Analiza Practicii Judiciare Prin Prisma Metodicii de Efectuare a Expertizei Grafoscopice

PROIECT DE LICENȚĂ

PREMISELE ȘTIINȚIFICE ALE IDENTIFICĂRII

PERSOANELOR DUPĂ SCRIS

CUPRINS

INTRODUCERE

1. BAZELE ȘTIINȚIFICE ALE IDENTIFICĂRII PERSOANELOR DUPĂ SCRIS

1.1. Privire generală asupra istoriografiei scrisului și a semnăturii în știința criminalistică

1.2. Premisele anatomice, fiziologice și psihologice ale scrisului

1.3. Caracteristicile identificatoare ale scrisului și a semnăturii

1.4. Rezumat la capitolul 1

2. ANALIZA PRACTICII JUDICIARE PRIN PRISMA METODICII DE EFECTUARE A EXPERTIZEI GRAFOSCOPICE

2.1. Scurte sublinierei asupra metodologiei efectuării expertizei grafoscopice

2.2. Speța nr.1. Cauza civilă nr.25-2-268-27022013 privind Societatea pe Acțiuni „XXX" contra Întreprinderii Individuale „YYY" și C. D. administrată de Judecătoria Rezina

2.2.1. Descrierea fabulei

2.2.2. Raportul de expertiză grafoscopică

2.2.3. Considerații privind argumentarea concluziei expertului

2.3. Speța nr.2. Cauza penală nr.2012270868 privind falsificarea testamentului din numele

P. I. administrată de Inspectoratul de poliție Cahul

2.3.1. Descrierea fabulei

2.3.2. Raportul de expertiză grafoscopică

2.3.3. Analiza raportului de expertiză grafoscopică

2.4. Rezumat la capitolul 2

ÎNCHEIERE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Actualitatea temei cercetate se bazează pe faptul că rata criminalității în Republica Moldova în ultimii ani are o tendință de creștere, avînd un impact negativ asupra societății și, ca urmare asupra întregului stat, devenind o problemă socială majoră. Dezvoltarea tehnico-științifică a condus la dezvoltarea unor noi tehnici și metode de operare atît în rîndurile lumii interlope, cît și în organele de drept, în special în organele de anchetă, ce au drept obiectiv primordial – lupta împotriva criminalității. Într-o anumită măsură, la reținerea valului criminalității contribuie reformele de drept penal și procesual penal. Însă complexul de măsuri care vizează ameliorarea investigării și consolidării luptei împotriva criminalității, continuă a fi insuficiente. Astfel, actualmente, normele de procedură penală nu reglementează utilizarea multor metode și mijloace de cercetare inovatoare în activitatea de investigare a infracțiunilor.

Problemele de aplicare a metodelor de cercetare criminalistică a scrisului și a semnăturii atrag atenția nu doar a juriștilor și avocaților, dar și a psihologilor, programatorilor, precum și reprezintanțelor altor științe. Un impact deosebit în dezvoltarea și cercetarea respectivei secțiuni a criminalisticii l-au adus savanți din toată lumea, inclusiv din România (L.Ionescu 27, D.Sandu 31, iar din categoria celor din republica Moldova s-au remarcat prin studii complexe la această problemă M.Gheorghiță 24, S.Doraș 23 ș.a. Totuși, indiferent de numeroasele încercări de a explora teoria și practica de cercetare a scrisului în criminalistică, multe probleme în domeniu rămîn a fi fără un răspuns clar. Toate acestea demonstrează actualitatea temei alese pentru prezenta investigație.

Scopul și obiectivele tezei. Pornind de la actualitatea problemei și a nivelului de investigare a acesteea, prezenta lucrare are drept scop examinarea publicațiilor și a lucrărilor științifice cu privire la cercetarea criminalistică a scrisului și a semnăturii, precum și practica aplicării lor în procesul de investigație a infracțiunilor prin utilizarea progreselor tehnice, tactice și metodologice în examinaea scrisului de mînă. Sarcina generală este, fără îndoială, asistența științifică și sprijinul organelor ocrotirii normelor de drept în activitatea lor profesională de descoperire și cercetare a infracțiunilor, de prevenire a criminalității. Întru îndeplinirea acestui scop au fost stabilite următoarele obiective: – definirea științifică a noțiunilor ce țin de scris, semnătură, grafoscopie, grafologie, expertiză grafică; – prezentarea aspectelor distinctive dintre grafologie și grafoscopie (expertiza grafică); – examinarea și analiza bazelor anatomice, fiziologice și psihologice de formare a scrisului; – descrierea particularităților generale și specifice (particulare) ale scrisului de mînă și a semnăturii; – examinarea proprităților fundamentale ale scrisului de mînă și a semnăturii; – prezentarea principalelor aspecte ale metodicii și mijloacelor de expertizare ale scrisului și semnăturii; – analiza unor spețe practice privind efectuarea expertizelor grafoscopice și metodologia contemporană de demonstrare a concluziilor expertului pe cauze civile și penale; – formularea propunerilor și recomandărilor de perfecționare a activității de expertiză și a unor mijloace tehnice de cercetare a scrisului.

Metodologia cercetării. Metodologia de cercetare are ca suport metoda dialectică de cunoaștere a realității obiective. În cadrul cercetării temei au fost utilizate metode logico-juridice, istorice, analitice, de drept comparat, precum și statistice. Baza normativă a cercetării o constituie prevederile Constituției Republicii Moldova 1, ale Codului penal și de procedură penală în vigoare 2, 3, alte acte normative departamentale ce țin de domeniul criminalisticii, activității de expertiză judiciară 4, 5. Ca suport informațional în procesul cercetării au servit date din practica activității organelor de drept, în special a celor de expertiză grafoscopică.

Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. Importanța teoretică a cercetării efectuate constă în aceea că în ea se conține rezultatul unei analize complexe a stării actuale a practicii de expertiză grafoscopică și a literaturii de specialitate privind expertiza în cauză și posibilitățile ei actuale, în baza căreia se formulează concluzii și recomandări, a căror realizare, în opinia autorului va optimiza aplicarea cunoștințelor criminalistice de specialitate în investigarea infracțiunilor. Conținutul lucrării și modul de expunere, permite utilizarea ei în procesul de instruire juridică profesională a studenților, dar și ca ghid practic la dispoziția practicienilor în activitatea de expertiză și de combatere a criminalității, în ansamblu. Valoarea ei reiese din rezultatele cercetărilor efectuate pe problema identificării după scris, dar și a falsurilor în documente care în ultima perioadă au luat aploare Lucrarea conține propuneri concrete și sperăm, valoroase, de îmbunătățire a acestui domeniu a practicii judiciare.

Sumarul compartimentelor tezei. Sarcinile tezei au determinat și structura ei logică. Tezele esențiale ale investigației sunt expuse, reflectate și organizate în două capitole, precedate de o introducere și finalizate cu încheiere și concluzii, precum și o listă bibliografică studiată.

Primul capitol „Bazele științifice ale identificării persoanelor după scris” conține trei paragrafe, în care se desfășoară aspectele generale ale problemei scrisului, grafoscopiei și grafologiei. Aici sunt analizate premisele științifice, metodice și fiziologice ale identificării după scris, caracteristicile identificatoare puse la baza identificării, finalizate cu un rezumat la capitol.

Capitolul doi „Analiza practicii judiciare prin prisma metodicii de efectuare a expertizei grafoscopice” cuprinde aspectele metodologiei expertizei scrisului, analiza a două spețe (o cauză civilă și alta – penală) în care se desfășoară fabula dosarului, raportul respectiv de expertiză criminalistică, analiza acestor rapoarte sub aspectul metodicii efectuării și nivelului de demonstrație a rezultatelor.

1. BAZELE ȘTIINȚIFICE ALE IDENTIFICĂRII PERSOANELOR DUPĂ SCRIS

1.1. Privire generală asupra istoriografiei scrisului și a semnăturii în știința criminalistică

În accepția sa largă, scrisul reprezintă un mijloc de comunicare care constă în reproducerea gîndirii și vorbirii prin semne grafice. În accepțiunea sa istorică el se prezintă ca o categorie veche apărută, de altfel ca și vorbirea, din necesitatea oamenilor de a comunica, de a-și fixa ideile, de a le păstra în timp și de a le transmite la distanțe inaccesibile vorbirii orale.

Scrisul a parcurs un drum lung, multisecular, pornind de la pictografie ce prezintă un sistem bazat pe reprezentarea ideilor prin desene realiste, și ajungînd astăzi pînă la sistemul modern alfabetic, nemijlocit legat cu limba și vorbirea orală, care presupune o executare rapidă, precisă și liberă a scriptelor [10, p.19].

Primele studii privind scrisul, axate în special pe descoperirea legăturii dintre caracteristicile grafice și personalitatea omului, se situează în secolul XVII și aparțin lui Francois Demelle (1609), Camillo Baldo (1622), Jacques Raveneau (1666). Secolul XIX și începutul secolului XX cunosc un deosebit interes pentru cercetarea scrisului, este adevărat mai mult sub aspect grafologic dar și al posibilităților de identificare, conturarea celor două domenii accentuîndu-se apoi tot mai mult pînă la completa lor despărțire de astăzi [27, p.7].

Astfel, de secole scrisul, în special cel de mînă, a reprezentat unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare. Treptat, datorită eficienței sale deosebite și a relativei simplități a însușirii sale de către orice persoană, l-au făcut indispensabil bunei desfășurări a relațiilor sociale din întreaga sferă a activității omenești.

Scrisul de mînă continuă să-și păstreze importanța, lucru evident valabil și pentru actele întocmite în acest mod. Chiar dacă într-un viitor nu prea îndepărtat acesta va fi din ce în ce mai puțin folosit, grație concurenței dispozitivelor de scriere mecanice și electronice, considerăm că deocamdată nu se poate vorbi de așa ceva, scrisul de mînă continuă să fie folosit, zilnic, pe scară foarte largă de un număr foarte mare de persoane.

Apariția semnăturii trebuie legată de cerințele bunei desfășurări a relațiilor sociale care necesitau un mijloc de testare a identității persoanei și de probare a actelor de voință ale acesteea, chiar și în cazul dispariției sale fizice. Primul instrument folosit pentru atingerea scopului menționat a fost sigiliul. Acesta a fost înlocuit treptat cu semnătura datorită răspîndirii extraordinare a sigiliului care redă grafic persoanei respective demnitatea acesteea. Inițial, semnătura fiind numai parțial răspîndită, din cauza numărului redus al știutorilor de carte, a coexistat mult timp cu (semnătura) prin punere de deget. Pe măsura dezvoltării învățămîntului tot mai multe persoane semnează prin gesturi grafice și treptat, semnătura prin punere de deget a căzut în desuetudine.

Posibilitățile largi de certificare pe care le oferă semnătura, la care se adaugă și faptul că acestea reprezintă un excelent mijloc de identificare explică răspîndirea sa în toate sectoarele sociale. Nu există practic relații interumane care să nu necesite întocmirea unor acte. Crearea unor semnături proprii se face simțită la majoritatea persoanelor, după învățarea primelor noțiuni grafice. În faza incipientă, semnăturile nu se deosebesc cu nimic de scrierea textelor, adică vor consta pur și simplu în scrierea lizibilă și completă a numelui și prenumelui, bineînțeles în ritm lent și greoi caracteristic scrisului în devenire. La persoanele cu un scris inferior consolidat, de multe ori compoziția semnăturii se oprește aici, toată viața semnînd prin scrierea numelui. La alte persoane, scrisul evoluează și odată cu acesta și semnătura, care se individualizează îndepărtîndu-se treptat de la caligrafierea numelui. De-abia acum se poate vorbi într-adevăr de semnătură în sensul tehnic al cuvîntului. Perioada personalității juridice în devenire, prevăzută de lege între 14 și 16 ani, corespunde și epocii de formare a semnăturii. Gradul de particularizare a semnăturii și forma pe care o ia sunt determinate de frecvența utilizării semnăturii de către persoana respectivă. Necesitatea de a semna reprezintă de fapt un exercițiu și un antrenament continuu, ceea ce atrage după sine o perfecționare a deprinderilor motrice. La procesul formării semnăturilor contribuie și factorii de cunoștință constînd în intervenția scriptolor noțiuni grafice. În faza incipientă, semnăturile nu se deosebesc cu nimic de scrierea textelor, adică vor consta pur și simplu în scrierea lizibilă și completă a numelui și prenumelui, bineînțeles în ritm lent și greoi caracteristic scrisului în devenire. La persoanele cu un scris inferior consolidat, de multe ori compoziția semnăturii se oprește aici, toată viața semnînd prin scrierea numelui. La alte persoane, scrisul evoluează și odată cu acesta și semnătura, care se individualizează îndepărtîndu-se treptat de la caligrafierea numelui. De-abia acum se poate vorbi într-adevăr de semnătură în sensul tehnic al cuvîntului. Perioada personalității juridice în devenire, prevăzută de lege între 14 și 16 ani, corespunde și epocii de formare a semnăturii. Gradul de particularizare a semnăturii și forma pe care o ia sunt determinate de frecvența utilizării semnăturii de către persoana respectivă. Necesitatea de a semna reprezintă de fapt un exercițiu și un antrenament continuu, ceea ce atrage după sine o perfecționare a deprinderilor motrice. La procesul formării semnăturilor contribuie și factorii de cunoștință constînd în intervenția scriptorului, care în mod deliberat introduce anumite elemente de complicare, dorind să-și creeze în acest fel o semnătură interesantă din punct de vedere estetic sau greu de imitat. Față de procesul de învățare a scrierii în care persoana pornește de la gesturi elementare, cel de însușire prezintă avantajul de a pleca de la un scris gata constituit. Semnătura va avea o durată mai mică decît scrisul, deoarece autorul are dorința de a-și crea o semnătură mai reprezentativă, intervenind în alcătuirea grafismului printr-o diversitate de modificări pînă la găsirea unei construcții generale care i se pare satisfăcătoare.

În procesul de elaborare a semnăturii un rol revine fanteziei, dar și sursei de inspirație cum ar fi semnătura unor persoane pe care le întîlnește în mediul ambiant, inclusiv cel familial. Repetiția este indisponibilă pentru formarea deprinderii de a semna. Execuția repetată a acelorași semne grafice va permite crearea legăturilor nervoase temporare și a reflexelor necondiționate ce reprezintă baza fiziologică a actului de a semna [39].

Așadar, scrisul reprezintă privilegiul de a traduce mișcări de mare finețe și, în același timp, de a lăsa urme grafice după săvîrșirea gesturilor. În executarea scrisului, expresia mișcării rămîne în permanență sub ochii observatorului, care o poate analiza în detalii. Scrisul trebuie să fie deci considerat ca un grafism sensibil al mișcărilor mîinii, săvîrșit pe măsură ce aceste mișcări se produc.

Ca urmare, noi nu scriem numai cu mîna, acesta este doar un instrument animat de un motor care este combinația armonioasă de mșchi și nervi, fiind alimentat de o forță motrice, iar generatorul acestei forțe este creierul nostru. Scrierea este rezultatul creierului, mîna nefiind în stare să realizeze gestul grafic fără impulsul cerebral. Trăirea inferioară a fiecăruia dintre noi se trădează prin această manifestare materială care este scrisul. Scrisul trădează unicitatea noastră inconfundabilă. El ne ajută să ne fie relevate nu numai caracterul, temperamentul, starea emoțională, tulburările psihice sau de personalitate, dar și datele constitutive ale individului, cît și stările de moment. Stările unui scris ne dau amprenta grafică care ne unicizează.

În altă ordine de idei, trebuie spus că scrierea, fiind un mijloc de fixare și de transmitere a gândurilor prin intermediul semnelor grafice, de-a lungul vremii a fost utilizată tot mai intens la întocmirea unui spectru vast de acte oficiale sau particulare. Astfel, devenind probe frecvente despre anumite înțelegeri între oameni, ale existenței unor evenimente, actele scrise nu au întârziat să fie și obiectul celor mai felurite procedee de falsificare. Drept consecință, incriminarea falsului în acte este întâlnită încă în Legea lui Lucius Cornelius Sulla, care prevedea pedepse aspre pentru asemenea fapte ilicite. Termenul „grafică” înseamnă arta scrisului, a desenului [8, p.27]. Astfel, grafoscopia presupune redarea în scris a cuvintelor, felul în care este scris un cuvînt sau un text. Prin grafoscopie se înțelege studiul scrisului în scopul determinării autenticității unor acte, unor semnături etc., respectiv studiul în scopul identificării scriptorului, scris a cărui specificitate justifică existența unui gen autonom de expertiză: expertiza criminalistică a scrisului, denumită corect și grafoscopie judiciară sau expertiză grafică. Obiectul nemijlocit al acestei expertize îl constituie identificarea scriptorului și în practică se concretizează în următoarele situații: – verificarea faptului dacă un text sau o semnătură provine realmente de la scriptorul nominalizat în act; – identificarea persoanei care a executat un text sau o semnătură ce s-au dovedit a nu aparține titularului respectiv (false) ori provine de la un autor necunoscut (scrieri anonime, acte pe nume fictive, adăugiri etc.) [45].

Grafoscopia apare ca o ramură a criminalisticii care utilizând metode și cunoștiințe complexe din domeniul fiziologiei, psihologiei, dar și al anatomiei, caligrafiei și grafologiei servește la crearea unui sistem de indici de natura a permite indentificarea autorului unei manifestări grafice: semne de punctuație, cifre, semnături, alte elemente de aceeași natură.

Se apreciază că prima informație privind respectiva disciplină datează din anul 1569, când a fost cercetat modul de falsificare a semnăturii regelui Carol al IX-lea al Franței. Tot în Franța apare, în anul 1666, una din cele mai valoroase lucrări despre expertiza grafică, "Traite des inscriptions en faux", scrisă de Raveneaux. Alături de dezvoltarea dactiloscopiei – în anul 1909, prof. Mina Minovici, pe baza cercetărilor proprii, obține primele rezultate în descoperirea infractorilor după urmele lăsate de mâini – se întreprind studii vizând inițierea unor metode de cercetare criminalistică de falsuri în înscrisuri și de identificare a persoanei după scris. Sunt demne de amintit, în acest sens, lucrarea domnilor Ștefan Minovici, "Falsul în documente și fotografia în serviciul justiției" (1900) sau "Tratatul de grafologie și expertiza în falsuri" (1910) al criminalistului Mihai Moldoveanu.

