de construcții, instalații și reparații de

clădiri și instalații, respectiv:

– demolarea clădirilor, terasamente;

– construcții de clădiri și lucrări de geniu;

– învelitori, șarpante și terase;

– lucrări de instalații pentru construcții;

– construcții de drumuri și baze sportive;

– execuție elemente prefabricate de beton;

– execuție confecții metalice.

1.3. ORGANIZAREA FIRMEI

Consiliul de administrație este compus din 5 administratori, aceștia fiind, în același timp, și actionarii firmei. Structura organizatorică a societății este după cum urmează:

Director General (Reprezentant Management)

Director Tehnic

Director Economic

Compartiment Calitate – Mediu

Responsabil Juridic

Responsabil SSO, SU

Responsabil Mentenanță – Metrologie

Compartiment Resurse Umane

Compartiment Contabilitate

Compartiment Aprovizionare, Depozite

Compartiment Tehnic Producție, Ofertare – Contractare Marketing

Șantiere

Formații de lucru

Compartimentul tehnic este organizat după cum urmează:

3 șantiere de execuție;

2 șantiere de construcții-montaj;

1 secție producție industrială – prefabricate de beton;

atelier de fierari betoniști;

atelier de tâmplărie;

secție mecanizare în construcții.

Fiecare șantier, secție și atelier sunt conduse de ingineri și maiștri de specialitate. Numărul de salariați ai firmei, în medie, este 52, din care 10 specialiști în construcții (ingineri, maiștri, topografi) și muncitori calificați (fierari betoniști, dulgheri, zidari, tâmplari, zugravi). De asemenea, societatea are în dotare proprie utilaje și echipamente specifice pentru realizarea obiectivelor.

Figura 1.1

Organigrama

1.4. PRODUSE ȘI SERVICII

S.C. Rovimcon Company S.A. are în dotare proprie utilaje și echipamente specifice pentru realizarea obiectivelor și dispune de personal de specialitate autorizat pentru executarea acestor lucrări.

Nivelul de calitate se asigură prin sistemul conceput în cadrul societății, având ca referință standardul SR EN ISO 9001/2008, care urmărește componentele sistemului calității în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, în domeniul construcțiilor.

Lucrările prestate de firmă sunt:

Executare, definitivare și adaptare clădiri;

Infrastructură drumuri si terasamente (betonare și/sau asfaltare drum, rigole betonate, podețe tubulare, chesoane betonate, ziduri de sprijin, drenuri, puțuri absorbante, șanțuri versante)

Gospodarire ape (poduri apă, canalizare și epurare a apelor uzate)

1.5. PIAȚA DE APROVIZIONARE

Furnizorii cu care S.C. Rovimcon Company S.A. colaborează și materialele aprovizionate sunt:

S.C. Mitliv Olt Construct S.R.L. – Ciment;

S.C. Nivrona Impex S.R.L. – Materiale construcții (cuie, ciment, cherestea, tablă, fier beton, sârma etc);

S.C. Pad Industrie S.R.L. – Țeavă PVC, canal modular pp, grilaj ramforsat, capac, ramă fontă;

S.C. Valplast Industrie S.R.L. – Țeavă multistrat canalizare, mufe canal PVC;

S.C. Valrom Indutrie S.R.L. – Țevi și piese din PVC, cămin vizitare;

S.C. Metalcolect Prod S.R.L. – Combustibil, materiale construcții, agregate, plasă sudată, țeavă;

S.C. Escher Impex S.R.L. – Piese și țevi pentru instalații sanitare;

S.C. Varese S.R.L. – Lavabilă, vopseluri;

S.C Dina-Com S.R.L. – Gresie, faianță, adezivi;

S.C. DCL Par Com S.R.L. – Ciment, panouri gard, conducte PVC etc.;

S.C Nad-A S.R.L. – Materiale construcții (cuie, ciment, cherestea, tablă, fier beton);

S.C. Euro Next Consulting S.R.L. – Fâșii și goluri tip iptana pentru poduri de șosea;

S.C Capitrans S.R.L. – Agregate.