După primul război mondial, oameni de știință precum Henri Stahl ("Tratat de grafologie și expertiza falsurilor") și Mihai Kernbach, se preocupă de posibilitățile de perfecționare a expertizei grafice și a falsurilor în înscrisuri [45].

Deci, cercetarea criminalistică a scrisului, deși are o istorie îndelungată, continuă să prezinte un real interes și-n perioada actuală. Existența acesteea este menținută de necesitatea obținerii unei concluzii complete și corecte în urma examinării grafismelor. Concluzie care n-ar fi posibil de obținut în lipsa unei astfel de discipline.

Cât privește grafologia, cel puțin ca termen, este frecvent confundată cu expertiza criminalistică a scrisului. Nu numai că denumirea de expertiză grafologică figurează în numeroase ordonanțe și încheieri ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor de judecată, dar rar întîlnim persoane care să facă distincția corectă între grafologie și expertiza grafică.

Etimologic grafologia este știința scrisului, dar sensul propriu, ca disciplină independentă, este acela de determinare a caracterului, a personalității omului cu ajutorul scrisului [21, p.45]. Grafologia se bazează pe teza că o persoană pote fi ușor recunoscută prin gesturile sale, gesturi care nu depind de o intenție sau voință de moment, ci de o conjugare a forțelor conștiente și inconștiente ce ar anima fiecare persoană. Toate atitudinile ființei umane sunt deci gesturi încărcate de semnificații psihologice care se reflectă net în scris și anume în caracteristicile generale ale scrisului, în tipurile de mișcări ca reflexe spontane, privite independent de formele literale pe care le îmbracă. Cu alte cuvinte, între trăsăturile psihologice ale unei persoane și scrisul său există un raport de cauzalitate.

Expertiza grafică și grafologia sunt două discipline diferite, fiecare urmărind obiective distinctive, deși pornesc de la o bază comună: studierea științifică a scrisului. Dacă grafologia este studiul psihologic al documentelor scrise, expertiza grafică se ocupă cu identificarea autorului unui grafism și cu descoperirea falsurilor în scrieri. Expertiza grafică, adoptînd tehnica preconizată de grafolog, studiază și ea scrisul după caracterele obiective ale acestuia, adică după dimensiune, direcție, formă, presiune, viteză, căutînd a preciza dominantele grafice ale unui document, spre a compara dacă se regăsesc aceleași dominante în scrisul identificat [25, p.185]. Atît expertul, cît și grafologul aleg trăsăturile caracteristice ale unui grafism, care permit identificarea lui în linii mari.

De aici în colo, începe bifurcarea drumului. Dacă expertiza grafică studiază orice fel de scriere (sinceră, deghizată, contrafăcută), grafologia analizează scrierea sinceră. Grafologul merge mai departe în studiul său și, după ce a fixat dominantele grafice, vrea să afle și resorturile psihologice pentru care un scris are anumite caracteristici și nu altele. Dacă expertul se mulțumește cu descrierea și constatarea trăsăturilor unui scris, grafologul trebuie să fie și un bun psiholog, întrucît pe baza elementelor grafice constatate – combinîndu-le – va putea să întocmească un portret caracterologic valabil. Expertul se mărginește, în genere, la anatomia grafică, la o disecție "mecanică" a părților componente ale scrisului studiat, examinînd cu lupa fiecare literă în parte, fiecare virgulă, sedilă, punct, cuvint, rînd etc. Cu lupa, expertul va căuta să descopere cît mai multe semne particulare, particularități grafice rare, care nu se întîlnesc în alt grafism, așa-numitele idiotisme grafice, va studia apoi întreruperile în duct, retușările, lipiturile; va studia hîrtia, penița, cerneala etc. Expertul grafic se ocupă, deci, de partea mecanică, anatomică a scrisului, grafologul, de partea psihologică [16, p.84].

Astfel, examenul grafologului se face pe execuția materială a scrisului, adică pe scriere, în timp ce acela al expertului grafic are în vedere ansamblul scrisului, adică, în același timp, scrierea, ortografia, sinteza, stilul și conținutul. Din cele expuse se poate vedea că dacă expertiza grafică este relativ ușoară și la îndemîna oricărui om înzestrat cu spirit de observație și răbdare migăloasă, nu la fel stau lucrurile cu grafologia. Într-adevăr, nu ajunge să determini exact dominantele unui scris; trebuie să le grupezi în ordinea intensității cu care se manifestă într-un grafism; apoi, să alegi din mai multe explicații posibile interpretarea psihologică justă, să îmbini artistic nuanțele, să dai viață portretului. Aceasta cere nu numai calități de fin psiholog, dar și un talent de descriere care să înlăture monotonia [22, p.165]. Întocmirea unui portret grafologic cuprinde două faze: 1) studierea scrisului și determinarea caracterelor sale obiective, denumite și dominante grafice și 2) stabilirea semnificațiilor psihologice corespunzătoare acestor dominante.

De asemenea, grafologia servește ca un complement al altor discipline, cum ar fi al medicinei. Astfel s-a născut grafoterapia prin care se încearcă reeducarea anumitor tulburări psihomotorii legate de scriere (disgrafii), mai ales la copiii cu dezabilități. “Grafoterapeutul” acționează doar asupra scrisului.

În ceea ce ne privește, problema grafologiei, ne interesează mai ales sub aspectul relației acesteia cu expertiza grafică. Cu toate că ambele discipline se ocupă de studierea scrisului, fiecare dintre ele are un obiect și modalități proprii de investigație, care nu pot fi confundate, așa după cum rezultă din următoarea paralelă: ♦ – grafologia este o știință care urmărește suprinderea caracterului unei persoane prin examinarea scrisului acesteea, în timp ce grafoscopia studiază scrisul din perspectiva identificării și/sau diferențierii autorilor scrisului după elemente dominate grafic –dimensiune, direcție, presiune, continuitate, ș.a.; ♦ – grafologia este o disciplină experimentală, destinată cunoașterii personalității scriptorului prin raportare la scrisul său. Ea vizează suprinderea modului în care trăsăturile psihologice și caracteriologice ale autorului sunt reflectate de manifestările sale grafice. Grafoscopia servește identificării autorului pe temeiul acelor componente fundamentale ale scrisului: individualitatea și stabilitatea relativă; ♦ -grafologia examinează scrisuri sincere, nedisimultate autorul fiind cunoscut și necontestat ca identitate, iar expertiza grafică supune atenției scrisurile contestate, precum și probele de scris ale autorilor prezumptivi; ♦ – grafologia acționează ca un demers cognitiv corelat cu matricea psiho-fiziologică a autorului scrierii, în timp ce grafoscopia studiază simplul produs finit al gestului grafic; ♦ – grafologia ia în considerare legile fizice ale scrierii, aplicând însă cu scop interpretativ în evaluarea raspunsului final legile psihologiei scrisului. Grafoscopia aplică legile fizice ale scrierii, aplică în raționamente uneori conceptele psihologice asupra unor mecanisme particulare ale scrierii, dar nu face și interpretări ale acestora; ♦ – metoda grafologiei interpretează pe temeiul legilor psihologiei și scrierii semantica determinată a acestuia, încadrînd gestul grafic într-un proces factic complex și exhaustiv. Metodologia grafoscopică optează pentru confruntarea și interpretarea fenomenelor grafice (trasee, forme, semne grafice tipizate și particulare) în contextul logicii lor motrice, formulând post confruntativ, aprecieri de natură formală și de semantică; ♦ – în grafologie, metoda descriptivă are un caracter de reper obiectiv, interpretările fiind însă de natură psihologică și neuro musculară. Grafoscopia recurge în mod determinant la metoda descriptivă, interpretarea datelor furnizate pe această cale fiind însă extrem de limitată; ♦ – grafologul poate respinge un scris neadecvat, expertul grafic este adesea forțat să realizeze comparații pe baza unui singur act cu scris sau semnături necontestate; ♦ – expertiza grafologică examinează un scris finalizat (necontestat) spre a evidenția caracteristicile personalității autorului (cert) prin latura lor psihologică – normală sau patologică – cu luarea în considerare și a condițiilor ambientale de excuție – stress, disconfort fizic, psihic, etc. Grafoscopia cercetază în semnele grafice particularitățile scrisului (contestat) unei anumite persoane (scriptorul prezumat) și le compară cu materialele de referință (probe) pentru evidențierea individualității grafice și stabilirea autenticității unui produs grafic; ♦ – în grafologie se examinează un singur scris (o probă sau mai multe provenind de la aceeași persoană), stabilindu-se caracteristicile generale și interpretîndu-se acestea din punct de vedere psihologic; în expertiza grafică se compară două scrisuri sau grupe de scrisuri, evaluîndu-se asemănările și deosebirile [43].

Discuția asupra deosebirilor dintre grafologie și expertiza grafică nu prezintă numai un interes teoretic ci urmărește să prevină pericolul pătrunderii interpretărilor grafologice în aprecierile strict grafice. În acest sens trebuie să menționăm unele tendințe care s-au manifestat în literatura de specialitate, prin care s-a încercat o extindere a grafologiei la domeniul identificării scriptorului, considerîndu-se că grafologia ar cuprinde atît interpretări psihologice cît și tehnica examinării comparative, că ar exista deci o grafologie a caracterelor și o grafologie a identificării [17, p.229]. De asemenea s-a susținut că scrisul fiind viu, constituind expresia grafică a unei persoane, ar trebui examinat de grafologi chiar în cazurile de identificare, aceștia nevăzînd în scris un document mort, așa cum chipurile ar face experții grafici sau că "cel care practică numai expertiza scrisurilor, fără grafologie, nu poate decît în cazuri foarte rare să aibă siguranța că a văzut exact" [27, p.27] .

În concluzie la acest paragraf trebuie subliniat că scrisul a parcurs un drum multisecular, pornind de la pictografie ce prezintă un sistem bazat pe reprezentarea ideilor prin desene realiste, și ajungînd astăzi pînă la sistemul modern alfabetic, nemijlocit legat cu limba și vorbirea orală, care presupune o executare rapidă, precisă și liberă a scriptelor. Obiectul nemijlocit al acestui domeniu îl constituie identificarea scriptorului adică verificarea faptului dacă un text sau o semnătură provine realmente de la scriptorul nominalizat în act sau identificarea persoanei care a executat un text sau o semnătură ce s-au dovedit a nu aparține titularului respectiv (false) ori provine de la un autor necunoscut (scrieri anonime, acte pe nume fictive, adăugiri etc.). Expertul grafic se ocupă, deci, de partea mecanică, anatomică a scrisului, iar grafologul, de partea psihologică. Între aceste două ramuri – grafoscopia și grafologia, diferite ca finalitate și metode, dar operând cu principii comune, există numeroase asemănări dar și deosebiri. Deci, dacă grafologia este studiul psihologic al documentelor scrise, expertiza grafică se ocupă cu identificarea autorului unui grafism și cu descoperirea falsurilor în scrieri. Expertiza grafică, adoptînd tehnica preconizată de grafolog, studiază și ea scrisul după caracterele obiective ale acestuia, adică după dimensiune, direcție, formă, presiune, viteză, căutînd a preciza dominantele grafice ale unui document, spre a compara dacă se regăsesc aceleași dominante în scrisul identificat. Expertul se ocupă deci de partea mecanică a scrisului, grafologul, de partea psihologică. Astfel, studiul grafologului se face pe execuția materială a scrisului, adică pe scriere, în timp ce acela al expertului grafic are în vedere ansamblul scrisului, adică în același timp scrierea, ortografia, sinteza, stilul și conținutul.

Deci, aceste ramuri adică grafoscopia și grafologia își au sorgintea în utilizarea cunoștințelor despre mecanismele scrierii, de unde și necesitatea analizei a acestora și anume a mecanismelor anatomice, fiziologice și psihologice, pe care le vom discuta în paragraful următor.

1.2. Premisele anatomice, fiziologice și psihologice ale scrisului

Scrierea, ca mijloc de fixare și comunicare a ideilor, constituie o deprindere, și anume o deprindere intelectuală în care sunt implicate variate acte motrice. Mecanismul fiziologic al deprinderilor în general, inclusiv al deprinderii de scriere, este dat de complexul de legături nervoase temporare și de reflexele condiționate.

La nivelul scoarței cerebrale, potrivit teoriei pavloviene, procesele nervoase fundamentale – excitația și inhibiția – sunt permanent sistematizate. Datorită fenomenului de iradiere a excitației din focarul mai slab spre focarul mai puternic și al concentrării celor două tipuri de procese nervoase, precum și ca urmare a inducției lor reciproce, are loc un fenomen de stabilizare, de bătătorire a căilor nervoase ale unei anumite acțiuni. În acest fel se formează un stereotip dinamic, adică un complex de legături temporare, care se manifestă sub forma unor reacții stabile cu caracter unitar. Stereotipul dinamic nu se naște dintr-o dată, ci necesită numeroase repetări și exerciții, în așa fel încît cu timpul are loc un proces de fixare, iar efectuarea acțiunii respective devine automatizată. Principiile expuse se aplică întru totul actului scrierii. Executarea scrisului are la bază o serie de legături temporare nervoase produse în cortex, determinate de perceperea cuvintelor prin citire, ascultare și pronunțare; aceste legături sunt asociate cu mișcarea mîinii care înscrie semnele grafice. Pentru o justă apreciere a modului în care ia naștere scrierea trebuie avută în vedere legătura indisolubilă între limba orală și limba scrisă, ambele reprezentînd în fond două aspecte ale limbajului. În realizarea limbajului concură diferite sisteme: sistemul aferent, compus din analizatori auditivi, vizuali, kinestezici și tactili, care transmite influxul nervos de la receptorii periferici spre sistemul nervos central și cel eferent, alcătuit din organele vorbirii și ale scrierii, care efectuează procesul invers de transmitere a influxului nervos de la centru spre organele efectoare. Prin urmare, legăturile temporare nervoase au la bază o permanentă analiză și sinteză de ordin optic, acustic și kinestezic. În ceea ce privește calea aferentă de producere a limbajului, putem adăuga că aceasta se realizează prin reactualizarea unui model de executat, elaborat în scoarța cerebrală. Mai exact, scrierea se face prin reproducerea semnelor grafice convenționale a căror formă și gesturi de execuție sunt memorate și întipărite prin învățare [26, p.127]. Organul efector – mîna, inclusiv brațul este pus, deci în mișcare, condus de către sistemul nervos central, care reglează tonusul muscular.

Principalele mișcări de scriere sunt flexiunea, extensiunea, abducția și aducția. Flexiunea și extensiunea se execută în plan vertical și constau în aducerea instrumentului scriptural de sus în jos și ducerea lui de jos în sus, prin strîngerea și, respectiv, destinderea degetelor, pe cînd șabducția și aducția se desfășoară pe plan orizontal, prin deplasarea mîinii de la stînga spre dreapta și invers, ceea ce înseamnă o îndepărtare și apropiere de la, și spre centru.

Această deprindere de a scrie nu înseamnă în mod implicit excluderea elementului conștiință. În faza efectuării primelor acțiuni controlul conștient este deosebit de accentuat, concentrîndu-se asupra elementelor de detaliu și scade pe măsura formării deprinderii, limitîndu-se numai la o participare cu caracter general, asupra liniilor directorii ale acțiunii, asupra ansamblului ei. Deci, în ultimă instanță, deprinderile rămîn acțiuni voluntare.

Astfel, în faza de început scrierea este greoaie; deși semnele utilizate ca model sunt percepute vizual, încă nu s-a produs acel proces de bătătorire a căilor nervoase de execuție, mișcările încă nu au devenit reflexe și ca atare mîna se contractă și întîmpină mari dificultăți în reproducerea semnelor. Continuîndu-se exercițiile, prin învățarea celor mai simple forme, apoi a literelor alfabetului și în sfîrșit a unirii lor în cuvinte, se ajunge în cele din urmă la o "eliberare" treptată a mîinii și la obținerea unui scris executat cursiv. Concomitent trăsăturile suplimentare, nefuncționale, prezente în prima fază, dispar rămînînd doar mișcările corecte din punct de vedere caligrafic. Într-o etapă mai avansată, după o îndelungată practică de scriere, în cursul căreia crește coordonarea mișcărilor și totodată ritmul, scrisul manifestă o tendință de simplificare, ceea ce reprezintă o perfecționare a acțiunii devenită automatizată [34, p.274].

Baza identificării persoanei după scris rezidă în facultatea scrisului de a fi individual. Individualitatea sa se exprimă în particularitățile caracteristicilor de ansamblu și a celor de detaliu. Este adevărat că fiecare dintre aceste caracteristici, considerată izolat, poate fi întîlnită în scrisurile mai multor persoane, dar combinația lor este irepetabilă, întocmai ca la impresiunile digitale. Factorul principal care determină această proprietate îl constituie însuși modul de elaborare, extrem de complex al scrierii. Astfel, scrisul este direct influențat de particularitățile individuale ale tipului de activitate nervoasă propriu fiecărei persoane. Proprietățile care exprimă individualizarea tipurilor temperamentale sunt: forța, echilibrul și mobilitatea.

Forța este dată de cantitatea de substanță excitabilă cu care sunt înzestrate celulele nervoase, sub acest aspect deosebindu-se celule puternice și celule slabe. De înzestrarea unei persoane cu unul din cele două genuri de celule depinde și capacitatea ei de a răspunde la un efort dat, obosind într-o măsură mai mare sau mai mică; fenomenul denumit inhibiție de protecție asigură apărarea celulelor nervoase prin epuizare. Făcînd aplicație la scris putem conchide că tocmai capacitatea funcțională a celulelor nervoase va determina ușurința sau dificultatea formării reflexelor condiționate care stau la baza deprinderii de scriere, la care se adaugă influența exercitată asupra tonusului muscular al mîinii.