1.6. PIAȚA DE DESFACERE

S.C. Rovimcon Company S.A. își desfășoară activitatea pe raza județului Gorj. Clienții principali sunt instituții ale statului, societăți comerciale, dar și persoane fizice. Astfel, putem enumera:

Agenția Națională pentru Locuințe, București

Primaria Prigoria, Gorj

Primaria Lelești, Gorj

Primaria Peștișani, Gorj

Primăria Tg-Cărbunești, Gorj

Primaria Municipiului Motru, Gorj

Primaria Baia De Fier, Gorj

Consiliul Judetean Gorj, Gorj

Consiliul Local Negomir, Gorj

S.C. Secol România S.A., Gorj

S.C.Complexul Energetic Rovinari S.A.

1.7. CONCURENȚA

Concurența societății S.C. Rovimcon Company S.A. este formată de firme cu profil conex ce își desfășoară activitatea pe aceleași piețe de desfacere, acume Județul Gorj și Municipiul București. Dintre firmele concurente existente, enumerăm:

S.C. IDP Gorj S.A.;

S.C. Coremi Inter S.A.;

S.C. Alpha Construct Sistem S.A.;

S.C.T. București S.A.;

S.C. Hidroconstrucția București S.A.

Dinamica pieței în domeniul construcțiilor în România

Sursa: http://www.insse.ro, Activitățile întreprinderilor din industrie, construcții, comerț și servicii de piață.

Pe plan național, în anii 2007-2008, piața construcțiilor a înregistrat creșteri semnificative față de anii anteriori, pe fondul dezvoltării economiei românești în toate domeniile, fapt ce a dus la creșterea cererii de locuințe, imobile de birouri. Însă, începând cu 2009, sub manifestarea crizei economice, s-a înregistrat un trend negativ, manifestat prin cifra de afaceri inferioară anilor anteriori și, totodată, o scădere drastică în numărul întreprinderilor din domeniul construcțiilor.

1.8. PERFORMANȚE

Prin participarea la licitație sau prin încheierea unor contracte de antrepriză, S.C.Rovimcon Company S.A. a reușit, în decursul anilor, să execute lucrări prin care a mărit cifra de afaceri, reușind sa se doteze cu utilaje și mijloace de mică mecanizare strict necesare.

Printre lucrările efectuate de societate în urma câștigării licitațiilor, se numără executarea și predarea la cheie un numar de 29 de case de locuit pentru locuitorii afectați de calamități în satul Cojani, județul Gorj, și a infrastructurii drumului și gospodărirea apei de suprafață în vatra satului Cojani, executarea unui bloc A.N.L. în municipiul Motru, județul Gorj, precum și alte lucrări de drumuri si canalizări.

Sat Cojani, Gorj

Motru, Gorj

Grafic 1.1

Grafic 1.2

Grafic 1.3

II. ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE

2.1. IMPORTANȚA ANALIZEI PRAGULUI DE RENTABILITATE

Pragul de rentabilitate poate fi privit ca „o măsură a flexibilității întreprinderii în raport cu fluctuațiile activității sale și deci o modalitate de măsurare a riscului”. Denumit și „cifra de afaceri critică” sau „punctul mort operațional”, pragul de rentabilitate este atins atunci când cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare, rezultatul fiind nul. După acest punct, activitatea întreprinderii devine rentabilă. Modul potrivit de calcul și analiză a pragului de rentabilitate depinde de caracterul omogen sau eterogen al producției, astfel că determinarea acestuia se poate face pe produs sau la nivel de întreprindere, în unități fizice sau valorice.

Pentru firmele monoproductive, analiza pragului de rentabilitate se realizează prin intermediul unor indicatori precum:

Volumul critic al producției: QPR = ;

Cifra de afaceri critică: CAPR = QPR*p;

Gradul critic de utilizare a capacității de producție: gPR = *100;

Perioada critică: TPR = .