Echilibrul constă în raportul de forță dintre cele două procese fundamentale – excitația și inhibiția – raport care determină precizia legăturilor temporare formate, capacitatea de reglare și control a reacțiilor. În cazul unui dezechilibru tradus printr-o lipsă de control, acesta se va materializa scriptural printr-o serie de tulburări denumite disgrafii.

Pe lîngă aceste trei proprietăți trebuie să avem în vedere faptul că și particularitățile anatomice și funcționale ale sistemului nervos și muscular al brațului și mîinii determină individualitatea gesturilor grafice. Astfel, felul în care se ține instrumentul scriptural, poziția și mișcarea corespunzătoare a degetelor, nu sunt exclusiv impuse prin sistemul de învățare a scrierii, ci în mare parte adaptate la disponibilitățile persoanei respective. Dacă la baza fiziologică și psihologică a formării deprinderii de scriere rămîne factorul fundamental și de ordin intern, la elaborarea scrisului și individualizarea acestuia își aduc o contribuție de seamă și alți factori. Printre ei un rol important îl joacă metoda de predare a scrisului, precum și modelul caligrafic care a fost oferit elevului spre învățare. Cu toate că într-un caz concret condițiile sunt aproximativ egale pentru toți elevii, totuși de la început se observă diferențe evidente între scrisurile lor, fără să putem găsi doi elevi care să prezinte exact aceleași caracteristici grafice. Desigur că în această etapă nu se poate vorbi de caracteristici de identificare pentru că scrisul încă nu este format, iar diferențele între scrisuri sunt adesea minime; de aceea examinările comparative în vederea stabilirii autorului unor asemenea scrisuri sunt foarte dificile și în principiu expertul ar trebui să dispună de un material de comparație provenind din aceeași perioadă. După numeroase exerciții și odată cu legarea literelor și cu deprinderea mîinii de a executa mișcările inscriptorii, ritmul scrierii începe să se accelereze. Semnele grafice nu mai sunt imitate, ci memorate, iar materializarea lor în scris se îndepărtează tot mai mult de la modelul inițial, oricît de mult ar insista profesorul pentru respectarea strictă a regulilor predate. Pe măsura însușirii deprinderilor grafo-tehnice atenția elevului se deplasează spre conținutul textului, apar noi forme de construcție a literelor, precum și diferite feluri de îmbinare, cît mai comode de executat [26, p.128]. Uneori introducîndu-se, în scris, construcții complicate sau doar ornamente, constînd în trăsături nefuncționale. Aceste forme pot fi doar un capriciu de moment, produsul unei imaginații infantile care dispare odată cu maturizarea, dar se întîmplă uneori să persiste în scrisul persoanei respective toată viața, devenind un valoros element de identificare.

Identificarea persoanei după scris este posibilă nu numai datorită însușirii acestuia de a fi individual, ci și proprietății sale de a fi stabil. Prin stabilitatea scrisului se înțelege faptul că, odată instaurate în grafismul unei persoane, caracteristicile generale și majoritatea formelor scripturale rămîn constante toată viața. Această stabilitate nu este absolută ci relativă, scrisul suferind modificări, de obicei fără repercusiuni notabile asupra posibilității de identificare a scriptorului. La unele persoane variația este slabă, limitîndu-se la trasarea aceleiași litere în mai multe feluri; alteori variațiile sunt importante, la prima vedere punînd chiar sub semnul întrebării proveniența lor comună [27, p.36].

Semnăturile prezintă și ele numeroase particularități de ansamblu și de detaliu care le conferă calitatea de a fi strict individuale. Pentru un nespecialist poate să pară ciudat că o însușire de cîteva litere sau de semne fără semnificație literală are un asemenea caracter, cînd uneori nici texte foarte lungi nu oferă elemente de individualizare. Să nu uităm că materialul redus al semnăturilor reprezintă un complex grafic infinit mai complicat, mult mai cristalizat și chiar mai impregnat de personalitatea titularului, nu în sensul atribuit de grafologie ci în sensul de deprindere care oglindește în cel mai înalt grad spontaneitatea și reflexele proprii. Ca urmare, semnătura poate constitui obiectul unei identificări criminalistice.

În afară de individualitate semnăturile se mai caracterizează și ele prin constanță. Deprinderea de a executa semnătura într-un anumit fel este atît de stabilă încît din momentul în care s-a format, adică de la începutul perioadei de maturitate, se înregistrează prea puține modificări evolutive [27, p.214]. Drept urmare, baza identificării persoanei după scris sau semnătură rezidă în facultatea acestora de a fi strict individuale și relativ stabile. Individualitatea se exprimă prin construcția semnelor grafice. Este adevărat că fiecare dintre aceste caracteristici, considerată izolat, poate fi întîlnită în scrisurile mai multor persoane, dar combinația lor este irepetabilă, întocmai ca la impresiunile digitale.

În concluzie la acest paragraf, sistematizînd cele menționate, ajungem la concluzia că cea mai bună armă în lupta cu infracționalitatea este utilizarea eficientă a tuturor mijloacelor pentru adunarea probelor și incriminarea ulterioară a faptelor antisociale. Odată cu dezvoltarea societății și cu apariția tehnologiilor sofisticate, s-au diversificat și căile de săvîrșire a faptelor ilicite. Drept urmare, recurgerea la denaturarea conținutului documentelor a devenit o practică obișnuită pentru cei interesați în falsificarea unui grafism. De multe ori, fantezia acestora a depășit așteptările specialiștilor din cadrul organelor de urmărire. Însă oricît de originali n-ar fi, mai devreme sau mai tîrziu, aceștia vor fi descoperiți datorită proprietății scrisului de a fi strict individual. Asupra acestei probleme vom insista în cele ce urmează, adică asupra caracteristicilor în baza cărora pot fi identificate persoanele.

1.3. Caracteristicile identificatoare ale scrisului și semnăturii

Particularitățile deprinderilor de scriere, îndeosebi cele tehnice și grafice, reprezintă caracteristicile scrisului unei persoane. Totalitatea acestora formează un complex cu valoare individualizatoare: una sau alta din caracteristicile unui scris se poate întîlni și în scrisul unei alte persoane, însă ansamblul tuturor caracteristicilor este irepetabil.

Caracteristicile scrisului se pot împărți în trei mari grupe: caracteristici lingvistice, topografice și grafice. Cele din prima grupă se referă la aspectele lexicale, stilistice și gramaticale ale scrisului. Caracteristicile topografice privesc poziția marginilor textului, mărimea și forma lor, mărimea alineatelor, locul plasării titlului, datei, semnăturii, valorile spațiale dintre cuvinte și dintre rînduri, forma și direcția celor din urmă. Cele mai însemnate pentru individualizarea scrisului sunt caracteristicile grafice. Ele se împart, la rîndul lor, în caracteristici generale și caracteristici particulare [31, p.24].

Caracteristicile generale se referă la scris privit în ansamblu, pe cînd cele particulare se limitează la semnele grafice considerate separat (litere, cifre, semne de punctuație etc.). Și unele și altele trebuie examinate cu atenție în scopul identificării autorului, întrucît numai totalitatea lor dă concluziei respective o bază științifică. Astfel este greșită concepția potrivit căreia numai caracteristicile particulare ar conduce la identificare, în timp ce caracteristicile generale ar avea doar un rol orientativ. Denumirea de caracteristici generale își are originea în faptul că ea se referă la totalitatea scrisului, însă din punctul de vedere al identificării aceste caracteristici nu sunt așa de generale cum s-ar crede, ci dimpotrivă tot atît de individuale ca și cele speciale, neputînd fi concepute în afara deprinderilor grafice personale.

Pe lîngă cele două tipuri de caracteristici, care sunt pur grafice, la identificarea persoanei după scris contribuie într-o oarecare măsură și așa numitele caracteristici ale limbajului scris, utilizate în special la cercetarea scrisurilor anonime. Aceste caracteristici ajutătoare se referă în primul rînd la limbajul folosit de scriptor la redactarea textului. Cu toate că limbajul oral și cel scris sunt strîns legate, ultimul fiind materializarea prin semne a primului, ele nu sunt identice.

În al doilea rînd, drept caracteristici ale limbajului scris sunt considerate cele referitoare la respectarea regulilor de ortografie și punctuație. Semnificative în această privință sunt greșelile pe care scriptorul le face în mod constant, cum ar fi omiterea sau repetarea de litere, folosirea incorectă a majusculelor, scrierea numelor proprii cu minuscule, ignorarea liniuțelor, a punctelor sau, uneori aplicarea unor reguli ortografice abrogate. Cîteodată asemenea greșeli ating valoarea unor caracteristici de maximă individualitate [14, p.398].

Prin caracteristici generale ale scrisului, cunoscute și sub denumirea de dominante grafice sau de caractere obiective ale scrisului, se înțeleg acele calități ale scrisului care determină aspectul general al acestuia. Este vorba de diferite proprietăți de clasă, generice, care, luate separat, se pot găsi în scrisul mai multor persoane. Astfel, dacă o scrisoare anonimă, un act de serviciu etc., al cărui autor este necunoscut, prezintă un scris evoluat, dintre scrisurile de comparație parvenite de la persoanele suspecte vor fi de la început înlăturate scrisurile inferioare, neevoluate, existînd o incompatibilitate absolută între acestea și scrisul în litigiu. Odată limitat cercul de bănuiți se trece la examinarea scrisurilor rămase în funcție de alte caracteristici generale; restrîngîndu-se în acest fel și mai mult sfera de investigare. Caracteristicile generale sunt mai puțin sesizabile pentru un nespecialist și tocmai de aceea falsificatorii își fixează atenția asupra construcției literelor; or, tocmai prezența acestor caracteristici generale poate trăda operația de contrafacere și chiar pe autor. Dar și unui falsificator versat îi va veni extrem de greu să obțină o asemănare, fie și aproximativă, a aspectului general al unui scris imitat, pentru că deprinderile sale de scriere sunt altele decît cele ale titularului modelului. Din aceeași cauză nici deghizarea propriului scris nu va izbuti să îndepărteze scrisul executat, întrucît caracteristicile generale nu pot fi schimbate în totalitate după bunul plac al scriptorului. Numărul caracteristicilor generale este relativ mare. O primă clasificare împarte caracteristicile grafice în șapte genuri, și anume, după viteză, presiune, formă, direcție, dimensiune, continuitate și orînduire. Profesorul român L. Ionescu face referință la o lucrare din domeniul grafoscopiei a unui colectiv de autori ruși, în care a peceput o clasificare interesantă în acest sens, principala noutate find în diferențierea inițială doar a două clase: 1. caracterizarea generală a scrisului, dată de gradul de evoluie a scrisului și de structura sa generală (caracterul literelor, claritatea și îngrijirea scrisului, tipul mișcărilor) și 2. caracteristicile generale ale scrisului (dimensiunea, înclinarea, presiunea etc) [27, p.65].

Gradul de evoluție al scrisului reprezintă caracteristica generală cea mai cuprinzătoare și mai revelatoare pentru definirea unui scris și constă în măsura în care o persoană și-a apropiat deprinderea de a scriere sau, cu alte cuvinte, în nivelul de însușire a tehnicii de scriere. La determinarea acestei caracteristici fundamentale concură mai mulți factori, în special coordonarea mișcărilor și viteza sau ritmul execuției. Potrivit acestui criteriu scrisul se împarte în: inferior, superior și mediu.

Scrisurile inferioare sunt acelea în care coordonarea mișcărilor este slabă, automatizarea gesturilor grafice este redusă sau inexistentă, iar ritmul de execuție este încetinit. Gama scrisurilor inferioare este variată, mergînd de la scrisurile extrem de greoaie, de-a dreptul chinuite, aparținînd unor persoane care de-abia știu să traseze semne grafice și pînă la scrisurile realizate tot cu dificultate, dar relativ cu mai multă siguranță și stabilitate. Scrisurile de factură inferioară sunt proprii persoanelor la care deprinderea de a srie a rămas într-un stadiu înapoiat și de aceea mîna manifestă o rigiditate în executarea mișcărilor inscriptorii [14, p.397]. Nu trebuie însă să confundăm scrisurile neevoluate cu cele în curs de formare, din perioada de învățare, căci scrisurile inferioare sunt deja formate, în sensul că s-au stabilizat, nu se mai dezvoltă sau cel mult foarte lent și fără modificări de natură să le schimbe însăși gradul de evoluție. Ca aspect scrisurile puțin evoluate sunt neuniforme, prezintă trăsături neregulate și unghiulare, trasate fie energic și extrem de apăsat, cu schimbări bruște de direcție, fie tremurat și nesigur. Cursivitatea este modestă, înregistrîndu-se opriri dese, ceea ce are drept urmare nelegarea literelor și chiar construirea acestora din elemente separat trasate. În general, se observă la aceste scrisuri o dezaliniere a semnelor grafice, atît pe verticală cît și pe orizontală, inconstanțe în orientarea rîndurilor, în înclinarea axei literelor și în înălțimea lor.

Scrisurile superioare se caracterizează dimpotrivă printr-un înalt grad de coordonare, mișcările fiind automatizate și succedîndu-se de regulă într-un ritm rapid. În categoria scrisurilor superioare intră o multitudine de modalități de execuție, dar indiferent de cea adoptată toate au comun aptitudinea persoanei de a scrie cu ușurință, de a mînui abil instrumentul scriptural.

Scrisurile medii reprezintă o stare intermediară între scrisurile superioare și cele inferioare, fiind foarte variate ca aspect. La aceste scrisuri coordonarea mișcărilor este relativ bună, dar se desfășoară într-un ritm mai puțin dinamic. Dacă la scrisurile inferioare controlul autorului asupra rezultatelor acțiunii sale este foarte redus, datorită imposibilității obiective de a se supraveghea, iar la scrisurile superioare controlul aproape lipsește ca urmare a automatizării avansate a mișcărilor, la scrisurile de evoluție medie controlul este manifest, scriptorul fiind atent nu numai la ce scrie dar și cum scrie. Scrisurile din această categorie sunt trasate cu grijă și descifrabil, adeseori cu numeroase corecturi, căpătînd astfel un aspect banal și puțin personal. Cîteodată scriptorii au o tendință de ornare, prin complicarea construcției literelor cu trăsături nefuncționale, crezînd că în acest fel își fac scrisul "mai frumos" [13, p.174].

La definirea unui scris sub aspectul formei acestuia trebuie să luăm în considerare în primul rînd configurația literelor. Din acest punct de vedere, putem distinge scrisuri cursive și scrisuri cu caractere tipografice. Scrisul cursiv pornește de la modelul caligrafic, dar în timp ce unele scrisuri rămîn în acest stadiu, respectîndu-se întocmai regulile caligrafice, cele mai multe capătă pe parcurs o puternică amprentă personală tocmai prin deviere de la sistemul caligrafic învățat, care se mai păstrează doar fragmentar în construcția unor litere. Nici scrisurile normale executate după modelul tipografic nu sunt simple reproduceri ale semnelor de tipar, ci grafisme caracterizate printr-un grad de legare mai redus, în care literele sunt trasate de obicei separat și au o formă predominant tipografică și în acest caz ele sunt individualizate, adaptate scrierii într-un ritm rapid, ceea ce duce la o transformare a modelului de tipar (minuscule) [34, p.269].

Un factor determinant în precizarea formei scrisului o constituie tipul mișcărilor. Principalele tipuri cunoscute sunt următoarele: a) scrisurile arcadate, în care predomină forma de arcadă a trăsăturilor superioare ale literelor, precum și a trăsăturilor de legare; b) scrisurile ghirlandate, aici toate trăsăturile inferioare ca și cele de unire sunt concave, mai multe litere avînd astfel semnul unei ghirlande; c) scrisurile unghiulare, în care trăsăturile menționate mai sus sunt ascuțite; d) scrisurile rotunjite, caracterizate prin forma circulară a ovalelor.

Pe lîngă aceste forme de bază, în practică există și forme intermediare sau combinate, ca exemplu scrisurile colț- arcadate [35, p.251]. Forma scrisurilor este dată de o serie de trăsături componente ale literelor, cum ar fi trăsăturile incipiente și finale, depasantele, buclele etc.

Gradul de simplificare al scrisului reprezintă un alt criteriu de definire a formei generale.

Din acest punct de vedere se disting: a) scrisurile simple, adică lipsite de trăsături inutile, ceea ce le apropie de modelul caligrafic și le fac impersonale; b) scrisurile simplificate, în care multe din trăsăturile modelului caligrafic dispar, literele reducîndu-se fie la strictul necesar, fie numai la semne de-abia schițate, indescifrabile în afara contextului; c) scrisurile complicate, în care literele cuprind trăsături suplimentare, nefuncționale, dînd scrisului un aspect ornat.

Dimensiunea scrisului este dată de înălțime (mare peste 2- sau mică sub ) și de lărgime (scris dilatat sau comprimat); evident între acestea se situiază scrisurile de dimensiune medie, reprezentînd majoritatea cazurilor. Înălțimea, în special, este o caracteristică generală ușor de schimbat și de aceea mai puțin valoroasă în procesul de identificare al autorului. Mărimea scrisului este determinată de mai mulți factori, dintre care putem nota acuitatea vizuală (miopii scriu mic iar prezbiții mare), poziția capului și a bustului în timpul scrierii (de care depinde unghiul de vizare și de apreciere a amplitudinii mișcărilor), modul de ținere a instrumentului scriptural, acțiunea musculară a organului efector etc. Astfel, pentru a produce mișcări scurte este suficientă numai mișcarea degetelor, pentru amplitudinile medii trebuie să intervină jocul articulației radiocarpiene, iar pentru amplitudinile mari mușchii antebrațului. Înălțimea scrisului este uneori influențată direct, de liniatura foii de hîrtie și de spațiul destinat scrierii (cînd se efectuează o adăugire, scrisul este mai mic, încercînd să se încadreze în porțiunea rămasă liberă). Dacă înălțimea literelor poate fi modificată deliberat fără prea mare dificultate, însă proporționalitatea, adică raportul dintre înălțimile literelor depasante și nedepasante, nu se schimbă. Din acest punct de vedere se cunosc scrisurile înălțate și scrisurile subînălțate. Cele din prima categorie se caracterizează prin mărirea exagerată a majusculelor, alungirea depasantelor superioare ca și a depasantelor inferioare, dilatarea buclelor, prelungirea trăsăturilor finale etc. În scrisurile subînălțate, dimpotrivă, trăsăturile ce depășesc în sus și în jos înălțimea medie sunt foarte scurte, iar în locul majusculelor se folosesc des minuscule, mai ales la semnături. Asemenea proporției, un alt element al înălțimii, caracterizat printr-o posibilitate redusă de schimbare conștientă, îl constituie continuitatea înălțimii, care constă în modalitatea de creștere sau de descreștere a înălțimii literelor în cuprinsul unui cuvînt. Pe lîngă scrisurile cu înălțimea literelor relativ uniformă, sunt și scrisuri în care literele se măresc progresiv ori, dimpotrivă, ele scad, partea finală avînd un aspect ascuțit [33, p.196]. Tot ca o formă specifică poate fi menționat scrisul alcătuit din litere atît de reduse încît iau forma unui fir (scris filiform); această caracteristică poate apărea și în cuprinsul lor.

Înclinarea scrisului constă în orientarea axei longitudinale a literelor în raport cu linia de bază a scrisului. Majoritatea scrisurilor sunt înclinate spre dreapta, destul de frecventă fiind și poziția verticală a literelor. În ce privește înclinarea axei spre stînga, ea este o caracteristică fundamentală a scrisurilor executate cu mîna stîngă (sinistrografia), dar poate fi întîlnită și în scrisurile realizate normal, cu mîna dreaptă. În cazul în care înclinația este foarte pronunțată, adică unghiul este foarte ascuțit, scrisul căpătînd un aspect culcat, sau în situația înclinării spre stînga, această dominantă grafică contribuie la individualizarea scrisului examinat [12, p.204].

Viteza scrisului constă în ritmul mișcărilor și poate fi exact determinată prin măsurarea deplasării mîinii în unități de timp. Cum în cazurile de expertiză acest calcul nu este posibil pentru scrisurile în litigiu, ci doar pentru probele grafice executate la cerere, indicii de recunoaștere a vitezei vor fi furnizate de cercetarea modului de derulare a gesturilor, concretizat în aspectul trăsăturilor. Ritmul accelerat de scriere se materializează în: a) simplificarea construcției literelor, înlăturîndu-se gesturile care frînează elanul mîinii; b) legarea semnelor grafice (unirea minusculei i de litera viitoare); c) deplasarea spre dreapta a semnelor diacritice, a barei minusculei t, alungirea sau omiterea lor; d) abrevierea unor cuvinte; e) tendința de spațiere și dilatare sau de filiformizare a scrisului; f) lărgirea progresivă a marginii stîngi.

Presiunea scrisului este pusă în evidență în principal de grosimea trăsăturilor și, eventual de urmele de adîncime din stratul hîrtiei. Ea este mare în cazul scrisurilor lente, mai ales la cele de evoluție inferioară, datorită alunecării încetinite a vîrfului instrumentului scriptural pe foaia de hîrtie și poziției de sprijinire a mîinii, la scrisurile rapide presiunea este mică, fiind uneori atît de redusă, încît vîrful de-abia atinge suprafața actului sau chiar sare pe alocuri. Posibilitatea stabilirii gradului de presiune depinde în mare măsură de tipul instrumentului folosit. Presiunea scrisului este considerată de majoritatea specialiștilor drept una dintre cele mai caracteristice dominante grafice, reflectînd, ca și viteza, debitul energetografic al unei persoane. Într-adevăr, gradul de apăsare este determinat de intensitatea tonusului muscular propriu unui anumit scriptor, de contracția mușchilor mîinii și degetelor care, la rîndul lor, sunt reglați de către debitul nervos. În consecință, nu se poate pune semn de egalitate între presiune sau valoarea efortului grafic și forța fizică; există oameni puternici care au un scris ușor, după cum alții, cu o constituție organică slabă, scriu foarte apăsat. Presiunea constituie una dintre cele mai ascunse elemente ale scrisului, fiind greu de sesizat. Reproducerea sa exactă și constantă este imposibilă și de aceea capătă o valoare deosebit de mare, în special la examinarea semnăturilor. Unii falsificatori observă variația lățimii trăsăturilor, dar neputînd-o reda întocmai recurg la numeroase retușări, ușor de recunoscut la o examinare microscopică [6, p.124].

Continuitatea scrisului reprezintă gradul de legare a semnelor componente. Sub acest aspect scrisurile se divid în scrisuri legate, în care toate literele sunt trasate prin mișcări continue, iar literele care alcătuiesc cuvinte sunt unite, și scrisuri tocate, denumite astfel datorită separării tuturor literelor și chiar a unor părți de literă. Felul concret în care se realizează legarea, adică forma și direcția trăsăturilor de unire reprezintă valoroase elemente de apreciere. Multe persoane își formează o deprindere stabilă de a lega semnele grafice într-un anumit mod care particularizează scrisul respectiv, mai ales cînd aceste legături sunt ingenioase.

Spațierea scrisului privește intervalul dintre litere, precum și distanța dintre cuvinte și respectiv, dintre rînduri. Cu excepția cazurilor extreme, adică a scrisurilor înghesuite și a celor risipite, care pot contribui la individualizarea scrisurilor, celelalte situații sunt lipsite de importanță pentru identificare, cu atît mai mult cu cît și această caracteristică este supusă multor variații, determinate în principal de condițiile concrete de scriere. În cadrul examinărilor comparative este interesant de urmărit atît în texte, dar mai ales la semnături, distanța dintre diferite abrevieri ( dr., dl.) și cuvîntul următor, precum și cea dintre majusculă și minuscule.

Direcția și forma rîndurilor. La evaluarea acestor caracteristici se ia în considerație linia de bază a scrisului, adică linia de bază care unește extremitățile inferioare ale literelor. Direcția rîndurilor este determinată de mișcarea de translație a întregii mîini, precum și de înclinarea foii de hîrtie; atît poziția mîinii cît și așezarea hîrtiei diferă de la o persoană la alta, reprezentînd o adaptare individuală a mecanismului automatizat al scrierii. Din punct de vedere al formei rîndului, scrisurile pot fi clasificate în: a) scrisuri drepte, în care extremitățile inferioare ale literelor alcătuiesc o linie dreaptă; b) scrisuri convexe, în care rîndurile încep suitor și se termină coborîtor; forma de arcadă se datorează imobilității cotului în timpul scrierii, astfel că mîna nu poate descrie decît un arc de cerc; c) scrisuri concave, în care rîndurile încep descendent și se termină ascendent; se întîlnesc rar și sunt considerate de unii autori ca fiind excepționale; d) scrisuri șeruitoare în care depășirile în sus și în jos față de orizontală imprimă rîndurilor o formă ondulatorie; e) scrisuri scaliforme denumite și săltărețe sau etajate, în care cuvintele și literele urcă sau coboară asemenea treptelor unei scări fără ca direcția rîndurilor să fie modificată, căci fiecare cuvînt este început de la același nivel [39].

Orînduirea scrisului cuprinde elemente referitoare la dispunerea textului în pagină, cum ar fi marginarea, utilizarea alineatelor și aranjarea diferitelor părți ale scrisului. Aceste caracteristici, denumite și topografice, vizează aspectul repartizării scrisului pe o anumită suprafață disponibilă [30, p.187]. Din punct de vedera al marginării, scrisurile pot fi: a) nemarginate, cînd textul ocupă toată suprafața, rîndurile mergînd de la un capăt la celălalt al foii de hîrtie; b) încadrate, adică cu margini pe ambele laturi; c) sinistromarginate, cu marginea numai în stînga; d) dextromarginate, cu marginea numai în dreapta.

Plasarea altor elemente ale textului. Avem în vedere elementele auxiliare ale textului, dintre care cele mai obișnuite sunt semnătura, data, formula de adresare, titlul actului.

Prin caracteristicile speciale (particulare) ale unui înscris se înțeleg deprinderile proprii ale unei anumite persoane manifestate în construirea semnelor grafice. Aceste deprinderi se referă la modul de executare a literelor și cifrelor, a semnelor de punctuație și a altor semne, precum și la poziția lor reciprocă.

Construcția semnelor grafice reprezintă cea mai completă caracteristică specială. Prin construcție literală sau cifrică se înțelege modul în care este alcătuită o literă sau o cifră, forma ei, modelul utilizat, într-un cuvînt grafotehnica semnului grafic. Multe scrisuri nu conțin construcții unice, ci una sau mai multe variante pentru aceeași literă, folosite concomitent, putîndu-se astfel vorbi de un poliformism literal.

Numărul elementelor constructive din care este alcătuit un semn grafic literal sau cifric, trăsăturile pot fi executate fie separat, fie prin ridicarea instrumentului scriptural, fie continuu, fără întrerupere, în acest ultim caz departajarea lor fiind punctul de schimbare a direcției mișcării. Conform modelului caligrafic, o literă poate fi alcătuită dintr-o trăsătură (c, e, o), din două (m, N, A) sau din patru (M,W). În realitate scrisurile evidențiază construcții grafice cu un număr variabil de trăsături, diferit de schema menționată, obținut prin dedublarea sau reapăsarea trăsăturilor, cum ar fi depasantele inferioare ale minusculelor o, f și g, latura stîngă a majusculei B, corpul principal al majusculelor P,F,T etc [9, p.257].

Forma elementelor constructive este cea care în mare parte imprimă individualitate unei construcții grafice. Generalizînd formele de bază ale trăsăturilor literale și cifrice, acestea pot fi clasificate în următoarele categorii: a) trăsături drepte: verticale, oblice și orizontale; b) trăsături circulare: complet circulare, semicirculare și în spirală; c) trăsături unghiulare (ascuțite); d) trăsături convexe (arcadate); e) trăsături concave (ghirlandate); f) trăsături ondulate (șerpuitoare); g) trăsături ovaidale și buclate.

Direcția mișcărilor de execuție a elementelor constructive constituie un aspect esențial al deprinderii de scriere; o dovadă o reprezintă faptul că de regulă sensul de trasare a unui element grafic nu este propriu numai unei singure construcții ci tuturor construcțiilor care conțin elementul respectiv. De exemplu, într-un scris atît cifra 0, cît și minuscula o, precum și toate celelalte litere cu trăsături giratorii vor avea ovalul realizat de la stînga spre dreapta. Astfel, mișcările circulare pot fi executate fie în sensul mersului acelor de ceasornic, adică de la stînga spre dreapta (scris dextrogir) fie în sens invers, adică de la dreapta spre stînga (scris sinistrogir), aceste două orientări mai sunt numite sens direct și, respectiv, sens retrograd. Cît privește mișcările pe direcție verticală, acestea pot fi dirijate fie de sus în jos, fie de jos în sus. Mișcările orizontale (transversale) sunt orientate spre dreapta (abducție) și spre stînga (aducție) [19, p.358].

Modul de începere a semnelor grafice evidențiază două aspecte, și anume procedeul folosit și poziția punctului incipient. Sub primul aspect pot fi înregistrate două modalități: – atacarea literei printr-o trăsătură nefuncțională care precede construcția propriu-zisă a literei. Această trăsătură este dreaptă și oblică (ascendentă), dar în numeroase cazuri ea apare în cele mai diverse ipostaze (convexă, concavă, dreaptă și cu extremitatea de sus frîntă unghiular, ondulată etc.). – trasarea directă a corpului literei, renunțîndu-se nu numai la trăsătura preliminară, dar uneori și la trăsături ce fac parte din însăși structura semnului grafic respectiv (reducerea minusculei p la o simplă bastonată) [10, p.139].

Al doilea aspect al problemei îl constituie punctul incipient, după caz, fie a trăsăturii nefuncționale, fie a primei trăsături din alcătuirea punctului grafic. Amplasarea acestuia se apreciază în funcție de linia de bază a scrisului, de distanța sa față de centrul convențional al literei și de înălțimea la care este situat.

Modul de finalizare a semnelor grafice este cel puțin tot atît de important ca și modul de începere, mai ales la semnături, la care terminația reprezintă o parte componentă extrem de caracteristică. Finalizarea semnelor grafice constituie elementul cel mai dinamic dintr-un scris; de obicei ritmul de scriere se accentuiază treptat, atingînd maximul de intensitate în ultima parte. Particularitățile modului de finalizare sunt date de forma și sensul terminațiilor [24, p.54].

Legarea semnelor grafice și a elementelor lor. În studierea acestei caracteristici speciale trebuie urmărit modul de legare, forma trăsăturilor de unire care pot îmbrăca diverse configurații: drepte, unghiulare, arcadate, ghirlandate și buclate. De asemenea, poate fi considerată tot ca o modalitate aparte de legare juxtapunerea sau lipirea unor trăsături independent realizate. Tot cu privire la modul de legare trebuie examinată poziția trăsăturii sau a punctului de contact al acesteia în raport cu extremitățile literelor, cu bastonata sau cu centrul ovalelor.

Dimensiunea semnelor grafice și a elementelor lor inclusiv raportul dintre dimensiunile acestora, reprezintă un alt aspect care nu trebuie neglijat. Disproporția vădită dintre înălțimile maxime și cele minime, ce pot apărea în special la literele depasante sau faptul că o minusculă nedepasantă este constant mai mare decît alte minuscule tot nedepasante, indiferent de poziția pe care o ocupă în cuvînt, constituie particularități de urmărit.

Alinierea semnelor grafice și a elementelor lor este pusă în relief de linia prin care se leagă extremitățile inferioare. Bineînțeles că cuvintele aliniate sau cifrele, adică cu linia de bază orizontală, ascendentă sau descendentă, nu vor prezenta prea mare importanță, dar în cazul unor dezalinieri caracteristice și constante, fenomenul trebuie reținut [23, p.83]. Înclinarea semnelor grafice și a elementelor lor, adică a axei longitudinale, poate fi uniformă și, în acest caz, trăsăturile vor fi paralele, sau neuniforme, cînd există înclinații diferite.

Modul de repartizare a presiunii poate fi luat în considerație atunci cînd trăsăturile sale prezintă o calibrare diferită. Apăsarea este materializată în special în cazul utilizării unei penițe flexibile, al cărei vîrf se desface prin presare, descriind trăsăturile groase, denumite plinuri. În mod obișnuit plinurile se realizează prin mișcări coborîtoare, ceea ce nu exclude posibilitatea obținerii unor trăsături similare și pentru trăsături ascendente; în acestă ultimă situație pentru a nu înțepa hîrtia, penița va fi mult înclinată, de unde posibilitatea ivirii unor îmbîcsiri de cerneală. Modul de scriere a unor semne grafice separate. Aici înglobăm acele elemente care fac parte din construcția literelor dar care sunt trasate de obicei independent (bara minusculei t, punctul minusculei i, alte semne diacritice), precum și semnele grafice accesorii (semnele de punctuație, de subliniere etc.). Bara minusculei t poate fi considerată din mai multe puncte de vedere: – poziția în raport cu corpul literei: laterală ori transversală; – poziția în raport cu extremitatea superioară a literei; situația normală este cam 1/3 de la vîrf în jos[29, p.243].

Finalizăm acest paragraf cu aceea că caracteristicile particulare de identificare au un rol de bază identificator însă doar coraborate cu cele generale și cu cele ale exprimării în scris ne dau posibilitatea de a evita concluziile eronate de identificare și a obține cît mai multe informații privind executorul textului.Veridicitatea celor enunțate poate fi observată din capitolul următor, în care vom prezenta și analiza două spețe judiciare și rapoartele de expertiză.

1.4. Rezumat la capitolul 1

Cercetarea scrisului și a semnăturii prezintă o ramură a criminalisticii care, utilizând metode și cunoștiințe complexe din domeniul fiziologiei, anatomiei, caligrafiei, grafologiei servește la crearea unui sistem de caracteristici de natura a permite indentificarea autorului unui înscris sau semnături. Fundamentul științific al acstui gen de expertiză prezintă existența unor elemente particulare, prezente în scrisul fiecărei persoane, elemente dependente de specificul activității nervoase de la nivelul scoarței cerebrale. Individualitatea și stabilitatea relativă constituie acele proprietăți ale scrisului, datorită cărora e posibilă rezolvarea sarcinii de identificare a scriptorului și semnatarului. Expertiza grafoscopică și grafologia sunt două discipline diferite, fiecare urmărind obiective distinctive. Dacă grafologia este studiul psihologic al actelor scrise, expertiza grafoscopică se ocupă cu identificarea autorului, descoperirea falsurilor în scrieri. Pentru a emite o concluzie admisibilă, expertului trebuie să-i fie puse la dispoziție cît mai multă informație, care să parvină în mod cert de la persoana bănuită. Datorită faptului că scrisul este individual orice deviere de la lege poate fi descoperită, inclusiv prin intermediul expertizei grafoscopice, aspecte ce pot fi observate din speța de mai jos.

2. ANALIZA PRACTICII JUDICIARE PRIN PRISMA METODICII DE EFECTUARE A EXPERTIZEI GRAFOSCOPICE

2.1. Scurte sublinierei asupra metodologiei efectuării expertizei grafoscopice

Cuvîntul expert, ca modalitate de desemnare a persoanei care efectuează expertiza, își are originea în vechime – în limba latină găsim expresiile peritus – "experimentat” , „cunoscător"; experior – "a încerca, a dovedi" și expertus – "cel care a probat, care a încercat, care are experiență" [46]. Prin expert se înțelege în general un om versat în cunoașterea unui lucru, o persoană care, posedând cunoștințe într-un anumit domeniu, este desemnată să cerceteze unele situații de fapt și să facă un raport bazat pe cunoștințele sale de specialitate.