Pentru firmele care realizează mai multe produse, pragul de rentabilitate se determină în expresie valorică, cu ajutorul următorilor indicatori:

Cifra de afaceri critică: CAPR = ;

Gradul de utilizare a capacității de producție în punctul critic: GPR = *100;

Perioada critică: TPR = .

Analiza pragului de rentabilitate este un intrument foarte util și aplicarea corectă a acestuia poate juca un rol important în reușita afacerii. Așadar, oferă numeroase avantaje, cum ar fi:

Permite stabilirea dimensiunii producției pentru care activitatea firmei devine profitabilă;

Indică volumul de producție ce poate fi obținut pentru a realiza un anumit profit;

Oferă posibilitatea determinării gradului de utilizare a capacității de producție în corelație cu punctul critic sau cu un anumit cuantum al profitului;

Indică intervalul de timp (de siguranță) în care firma își poaterecupera cheltuielile efectuate;

Permite calculul profitului maxim ce poate fi obținut în anumite condiții;

Reflectă corelația dintre dinamica producției și dinamica costurilor, grupate în variabile și fixe.

Cu toate acestea, acest tip de analiză prezintă și anumite limitări, a căror cunoaștere este esențială pentru înțelegerea corectă a analizei pragului de rentabilitate. Astfel de limitări sunt:

Veniturile și costurile sunt considerate a fi liniare: prețul de vânzare per unitate nu se schimbă și este același pentru fiecare unitate, același lucru fiind valabil si pentru costurile variabile per unitate;

Presupune ca volumul de bunuri produse sa fie egal cu volumul de bunuri vândute și nu se au în vedere schimbări în nivelul stocurilor;

Nu se ia în calcul inflația sau deflația;

Se consideră că întreprinderea funcționează întotdeauna la capacitatea optimă;

Pentru întreprinderile cu producție variată, se presupune că proporțiile vândute din fiecare tip de produs rămân constante.

2.2. PREZENTAREA BILANȚULUI CONTABIL SI A CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

În analiza valorii patrimoniale a unei întreprinderi, bilanțul contabil constituie sursa de bază a analizei financiare. În acest document contabil sunt sintetizate toate drepturile, dar si angajamentele întreprinderii, la un anumit moment, caracterizând situația juridică și financiară a acesteia. În activ sunt prezentate drepturile de proprietate și de creanță, iar în pasiv sunt prezentate obligațiile asumate.

Este acceptat, însă, faptul că bilanțul are o capacitate limitată de a oglindi situația unei întreprinderi, întrucât în acesta nu se consemnează decât mărimile monetare. „Bilanțul nu furnizează decât o fotografie la un moment dat, susceptibilă de a fi rapid modificată de operațiunile viitoare. Orice element de bogăție care nu poate fi tradus in termeni cantitativi și monetari nu este luat în considerare în redactarea acestui document de sinteză.”

Contul de profit și pierdere vine în completarea bilanțului contabil, oferind informații centralizate despre beneficiile economice înregistrate de întreprindere. Elementele sale sunt structurate pe venituri și cheltuieli, în funcție de tipurile de activități: de exploatare, financiare și extraordinare. Contul prezintă date de la sfârșitul exercițiului financiar curent, precum și de la sfârșitul celui anterior, iar compararea acestor date poate evidenția performanța activității întreprinderii.

Tabelul 2.1

Bilanț contabil -lei-

Tabelul 2.2

Contul de profit și pierdere -lei-

2.3. ANALIZA CIFREI DE AFACERI

Cifra de afaceri constituie un indicator important pentru orice întreprindere, analiza sa fiind considerată „hotărâtoare pentru aprecierea locului și rolului întreprinderii în cadrul sectorului său de activitate, a poziției sale pe piață, a capacității acesteia de a desfășura o activitate profitabilă”.

Conceptual, cifra de afaceri poate fi abordată ca: cifră de afaceri totală, cifră de afaceri netă, cifră de afaceri medie, cifră de afaceri marginală, cifră de afaceri critică.