Dicționarul explicativ al limbii române interpretează termenul de expert ca “persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu, specialist de mare clasă” [23, p. 358].

Conform legislației naționale, poate fi expert persoana care are studii superioare universitare; are capacitatea de a acționa cu discernămînt; posedă cunoștințe speciale în cele mai diverse domenii; nu are antecedente penale; este atestat în calitate de expert într-un anumit domeniu [5, art.8].

După cum s-a menționat în capitolul anterior, expertiza scrisului este cunoscută și sub denumirea de expertiză grafică sau grafoscopică. Așa după cum o arată și statisticile laboratoarelor de criminalistică, ponderea cea mai mare o are expertiza scrisului. Frecvența mare cu care se apelează la cercetarea scrisului se explică prin aceea că înscrisurile sunt admise ca mijloc de probă în justiție dacă în conținutul lor se arată fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului. Pe de altă parte, complexitatea activității sociale și economice implică ținerea unor numeroase evidențe, precum și multiple raporturi consacrate în acte, de unde întocmirea și circulația extrem de intensă a înscrisurilor de tot felul [11, p.304]. Problemele care se pot rezolva în cadrul expertizei scrisului le putem împărți în: principale și secundare.

Problemele principale se referă la: – identificarea autorului unui scris sub formă de text;

– identificarea persoanei care a scris cifre; – stabilirea autenticității semnăturii; – identificarea persoanei care a falsificat o semnătură.

Problemele secundare identifică: – dacă un scris este natural sau deghizat, inclusiv modalitatea deghizării; – dacă un scris este afectat de semnele bolii, bătrîneții, ingerării de băuturi alcoolice, execuție în condiții incomode; – dacă scrisul de pe un act aparține uneia sau mai multor persoane [42];

Materialele de comparație sunt formate din piese de două categorii: preconstituite sau scrise liber și scrise la cerere. Piesele preconstituite sunt executate anterior dispunerii expertizei, ceea ce le conferă o deosebită valoare, întrucît sunt realizate sincer și în condițiile cele mai diverse. Piesele din această categorie constau atît din acte scrise înaintea pornirii procesului ori a cercetărilor care îl preced, cum ar fi autobiografii, cereri, corespondență personală etc, cît și din acte întocmite în cursul acestuia (denumite de unii autori piese intermediare ): declarații, note explicative, depoziții de martori, procese-verbale etc.

Pentru expertizarea textelor se vor procura ca piese de comparație tot texte, scrise de către persoana bănuită în cauză. Acestea trebuie să fie într-un număr și de o întindere suficientă, pentru a se putea urmări toate variațiile scrisului persoanei respective.

Pentru expertizarea semnăturilor este necesar să se culeagă toate variantele de semnătură pe care le posedă persoana în cauză, adică semnături întregi și prescurtate, cu sau fără inițiale, căutîndu-se mai ales acele variante care se aseamănă cît mai mult cu semnătura în litigiu. Piesele de comparație, atît sub formă de texte, cît și sub formă de semnături, trebuie puse la dispoziția expertului în original; doar în cazuri cu totul excepționale, cum ar fi acte secrete la care nu se poate asigura accesul direct sau inscripții aflate pe pereți, se va recurge la trimiterea unor fotocopii certificate [44]. Regulile după care se iau probele grafice, elaborate pe baza experienței experților din țara noastră și din alte țări, ar putea fi sintetizate în felul următor:1. În expertizele privitoare la texte, pisele executate le cerere constau în scrierea unui text oarecare, în așa fel încît scriptorul să nu observe că de fapt se urmărește luarea unor probe grafice și ca atare să nu-și modifice scrisul; 2. În continuare se va proceda la luarea unor probe prin dictare. Textul dictat trebuie să cuprindă fragmente și cuvinte din actul încriminat și apoi, dacă nu există nici un motiv de a păstra secret conținutul, se va dicta însuși textul în cauză. 3. Se interzice în mod absolut înfățișarea actului în litigiu pentru a fi copiat și cu atît mai mult de a se cere scriptorului imitarea textului sau a semnăturii respective; 4. Dacă pentru scrierea textului supus examinării s-au folosit forme grafice speciale, cum ar fi majusculele tipografice, se va cere persoanei să folosească toate felurile de scriere pe care le cunoaște și numai cînd prin acestea nu apare genul de scris din piesa în litigiu i se va cere în mod special să execute o asemenea scriere. 5. Dacă textul de expertizat cuprinde cifre, se va cere scriptorului să facă anumite operații matematice, în așa fel încît rezolvarea problemei să-i distragă atenția de la modul de executare grafică; 6. Condițiile în care se iau probele trebuie să fie pe cît posibil mai apropiate de cele în care s-a realizat scrisul încriminat. De aceea, se va oferi scriptorului un instrument de scris de același tip, același fel de hîrtie sau formular. 7. În ce privește cantitatea piselor executate la cerere, în general sunt suficiente pentru expertizarea textelor 2-3 probe. Dacă textul este scurt, dacă se constată încercări de deghizare, numărul lor va crește în mod corespunzător. Pentru semnături sunt suficiente 5-6 probe date pe foi diferite, compuse din cîte 5-10 semnături [41].

Alcătuirea corectă a unui corp de scrisuri de comparație este de o importanță fundamentală pentru ajungerea la concluzii exacte. Cele mai multe greșeli care s-au săvîrit în domeniul expertizei scrisului s-au datorat faptului că experții au acceptat cu ușurință un material de comparație insuficient [22, p.144]. Metoda de bază folosită de expert este cea a comparației, precedată de examinarea prealabilă și separată a scrisului incriminat. În acest mod se determină caracteristicile speciale din compararea cărora rezultă asemănările și deosebirile. Acestea sunt puse în evidență cu ajutorul "Raportului de expertiză" întocmit de expert. Concluzia prezentată trebuie să corespundă realității, în caz contrar, expertul poate fi supus răspunderii penale pentru prezentarea cu bună-știință a unei concluzii false [2, art.312].

Astfel, examinarea prealabilă prevede cunoașterea obiectului expertizei și aprecierea cantitativă și calitativă a materialelor de comparație prezentate. În situația cînd întrebările înaintate prin ordonanță sau hotărîre sunt formulate incorect, ambiguu, admițînd interpretări diferite, expertul va cere de la organul judiciar precizările respective.

Examinarea separată se referă la cercetarea textului în litigiu și a modelelor de comparație, preconizîndu-se evidențierea caracteristicilor generale și particulare, prin care se manifestă individualitatea scrisurilor ce urmează a fi comparate. La această etapă, se vor evidenția și fixa toate caracteristicile, insistîndu-se în special asupra celor mai rar întîlnite, cunoscute sub denumirea de "ticuri ale scrisului".

Examinarea comparativă se efectuiază vizual, direct pe scrisurile comparate, folosindu-se anumite instrumente optice, de măsurare etc. La început se compară caracteristicile generale, apoi se confruntă elementele particulare. Dacă prin examinarea comparativă a caracteristicilor generale se stabilește că gradul de evoluție a scrisului în actul litigios e mai avansat față de cel al persoanei bănuite, dată fiind imposibilitatea imitării unui scris mai avansat de către o persoană cu un scris inferior, expertul va formula concluzia negativă privind identificarea scriptorului.

Evaluarea rezultatelor obșinute în urma examinării comparative. Pentru a decide despre identitatea scriptorului, expertul va trebui să determine dacă coincidențele dintre scrisurile comparate creează ansamblul irepetabil de caracteristici al scrisului unei persoane, să excludă scrierea textului sau semnăturii în litigiu de către o altă persoană. Evaluarea rezultatelor examinării comparative este influențată de un ir de factori subiectivi, în special de competena, experiența, perspicacitatea și de alte proprietăți personale ale expertului [20, p.266].

Expertiza criminalistică a scrisului poate fi solicitată atît de organul de urmărire penală, de instanțele de judecată sau de orice parte în proces, drept înserat și-n Constituția Republicii Moldova: "Toți cetățenii Republicii moldova sunt egali în faîa legii…"[1, art.16]. În cazul în care se dispune o nouă expertiză este necesar să se indice suplimentar care din concluziile primei expertize au suscitat îndoieli și motivele pentru care a fost dispusă noua expertiză. De asemenea este necesar ca expertului care efectuiază noua expertiză să i se pună în dispoziție raportul expertizelor anterioare și toate probele descrise (semnături) ale presupusului executant, examenate anterior. La dispoziția expertului trebuie să se pună în scrisul care conține textul supus examinării sau semnătura și probele de scris prelevate de la presupușii executanți [38].

Materialul de comparație ce servește la efectuarea expertizelor poate fi încadrat în trei categorii: probe de scis libere, probe intermediare și probe experimentale [15, p.121]. Probele libere sunt cele executate de o anumită persoană anterior cauzei și fără a avea vreo legătură cu împrejurările acesteia. Aceste probe au o valoare foarte mare în expertiza criminalistică a scrisului pentru următoarele considerente: ipoteza deghizării este rdusă la minim; fiins întocmite în condiții diferite ele conțin mai multe variante ale scrisului persoanei respective; scrisul este mai natural, mai apropiat de scrisul obișnuit al scriptorului, nefiind afectat de starea emotivă dată de executarea probelor ăn fața instanțelor sau organelor de anchetă; reprezintă o garanție a autenticității semnăturilor sau a textelor scrise de mînă, în situațiile în care actele sunt întocmite în fața umor organe de stat. În cazul expertizării semnăturilor se vor procura acte care să conțină mai multe variante ale semnăturilor presupusului actor, inclusiv cele prescurtate.

Probele libere trebuie depuse în original. Fac excepție actele care sunt supuse restricției de a fi scoase din instituții sau cele încorporate în mape sau registre cu care se lucrează în mod frecvent (registrele de stare civilă). Condițiile ce trebuie să le îndeplinească probele libere: să fie scrise în aceeași limbă cu actele de expertizat; actele să fie de același tip; actele ce se examenează și proble libere să fie scrise de preferință pe cît posib pe aceeași perioadă de timp sau perioade apropiate; în măsura posibilităților sa se procure actte scrise în condiții similare referitor la instrumentul descris și suportul de hîrtie. Pentru a garanta autenticitatea provenienței probelor libere, ele trebuie prezentate presupusului executant ca acesta să confirme că le-a scris.

Probele de scris experimentale sunt cele care se execută special pentru efectuarea expertizei. Aceste probe sunt de multe ori insuficiente pentru a se ajunge la o concluzie certe deoarece: unul din factoriii care influențează scrisul, starea subiectivă a scriptorului în momentul întocmirii actului cercetat, nu poate fi reprodus în timpul efectuarii experimentului; în privința datei întocmirii, probele experimentale se pot apropia de actul cercetat numai în cazul în care acest document a fost scris relativ recent; la data luării acestor probe de scris persoana este în cunoștința de acuză cu privire la efectuarea expertizei i ca atare, fiind de rea credință își poate deghiza scrisul.

În urma examinării materialelor, puse la dispoziție, expertul înserează în raport o anumită concluzie. În dependență de întrebările adresate expertului, acesta poate formula concluzii categoric pozitive sau negative, de probabilitate, precum și concluzii privind imposibilitatea soluționării problemei [20, p.47]. Însă, în cazul în care raportul expertului nu este clar, legea procesuală, dispune chiar și audierea expertului [3, art.153].

Așa dar, expertiza grafoscopică se mărginește la latura mecanică a scrisului, expertul, examinînd cu lupa fiecare literă în parte, fiecare virgulă, sedilă, punct etc. Expertul prin intermediul expertizei caută să descopere cît mai multe semne particulare care nu se întîlnesc în alt grafism. El va studia retușările, adăugirile, hîrtia, penița, cerneala și în dependență de studiul obșinut, va formula o anumită concluzie.

Ca o concluzie a celor menționate mai sus putem afirma că, astăzi ca niciodată, drept urmare a perioadei de tranziție pe care o parcurge țara noastră, numărul proceselor ce au drept obiect falsul, au crescut considerabil. În astfel de condiții un mijloc eficient pentru descoperirea acestora este examinarea criminalistică a scrisului și-a semnăturii. Examinare care se încununează cu succes doar atunci cînd sunt luate în calcul caracteristicile particulare ale scrisului în colaborare cu cele generale. Dacă tot am menționat de caracteristicile grafismului, nu putem afirma cu exactitate numărul necesar de particularități pentru atribuirea scrisului examinat uneia sau altei persoane. Valoarea identificatoare a unui element grafic este dată de măsura în care acesta contribuie la particularizarea unui scris, la diferențierea scrisului respectiv de scrisul altor persoane. Totuși valoarea cea mai mare o au caracteristicile grafice ieșite din comun, așa numitele ticuri grafice.

2.2. Speța nr.1. Cauza civilă nr.25-2-268-27022013 privind Societatea pe Acțiuni „XXX"contra întreprinderii Individuale „YYY" și C. D. administrată de Judecătoria Rezina

2.2.1. Descrierea fabulei

Societatea pe Acțiuni „XXX" a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii Individuale „YYY" și C.D. cu privire la exercitarea silită a dreptului de gaj, în care solicită:

• a deposeda silit debitorul gajist întreprinderea Individuală „YYY" IDNO 1004604003208, cu sediul în r-nul Dondușeni, s.Corbu, și a transmite în posesiunea creditorului gajist Societatea pe Acțiuni „XXX" cod fiscal 1002600000283, cu sediul în mun.Chișinău, str.Ion Creangă, nr.110/15, pentru a fi vîndute în condițiile legii, următoarele bunuri: – Autocamion, model MAZ 64229, numărul de înmatriculare DN AH 582, anul producerii 1991, motorul nr.52407, șasiul nr.24975, culoarea albă, evaluat de părți la 50 000 MDL, grevat cu gaj conform contractului de gaj nr.27/2006/3 din 01.03.2006, confirmare de înregistrare a gajului nr.67050 din 09.03.2006, autentificat de notarul S. P., cu sediul biroului în or.Bălți, str.Decebal, nr.l7A, în redacția acordului adițional nr.868/2008/1 din 11.04.2008, confirmare de înregistrare a gajului nr. 104634 din 15.04.2008, autentificat de notarul G. M., cu sediul biroului în or.Edineț, str.O.Cirimpei, nr.2; – Utilajul de producere a blocurilor fortan, anul producerii 2006, evaluat de părți la 25 000 MDL, și Cisterna, volumul 10m/3, evaluată de părți la 5000 MDL, grevate cu gaj conform contractului de gaj nr.27/2006/4 din 07.06.2006, confirmare de înregistrare a gajului nr.72012 din 14.06.2006, autentificat de notarul S. P., cu sediul biroului în or.Bălți, str.Decebal, nr,1A, în redacția acordului adițional nr.868/2008/3 din 11.04.2008, confirmare de înregistrare a gajului nr.104635 din 15.04.2008, autentificat de notarul G. M., cu sediul biroului în or.Edineț, str.O.Cirimpei, nr.10; – Semiremorca, marca MAZ 93866, numărul de înmatriculare DN AA 572, anul producerii 1986, șasiul nr.86843, culoarea combinată, evaluată de părți la 24 000 MDL, grevată cu gaj în baza contractului de gaj nr.868/2008/5 din 14.04.2008, confirmare de înregistrare a gajului nr.104636 din 15.04.2008, autentificat de notarul G. M., cu sediul biroului în or.Edineț, str.O.Cirimpei 10;

• a deposeda silit debitorul gajist C. D., născută la 15.05.1956, IDNP 0970810116382, domiciliată în s.Corbu, și a transmite în posesiunea creditorului gajist Societatea pe Acțiuni „XXX", cod fiscal 1002600000283, cu sediul în mun.Chișinău, str.Ion Creangă, nr.100/15, pentru a fi vîndute în condițiile legii, următoarqierbunuri:,- Autocamionul, marca MAZ 54323, numărul de înmatriculare DN AH 590, anul producerii 199l, nr.9135873, șasiul nr.4868, culoarea oranj, evaluat de părți la 50 000 MDL, și – semiremorca, marca FRIUOF DSMD-32, numărul de înmatriculare DN AA 575, anul producerii 1982, șasiul nr.1346, culoarea combinată, evaluată de părți la 20 000 MDL, grevat cu gaj conform contractului de gaj nr.27/2006/2 din 01.02.2006, confirmare de înregistrare a gajului nr.67052 din 09.03.2006, autentificat de notarul S. P., cu sediul biroului în or.Bălți, str.Decebal, nr,10A, în redacția acordului adițional nr.868/2008/2 din 11.04.2008, confirmare de înregistrare a gajului nr. 104633 din 15.04.2008, autentificat de notarul G. M., cu sediul biroului în or.Edineț, str.O.Cirimpei, nr.10; – Construcția locativa individuală, inclusiv: casa de locuit – lit.01 cu suprafața de 80.6 m/2, verandă de sticlă – lit.02 cu suprafața de 5.5 m/2, bucătărie de vară – Iit.03 cu suprafața de 38.5 m/2, bucătărie de vară – lit.04 cu suprafața de 45.5 m/2, garaj – lit.05 cu suprafața de 36.4 m/2, șură -lit.06 cu suprafața de 40.5 m/2, bucătărie de vară – lit.07 cu suprafața de 122,5 m/2, și terenul aferent cu suprafața de , numărul cadastral 3415111.274, amplasate în s.Corbu r-nul Dondușeni, evaluate de părți la 56000 MDL, grevate cu ipotecă conform contractului de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006, înregistrat cu nr.1206 din 09.03.2006, autentificat de notarul S. P., cu sediul biroului în or.Bălți, str.Decebal, nr.l0A, în redacția acordului adițional nr.868/2008/4 din 11.04.2008, înregistrat cu nr.3136 din 15.04.2008, autentificat de notarul G. M., cu sediul biroului în or.Edineț, str.O.Cirimpei, nr.10;

• a evacua proprietarul, membrii familiei lui și toate celelalte persoane, inclusiv evacuarea persoanelor care au dreptul de a le utiliza de sine stătător, precum și evacuarea tuturor bunurilor persoanelor menționate, fără acordarea altui spațiu locativ, din Construcția locativa individuală, inclusiv: casa de locuit – lit.01 cu suprafața de 80.6 m/2, verandă de sticlă – lit.02 cu suprafața de 5.5 m/2, bucătărie de vară – lit.03 cu suprafața de 38.5 m/2, bucătărie de vară – lit.04 cu suprafața de 45.5 m/2, garaj – lit.05 cu suprafața de 36.4 m/2, șură – lit.06 cu suprafața de 40.5 m/2, bucătărie de vară – lit.07 cu suprafața de 122,5 m/2, și terenul aferent cu suprafața de , numărul cadastral 3415111.274, amplasate în s.C. r-nul Dondușeni, evaluate de părți la 56000 MDL, grevate cu ipotecă conform contractului de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006, înregistrat cu nr.1206 din 09.03.2006, autentificat de notarul S. P., cu sediul biroului în or.Bălți, str.Decebal, nr.l0A, în redacția acordului adițional nr.868/2008/4 din 11.04.2008, înregistrat cu nr.3136 din 15.04.2008, autentificat de notarul G. M., cu sediul biroului în or.Edineț, str.O.Cirimpei, nr.10.

În motivarea cererii a indicat că, în temeiul contractelor de împrumut nr.027/2006 din 08.02.2006 și nr.868/2008 din 07.04.2008 reclamantul Societatea pe Acțiuni „XXX"a acordat pârîtului întreprinderea Individuală „YYY" două împrumuturi în mărime de 180 000 MDL și 90 000 MDL respectiv, cu scadențele finale corespunzătoare 01.02.2010 și 01.10.2011.

Rambursarea împrumuturilor acordate, achitarea dobînzilor și a altor plăți aferente, au fost asigurate de către pîrîții D. C. și întreprinderea individuală „YYY" în temeiul contractului de ipotecă, contractelor de gaj și acordurilor adiționale corespunzătoare.

Astfel pîrîta D. C. a grevat cu gaj și ipotecă, în favoarea reclamantului, următoarele bunuri: – Autocamionul, marca MAZ 54323, numărul de înmatriculare DN AH 590, anul producerii 1991, motorul nr.9135873, șasiul nr.4868, culoarea oranj, evaluat de părți la 50 Q00 MDL și -semiremorca, marca FRIUOF DSMD-32, numărul de înmatriculare DN AA575, anul producerii 1982, șasiul nr.1346, culoarea combinată, evaluată de părți la 20 000 MDL, nr.27/2006/2 din 01.02.2006, confirmare de înregistrare a gajului nr.67052 din 09.03.2006, și acordului adițional nr.868/2008/2 din 11.04.2008, confirmare de înregistrare a gajului nr. 104633 din 15.04.2008; – Construcția locativa individuală, inclusiv: casa de locuit – lit.01 cu suprafața de 80.6 m/2, verandă de sticlă – lit.02 cu suprafața de 5.5 m/2, bucătărie de vară – lit.03 cu suprafața de 38.5 m/2, bucătărie de vară – lit.04 cu suprafața de 45.5 m/2, garaj – lit.05 cu suprafața de 36.4 m/2, șură – lit.06 cu suprafața de 40.5 m/2, bucătărie de vară – lit.07 cu suprafața de 122,5 m/2, și terenul aferent cu suprafața de , numărul cadastral 3415111.274, amplasate în s.Corbu r-nul Dondușeni, evaluate de părți la 56000 MDL, conform contractului de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006, înregistrat cu nr.1206 din 09.03.2006, și acordului adițional nr.868/2008/4 din 11.04.2008, înregistrat cu nr.3136din 15.04.2008.

La rîndul său, pîrîtul – întreprinderea Individuală „YYY" a grevat în beneficiul reclamantului următoarele bunuri: – Autocamion, model MAZ 64229, numărul de înmatriculare DN AH 582, anul producerii 1991, motorul nr.52407, șasiul nr.24975, culoarea albă, evaluat de părți la 50 000 MDL, în baza contractului de gaj nr.27/2006/3 din 01.03.2006, confirmare de înregistrare a gajului nr.67050 din 09.03.2006, în redacția acordului adițional nr.868/2008/1 din 11.04.2008, confirmare de înregistrare a gajului nr. 104634 din 15.04.2008; – Utilajul de producere a blocurilor fortan, anul producerii 2006, evaluat de părți la 25 000 MDL, și Cisterna, volumul 10m/3, evaluată de părți la 5000 MDL, conform contractului de gaj nr.27/2006/4 din 07.06.2006, confirmare de înregistrare a gajului nr.72012 din 14.06.2006, și acordului adițional nr.868/2008/3 din 11.04.2008, confirmare de înregistrare a gajului nr.104635 din 15.04.2008; – Semiremorca, marca MAZ 93866, numărul de înmatriculare DN AA 572, anul producerii 1986, șasiul nr.86843, culoarea combinată, evaluată de părți la 24 000 MDL, în temeiul contractului de gaj nr.868/2008/5 din 14.04.2008, confirmare de înregistrare a gajului nr. 104636 din 15.04.2008.

Deși, pe ambele contracte de împrumut menționate, debitorul întreprinderea Individuală „„YYY" a efectuat plăți în sumă de 230755 MDL, la data de astăzi datoria acesteia constituie 425105,87 MDL, din care suma împrumuturilor restante 108077 MDL, suma dobînzilor restante 46424,17 MDL, iar restul fiind penalități și dobînzi de întîrziere.

Este încălcat dreptul reclamantului la restituirea în proprietatea sa a sumelor împrumutate, la expirarea termenului pentru care au fost acordate pîrîtului-debitor și la încasarea dobînzii contractuale pentru utilizarea împrumuturilor acordatre pîrîtului-debitor.

Pîrîții au încălcat flagrant condițiile generale de executare a obligațiilor civile, prevăzute de art.572 alin.(2) Cod civil, care stabilește expres că: „Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credință, la locul și în momentul stabilit". Pretențiile reclamantului, formulate în preavizile recepționate de către părți, au fost ignorate în totalitate de către ultimii, deoarece pârîții nu au achitat datoria și nici nu au transmis benevol bunurile grevate în posesiunea reclamantului, pentru a fi vîndute în scopul achitării datoriei garantate cu aceste bunuri, chiar dacă au fost avertizați că în caz contrar vor fi acționați în instanța de judecată. Refuzul pîrîților de a executa somațiile reclamantului, sub aspectul executării obligațiilor asumate conform contractelor accesorii, constituie o încălcare a angajamentelor contractuale asumate de către pîrîți față de reclamant, în ceia ce privește satisfacerea creanțelor garantate din contul bunurilor gajate. Odată ce și-a îndeplinit integral și în termen obligațiile asumate față de pîrîți, reclamantul în acord cu art.l.1. lit.e) Cod civil este în drept, prin intermediul instanței de judecată, să impfuriă pMțîiAa executarea în natură a obligațiilor contractuale asumate, deoarece în acest fel este posibilă valorificarea creanțelor

garantate cu gaj și ipotecă din contul bunurilor grevate de către pîrîți.

În conformitate cu art. 454 Cod civil „Gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (credidorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanțelor sale cu preferință față de ceilalți creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută garanția prin gaj". Respectiv, în sensul art. 490 Cod civil, „Transmiterea silită are loc în baza unei hotărîri judecătorești, după expirarea termenului de preaviz în conformitate cu legea".

În procesul examinării cauzei civile, pîrîtul C. D. a înaintat împotriva reclamantului S.A. „XXX" o acțiune reconvențională pentru a fi judecată odată cu acțiunea inițială, în care solicită recunoașterea nulă a contractului de gaj nr.27/2006/2 din 01.02.2006 cu acordul nr.868/2008/2 din 11.04.2008 și a contractului de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006 cu acordul adițional nr.868/2008/4 din 11.04.2008, motivînd că la încheierea contractelor de gaj și ipotecă între S.A. „XXX" și D.C. nu au fost respectate prevederile art.468 alin.(4) Cod civil, care stabilește că în contractul de gaj trebuie să se indice printre altele și tipul gajului, descrierea bunului gajat, estimarea bunului gajat și locul aflării lui, esența, scadența creanței garantate prin gaj și valoarea maximă a acesteia fără dobînzi și alte cheltuieli și art. 11 alin.(3) lit.b), c), e) din Legea cu privire la ipotecă nr,142-XVI din 26.06.2008, care prevede că contractul de ipotecă trebuie să cuprindă acordul expus de debitorul ipotecar privind instituirea ipotecii în favoarea creditorului ipotecar, determinarea obiectului ipotecii, valoarea de piață și valoarea de înlocuire a bunului ipotecat, stabilite în raportul de evaluare. În contractele de gaj și ipotecă au fost specificate doar denumirea bunurilor imobile, fără ca acestea să fie descrise. Bunurile imobile incluse în contractul de ipotecă sînt bunuri separate și urmau a fi descrise și apreciate valoric separat după cum prevede alin.(4) art.457 Cod civil. Art.220 Cod civil stipulează că actul juridic sau clauza care contravine normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

Conform pct.2 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de justiție a RM nr.l din 07.07.2008 cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează nulitatea actului juridic civil, printre normele juridice care formează această instituție se referă și normele prevăzute în articolele 457, 468 Cod civil.

Reprezentantul reclamantului, Societîții pe Acțiuni „XXX" P. D., în ședința de judecată, a susținut acțiunea și a cerut admiterea acesteia și respingerea cererii reconvenționale.

Pîrîtul C. D. și reprezentantul său, avocatul C., în ședința de judecată
acțiunea nu au recunoscut, cerînd respingerea acesteia și admiterea cererii reconvenționale,
menționînd că C. D. nu a semnat acordurile adiționale nr.868/2008/4 din 11.04.2008 și
868/2008/2 din 11.04.2008 și că pe acestea nu este semnătura ei, nu știu cine a semnat din numele ei. Au cerut dispunerea expertizei grafoscopice obligîndu-se de a suporta cheltuielile pentru efectuarea acesteia din contul pîrîtei C.D.

Totodată, pîrîta C. D., în ședința de judecată, a confirmat faptul că exemplarele contractului de gaj nr.27/2006/2 din 01 februarie 2006 și 27/2006/1 di 01 martie 2006, încheiate între S.A. „XXX" și D. C., prezentate în ședinț de judecată, au fost semnate de ea și că pe aceste exemplare a documentelor menționate este semnătura ei, însă neagă faptul că în Registrul de evidență a actelor notariale pe anul 20O8 prezentàt în instanța de judecată de către notarul M. G., este semnătura ei, afirmă că semnătura din acest registru nu este efectuată de ea.

Audiind părțile, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a admite demersul cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafoscopice și de a suspenda procesul din următoarele considerente:

1) în conformitate cu art. 148 alin.(l) Cod de procedură civilă, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor artizanale și din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoștințe speciale, judecătorul sau instanța dispune efectuarea unei expertize, la cererea părții sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu.

2) în conformitate cu art.261 lit.d) Cod de procedură civilă, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care a dispus efectuarea unei expertize[36].

Raportul de expertiză grafoscopică

Materiale puse la dispoziție:

În litigiu, originalele, după cum urmează:

Acordul adițional nr.868/2008/2 din 11.04.2008 la contractul de gaj nr.27/2006/2 din 01.02.2006 – pe 1 filă, cusută la pag.130 a vol. II (155 file) a dos.civil nr.2-270/13;

Acordul adițional nr.868/2008/4 din 11.04.2008 la contractul de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006 – pe 1 filă, cusută la pag.131 a vol. II (155 file) a dos.civil nr.2-270/13;

Registrul de înregistrare, modificare și radiere a gajului bunurilor mobile început la 03.01.2008 și terminat la 30.12.2008 a notarului privat M. G.

Pentru comparație:

1. Modele libere de semnătură ale cet. C. D. pe următoarele documente originale:

1.1. 7 facturi fiscale de primire a produselor alimentare din a.2008 pe 7 file-formulare

tipizate, cusute la pag.116- vol. II (155 file) a dos.civil nr.2-270/13;

1.2. Cererea de înregistrare a gajului (reversul pag.128 a vol. II (155 file) a dos.civil nr.2-

270/13 );

1.3. Contractul de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006, (pag.134 a vol. II (155 file) a

dos.civil nr.2-270/13;

1.4. Contract de gaj nr.27/2006/2 din 01.02.2006 (pag.138 a vol. II (155 file) a dos.civil

nr.2-270/13);

1.5. Demers de înregistrare a gajului (reversul pag.129 a vol. II (155 file) a dos.civil nr.2-

270/13);

2. Modele experimentale de semnătură ale cet. C. D. – pe 4 file, format A4

(pag.123- vol. II (155 file) a dos.civil nr.2-270/13).

Spre soluționare a fost formulată următoarea întrebare:

Dacă semnăturile de la rubrica “Din partea Debitorului gajist:” de pe două Acorduri adiționale din 11.04.2008, și anume: – cu nr.868/2008/2 la contractul de gaj nr.27/2006/2 din 01.02.2006; – cu nr.868/2008/4 la contractul de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006, precum și semnătura din numele C.D. de la pag.30 cu nr. 104633 din 15.04.2008 a Registrului de înregistrare, modificare și radiere a gajului bunurilor mobile început la 03.01.2008 și terminat la 30.12.2008 a notarului public M. G. sunt sau nu executate de către titularul lor – C. D.?

CONSTATĂRI ȘI EXAMINĂRI:

1. Acordurile adiționale din 11.04.2008 cu nr.868/2008/2 la contractul de gaj nr.27/2006/2 din 01.02.2006 și cel cu nr.868/2008/4 la contractul de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006 prezintă două file de hârtie albă format A4, cusute la pag.130, vol. II (155 file) a dos.civil nr.2-270/13), pe aversul cărora este imprimat text procesat la calculator și executat cu caractere latine în limba română, ambele fiind autentificate de notarul M. G. În partea de jos a filelor, sub textul acordurilor, sunt puse semnăturile creditorului gajist și a debitorului gajist, executate respectiv cu colorant negru și albastru, iar în partea de sus a filelor se observă inscripția „SA XXX”.

Examinării în ambele acorduri litigioase sunt supuse semnăturile de la rubrica “Din partea Debitorului gajist:” amplasate în dreapta-jos a filelor, acestea fiind executate cu colorant albastru (a se vedea aspectul general al acordurilor și a semnăturilor contestate pe foto nr.1-2 de mai jos).

Registrul de înregistrare, modificare și radiere a gajului bunurilor mobile început la 03.01.2008 și terminat la 30.12.2008 a notarului privat M. G. are aspectul unei cărți confecționate după o formă tipizată, conform ordinului Ministrului Justiției nr.267 din 02.07.2003 cu coperte tari de culoare cafeniu-închis, de dimensiunile 29,5 x , în care sunt broșate, cusute și sigilate 100 file.

Foto nr.1-2. Aspectul general a două acorduri din 11.04.2008 cu nr.868/2008/2 la contractul de gaj nr.27/2006/2 din 01.02.2006 și cel cu nr.868/2008/4 la contractul de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006, cusute la pag.130, vol. II (155 file) a dos.civil nr.2-270/13). Săgețile roșii indică semnăturile contestate și supuse expertizării.

Foto nr.3-4. Aspectul general al Registrului de înregistrare, modificare și radiere a gajului bunurilor mobile început la 03.01.2008 și terminat la 30.12.2008 a notarului privat M. G. și a pag. acestui Registru. Săgeata roșie de pe foto nr.4 indică semnătura supusă expertizării.

Spațiere mai jos de linia de scriere a semiovalului majusculei “D” (remarca 1);

Începutul primului element al semnului“D” – în interiorul acestuia (rem. 2);

Poziție supraînălțată a buclei superioare a semnăturii (rem.3);

Formă de “laț” a buclei superioare a semnăturii (rem.4);

Prezența și forma rectilinie a elementului suplimentar finitoriu al semnăturii (rem.5);

Formă ungiulară a conexiunii I element cu ovalul în litera “D” (rem.6).

Evaluând coincidențele susmenționate, apreciem că acestea sunt semnificative, stabile și în ansamblul lor formează o totalitate suficientă pentru a conchide că semnăturile din numele C. D. de pe Acordul adițional nr.868/2008/4 din 11.04.2008 la contractul de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006; Registrul de înregistrare, modificare și radiere a gajului bunurilor mobile început la 03.01.2008 și terminat la 30.12.2008 a notarului privat M. G. și Acordul adițional nr.868/2008/2 din 11.04.2008 la contractul de gaj nr.27/2006/2 din 01.02.2006 sunt executate de una și aceiași persoană.

În scopul verificării dacă semnăturile în cauză au fost sau nu aplicate cu ajutorul mijloacelor tehnice de falsificare, acestea au fost examinate cu ajutorul aparatelor optice sub diverse unghiuri a sursei de lumină, la diferite grosismente. În cadrul acestor investigații careva urme de apăsare, indigou, creion, de copiere, de corodare, de executare la imprimantă etc. nu au fost detectate.

2. Pentru a răspunde la întrebarea, dacă semnăturile contestate sunt sau nu executate de către cet. C. D., toate acestea au fost confruntate cu mostrele de semnătură ale titularului lor – C. D., prezentate expertului și indicate în partea introductivă a acestui raport, pe care le apreciem ca suficiente atât cantitativ cât și calitativ pentru investigațiile comparative. Transcripția acestora prezintă structură semiliterală: majuscula „D” + trăsătură ungiulară de legătură + trăsătură finitorie supraînălțată cu depasanta superioară în formă de buclă, iar cea inferioară având formă de buclă virtuală sau, ca variație, buclă reală – parafă liniară ascendentă în unele semnături, iar în altele, ca variație, aceasta fiind lipsă.