Cifra de afaceri totală (CA) se obține prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări și prestările de servicii și alte venituri din exploatare, exclusiv rabaturile, remizele, și alte reduceri acordate clienților.

Cifra de afaceri netă (CAn) este înscrisă in Contul de profit și pierdere și cuprinde sumele provenite din vânzarea de bunuri si servicii ce intră în categoria activităților curente ale întreprinderii, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată și a altor impozite și taxe aferente. Așadar, este formată din producția vândută, venituri din vânzări de mărfuri și venituri din subvenții de exploatare aferente vânzărilor.

Cifra de afaceri medie () reflectă încasările obținute pe unitatea de produs sau serviciu. Relația de calcul este:

= ; unde Q reprezintă volumul fizic al vânzărilor.

Cifra de afaceri marginală (CAm) exprimă variația veniturilor unei întreprinderi, generată de creșterea sau scăderea cu o unitate a cantității vândute. Relația de calcul este:

CAm = .

Cifra de afaceri critică (CAmin) reprezintă nivelul vânzărilor la care se asigură acoperirea integrală a cheltuielilor, pragul la care societatea începe să devină profitabilă, iar cu ajutorul acestui indicator, se poate determina pragul de rentabilitate al activității unei întreprinde0ri. Relația de determinare este:

CAmin = ; unde ChF reprezintă suma cheltuielilor fixe, iar Rv reprezintă rata medie a cheltuielilor variabile.

Cifra de afaceri poate oferi o imagine asupra poziției pe piață a companiei. Acest tip de indicator măsoară performanța companiei și se folosește des în calitate de criteriu pentru clasificarea companiilor, în funcție de importanța lor economică. Creșterea cifrei de afaceri reprezintă obiectivul fundamental al oricărei companii, un obiectiv ce trebuie corelat cu piața, dimensiunile si nevoile companiei.

2.3.1. ANALIZA NIVELULUI CIFREI DE AFACERI

În principiu, cifra de afaceri trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

nivelul său să acopere cheltuielile de exploatare și să permită realizarea de profit;

să dețină o pondere de minim 85% din veniturile de exploatare, respectiv de cel puțin 75% din veniturile totale ale firmei pentru ca să reflecte o situație normală de realizare activității;

în dinamică, să prezinte o tendință de creștere reală, pentru a asigura creșterea reală a volumului de afaceri al firmei;

să fie realizată corespunzător cu specificul activității pe elementele sale componente de venituri pentru a corespunde obiectului principal de activitate.

Tabelul nr.2.3

Nivelul cifrei de afaceri

În cadrul societății S.C. Rovimcon Company S.A., cifra de afaceri a cunoscut următoarea evoluție pe parcursul perioadei analizate: în anul 2010 față de anul 2009 a crescut cu 28,59%; însă, în anii următori, se poate observa o scădere continuă și drastică a cifrei de afaceri, cu 40,11% în 2011 față de 2009 și cu 56,26 în 2012 față de 2009.

Situația producției vândute este asemănătoare situației cifei de afaceri, înregistrându-se o creștere de 54,04% în 2010, urmând ca în 2011 și 2012 să scadă continuu cu 28,54%, respectiv 44,60%. Veniturile din vânzarea mărfurilor înregistrează o evoluție descendentă, cu scăderi drastice de-a lungul perioadei analizate, cu 66,85% și 83,50% în 2010, respectiv 2011 față de 2009, urmând ca în 2012 sa se înregistreze 0 venituri din vânzarea mărfurilor.

Cu toate acestea, ponderea cifrei de afaceri în totalul veniturilor din exploatare, precum și în veniturile totale, înregistrează valori foarte bune, fapt ce denotă o realizare normală a obiectului de activitate (acoperirea cheltuielilor din exploatare și obținerea de profit). Observăm o ușoară creștere în perioada 2009-2011, cu o scădere numai în anul 2012, care poate fi o influență negativă în activitatea întreprinderii, cum ar fi diminuarea profitului sau chiar pierdere.