Toate semnăturile sunt executate într-un ritm mediu cu trasături legate, de dimensiuni pronunțate, înclinate ușor dreapta și având o linie de scriere ascendentă, simplificate și spontane, presiune diferențiată, realizate cu fir grafic continuu ce denotă un grad mediu de evoluție (a se vedea foto nr.8-18 de mai jos).

Foto nr.8-18. Semnături autentice de comparație ale cet. C. D. preluate de pe paginile vol. II a dos.civil nr.2-270/13 și anume: foto nr.8-14 – pag.116-122; foto nr.15 – pag.134; foto nr.16 – reversul pag.128; foto nr.17- reversul pag.129; foto nr.18- pag.138.

Examenul comparativ al semnăturilor incriminate cu scriptele de semnătură ale cet. C. D. a scos în evidență similitudini de ordin general precum: înclinația și ritmul execuției, forma și direcția liniei de bază a semnăturilor, calibrul și transcripția lor, precum și cele particulare, o parte din care, exemplificativ, prin săgeți și cifre similare sunt indicate cu colorant roșu pe Planșa demonstrativă nr.1 (foto nr.1-4), după cum urmează:

Formă ungiulară a conexiunii I element cu ovalul în majuscula “D” (remarca 1);

Lipsa buclei inferioare a trăsăturilor ce finisează semnătura (rem. 2);

Prezența a două trăsături arcuite în zona mediană a semnăturii (rem.3);

Debut al primului element al semnului“D” – în interiorul ovalului acestuia (rem.4);

Întindere excesivă pe verticală a gramei buclelor superioare și inferioare (rem.5);

Spațiere mai jos de liniatură a semiovalului majusculei “D” a semnăturii (rem.6).

Evaluând coincidențele susmenționate, apreciem că acestea sunt semnificative, stabile și în ansamblul lor formează o totalitate identificatoare suficientă pentru a conchide categoric că semnăturile din numele C. D. de la rubrica “Din partea Debitorului gajist:” de pe două Acorduri adiționale din 11.04.2008, și anume: – cu nr.868/2008/2 la contractul de gaj nr.27/2006/2 din 01.02.2006; – cu nr.868/2008/4 la contractul de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006, precum și semnătura din numele C. D. de la pag.30 cu nr. de înregistrare 104633 din 15.04.2008 a Registrului de înregistrare, modificare și radiere a gajului bunurilor mobile început la 03.01.2008 și terminat la 30.12.2008 a notarului public M. G. sunt executate de către titularul lor – C. D.

CONCLUZIE

Semnăturile din numele C. D. de la rubrica “Din partea Debitorului gajist:” de pe două Acorduri adiționale din 11.04.2008, și anume: – cu nr.868/2008/2 la contractul de gaj nr.27/2006/2 din 01.02.2006; – cu nr.868/2008/4 la contractul de ipotecă nr.27/2006/1 din 01.03.2006, precum și semnătura din numele C. D. de la pag.30 a Registrului de înregistrare, modificare și radiere a gajului bunurilor mobile început la 03.01.2008 și terminat la 30.12.2008 a notarului public M. G. sunt executate de către titularul lor -C. D.

2.2.3. Considerații privind argumentarea concluziei expertului

Analizând raportul expertului trebuie notat că acesta, conform al. (2) al art. 93 al CPP al Republicii Moldova prezintă mijloc de probă și, de rând cu alte probe, trebuie supus unei verificări multilaterale de către instanță și organele de urmărire penală după regulile generale.

Am observat că expertiza a fost efectuată de o persoană competentă și ne interesată în cauză, au fost respectate cerințele principale prevăzute de legislația în vigoare. Raportul de expertiză este redactat bine și conține răspunsuri la întrebările din actul procesual prin care s-a dispus expertiza. El este redactat în termeni unanim acceptați în criminalistică, evitându-se formulările incomplete, alogice. Raportul înserează și explicații asupra metodelor științifice utilizate, sursele unde au fost publicate. Concluziile expertului sunt argumentate și demonstrate. Expertul a emis concluzie categorică, înseamnă că și-a format convingerea intimă că valoarea identificatoare a caracteristicilor pe care le-a constatat, luate separat și în totalitate, este suficientă pentru a exclude orice coincidență accidentală. El a avut siguranța că ansamblul caracteristicilor comune prezente la semnăturile comparate sunt irepetabile [39, p. 285].

2.3. Speța nr.2. Cauza penală nr.2012270868 privind falsificarea testamentului din numele

P. I. administrată de Inspectoratul de poliție Cahul [37].

2.3.1. Descrierea fabulei

La 13.12.2013 de către SUP a Inspectoratului de Poliție Cahul a lost pornită cauza penală nr. 20I2270868 conform elementelor componente ale infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1)Cod Penal al Republicii Moldova.

In cadrul urmăririi penale, s-a stabilit, că la 21.11.2012 în CPR Orhei a parvenit plângerea cet.Procop Alexandru în care se invocă faptul că a fost falsificat testamentul pe numele mamei sale P. I. I. de către factorii de decizie a comunei X., r-l Cahul.

In cadrul efectuării urmăririi penale de la cet. G. T., din incinta primariei comunei X și din biroul notarial V. L. au fost ridicate cîte un exemplar al testamentului din 13.05.1997 semnat de către P. I., din incinta primărirei X a losi ridicat registrul de evidență a actelor notariale și din incinta sediului serviciului raional de arhivă Cahul a fost ridicat registrul de evidență al gospodăriilor nr.4 din anii 1976-1979.

La 29.05.2013 a fost dispusă efectuarea experizei grafoscopice iar la 07.08.2013 dispusă efectuarea expertizei grafoseopice suplimentară, ambele fiind examinate de către Direcția tehnico- criminalistică al IGP al

Luând în considerație că rapoartele de expertiză precedente nu sunt sufucient de clare și complete, în conformitate cu prevederile art-lor 142, 143, 144, 148 alin.(2) Cod de procedură penală este necesar dispunerea efectuării expertizei grafoscopice repetate.

2.3.2. Raportul de expertiză grafoscopică

Materiale puse la dispoziție:

În litigiu:

1. Trei exemplare de testament din numele decedatei P. în beneficiul G. T. din 13.05.1997;

2. Registrul de evidență a actelor notariale pe 101 file, început la 10.06.1996 și terminat la 27.12.2004.

Pentru comparație: Modele libere de semnătură ale cet. P. I. pe pag.17 a Registrului nr.4 de conturi a gospodăriilor Sovietului sătesc B. pentru anii 1976-1979 pe 94 file.

Spre soluționare au fost formulate următoarele întrebări:

1. Cine, P. I. sau o altă persoană a executat semnăturile din numele testatorului P. I. pe trei exemplare de testament din 13.05.1997 în beneficiul G. T.?

2. Cine, P. I. sau o altă persoană a executat semnătura din numele testatorului P. I. la pag.15 a Registrului de evidență a actelor notariale ce cuprinde 101 file, început la 10.06.1996 și terminat la 27.12.2004?

CONSTATĂRI ȘI EXAMINĂRI:

1. Toate trei examplare de testament în litigiu din 13.05.1997, prezintă formulare executate tipografic pe file de hârtie A4 după forma nr.118, două din care (identificate cu cifrele „2” și „1”) de culoare albă sunt tipărite la tipografia Telenești (c.473 din 17.02. 1995), iar al treilea de culoare galben-verzuie (identificat cu cifra „3”) – la tipografia Orhei (c.653 din 1996). Rubricile formularelor sunt îndeplinite cu text manuscris de culoare violetă, pe a singură parte a filei, în limba română cu semne latine, din care reese că testamentul emană de la numita P. I. I. pe numele G. T. D., actul fiind înregistrat sub nr.25 la primăria , r.Cahul și autentificat cu impresiunea de ștampilă rotundă în stânga-jos a filei. În partea de sus a exemplarului de testament, identificat cu cifra „1” de culoare albă se observă încă două impresiuni de ștampilă, documentul evidențiindu-se și prin multiple defecte: pete cafenii pe liniile de pliere a hârtiei, text manuscris difuz din cauza umezelii, parțial ilizibil, marginile hârtiei prezintă rupturi (a se vedea aspectul general al acestor 3 exemplare de testament pe foto nr.1-3 de mai jos)

Foto nr.1-3. Aspectul general a 3 exemplare de testament în litigiu, identificate respectiv cu cifrele „2” , „3” și „1”și redactate din numele P. I. la data de 13 mai 1997.

2. Registrul de evidență a actelor notariale, început la 10.06.1996 și terminat la 27.12.2004, prezintă o carte-formular nr.1 executată tipografic ce cuprinde 101 file cusute și autentificate cu impresiunea de ștampilă a Consiliului Comunal X, r-l Cahul. Rubricile acestei cărți-formular sunt îndeplinite cu text manuscris și semnături cu diverse instrumente scripturale și coloranți (a se vedea aspectul general al pag.15 a acestui document pe foto nr.4).

Foto nr.4. Aspectul general a pag.15 a Registrului de evidență a actelor notariale, început la 10.06.1996 și terminat la 27.12.2004. Săgeata roșie indică semnătura supusă expertizării.

3. Examinării în cele 3 exemplare de testament menționate mai sus sunt supuse semnăturile din numele testatorului P. I. de la rubrica „Semnătura”. Ele sunt executate cu toc cu bilă și pastă violetă, prezintă o structură compozițională identică, literală cu semne chirilice, în parte asemănătoare cu cele de tipar, și anume: „П” – „p” – „o” – „к” –„o” –„п”. Iscăliturile sunt executate cu caractere de dimensiuni mijlocii și mari orientate preponderent descendent, vertical, având o coordonare dificitară, instabilă cu imperfecțiuni de trasee, tremurături fiziopatologice și micșorarea lor progresivă spre finalul semnăturii (gladiolaj), într-un ritm de execuție scăzut, pe alocuri cu puseuri de accelerație (a se vedea aspectul general a semnăturilor pe foto nr.5-7 de mai jos). Aceste câteva caracteristici menționate sunt simptome clasice, obișnuite ce învederează executarea semnăturilor în cauză de o persoană de vârsta a treia, asociate cu bolile specifice bătrâneței. Mențiunea în cauză este confirmată și de alți indici inconfundabili. Ce se are în vedere?

Mai întâi trebuie notat că linia de bază la primele 2 semnături (foto 5-6) coboară în jos peste liniatură, ceea ce demonstrează pierderea de energie și inițiativă a scriptorului, greutatea brațului trage în jos tocul, iar astenia fizică nu-i permite să învingă această tendință descendentă. Mai mult, această „coborâre” a liniei semnăturii în exemplarul testamentului de culoare galben-verzuie, identificat cu cifra „3” este mai pronunțată (foto nr.6), ceea ce presupune o stare de distrofie mai gravă a scriptorului, datorată efortului depus anterior, la executarea primei semnături. Pe măsura consumării energiei de la o semnătură la alta, observăm și gradul progresiv de dezorganizare a mecanismului de execuție a semnăturilor, adică putem deduce prezumtiv și consecutivitatea realizării tuturor semnăturilor, redată pe foto nr.4-8, inclusiv și cea din Registrul de evidență a actelor notariale. În primele două semnături (foto 5-6) observăm dificultăți în trasarea literelor, legătura lor, linia de bază a acestora, modificări la nivelul trăsăturilor ovale și arcuite, executate greoi, fără precizie. Descărcările tonice ale grupurilor musculare ale scriptorului au ca efect frângerea liniilor rotungite, acestea căpătând forme unghiulare.

În semnătura de pe ultimul exemplar al testamentului (foto 7), se observă aceiași transcripție („П” – „p” – „o” – „к” –„o” –„п”) însă, pe lângă indicii prezenți în primele două semnături, observăm o tulburare mai pronunțată a semnătruii: înghesueli de grafisme, scrierea unor semne peste altul, erori de construcție a trăsăturilor, apariția unor neregularități ca: puncte, linii scurte, întreruperi, așa numitele „fire de păiangen”, datorate oboselii, tulburărilor de respirație-circulație, memorie, vedere sau/și maladii specifice bătrâneței, care constituie elemente inconfundabile de autenticitate a semnăturilor și nu de contrafacere.

Foto nr.5-6. Aspectul general al semnăturilor executate din numele P. I. pe 2 exemplare de testament datate 13.05.1997 și identificate respectiv cu cifrele „2” și „3”.

Foto nr.7-8. Aspectul general al semnăturilor executate din numele P. I. pe exemplarul identificat cu cifra “1”din 13.05.1997 și pe pag. Registrului de evidență a actelor notariale.

În ultima semnătură plasată pe pag.15 a Registrului de evidență a actelor notariale (foto nr.8), oboseala extremă și alte cauze indicate mai sus au condus la o dezorganizare extrem de avansată a mecanismului de execuție, tulburările de vedere și circulație provocând o dezorientare spațială, semnătura fiind pusă peste liniatură, având dimensiuni mici și presiune foarte slabă, aceasta amintește cu greu de precedenta alcătuire, transformându-se într-un amalgam hieroglific, printre care cu greu, dar totuși se mai pot depista elemente ale structurii de bază a semnăturii („П”, “p”, “п”) însă, desigur, insuficiente pentru o examinare comparativă în vederea identificării autorului. Semnătura în cauză o considerăm autentică, însă inoperantă pentru examinările ulterioare în vederea stabilirii autorului.

În scopul verificării dacă semnăturile în cauză au fost sau nu aplicate cu ajutorul mijloacelor tehnice de falsificare, ele au fost examinate cu ajutorul aparatelor optice sub diverse unghiuri a sursei de lumină, la diferite grosismente. În cadrul acestor investigații careva urme de indigou, mină de creion, urme de apăsare, de copiere, de corodare, de executare la imprimantă etc. nu au fost detectate.

4. Analiza comparativă reciprocă a semnăturilor în litigiu de pe 3 exemplare de testament relevă coincidența caracteristicilor generale ca, de exemplu, structura lor compozițională, înclinația dominantă a semnăturilor, dimensiunile, linia de scriere, ritmul și evoluția scrisului, precum și a celor particulare, o parte din care, prin săgeți și cifre similare, cu colorant roșu sunt indicate pe Planșa demonstrativă nr.1, foto nr.1-3, după cum urmează:

Direcție dextrogiră descendentă a elementului III a semnului “П” (remarca 1);

Spațierea punctului de atac al literei “o” (rem. 2);

Localizarea începutului literei “o” în stânga ovalului (rem.3);

Formă arcuită a elementului II a semnului “п” (rem.4);

Trăsătură frântă a sfârșitului literei „п” (rem.5);

Formă rectilinie a I element a literei “p”(rem.6);

Formă ungiulară a sfârșitului I element al semnului “П” ”(rem.7).

Evaluând coincidențele susmenționate, apreciem că acestea sunt semnificative, stabile și în ansamblul lor formează o totalitate identificatoare suficientă pentru a conchide categoric că semnăturile din numele P. I. pe 3 exemplare de testament din 13.05.1997 prezentate la expertiză sunt executate de una și aceiași persoană cu vârstă avansată, însoțită de bolile specifice bătrâneței.

5. Pentru a răspunde la întrebarea, dacă semnăturile în litigiu de pe 3 exemplare de testament din 13.05.1997 sunt sau nu executate de către titularul lor P. I., toate acestea au fost confruntate cu mostrele de semnătură ale cet. P. I., prezentate expertului pe pag.17 a Registrului nr.4 de conturi a gospodăriilor Sovietului sătesc X. pentru anii 1976-1979 pe 94 file, indicat în partea introductivă a acestui Raport.

De notat că, cu toate că semnăturile în cauză sunt executate cu două decenii înainte de alcătuirea testamentului, acest fapt nu împiedică semnificativ examinarea comparativă, întrucât semnăturile și-au păstrat, oricât ar fi de afectate de simptomele bătrâneței, caracteristici particulare operante pentru identificare, de aceea modelele prezentate le apreciem ca suficiente pentru investigațiile comparative.

Foto nr.9. Aspectul general al pag.17 a Registrului de conturi a gospodăriilor Sovietului sătesc X. pentru anii 1976-1979, în partea de jos a căreia se observă semnăturile-model de comparație ale numitei P. I.

Transcripția acestora prezintă structură semiliterală: „П” – «p» + „o” + «к» +»o» – «п». Toate semnăturile sunt executate cu caractere energice, preponderent de calibru mediu, într-un ritm înalt, evoluție și coeziune superioară, înclinație de dreapta, pe alocuri și de stânga, grad înalt de coordonare și presiune diferențiată a grafismelor (a se vedea unele din ele pe foto nr.10-15).

Foto nr.10-15. Semnături – model liber de comparație ale cet. P. I., preluate de pe pag. a Registrului de conturi a gospodăriilor Sovietului sătesc X. pentru anii 1976-1979.

Examenul comparativ a semnăturilor incriminate cu scriptele de semnătură ale cet. P. I. a scos în evidență similitudini de ordin general precum: înclinația și ritmul execuției, forma și direcția liniei de bază a semnăturilor, calibrul și transcripția lor, precum și cele particulare, o parte din care, exemplificativ, prin săgeți și cifre similare sunt indicate cu colorant roșu pe Planșa demonstrativă nr.2 (foto nr.1-9), după cum urmează:

Formă ungiulară a sfârșitului I element al literei “П” (remarca 1);

Formă rectilinie a elementului suplimentar de acoperământ al literei “П”(rem. 2);

Formă semiovală închisă a literei “p” (rem.3);

Localizarea sfârșitului literei “o” în interiorul ovalului acestei litere (rem.4);

Conexiune specifică a semnelor „к” și „o” în semnăturile comparate (rem.5);

Supraînălțare a primului element al literei “П” deasupra trăsăturii de acoperământ (rem.6);

Formă rectilinie a primului element a semnului “p” (rem.7);

Formă specifică de executare a elementelor suplimentare a literei „к”(rem.8);

Întindere exagerată pe orizontală a semnului „п”(rem.9);

Supraînălțare a începutului literei „p”(rem.10).