2.3.3. ANALIZA DINAMICII CIFREI DE AFACERI

Cifra de afaceri este un indicator regăsit în contul de profit și pierdere în unități monetare curente. Așadar, în studierea acestui indicator, este necesar să se țină cont și de indicele de evoluție a prețurilor (rata inflației), calculând, astfel, cifra de afaceri reală (în prețuri comparabile).

Dinamica cifrei de afaceri trebuie să prezinte o tendință de creștere în prețuri comparabile de la o perioadă la alta, pentru a asigura creșterea reală (ținând cont de efectul inflaționist) a afacerilor firmei.

Tabelul 2.4

Indicele mediu al prețurilor

Sursa: Institutul Național de Statistică

Tabelul nr.2.5

Dinamica cifrei de afaceri în prețuri comparabile

Cifra de afaceri în prețuri comparabile urmează același trend al evoluției, cu o creștere a nivelului în anul 2010, urmată de scădere în anii 2011, respectiv 2012, diferența constând, însă, în valori vizibil mai mici, ceea ce evidențiază faptul ca o bună parte din inflație este reflectată în evoluția prețurilor în cei 4 ani analizați.

Ținând cont de evoluția prețurilor medii (indicele acestora), s-a determinat cifra de afaceri în prețuri comparabile, prin „curățirea” cifrei de afaceri în prețuri curente de rata inflației. Așadar, cifra de afaceri în anul 2010 a sporit cu 18,04%, comparativ cu nivelul anului 2009. În anii următori, însă, s-au înregistrat evoluții nefavorabile. Cifra de afaceri în anul 2011 s-a diminuat, comparativ cu nivelul anului 2009, cu 42,18%, iar cea înregistrată în anul 2012 (deși a înregistrat o creștere față de anul anterior cu 15,61), raportată la nivelul anului 2009, menține o diferență negativă de 26,57%.

Deci, din punct de vedere al vânzărilor, activitatea firmei a înregistrat un trend descrescător, în ultimii ani de activitate.

O comparație deosebit de utilă, în cazul analizei activității unei societăți, se face prin raportarea realizărilor firmei considerate la evoluția generală a sectorului. În cazul analizat, s-a raportat dinamica societății S.C. Rovimcon Company S.A. la dinamica întreprinderilor din domeniul construcțiilor din România. Putem spune că se observă o variabilitate destul de importantă a dinamicii cifrei de afaceri a întreprinderii, comparativ cu cea a sectorului de activitate. Așadar, în anul 2010, vânzările firmei au crescut cu 26,9%, comparativ cu vânzările din sectorul de activitate, urmând ca în 2011 și 2012 sa se diminueze substanțial, diferențele fiind de -39,85%, respectiv -23,82%.

2.4. ANALIZA CHELTUIELILOR VARIABILE ȘI FIXE

Cheltuielile reprezintă, conform abordărilor organismului internațional de normalizare contabilă (I.A.S.C.), „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari”. Așa cum reiese din definiție, cheltuielile îmbracă două forme: cheltuieli, apărute în cursul activității curente, precum costul vânzărilor, salarii, amortizări; pierderi, care reprezintă diminuări de valoare ale activelor.

Nivelul cheltuielilor în cadrul unei întreprinderi nu poate rămâne permanent același, datorită diverșilor factori de care acesta depinde, precum perioada de timp pe care se calculează cheltuiala, particularitățile cheltuielii respective, principalul factor de influență fiind, totuși, volumul fizic al producției întreprinderii în cauză.

În consecință, după modul de comportare în raport cu volumul de producție, cheltuielile sunt variabile (operaționale) și fixe (de structură/de capacitate).

Cheltuielile variabile sunt influențate de volumul de activitate și se modifică proporțional cu acesta. În această categorie se includ cheltuilelile cu materii prime și materiale directe, cheltuieli cu manopera directă și alte categorii de cheltuieli ce variază proporțional cu volumul de activitate.

Cheltuielile fixe (convențional constante) nu depind de volumul de activitate, pe o perioadă limitată de timp. În cadrul acestei categorii se includ, de regulă, cheltuielile cu amortizări, servicii de telefonie, abonamente radio sau de televiziune, prime de asigurare, taxe și impozite, salariile personalului și cheltuielile asimilate acestora, cheltuieli cu protecția mediului, cheltuieli de birou și alte cheltuieli administrativ-gospodărești.

Există, totuși, și cheltuieli semivariabile, ce conțin o parte fixă și una variabilă. Astfel de cheltuieli pot fi cele precum cheltuielile cu reparațiile sau cele ce țin de consumul de energie electrică. Pentru a delimita cheltuielile semivariabile în fixe și variabile, se folosește, de obidei, procedeul punctelor de maxim și mimim, presupune următoarele etape:

Calculul costului variabil unitar:

CVu =

Determinarea cheltuielilor fixe:

CF = Cheltuieli totale pentru o anumita perioada – CV*Producția din perioada respectivă

Determinarea cheltuielilor variabile pentru fiecare perioadă:

Cheltuieli variabile ale perioadei = Cheltuieli totale ale perioadei – Cheltuieli fixe

Structura cheltuielilor și, în special, repartiția între cheltuielile fixe și cheltuielile variabile în raport cu cifra de afaceri, exercită o influență marcantă asupra rentabilității, ceea ce justifică determinarea unui „efect de levier al exploatării” și, mai mult, formularea modelului de analiză a „punctului mort”.

Riscul de exploatare depinde in special de nivelul cheltuielilor fixe, acelasi nivel alcheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare.

Tabelul 2.7

Cheltuieli fixe -lei-

Tabelul 2.8

Cheltuieli variabile -lei-

Tabelul 2.9

Cheltuieli totale -lei-

Din tabelele de mai sus, observăm că, atât cheltuielile fixe, cât și cele variabile, își găsesc valorile cele mai ridicate în anul 2010, însumând în total 8.916.419 lei, urmând ca, după această dată, valorile să se diminueze continuu.

După cum observăm, cheltuielile fixe se consideră constante pe termen scurt (1 an). Peste acest termen, intervin modificări în activitatea firmei, fapt ce justifică ajustările cheltuielilor fixe. Cele mai semnificative diferențe se notează în contul „Alte cheltuieli de exploatare”, mai precis, „Cheltuieli privind prestațiile externe”, unde se înregistrează o creștere cu 31% în anul 2010 față de anu 2009, urmând ca, în anii 2011 și 2012, aceste cheltuieli să se diminueze cu peste 50%.

În cadrul cheltuielilor variabile, ponderea cea mai însemnată o au cheltuielile cu materii prime și materiale consumabile, care au sporit, față de anul 2009, cu 2.271.349 lei în 2010, respectiv cu 919.018 lei în 2011, urmând ca în 2012 să înregistreze o valoare inferioară anului 2009, diminuându-se cu 575.593 lei. Deși, per total, după anul 2010, cheltuielile au o evoluție descrescătoare, se observă că anumite categorii de cheltuieli urmează un trend crescător: cheltuielile cu energia și apa, alte cheltuieli materiale, pe când cheltuielile privind mărfurile se diminuează considerabil, ceea ce poate indica o organizare ineficientă a activității întreprinderii.

2.5. ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE

Pragul de rentabilitate este considerat de către majoritatea specialiștilor un „indicator-cheie pentru o firmă, întrucât oferă reperul crucial, în funcție de care evoluția activității economice poate deveni profitabilă sau, dimpotrivă, perdantă”.

Acest punct critic este atins atunci când cifra de afaceri este egală cu cheltuielile totale, cheltuielile totale fiind compuse din cheltuieli fixe și variabile.