Evaluând coincidențele susmenționate, apreciem că acestea sunt semnificative, stabile și în ansamblul lor formează o totalitate identificatoare suficientă pentru a conchide categoric că semnăturile în litigiu de pe 3 exemplare de testament din 13.05.1997 din numele P. I. în beneficiul G. T. sunt executate de titularul lor P. I.

CONCLUZE:

1. Semnăturile din numele decedatei Procop Iulia de la rubrica “Semnătura” pe trei exemplare de testament din 13.05.1997 în beneficiul Gașper Tatiana sunt executate de către titularul lor – Procop Iulia.

2. Semnătura din numele decedatei Procop Iulia de la pag.15 a Registrului de evidență a actelor notariale ce cuprinde 101 file, prezentat la expertiză este inoperantă pentru examinările grafoscopice identificatoare de aceea, de stabilit cui aparține semnătura nu este posibil.

Expert

2.3.3. Analiza raportului de expertiză grafoscopică

Analizând raportul, observăm că expertiza ține de problematica testamentelor și a semnăturilor unor persoane cu vârsta avansată.Aceasta este o expertiză repetată, efectuată de o structură independentă după realizarea ei de experți din structurile statale care nu au reușit să rezolve întrebăile puse. Și aceasta pentru că iscăliturile sunt extrem de afectate de bolile bătrâneței. Ele sunt executate cu caractere de dimensiuni mijlocii și mari orientate preponderent descendent, vertical, având o coordonare dificitară, instabilă cu imperfecțiuni de trasee, tremurături fiziopatologice și micșorarea lor progresivă spre finalul semnăturii (gladiolaj), într-un ritm de execuție scăzut, pe alocuri cu puseuri de accelerație.

Expertul menționează că aceste câteva caracteristici sunt simptome clasice, obișnuite ce învederează executarea semnăturilor în cauză de o persoană de vârsta a treia, asociate cu bolile specifice bătrâneței. Mențiunea în cauză este confirmată și de alți indici inconfundabili. Se are în vedere mai întâi că linia de bază la primele 2 semnături coboară în jos peste liniatură, ceea ce demonstrează pierderea de energie și inițiativă a scriptorului, greutatea brațului trage în jos tocul, iar astenia fizică nu-i permite să învingă această tendință descendentă. Mai mult, această „coborâre” a liniei semnăturii în exemplarul testamentului de culoare galben-verzuie, identificat cu cifra „3” este mai pronunțată, ceea ce presupune o stare de distrofie mai gravă a scriptorului, datorată efortului depus anterior, la executarea primei semnături. Pe măsura consumării energiei de la o semnătură la alta, observăm și gradul progresiv de dezorganizare a mecanismului de execuție a semnăturilor, adică putem deduce prezumtiv și consecutivitatea realizării tuturor semnăturilor, redată pe foto nr.4-8, inclusiv și cea din Registrul de evidență a actelor notariale.

În concluzie, considerăm raportul foarte bine argumentat științific și convingător care poate fi pus la baza unei decizii judecătorești.

Rezumat la capitolul 2

Din spețele prezentate și analizate mai sus putem judeca despre tendințele contemporane ale practicii de expertiză grafoscopică în țara noastră. Observăm că un accent mare se pune pe demonstrarea tezelor teoretice puse la baza concluziei, astfel încât oricine, cu capacități medii să se convingă în justețea argumentelor aduse de expert, elemente foarte necesare instanței de judecată și organului de urmărire penală pentru a aprecia la justa valoare raportul respectiv, așa cum o cere art. 101 al Codului de procedură penală al Republicii Moldova.

Din spețele aduse se observă și exactitatea descrierii materialelor prezentate la expertiză, starea lor, integritatea pachetelor etc., precum și referințele la sursele științifice unde sunt publicate metodicile de expertizare a acestor obiecte, folosite de către expert.

ÎNCHEIERE

Analiza literaturii de specialitate în domeniul grafoscopiei și a practicii criminalistice de

teren în domeniul expertizei scrisului și a semnăturii permite a formula următoarele concluzii:

1. Grafoscopia prezintă o ramură a criminalisticii, care utilizând metode și cunoștiințe complexe din domeniul fiziologiei, psihologiei, dar și al anatomiei, caligrafiei și grafologiei servește la crearea unui sistem de indici de natura a permite indentificarea autorului unei înscris sau semnături. Identificarea după scris presupune un examen comparativ între scrisul în litigiu și scrisul aparținînd cu certitudine persoanei suspecte. Fundamentul științific al acstui gen de expertiză prezintă existența unor elemente particulare, prezente în scrisul fiecărei persoane, elemente dependente de specificul activității nervoase de la nivelul scoarței cerebrale. Individualitatea și stabilitatea relativă constituie acele proprietăți ale scrisului, datorită cărora e posibilă rezolvarea sarcinii de identificare a scriptorului și semnatarului unui text sau testament.

2. Expertiza grafică și grafologia sunt două discipline diferite, fiecare urmărind obiective distinctive. Dacă grafologia este studiul psihologic al documentelor scrise, expertiza grafoscopică se ocupă cu identificarea autorului unui grafism, descoperirea falsurilor în scrieri.

3. Problemele ce se pot rezolva în cadrul expertizei scrisului le putem împărți în principale și secundare. Cele principale se referă la: – identificarea autorului unui scris sub formă de text; – identificarea persoanei care a scris cifre; – stabilirea autenticității semnăturii; – identificarea persoanei care a falsificat o semnătură. Problemele secundare identifică: – dacă un scris este natural sau deghizat, inclusiv modalitatea deghizării; – dacă un scris este afectat de semnele bolii, bătrîneții, ingerării de băuturi alcoolice, execuție în condiții incomode; – dacă scrisul de pe un act aparține uneia sau mai multor persoane.

4. Pornind de la aceste concluzii, recomandăm:

a) Modificarea Legii cu privire la expertiza judiciară, din 23.06.2000, racordarea ei la

standardele internaționale ale Rețelei Europene ale Institutelor de Criminalistică (ENFSI);

Dotarea laboratoarelor grafoscopice cu utilaj și mijloace tehnice moderne (spre exemplu – VSC-5000, „Progectina”, „ESDA” ș.a.) care să contribuie la examinarea și prezentarea rapidă a informației, fără a tergiversa procesul judiciar;

Înființarea de noi laboratoare grafoscopice în centrele raionale în care să activeze cadre înalt calificate de specialiști în ramura respectivă;

Elaborarea unui concept nou de pregătire inițială și perfecționare continuă a experților-criminaliști în domeniul grafoscopiei.

Punerea în aplicare a acestor recomandări va conduce la eficientizarea procesului de lucru al experților-grafoscopiști și la optimizarea activităților de descoperire și cercetare a infracțiunilor.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative

Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 cu modificările, introduse prin Legea nr. 1115-XIV din 05 iulie 2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1-1994, p. 1-6. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l ang=1&id=311496

Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova, nr. 985-XV din 18 aprilie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 128-129 din 13.09.2002, p.4-8. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=331126

Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova, nr.122-XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.104-110 din 07.06.2003. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lan g=1&id=326970

Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 111-115/451 din 12.06.2003, p.6-9.

Legea cu privire la expertiza judiciară, adoptată la 23 iunie 2000, nr. 1086 – XIV. În: Monitorul Oficial al al Republicii , nr. 144-145 din 16.11.2000, p.3-5.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311530

Monografii, articole de specialitate

Anghelescu I., Radu A., Bulă I. Examinarea bancnotelor. Vol.III. București: Editura Tehnică, 1980. 286 p.

Athanasiu A. Tratat de grafologie. București: Humanitas, 1996. 298 p.

Bogdanovici E. Expertiza scrisului. Importanța pieselor de comparație în descoperirea falsurilor scriptice. București: Vremea, 1944. 198 p.

Bogdanovici E. Raport între grafologie și expertiza grafică. Paralelism istoric. București: Vremea, 1944. 231 p.

Bomher N. Grafologia – Tainele scrisului de mînă. București: Demiurg, 2009, 215 p.

Basarab M. Concluziile expertului criminalist și rolul lor în procesul penal. Cluj: Babeș-Bolyai, 1967. 314 p.

Basarab M. Criminalistica. Cluj: Babeș-Bolyai, 1969. 204 p.

Ciopraga A., Iacobuță I. Criminalistica. Iași: Junimea, 2001. 417 p.

Cîrjan L. Criminalistica.Tratat. București: Pinguin Book, 2005. 828 p.

Constantin R., Drăghici P., Ioniță M. Expertizele mijloc de probă în procesul penal. București: Editura Tehnică, 2000. 342 p.

Constantin R. Expertiza grafică și grafologică – paralelism. București: Lumina, 2002. 174 p.

Constantin R. Grafologie. București: Asab, 2006. 416 p.

Constantin R., Athanasiu A. Caracterologie și grafologie. București: Asab, 2007. 210 p.

Constantin R. Personalitatea în scris. București: Asab, 2007. 1088 p.

Doraș S. Criminalistica. Vol.I. Chișinău: Știința, 1996. 272 p.

Frățilă A., Pășescu G. Expertiza criminalistică a semnăturii. București: Editura Național, 1997. 304 p.

Frățilă A., Constantin R. Expertiza grafică și raționamentul prin analogie. București: Editura Tehnica, 2000. 272 p.

Frățilă A., Pășescu G., Vasilescu A. Expertiza criminalistică a cifrelor. București: Oscar Print, 2003. 95 p.

Gheorghiță M. Ghid de expertize judiciare. Chișinău: Î.I."Angela Levința", 2005. 104 p.

Golunski A. Criminalistica. București: Editura Științifică, 1961. 566 p.

Ionescu L. Criminalistica. București: Pro Universitaria, 2007. 394 p.

Ionescu L. Expertiza criminalistică a scrisului. București: C.H.Beck, 2010. 294 p.

Moldoveanu M. Tratat de grafologie și expertiza falsurilor. București: H. Stahl, 1910. 417p.

Mircea I. Criminalistica. Iași: Chemarea, 1992. 431 p.

Mircea I. Criminalistica. București: Lumina Lex, 1998. 323 p.

Sandu D. Falsul în acte. București: Lumina Lex, 1994. 223 p.

Stanciu V., Vicol I., Perciun D. Examinarea grafică a scrisului dactilografiat. Vol.III. București: Editura Tehnica, 1980. 330 p.

Stancu E. Criminalistica. Vol.I. București: Actami, 1995. 376 p.

Stancu E. Tratat de criminalistică. București: Universul Juridic, 2002. 704 p.

Suciu C. Criminalistica. București: Didactică și Pedagogică, 1972. 548 p.

Culegeri de documente, practica judiciară

Cauza civilă nr.25-2-268-27022013 privind Societatea pe Acțiuni „XXX" contra Întreprinderii Individuale „YYY" și C. D. administrată de Judecătoria Rezina.

Cauza penală nr.2012270868 privind falsificarea testamentului din numele P. I. administrată de Inspectoratul de poliție Cahul.

Site INTERNET

Cercetarea criminalistică a falsului [online]. http://www.scritube.com/stiinta/drept/CERCETAREA-CRIMINALISTICA-AFALSULUI.php (citat la 15.01.2014)

Cercetarea criminalistică a scrisului http://www.stiucum.com/drept/criminologie/Cercetarea-criminalistica-a-falsului.php [online] (citat la 24.03.2014)

Ce spune scrisul despre tine [online]. http://www.eva.ro/psihologie/legatura-minte-trup/ce-spune-scrisul-despre-tine-articol-html (citat la 24.03.2014)

Expertize criminalistice [online]. http://www.expertizedocumente.ro/ (citat la 12.02.2014)

Expertiza grafoscopică și tehnică a documentelor [online]. http://www.expertgraficnicola.ro/expertiza_grafoscopica.html (citat la 12.03.2014)

Grafologia și personalitatea umană [online]. http://www.scribd.com/doc/grafologia-si-personalitatea-umana (citat la 14.03.2014)

Macrotipologia, grafologia, tipologii și diagnoză [online]. http://www.referatele.com/referate/psihologie/online4/MACROTIPOLOGIA–GRAFOLOGIA TIPOLOGII-SI-DIAGNOZA-referatele-com.php (citat la 24.03.2014)

Noțiunea de grafoscopie, grafologie, grafie [online].http://www.criminalistic.ro/notiunile-de-grafica-grafie-grafoscopie-si-grafologie-sens-stiintific/ (citat la 12.03.2014)

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative

Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 cu modificările, introduse prin Legea nr. 1115-XIV din 05 iulie 2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1-1994, p. 1-6. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l ang=1&id=311496

Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova, nr. 985-XV din 18 aprilie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 128-129 din 13.09.2002, p.4-8. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=331126

Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova, nr.122-XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.104-110 din 07.06.2003. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lan g=1&id=326970

Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 111-115/451 din 12.06.2003, p.6-9.

Legea cu privire la expertiza judiciară, adoptată la 23 iunie 2000, nr. 1086 – XIV. În: Monitorul Oficial al al Republicii , nr. 144-145 din 16.11.2000, p.3-5.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311530

Monografii, articole de specialitate

Anghelescu I., Radu A., Bulă I. Examinarea bancnotelor. Vol.III. București: Editura Tehnică, 1980. 286 p.

Athanasiu A. Tratat de grafologie. București: Humanitas, 1996. 298 p.

Bogdanovici E. Expertiza scrisului. Importanța pieselor de comparație în descoperirea falsurilor scriptice. București: Vremea, 1944. 198 p.

Bogdanovici E. Raport între grafologie și expertiza grafică. Paralelism istoric. București: Vremea, 1944. 231 p.

Bomher N. Grafologia – Tainele scrisului de mînă. București: Demiurg, 2009, 215 p.

Basarab M. Concluziile expertului criminalist și rolul lor în procesul penal. Cluj: Babeș-Bolyai, 1967. 314 p.

Basarab M. Criminalistica. Cluj: Babeș-Bolyai, 1969. 204 p.

Ciopraga A., Iacobuță I. Criminalistica. Iași: Junimea, 2001. 417 p.

Cîrjan L. Criminalistica.Tratat. București: Pinguin Book, 2005. 828 p.

Constantin R., Drăghici P., Ioniță M. Expertizele mijloc de probă în procesul penal. București: Editura Tehnică, 2000. 342 p.

Constantin R. Expertiza grafică și grafologică – paralelism. București: Lumina, 2002. 174 p.

Constantin R. Grafologie. București: Asab, 2006. 416 p.

Constantin R., Athanasiu A. Caracterologie și grafologie. București: Asab, 2007. 210 p.

Constantin R. Personalitatea în scris. București: Asab, 2007. 1088 p.

Doraș S. Criminalistica. Vol.I. Chișinău: Știința, 1996. 272 p.

Frățilă A., Pășescu G. Expertiza criminalistică a semnăturii. București: Editura Național, 1997. 304 p.

Frățilă A., Constantin R. Expertiza grafică și raționamentul prin analogie. București: Editura Tehnica, 2000. 272 p.

Frățilă A., Pășescu G., Vasilescu A. Expertiza criminalistică a cifrelor. București: Oscar Print, 2003. 95 p.

Gheorghiță M. Ghid de expertize judiciare. Chișinău: Î.I."Angela Levința", 2005. 104 p.

Golunski A. Criminalistica. București: Editura Științifică, 1961. 566 p.

Ionescu L. Criminalistica. București: Pro Universitaria, 2007. 394 p.

Ionescu L. Expertiza criminalistică a scrisului. București: C.H.Beck, 2010. 294 p.

Moldoveanu M. Tratat de grafologie și expertiza falsurilor. București: H. Stahl, 1910. 417p.

Mircea I. Criminalistica. Iași: Chemarea, 1992. 431 p.

Mircea I. Criminalistica. București: Lumina Lex, 1998. 323 p.

Sandu D. Falsul în acte. București: Lumina Lex, 1994. 223 p.

Stanciu V., Vicol I., Perciun D. Examinarea grafică a scrisului dactilografiat. Vol.III. București: Editura Tehnica, 1980. 330 p.

Stancu E. Criminalistica. Vol.I. București: Actami, 1995. 376 p.

Stancu E. Tratat de criminalistică. București: Universul Juridic, 2002. 704 p.

Suciu C. Criminalistica. București: Didactică și Pedagogică, 1972. 548 p.

Culegeri de documente, practica judiciară

Cauza civilă nr.25-2-268-27022013 privind Societatea pe Acțiuni „XXX" contra Întreprinderii Individuale „YYY" și C. D. administrată de Judecătoria Rezina.

Cauza penală nr.2012270868 privind falsificarea testamentului din numele P. I. administrată de Inspectoratul de poliție Cahul.

Site INTERNET

Cercetarea criminalistică a falsului [online]. http://www.scritube.com/stiinta/drept/CERCETAREA-CRIMINALISTICA-AFALSULUI.php (citat la 15.01.2014)

Cercetarea criminalistică a scrisului http://www.stiucum.com/drept/criminologie/Cercetarea-criminalistica-a-falsului.php [online] (citat la 24.03.2014)

Ce spune scrisul despre tine [online]. http://www.eva.ro/psihologie/legatura-minte-trup/ce-spune-scrisul-despre-tine-articol-html (citat la 24.03.2014)

Expertize criminalistice [online]. http://www.expertizedocumente.ro/ (citat la 12.02.2014)

Expertiza grafoscopică și tehnică a documentelor [online]. http://www.expertgraficnicola.ro/expertiza_grafoscopica.html (citat la 12.03.2014)

Grafologia și personalitatea umană [online]. http://www.scribd.com/doc/grafologia-si-personalitatea-umana (citat la 14.03.2014)

Macrotipologia, grafologia, tipologii și diagnoză [online]. http://www.referatele.com/referate/psihologie/online4/MACROTIPOLOGIA–GRAFOLOGIA TIPOLOGII-SI-DIAGNOZA-referatele-com.php (citat la 24.03.2014)

Noțiunea de grafoscopie, grafologie, grafie [online].http://www.criminalistic.ro/notiunile-de-grafica-grafie-grafoscopie-si-grafologie-sens-stiintific/ (citat la 12.03.2014)