Tabelul 2.7

Pragul de rentabilitate

În anul 2001, societatea se află într-o situație confortabilă în ceea ce privește pragul de rentabilitate, deoarece acesta este cu 412,047,014 mii lei mai mic decât nivelul veniturilor din exploatare, putând fi atins în acest an după 218 zile. Societatea s-a aflat într-o situație stabilă, fapt susținut și de valoarea mică a coeficientului de elasticitate (2.47).

În anul 2002, pragul de rentabilitate este superior veniturilor din exploatare cu 718,127,336 mii lei, ceea ce indică, o situație nefavorabilă, societatea înregistrând o pierdere de 66,118,496 mii lei, pragul de rentabilitate ar fi putut fi atins în acest an după 637 zile.

În anul 2003, situația începe să se îmbunătățească față de anul 2002, veniturile din exploatare depășind pragul de rentabilitate cu 225,148,235 mii lei. Momentul realizării pragului de rentabilitate este atins totuși târziu, după 292 zile.

Evoluția pragului de rentabilitate este reprezentată în graficul următor:

2.6. ANALIZA RISCULUI ECONOMIC

Levierul de exploatare

Le =

Evaluarea riscului economic

Tabelul 2.8

Coeficientul efectului de levier financiar (CELF) exprimă sensibilitatea rezultatului curent înainte de deducerea impozitului pe profit (Ri) la o modificare prealabilă a rezultatului exploatării (Re).

CELF = = = – = ;

unde: Ri = Re – Chfin

= .

Așadar:

Tabelul 2.9

EVALUAREA RISCULUI GLOBAL -lei-

BIBLIOGRAFIE

Lucrări consultate:

Cafferky, Michael. Breakeven Analysis: The Definitive Guide to Cost-Volume-Profit Analysis. New York, Business Expert Press, 2010.

Caraiani, Chirața (coord.), Olimid, Lavinia (coord.). Bazele contabilității. București, Editura ASE, 2000.

Caraiani, Chirața, Dumitrana, Mihaela. Contabilitate și control de gestiune. București, Editura InfoMega, 2008.

Căruntu Roxana Corina. “Aspecte teoretice privind analiza cifrei de afaceri”. Analele Universității “Constantin Brâncuși”. Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 3/2011, pp. 178-182.

Feleagă, Niculae, Malciu, Liliana, Bunea, Ștefan. Bazele Contabilității. București, Editura Economică, 2002.

I.A.S.B. și Cooke, B., Mihai, M., Ionescu, C., Solomon, M., Duțescu, A.. Standardele Internaționale de Contabilitate 2002. București, Editura Economică, 2002.

Jianu, Iulia. Contabilitate și control de gestiune. Suport de curs. București, ASE, 2013.

Ișfănescu, Aurel, Robu, Vasile, Hristea, Anca Maria, Camelia Vasilescu. Analiză economico-financiară. București, Editura ASE, 2002.

Moroșan, Iosefina. Analiză economico-financiară. București, Editura Fundației România de Mâine, 2006.

Moroșan, Iosefina. Analiză economico-financiară. Probleme rezolvate. București, Editura Fundației România de Mâine, 2006.

Niculescu, Maria. Diagnostic global strategic. București, Editura Economică, 1997.

Robu, Vasile, Anghel, Ion, Șerban, Claudia, Țuțui, Daniela. Evaluarea întreprinderii. București, Editura ASE, 2003.

Robu, Vasile, Georgescu, Nicolae. Analiză economico-financiară. București, Editura ASE, 2001.

Vintilă, Gerogeta. Gestiunea financiară a întreprinderii. București, Editura Didactică și Pedagogică, 2006.

Zaman, Gheorghe, Geamănu, Marinela. Eficiență economică. București, Editura Fundației România de Mâine, 2006.

Site-uri consultate:

http://www.insse.ro/cms/ro/content/activitatile-intreprinderilor-din-industrie-constructii-comert-si-servicii-de-piata. Activitățile întreprinderilor din industrie, construcții, comerț și servicii de piață. Anuarul statistic, 2006-2012.